Șapte Seri 972 by Șapte Seri

revistă de cultură urbană # 972/1.09.2017

www.sapteseri.ro

Ce voci aude DESPOT? {

{

TRAVEL: Să mergem în Kathmandu, un oraș cu oameni și zeițe vii

{

social drinker: Alira, un vin românesc care stârnește pasiune și pasiuni

{

feature: Începe Dokstation, un festival de documentare despre muzică

06 Agenda

27 tv

29 tech

56 travel

BILUNAR sapteseri.ro

#972

Revistă de cultură urbană

1 septembrie 2017

ANUL XIX Str. Popa Petre 5, etaj 1, sector 2, București, 021.250.10.53 www.sapteseri.ro Editorial & Art Redactor-șef: Ana-Maria Caia Art Director: Marius Weber Redactor-șef adjunct: Anca David Titorov anca.david@sapteseri.ro Consultant Editorial: Iulian Comănescu DTP: Laura Velcea Social Media Manager: Lucia Alexandra Roșca Web Editor Claudiu Petrasciuc claudiu.petrasciuc@sapteseri.ro Traffic Manager: Mădălina Mardare madalina.mardare@sapteseri.ro

Cover Story Adi Despot, de la Școala Vedetelor la Vocea României

Feature

p.6 Agendă

Ce să nu ratezi și pe unde trebuie să fii în oraș

Un festival de documentare care spune povești memorabile din lumea muzicii

p.27 tv

Toamna, televiziunile își reîmprospătează știrile

ECHIPA de VÂNZĂRI: Advertising Director: Carmen Iordan – 0724568586 carmen.rostoschi@sapteseri.ro Director Operaţional: Ion Valentin Dumitru – 0728112778 ionut.dumitru@sapteseri.ro Colaboratori Film: Ileana Bîrsan Tech: Vlad Andriescu Cronică de restaurant: Horia Ghibuţiu TV: Alexandru Matei Social Drinker: Dragoș Vărșăndan Auto: Alexandru Duţu Beauty: Lioara Bradu Revista Șapte Seri este editată de Șapte Nopţi SRL

p.30 tech

Trotinetele nu mai sunt doar pentru pici

p.56 TRAVEL

FOOD

Redacţia nu își asumă responsabilitatea pentru conţinutul materialelor publicitare și pentru modificările de programe survenite ulterior. Materialele marcate cu „Advertorial” sau cu lite-ra „P” reprezintă publicitate. Tipar: Infopress

Mâncare gustoasă, atmosferă boemă, un loc de recomandat prietenilor și de ascuns dușmanilor

Kathmandu, orașul care-ţi înnebunește simţurile

NUtriție Tot ce trebuie să știm atunci când visăm la detoxifiere

Publicaţie auditată

AUTO De unde aflăm ce poate conține o lege socialistestetică aplicată oamenilor care dețin un Ferrari

Ne găsiţi și aici:

fb.com/7seri sapteseri.ro issuu.com/SapteSeri instagram.com/ SapteSeri

33 www.saptese r i . R o |

{ EDITORIAL } șapte seri

L-am avut pe Despot pe copertă și acum doi ani. Era tot vară și-am făcut cu el un reportaj cu scena rock din București. Omul a fost absolut generos: într-o industrie în care totul e și despre un ego foarte umflat, Adi Despot a insistat să ne arate ce fac alţii. Alţii, din întâmplare, au fost Goodbye to Gravity, care aveau atunci concert în clubul Colectiv. La câteva luni după, din păcate, povestea noastră tipărită în revistă a devenit o bucăţică de istorie tragică. Am vrut să revenim la Despot, mai ales că intră în juriul de la Vocea României din noul sezon al emisiunii. Mă aștept de la el să fie la fel de generos ca atunci când ne-a arătat trupele lui preferate prin București, pentru că demonstraţiile de generozitate transmise în direct la tv au șanse să miște ceva în publicul larg. Până vedem ce face Despot, vă urez să vă extindeţi empatia. Dacă nu vă ajută pe voi, pe ceilalţi cu siguranţă. Ana-Maria Caia, redactor-șef

anamaria.caia@sapteseri.ro, fb.com/anamaria.caia

OAMENII din spatele textelor & imaginilor

Alexandru Duţu

A terminat Filozofia. A mers la serviciu, că de muncă nu prea se putea vorbi, la Academia Caţavencu. A plecat cu tot cu serviciu la revista Kamikaze. Mult înainte de astea a lucrat câţiva ani într-o autobază din Brăila, de unde cunoștinţele tehnice și glumele specifice. Pentru noi scrie paginile de auto. Fără bază. Pag. 33 4

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

Matei Buţă

alexandru matei

Vlad Andriescu

camelia ȘtefĂnescu

Lioara Bradu

Horia Ghibuţiu

Este unul dintre fotografii tineri din România, foarte la curent cu trendurile din domeniu. Ultimul lui proiect personal, „Proaspăt stors”, urmărește artiști care tocmai au ieșit de pe scenă și poate fi văzut pe www.mateibuta.com. A publicat în Viva și Esquire și face fotografie comercială. Pag. 20

Este medic generalist și nutriţionist. După obţinerea licenţelor în medicină și nutriţie, a făcut specializări în știinţele nutriţiei și a trecut prin formări profesionale în ţară și străinătate. Online o găsiţi și la www.stop-dieta.ro, www.shockwave-romania.ro și www.medtec.at. Pag. 37

Are un doctorat la Universitatea din Bucureşti și un post-doctorat în istoria TVR, concretizat în volumul „O tribună captivantă. Televiziune, ideologie, societate în România socialistă” (Curtea veche, 2013). Se ocupă la Șapte Seri de rubrica de tv ca să știţi la ce să (nu) vă uitaţi la televizor. Pag. 27

Jurnalist de beauty cu multă experienţă, Lioara ne învaţă cum să fim mai frumoși – nu numai în exterior, ci și în interior. În trecut, Lioara a semnat articole despre frumuseţe, fericire și mulţumire de sine pentru publicaţii glossy, cum ar fi Elle sau The One. Online o găsiţi pe blogul personal, www. lioarabradu.ro. Pag. 41

E omul care pune primul mâna pe chestii pe care noi, profanii, întâi le cumpărăm și după aceea ne întrebăm la ce ne folosesc. De regulă, îl punem să-ţi spună la ce-ţi folosește ceva înainte să dai banii. În acest număr Vlad deschide o discuție necesară despre roboți necesari. Pag. 29

S-a născut la Praga, în 1969, dar la șase săptămâni a aterizat pe Otopeni și-a rămas în România până în zilele noastre. A fost redactor-șef și la cotidian, și la lunar, după o carieră în care n-a ratat aproape niciun titlu major din presa românească. Îl găsiţi la rubrica de cronici culinare, unde caută delicii capitale. Pag. 60

HOT STUFF

{ AGENDA } 1-14 septembrie

Festivalul Ambasadelor ONE WORLD 2017

08 09 Balkanik Festival 2017 Când cei mici încep școala, noi vom cânta și vom dansa din nou pe ritmuri de world music, la unul dintre cele mai îndrăgite festivaluri din București. Cea de-a șaptea ediţie a Balkanik Festival, descris de organizatori ca cel mai mare festival internaţional de world music din România și Europa de Sud-Est care aduce tradiţiile în contemporan, va avea loc între 8 și 10 septembrie, la Gara Regală Băneasa. Printre trupele care vor concerta de data aceasta se numără Fanfare Ciocârlia ft. Adrian Raso, cu proiectul Devil' s Tale (Canada & România), Mitsoura ft. Jawhar cu proiectul comun Yallah Bye (Ungaria & Tunisia), Dikanda (Polonia), Kollektif Istanbul (Turcia), Barcelona Gypsy Klezmer Orkestra (Spania), Kermesz a l'Est (Belgia), Superstar Orkestar (Suedia) și Baltic Balkan (Lituania). 8-10 septembrie, Gara Regală Băneasa; intrare liberă

Cel mai mare eveniment multicultural din România, cea de a treia ediţie a Festivalului Ambasadelor, va avea loc între 7 și 10 septembrie. Tema din acest an: ONE WORLD. Sunt așteptate ţări de pe tot globul, culturi și minorităţi, reprezentând șase continente, care vor avea ocazia să prezinte publicului din România expoziţii, spectacole, filme, ateliere, meșteșuguri, tradiţii, ceremonii și obiceiuri, turism cultural și gastronomie din toate părţile lumii. Festivalul se dorește a fi un eveniment cultural unic, prin care vizitatorii călătoresc în jurul lumii, din propriul oraș. În cadrul evenimentului vor mai fi organizate proiecţii de filme cu tematică internaţională, prezentate în premieră în România, spectacole de muzică și dans din categoria world music și world dances, standuri de prezentare ale ambasadelor și ale partenerilor participanţi și degustări de preparate culinare din bucătăria internaţională. 7-10 septembrie, la Grand Hotel du Boulevard, Cinema Pro și în Parcul Titan, intrarea Liviu Rebreanu; intrare liberă

Concert The Twang-o-Matics, trei norvegieni la București

La Clubul Ţăranului, publicul bucureștean va avea ocazia să cunoască una dintre cele mai prolifice și mai energetice trupe norvegiene: The Twang-o-Matics. Un amestec de ritmuri și teme muzicale pe cât de original, pe atât de copleșitor și de contagios, cu percuţii, contrabas și chitară. Dincolo de inventivitatea muzicală, cei trei componenţi ai grupului (în egală măsură compozitori și orchestratori ai pieselor) sunt și performeri carismatici. 14 septembrie, ora 20:30, Clubul Ţăranului www.saptese r i . R o |

Primus Pub

La doi pași de Calea Victoriei, pe strada George Enescu, se află Primus Pub, unul dintre localurile favorite ale expaţilor din București. La notorietatea câștigată repede și păstrată, de-a lungul vremii, graţie unei bucătării savuroase și unor servicii ireproșabile, a contribuit din plin și personalul, format din tineri foarte simpatici și isteţi. Pubul se deschide dis-de-dimineaţă și este unul dintre puţinele locuri unde poţi lua și micul dejun, și prânzul, și cina, până ţârziu în noapte. La meciurile de fotbal internaţionale, lumea se adună din vreme la Primus, să prindă un loc cât mai bun. Treptat, atmosfera se transformă într-una a unui veritabil bar londonez, iar consumul de Kilkenny și Guinness, ciocnite în cinstea învingătorilor, poate atinge cote record.

La Taclale

Pubul cu atmosferă confortabilă și primitoare de pe strada Mircea cel Bătrân este locaţia perfectă pentru o seară relaxată, cu prietenii. În decorul amenajat cu mult bun gust de La Taclale, lumea e veselă, berea e bună și vine repede, iar petrecerile se încheie târziu, în noapte. Lucru firesc într-un local popular, cu preţuri și atmosferă studenţească. Dacă ajungi și tu la mare, poate ne întâlnim pe-acolo, la un Tuborg rece.

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

La scoica „Fresh. Foarte bun. Delicios”. Este motto-ul restaurantului italian din Constanța, unde vei mânca cel mai gustos pește și cele mai savuroase frigărui de midii. Deschis de aproape două decenii, La Scoica a devenit un punct de referință pentru localnici și unul de atracție pentru turiștii aflați în drum spre Mamaia. Secretul lor e simplu: rețete originale, cu specific italian sau pescăresc, ingrediente proaspete, servicii prompte și o ambianță prietenoasă. Câtă vreme mai este cald afară, ar fi păcat să ocolești terasa spațioasă, care te așteaptă întotdeauna cu un Carlsberg rece și un aer mediteranean.

