Șapte Seri 971

revistă de cultură urbană # 971 / 18.08.2017

www.sapteseri.ro

Alina Eremia Alina Eremia ETC ETC

? i o g u a s i ț a c ă r b Îm

{

travel: Camino, un drum pe care-l faci ca să te împrietenești cu tine însuți

{

{

{

feature: un festival de adolescenți devine sufletul tânăr al unui orășel

06 Agenda BILUNAR sapteseri.ro

#971

Revistă de cultură urbană

p.

18 august 2017

25 tv

27 tech

55 travel

18

ANUL XIX Str. Popa Petre 5, etaj 1, sector 2, București, 021.250.10.53 www.sapteseri.ro Editorial & Art Redactor-șef: Ana-Maria Caia Art Director: Marius Weber Redactor-șef adjunct: Anca David Titorov anca.david@sapteseri.ro Consultant Editorial: Iulian Comănescu DTP: Laura Velcea Social Media Manager: Lucia Alexandra Roșca Web Editor Claudiu Petrasciuc claudiu.petrasciuc@sapteseri.ro Traffic Manager: Mădălina Mardare madalina.mardare@sapteseri.ro ECHIPA de VÂNZĂRI: Advertising Director: Carmen Iordan – 0724568586 carmen.rostoschi@sapteseri.ro Director Operațional: Ion Valentin Dumitru – 0728112778 ionut.dumitru@sapteseri.ro Colaboratori Film: Ileana Bîrsan Tech: Vlad Andriescu Cronică de restaurant: Horia Ghibuţiu TV: Alexandru Matei Social Drinker: Dragoș Vărșăndan Auto: Alexandru Duțu Beauty: Lioara Bradu Revista Șapte Seri este editată de Șapte Nopţi SRL

Cover Story Alina Eremia dă tonul unei veri pline de soare

Beauty

p.6 Agendă

Ce să nu ratezi și pe unde trebuie să fii în oraș

Lioara Bradu ne aruncă într-o lume de parfumuri discrete care să ne desprindă de vara fierbinte și să ne aducă aminte de toamnă

p.25 tv

O poveste tv despre fotbal, departe de liga mare, dar cu urzeli la fel de spectaculoase

p.28 tech

Și mașina ta suspină după niște tehnologie de top

p.

p.55 TRAVEL

p.

Camino e drumul care-ţi poate schimba viaţa

60

FOOD

Redacţia nu își asumă responsabilitatea pentru conţinutul materialelor publicitare și pentru modificările de programe survenite ulterior. Materialele marcate cu „Advertorial” sau cu lite-ra „P” reprezintă publicitate.

Tipar: Infopress

Desfătări culinare din Peninsula Iberică, încercate de Horia Ghibuțiu

Publicaţie auditată

NUtriție Care-i treaba cu detoxul? Cât e mit și cât e realitate?

Ne găsiţi și aici:

fb.com/7seri sapteseri.ro issuu.com/SapteSeri instagram.com/ SapteSeri

p.

35

p.

42

fashion Haine optimiste pentru oameni care vor să fie optimiști www.saptese r i . R o |

3

{ EDITORIAL } șapte seri

Am fost într-un soi de vacanţă pe repede înainte, într-un loc de pe litoralul bulgăresc pe care nu-l voi numi pentru că s-ar supăra prietenii mei că îl popularizez și, prin urmare, îl stric. E un sătuc adormit, ceva mai prosper decât sătucele noastre dobrogene, nu mai frumos decât ele, cu resurse de cazare modeste și cu resurse de mâncare neașteptat de bune pentru un asemenea cătun. Cu tot secretul, satul cu pricina a devenit în weekenduri o colonie de bucureșteni în căutare de niște soare și mare în condiţii normale și preţuri sub-normale. De fapt, asta-i combinaţia magică a locului: o plajă foarte frumoasă, fără balamuc, cu o zonă restrânsă de șezlonguri, suficient de mare să încapă toată lumea fără să intre-n sufletul vecinilor, totul la niște costuri foarte mici. Românii spun că aici s-ar regăsi spiritul acela vechi de la Vama Veche, iar bulgarii (veniţi în vacanţă) spun că satul tocmai și-a pierdut spiritul acela vechi pe care-l avea. Nu-s specialistă în spirite, nici măcar ale locurilor, dar vă recomand cu căldură să încercaţi un val bulgăresc la preţ modic, care încă se mai aude ca un val, nu ca un potop de bumţi-bumţi de la terasele care dau muzica la maximum.

Ana-Maria Caia, redactor-șef

anamaria.caia@sapteseri.ro, fb.com/anamaria.caia

OAMENII din spatele textelor & imaginilor

Alexandru Duţu

A terminat Filozofia. A mers la serviciu, că de muncă nu prea se putea vorbi, la Academia Caţavencu. A plecat cu tot cu serviciu la revista Kamikaze. Mult înainte de astea a lucrat câţiva ani într-o autobază din Brăila, de unde cunoștinţele tehnice și glumele specifice. Pentru noi scrie paginile de auto. Fără bază. Pag. 31 4

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

Matei Buţă

alexandru matei

Vlad Andriescu

camelia ȘtefĂnescu

Lioara Bradu

Horia Ghibuţiu

Este unul dintre fotografii tineri din România, foarte la curent cu trendurile din domeniu. Ultimul lui proiect personal, „Proaspăt stors”, urmărește artiști care tocmai au ieșit de pe scenă și poate fi văzut pe www.mateibuta.com. A publicat în Viva și Esquire și face fotografie comercială. Pag. 18

Este medic generalist și nutriționist. După obținerea licențelor în medicină și nutriție, a făcut specializări în științele nutriției și a trecut prin formări profesionale în țară și străinătate. Online o găsiți și la www.stop-dieta.ro, www.shockwave-romania.ro și www.medtec.at. Pag. 35

Are un doctorat la Universitatea din Bucureşti și un post-doctorat în istoria TVR, concretizat în volumul „O tribună captivantă. Televiziune, ideologie, societate în România socialistă” (Curtea veche, 2013). Se ocupă la Șapte Seri de rubrica de tv ca să știţi la ce să (nu) vă uitaţi la televizor. Pag. 25

Jurnalist de beauty cu multă experienţă, Lioara ne învaţă cum să fim mai frumoși – nu numai în exterior, ci și în interior. În trecut, Lioara a semnat articole despre frumuseţe, fericire și mulţumire de sine pentru publicaţii glossy, cum ar fi Elle sau The One. Online o găsiți pe blogul personal, www. lioarabradu.ro. Pag. 39

E omul care pune primul mâna pe chestii pe care noi, profanii, întâi le cumpărăm și după aceea ne întrebăm la ce ne folosesc.

De regulă, îl punem să-ţi spună la ce-ţi folosește ceva înainte să dai banii. În acest număr Vlad ne spune ce-i trebuie mașinii tale ca să fie high tech. Pag. 27

S-a născut la Praga, în 1969, dar la șase săptămâni a aterizat pe Otopeni și-a rămas în România până în zilele noastre. A fost redactor-șef și la cotidian, și la lunar, după o carieră în care n-a ratat aproape niciun titlu major din presa românească. Îl găsiţi la rubrica de cronici culinare, unde caută delicii capitale. Pag. 60

HOT STUFF

{ AGENDA } 18-31 august

Undercloud, Festivalul de Teatru Spaţii Vii #habitat A doua Independent de Orice Primul festival de teatru independent din România împlinește zece ani.

Așadar, pregătește-te pentru ediţia aniversară Undercloud: la noua clădire ARCUB, în mai multe săli ale Hanului Gabroveni, vor fi zece zile pline cu spectacole, evenimente teatrale, personalităţi ale teatrului românesc şi internaţional, petreceri şi o mulţime de surprize artsy. Undercloud va include, în acest an, trei secţiuni principale, „Concurs“, cu spectacole românești, „Invitaţi din România“, cu montări deja consacrate, și o secţiune „Invitaţi din străinătate“, cu piese din Anglia, Franţa, Rusia, Republica Moldova, Israel și Grecia. Printre cele 16 spectacole selectate în concurs se numără „O femeie singură“, splendidul one-woman show cu Andreea Bibiri, „Babel“, de la Centrul Independent Coregrafic Linotip, și „Înaintea erei noastre“, al Teatrului LUNI de la Green Hours.

ARCUB-Gabroveni; preţ bilet: 35 lei

intervenţie performativă Spaţii Vii, intitulată #habitat, va avea loc în una dintre cele mai vechi case din București.

Prin instalaţii și intervenţii audiovizuale, Grădina Divan, de pe Calea Șerban Vodă, va fi transformată într-un spaţiu al artei, în care publicul va parcurge un traseu care va dezvălui povești în timp real. Mișcarea corpurilor, sunetul, lumina, proiecţiile video și interacţiunea dintre acestea vor crea povești abstracte sau concrete, vechi și contemporane.

Grădina Divan, 24 august, între orele 21:00 și 22:30; intrare gratuită

Piramida – partenerul tău în personalizarea șerveţelelor Fondată în 1995, societatea Piramida s-a impus drept cel mai important producător de şerveţele personalizate din România, reprezentând, în decursul celor peste 20 ani, un punct de referinţă în industria producătorilor de şerveţele.

De ce este importantă personalizarea șerveţelelor pentru sectorul HoReCa? Personalizarea produselor HoReCa aduce un plus de profesionalism şi în acelaşi timp reprezintă o altă modalitate de abordare în strategiile de marketing şi publicitate. Expunerea repetitivă a logo-ului atrage clienţi noi şi-i fidelizează pe cei actuali, creândule un sentiment de familiaritate. Este o modalitate prin care îi faci să te ţină minte şi să revină. Este imposibil să nu citeşti ce scrie pe un şerveţel în momentul ducerii spre gură. Noi avem chiar un slogan: Cu şerveţelele noastre, numele tău pe buzele tuturor!

De ce merită să alegi serviciile noastre?

Experienţa de peste 20 de ani, calitatea superioară a materei prime şi a imprimării în trei-patru culori, promptitudinea, găsirea de soluţii în funcţie de nevoile clientului şi, nu în ultimul rând, varietatea dimensiunilor șerveţelelor şi a straturilor de hârtie, astfel reuşind să acoperim toată gama uzuală.

Ce ţi-am pregătit pentru sezonul de vară?

Special pentru această vară, vă atragem atenţia asupra șerveţelelor tip buzunar – din două sau trei straturi – ce nu vor părăsi masa la cea mai ușoară adiere de vânt. Unităţile ce deţin terase le folosesc cu succes în soluţionarea problemei „șerveţelelor zburătoare“. Secretul: greutatea tacâmurilor ce intră în buzunarul șerveţelelor le ţine pe masă, indiferent de vremea de afară.

Ce îţi mai oferim?

Pe lângă producţia de şerveţele, avem o divizie de consumabile pentru HoReCa, oferind majoritatea produselor ce se folosesc în locaţii de acest gen: articole de unică folosinţă, detergenţi, hârtie igienică şi role de bucătărie profesionale, pahare, saci de gunoi, pungi de hârtie simple şi personalizate etc. Şi, ca o noutate pentru România, avem în portofoliu paiele pătrate, ce pot fi şi personalizate pentru marii consumatori. www.saptese r i . R o |

7

IDM Club

Clubul aflat peste drum de campusurile studenţești din Regie și Grozăvești a devenit încă de la începutul anilor 2000 un reper pentru tinerii care vor să îmbine relaxarea cu sportul și distracţia. La IDM Club găsești o sală de biliard cu 42 de mese, o sală de snooker, 14 piste de bowling din ultima generaţie GS.X, mese de tenis de la Butterfly, cinci aparate moderne cu câte 28 jocuri de Darts, un loc de joacă pentru copii, sală de fitness, cardio, aerobic, piscină, jacuzzi, saună, baie de aburi, un salon cu ultraviolete, unul de masaj, o zonă de relaxare, un bar și restaurantul. Așadar, vino la IDM să faci mișcare. Iar după efortul depus, ar fi păcat să ratezi plăcerea de a savura un Carlsberg pe terasa umbroasă a clubului.

Jack’s Pub

Unul dintre locurile favorite de întâlnire ale expaţilor, Jack’s Pub este un punct de referinţă pe harta „plezirismului” bucureștean de bună calitate. Cu un design modern, care îmbină armonios elementele retro cu cele industriale, pubul din Centrul Vechi asigură, seară de seară, o ambianţă minunată, datorită muzicii și, bineînţeles, valurilor de Carlsberg și Guinness care curg spre petrecăreţii de toate vârstele și naţionalităţile.

Zebrano, ambianță mediteraneEană Situat pe Bulevardul Tomis, în centrul istoric al Constanței, foarte aproape de Piața Ovidiu, restaurantul Zebrano te atrage la început prin designul special. Mai ales seara arată spectaculos, datorită luminilor integrate în profilele pergolei, care creează o ambianță specială. Apoi descoperi mâncărurile gustoase, cu specific românesc și mediteraneean, preparatele din fructe de mare și pește proaspăt. Servirea promptă, asigurată de ospătari tineri și amabili, muzica plăcută, un bogat sortiment de bere, din care nu lipsește Carlsberg-ul rece – iată tot atâtea argumente pentru a poposi în acest loc prietenos.

8

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

{ AGENDA } la scoica party

La Scoica Ristorante-Pizzeria este unul dintre cele mai apreciate localuri cu specific italian și românesc din Constanţa. Deschis de aproape două decenii, a avut o evoluţie fantastică. Proprietarii au reușit, în mai puţin de doi ani, să transforme restaurantul într-un punct de reper pe harta culinară a litoralului, un veritabil punct de atracţie, nu doar pentru localnici, ci și pentru turiștii aflaţi în drum spre sau dinspre Mamaia. Care a fost secretul lor? Bucate savuroase, gătite cu ingrediente proaspete, bere bună și rece, serviciu prompt și, nu în ultimul rând, program nonstop, în premieră pentru orașul de pe malul mării. Dacă ajungi în Constanţa, ar fi păcat să ocolești terasa spaţioasă – oprește-te un ceas, două, măcar pentru un Carlsberg rece.