{ AGENDA } party

Goblin

Dacă ești la mare și ai chef de viaţă și de distracţie, vino la Goblin, clubul de pe Bulevardul Mamaia nr. 155, din Constanţa. Aici, ceea ce contează cu adevărat este muzica! La care gazdele știu să adauge însă și celelalte ingrediente necesare pentru seri și, mai ales, nopţi de neuitat. Nu lipsesc concertele live cu trupe la modă sau DJ cunoscuţi și nici atmosfera veselă, proaspătă, de vacanţă. Și, cum în nopţile de vară și toamnă se bea multă bere, clubul te răsfaţă cu o ofertă pentru toate gusturile: de la Tuborg și Carlsberg până la Guinness, dar și Kronenbourg Blanc, Angelo Moretti Weihenstephaner Hefe WeissBier sau Grimbergen Ambreé. De toate felurile, pentru toate gusturile. Rece să fie!

La Scoica Land

Nu ar fi minunat să îți petreci ultimele zile de vacanță la mare? Și nu oriunde, ci La Scoica, în elegantul complex hotelier de pe malul lacului Siutghiol. Un loc retras, liniștit, dar aflat la doar doi kilometri de principalele puncte de atracție din Mamaia. Complexul este compus din hotel, restaurant, ballroom, bază nautică și debarcader, piscină, locuri de joacă pentru copii și o plajă privată, pe malul lacului. După plajă, sport, distracție și cină, din care îți recomandăm să nu lipsească fructele de mare, nimic nu poate fi mai plăcut decât să savurezi o bere Carlsberg, privind apusul, pe una din terasele de pe malul lacului.

www.saptese r i . R o |

{

AGENDA

1-14 septembrie

02 09

}

Goran Bregovic la Quando Beach Mamaia Concertul simpaticului interpret și compozitor balcanic, împreună cu orchestra sa, Wedding and Funeral Orchestra, este unul dintre evenimentele care va marca încheierea sezonului estival în Mamaia. Pentru cei care nu se dau în vânt după beat-uri la maximum și atmosferă de „clubbing”, party-ul „Adio, litoral” din acest an, de la plaja Quando, propune o altfel de petrecere. „Dacă nu veniţi, nu sunteţi normali!”, a spus Bregovic despre concertul său de pe 2 septembrie. Și, având în vedere succesul artistului, care a cucerit cu muzica sa ascultătorii de pe întreg mapamondul, a colaborat cu artiști ca Iggy Pop, Eugene Hutz de la Gogol Bordello sau Cesaria Evora și a compus muzică pentru filme ca Time of the Gypsies, Arizona Dream și Underground, tindem să îl credem pe cuvânt. Biletele au preţuri accesibile, iar pentru seara evenimentului organizatorii au pregătit și alte surprize, printre care parașutiști profesioniști, o licitaţie live și multă șampanie. 2 septembrie, ora 19:30, Mamaia; preţ bilet: 90 lei

Concert Subcarpați la Vama Libre

Subcarpați e acea trupă românească pe care e musai să o vezi live măcar o dată. De cele mai multe ori, trupa care îmbină muzici tradiționale românești cu beat-urile zilei de azi cântă la festivaluri sau evenimente de top, alături de alți artiști din underground. De data aceasta, în Vama Veche, la Vama Libre, intrarea la concertul „Subcarpați” este liberă. Iar atmosfera creată de ei e un mod potrivit de a-ți lua rămas bun de la vară. 1 septembrie, ora 21:00, Vama Veche 10

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

Macanache & The Putreds la Vama Veche

Tot la Vama Libre, tot stil underground, tot intrare liberă! Singura diferență față de concertul Subcarpați (care va avea loc cu o seară înaintea acestuia) e că, în loc să încheie sezonul estival, rapperul Macanache și trupa sa vor da drumul distracției tomnatice, arătând că se poate „încinge atmosfera" la fel de bine și când afară s-a făcut mai răcoare. 2 septembrie, ora 21:00, Vama Veche; intrare liberă

Zilele Culturii Armâne La fel ca în anii precedenți, Comunitatea Armână din România organizează și la acest final de vară, la Constanța, Zilele Culturii Armâne. Este un eveniment interesant, care cuprinde o expoziție de artă plastică, una de fotografie, muzică armânească, o piesă de teatru și o vizionare de film. Organizatorii sunt cu adevărat bucuroși de oaspeți, dat fiind că scopul lor este să facă cunoscut patrimoniul cultural armân. 8-10 septembrie, Constanța, la Muzeul de Istorie & Arheologie și la Teatrul Fantasio

Exilul lui Ovidius la Pontul Euxin În Constanța, pe plaja Modern, va fi pus în scenă un spectacol de reconstituire istorică, care beneficiază de o distribuție de excepție – Maia Morgenstern, Mirela Klein și Claudiu Bleonț. Spectacolul, realizat pe baza unui scenariu original, este, de fapt, un film LIVE, care le permite spectatorilor să retrăiască momentele de luptă, să simtă adrenalina în scenele dramatice, în galopul cailor, în zăngănitul săbiilor, să aplaude efectele pirotehnice și să se bucure de jocul actorilor și al cascadorilor, fiind in permanență conectați la tensiunea acțiunii. 9 septembrie, ora 21:00, Constanța; acces liber

#litoral

{ AGENDA } 1-14 septembrie

Toamna deliciilor culinare

Un eveniment dedicat preparatelor street food va avea loc la Constanța, în weekendul de la jumătatea lunii septembrie. O ocazie potrivită pentru a ne aminti că peștele și fructele de mare sunt cele mai bune „la ele acasă”, pe malul mării. Dacă te numeri printre oaspeții târzii de pe litoral, merită să dai o raită pe la festivalul culinar din Piața Ovidiu. 14-17 septembrie, Constanța

01 09

Fiesta del Cine

Pentru ultimul weekend al sezonului estival, ADFR & ShortsUp a pregătit un eveniment care chiar merită un drum până la mare: o selecţie a unora dintre cele mai apreciate scurtmetraje românești. Filmele, cu o varietate de stiluri și subiecte, vor fi proiectate în cadrul primei ediţii a festivalului Fiesta del Cine, pe plaja Shut Up Beach din Mamaia, într-un cadru de poveste, sub clar de lună. Printre scurtmetrajele care vor putea fi urmărite pe plajă se numără Omul de pe Lună, un SF regizat de Mihnea Aliciu, Pipa, Sexul și Omleta, o comedie despre relaţiile de cuplu în epoca modernă, și Când afară ninge, o comedie despre viaţa la bloc. După vizionări, participanţii vor avea parte de un after-party cu muzică live, street food și un foc de tabără – și pot prinde un ultim răsărit pe plajă, pe ritmurile fermecătoare ale trupei Moonlight Breakfast. 1 septembrie, ora 20:00, Mamaia; intrare liberă

02 09 Parra for Cuva pe plaja H2O

Dacă încă nu te-ai hotărât ce vei face pe litoral în ultimul weekend al sezonului, avem o veste care îți va ușura decizia: faimosul Parra for Cuva nu s-a plictisit încă de Marea Neagră. După ce l-am ascultat la Neversea, DJ-ul revine cu beat-urile sale unice, alături de Happy Gutenberg, în 2 septembrie, pe Plaja H2O din Mamaia. O ocazie bună să dansezi până la răsărit, într-o atmosferă de care îți vei aminti peste iarnă. Pentru cei ce nu l-au ascultat încă: Parra for Cuva, pseudonimul artistic al lui Nicolas Demuth, vine din Germania și are o istorie în piano jazz și clasic. A devenit cunoscut pe scena muzicii electronice din Berlin, iar acum produce muzică cu influențe deep house și soul. Happy Gutenberg ne invită în călătorii care îmbină muzical trecutul cu viitorul, cu influențe funk, soul, disco și house. 2 septembrie, ora 23:30, plaja H2O Mamaia; intrare liberă

Tribute Night la Vama Veche Două trupe tribute vor asigura distracţia și voia bună la Barbă Neagră, localul deja cunoscut oricărui vamaiot. Trupa care va deschide seara va fi Four Dimensions – Romanian Ozzy Osbourne Tribute Band, o trupă foarte tânără având în vedere vârstele componenţilor săi, dar care a acumulat deja experienţă concertistică. Playlistul trupei cuprinde piese ca Crazy Train, Mama I'm Comming Home, Mr Crowley, Bark At The Moon – o bucurie pentru orice fan Ozzy. Urmează PREFIX TM, singurul tribute Black Sabbath din România în momentul acesta. Bucură-te de o seară cu War Pigs, Iron Man, Paranoid și Children Of The Grave! 2 septembrie, ora 20:30, Barbă Neagră – Vama Veche; intrare liberă www.sapteser i . R o |

comedie, 91 minute îN cinema, din

01 09

Editor’s Choice

Patru contra unei bănci

O comedie neagră nemţească, semnată de Wolfgang Petersen, regizorul filmelor „Troia” și „Poseidon”, care nu are cum să nu-ţi trezească interesul dacă te-ai înfuriat, măcar o dată în viaţă, pe o bancă. Acţiunea urmărește povestea a patru bărbaţi care își unesc forţele pentru a se răzbuna, după ce o bancă îi face fiecăruia dintre ei câte o nedreptate. În rolul principal feminin o vom vedea pe Alexandra Maria Lara, pe care cinefilii o cunosc din „Der Untergang”. Talentata actriţă româncă a emigrat cu părinţii ei în Germania, în 1983, pentru a scăpa de comunism. După ce a învăţat la prestigioasa școală de actorie deschisă de tatăl ei în Berlin, Alexandra Maria Lara a devenit o actriţă apreciată în ţara ei de adopţie. Între timp, a primit un rol principal în unul dintre filmele lui Francis Ford Coppola, a jucat alături de Gerard Depardieu, Isabella Rossellini și John Malkovich și a primit, în anul 2005, de la cotidianul Bild titlul de „Cea mai frumoasă femeie din Germania”.

acțiune, 43 minute îN cinema, din

Hitman's Bodyguard: Care pe care Ryan Reynolds și Samuel L. Jackson revin pe marile ecrane, în comedia „Hitman's Bodyguard: Care pe care". Un film hollywoodian tipic, cu secvențe alerte și mult umor. Iar povestea care generează situațiile comice e una simpatică: un bodyguard și un asasin, inamici încă din tinerețe, sunt fortați de împrejurări să lucreze împreună. Acțiune/comedie, 118 min, din 01.09 în cinema 12

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

01 09

Inumanii

Pe vremuri, exista obiceiul ca unele ziare să prezinte periodic câte un capitol dintr-o carte nou apărută. Acum, moda s-a schimbat: avem ocazia să vedem primele episoade ale unui serial TV mult așteptat la cinema. Și nu oricum, ci în formatul IMAX, care îţi oferă sentimentul că te afli în mijlocul acţiunii. Pe 1, 2 și 3 septembrie, primele două episoade din serialul TV „Inhumans”, de la Marvel, pot fi urmărite în exclusivitate la Cinema City. Noua saga a fost adusă la viaţă, fiind filmată în întregime cu camerele IMAX, şi în acelaşi timp editată şi personalizată pentru a profita din plin de formatul IMAX, de sistemul audio performant şi de structura personalizată a sălii de cinema.

{ AGENDA } 1-14 septembrie

FILME acțiune, 105 minute îN cinema, din

08 09

Patrula Junglei

Renegaţii După ce „Dunkirk” a cucerit box office-ul, se anunță cu surle și trâmbițe premiera cinematografică a unui nou film de acțiune cu temă istorică. De data aceasta, pelicula surprinde Europa de după război, cu frământările ei. Personajele principale sunt o echipă de pușcași marini americani, iar provocările cu care se confruntă promit să ne țină cu sufletul la gură.