Entourage Caffe Lounge, un loc unde te bucuri de viață La Entourage, conceptul Lounge Bar&Caffe este excelent pus în practică. Bucătăria e simplă, sandwișuri, salate și pizza, toate preparate cu ingrediente proaspete și foarte gustoase. Desigur, nu lipsește berea Carlsberg, cea mai solicitată de clienții barului de pe Bulevardul Tomis, din Constanța. Iar antrenul muzical, asigurat de DJ George Novac în serile de weekend, transformă localul într-un club incendiar, plin de viață și lipsit de inhibiții. Să curgă berea!

www.saptese r i . R o |

9

{

AGENDA 18-31 august

25 08

}

Festivalul Antic Tomis Festivalul Antic Tomis se întoarce la Termele Romane din Cetatea Tomis, între 17 și 19 august, în parcul de lângă Muzeul de Istorie Naţională și Arheologie din Constanţa și la Edificiul Roman cu Mozaic Tomis. Organizatorii și-au propus să promoveze „teme antice și valori reale“ care inspiră publicul să interacţioneze într-un spaţiu convivial, al creativităţii, al muzicii și al artelor plastice, deschis tuturor. În cadrul festivalului vor avea loc ateliere, prezentări de unelte și echipament militar dac și roman, o masă rotundă cu tema „Cetăţile pontice – o prioritate naţională“ și expoziţii. La finalul fiecărei zile, după ora 20:00, vizitatorii sunt așteptaţi la o „cină romană“.

Constanţa, 25-27 august; intrare liberă

Concert aniversar: 20 de ani 3 Sud Est

Da, au trecut 20 de ani. Poate pare de necrezut, dar 3 Sud Est a împlinit 20 de ani de activitate (e drept că, în tot acest timp, au avut o pauză de 6 ani). Momentul va fi marcat printr-un concert aniversar inedit, ce va avea loc joi seară la Harlequin, în Mamaia. Mihai, Laurențiu și Viorel, împreună cu trupa lor, te vor readuce în perioada adolescenței. Băieții promit „un concert cu povești, trăiri și emoții!”

Mamaia, 24 august, ora 20:00; preț bilet: 60 lei 10

Sunwaves Festival SW22 Sunwaves din Mamaia este unul dintre cele mai vechi festivaluri de muzică electronică din România. Și unul dintre cele mai apreciate. E minunat să auzi beat-urile DJ-ilor tăi preferați pe plajă, nu-i așa? Și, chiar dacă nu îi știi pe majoritatea artiștilor din lineup, e imposibil să nu te distrezi. Lumea se duce acolo pentru atmosferă, pentru a dansa până la răsărit. Și, fiindcă are loc la sfârșitul acestei veri, poate fi un mod foarte bun de a o încheia.

AZA Beach, Mamaia Sat, 1721 august; preț abonament: 159 lei

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

Mircea Baniciu & Band

Ai fredonat, măcar o dată, „Eșarfă în dar” sau „Tristeți provinciale”? Atunci vino pe 25 august la Vama Veche, la concertul Mircea Baniciu & Band, din localul „La Barbă Neagră". Chiar dacă nu ești fan, te vei bucura de prezența caldă a fostului membru al Păsării Colibri. Iar dacă ești fan, ce poate fi mai frumos decât să-ți fredonezi versurile preferate alături de prieteni sau de necunoscuți, într-o seară romantică, pe plaja din Vamă.

Vama Veche, 25 august, ora 22:00; suport artiști: 50 lei

Festivalul Turcesc De la o vreme, am început să ne obișnuim cu un nou tip de festivaluri: cele care combină arta cu... arta culinară. Dacă ajungeți la mare în perioada 18-20 august, nu ratați un astfel de eveniment: Festivalul Turcesc din Constanța.

Muzica, dansul dervișilor rotitori, baclavaua, șuberekul și alte rețete tradiționale savuroase te vor face să te simți ca pe malul Bosforului.

Constanța, 18-20 august, orele 12:00-24:00

#litoral

{ AGENDA } 18-31 august

My Fair Lady La Teatrul Național de Operă și Balet Oleg Danovski din Constanța, aveți ocazia să vedeți „My Fair Lady" de Frederick Loewe, unul dintre cele mai frumoase spectacole muzicale ale secolului XX. Povestea florăresei sărmane și a întâlnirii ei cu „prințul" care îi schimbă viața ar putea fi alegerea cea mai potrivită pentru o seară de duminică, la mare.

Constanța, 20 august, ora 19:00; preț bilet: 20-40 lei

19 08

Aeromania

Evenimentul din acest an are o semnificaţie aparte: marchează aniversarea a jumătate de secol de istorie pentru Aeroportul Tuzla, unde se va desfășura pe 19 august. „Aeromania este anul acesta şi un tribut adus legendarilor piloţi AVIASAN – vârful de lance al aviaţiei sanitare româneşti – care, cu 50 de ani în urmă, făceau prima misiune de zbor de pe Tuzla şi care au realizat acţiuni de salvare ce îşi găsesc cu greu corespondent în prezent, în ciuda evoluţiei tehnologice“, a explicat Adrian Vasilache, directorul general al Regional Air Services. Pe lângă spectacolul aerian asigurat de piloţi acrobaţi din mai multe ţări, cei prezenţi vor avea parte de concerte live, standuri de aviaţie, expoziţii de maşini de epocă, de fotografie, concursuri, un food court, spaţii de joacă pentru copii şi diferite surprize.

Tuzla, 19 august, orele 15:00-22:00; intrare liberă

Festival du Bonheur

25 08 FolkFest Remember Costinești

Este prima ediție a unui festival care își propune să readucă la viață atmosfera boemă a Costineștiului de altădată. Concertele au loc la White Horse Rock'n Roll, un decor potrivit pentru o atmosferă nostalgică, stropită cu multă bere rece. Vor participa artiștii Mircea Baniciu, Dan Bittman, Fără Zahăr și alți folkiști apreciați, se va juca biliard și tenis de masă și se vor admira fotografii din anii de glorie ai Costineștiului.

Costinești, 25-26 august; preț abonament: 70 lei

„Time to eat like a pro“ este deviza festivalului culinar a cărui primă ediţie a avut loc pe 1 mai, tot anul acesta. Și, pentru că a avut un succes mare printre gurmanzi, va fi organizat a doua oară în același an. Pe litoral, la Mamaia.

Preparatele de tot felul vor fi servite sub două forme – street food și în restaurante. Printre participanţii deciși să ne răsfeţe papilele gustative se numără Burger Van, Camionetta, Marin Seafood Grill, Cimbru și ViceCream. Complex Enigma, Mamaia Nord, 18-20 august www.sapteser i . R o |

11

documentar, 88 minute îN cinema, din

25 08

Editor’s Choice

Țara moartă

Recomandarea noastră pentru sfârșitul lunii august este un film românesc, în regia lui Radu Jude. Un documentar despre România anilor '30-'40, cu un scenariu inspirat din faimoasa colecţie de fotografii a lui Constantin Axinte. Fostul fotograf de război a readus în discuţie, prin arta sa, un subiect sensibil, rar abordat și de către istorici: efectele Holocaustului în Europa de Est. Documentar, 88 minute, din 25.08 în cinematografe

comedie, 81 minute îN cinema, din

Goana după alune 2 Cum în filme e ca-n viață, de data asta și în universul animat apar aceleași probleme care ne afectează și pe noi.

De pildă, primari incompetenți și lipsa de spații verzi. Și dacă pe noi ne deranjează atât de mult aceste două aspecte, gândiți-vă cum este pentru niște veverițe nevoite să se confrunte cu asta.

Comedie, 81 minute, din 18.08 în cinematografe 12

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

18 08

O noapte de pomină Pentru a scăpa de stres, patru mame decid să se abată de la rutină și să facă ceva nebunesc. Pentru că a avea un copil în grijă e minunat, dar uneori poate deveni și foarte obositor. Iar o noapte albă într-un bar, cu o gașcă de oameni care te înţeleg, nu strică. În fond... „a little party never killed nobody“.

{ AGENDA } 18-31 august

FILME dramă bio­ grafică, 107 minute îN cinema, din

25 08

Barry Seal: Trafic în stil american

Neruda În 1948, Chile, o țară instabilă politic, era afectată de Războiul Rece. Un refugiat politic, fost senator, încearcă să fugă din țară, alături de soția sa. În timp ce se confruntă cu realitatea dură, încearcă să evadeze prin poezie.

Câteva decenii mai târziu, datorită poeziilor sale melancolice, romantice, obține premiul Nobel pentru literatură. Este istoria poetului Pablo Neruda, o poveste ce merită auzită. Și vizionată.

Filmele despre psihopaţi care reușesc să se descurce mereu foarte bine, făcându-le rău altor oameni, exercită o fascinaţie ciudată asupra noastră. Mai ales când știm că aceștia chiar au existat. Și când în rolul principal îl vedem pe Tom Cruise. Bonus: efectele speciale fascinante. Filmul spune povestea faimosului Barry Seal și ne arată că psihologia unor oameni lipsiţi de scrupule e greu de înţeles, dar nu imposibil.

Acţiune, Biografic, 115 minute, din 25.08 în cinema

Annabelle 2 Dacă ești un fan al filmelor horror, nu e nevoie să îți mai spunem noi cine este Annabelle. Păpușa posedată, creată chiar de inamicul său, păpușarul pe care acum încearcă să-l distrugă, revine pe marile ecrane. Iar de data aceasta va teroriza mai mulți oameni.

Horror, 108 minute, din 18.08 în cinema

Divan Film Festival Interesant la acest festival este că, așa cum explică organizatorii, „nu e bazat pe competiție, ci pe comunicare". Divan Film Festival prezintă filme din Balcani, dintre care unele au câștigat premii importante. Dar nu numai cinefilii, ci și gurmanzii au parte de surprize plăcute: vizionările vor fi completate cu preparate din delicioasa mâncare tradițională balcanică.

18-20 august în Craiova, Centrul Vechi și 21-26 august în Portul Cultural Cetate www.sapteser i . R o |

13

SPECTACOLE Despre teatru, Caragiale

28.08 și farmecul Bucureștilor 3.09

de altădată

Unde-s cele mai bune comedii? În grădină, la Cișmigiu, la FESTIVALUL BUCUREȘTII LUI CARAGIALE, stimabili! Între 28 august și 3 septembrie, Festivalul pune sub lumina reflectoarelor imaginea lui I.L. Caragiale, cel mai reputat cronicar de caractere și moravuri, și readuce în inima Bucureștilor farmecul orașului de altădat’ – pestriţ, diferit, imprevizibil și cu mult umor. Vino așa, de-un capriţ, pentru un pahar de bragă și sigur găsești ceva care să-ţi placă. Merg acolo actori mari din Capitală și din ţară, teatre endependente, muzicieni și acrobaţi, spectacole și ateliere pentru copii, lume, lume, mai ceva ca la Târgul Moșilor. Programul complet al Festivalului este la dispoziţiune pe www.teatrulioncreangă.ro și Facebook.com/ BucureștiiluiCaragiale.

Intrare liberă și voie bună fără doar și poate, monșer.

19, 20

07

Noi împotriva voastră

Războaiele, linșajele, violențele presupun un „noi” și un „voi”, în care inamicul este mereu cel rău. Ceilalți, fie că este vorba despre musulmani, gay, anti-gay, familiști, pensionari, capitaliști, romi, americani, bugetari, politicieni, rămân în lumea lor. Între lumea „noastră” și lumea „lor” există mereu o luptă.

La performance-ul „Noi împotriva voastră” stai, timp de o oră, față în față cu Celălalt. Un necunoscut despre care nu știi decât că e inamicul tău. Prin intermediul unor căști audio și al instrucțiunilor, vei intra alături de un străin într-o poveste de război.

MNAC, 19 și 20 august, ora 19:00; preț bilet: 17 lei

{ AGENDA } 18-31 august

Eine kleine Nachtmusik Un spectacol de Gigi Căciuleanu, pe muzica lui Mozart, montat la Unteatru. Eine kleine Nachtmusik este o metaforă a „singurătăţii creatorului de cursă lungă.

Cea a unui solitar Om–Artist, Artist–Om, fără vârstă, Veşnic-Copil, dar în acelaşi timp şi dintotdeauna: Bătrân-Filozof-Înţelept, Jongleur şi Alchimist… Între James Dean şi Pitagora, personajul piesei Eine kleine Nachtmusik nu e (numai) Mozart, Amadeus sau Wolfgang. E o metaforă”, spune Gigi Căciuleanu despre spectacol.

Unteatru, 25 august, ora 19:00; preț bilet: 35 lei

Ghici cine intră pe fereastră!

Un spectacol despre două femei complet diferite, pe care nu le leagă nimic, în afară de un diagnostic greșit.

Lumile lor lipsite de intersecții sunt conturate de solitudine. Cât de greu este să trăiești cu o persoană pe care nu ai mai văzut-o niciodată? Dar dacă afli că este fiica nedorită și ești pusă în fața faptului împlinit? După 25 de ani, mai poate fi învățată maternitatea? Aceasta este povestea doctoriței Bertholinne si a Isabellei, personajele acestei piese.

Teatrul LUNI de la Green Hours, 21 august, ora 19:30; preț bilet: 20 lei (în avans) sau 25 lei (în ziua evenimentului)

www.sapteser i . R o |

15

CONCERTE

Smida Jazz Festival

La final de vară, vă puteți delecta în mijlocul naturii ascultând câteva trupe de jazz la cea de a doua ediție Smida Jazz Festival, care va avea loc între 25 și 27 august. Satul Smida este situat chiar în inima Parcului Natural Apuseni, la doar 90 de kilometri de Cluj-Napoca, de care este legat de un drum bun, asfaltat, așa că puteți ajunge relativ ușor. Printre cei care vor concerta anul acesta se numără The Kandinsky Effect, Tingvall Trio, Sickpicnic, Go Go Penguin, Mihai Iordache.

25 08

{ AGENDA } 18-31 august

The Kryptonite Sparks la Grădina cu Filme

Vineri seară, în Grădina cu Filme din Piaţa Lahovari, ne întâlnim cu exploratorii sonici The Kryptonite Sparks. Un power-trio incandescent, care își încântă publicul cu o combinaţie eclectică de indie, alternative și hard rock, cu influenţe din Cream, Arctic Monkeys, Black Sabbath și Pink Floyd. O trupă plină de good vibes, speranţe mari și idei noi, a cărei muzică este influenţată de curentele englezești ale anilor ‘70, la care se adaugă un groove care „electrizează sinapsele dintre sunet și emoţii“, cum spun membrii trupei. Câteva picături de modernism și simbolism extras din subcultura indie și un gust picant de avangardă completează detaliile care alcătuiesc „un sirop pentru timpane amorţite“: The Kryptonite Sparks.

Servus Transilvania

Prima ediție a festivalului Servus Transilvania se va desfășura pe terenul de fotbal al comunei Biertan.

Pe lângă sonoritățile rock/prog/metal asigurate de o mulțime de trupe din România și din străinătate, organizatorii propun festinuri culinare cu produse bio. Evenimentul se va desfășura între 18 și 20 august. Preț abonament: 50 lei

25 08 Taraf de Caliu – De la Paganini la muzica din Clejani Sună incitant, nu-i așa? Dacă te tentează să participi la o astfel de călătorie muzicală, vino pe 25 august, la apus, în Grădina Sticlarilor, unde cântă Taraful de Caliu. Lăutarii din Clejani sunt cei mai cunoscuţi și apreciaţi din România.

Colaborarile cu Johnny Depp și cu Kronos Quartet, dar și interpretarea violonistului Caliu din filmul Le Concert, le-au adus o binemeritată faimă mondială. Formula în care vor concerta la Grădina Sticlarilor nu este inedită: Gheorghe „Caliu“ Anghel la vioară, Viorica Rudăreasa – voce, Marius Manole – acordeon, Ionică Tănase – ţambal, Sile Neacșu – contrabas. Seara va aduce însă și o surpriză: pe solista Cosmina. Preţ bilet: 80 lei www.sapteser i . R o |

17

„Îmbrăcați sau goi, Noaptea nu stă între noi“ 18

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

Alina Eremia O vară cu mult soare Alina Eremia ne invită la o vară de neuitat, cu mult soare, în noua ei piesă, cântată alături de formaţia Vunk.

Fotografii de Matei Buță Stilist: Cosmin Florea Make-up: Diana Ionescu Hair styling: George Cozma

www.sapteser i . R o |

19

{ COVER STORY } Alina Eremia

Ne-am întâlnit cu Alina Eremia pe plaja de la Therme, într-o dimineaţă foarte caldă, pentru o ședinţă foto inspirată de noua ei piesă, pe care o cântă împreună cu Vunk. Alina a intrat în personajul clipului foarte ușor, devenind, pentru câteva ore, o divă din America de acum câteva decenii.

A

lina e foarte tonică, veselă, deloc pretenţioasă, „the girl next door” pe care o placi foarte ușor și care-ţi poate deveni repede prietenă. Se joacă de-a diva cu multă îndemânare, deși e o tânără care n-are niciun ifos de divă. Succesul ei la public, încă de pe vremea când era adolescentă, nu i-a sucit minţile, ci mai curând a clădit-o ca pe un om echilibrat și disciplinat. Sub un soare cam nemilos, Alina și-a pus cel mai impecabil zâmbet, cu experienţa omului care a trecut prin multe filmări profesioniste, care a făcut turnee naţionale și care și-a clădit o carieră, pas cu pas.

La mijlocul acestei veri, Alina Eremia și Vunk au decis să se întâlnească pentru a cânta împreună o piesă de vară, cu mult soare, „Îmbrăcaţi sau goi”. Compoziţia e a trupei Vunk și videoclipul, în care nu apare nimeni gol (din păcate, pentru că Alina e foarte frumoasă), este regizat de Dan Petcan și repune în scenă o poveste americană, de dragoste, în stilul vizual al anilor ’50, asta însemnând inclusiv că Alina joacă rolul unei femei sexy din epocă, ajutată de niște bucle blonde perfecte și de niște ţinute în estetica acelor vremuri. Și ședinţa noastră foto a fost făcută într-o zi caniculară, dar Alina și echipa erau deja antrenaţi de la filmarea videoclipului, care

a durat 14 ore, la peste 35 de grade temperatura aerului. Despre videoclip, Alina mărturisește: „Eu zic că «Îmbrăcaţi sau goi» este melodia aceea cu care să îţi începi o zi de vară sau să o asculţi în drum spre mare, când te gândești cum să îţi arunci hainele pe șezlong și să alergi în mare. Videoclipul l-aș descrie așa: pop-art, animat, retro, gașcă de prieteni cum se purta în anii ‘50, culoare. Îi mulţumesc regizorului Dan Petcan pentru al treilea clip consecutiv și pentru că reușește, de fiecare dată, să surprindă ceea ce mi-am dorit.”

Alina e un personaj perfect într-o poveste de vară. De altfel, primul ei hit, după desprinderea de Lala Band, a fost o piesă estivală, „Tu ești vara mea”, lansată în 2013 și compusă de Adi Sînă. Cântecul a intrat în heavy rotation pe toate radiourile mari, iar videoclipul a fost filmat la Gura Portiţei, un loc care între timp a devenit și el un hit estival printre cei care caută o vacanţă mai specială pe litoralul românesc.

Nici colaborarea cu Vunk nu e o premieră, ei întâlnindu-se muzical în 2014, în imnul „Ne facem auziţi”, care a adunat mai multe nume importante de pe scena muzicală din România. De această dată însă, Cornel Ilie a explicat că „Îmbrăcaţi sau goi” a fost compusă chiar pentru Alina: „Am scris piesa asta cu gândul de a o cânta cu Alina. Dialogul din versuri l-am scris imaginându-mi ce fel de persoană este ea, sperând să se regăsească și în mesaj, dar și în cuvintele care îl povestesc. Cred că nu a fost o coincidenţă că ea a ascultat prima dată piesa la studio, la înregistrări, chiar într-o zi de marţi, așa cum este și versul cheie, «ne întoarcem într-o marţi!»”.

Ascultaţi Îmbrăcaţi sau goi și bucuraţi-vă de o vară cu mult soare!

20

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

„Și în lume să fugim Îmbrăcați sau goi“ www.sapteser i . R o |

21

„Și-o să fugim, să tot fugim

22

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

{ COVER STORY } Alina Eremia

Alina Eremia cântă de când se știe, iar la 5 ani a obţinut primul premiu pentru muzică, la concursul Abracadabra. La 12 ani reprezenta România la Eurovision Junior și obţinea locul 5, o performanţă pentru mica concurentă româncă. Cu un timbru catifelat și special și cu o bună tehnică vocală, Alina a trecut de la concursurile pentru copii la lumea profesionistă a muzicii la doar 15 ani. În 2008 a fost aleasă ca voce a melodiilor din animaţiile Disney Pocahontas și Pocahontas 2. A urmat, peste doi ani, un nou dublaj, pentru Belle din Frumoasa și Bestia, precum și alte titluri de succes. La 18 ani, un casting organizat de MediaPro Pictures a transformat-o în actriţă, interpretând-o pe Ioana Anghel în Pariu cu viaţa. Acesta a fost momentul în care a intrat în Lala Band, un fenomen pentru adolescenţi, cu care a scos cinci albume de studio, a avut patru turnee naţionale și a primit premiul pentru „Cel mai bine vândut album al anului 2012”.

După desprinderea de Lala Band, Alina Eremia a început o carieră solo, cu melodia

„With or without you”. A urmat piesa „Tu ești vara mea”, care s-a auzit la radiourile din toată ţara. De asemenea, piesele „Cum se face” și „Când luminile se sting” s-au bucurat de un succes la fel de mare. Printre celelalte hituri cunoscute se numără „Dulce amar”, în colaborare cu DJ Sava și What’s Up, „A fost o nebunie”, „Original” sau „Ilegal”. Anul acesta, Alina Eremia a atins fruntea clasamentelor muzicale cu superhitul „Poartă-mă”.

Nici de televiziune nu a stat departe după epoca Lala Band. A participat la Dansez printre stele, la Te cunosc de undeva și a făcut parte din juriul talent-show-ului pentru copii Next Star, emisiuni difuzate de Antena 1.

Noua piesă, Îmbrăcaţi sau goi, în colaborare cu Vunk, se regăsește pe cel mai nou album Vunk, Extrovertit, lansat pe 25 mai 2017, și se va regăsi și pe primul album solo al Alinei Eremia, care se va lansa în această toamnă.

Până ne îndrăgostim!“

www.sapteser i . R o |

23

Cooperativa de fotbal

{

TV

opinie

}

Nu rata!

Juventus – Cagliari Seria A (Italia), prima etapă, Digi Sport 3, sâmbătă, 19 august, ora 19:00

Vacanţa de la televiziune ţi-o poţi lua chiar în faţa televizorului. Cam ca atunci când pleci din București nu la mare, nu la Paris și nici în Teheran, ci la ţară. Sau mai bine ca atunci când (pff, mă urmărește o reclamă) te strecori afară din prezent cu vreo mașină de scurtcircuitat timpul.

S

au mai bine așa: Cooperativa de fotbal e o călătorie, prin ţară ca „la ţară”, prin sate pe care nu le vezi niciodată în goana mașinii sau de la cei 10 kilometri altitudine la care zbori cu avionul. Marian Olaianos și Marius Mitran – ultimul plecat la Digi și apoi revenit la TVR – realizează de niște ani, cu întreruperi, emisiunea Replay.

O super-emisiune de arhivă despre care pasionaţii știu sigur multe. Dar nu despre ea voiam să povestesc acum, ci despre un soi de reportaj-documentar pe care cei doi microbiști l-au realizat, în 11 episoade, sub titlul Cooperativa Agricolă de Fotbal, pe lângă și chiar pe terenurile pe care se joacă meciuri de Ligile 4 și 5: ultimele din România. Fiecare episod are vreo 45 de minute și începe ca o emisiune de călătorie – dar nu, nu ca la Discovery. Începe ca și cum un amator ar filma intrarea într-un sat oarecare, Păucea, de pildă, unde joacă Atletic Păucea. Chiar fără montaj dichisit, imaginile au farmec. Farmec are și vocea lui Olaianos, ritmul și timbrul nostalgice, ca pe vremea titlului Drumuri prin amintiri. Mai știţi ce era un reportaj literar?

Sigur că numele echipelor judeţene e un cârlig bun, dar ieftin – dintotdeauna mă uitam la rezultatele ligilor inferioare, pe

vremea când se publicau, pentru nume.

Aici însă cei doi realizatori se plimbă prin sate, fac puţină istorie, vorbesc cu vreun oficial – nimic nou faţă de alte emisiuni TVR, cea despre gările din România sau despre orășele uitate – vezi Aventura urbană, despre care am scris tot aici. Producţia e ieftină, se vede în fiecare secundă asta, dar comentariul, umor constelat de metaforă, voiceover și interviuri intercalate, coloană sonoră country, figurile muncite, din popor – Las Fierbinţi fără machiaj – toate astea dau ritm emisiunii.

Odată ajunși la locul meciului – nu pot spune stadion, la teren deci – sunt vânaţi oamenii-legendă. Un paznic, un bunic, un viceprimar, un tifos, cioranianul ratat pierdut în univers. Se trece la fotbal. O ţesătură de referinţe pentru amatorii 40+ așază echipa locală într-o istorie socială și sportivă, o trece prin comunism, iese cu ea din negura anilor 1990 și ajunge la un prezent incert, dar colorat, în care există – culmea – o miză competiţională. Forestierul Agăș trebuie să bată CS Dofteana, care, nu-i de colea, e echipa celei mari comune din ţară, zic spectatorii, deci și din judeţ. Meciul în sine nu apare ca eveniment, rămâne pretext. Înainte, arbitrii le vorbesc căpitanilor celor două echipe cu domnilor. Fair play în loc de

Deportivo – Real Madrid La Liga (Spania), prima etapă, Digi Sport 2, duminică, 20 august, ora 23:15

performanţă. Toate cuvintele, onomatopeele, plesniturile și plescăiturile se aud, pentru că imaginile se iau chiar din teren, de aici. Portarul vorbește cu reporterul în timpul meciului, evenimentul pentru care a venit televiziunea îl eclipsează pe cel al venirii televiziunii.

Toate sfaturile antrenorilor, apostrofările spectatorilor, comentariile șugubeţe ale cuplului de realizatori stau cocoţate pe scena sticlei. Atletico Textila vine de aici, doar că acolo, în film, e suburbie contrafăcută. Aici, la ţară, în ţară, lumea e serioasă și erudiţia e paremiologică.

Ca-n ghicitoarea următoare, lansată în tribune la Agăș: „Întrebare, întrebare, unde-i mingea când e gol?”

TVR realizează o emisiune de nicăieri, pentru a aduce în actual ceva ce nimeni n-are chef să privească și pentru a arăta că există oameni care nu știu ce-i aia subliminal. Ceva ce nu mai există pentru televiziunea contemporană. Și asta-i frumos. 

Alexandru Matei Este profesor universitar, pre­ocupat de media, în special de televiziune. Este autorul unei cărţi despre TVR, „O tribună captivantă”. www.sapteser i . R o |

25

{ TECH } opinie

Sprintul într-un maraton În social media toată lumea este fericită. Ne uităm la bloggeri cu vieţe perfecte, la vloggeri care-și prezintă viaţa de zi cu zi. Publicul tinde și tânjește. Ne întristăm pentru că nu putem fi ca ei. Suferim. De ce nu ne-a dat viaţa atât? Și iată, poate cel mai profund sentiment negativ pe care ni-l transmite social media vine din îndoiala că nu facem destul pentru a avea o viaţă mai frumoasă, că am fi putut mai mult. Ne supraexpunem, ne exacerbăm, uităm.

D

e la apariţia social media am învăţat să ne punem vieţile, într-un fel sau altul, pe reţelele sociale. Acolo punem poze, statusuri, exprimări.

Urmăresc multă lume și unii sunt onești.

Evident, nu ne vom putea pune negativismele și momentele grele pe social media mereu. Și nici măcar nu e recomandabil. Îi apreciez, în schimb, pe cei care pot oferi și din vulnerabilitatea lor, și din momentele grele, și din perioadele mai triste. Pentru că transmit faptul că nu e mereu roz, că mâncarea nu arată mereu la fel de bine ca în poze și zâmbetele nu stau la fel de fixe mereu.

Urmăresc bloggeri și vloggeri și uneori mă surprind pe mine întrebându-mă de ce Dumnezeu lucrurile nu sunt așa ca la ei? De ce zilele nu sunt despre muncă în care totul e bine, despre seri petrecute în oraș, despre râsete, despre călătorii prin toată ţara fără nicio grijă, despre relaţii care nu au niciun punct negativ. Dar apoi revin la realitate și îmi dau seama că nu e chiar așa.

Problema nu e despre mine sau ce văd eu pe internet. Mă îngrijorează însă generaţiile care se trezesc direct cu social media. Care ajung la 13 ani pe Facebook, Snapchat sau Instagram și-și dau seama că judecata stă în popularitatea de acolo.

Pe vremuri, erai cool dacă ieșeai la ţigară pe terenul de sport. Așa arătai că erai în grup cu cei care dădeau tonul în școală.