Copiii și părinţii lor se vor îndrăgosti de Maurice, un pinguin cu suflet de tigru! Crescut de o tigroaică, pinguinul a ajuns un maestru în artele marţiale Kung Fu și, împreună cu prietenii lui din Patrula Junglei, are planuri mari: vrea ca în junglă să domnească ordinea și dreptatea. Dar Igor, un koala diabolic, înconjurat de babuinii săi mercenari, are, la rândul său, un plan: să distrugă jungla. Acesta e momentul când Patrula intră în acţiune, iar noi descoperim cât de viteaz poate fi un pinguin printre liane. Animaţie, 97 minute, din 08.09 în cinema

Stephen King este deja un clasic, care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Iar în romanul care a stat la baza peliculei IT a speculat un subiect... clasic: fobia de clovni a multor copii. Când copiii din oraşul Derry încep să dispară, un grup de micuţi sunt forţaţi să îşi înfrunte cele mai mari frici odată cu întâlnirea sinistrului clovn Pennywise, a cărui istorie de crime şi violenţă este veche de câteva secole. Horror/Thriller, 135 min, din 06.09 în cinema

Bucharest International Dance Film Festival ‘17 După cum ne-am obișnuit deja, filmul vine din ce în ce mai des la pachet cu alte tipuri de artă – fie ea dramatică, muzicală, culinară... La BIDFF, vom admira împletirea armonioasă a cinematografiei cu dansul. În deschiderea festivalului, vom vedea pelicula „La Danseuse”, care spune povestea dansatoarei Loïe Fuller, un pionier al dansului modern și o sursă de inspirație pentru Toulouse-Lautrec și pentru frații Lumiere. 7-10 septembrie www.sapteser i . R o |

SPECTACOLE 12 08

„Dezbracă-te, vreau să-ți vorbesc!” și „Boeing Boeing”, la Grădina de Vară Herăstrău La Teatrul de Vară Herăstrău, stagiunea 2017-2018 va fi deschisă cu două comedii de la Teatrul Elisabeta, care merită să le dedicăm o seară. Vineri râdem pe săturate alături de Bernard, Robert și celelalte personaje din „Dezbracă-te, vreau să-ţi vorbesc!”, iar sâmbătă îi vedem din nou în acţiune, în „Boeing Boeing” – de fiecare dată în ipostaze proaspete, de un comic exploziv. Autorul comediei „Dezbracăte, vreau să-ţi vorbesc!” este dramaturgul francez Marc Camoletti. Și tot el este autorul piesei de teatru de notorietate internaţională „Boeing Boeing”. Piesele lui Camoletti, vreo 40 la număr, au fost traduse în 18 limbi și puse în scenă în peste 55 de ţări din întreaga lume. Aproximativ 20 de milioane de oameni au râs la piesele sale și alte 500 de milioane au vizionat spectacolele în varianta înregistrată. „Dezbracă-te, vreau să-ţi vorbesc!” a fost aplaudată, de-a lungul timpului, în unele dintre cele mai cunoscute teatre din lume și a fost jucată în 22 de ţări. 8 și 9 septembrie, ora 19:30; preţ bilete: 29-55 lei

Joi, 14 septembrie, ora 20:00, TEATRUL NAŢIONAL DE OPERETĂ ȘI MUSICAL „ION DACIAN” vă invită în Grădina TVR la comedia muzicală „London – A New Story”. După o idee de Bianca Ionescu-Ballo, spectacolul tratează cu mult umor și uneori autoironie subiecte de actualitate. Biletele pot fi achiziţionate de la agenţia de bilete a Palatului Naţional al Copiilor de luni până vineri între orele 12:00-18:00 și sâmbăta între orele 12:00-14:00 sau online pe: http://www.startickets.ro/, http://www.ticketstore.ro/ Mai multe detalii pe www.opereta.ro

{ AGENDA } 1-14 septembrie

Ce zile frumoase! „Ce zile frumoase!”, după Samuel Beckett, este un eseu teatral în regia Sânzianei Stoican, despre trecerea timpului şi efectul pe care aceasta îl are asupra condiţiei umane. O femeie, Winnie, se scufundă încet într-o movilă de pământ, sub un soare nimicitor. Alături, liber să se mişte, se află soţul ei, Winnie. Se aude o sonerie. Winnie se trezeşte. Începe o nouă zi. O zi ca oricare alta, căreia trebuie să-i supravieţuiasă. Dar va reuşi oare? 11 septembrie, ora 20:00, teatrul UNTEATRU; preț bilete: 38,30 lei David Gilmour – Live At Pompeii La 45 de ani după ce a filmat „Live At Pompeii” în Amfiteatrul Roman, David Gilmour s-a întors pentru două show-uri emoționante. „David Gilmour Live At Pompeii” este un spectacol audiovizual cu lasere, efecte pirotehnice și filme create special, proiectate pe un ecran circular imens, care include melodii din întreaga carieră a lui Gilmour, dar și piese clasice Pink Floyd. Cele două show-uri din vara anului 2016 au fost înregistrate şi editate de regizorul Gavin Elder, iar rezultatul este pelicula „Live at Pompeii", care va fi difuzată o singură dată în București. 13 septembrie, ora 20:00, Happy Cinema din Liberty Center; preț bilete: 35 lei

Hai la festival!

 AWAKE Festival 2017, 1-3 septembrie, la Castelul Teleki din Gornești, Mureș. O experiență eclectică, cu DJ faimoși, artă și o atmosferă specială, într-un cadru natural splendid.  Posada Rock 2017, 1-3 septembrie, la Câmpulung Muscel. Vor urca pe scenă Gothic, Taine, Evergrey, Kempes, Dirkschneider, Firewind, Soen și mulți alții.  Dichis’n’Blues 2017, 1-2 septembrie, în Tulcea. Un festival de Blues aflat la a treia ediție, cu multă muzică bună, Jam sessions ‘till morning, trebi culinare, vin dobrogean curat, un vernisaj de artă plastică și o tabără de pictură. www.sapteser i . R o |

{ AGENDA }

CONCERTE

Amnesia Presents – Bucharest 2017

Arenele Romane sunt pregătite să găzduiască cea de a doua ediție românească a nopții „Amnesia Presents”, un eveniment anual devenit deja o tradiție, din Europa până în America de Sud (mai precis, în Marea Britanie, Spania, Italia, Brazilia și Argentina). Joris Voorn, Luca Agnelli, Mar-T, Negru și Cosmin Horațiu ne vor introduce în atmosfera electrizantă a cluburilor din Ibiza. Petrecerea va începe pe 1 septembrie, la ora 22:00, și se va termina a doua zi, după răsăritul soarelui. Preț bilet: 50 lei

14 09

1-14 septembrie

The Jesus and Mary Chain

În anul 1983, fraţii Jim și William Reid înfiinţau, în orașul scoţian East Killbride, trupa The Jesus and Mary Chain. Compoziţiile lor, un amestec de distorsiuni și armonii pop, puternic influenţate de Velvet Underground, Iggy Pop în perioada The Stooges, Ramones și Shangri-Las, aveau să devină, în timp, puncte de referinţă pentru stilul noise sau shoegaze. După o pauză de 19 ani, membrii trupei au reușit să se adune din nou, în primăvara acestui an, pentru o serie de concerte și turnee. Norocul nostru: cu ocazia asta, scoţienii vor concerta pentru prima data în România. Concertul lor va deschide cea de a doua ediţie a DokStation Music Documentary Film. 14 septembrie, ora 18:30, Centrul Cultural „Mihai Eminescu”, str. Arh. Hîrjeu nr. 61; preţ bilet: 95 lei

Funk Rock Hotel

Odată cu Bucharest Street Food Festival, ne vom bucura și de o nouă ediție a Funk Rock Hotel. De data aceasta, îi vom asculta la Romexpo, în aer liber, pe Paraziții, Subcarpați, Les Elephants Bizzarres, Cred Că Sunt Extraterestru, DJ Eko și VJ Dan Basu. Concertul va avea loc pe 8 septembrie, de la ora 20:00. Preț bilet: 40-60 lei

02 09 Behind Closed Doors 2017

Anonymous organizează cea de a patra ediţie a conceptului Behind Closed Doors, pe cele două scene amenajate în Youniverse Summer Club. Evenimentul va începe pe 2 septembrie, la ora 20:00, și va ţine exact 24 de ore. Lineup-ul e interesant, cu Los Suruba cap de afiș, cu Ana Tur, starul plajelor din Ibiza, și cu duoul german underground Superlounge. Nu vor lipsi, bineînţeles, nici artiști români ai scenei electronice underground – Livio&Roby, Piticu, Nu Zău, Sepp și Crihan și mulţi alţii. Behind Closed Doors se vrea a fi un party special, organizat pentru persoane trecute de vârsta majoratului, iar organizatorii își rezervă dreptul de a-și selecta clienţii. Preţul unui bilet: 45 lei www.sapteser i . R o |

Festivalul George Enescu 2017 – staruri ale muzicii clasice, muzică contemporană și proiecţii multimedia. Peste 3.000 dintre cei mai apreciaţi artiști străini și români se vor întâlni, în septembrie, pe scenele Ateneului Român, ale Sălii Palatului și ale Sălii Radio – dar și în alte șapte orașe din ţară – într-un nou regal de muzică cultă.

06 09

Ruxandra Donose (mezzosoprană) Foto: Nicolae Alexa

NU RATA: ENESCU și MAHLER SUB BAGHETA LUI ANTONIO PAPPANO, DIRECTOR MUZICAL LA COVENT GARDEN

De neratat este și reîntâlnirea cu dirijorul italian Antonio Pappano, în două seri la rând. Renumitul dirijor este și director muzical al celebrei Royal Opera House Covent Garden. Despre muzica lui George Enescu, Antonio Pappano spunea într-un interviu că este asemenea vinului roșu – adâncă, intensă. Pe 21 septembrie, alături de Orchestra E Coro dell’Accademia Nazionale di Santa Cecilia, Antonio Pappano aduce publicului chiar o nouă interpretare a Simfoniei a III-a cu Cor de George Enescu – considerată o rugă pentru pace compusă de Enescu după cel de-al Doilea Război Mondial. Pe 22 septembrie, în program va fi o altă simfonie impresionantă – Simfonia a II-a de Mahler, „Învierea”. Iar pe 23 septembrie, mai sunt disponibile ultimele bilete la concertul susţinut de Royal Concertgebouw Orchestra – aflată, potrivit criticii de specialitate, în top trei cele mai bune orchestre din lume. În program este Mahler.

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

13 09

Orchestra Română de Tineret

Simfonia a IX-a de Beethoven va putea fi ascultată în cadrul festivalului la Sala Radio, în interpretarea Orchestrei Române de Tineret, unul dintre cele mai promiţătoare ansambluri din ţară, format din tineri artiști. Dirijor va fi venezueleanul Domingo Hindoyan. Partitura vocală va fi interpretată de Corul Filarmonicii George Enescu condus de Iosif Prunner. Soliști: Anna Samuil, Roxana Constantinescu, Teodor Ilincăi și Daniel Boaz. Programul va fi completat de Concertul nr. 1 în Do major pentru pian op. 15 al aceluiași compozitor, interpretat de Sergio Tiempo. Sala Radio, 6 septembrie, ora 20:00. Preţ bilete: Cat. I – 180 lei; Cat. II – 140 lei; Cat. III – 110 lei; Cat. IV – 80 lei

Mathis der Maler de Paul Hindemith

Unul dintre evenimentele speciale ale ediţiei din acest an a festivalului este prezentarea operei, în varianta concertantă, Mathis der Maler de Paul Hindemith. Este o premieră absolută pentru scena muzicală din România, mai ales că muzica va fi dublată de proiecţii multimedia, pe ecrane gigant dispuse în spatele orchestrei. Dirijor va fi Lawrence Foster – născut în Statele Unite din părinţi români –, o prezenţă constantă la diferite ediţii ale festivalului. El va conduce, de această dată, Orchestra Naţională Radio. Sala Palatului, 13 septembrie, ora 20:00; Preţ bilete: Cat. I – 180 lei; Cat. II – 140 lei; Cat. III – 110 lei; Cat. IV – 80 lei