Astăzi, riscăm să formăm o generaţie de copii cu sindromul FOMO, adică Fear of Missing Out. Sindromul acesta, accentuat de social media, înseamnă acea senzaţie că tu ești în afara tuturor lucrurilor care se întâmplă în lume, pentru că vezi atâtea lucruri pe Facebook. E frica faptului că ești antisocial, deși tu ești om normal. E frica faptului că nu ești normal.

Social media pictează în roz vieţile banale, simple ale oamenilor. Le pune un smiley face permanent pe care ceilalţi îl privesc cu invidie. Urmărim viaţa bloggerilor pentru a tinde către ce au ei. Sperăm că lucrurile acelea pot fi făcute obișnuit, de către noi. E visul că putem fi. Că vom primi like-uri, că vom ajunge la acele

evenimente importante din viaţa orașului, că vom avea acea relaţie perfectă. Dar ne iluzionăm. Și poate noi, la 20-40 de ani, putem să ne dăm seama de aceste lucruri și să ne împăcăm cu viaţa noastră obișnuită: cu lucruri superbe, cu momente grele, cu certuri și tristeţuri, cu dezamăgiri și ratări.

Dar copiii care vin din urma noastră au în faţă un zid. Ei nu intră doar în viaţă, ci și în viaţa internetului. Iar acolo, teama de a nu fi lăsat în urmă e uriașă, iar o generaţie de oameni depresivi se poate naște.

Orașele mari ne-au intristat și apăsat, viteza planetei ne-a lăsat în urmă. Suntem alergători de curse de 10.000 de metri în care parcă totul merge ca un sprint. Dacă viaţa e un maraton, social media ne dorește niște usainibolţi ai planetei. Și poţi sprinta câteva secunde, dar nu o viaţă. 

Vlad Andriescu Scrie despre tehnologie de trei ani şi încearcă să se pună în pielea consumatorului obişnuit. www.sapteser i . R o |

27

{ tech } produse

Îţi petreci multe ore în mașină, așa că merită să o dotezi cu gadgeturi și accesorii care să te ajute în oraș și la drum bun. Noi am găsit cele mai interesante apariţii din ultimul an.

Organizator

Dacă faci Uber, s-ar putea să ai nevoie mare de acest produs. Organizatorul se fixează ca o husă pe spatele scaunului și permite să pui două sticle de apă, o tabletă, câteva șerveţele și o umbrelă. De asemenea, în buzunarul său intră câteva reviste sau o carte. Chiar și dacă ai pasageri în spate, fără să faci Uber, te poate ajuta să îţi organizezi mai bine lucrurile în mașină, fără sticle pe jos, și să-i distrezi pe copii cu desene animate la drum lung. În plus, nu e foarte scump și arată destul de bine, fiind produs din imitaţie de piele.

45 de dolari pe gadgetmycar.com

Purificator de aer

Chiar dacă o duci la spălătorie destul de des, mașina rămâne un loc în care mănânci, fumezi, în care se urcă tot felul de persoane, așa că încearcă să păstrezi mirosurile în ordine și să menţii calitatea aerului.

Am descoperit Purifu, un purificator de aer și un ionizator, care se montează în mufa de brichetă a mașinii.

Arată cool și elimină mirosul de ţigară din mașină, ucide bacteriile adunate mașină și, teoretic, crește concentrarea la drum lung. Nu are nevoie de vreo instalare specială – trebuie doar să îl pui în suportul brichetei.

137 de lei pe gadgetmycar.com

28

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

Protecţie de parcare

Știm cât de greu e să-ţi ţii mașina fără nicio zgârietură în orașele din România, pentru că la parcare atingi mașina din spate sau ceilalţi te ating pe tine. Nu poţi face chiar orice, dar poţi să-ţi protejezi partea din faţă și cea din spate cu o protecţie pentru numărul de înmatriculare. BumpShox se montează la numărul de înmatriculare și oferă câţiva centimetri în plus de spaţiu faţă de mașina din faţă. Suprafaţa cauciucată permite atingerea, fără să zgârie bara.

35 de dolari pe amazon.com

Cameră de marșarier

Mașinile noi care trec de clasa medie au deja camere video pentru marșarier. Sau măcar senzori care indică modul în care să parchezi.

Dacă nu ai din dotare, poţi să-ți pui singur camere pentru marșarier. Pearl RearVision e momentan disponibil pentru dimensiunile americane ale numărului de înmatriculare, care e mai puţin lat decât cel românesc, dar va avea în curând și o variantă europeană. Are o cameră cu unghi larg, care se conectează la o aplicaţie de telefon mobil. În momentul în care dai înapoi, deschizi aplicaţia și vezi obstacolele.

Datorită unghiului, poţi să-ţi dai seama și la unghiul mort. Trebuie să folosești mufa OBD pentru a conecta camera la telefon.

500 de dolari pe pearlauto.com

Din dragoste pentru mașini

Cameră conectată Alarmă de somn

Acesta este un gadget destul de ciudat.

Oricât am spune noi că nu are rost să riști și să conduci obosit, toată lumea a făcut asta măcar o singură dată. Sau am plecat la drum lung și ne ne-am dat seama cât de obosiţi suntem. Stopsleep e un inel pentru degete care se conectează la pulsul cardiac și, la fel ca o brăţară de fitness, atunci când simte că pulsul tău indică somnul, vibrează și scoate un sunet de tip alarmă pentru a te trezi. E un dispozitiv de urgenţă care nu te va salva, ci doar te poate ajuta.

190 de dolari pe amazon.com

Suport magnetic

Suporturile de mașină sunt de obicei destul de slabe și periculoase pentru telefoane, pentru că zgârie dispozitivele pe margine.

Cele magnetice sunt cele mai bune. Montezi un abţibild special pe orice telefon, iar suportul magnetic se pune în fanta de aer condiţionat. Dispozitivele de la Satechi sunt foarte discrete și elegante, iar ele rezistă inclusiv la denivelări destul de puternice ale drumului. Are cinci culori, în funcţie de preferinţele tale.

20 de dolari pe satechi.net

Sunt multe camere de bord pe care le poţi alege, dar noi am găsit una inteligentă și care aduce mai multe lucruri. E utilă inclusiv pentru cei care au mașini sport și se duc pe circuite europene ca să facă ture rapide.

Waylens Horizon e o cameră sexy, ce îţi arată pe ecranul montat spre tine viteza pe care o ai, se conectează la un modul montat în mufa OBD a mașinii ce oferă tot felul de date de telemetrie și ai și un buton pe volan prin care poţi să oprești filmarea, practic să o tai ca un regizor. Filmuleţele sunt mutate automat în aplicaţia mobilă, unde pot fi editate și distribuite în social media.

500 de dolari pe waylens.com

Pompă portabilă

Saltea de călătorie

Nu e tocmai un gadget, dar iată că poţi să te bucuri de experienţa de drum lung cu o saltea specială pentru mașină. Chiar dacă nu ai rulotă, te poţi bucura de o viaţă ca de rulotă. Salteaua se umflă pe scaunele din spate și are picioare care să o susţină în partea unde ai picioarele, de obicei. Salteaua funcţionează practic pentru orice mașină, pentru că o umfli în interior, adaptându-se la suprafaţa mașinii. Doar să nu ai un Smart, că atunci nu vei putea să mai faci nimic. Dacă vrei să pleci într-o aventură cu mașina, aceasta este salteaua pentru tine.

221 de dolari pe gadgetmycar.com

Ce faci dacă rămâi fără presiune în cauciucuri la drum lung? Sau ce faci dacă ai pană, iar rezerva nu mai e umflată de ceva vreme? Poţi să iei o pompă portabilă care nu are nevoie de fire și funcţionează cu baterii reîncărcabile. Airgun de la Airman e o pompă care aduce aminte de o bormașină și pe care poţi să o stochezi cu ușurinţă în garaj. E utilă pentru cei cărora le place să facă offroad și au nevoie să elimine presiunea din pneuri la urcare și apoi să pună din nou aer. Poţi să o folosești și pentru biciclete.

101 dolari pe amazon. com www.sapteser i . R o |

29

{

AUTO

tehnologie

}

Nissan Leaf – electrice câtă frunză și iarbă

La începuturile erei electricităţii, Nissan vindea din modelul Leaf mai multe bucăţi decât toţi ceilalţi producători de electrice la un loc. Era Leaf și restul lumii.

Anii au trecut, iar noul Leaf, lansat acum, se ţine încă bine.

M

odelul celor de la Nissan a fost un etalon: prima mașină 100% pe curent accesibilă cetăţeanului mediu. Nu vrem să ne ocupăm în detaliu de noul Leaf, ci doar să aducem un omagiu Frunzei de la Nissan.

Marele gânditor Petre Daea a spus-o clar: „Lângă o oaie găsești o frunză, lângă frunză nu poţi să găsești o oaie.” Nu știm exact cum s-ar lipi apoftegma asta pe filozofia japonezilor de la Nissan, dar n-ar fi rău să vedem, după Nissan Frunză, și modelul Nissan Oaie, care probabil nu doar va proteja mediul, ci va da și lapte sau lână. Noul Nissan este aceeași mașină corectă. Își face treaba ca un japonez, liniștit, tăcut, fără gargara unui guraliv ca Tesla. Leaf este chiar mai ieftin cu vreo 5.000 de dolari decât Tesla Model 3, lansat și el în toamna asta. Bateria de 40 kWh ar urma să asigure o autonomie comparabilă cu cea a modelului trecut, de 300 km, urmând ca în curând să avem și o variantă cu autonomia extinsă la

500 km. Deci un fel de Tesla Model 3. Cu singura diferenţă că la Tesla trebuie să așteptaţi vreo doi ani. Puterea de 147 CP va fi suficientă, iar cuplul de 320 Nm va fi mai mult decât suficient.

Oaie, frunză, barză, viezure, curent electric Dar, cum spuneam, nu pentru datele astea v-am deranjat cu noul Nissan Leaf, ci ca să marcăm momentul în care se află evoluţia mașinilor eco. Tesla a anunţat că luna aceasta va prezenta un cap tractor, deci un camion, electric și autonom. Cel mai probabil este încă o poveste a producătorului american. Viitorul – cu un camion electric ce se va conduce singur – pare acum doar o poezie pentru ajuns la televizor. Vom vedea. Deocamdată prezentul înseamnă mașini ca Nissan Leaf, de 30.000 de dolari (cu ajutorul unei subvenţii, poate mult mai ieftine).

Restul par basme. Dintr-un viitor mai probabil poate să facă parte și BMW X7, care va fi prezentat la Salonul de la Frankfurt, și despre care se tot vorbește că va veni echipat cu un motor electric pe hidrogen. Ei, ăsta chiar poate fi un viitor eco, în care vom renunţa la bateriile foarte poluante ale actualelor modele pe curent.

Până atunci, mergeţi mai puţin cu mașina mică și folosiţi troleibuzele, niște agregate dintr-un trecut comunist sărite direct în viitorul ecologic.  www.sapteser i . R o |

31

Mașina biodegradabilă

U

n grup de studenţi olandezi a construit o mașină biodegradabilă. Mă rog, cât de cât biodegradabilă. Singurele elemente care nu sunt făcute din materiale 100% degradabile sunt anvelopele, motorul, suspensiile și bateriile. Caroseria modelului Lina a fost construită dintr-o rășină derivată din sfeclă de zahăr și ceva pânze din in. Deci autoturismul poate fi bine mersi mâncat.

Mare șmecherie! S-a mai dat acum vreo douăzeci de ani. Am văzut eu într-un film de Kusturica un porc mâncând un Trabant.

Deci studenţii olandezi să facă o probă la o fermă de porci. Eventual să vorbească cu domnul Liviu Dragnea, care ar putea pune la dispoziţie niște porci pentru teste. Dacă avem piloţi de teste, de ce nu am avea și

32

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

porci de teste. Eu aș fi curios să mănânc o ceafă de porc hrănit toată viaţa cu Trabant sau cu Lina din asta. O avea alt gust? Și nu doar filmul de Kusturica ne-a prezentat prima mașină bună de mâncat. Pe scară la bunică-mea trăia un domn căruia soacra îi striga mereu: „Porcule, ai băut Dacia pe care ţi-a dat-o bărbată-miu cadou de nuntă!” Deci după porcul care mănâncă Trabant, avem și porcul care bea o Dacie.

Revenind la lucruri serioase, vă spunem că Lina cântărește 310 kg. Dar are o mică problemă: caroseria din sfeclă de zahăr este casantă și de-asta nu a trecut testele de impact. Mai așteptăm, așadar, până o să putem comanda un autoturism mai crocant, sau mai în sânge.

{

AUTO

tehnologie

}

Toyota în luptă cu gravitaţia Nu, nu vom avea Toyote care vor zbura. Deocamdată luptăm cu gravitaţia, care ne face să scăpăm cheile, telefoanele sau alte cele între scaunele mașinii. Nu râdeţi! Mi se pare un proiect măreţ. Oamenii de știinţă de la Toyota tocmai au omologat la oficiul de patente din SUA un sistem care te va ajuta să-ţi recuperezi obiectele scăpate sub scaune. Injecţia directă – nu am priceput-o niciodată. Sistemul common rail, de asemenea, a fost ceva greu de asimilat pentru mine. Dar iată că a apărut un capitol din tehnologia mașinilor pe care cred că-l pot înţelege: tava în care vor pica obiectele de

recuperat de sub scaune. Da, Toyota a inventat un fel de tavă, din care îţi culegi mai ușor nimicurile scăpate din mână. Desenele par mai complicate, dar este prima dată când mă simt și eu inginer. Nici aceste imagini nu-mi spun mare lucru, dar orișicât.

Nu știm dacă savanţii de la catedra de „Scăpat Obiecte din Mână” a universităţii politehnice din Tokyo au ţinut cont în cercetările lor și de una dintre cele mai importante teoreme din acest domeniu, și anume: „Felia de pâine scăpată din mână va pica întotdeauna cu partea unsă cu unt pe covor.” Această veritabilă teoremă

a lui Pitagora cred că i-a călăuzit pe cercetătorii japonezi.

Eu aștept ca japonezii să vină și cu alte sisteme realmente utile omului (nu nebunii gen mașini care se conduc singure sau emisii scăzute), cum ar fi: sistemul împotriva uitatului de obiecte acasă. De câte ori nu m-am trezit că am plecat fără portofel. Așa că le urăm succes acestor genii ale cheilor pierdute. Și le recomandăm și utilarea autovehiculelor cu unele opţionale folositoare, precum icoana Sfântului Anton de Padova sau a Sfântului Mina, responsabili cu găsirea obiectelor pierdute.

„Un gin dublu cu bieletă, vă rog!”

Și dacă mai sus am vorbit despre mașini care s-ar putea mânca, să trecem la niște motociclete de băut. Domnii de la Ehinger Kraftrad au scos pe piaţă ginul The Archeologist, care vine îmbuteliat cu unele componente de Harley Davidson din '39, '47 și '62. Oamenii îţi dau și o patalama cu seria șasiului motocicletei de la care provine piesa. Bucșele și rulmenţii au fost însă trataţi cu un strat protector, care să nu afecteze calitatea pilelii.

Ar fi și păcat, la 900 de dolari sticla. Cu banii ăștia în România îţi cumperi o mașină. Când văd piesele acelea scufundate în sticle, eu îmi amintesc de apa minerală Hebe, din vremea lui Ceaușescu, îmbuteliată în sticle de ulei nespălate. Și acum simt acel post-gust inconfundabil de sulf, care îţi întorcea instantaneu maţele pe dos.

Deci și aici Ceaușescu a fost vizionar. El și cu șoferii de autobază, care îmbinau utilul automecanic cu plăcutul, bând antigelul din radiatoarele basculantelor. www.sapteser i . R o |

33

{ NUTRIȚIE } detoxifiere

Dietele de detoxifiere sau unde dai și unde crapă Partea I Nu cu mult timp în urmă, singurii ,,beneficiari’’ ai dietelor de detoxifiere erau vedetele de la Hollywood și persoanele obsedate de noile tendinţe de modă și stil de viaţă. Între timp, cu toţii am auzit de detoxifiere sau știm măcar pe cineva care tocmai a terminat o dietă cu sucuri pentru curăţarea organismului.

Dr. Camelia Ștefănescu Medic nutriţionist-dietetician www.stop-dieta.ro Specialist ESWT www.shockwave-romania.ro Specialist Global Diagnostics www.medtec.at

www.sapteser i . R o |

35

Indiferent dacă aţi încercat sau doar aţi auzit despre dietele detox, întrebarea rămâne:

Sunt dietele de detoxifiere bune pentru tine?

Răspunsul cel mai scurt: orice avantaje pe care le puteţi obţine de la o astfel de dietă ar putea fi umbrite de riscuri mari pentru sănătate. Să vedem de ce.

Ce este până la urmă o dietă detox?

Ca și alte cuvinte folosite în domeniul sănătăţii alimentare, precum „curăţarea organismului“, „detoxifierea corpului“ nu are o definiţie clară. Acest lucru se datorează parţial faptului că „detoxifierea nutriţională“ nu are o bază știinţifică, oamenii fiind într-o oarecare confuzie, alimentată de zvonuri și de folclor. De aici și apariţia mai multor variante de diete de detoxifiere, majoritatea însă având aceleași principii: • prescrierea anumitor alimente • sucuri speciale • ceaiuri de detoxifiere • clisme Desigur, scopul declarat al acestor intervenţii este de a curăţa corpul de toxine (deșeuri, substanţe murdare, otrăvuri etc.).

De ce oamenii doresc să se detoxifice?

Ei bine, unii se tem că stilul lor de viaţă nu este la fel de sănătos și de echilibrat cum ar trebui să fie. Este adevărat că, în general, oamenii: • apelează la medicamente în mod excesiv • nu dorm suficient • folosesc produse chimice pe piele (cosmetice, de curăţenie) • nu fac suficientă activitate fizică • consumă excesiv de mult alcool • fumează, inhalează smog și ingerează alţi poluanţi de mediu, cum ar fi metalele grele sau pesticidele • consumă alimente în cantităţi mult mai mari decât le este necesar Și este adevărat că toţi acești factori ar putea duce la niveluri mai ridicate de deșeuri în organism, la o capacitate slabă de modificare și eliminare chimică a acestora, implicit la un risc crescut de boală.

36

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

Teoria din spatele unei diete de detoxifiere spune că oferindu-i corpului o pauză, îţi poţi ,,ispăși păcatele’’ pentru greșelile stilului de viaţă, eliminând toate toxinele. Este un start pentru sănătate, un nou început.

Dacă nu putem evita toxinele, atunci are sens să facem detoxifiere, nu-i așa?

Nu chiar. De ce? Pentru că, din fericire, corpul „se curăţă“ singur. Pentru că avem sisteme de detoxifiere foarte robuste. Organele noastre principale de detoxifiere sunt reprezentate de tractul digestiv, rinichi, piele, plămâni, ficat, sistem limfatic și sistemul respirator.

De ce oare atunci nu încercăm să mâncăm și să trăim într-un mod care să susţină detoxifierea naturală a organismului tot timpul, neintervenind brutal cu o dietă detox?

Cele mai multe dintre dietele de detoxifiere sunt slab proteice, iar dietele detox cu sucuri naturale au și puţine fibre și probiotice. Dieta de înfometare și cea scăzută proteic sunt contraproductive, deoarece principalul nostru organ de detoxifiere, ficatul, necesită aminoacizi din proteine (glicină, cisteină, glutamină) pentru a susţine procesele de detoxifiere naturală.

Doar dacă ne gândim la ,,asaltul“ chimicalelor în hrana omului modern, în apă și în aerul respirat, ar trebui să înţelegem că avem nevoie de o detoxifiere zilnică, nu de o curăţare ,,de primăvară“ cu remedii dure o dată pe an. Se pare însă că sănătatea nu este întotdeauna motivaţia principală pentru a face o dietă de detoxifiere.

Unii au obiective mult mai simple: să piardă în greutate și să intre în pantaloni sau rochii mai mici.

{ NUTRIȚIE } detoxifiere

Ce este o toxină?

Prin definiţie, toxinele sunt molecule mici, de obicei peptide sau proteine, capabile să provoace boli la contactul sau absorbţia în ţesuturile corpului. Toxinele variază foarte mult în funcţie de severitatea simptomelor declanșate în organism, de la minore (ca în cazul unei înţepături de albină, la persoane non-alergice) până la deces (cum ar fi toxina botulinică, și aici nu mă refer la varianta din cabinetele cosmetice, ci la cea produsă de Clostridium botulinum, bacterie anaerobă întâlnită în alimentele conservate insuficient sterilizate). În lumea naturală, nu este la fel de simplu ca etichetele „toxic" sau „netoxic". Majoritatea substanţelor sunt toxice de la un anumit nivel și, în cantităţi relativ mici, multe dintre aceste ,,toxine" pot fi procesate și eliminate cu ușurinţă de organismul uman.

O să vă dau doar câteva exemple pentru a vă lămuri.

Vitamina A: un supraconsum al acesteia poate provoca, printre alte probleme, dureri de cap, somnolenţă și anorexie. Desigur, în cantităţi relativ mici este esenţială pentru sănătate și, mai ales, pentru vedere.

Complexul de vitamine B: un aport crescut, și funcţiile neurologică și hepatică vor avea de suferit. În cantităţi normale, grupul de vitamine B acţionează împreună pentru metabolizarea mâncării, permiţând astfel celulelor să transforme carbohidraţii și grăsimile în energie.

Fitonutrienţii: se găsesc în mod natural în plante, dar dozele mari din acești compuși pot fi toxice pentru ficat, rinichi și intestin.

Dozele normale de substanţe fitochimice sunt recunoscute pentru proprietăţile lor antiinflamatoare.

Glucozinolatul: se găsește în legume crucifere, cum ar fi broccoli și varza de Bruxelles.

Consumul ridicat de aceste substanţe chimice care conţin sulf a fost dovedit că poate contribui la apariţia hipotiroidismului. Dar, în cantităţi rezonabile, glucozinolaţii pot proteja împotriva apariţiei celulelor canceroase.

Alcoolul: băuturile în cantităţi mari pot crește riscul de apariţie a numeroase probleme de sănătate legate de funcţia ficatului sau a sistemului nervos central. În general, vă puteţi bucura de un pahar de vin pe zi, fără a vă îngrijora de toxicitate.

Studiile arată cu certitudine că pierderea de grăsime corporală nu funcţionează în detox. Motivul pentru care oamenii scad rapid în greutate, în majoritatea regimurilor de detoxifiere, este pentru că pierd rapid apa din corp.

Iar dacă acestea sunt ţinute pe perioade mai lungi de timp, pierderea principală în greutate se va face din masa musculară. Este doar o tristă iluzie că o cură detox te ajută să îţi remodelezi corpul; după terminarea dietei, se va reveni în scurt timp la parametrii iniţiali.

Din păcate, efectele negative sunt mult mai multe, mai ales în cazul dietelor detox bazate pe sucuri de fructe și legume. Organismul va lucra ore suplimentare pentru a face faţă unui cocktail de oxalaţi, nitraţi etc. În mod ironic, însăși „detoxificarea“ se poate dovedi „toxică“.

Dietele detox pot provoca creșteri ale glicemiei (zahărului) în sânge, făcându-le periculoase pentru persoanele cu diabet zaharat și potenţial riscante pentru restul.

Detoxul poate fi dur pentru tractul digestiv, deoarece sucurile de fructe folosite conţin foarte puţine fibre, acestea având rol de mătură pentru tractul gastrointestinal. În lipsa lor, se încetinește digestia și este facilitată absorbţia moleculelor cu potenţial toxic pentru organism. Nu există studii care să demonstreze că tractul digestiv funcţionează mai bine atunci când nu are de a face cu alimente solide (cu excepţia cazurilor în care mucoasa tractului gastrointestinal este afectată).

Adepţii dietelor detox susţin că în intestine se acumulează masiv reziduuri ce trebuie „curăţate“. Dacă ar fi adevărat, endo- și/sau colonoscopiile ar dezvălui acest strat rezidual. Clismele frecvente într-o dietă de „curăţare“ nu vor face altceva decât să reducă eficacitatea echipamentului natural de curăţare a colonului, ajungând în timp să simţi că numai cu ajutorul lor elimini tot din intestin. În plus, și flora bacteriană bună, proprie organismului, este deranjată, prima consecinţă fiind scăderea imunităţii.

Detoxifierile sunt adesea scăzute în grăsimi esenţiale. În timp ce unele diete detox, mai puţin extreme, permit nucile și seminţele, curăţările ,,profunde“ elimină de obicei cele mai multe alimente care conţin lipide, chiar și grăsimi sănătoase. Variaţiile extreme în ingerarea grăsimilor, de la eliminarea din alimentaţie în etapa de precurăţare a intestinelor, urmată de curăţarea propriu-zisă și apoi revenire la alimentaţia obișnuită pe ,,terenul curat“, pot cauza probleme organelor care procesează grăsimile din hrană, în special colecistului.

Detoxifierile pot provoca și dezechilibre electrolitice. Multe curăţări implică o hiperhidratare prin consumul unei cantităţi mari de lichide (apă, ceaiuri din plante și sucuri), în timp ce din hrana zilnică se elimină multe alimente care sunt bogate în săruri minerale. Pentru a funcţiona, organismul își poate ajusta metabolismul prin scoaterea electroliţilor din celule în încercarea de a menţine stabile concentraţiile sanguine ale unor minerale.

Dietele detox pe termen lung pot permite instalarea unor tipare greșite de comportament alimentar, de tip anorexie sau înfometare.

Dacă pierderea în greutate este obiectivul tău,

există moduri mai inteligente și, mai ales, permanente de a face acest lucru.

Apelează la un specialist. Fă-ţi o programare, chiar acum, pe www.stop-dieta.ro, dacă dorești să afli răspunsuri avizate în domeniul nutriţiei și dieteticii.

Bucură-te de viaţă și hrănește-te sănătos, fără diete chinuitoare, restrictive sau dezechilibrate.

E mai ușor decât crezi!

Urmărește Partea a II-a pentru a afla pașii pentru o detoxifiere naturală.

www.sapteser i . R o |

37

Căderea din vară

{ BEAUTY } vară târzie

Locuiam într-un turn. Un turn înalt-înalt și îngust-îngust, ca o turlă de biserică alungită prea mult și prin greșeală. Locuiam în vârf.

De Lioara Bradu Foto: Getty Images

D

e fapt, nici n-aș fi putut să locuiesc altundeva – trupul turnului era ghiftuit de scări. Aici sus aveam tot ce îmi trebuia: o bucătărie minusculă, o baie de greiere și un dormitor cât un nor nou născut. Iar undeva, pe exterior, aveam o verandă imensă.

Era perfect pătrată, perfect din sticlă și arăta ca o vacanţă perfectă. În verandă îmi beam cafeaua de dimineaţă.

Ieșeam cu licoarea fierbinte, deschideam geamul din dreapta – singurul prevăzut cu mâner – și, cocoţată cu fundul pe margine – căci nu aveam pervaz, îmi gustam lumea și cafeaua. Vedeam vârfurile copacilor, acoperișurile caselor, turlele bisericilor și cerul. În fiecare dimineaţă la ora 9 băteau clopotele.

Tare și clar. Atât de clar că, de-aș fi avut curaj

să mă întind afară, aș fi putut să apuc cu mâna fiecare dangăt, ca pe o frânghie. Ei, cred că la un moment dat trupul a luat-o înaintea gândului – sau o fi fost cutremur? Sau am alunecat? –, că m-am pomenit căzând în gol cu capul în jos.

Cădeam și cădeam și cădeam și așteptam să îmi crească aripi. Dar... ce să vezi? În loc de aripi, mi-au crescut picioare. De fapt, nu mi-au crescut picioare, ci mi-au crescut picioarele.

Cele vechi. Și nici măcar nu au crescut, ci s-au lungit. Mă agăţasem cu tălpile de pervaz și, trase de greutatea trupului în cădere, picioarele mi s-au lungit și s-au lungit... s-au tot lungit până au ajuns ca două fire de păianjen.

Atunci m-am oprit. La trei metri deasupra solului. În linia copacilor. Exact la intersecţia gândurilor. www.sapteser i . R o |

39

Era limpede că sus nu mai aveam cum să urc, dar nici mai jos nu puteam să cobor.

Mă dureau oasele, inclusiv cele două fire de păianjen ce-mi fuseseră cândva picioare, și din tălpi începuseră să-mi crească rădăcini – dar asta s-ar putea să fie doar o impresie.

Atârnam ca un înger căzut. Dimineaţa mă ploua cu rouă și soarele-mi urca la picioare.