02 Concertul de deschidere a 09 ediţiei 2017 a Festivalului: Opera „Oedipe”, în interpretarea London Philharmonic Orchestra Opera „Oedipe” de George Enescu în versiune concertantă va fi interpretată de celebrul ansamblu London Philharmonic Orchestra, condus de dirijorul Vladimir Jurowski, cu participarea Corului Filarmonicii „George Enescu” pregătit de Iosif Pruner și a Corului de Copii al Radiodifuziunii condus de Voicu Popescu. Baritonul Paul Gay în rolul lui Oedipe, Sir Willard White în cel al lui Tiresias, baritonul Christopher Purves ca Creon și mezzoso prana Ruxandra Tudose în rolul Iocastei vor completa afișul concertului, alături de alte nume sonore. Spectacolul va beneficia și de aportul unor proiecţii multimedia, asigurate de Carmen Lidia Vidu. Sala Palatului, 2 septembrie,

ora 20:00. Preţ bilete: Cat. I – 180 lei; Cat. II – 140 lei; Cat. III – 110 lei; Cat. IV – 80 lei

13 09 Anne Sophie Mutter(vioară)

Katia Buniatishvilli (pian)

Philippe Jaroussky (contratenor)

Eine kleine Nachtmusik, de Gigi Căciuleanu

Pe scena Ateneului Român va avea loc premiera spectacolului de teatru coregrafic „Eine Kleine Nachtmusik” de Gigi Căciuleanu. Un scenariu original de Comedia Dell Arte gândit de Mozart și celebra compoziţie mozartiană împreună cu textele lui Gigi Căciuleanu sunt fundamentul unui one man show creat de Lari Georgescu. Scenografia este semnată de Vladimir Turturică, iar light designul îi aparţine lui Dragoş Mărgineanu. „Spectacolul este o metaforă a singurătăţii creatorului de cursă lungă. Cea a unui solitar Om-Artist, Artist-Om, fără vârstă, Veșnic-Copil, dar, în același timp, și dintotdeauna: BătrânFilozof-Înţelept, Jongleur și Alchimist… Aici și Nicăieri, Acuma și Oricând…”, spune Gigi Căciuleanu. Ateneul Român, 13 septembrie, la ora 22:30. Preţ bilete: 30 și 50 lei

#festivalenescu Vladimir Jurowski (dirijor), directorul artistic al festivalului

{ AGENDA } 1-14 septembrie

Horia Andreescu și Vadim Repin, cu Russian National Orchestra

diţia 2017 a Festivalului Internaţional George Enescu va pune într-o nouă lumină muzica clasică, dar și creaţia lui George Enescu, între 2 și 24 septembrie. Lucrări cunoscute vor fi prezentate într-o nouă abordare, cu ajutorul tehnologiei. Festivalul va aduce în prim-plan muzica contemporană, invitând pentru prima dată la București pe unii dintre cei mai cunoscuţi compozitori ai momentului și va oferi publicului posibilitatea să se bucure de 37 de lucrări de George Enescu – două dintre acestea, în premieră. Ca o noutate absolută, la ediţia din acest an a festivalului a fost integrată și seria de concerte Muzica Secolului 21, în cadrul căreia va avea loc Forumul Internaţional al Compozitorilor. Astfel, unii dintre cei mai importanţi compozitori contemporani ai lumii vor participa la discuţii cu publicul larg. O altă noutate este Imaginary – o expoziţie interactivă despre matematică și muzică. În cadrul Imaginary, publicul va avea ocazia să

interacţioneze cu diferite opere de artă, cu sculpturi 3D și cu instalaţii create de artiști și matematicieni, care vor ilustra felul în care matematica și muzica se pot completa reciproc, cu același scop creativ. În premieră absolută, vor veni la București compozitori contemporani remarcabili, ca Sir James MacMillan, Rodion Shchedrin, Jörg Widmann, Iain Bell Nimrod Borenstein, Sven Helbig, Zygmund Krauze, Rolf Martinsson, Magnus Lindberg, Helmut Lachenmann, Vladimir Cosma și Thomas Larcher. Li se alătură orchestre de top, precum Orchestra Scala di Milano, Orchestra Accademia Nazionale di Santa Cecilia, Royal Concertgebouw Amsterdam, Münchner Philharmoniker, London Philharmonic Orchestra. Vor fi prezenţi și dirijori de primă mână, ca Zubin Mehta, Antonio Pappano, Daniele Gatti, Valery Gergiev, Charles Dutoit, Riccardo Chailly, Michail Pletnev și Vladimir Jurowski, directorul artistic al festivalului.

04 Russian National Orchestra 09 cu Mikhail Pletnev

Russian National Orchestra din Moscova este celebră și pentru că a fost primul ansamblu din Rusia care a cântat la Vatican și în Israel. Prezentă pentru prima data în România, orchestra va susţine două concerte. Primul dintre ele va avea loc în a treia zi a festivalului, la Sala Palatului, și va fi condus de pianistul, dirijorul și compozitorul rus Mikhail Pletnev. Pe scenă va fi prezent și Corul Academic Radio, dirijat de Ciprian Ţuţu. Concertul va debuta cu o lucrare mai puţin cunoscută a lui George Enescu, poemul simfonic „Isis”, orchestrat de Pascal Bentoiu, și va continua cu concertul nr. 3 în Do major pentru pian op. 26 al lui Prokofiev – interpret Nikolay Lugansky. În final, orchestra va interpreta o altă lucrare a maestrului rus, Simfonia a șasea în mi bemol minor op. 111. Sala Palatului, 4 septembrie, ora 20:00; Preţ bilete: Cat. I – 180 lei; Cat. II – 140 lei; Cat. III – 110 lei; Cat. IV – 80 lei

Orchestra Naţională a Rusiei va concerta pentru a doua oară pe scena Sălii Palatului, de data aceasta sub bagheta lui Horia, și va interpreta Suita din baletul „Estancia” – Patru dansuri de Ginastera. În continuare, alături de unul dintre cei mai apreciaţi violoniști ai momentului, Vadim Repin, ansamblul va interpreta Aria și Scherzino pentru vioară de George Enescu și un concert de vioară compus de un compozitor contemporan, care va fi prezent în sală: scoţianul Sir James MacMillan. Simfonia a 5-a de Ceaikovski va încheia seara muzicală. Sala Palatului, 5 septembrie, ora 20:00. Preţ bilete: Cat. I – 180 lei; Cat. II – 140 lei; Cat. III – 110 lei; Cat. IV – 80 lei

Concerte în faţa Ateneului

Așa cum ne-au obișnuit deja la ediţiile precedente ale festivalului, organizatorii au amenajat și o Piaţă a evenimentului, în faţa Ateneului Român. Chiar în cea de a doua zi a festivalului se va desfășura un prim concert susţinut de Orchestra Naţională Radio, la pupitrul căreia se va afla dirijorul Cristian Oroșanu, alături de violonistul ceh Roman Patocka. Programul va debuta cu Rapsodia Română nr. 2 de George Enescu și se va încheia cu Spartacus de Haciaturian. Piaţa Festivalului George Enescu, 3 septembrie, ora 20:00. Accesul este liber, în limita locurilor disponibile.

De a doua zi după ce am apărut la televizor, toată lumea avea o părere despre mine... 20

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

{ COVER STORY } Adrian Despot

Despot își intră-n voce

Are cuvântul rockerul de la Viţa de Vie, noul jurat al careului de ași de la show-ul TV care subjugă ţara: Vocea României. Să plecăm urechea la vocea aparte a acestui rocker care, știe puţină lume, acasă compune cântece de adormit „despoţii”. Adrian Despot pare de când lumea la Vocea României, deși al șaptelea sezon nici n-a început. Dar includerea sa între juraţi e la fel de naturală ca alăturarea basului și a tobei mari – de când a lansat Viţa de Vie acest clasic, parcă e peste poate să mai desparţi cele două instrumente. Și nici de celelalte vedete ale emisiunii nu poate fi decuplat – pare că sunt împreună din vremurile în care Adi o cunoștea pe Lori din postura de translator la Cerbul de Aur, lansa un acustic cu Tudor la Operă sau se gândea să sfideze prejudecăţile rockerilor colaborând cu Smiley din Simplu. Am un sentiment de déjà vu când urcăm scările care duc la studioul din mansardă al lui Matei Buţă, fotograful care își construiește cu modestie și har reputaţia de portretist de marcă: tot aici am venit cu Loredana, pentru alt shooting „Șapte seri” de referinţă. De data asta o să meargă mai repede. Știţi, băieţii n-au nevoie de o mie de ţinute. Și nu doar ședinţa foto se încheie într-un timp record, ci și dialogul, altminteri mustos, cu rockerul de viţă nobilă care debutează ca jurat în show-ul de la Pro TV pe 8 septembrie.

Șapte seri: Salut, Adi! Adrian Despot: Hello! Adi, ce crezi că te recomandă pentru postura de jurat la Vocea României? Faptul că nu mă pot concentra la acest interviu, pentru că în spatele meu curge așa, foarte încet, o muzică, și de fiecare dată când apare muzica, mintea mea – asta e o deformaţie profesională – tinde să fie atrasă, să descopere armonii, melodii și așa mai departe. Cum ai reacţionat când ţi s-a propus să fii jurat? Te-ai decis pe loc, ai ezitat? Eu ca eu, dar ar fi fost mișto să fie o cameră acolo și să înregistreze reacţia copiilor, am făcut o ședinţă de familie, cu soţia mea și cei doi copii, și nu am avut cum să dau înapoi, adică ei au zis da din prima. Cum ţi se pare această tranziţie, având în vedere că ai mai fost cândva la un talentshow, dar în altă postură? Practic, acum treci de cealaltă parte a scenei. Experienţele sunt comparabile și nu prea. În sensul în care prima mea apariţie în media a fost în 1994, în cadrul emisiunii Școala Vedetelor la TVR, care, dacă vrei, a fost prima emisiune, primul talent-show ever din lume! Titus Munteanu nu a avut inspiraţia să patenteze formatul… Am fost foarte mult timp bulversat de faptul că peste noapte am ajuns în postura de persoană publică și am avut un șoc. Nu apucasem să îmi doresc lucrul ăsta înainte, nu am știut în ce mă bag și, de a doua zi după ce am apărut la televizor, toată lumea mă arăta cu degetul, toată lumea avea

o părere despre mine. A fost un fenomen de masă Școala Vedetelor, pentru care eu nu am fost pregătit, nici emoţional, nici mental. Acum ești pregătit să intri în malaxorul ăsta de vedete? Da, pentru că mi-a luat foarte mult timp să îmi accept statutul de persoană publică și mi-a luat foarte mult timp să fac pace cu mine, dar poate că această, știu și eu, controversă pe care am avut-o cu mine m-a ajutat să iau decizia asta mai repede. Deși, odată ce am reușit să fac pace cu mine, am devenit extrem de altruist atunci când vine vorba de muzică și, acolo unde dau de muzică, îmi

am șansa să lucrez cu talente pure la început de drum și sunt ca un grădinar atent care plantează niște seminţe... place să o scot în evidenţă, chit că este făcută de mine, chit că este făcută de altcineva. Iar aici, în cadrul emisiunii, am șansa să lucrez cu talente pure la început de drum și sunt ca un grădinar atent care plantează niște seminţe, în niște momente esenţiale pentru copiii ăștia. Și sper doar că, la un moment dat, crezul meu artistic să dea roade și să altoiască, așa, cu personalitatea fiecăruia. www.sapteser i . R o |

{ COVER STORY } Adrian Despot

Ai văzut în vreunul din acești copii pe Adi Despot de acum? O, nu. Dar e și foarte greu, pentru că eu sunt un copil al anilor ’90. După Revoluţie, cu toţii am fost o bună perioadă de timp niște maimuţe coborâte din copaci, nu am înţeles absolut nimic din ce se întâmpla și din toată informaţia aia care a venit peste noi. Ce pot să remarc? Doar pasiunea pentru muzică, dedicaţia pe care unii o au și dragul de a face muzică de dragul muzicii – și nu din nevoia de feedback personal sau nevoia de a ajunge persoane cunoscute, cu fani și așa mai departe. Până la urmă, de ce avem nevoie fiecare din noi, chit că suntem artiști sau nu? Avem nevoie de cineva care să ne asculte. Cei mai mulţi copii care se apucă de cântat o fac pe baza unui impuls din ăsta, emoţional pur. Au multă emoţie strânsă și vor să și-o mani-