Era liniște. O liniște ce mă dezbrăca, mă pieptăna, mă spăla. Apoi orașul începea să se anime și oamenii treceau pe deasupra capului meu, ca norii. Învăţasem să le citesc gândurile și firile, privindu-le-n creștet ca-ntr-o farfurie de ciorbă: acesta e aducător de furtună, acesta de vreme bună, acesta-i un nor-decor, în asta se-adună ploi roditoare, în ăsta fulgere, în celălalt dor... Dar subiectul acesta n-am să-l dezvolt, căci s-ar putea ca dumneavoastră, doamnă, sau dumneavoastră, domnule, să-mi fi trecut pe deasupra și n-aș vrea să vă simţiţi stânjeniţi.

Așa-mi trecea ziua, despletind firi și împletind gânduri. Noaptea, era o pacoste! N-am văzut făpturi mai flămânde ca stelele. Îmi gâdilau tălpile, silindu-mă să le hrănesc cu firimiturile mele de zi. Ori mie mi-era atât de somn! Noroc că, la un moment dat, o stea bătrână, pasionată de tricotaje, mi-a împletit niște șosete de lună și am putut să dorm.

Habar nu am cât am trăit astfel. Ar putea fi luni... Ar putea fi ani... Până-ntr-o zi, când mi s-a făcut frig și a început să mă doară capul. Deasupra mea treceau oameni-nor cu miile, dar rareori își cobora vreunul privirea mai sus de înălţimea ochilor. Totuși, când răbdarea îmi era răsplătită cu o privire, zâmbeam larg și insistent, cu gura, cu ochii, cu firele de păr, cu creștetul, cu mâinile, cu bătăile inimii. În zadar. Privirea le fugea mai departe și dispăreau. Apoi urma o nouă așteptare și o nouă plecare. Și încă una. Și încă zeci.

Am înţeles cu greu că, în felul în careatârnam, nimeni n-avea cum să mă vadă, din pricina copacilor și-a firelor de gând. Ar fi existat un loc, unul singur, în care aș fi fost vizibilă: exact deasupra mea, în prelungirea mea. Dar șansele ca un om-nor să ajungă acolo, să-și coboare privirea exact în acel punct și să aibă vedere ageră, să mă zărească așa cum așteptam – măruntă ca o scânteie, pierdută ca o părere și singură cuc – erau aproape nule.

Atunci mi-am strâns turnul în braţe. Nu să-l iubesc, ci să-l sfărâm. Să mă eliberez. Dar degetele mi s-au înfipt în zid ca în pământ afânat și trupul mi s-a transformat în plantă.

Eram o iederă cu cap de om și șosete de lună. Am început să plâng cu ochi și frunze, iar oamenii-nor și-au desfăcut umbrelele.

Plouam deasupra unui cer cârpit cu petice mișcătoare... ...era toamnă.

40

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

Ei bine, ca să nu vă prindă toamna cu susul în jos, atârnaţi de vacanţă, cu ochii în visele celorlalţi, scuturaţi-vă bine de firimiturile verii, coborâţi cu picioarele pe pământ și pironiţi-vă visele în ochii celorlalţi. Puteţi să vă păstraţi șosetele de lună. Și picioarele lungi. Și...

1. Aveţi nevoie de Michele by Heloise de V, un parfum bogat ca o călătorie, cald ca o zi de vară și elegant ca un apus. E parfumul perfect pentru tranziţie, deci nu ezitaţi să-l pulverizaţi când vi se face dor de vară.

2. Și Stella McCartney Pop Bluebell e o alegere inspirată. E un parfum luminos și totuși molatec, ca o ultimă zi de vacanţă.

Ah, da! Ar mai fi câteva lucruri mărunte și foarte lumești de care s-ar putea să aveţi nevoie, ca să vă scoată amorţeala din suflet și să vă aduceţi aminte că toamna nu e cădere (de frunze, de ploi, din vară), ci mai degrabă rod (care citit de-a-ndoaselea înseamnă dor, dar n-are-a-face. Dacă-i cu rod, dor să fie!).

{ BEAUTY } vară târzie

3. Sau puteţi încerca Indi, noul parfum al lui Katy Perry. E precum drumul spre Oz, numai că, în loc de cărămizi galbene, e pavat cu flori.

4. Pentru cei ce se încăpăţânează în melancolie, scoatem artileria grea: Michael Kors Sexy Ruby, un parfum plin de voluptate. Miroase a fructe zdrobite și petale de trandafiri.

6. Și-acum gata cu aromele, să trecem la imagine: în lumina toamnei, pe pleoape e bine să porţi culorile zilelor de august. De exemplu, fardul de pleoape strălucitor, în nuanţe de olive (precum câmpurile arse de soare) de la Make-up studio.

5. Iar pentru domni, cerem puţin Respect, noul parfum semnat David Beckham.

E proaspăt și luminos, curat ca un bisturiu. Îţi limpezește mintea și-ţi învigorează trupul, ca o plimbare prin pădure într-o zi luminoasă de toamnă.

7. Pe buze, un zâmbet luminos și larg. Ca să fie cât mai clar, conturează-l cu un creion de buze discret, în nuanţe naturale: Maybelline New York Color Sensational.

8. Iar în plete, amintirea mării.

Surf Spray de la Bumble and Bumble îţi așază părul așa cum numai briza mării o știe face. Înţelegeţi voi ce vreţi din asta.

9. Jur că produsul ăsta nu știu cum să-l leg de vară. Dar e nou apărut, e senzaţional și chiar merită încercat. E vorba de Clinique gel micelar pentru curăţare profundă. Eu îl ador, așa că… www.sapteser i . R o |

41

Cute Dress

River Tulle Skirt

Rochie în pătrăţele, cu o combinaţie de patternuri jucăușe ce te va face să simţi încă puţin din perioada copilăriei. 450 lei

O fustă de tulle albastră, cu elasticul Happy Friday, cu o jupă turquoise din bumbac cu mătase, ce îi conferă niște reflexii interesante. 230 lei

42

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

{ FASHION } Happy Friday

Let's have a

Happy Friday e mereu altceva. E și pasiune, e și atitudine, și joacă, dar și multă muncă. Ne zbatem ca în această industrie să ne păstram pozitivismul, iar hainele noastre sunt mereu o încercare de a ridica standardele fericirii, căutând materiale calitative în toată lumea sau producându-ne singuri accesoriile, ca elasticul în dungi sau fermoarele special create pentru produsele noastre. Vrem și suntem sigure că Happy Friday reușește să scoată în evidenţă personalităţi iconice. Dar dacă ar trebui să ne definim într-o singură propoziţie, am spune că Happy Friday nu este altceva decât un vis împlinit de ambele părţi. Visul nostru de a avea piese vestimentare <<ready to wear, ready to make you happy>>.

Fotomodel: Andreea Anton Fotograf: Adrian Mihaiu Make-up&Hair: Luiza Burhai

www.sapteser i . R o |

43

Pumpkin Pinafore Un sarafan din neopren, cu detalii speciale ce îl fac o alegere potrivită pentru femeile care știu ce vor și cine sunt. 290 lei

44

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

{ FASHION } Happy Friday

Too Late in The Night O salopetă din in în care te poţi mișca liberă si simţi liberă.

550 lei

Fotomodel: Andreea Anton Fotograf: Adrian Mihaiu Make-up&Hair: Luiza Burhai

Untold Secrets Dress O rochie din peste 3m de poplin, care te lasă să te dezvălui treptat sub impresia conformistă a croielii tip cămașă, un produs devenit iconic pentru Happy Friday. 500 lei

www.sapteser i . R o |

45

46

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

{ FASHION } Happy Friday

Esth Dress O rochie-fustă fără pierderi de material, ar fi fost și păcat, când acest material a fost creat și produs manual în București, de Mihai Popescu, și mânuit cu grijă în atelierul Happy Friday. Acest produs este unic în această variantă cromatică. 700 lei

Fotomodel: Andreea Matei Fotograf: Luminita Popescu Make-up&Hair: Luiza Burhai

Produsele HappyFriday se găsesc online pe www.happyfriday.ro și în showroom, pe Str. Constantin Robescu nr. 11 (zona Mântuleasa-Hristo Botev) www.sapteser i . R o |

47

{ FESTIVAL } ideo ideis

Ideo Ideis 12.

Deloc de duzină.

Text de Alex Mihai Dinu. Foto: Adi Bulboaca, Vlad Cătană, Larisa Baltă

Străzile perpendiculare și paralele din Alexandria îţi lasă la început senzaţia că nu prea ai cum să te pierzi în orașul ăsta. Dar dacă nu ești obișnuit cu o astfel de configuraţie, s-ar putea să te încurce într-un final. Când lucrurile sunt mai simple și mai okay decât ne-am obișnuit, ne dezorientează. După o săptămână de Ideo Ideis, ăsta e și feelingul pe care-l am – că festivalul a dezorientat orașul.

Animații cu public și spectacole stradale, Școala de circ din Timișoara

–– Sărut mâna, îmi daţi și mie cheia de la 307, vă rog?

–– Sigur, puișor, îmi răspunde recepţionera de la hotel.

–– Mulţumesc mult.

Se ridică de pe scaun, întinde mâna aproape fără să se uite, ia cheia și-mi zice: –– Ești de la festival, nu?

–– Da. –– Foarte frumos ce faceţi voi aici. Diseară merg și eu cu soţul.

Felicitări!

–– Mulţumesc, îi răspund cumva stânjenit, pentru că mi se pare că adevăraţii beneficiari ai acestor felicitări sunt în altă parte.

H

Încălzirea din fiecare dimineață, înainte de primele ateliere de teatru tânăr

Am cunoscut-o pe Andreea Borţun acum 10 ani. Nu era încă majoră, dar organiza de doi ani un festival de teatru tânăr, împreună cu Alex Ion, în Alexandria. Mi s-a părut super-disruptive ce făceau și m-a intrigat. Agenţia de comunicare în care lucram se ocupa de PR-ul festivalului și mi s-a părut un www.sapteser i . R o |

49

Alex Ion & Andreea Borțun, co-fondatorii și președinții festivalului, la 12 ani de la prima ediție t Atelier de dans u

H

Ateliere de dans Istvan Teglas t

Încălzire u

cont pe care mi-ar plăcea foarte tare să lucrez.

Atunci n-am ajuns la Alexandria, așa că până anul acesta Ideo Ideis rămăsese o poveste pentru mine. O poveste la care contribuisem, dar nu o experienţă. O poveste cu doi puști din Alexandria pasionaţi de teatru, care s-au apucat să facă un festival de teatru pentru adolescenţi în orașul lor. Povestea crescuse frumos, incredibil de frumos, așa că anul ăsta, când am avut ocazia să mă implic din nou, am vrut să încerc și experienţa.

–– Cum e privit festivalul aici, în Alexandria?

–– Crede-mă când îţi spun că e singurul moment cultural de peste an pentru noi, îmi răspunde jurnalista cu care beau o cafea.

–– Era să zic „ce mișto“, dar îmi dau seama că nu e așa mișto. E un lucru mișto de auzit pentru noi, dar pentru oraș nu cred că e mișto.

–– Lucrez în presa locală de aici de 10 ani și niciodată n-am văzut atâta entuziasm în jurul unui eveniment de aici. Deci e mișto.

Uite, mă uit la fiică-mea, care e super-comodă și n-ar mișca niciodată un deget.

Dar anul ăsta s-a înscris voluntar la Ideo Ideis. Și n-am auzit-o plângându-se că a muncit, era doar entuziasmată. Și n-avea cine știe ce treabă cu teatrul înainte.

–– Da, asta chiar e mișto.

I

High on diesel and gasoline psycho for drum machine shaking their bits to the hits [...]

Oh here they come the beautiful ones the beautiful ones loved up doved up, hung around, stoned in a lonely town shaking their meat to the beat, High on diesel and gasoline, psycho for drum machine shaking their bits to the hits, Oh, here they come, the beautiful ones, the beautiful ones.

You don't think about it, You don't do without it, because you're beautiful, And if your baby's going crazy that's how you made me, la, la, la, la...

Vreo 300 de tineri cântă în cor melodia celor de la Suede, care e imnul oficial al festivalului. E festivitatea de deschidere și energia bună pe care o au acești puști e atât de densă, că-mi vine să plâng. Pe de o parte, pentru că nu-mi amintesc să fi trăit așa ceva în adolescenţa mea și, pe de altă parte, pentru că nici nu mai am cum s-o trăiesc. Pot doar să mă bucur de ei.

50

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

H

{ FESTIVAL } ideo ideis

La Ideo Ideis am văzut 9 spectacole, dar am ratat 10. Am fost la masterclassuri și la serile povestitorilor, dar am ratat atelierele pentru tinerii actori, sesiunile de Q&A, proiecţiile de film și spectacolele stradale. Mi-au plăcut parcă mai mult spectacolele puștilor decât cele profesioniste, pentru că energie și pentru că entuziasm. În plus, plec cu câteva lecţii foarte mișto de la serile povestitorilor, cum ar fi că Bogdan Stelea își pune succesul pe seama ambiţiei, și nu a talentului. Și că Roman Tolici mulţumește cumva copilăriei sale sovietice că l-a făcut să nu prea preţuiască banul, pentru că asta l-a ajutat să fie pictor, și nu doar un utilizator al skillsurilor pe care le are.

Atelier de DJ, mixing și scratch cu DJ Undoo t

H

–– Care e al dumneavoastră?

–– Păi care să fie? Ăla blond.

–– A fost senzaţional în piesă. Felicitări pentru el.

–– Mulţumesc, răspunde femeia vizibil emoţionată și mândră.

A venit să-și vadă fiul, un puști de 11 ani cu ochi mari și verzi, vopsit blond. A venit cu bebelușul și soţul tocmai din Ferentari. Fiul ei joacă în trupa Playhood, un proiect care își propune să schimbe viaţa unor puști din comunităţi defavorizate, cum e cea din Ferentari, prin teatru, și care e a doua oară la Ideo Ideis.

Spectacolul lor tocmai se terminase și în sală spectatorii nu voiau să renunţe la aplauze. Iar îmi venea să plâng. Pe de o parte, pentru că în ignoranţa mea nu creditam astfel de proiecte și, pe de altă parte, pentru că puștii fuseseră absolut minunaţi.

Atelier foto cu Adi Bulboacă u

I

Ieșisem de la un spectacol cu niște prieteni și ne îndreptam spre cazare. Vorbind despre piesă, am greșit drumul, n-am făcut o dreaptă la timpul ei și ne-am rătăcit un pic. Ne-am trezit într-o partea a Alexandriei în care nu mai ajunsesem în zilele trecute și m-am simţit dezorientat.

Mă dezorienta pentru că aveam foarte bine șlefuite părerile despre orașele de provincie din România, despre comunităţile de aici, despre cum ar trebui să reacţioneze ele la astfel de evenimente. Și dacă în interacţiunile cu cei de aici nu mi se dărâmase nicio părere, când venea vorba de relaţia lor cu festivalul, lucrurile o luau pur și simplu razna. Ideo Ideis era tot timpul la superlativ, cel mai bun lucru care s-a întâmplat vreodată orașului lor, singurul eveniment de peste an care îi face mândri de orașul lor.

Kindness-ul lor care învăluia festivalul mă dezorienta și mi se părea că îi dezorientează și pe ei. Că toată energia pe care Ideo Ideis o aduce în Alexandria e atât de disruptive, încât schimbă percepţii și atitudini.

E

Poate Ideo Ideis is love? t Paul Dunca în spectacolul invitat Familia Fără Zahăr, de Mihaela Michailov, regia Radu Apostol, Teatrul Mic & Asociația Replika u

www.sapteser i . R o |

51

{ FESTIVAL } ideo ideis

Doi alexăndreni la vârsta a doua discutau la umbra unui copac pe pietonală, în dreptul Hotelului Parc.

–– Și ce faci în seara asta?

–– Păi, uite, o aștept pe nevastă-mea să mergem la un spectacol.

–– Ce spectacol?

–– Pai, n-ai văzut că a început festivalul ăsta cu copii, Ideo nu mai știu cum...

–– Păi, și mergeţi să vedeţi copiii?

–– Nu, nu, în seara asta e o piesă cu Iureș.

–– Ah, i-auzi!

Spectacol invitat: Mal/ praxis de Bogdan Georgescu, Teatrul Național Radu Stanca din Sibiu u

B

E party-ul de deschidere a festivalului. Ștrandul pare o discotecă în aer liber, în care 300 de puști dansează ca și cum ar da o probă. Totul e pe ritm, par un grup închegat, deși tot ce îi unește e tinereţea și faptul că le place teatrul. Sunt veniţi din toată ţara și sunt atât de fericiţi și entuziasmaţi cu toţii de săptămâna care urmează, că mi se pare ireal. Și parcă iar îmi vine să plâng. Pe de o parte, pentru că sunt atât de frumoși cum nu-mi amintesc să fi fost vreodată eu și prietenii mei și, pe de alta, pentru că îmi dau speranţă.

Marcel Iureș și Mircea Postelnicu în spectacolul invitat Un stejar, regia Bobi Pricop, Teatrul Tineretului, Piatra Neamț

Ideo Ideis înseamnă : Zeci de tineri în echipa de organizare, 100 de voluntari, 200 de adolescenți din trupe de teatru, zeci de evenimente, mii de spectatori, zeci de nume importante din lumea teatrului care vin în Alexandria ca să joace în spectacole sau ca să îi mentoreze pe puști

I

Florin Piersic Jr. în spectacolul invitat O mie de motive, regia Horia Suru, POINT București

Spectacol de teatru tânăr: trupa Amprente din Brașov

Party-ul de deschidere

Spectacol de teatru tânăr: Drama Club din Botoșani

Spectacole stradale

52

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

–– Hai, intră tu, îi zic puștiului care îmi ţine ușa după ce le-o ţinuse și colegilor lui.

–– Nu, nu, tu!

–– Hai, mă, intră.

–– Nu, tu.

–– Ba nu, tu, îi zic râzând.

–– Ba tu!

–– Ba tu!

–– Hai să jucăm piatră-foarfecă-hârtie.

–– Hai. Câștig și îl conving să intre.

–– Eu tot timpul pun piatră, îi zic.

De fiecare dată când ne întâlnim pe la festival, jucăm și acum câștigă mereu.

Străzile perpendiculare și paralele din Alexandria mă încurcă, pentru că au o structură prea simplă. M-am obișnuit să fie complicat, iar simplitatea lor mă scoate din zona de confort, dar mai mult mă bucură. Mă dezorientează și mă bucură.

Ideo Ideis îi încurcă pe alexăndreni, pentru că, de fapt, e doar o mostră de normalitate. S-au obișnuit să fie complicat, iar normalitatea unui act de cultură îi scoate din zona de confort, dar mai mult îi bucură. Îi dezorientează și îi bucură.

J

{

TRAVEL El Camino

}

Minuni pe Camino Text si foto: Veronica Soare

Au mai rămas doar câteva zile până la întoarcerea în locul în care anul trecut, când am ajuns prima oară, am învăţat să trăiesc cu-adevărat. Număr zilele, în fiecare seară mai tai una din lungul șir pe care de un an îl numesc așteptare...

www.sapteser i . R o |

55

A

nul trecut am ajuns pe Camino pentru altceva decât pentru mine. #minunipeCamino a vrut să fie o poveste de strângere de fonduri pentru Inima Copiilor, dar s-a transformat în povestea vieţii mele… de până acum, iar întoarcerea nu era doar certă, ci mai ales dorită. Pe 25 august, reiau drumul care pornește la poalele Pirineilor, la graniţa Franţei cu Spania, și se sfârșește la ocean, în Finisterre, Capătul Lumii, așa cum era socotit pe vremuri, când se credea că pământul e plat. Nouă sute zece kilometri de bucurie, în ciuda tuturor durerilor. Cum poate că ar trebui să fie și viaţa. Peste câteva zile voi fi iar la poalele Pirineilor, în pitorescul sătuc francez Saint Jean Pied-au-Port, locul de plecare pentru cei mai mulţi dintre pelerini. Același drum, aceeași Veronica și totuși – și eu, și drumul, alţii. Și #minunipeCamino2 e tot în beneficiul Asociaţiei Inima Copiilor, cum a fost și anul trecut, când i-am făcut pe oameni părtași zi de zi la călătoria mea, îndemnându-i cu fiecare poveste să doneze. De data aceasta, fondurile vor merge către proiectul de reconstrucţie și modernizare a Secţiei de Terapie Intensivă Nou-Născuţi a Spitalului Judeţean Constanţa. Când am ajuns în martie la Constanţa, într-o vizită cu bloggeri și jurnaliști, am pășit în actuala secţie de terapie intensivă și am știut că drumul de anul acesta e pentru ei. Stăteam în dreptul incubatorului în care se afla Emma, care avea trei săptămâni, și plângeam. Mă uitam la mogâldeaţa de doar 750 de grame și nu-mi venea să cred că un copil poate fi atât de mic. Visam că peste câteva luni voi auzi de bine despre ea, așa cum aflasem despre Natalia, pe care o ţinusem în braţe la Marie Curie cu un an în urmă și care acum este bine. Din nefericire, Emma s-a mutat pe o stea chiar în acea noapte.

Din 1968, când a fost construit spitalul din Constanţa, această secţie nu a fost refăcută, deși acolo primesc anual îngrijire 1.000 de nou-născuţi cu probleme medicale din Constanţa și alte trei judeţe din zonă. Acolo, rata mortalităţii infantile e în prezent de trei ori mai mare decât media europeană și cea mai mare din România. Noua secţie e miracolul de care au nevoie nou-născuţii din regiune. Noua secţie e miracolul de care, poate, Emma avea nevoie. Aceasta va avea o suprafaţă de 800 mp, o capacitate totală de până la douăzeci și șase de locuri și va fi dotată cu echipamente medicale de ultimă generaţie, inclusiv o soluţie de telemedicină ce va permite medicilor să monitorizeze copiii chiar și din afara spitalului și să transmită informaţii medicale vitale ori să organizeze video-conferinţe cu medici specialiști din alte spitale din România și din străinătate. Secţia va dispune de instalaţii de gaze medicale, climatizare și monitorizare individuală, incubatoare și echipamente medicale de ultimă generaţie, mobilier specializat, spaţii speciale pentru părinţi, spaţii pentru personalul medical, pentru consilierea psihologică a părinţilor, precum și săli de consultaţie. De fapt, ceea ce s-a făcut la Marie Curie, unde în 2013 a fost finalizată construcţia de la zero a unei aripi de spital, se va replica la Constanţa. Parteneriatului de atunci dintre Inima Copiilor și Fundaţia Vodafone Romania i se alătură de data aceasta și un ONG local, Dăruiește Aripi.

Asociaţia Inima Copiilor există și ajută copiii cu boli grave, în special cardiace, din 2006. Asociaţia a construit la Spitalul Marie Curie cele mai moderne spaţii medicale din sistemul public de sănătate: Centrul de Excelenţă pentru Cardiochirurgie și, cum menţionam mai sus, Secţia de Terapie

56

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

{

TRAVEL El Camino

}

Intensivă Nou-Născuţi, care va fi completată anul acesta cu prima bancă de lapte matern din România. Asociaţia a renovat la același spital secţiile de cardiologie și neurochirurgie, a amenajat și dotat sala de operaţii pentru neurochirurgie și continuă să susţină, inclusiv financiar, secţiile construite și zeci de mici pacienţi care au nevoie de ajutor. Sunt tare bucuroasă că inima mea m-a dus la ei și că aceste drumuri ale mele sunt dedicate lor. Un proiect atât de măreţ, care sprijină sistemul sanitar din România.

Camino de Santiago e, în traducere, Drumul lui Iacob, drumul pe care se presupune că a mers, până la Capătul Lumii, Apostolul Iacob, predicând învăţătura lui Hristos. Pelerinajul are rădăcini catolice și, pentru o parte dintre cei care îl fac, e importantă acea compostella pe care o primești la final – certificatul scris în limba latină care atestă că ai făcut drumul.

Pentru mine, din perspectiva asta, mai important e pașaportul de pelerin, pe care îl ștampilezi la fiecare oprire, în acele hosteluri în care poposești – numite albergues, dar și în cafenele, biserici sau muzee de-a lungul drumului. Ștampilele astea, una mai frumoasă ca alta, spun multe povești despre acele locuri, despre ce ai trăit acolo, iar între ele, de asemenea, sunt povești trăite la drum, împreună cu alţii sau în singurătate. În timp, și mai ales în ultimii douăzeci de ani, de când Camino a devenit popular, datorită lui Paulo Coelho, care a parcurs drumul și apoi a scris cartea Jurnalul unui mag, pelerinii se duc acolo și pentru alte motive. Unii vor, pur și simplu, să meargă pe jos 780 de kilometri, cât are Camino Francés, care se încheie în Santiago de Compostella, adică ruta cea mai populară. Alţii vin să se regăsească, să trăiască o experienţă diferită.

Am cunoscut fel și fel de motivaţii. Oricare ar fi fost ele, cel care vine cu inima deschisă nu poate fi același când pleacă. Parcă vezi mai bine viaţa, parcă ţi-ai pus ochelari noi, care îi dau o lumină încă și mai frumoasă. Acolo am învăţat că fiecare zi e un cadou. Din prima zi am aflat asta, care a fost foarte dificilă, nu fiindcă era prima, ci pentru că aveam de traversat dealurile Pirineilor – 24 de kilometri la deal și la vale. Trebuia să ajungi la destinaţie, în Roncesvalles. Pentru mine a fost foarte, foarte, foarte greu, nimic nu m-a pregătit pentru ziua aceea, dar, privind în urmă, știu că acea zi mi-a dat, la finalul ei, senzaţia că pot orice. Mi-aduc aminte cum stăteam pe culoar în camera cu vreo cincizeci de paturi în care am dormit în acea noapte, gârbovită de durere de spate și picioare, dar fericită și entuziasmată că reușisem. Abia aștept să trăiesc iar ziua asta, curând, foarte curând, și știu că, deși știu la ce să mă aștept, tot va fi greu. Dar va fi minunat. Sunt foarte multe poveștile pe care le pot spune, fiindcă drumul este, așa cum e și viaţa, o colecţie de

Drumul este, așa cum e și viaţa, o colecţie de oameni, locuri și povești...

www.sapteser i . R o |

57

{

TRAVEL El Camino

} oameni, locuri și povești. Cea mai puternică a venit într-o zi de la care nu așteptam nimic. Știam că voi ajunge la Cruz de Ferro – Crucea de Fier, un punct foarte important pentru pelerini, unde îţi lași, simbolic, greutăţile în urmă, odată cu piatra pe care ai adus-o de acasă. Pentru mine însă nu era important, în sensul că eu sunt un om care, la finalul fiecărei zile, încearcă să renunţe la balast. Nu am nevoie de astfel de ritualuri. Însă nu le nesocotesc și mă bucuram pentru ceilalţi pelerini, dintre care foarte mulţi abia așteptau să ajungă acolo. Dar eu nu aveam nicio piatră și nu voiam de la Cruz de Ferro decât să îmi dea emoţia celorlalţi. Habar n-aveam că mi se pregătește cea mai importantă lecţie a vieţii mele. Apropiindu-mă, am văzut un băiat care urca spre cruce ajutat de beţe, adică așa credeam eu. Toţi avem beţe de trekking. Îţi fac viaţa mai ușoară pe unele porţiuni.

Nu pricepeam însă de ce el înaintează atât de greu. Eu mă apropiam tot mai mult, iar el abia făcuse doi-trei pași. Eu nu văd bine la distanţă și nu îmi era clar înaintea ochilor. Până când am observat cârjele. Beţele lui erau, de fapt, cârje. Mă uitam la el și nu îmi venea să cred. Știam cât făcusem doar în ziua aia și cât de greu fusese pe alocuri, iar în capul meu alergau bezmetice gânduri legate de acea dimineaţă și cum ajunsese el acolo. Mintea mea se blocase la acea dimineaţă. Când am stat de vorbă, puţin mai târziu, am aflat că și el pornise de unde pornisem și eu, din pitorescul sătuc francez.

Făcuse și el deja aproape șase sute de kilometri. Îl cheamă Daniel și e marea lecţie a drumului meu. Cunoscându-l, știu că niciodată nu voi mai putea spune „nu pot“ și că nu voi mai accepta aceste cuvinte de la oamenii din jurul meu. Am exersat asta deja în tot anul ăsta.

Suntem atât de ușor tentaţi să spunem nu pot. Când, de fapt, nu ne dorim destul de mult ca să putem. Daniel m-a învăţat că, dacă vrem cu adevărat, putem. Sigur că știam cuvintele astea, dar în acea întâlnire le-am și înmagazinat. Le-am făcut loc în mine, acum au valoare. M-am gândit la el în fiecare zi de-atunci încoace, la puterea lui, la curajul și la fricile lui, la cum a atins, în trei luni pe Camino, mii de oameni. Care acum dau mai departe povestea lui.