Până la urmă, de ce avem nevoie fiecare din noi, chit că suntem artiști, fie că nu? Avem nevoie de cineva care să ne asculte. feste cumva, într-un mod creativ, și atunci muzica este întotdeauna la îndemână, susură pe undeva și e o chemare pe care ei o simt. În același timp, sunt și alţii care se îndreaptă către meseria asta pentru că, în momentul în care o faci bine, pare că este foarte ușor, și atunci le plac lucrurile care se dobândesc ușor și se agaţă de muzică pentru a se face auziţi, pentru a se face cunoscuţi. Din păcate, este o falsă impresie, pentru că, la fel ca în orice artă, muzica necesită extrem, extrem de multă muncă și pregătire, iar mindsetul lor la început de drum este, din păcate, eronat: lucrurile în muzică nu se obţin ușor, ci foarte greu. Tuturor ne-a fost foarte greu să ajungem în poziţia în care suntem. Cred că ar fi foarte potrivite, mai ales în perioada asta în care trăim, niște testimoniale cu fiecare dintre noi, care am reușit să ajungem într-un punct, cât de greu ne-a fost și cât de mult am muncit să ajungem în poziţia asta. Noi trăim în 2017, în care avem Facebook-ul la îndemână, pe care punem o poză și primim feedback instantaneu, asta se cheamă insta-gratification, asta ne oferă o satisfacţie, am făcut un lucru acum și uite că deja am primit feedback! În muzică nu e așa. Trebuie să muncești ani de zile pentru a-ţi 22

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

dori feedback de orice fel, de ordin financiar sau emoţional. Dacă ar fi să continuăm paralela asta cu începuturile tale în televiziune care, dincolo de notorietate, ţi-au adus și o slujbă, da? Astfel ai intrat în Viţa de Vie. Ce impact crezi că va avea asupra carierei tale faptul că acum ești jurat la Voce? Nu aș putea să îmi dau seama. Am ales Viţa de Vie în detrimentul Școlii Vedetelor, în contextul în care Viţa de Vie era o formaţie necunoscută, la început de drum, iar Școala Vedetelor era un fenomen de masă care strângea zeci de mii de oameni pe stadioane. Am ales Viţa de Vie pentru că am ales să mă exprim așa cum doresc eu și am constatat la primul concert, când am avut probabil 15 oameni, că, din ăia 15 oameni, 7 au venit la mine după concert și au zis „man, foarte mișto piesele, cât de mișto e textul ăla, cât de mișto e mesajul”. Chestia asta nu o aveam în partea cealaltă, la Școala Vedetelor adică, mă suiam pe scenă și deja era o Timișoara întreagă în delir, dar eu nu apucasem să fac nimic, mai cântam și playback. De-a lungul vieţii mele, am avut ocazia să fiu de foarte multe ori, foarte sus, după care să cad, după care iar să revin sus și după iar să cad și tot așa mai departe. Am reușit în ultima perioadă, cu mine și cu Viţa de Vie, să ne stabilim un traseu, o linie de mijloc, o zonă de confort în care ne simţim foarte bine și, sincer, oamenii care înţeleg Viţa de Vie pentru mine sunt suficienţi și îmi oferă tot ce am nevoie pe pământul ăsta. Nu mi-am dorit niciodată să fiu vedetă, nu vreau să cuceresc teritorii noi și nu simt nevoia de slavă din asta… Mediatică. Exact. Ba chiar de fiecare dată când eram în puncte din astea extrem de înalte are carierei mele, încercam să fac tot posibilul să cobor de-acolo. Sunt genul de om care, de fiecare dată când simte că este în pericolul de a urca o nouă treaptă a faimei, începe să se ia la mișto și coboară puţin în derizoriu tot ce face, fiindcă vreau să rămân un om cu picioarele pe pământ. Te uitai înainte la Voce? Măi, într-o oarecare măsură – Vocea Româ niei este un fenomen de masă și este, aș putea spune, de departe cea mai curată emisiune de divertisment din România. O să îţi fac o paralelă. Imediat după ’90, am avut voie să plecăm din ţară, să ne vizităm rudele și am ajuns în Germania, unde mătușa mea avea trei copii și nu aveau televizor în casă, iar pentru noi, veniţi după două ore de televiziune și cu toată invazia aia de 24 din 24 care a urmat, noi eram blocaţi în televizor, imediat după ’90. Și n-am înţeles cum să n-aveţi

televizor? Și mi-a zis, educaţia copiilor… Noi avem un alt sistem aici. OK, în momentul în care au venit și copiii noștri, avem televizor în casă, dar îl ţinem închis. Plus că avem atât de multă treabă și cu creșterea copiilor, cu educaţia, cu studioul, cu formaţia și așa mai departe, încât timpul care ne rămâne nouă încercăm să îl fructificăm la maximum și atunci stăm împreună, cu televizorul închis. OK, dar totuși copii tăi au favoriţi printre juraţi. Copiii mei au favoriţi, nu știu ei exact cine e cine... Sunt la vârsta la care toţi mă întreabă încontinuu de Smiley. Vorbind de Viţa de Vie. Frate, voi nu mai scoateţi nimic? Am lucrat anul trecut pe un sistem nou, ne-am jucat puţin de-a numerologia – am împlinit 20 de ani cu Viţa de Vie – și am făcut un pact cu noi, ca în fiecare lună, pe 20 ale lunii, la ora 20, să scoatem o nouă piesă și să o trimitem în exclusivitate către subscriberii noștri. Am făcut treabă asta timp de 7 luni, am scos 6 piese și am făcut prima parte a albumului „66”, care se numește „6+”. Anul ăsta ne-am propus să scoatem a doua parte, „6-”, din păcate am avut ideea ca fiecare single să fie însoţit de un videoclip și uite cum am dat noi peste tagma regizorală din România, care ne-a încurcat de ne-a rupt! Scump? Nu asta e problema, sunt băieţi foarte mișto și foarte creativi, dar se trezesc la ora două după o lună, ceva de genul ăsta. Așa că o să mai trenăm puţin. Să mă întorc la întrebarea ta iniţială, asta e povestea mea cu Loredana, apoi cu Tudor ţi-am spus că ne-am lansat cam în același timp. Vama Veche a reușit să găsească un loc gol din ăsta în piaţă, nu cred că l-au căutat, ci pur și simplu s-au înfipt direct acolo. Vama Veche a fost un fenomen. Îmi aduc aminte că rupeau, au apărut peste noapte și efectiv în toate cluburile, au intrat în cultura populară și au rămas acolo, cum să zic, extrem de puternic. Apoi, întotdeauna l-am apreciat pe Tudor dintr-un punct de vedere pe care nu l-am spus niciodată, dar poate ar fi cazul să îl spun acum – Tudor este genul de artist care ar trebui apreciat și pentru lucrurile pe care nu le face. Și spun asta prin prisma notorietăţii lui. Cei mai mulţi artiști, în momentul în care câștigă notorietate, devin cumva avizi de putere, sunt surprinși de propriul orgoliu și încep să facă toate prostiile de pe pământ doar pentru a fi în atenţia publicului și întotdeauna m-am gândit la Tudor – cât de mișto este că nu face lucruri pe care ar putea să le facă. Nu vreau acum să numesc alţi artiști. El alege să nu facă lucrurile astea. Eu știu din interior câte oferte vin

Vocile care-l bântuie pe Despot

În care aflăm de vocile de zei la care se închină Despot: Adi Igrișan, Mircea Baniciu, Nicu Alifantis. Ce voce îţi face pielea de găină? Ce voce rock? A lui Freddie Mercury. Sunt foarte multe, dar hai să vorbim de voci românești, ca să fie mai interesant. Da, sigur. O să zic de Adi Igrișan de la Cargo. El este, dacă vrei, vocea asta care reușește să facă munţii să tremure. Povesteam cu Tavi, cu toboșarul lor, suntem toţi din Arad și atunci e așa un fel de gașcă comună, eu sunt puţin mai mic, dar... Stai și tu cu băieţii răi... Exact, da. Spunea Tavi că se gândeau să facă un album acustic și le spun: bă, voi n-aveţi ce să faceţi? Că momentul în care deschide Igrișan vocea, s-a acoperit tot. El este una dintre vocile mele favorite și dacă vrei înaintea lui și o voce care mi-a înfrumuseţat și mi-a bucurat toată tinereţea și continuă să o facă și acum este a lui Mircea Baniciu. Știm cu toţii cum cânta când era tânăr, dar și acum are o voce de o curăţenie... Adi are „murdăria” aia, simţi ţigările și nopţile nedormite, iar Baniciu este, nu știu, stereotipul ăla românesc, vocea curată și cristalină și mare, puternică și frumoasă... Tipologia crezului meu artistic este definită cel mai bine de Nicu Alifantis, pe el îl admir, dacă vrei, cel mai mult ca artist. Nicu nu este o voce, știi, în sine, dar Nicu este pe departe artistul meu favorit și către care tind și care în continuare este un etalon, în modul în care se manifestă în spaţiul public și pe scenă, de fiecare dată. El este etalonul meu.

www.sapteser i . R o |

{ COVER STORY } Adrian Despot

de la toate televiziunile și radiourile și media care vrea să profite de notorietatea ta și să îţi propună tot felul de târguri care nu sunt neapărat artistice și îl apreciez foarte mult pentru că își controlează foarte bine cariera și și-o ţine sub control. Dacă îmi permiţi o observaţie personală, cred că vă mai leagă ceva. Și tu, și Tudor sunteţi niște, aș zice, niște artiști cetăţeni. Mai mult, Tudor. Da, e adevărat, dar în momente semnificative ale societăţii noastre, fiecare dintre voi aţi avut un soi de implicare. Tudor e modelul implicării artistului în viaţa socială. Pe mine, din păcate, socialul mă defo-

treaba mea este să stau să scriu muzică și să compun. cusează de la treaba mea, iar treaba mea este să stau să scriu muzică și să compun. Lucrul ăsta, oricât de facil ar părea, are nevoie de o detașare foarte clară de toţi factorii ăștia care produc nemulţumire, insatisfacţie, nervi, chiar și ură, disperare. Vreau să stau cât mai departe de sentimentele astea, pentru că, odată ce le captez, ele rămân în mine și

Juraţii Vocii,

văzuţi de Adi Despot

În care noul jurat de la Vocea României ne povestește ce îl leagă de proaspeţii săi colegi de show, Loredana, Tudor Chirilă și Smiley. Ai cântat cu vreunul dintre juraţi? Da, am cântat cu Tudor în 2013, am lansat noi un album acustic la Opera Română, și Tudor, împreună cu Eugen Caminschi, chitaristul de la Vama, au fost invitaţi pe o piesă și am cântat-o împreună. Cu Tudor mă știu de foarte mult timp, adică ne-am lansat în același an, Viţa de Vie cu Vama Veche, și ne-am tot intersectat pe traseul ăsta muzical. Cu Loredana, mă știu de dinainte, de pe vremea de când eu eram traducător la Cerbul de Aur, am avut un inside job din ăsta. Nice, nu am știut. Da! Luam artiștii și îi plimbăm prin Brașov și le traduceam. Deci this is the hotel, this is the... O să te vedem cântând cu Lori, cu Smiley? De ce nu? L-am refuzat pe Marius acum vreo zece ani. Eu cu Marius am mai lucrat împreună, a fost o emisiune la Pro, se numea Popstars, era o emisiune tot de profil talent-show, prezentată de Loredana, lumea e mică, vorba lui Dinică... Marius mi-a propus la un moment dat să facem