Mă voi gândi mult la el în perioada ce vine. Peste viaţa mea s-a așezat albastrul cerului senin al zilei în care l-am cunoscut. Cu lecţia primită de la el, cu nădejdea că pot fi o pasăre colibri pentru nou-născuţii care se nasc cu probleme, cu frică și curaj pornesc în curând iar la drum. Mă poţi urmări pe minuni.ro, pe contul de Facebook Veronica Soare sau pe Instagram.com/mult_soare.

Iar dacă povestea asta ajunge la inima ta, hai să fim păsări colibri împreună. Poţi dona orice sumă pe inimacopiilor.galantom.ro/ minunipeCamino2 sau poţi trimite un sms care valorează 2 euro la 8845. Îţi mulţumesc.

Camino de Santiago

900 KM ~ 40 ZILE

CĂLĂTORIA VA FI POVESTITĂ PE MINUNI.RO

#MINUNIPECAMINO2 ARE CA SCOP STRÂNGEREA DE FONDURI PENTRU INIMA COPIILOR, ÎN PROIECTUL DE RECONSTRUCȚIE ȘI MODERNIZARE A SECȚIEI DE TERAPIE INTENSIVĂ NOU-NĂSCUȚI A SPITALULUI JUDEȚEAN CONSTANȚA

58

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

DONEAZĂ PENTRU

SMS 2 EURO

INIMA COPIILOR

LA 8845

Pentru că

finca

O delectare iberică în buricul târgului bucureștean: mai mult decât un restaurant cu specific spaniol – o mică bucurie a vieţii.

60

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

{ FOOD } restaurant

R

evin de fiecare dată cu plăcere pe Grigore Alexandrescu, la restaurantul cu specific spaniol La Finca by Alioli, deţinut de un român care n-a plecat la căpșuni, ci ca să înveţe tainele bucătăriei spaniole.

Am convingerea că a buchisit cum se cuvine, ca dovadă, acest local păstrează standardele nealterate, importă produsele direct de la furnizori locali din Peninsulă, mâncarea are savoare ce nu se pierde nici când mergi a doua, a treia, a patra oară.

Nu știu unde invitaţi voi oaspeţi de seamă de peste Ocean atunci când vin în România și vreţi să-i impresionaţi. Probabil, aţi fi ispitiţi să îi duceţi la unul din restaurantele cu specific local, ca să priceapă străinul ce comori culinare avem noi. Cu îngăduinţa voastră, eu am altă listă scurtă, iar de pe ea nu lipsește La Finca, întrucât, chiar dacă spiritul spaniol e atât de prezent aici, e, totuși, un restaurant românesc toată ziua, dar unul neinfluenţat de datinile și apucăturile noastre nu întotdeauna fine.

Așa că, dornic să celebrez cu niște prieteni dragi reveniţi pentru puţin din America, am decis să, cum se zice?, „Viva la fiesta”. Și am transformat într-o sărbătoare gastronomică o seară de sâmbătă caniculară din metropola noastră cea de toate zilele. Am ignorat însă complet unul dintre proverbele spaniole potrivit căruia „Desayuna mucho, come más, cena poco y vivirás” – vezi Doamne, trebuie să mănânci strașnic la micul dejun, să te saturi la prânz, să iei ceva ușor seara și să te bucuri de viaţă. Uite că uneori vreau să mă bucur de viaţă și luând o cină copioasă!

La Finca sunt nenumărate opţiuni, dintre care cu Gambas al Ajillo (creveţi proaspeţi prăjiţi în ulei de măsline, cu usturoi și ardei iute), cu fabulosul Jamón Ibérico (din porc negru îndopat doar cu ghindă, carnea n-are grăsime, e un deliciu!) ori cu faimoasa coadă de taur a la Madrid (coadă de taur, ceapă, morcovi, făină, foi de dafin, vin roșu) nu dai niciodată greș. 

Horia Ghibuţiu E gazetar freelance, dedulcit la mediul digital după un sfert de veac în care a slujit tiparul.

Meniu de cină La începutul lui august, când am fost, în patru, la Finca, am ales însă alte bucate. Ca să mă simt ca în Spania, am fost ispitit să comand „una de paella y sangria, por favor”. Dar să vă prezint ce am comandat eu. Mai întâi, o carafă cu sangria, pentru asigurarea unei atmosfere de fiesta, precum și apă plată Solan de Cabras (îmi plac, în egală măsură, sticlele albastre agăţate prin local ca elemente decorative, precum și cele de pe masă, din care îmi torn zdravăn în paharul în care pun gheaţă cu nemiluita când e cod galben sau mai rău).

Apoi am zis să testez un element de noutate din meniu – Paella con Pulpo. E o porţie babană, pentru două persoane, și conţine caracatiţă, ardei roșu, ardei verde, roșii, supă de peşte. Literalmente, am ras tot din tigaie, n-a apucat să se răcească defel. Și am încheiat cu un desert tradiţional – crema catalană (un fel de crème brulee, doar că e făcută pe plită, nu la cuptor, mă dau în vânt după „cioburile caramelizate”!).

Ar fi multe de povestit aici, doar că o masă în acest loc trebuie încercată, nicidecum povestită. Concluzia, la Alioli, te conduce invariabil la același enunţ: „la comida es maravillosa“. Pe data viitoare! www.sapteser i . R o |

61

de gustat plăcerea din farfurie  Calea Dorobanţilor, nr. 177  0722.216.666  www.four-seasons.ro

FOUR SEASONS specific libanez

Cei de la Four Seasons au adus pe meleagurile mioritice gusturile autentic libaneze, de la aperitive reci și calde până la carne delicioasă de miel, vită sau pui, toate condimentate exotic și completate de sosuri unice. Alegeţi un homos Beiruty sau delicioasa muhammara înainte de o kafta gustoasă sau niște frigărui de miel. Încercaţi alături și un vin libanez.  Strada George Enescu, nr. 25, lângă Piața Romană  0752.285.286

Free Hugo Weekend by Cardinal Prosecco @ Journey Pub

 Str. Gheorghe Manu  021.212.77.88

BISTRO LA TAIFAS specific internaţional

Restaurantul Bistro La Taifas este si­­tuat în curtea Palatului Can­ta­cuzino. Bucătăria cu specific ro­mâ­nesc, dar şi cu reţete culinare din bucătăria eu­ropeană, asigură oaspeţilor bistroului tihna şi buna dispoziţie a unei mese în familie. Meniul, fără a fi extravagant, redă într-un registru de arome une­ori discrete, alteori zglobii, deplina fu­ziune dintre bucătăriile Orientului şi ale Occidentului.

Un superstar al verii cu origini italiene, Hugo-ul nostru este un long drink simplu, care îmbină vivacitatea prosecco-ului Cardinal cu aroma de soc și cu prospețimea frunzelor de mentă. Tocmai pentru că se potrivește de minune pe terasa noastră climatizată, în al treilea weekend al lui august vom oferi gratuit câte un Hugo tuturor celor care au o rezervare la noi.

Tot ce trebuie să faceți este să rezervați un loc la noi pentru 18 - 20 august și când ajungeți să-i spuneți ospătarului parola „I love Hugo!” Imediat, toată masa va primi câte un pahar cu acest long drink răcoritor!

 Bulevardul Ion Ionescu de la Brad, nr. 2  0 722.224.799  www.four-seasons.ro

CAPRICCIOSA specific italienesc Muncă, perseverenţă, experienţă și pasiune sunt cuvintele care definesc interesul, formarea și practica profesională a echipei resturantului Capricciosa. Munca, pentru că drumul spre bucătăria italiană a început acum 26 de ani. Emil a petrecut 8 ani în Italia învăţând secretele bucatăriei italiane și a deschis restaurantul Capricciosa în anul 1998. Perseverenţa definește tenacitatea și munca de zi cu zi în încercarea de a oferi clienţilor cele mai bune retete culinare. Experienţa este dovedită prin cunoașterea bazelor în gastronomia italiană și varietatea de preparate. Pasiunea este cea care dă sens celorlalte trei elemente, iar noi știm că nimic măreţ nu se poate crea în lumea aceasta fără pasiune. www.sapteser i . R o |

63

de încercat

în august 2017

EVIDENCE BEAUTY SALON Evidence Unirea Unirea Shopping Center 0729.036.620 Evidence Feeria Galeria Feeria 0729.036.623 Evidence Băneasa Băneasa Shopping City 0746.109.427

De peste un deceniu, reţeaua de saloane Evidence transformă dorinţele clienţilor în realitate și îndeplinește chiar și cele mai exigente cereri ale vedetelor autohtone. Distincţia „Salon Expert L'Oréal Professionnel” oferă garanţia unor servicii de înaltă clasă, adaptate pentru fiecare client în parte. Pășește alături de Evidence în lumea frumuseţii, în care singurele limite sunt cele impuse de propria imaginaţie! Programează-te acum! office@evidencebeauty.ro

Tort de bezea  0757.070.340  www.tortdebezea.ro

Îți prezint o lume a bezelei unde crema de mascarpone și fructele de pădure venerează fiecare papilă gustativă.

TNT Brothers îți lansează provocarea de a spune DA unei noi aventuri - un salt cu parașuta de la 4.000 m!

Alături de TNT Brothers poți face primii pași în parașutism - un salt de la 4.000 metri, în tandem cu un instructor profesionist sau școala de parașutism, și vei primi garantat doza maximă de adrenalină. Datorită evoluției tehnicii și echipamentelor, saltul cu parașuta în tandem este unul dintre cele mai sigure sporturi din lume.

Cine poate sări cu paraşuta?

Oricine îşi depăşeşte limitele şi îşi doreşte să se bucure de fiecare clipă la intensitate maximă! Vârsta minimă pentru un salt în tandem cu paraşuta este de 18 ani. Cei care au între 16-18 ani şi îşi doresc să încerce senzaţia unui salt, au nevoie de acordul părinţilor, legalizat de către notar.

Unde poţi sări?

Asociația Club Sportiv TNT Brothers, pe aerodromul Clinceni.

Când poţi sări?

La TNT Brothers - în fiecare săptămână, joi până duminică, de la 9:00 până la apus.

Tort de Bezea este un atelier de torturi artizanale preparate din ingrediente alese cu multă grijă, la care adăugăm mereu un strop de dragoste. Combinațiile suprinzătoare de nuci caramelizate, caramel sărat și cremă de mascarpone, lavandă cu ciocolată amăruie, cremă de limoncello cu biscuiți de ovăz și fructul pasiunii sau nucă de cocos proaspătă cu fructe de pădure te vor face să te topești de plăcere. Descoperă produsele noastre și încearcă-le pe toate.

{ SOCIAL DRINKER } aperol

Proaspăt și răcoritor Aperolul este aperitivul perfect pentru aceste zile călduroase. Gustul dulce-amărui, concentraţia alcoolică mică și versatilitatea aromelor sale fac din acest lichior ingredientul ideal pentru zeci de reţete delicioase și, în același timp, răcoritoare.

A

ceastă băutură a fost inventată de Barbieri, un producător din Padova, la începutul secolului 20. Numele său, care parcă te duce cu gândul la un medicament, provine de la cuvântul franţuzesc „apero” (aperitiv) pe care Barbieri l-a auzit într-o călătorie la Paris prin 1910. Reţeta sa a rămas neschimbată până astăzi, iar printre ingredientele sale de bază se numără portocala, genţiana sau rubarba. Deși seamănă foarte mult cu Campari, are o concentraţie de alcool de numai 11% (la jumătate cât cea a lui Campari) și este un pic mai dulceag. În Italia, această băutură a devenit celebră de-abia după Al Doilea Război Mondial, fiind consumată cu preponderenţă în nord. Cel mai frecvent îl găsești în combinaţie cu prosecco în Aperol Spritz, reţeta care i-a adus de altfel succesul

Dragoș Vărșandan Este jurnalist, antreprenor, social drinker, gurmand și degustător pasionat de vinuri. Este proprietarul theliquorstore.ro.

66

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

fulminant din ultimii ani. Se spune că în regiunea Veneto, unde a fost inventată această reţetă, în intervalul dintre orele 6 și 9 seara (numit de italieni aperitivo) se consumă 1.000 de spritz-uri pe minut.

Popularitatea acestui cocktail este cu atât mai mare cu cât reţeta este cât se poate de simplu de preparat: la o parte de Aperol pui două părţi de prosecco într-un pahar plin cu gheaţă, asezonat cu o felie de portocală și un strop de apă minerală.

Concentraţia alcoolică a unui pahar de Aperol Spritz poate ajunge la 8-9 la sută.

Suficient pentru o zi caniculară în care gustul de portocală adăugat unui pahar de vin spumant cu multă gheaţă te va răcori instantaneu.

Cocktailuri cu Aperol

Cheeky Negroni O parte gin (de preferat Hendriks pentru aromele sale puternice de trandafir și ienupăr) O parte vermut alb O parte Aperol Puneţi toate ingredientele într-un pahar obișnuit umplut cu gheaţă, amestecaţi bine și adăugaţi la final coajă de grepfrut The paper plane O parte bourbon (vă recomand Maker’s Mark) O parte Aperol O parte Amaro (Averna de preferat) O parte suc de lămâie

Toate ingredientele trebuie amestecate bine cu gheaţă într-un shaker si apoi strecurate într-un pahar de cocktail.

Aperol Gin punch 5 părţi gin 3 părţi Aperol 1 parte Chartreuse galben 2 părţi suc de lămâie 2 părţi suc de grepfrut 1 parte suc de portocală câţiva stropi de bitter (Angostura) 1 sticlă de spumant Toate lichiorurile și sucurile sunt amestecate cu gheaţă într-un bol și ţinute 15 minute în frigider. Apoi adăugaţi spumantul, cu două portocale tăiate în felii subţiri și cu mai multă gheaţă și amestecaţi.

Rosemary baby 18 părţi de Aperol infuzat cu rozmarin (pentru infuzie trebuie să ţineţi 3-4 crenguţe de rozmarin într-o sticlă de Aperol trei ore la temperatura camerei) 9 părţi de bourbon 6 părţi de sirop simplu, sirop de agave sau miere ceva mai subţire 1 sticlă de spumant Amestecaţi toate spirtoasele și siropul într-un bol cu gheaţă și ţineţi-le la rece 15 minute. Apoi adăugaţi spumantul, mai multă gheaţă, câteva crenguţe de rozmarin și câteva felii subţiri de grepfrut 