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

se transformă în muzică. Nu îmi doresc ca muzică mea să fie de o asemenea factură, îmi doresc ca, în tot noianul ăsta de rău, muzica mea să aducă bine și să creeze bine. Mi-a plăcut ce ai spus – treaba mea este să scriu și să cânt. De unde știi? Sau OK, probabil că e vocaţional. Adi, de ce faci muzică? Am ajuns să fac muzică de nevoie. Relaţia mea cu muzica este cumva atipică. Muzica mi-a fost alături în momentele-cheie ale vieţii mele, și mă refer aici la sfârșitul școlii și începutul liceului, când se întâmplă tot felul de schimbări hormonale în noi, datorate vârstei. Muzica a fost lângă mine, muzica mi-a ţinut loc de prieteni, muzica mi-a ţinut loc de părinţi și de sfaturi părintești, dacă vrei. Am crescut în litera și legea muzicii, am crescut în versurile alea de la Beatles, de la Floyd, de la Maiden, de la Metallica și sunt genul de om care a luat toată treaba pe bune. Nu știam că este entertainment... Era colţul meu, în care fugeam de lume și, crescând în colţul ăla, m-am altoit cumva cu muzica și n-am mai putut să o scot. În timp, relaţia mea cu muzica a devenit patologică, în momentul în care am început să compun, e o senzaţie foarte ciudată, o să încerc să o fac să nu pară că sună arogant, dar e realitate. De fiecare dată când crezi ceva, ajungi, dacă reușești să te detașezi de soundtrackul ăsta

noi cu Viţa o piesă cu Simplu și, oricât de mult mi-ar fi plăcut mie, pentru că mi-a plăcut foarte tare vibe-ul fresh pe care l-au adus Simplu în muzică, în muzica românească. Așa a apărut Simplu, care era o gașcă de băieţi foarte sinceri și foarte veseli, puși pe șotii, foarte fresh. Și zic: bă, mi-ar plăcea la nebunie să facem ceva împreună. Numai că, din păcate, trăiam o perioadă în care ascultătorii de rock purtau niște ochelari de cal și nu aveai voie să asculţi Depeche Mode... Din fericire, asta e partea bună a internetului, a diluat foarte mult genurile muzicale. Le-a democratizat. Exact, da. Acum ești liber să asculţi rock. Sună absurd, dar... Povestește-mi, te rog, ceva despre muzica fiecăruia dintre ceilalţi juraţi. Păi, o să încep cu Loredana, fiindcă este cea mai veche în meserie. Te-ai pupat cu vreo fată pe „Bună seară, iubite”? Ne pupam pe „bluzuri” hardiste, așa le numeam, Scorpions și toate siropurile alea de la începutul anilor '90... Adrian Enescu a revoluţionat, practic, muzica românească. L-ai cunoscut pe Adrian Enescu? Am comemorat un an de la dispariţia lui... Am avut șansa să fiu în aceeași cameră cu el, de

mai multe ori. L-am întâlnit în mai multe situaţii, studiouri și așa mai departe, nu am zis nimic, doar stăteam și ciuleam urechile... Dar ce s-a întâmplat a fost c, până în anii '90, am fost suprasaturaţi de muzica românească. Imediat după anii '90, am avut cu toţii un instinct din ăsta: OK, acum lăsaţi-ne să vedem ce se întâmplă în lume, în muzică. Și au fost vreo 4-5 ani în care nu s-a ascultat decât muzică venită de afară. Românii au început să cânte în engleză. În perioada aia, cred că piesa aia pe care ai menţionat-o tu era singura piesă care avea voie să funcţioneze acolo... Apoi Loredana a devenit un fenomen de masă pentru noi, undeva prin '94, dacă nu mă înșel, în momentul când a început să colaboreze cu jumătate din fosta Direcţia 5, cu Răzvan Mirică și... Discurile ei scoase atunci erau o mobilizare din asta de masă, toată lumea era la Sala Palatului, erau primele semne ale unui pop din ăsta, standard internaţional care se întâmplă la noi în ţară, în românește. Mă rog, a fost una din piesele mele favorite de pe discurile ei, e una mai puţin cunoscută, se numește „Exit stage”, și pot să o ascult și acum, este dreampop, puţin psihedelic. S-au scris niște lucruri foarte, foarte tari în România. N-au făcut toate prima pagină a ziarelor și n-au ajuns toate în DriveTime la Radio, dar ele sunt acolo și merită scoase în evidenţă, pentru că sunt niște diamante.

al vieţii de zi cu zi. Ajungi într-o zonă foarte interesantă, cu valenţe demiurgice și, odată ce ajungi acolo, nu mai există cale de întoarcere, pentru că devii dependent, devii dependent de actul creativ în sine și orice altceva, orgoliu, faimă, bani, toate lucrurile astea cad în derizoriu total și nu mai vrei decât să stai, să reușești să captezi energia aia și să stai să o transformi în arta ta. Că este muzică sau că este pictură, că este literatură sau dans, nu contează, este o formă de artă. Cum compui? Cum scrii? Stai, te uiţi pe fereastră? În solitudine. La ora la care copiii dorm, încerc să mă conectez, încerc să mă deconectez cât mai mult de la realitatea înconjurătoare, printr-o muncă din asta asiduă de studiu combinat cu inovaţie. În momentul în care se naște o idee muzicală, noi nu trebuie decât să începem să ne purtăm cu mănuși și să avem grijă de ea, să o lăsăm să crească și să dezvolte. Am norocul să particip la o naștere și trebuie să am grijă de bebeluș. Știu că nu sună gangsta să întrebi asta un rocker, dar faci muzică pentru copii? Pentru ai tăi? Am făcut muzică pentru copii. Am vrut să îi îndrept și pe ai mei către muzică, dar nu cu forţa. Și atunci am recurs la niște trucuri din astea mârșave. Mi-am umplut casa cu instrumente muzicale. Chitare agăţate prin diverse stative, un shaker aici, nu știu unde să punem pianul, hai să îl lăsăm în mijlocul sufrageriei, poate se împiedică copilul de pian. Au început să se joace cu instrumentele și am început să le cânt în fiecare seară, la culcare, după ce își citeau sau, mă rog, după ce le citeam poveștile, urma un mic concert, de chitară acustică, bineînţeles. Ocazie cu care îmi aduceam și eu aminte de piesele de chitară clasică pe care le-am studiat în copilărie. Am început să improvizez și am compus melodii care sunt instrumentale, pe chitară acustică, nu de adormit Mitzura, de adormit „despoţii”. Sunt foarte frumoase și foarte duioase. Fain, când facem un disc? Nu știu. Avem foarte multă treabă la Vocea României. E evident care este obiectivul Pro-ului cu Vocea României, să fie pe locul întâi. Care e obiectivul tău cu acest show? Îmi doresc să identificăm cele mai bune voci și cele mai frumoase caractere și împreună, noi, cei patru antrenori, să reușim să dăm României vocea României. Foarte fain. Adi, îţi mulţumesc tare mult. Și eu, mersi.

o nouă provocare pentru experimentaliȘtI

Într-o lume ce pare trăită după o listă de “to do’s”, Grolsch vine cu o nouă provocare care și-a propus să ne reconecteze cu noi înșine prin intermediul muzicii. Cum? Într-un nou experiment Grolsch care a îmbinat trei ingrediente aparent contradictorii: un concert live, neuroștiință și artă vizuală. Rezultatul a fost unul spectaculos și plin de intensitate. În cadrul experimentului, 14 “subiecți” care nu au fost anunțați despre ce urma să li se întâmple au asistat la un concert susținut de Vița de Vie, legați la ochi. În acest timp, activitatea cerebrală a participanților era monitorizată cu ajutorul unor căști neuronale care au și transformat emoțiile în ecuații matematice transpuse apoi în proiecții vizuale cu ajutorul artiștilor de la Aural Eye.

Concluzia? Muzica are puterea de a ne trezi și a ne face să fim mai atenți la nevoile noastre, iar acest experiment ne-a demonstrat că dacă ne ținem mintea deschisă și rămânem curioși, putem să ieșim din rutină și să experimentăm noi perspective asupra lumii din jurul nostru. www.sapteser i . R o |

{

Kanal D, la 10 ani: știri cu emoţii

opinie

}

Nu rata!

Suleyman Magnificul – Sub domnia iubirii Primul episod, Kanal D, joi, 7 septembrie, ora 20:00

Ca să ajungi la noul studiou de știri Kanal D trebuie să fii invitat. Asta, una. Apoi, o iei prin spatele pavilionului Romexpo și se face la un moment dat o stradă care duce, dedicat, la studiourile Antena Stars și Kanal D. Înainte de barieră, în curtea unui chioșc de unde mi-am luat pufuleţi, the lady of the market juca table cu un bodyguard grizonant, sub privirile sătule ale unei pisicuţe. Înaintea Știrilor Kanal D de luni, 21 august, stătea să plouă.

i totuși, am ajuns. Pentru că noul studiou al Știrilor Kanal D trebuie să fie o cucerire. 200 mp (jumătate din cel mai mare studiou al TVR, când s-a deschis sediul din Dorobanţi) și 50 mp de ecran LED. Acum, serios. Studioul e mișto, iar Kanal D trebuia să facă ceva pentru a-și boosta un pic jurnalul de știri, situat în 2016 undeva pe locul 8. Kanal D are în plus o directoare de programe foarte cool, Clara Bomboe, care știe ce vrea. Ce vrea? Kanal D nu poate să vrea publicul PRO, dar poate să ia mult din naţional, poate să ia și mai mult pe divertisment, poate să ia mai mult public feminin. Poate, pentru că are serialele turcești, pentru că Ernest (fost la Prima) a luat locul I naţional cu Ochii din umbră, pentru că are Te vreau lângă mine – emisiuni despre care n-o să discut mult, că nu sunt în target. Dar același Kanal D a dat lovitura cu Iulia Albu, o prezenţă de un alt calibru decât, de pildă, Mihai Mitoșeru, care va prezenta acuș-acuș o altă emisiune distractivă, Marea potriveală. Nici Știrile Kanal D nu pot lua primul loc, dar pot face ceva pentru publicul

ţintă al staţiei. Despre știrile de seară ar trebui spus mai întâi că ele n-au funcţia de a informa. Nu suntem în 1970. De dimineaţă până la ora 18:45, când încep ele, publicul va fi aflat tot ce vrea. Știrile de seară se consumă din fidelitate faţă de prezentatori, pentru vreo campanie inspirată a postului sau pentru a rămâne în contact cu un anumit set de emoţii. Kanal D s-a specializat în resentimente light (care exclud indignarea, specialitatea Antenei 3). Compoziţia știrilor trebuie să-i dea ce vrea publicului care consumă Ochii din umbră și Bahar, iubire furată (se termină mintenaș, urmează altul). Publicului i se oferă informaţie pe sufletul lui, că mintea funcţionează separat. Simona Pătruleasa prezintă știrile în picioare – pentru a accentua latura show – și avertizează la tot pasul că urmează ceva ce ne va afecta emoţional. Emisiunea are rubrici feminine, prezentate de câteva vedete fâșneţe, cum e Diana Pîrvu (dar și co-prezentator meteo), sau cum e Ilinca Obădescu (care prezintă știrile de la prânz sâmbăta și duminica, la ora 12), ajunsă în industria TV dinspre marketing – și

Discote-K Serial de comedie, Kanal D, miercuri, 13 septembrie, ora 21:30

autoare, copil fiind, a unor icoane pe sticlă… Fetele astea pot aduce postului niște public comercial, sunt vii și nu vin îmbrăcate ca de la vreo nuntă. Dac-ar fi după mine, aș elimina prezentările de știri cu flash, ca-n showbiz, și aș face din rubrica meteo ceva mai dinamic și mai complex decât e acum. Dac-ar mai fi după mine, dar nu e, aș încerc să aduc un pic mai mult public masculin, ceea ce-ar însemna că jurnalul de știri ar avea și sport, pentru care s-ar găsi cine să prezinte în studiou. După ce m-am ghiftuit cu niște kebap cu taboule, sărmăluţe cu stafide și alte super-bucate, acolo, lângă noul studiou de știri, m-am gândit un moment: frate, nimeni nu poate în România să încerce să se bată cu PRO? E chiar imposibil? 

Alexandru Matei Este profesor universitar, preocupat de media, în special de televiziune. Este autorul unei cărţi despre TVR, „O tribună captivantă”. www.sapteser i . R o |

{ TECH } opinie

Trotinând peste București În ultima lună am avut ocazia să testez două trotinete electrice. Pe cât de interesante, pe atât de diferite. Prima s-a numit Nilox Doc Pro și e o trotinetă electrică pe lanţ, destul de grea, cu viteza maximă de 22 km/h. A doua e un eTwow Booster Plus, o trotinetă cu design românesc (firma e din Craiova), care are o autonomie declarată de 30 de kilometri și viteza maximă de 30 km/h. Aceasta din urmă nu mai are lanţ, iar transmisia e cu ajutorul unui motor electric montat pe roata din faţă. Această lună a fost o experienţă interesantă.

nainte de toate, să eliminăm aspectele de siguranţă. Dacă e să fiu corect, vă voi zice că o trotinetă electrică ar trebui condusă cu o cască în cap. Eu nu am condus trotinetele pe trotuar, pentru că nu poţi merge cu 30 de km/h pe trotuar, ci doar pe șosea. Am avut câteva incidente. La un viraj, o mașină a strâns foarte puternic și era să mă prindă între ea și celebrele borduri portocalii ale lui Negoiţă, din Sectorul 3, care au jumătate de metru. De asemenea, am căzut de pe una dintre ele, care s-a pliat din mers. A fost vina mea, nu am fost atent atunci când am deschis-o. Cu toate acestea, aș repeta experienţa. Trotinetele electrice există de mult timp, dar abia își iţesc ochii prin România. Nu sunt scumpe, pot fi achiziţionate pe la 3.500 de lei. Iar pe termen lung, e o investiţie, pentru că economisești banii pe care i-ai da pe benzină. Experienţa mea a fost una interesantă, mai ales cu eTwow Booster Plus, poate cea mai bună de pe piaţă: o trotinetă cu suspensie faţă și spate, cu viteză mare, dar nu prea mare,

cu o autonomie de 25 de kilometri reali, la viteza maximă. M-am deplasat cu ușurinţă prin oraș și m-am simţit superior mașinilor de foarte multe ori, fără să-mi curgă broboane de transpiraţie, așa cum o fac când sunt pe bicicletă. Poate că trotineta electrică nu e cea mai demnă modalitate de a te deplasa. Nu poţi să o faci dacă te duci în oraș la o ocazie sau dacă vrei să ieși pe terasă. În niciun caz nu vei scoate o fată în oraș cu trotineta. E vehiculul tău intim. Să mergi de acasă la muncă și înapoi. Să te duci până la Poștă sau să te duci la apartamentul părinţilor ca să mănânci. E drept, am ajuns la muncă un pic răvășit, cu părul vâlvoi, de la vânt, dar nu asta ar fi o problemă. Dimineaţă, pe când aș face vreo 30 de minute până la serviciu cu mașina, cu trotineta am făcut, pe ceas, 23 de minute. Iar drumul a fost lipsit de stres, pentru că am circulat aproape în permanenţă și nu am stat în coloane. Cu o trotinetă, poate spre deosebire de o bicicletă, te strecori mult mai ușor prin trafic. Problema este că respectul faţă

de tine este egal cu zero. Cu bicicleta ești văzut, din când în când. Cu trotineta ești invizibil, plus că sunt unii care te critică pentru că nu ești pe trotuar. În ultima săptămână am făcut peste 125 de kilometri cu trotineta. M-am deplasat dintr-o parte în alta a orașului. Am venit de acasă la muncă, iar la birou mi-am pus trotineta la încărcat. Practic, aproape că nu am dat bani, deși mi-am încărcat din când în când vehiculul acasă, la priza mea, dar randamentul e maxim. Sincer, abia aștept scuterele electrice să apară mai dezvoltat pe piaţa locală și să încercăm să recâștigăm spaţiul din oraș cu vehicule care să nu mai aibă scuza că trebuie să depui efort fizic. 

Vlad Andriescu Scrie despre tehnologie de trei ani şi încearcă să se pună în pielea consumatorului obişnuit. www.sapteser i . R o |

{ tech } produse

Roboţii sunt printre noi și universul în care trăim poate fi ușor transformat într-unul din Familia Jetson. Noi am ales cei mai interesanţi roboţi de familie.

Robot Star Wars

Pentru fanii seriei Star Wars, robotul BB-8 a fost cea mai simpatică apariţie a ultimului episod al francizei celebre. BB-8 e un robot care se mișcă misterios, deși pare că are o semisferă deasupra unei sfere întregi. Robotul disponibil poate fi controlat cu telefonul și imită echilibristica lui BB-8, recunoaște și reacţionează la vocea proprietarului și poate chiar transmite videouri holografice. Personalitatea lui BB-8 se modifică pe parcursul folosirii, așadar poţi să descoperi noi faţete după multă vreme. 60 de dolari pe amazon.com

Robot cu jet

Dacă ai un apartament mare în care-ți place să dai petreceri sau, de ce nu, un bar pe care vrei să-l cureți fără să mai ai nevoie de o femeie de serviciu, iRobot Braava e o soluție pentru tine. Robotul poate fi dotat și cu substanțe de curățare și stropește pardoseala și apoi trece cu buretele peste. Astfel, nu doar că aspiră praful, dar funcționează ca un mop ud pentru suprafețe întinse. 150 de dolari pe amazon. com

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

Robotul de geamuri

Când eram mic, țin minte, aproape la toate balcoanele, în weekend, gospodinele se întindeau periculos peste balustradă și ștergeau geamurile pe afară. Dacă ar fi știut ele. Ecovacs Winbot W830 e un robot automat care curăță geamuri. Dispozitivul se prinde pe geam cu o cupă de sucțiune și poate curăța orice tip de geam. De data asta nu mai ai nevoie de o mamă curajoasă sau de un alpinist utilitar, pentru că-și face treaba. Iar la final nu mai cureți cu ziarul ca să usuci. 232 de dolari pe amazon.com

Dansatorul

Dansatorul Ubtech Alpha 1S Robot e pentru cei care vor să aibă o distracție. Robotul se controlează cu ajutorul smartphone-ului și poate fi programat să danseze, să facă exerciții yoga, dansuri. E capabil să înregistreze mișcările făcute de noi, iar apoi le repetă. E util pentru copiii care vor să facă primii pași în programare, dar au nevoie de ceva palpabil pentru a vedea rezultatele muncii lor. Astfel, robotul poate fi programat pentru noi funcții. Autonomia nu este mare, doar 60 de minute. 2.200 de lei pe quickmobile.ro

Era roboților de familie

Matematicianul

Idol este un robot simplu, pentru copii de grădiniță. Dacă vrei ca cel mic să nu mai stea pe tabletă mereu, poți să-i iei un asemenea companion. Robotul învață copilul matematică simplă, adică adunarea și scăderea, limbi străine, dar are și componente distractive. Robotul se controlează cu ajutorul smartphone-ului și al aplicației dedicate. Poți să-l setezi să ruleze povești, să cânte sau să vorbească. E mic și are o formă simpatică. Cei mici l-ar putea trata ca pe un frățior, de la care au ce învăța. 500 de lei pe quickmobile.ro

Robotul de programare

Steve Jobs spunea că oricine ar trebui să învețe programare. Asta, deși el nu știa foarte multă. Codey Bot e un roboțel care îi învață pe cei mici tainele programării, dar, în același timp, e amuzant și are diferite funcții. Pe lângă partea educțională, are o boxă integrată și poate fi folosit ca o boxă, imaginile din LED-uri pot fi modificate, iar robotul mai și dansează pe muzică. Sperăm doar că nu a învățat Despacito între timp. Cu ajutorul unei aplicații de telefon sau tabletă, robotul poate fi reprogramat de către cei mici. 130 de dolari pe codeybot.com

Profesorul

Uno este un robot mai avansat. Poate să învețe copiii limbi străine și să le spună povești, dar poate fi controlat și cu telefonul, și cu ecranul integrat. De asemenea, el dansează și cântă, iar senzorii încorporați îl fac să evite orice obstacol, mai ales că e un robot cu o mobilitate destul de mare, ceea ce îi permite să se plimbe după tine prin casă. Dacă-l atingi, Uno reacționează și e mulțumit sau nu, depinde doar dacă l-ai mângâiat cum trebuie. 3.500 de lei pe quickmobile.ro

{ AUTO } Ferrari

Ferrari Portofino, pentru nevoiași Veţi spune că nu există Ferrariuri pentru oameni nevoiași. De ce nu? Și noi ne uităm la ele, le admirăm. Ba cred chiar că oamenii bogaţi și le cumpără tocmai ca să ne holbăm noi la ele. Și să-i vedem pe ei înăuntru. Aș da o lege socialist-estetică: „Ţi-ai luat un LaFerrari de peste un milion de euro, atunci, pe lângă impozitul imens, ai obligaţia să o lași afară, pe stradă, patru zile pe săptămână. Să o vadă oamenii și să-și facă selfiuri cu ea. Pe partea de privit, este bun al întregului popor, ca un tablou de patrimoniu.” Alexandru Duţu A lucrat la revista Academia Caţavencu, de unde a plecat cu tot cu serviciu la revista Kamikaze. Mult înainte de astea a lucrat câţiva ani într-o autobază din Brăila, de unde cunoștinţele tehnice și glumele specifice. www.sapteser i . R o |

{ AUTO } Ferrari

Portofino Înlocuitorul vechiului California (și Ca li fornia T) a rămas cu același motor V8 turbo de 3,9 litri, a cărui putere a fost mărită cu 40 de cai, la 600 CP. Regăsim familia asta de motoare și pe Maserati-uri, chestia care ar da apă la moară elitiștilor de care vorbeam mai sus. Dar tot acest V8 de 3,9 l apare și pe 488 GTB, cu 670 CP, modelul de la următorul nivel de preţ al italienilor. Dacă vrem să fim răutăcioși, putem spune că inginerii nu au mărit cu 40 CP puterea motorului de pe defunctul California T, ci au scăzut cu 70 CP performanţele agregatului de pe fratele mai mare și mai scump, 488 GTB. Ca să nu se calce pe bascheţi ofertele.

Roșu de Portofino Nuanţa Rosso Portofino este reprezentativă pentru orășelul Portofino, genul acela de port făcut, de pescarii de pe lângă Genova, cu secole în urmă, tocmai ca să poată unii să pună pe Facebook, în 2017, poze cu vacanţele lor. Până scoate Dacia Loganul Albastru de Voroneţ, privim la italieni. Culoarea roșie ar putea reprezenta și comunismul, acea orânduire care va permite fiecărui om să-și cumpere un Ferrari. Pardon, două. Și, poate mai important, va permite omului să-l belească pe cel care avea Ferrari înainte, când lumea era plină de nedreptate. Până la venirea comunismului, modelul Portofino rămâne cea mai accesibilă formă de Ferrari.

Ceci n'est pas une Ferrari Se spune că Ferrari California, cel pe care îl înlocuiește acum Portofino, a pornit ca un proiect Maserati. În timp, costurile de dezvoltare ale decapotabilei de patru locuri au sărit de standardul Maserati. Mașina devenise prea scumpă. Iar criza nu sosise încă. Așa că italienii au decis: îl facem Ferrari și-l vindem cu un căluţ cabrat pe capotă. Și așa a părut în gama Ferrari ceva mai ieftin decât era pe atunci cel mai ieftin cal cabrat. Puţin ciudat, fiindcă în anii din urmă șefii scuderiei au mers până la măsura de a plafona producţia (la un moment dat, la 7.000 de unităţi), deși exista cerere, tocmai pentru a asigura exclusivitate. Adică limitezi producţia pentru exclusivitate, dar te duci în jos cu preţurile. Dar să trecem peste răutăcismele de genul „acesta nu este un Ferrari, este un Maserati”. 34

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

Ferarri Portofino Motor:

V8, 3,9 l, turbo

Putere:

600 CP

Cuplu: 760 Nm /3.000-5.250 rpm

3,5 s Viteză maximă: peste 320 km/h Acceleraţie: 0-100 km/h:

Dar chiar nu mai contează. Din 2013, de când a fost pus pe lume, motorul ăsta a câștigat o grămadă de titluri (șapte premii la International Engine of the Year) pe merit. În 2016 și 2017, a fost cel mai tare agregat la categoria lui (între 3 și 4 litri) și cel mai tare motor la toate categoriile. Deci nu merită să ne agăţăm de chestiuni de marketing și liste de preţuri. Dacă vreţi să vă daţi mari când discutaţi cu mecanicul care vă schimbă uleiul, vă mai pot spune că acest V8 e tare și fiindcă are turbinele furnizate de IHI. Dumnealor sunt niște producători japonezi, fondaţi la jumătatea secolului XIX, tătici în motoare de vapor, de avion, de rachete de plecat în spaţiu și alte cele. Deci nu mai trebuie să aveţi încredere în geniul fiabilităţii la italieni. Una peste alta, motorul este foarte bun. Aș spune că-l strică puţin caroseria. Nu că nu ar fi frumoasă (nu prea există Ferrari urâte), dar cu o lungime apropiată de un VW Passat și o înălţime de Chevrolet Camaro, se mai duce din aerul ăla pur și dur de Ferrari. Departe de puritate este și configuraţia cu patru locuri. Îţi iei Ferrari tocmai ca să intri în clubul oamenilor care își taie din confortul mic burghez chinuindu-se pe doar două locuri. Pe scurt, este cam burghez, iar Enzo a vrut să facă mașini pentru aristocraţi.

Dacă nu Portofino, atunci ce? ▶▶ Banii la CEC și din dobândă vă luaţi un Logan. ▶▶ Un Maserati Gran Cabrio este la fel de frumos, are patru locuri mai generoase, un motor mai mare, dar nu atât de puternic, și cam aceeași calitate a fabricaţiei la un preţ mai mic. Dar nu e Ferrari. Și asta poate conta foarte mult. ▶▶ Mai puneţi cam 50.000 de euro, la un preţ și așa măricel, de vreo 200.000, și luaţi-vă un Ferrari adevărat, 488 GTB. ▶▶ Daţi banii la săraci și mergeţi la mănăstire. Deși e probabil ca la suma asta să vă mântuiţi doar din donaţie. 

LaFerrari Aperta: deschis la făcut bani Dacă tot v-am mâncat vremea cu cel mai ieftin Ferrari (bleahhh!), să vă spunem ceva și de cel mai scump. Varianta decapotabilă a supercarului LaFerrari a fost dezvoltată în secret și vândută tot în secret, fără ca publicul să apuce să o vadă. Adică acum un an, când a fost prezentat în premieră la Salonul de la Paris, toate exemplarele, nu multe, erau deja vândute. De la un milion și ceva de euro, suma cu care pleca modelul din fabrică, Aperta a ajuns pe unele tarabe și cu șapte milioane de dolari. Ei, dar cred că poate cetăţeanul mai lăsa la un șase, hai cinci milioane. Utilajul are un V12 de 6,2 l de 800 CP (a cărui variantă de 6,5 l și tot 800 CP se află și pe 812 Superfast, un Ferrari mai decent ca preţ) și un motor electric de 163 CP, care adunate curat dau 963 CP și o acceleraţie de 3 secunde până la sută. (Cu mult sub 100.000 de euro vă luaţi un Lotus Exige, care are 3,3 sec. pentru 0-100 km/h.) Buuuun! Și dacă au văzut italienii ce soartă a avut Aperta și-au zis să mai apară pe la televizor. Acum au promis că, treacă de la ei, mai fac una bucată, cu numărul 210, pe care o vor vinde la licitaţie la Sotheby's, în scopuri caritabile. Ce să înţeleg prin „scopuri caritabile”? Le-o fi fost milă de miliardarul care a rămas p-afară la prima strigare? Ei se așteaptă la un preţ de trei, patru milioane de euro. Hai că e bine?

www.sapteser i . R o |

{ NUTRIŢIE } detoxifiere

Dietele de detoxifiere sau unde dai și unde crapă Partea a II-a: Activarea propriilor mecanisme detox Pentru foarte mulţi, sticlele colorate și costisitoare ale diverselor combinaţii de sucuri naturale de legume și fructe arată... sănătos. Indiferent dacă aţi încercat sau doar aţi auzit despre dietele detox, întrebarea rămâne... ▶ Dr. Camelia Ștefănescu Medic nutriţionist-dietetician www.stop-dieta.ro Specialist ESWT www.shockwave-romania.ro Specialist Global Diagnostics www.medtec.at

www.sapteser i . R o |

Sunt dietele de detoxifiere bune pentru tine? Răspunsul cel mai scurt este următorul: orice avantaje pe care le puteţi obţine de la o astfel de dietă ar putea fi umbrite de riscuri mari pentru sănătate, riscuri despre care am discutat în articolul anterior.

tilul de viaţă caracteristic omului modern nu este la fel de sănătos și de echilibrat cum ar trebui să fie. Există o mulţime de factori ce ar putea duce la niveluri mai ridicate de deșeuri în organism, la o capacitate slabă de prelucrare și eliminare a acestora și implicit la un risc crescut de boală. Ar trebui să înţelegem că avem nevoie de o detoxifiere zilnică, nu de o curăţare ,,de primăvară’’, cu remedii dure, o dată pe an. Pentru că, din fericire, corpul ,,se curăţă’’ singur. Pentru că suntem înzestraţi cu sisteme de dezintoxicare extrem de performante.

Bibliografie: “Detoxes” and “Cleanses” – National Center for Complementary and Integrative Health, US Department of Health and Human Services, May 2017 Hodges R. and Minich D. – Modulation of Metabolic Detoxification Pathways Using Foods and Food-Derived Components: A Scientific Review and Clinical Application, Journal of Nutrition and Metabolism, 2015 Hofer M. et al – Safe refeeding management of anorexia nervosa in patients: an evidence-based protocol, Nutrition, 2014 Klein A.V., Kiat H. – Detox diets for toxin elimination and weight management: a critical review of the evidence, Journal of human nutrition and dietetics: the official journal of the British Dietetic Association, 2015 Mishori R. et al. – The dangers of colon cleansing, The Journal of Family Practice, 2011 US Food and Drug Administration – Dietary Supplements are not FDA-Approved, Consumers Updates, January 2015

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

Organele noastre principale de detoxifiere sunt reprezentate de:

▶▶tractul digestiv ▶▶rinichi ▶▶piele ▶▶plămâni ▶▶ficat ▶▶sistemul limfatic ▶▶sistemul respirator De ce oare atunci nu încercăm să mâncăm și să trăim într-un mod care să susţină detoxifierea naturală a organismului tot timpul, neintervenind brutal cu o dietă detox?

{ NUTRIŢIE } detoxifiere

Vă recomand 9 pași pe care îi puteţi face în fiecare zi pentru a ajuta corpul să-și facă singur munca de detoxifiere naturală 1. Mâncaţi cantităţi rezonabile de alimente la o masă Într-o lume în care marketingul ne face să cumpărăm mai mult decât avem nevoie, în care oferta pieţei este foarte mare și e susţinută de substanţe ,,ajutătoare“, pesticide, amelioratori, potenţiatori de gust, conservanţi etc., este evident că, dacă vei consuma prea mult, probabil că vei acumula implicit mai multe toxine decât poate elimina organismul tău. Consumul, de exemplu, al unui singur biscuit în loc de șase este... o dietă de detoxifiere reală pentru corpul tău. Nu te grăbi, mestecă-ţi mâncarea. Cu toţii suntem fericiţii posesori ai unor „zdrobitoare și storcătoare anatomice“ – dinţii și stomacul. Folosește-le. 2. Mâncaţi vegetale și, atunci când este posibil, alegeţi opţiunile organice Legumele și fructele conţin compuși care pot ajuta corpul să se ocupe de toate substanţele chimice care intră. Plantele și animalele crescute organic sunt, în general, mai puţin „îmbibate“ de substanţe tip toxină pentru organism, cum ar fi pesticidele, hormonii, antibioticele etc. 3. Pe cât posibil, încercaţi să nu luaţi în greutate Anumiţi compuși din hrană sunt solubili în grăsimi și se pot acumula în grăsimile corporale. Mai puţină grăsime corporală înseamnă mai puţin loc de depozitare pentru substanţele chimice potenţial problematice.

corpurile noastre elimină resturile celulare. Dacă aţi terminat să mâncaţi la cină la ora 19:00-20.00, puteţi lua mânca micul dejun la ora 7:00. Aceasta conferă organismului o pauză suficientă de la alimente, pentru fiecare ciclu de 24 de ore. Acest lucru ar putea, de asemenea, să vă îmbunătăţească somnul, care este unul dintre factorii esenţiali ce permit corpului tău să se recupereze în mod corespunzător. 6. Ieșiţi afară la soare și aer curat în fiecare zi Sursa primară de sinteză a vitaminei D se face prin expunere la razele ultraviolete ale soarelui. Când acesta vine în contact direct cu pielea, organismul își va face propria vitamină D și își va asigura astfel aproximativ 80-90% din rezerve. Nu numai că sintetizăm vitamina D prin expunere directă la soare, dar putem să respirăm un aer mai curat în plămânii noștri și... să auzim sunetele naturii, atunci când reușim să ajungem măcar 30 de minute într-un parc.

ea. Acestea intră apoi în sângele nostru și circulă în tot corpul. Dacă doriţi să nu vă împovăraţi corpul cu prea multe substanţe chimice, verificaţi-vă produsele corporale. Dar sănătatea nu este întotdeauna motivaţia principală pentru mulţi dintre cei care apelează la o dietă de detoxifiere. Unii au obiective mult mai simple: să piardă în greutate și să intre în numere mai mici la îmbrăcăminte.

7. Faceţi mișcare în mod regulat Stimularea circulaţiei sângelui vă va ajuta să obţineţi o oxigenare mai bună acolo unde este necesar, să aduceţi mai mulţi nutrienţi, dar și să eliminaţi mai eficient produsele uzate.

4. Beţi suficiente lichide Și folosiţi un filtru de apă, dacă suspectaţi că sursa de la care vă alimentaţi nu este în regulă. Rinichii sunt organe importante de eliminare a unor deșeuri prin intermediul urinei. Dar să nu exageraţi: aportul de lichide trebuie să echilibreze electroliţii corpului, nu să suprasolicite întreg sistemul cardiovascular. În general, puteţi evita suprahidratarea dacă nu consumaţi mai mult de un pahar de apă pe oră.

8. Limitaţi suplimentele alimentare inutile Suplimentele nu echivalează automat cu sănătatea. În loc să fii în formă maximă, s-ar putea să te trezești de fapt cu dureri de cap, stări de greaţă, iar pe termen lung s-ar putea să îţi suprasoliciţi în special ficatul. De exemplu, calciul în exces se poate depune în diverse ţesuturi. Fierul în exces se depozitează în ficat și în pancreas, magneziul poate deranja, în cantităţi prea mari, funcţia renală. Suplimentele alimentare sunt benefice pentru organism doar în cazul în care știi sigur că ai carenţe. Și acestea pot să fie depistate doar în urma unor analize de laborator.

5. Lăsaţi pauză suficientă între cină și micul dejun În timpul perioadelor scurte de post (cum sunt cele de peste noapte),

9. Verificaţi produsele cosmetice Pielea noastră este cel mai mare organ. În fiecare zi lăsăm o mulţime de substanţe chimice să intre în contact cu

Dacă pierderea în greutate este obiectivul tău, există moduri mai inteligente și, mai ales, permanente de a face acest lucru. Apelează la un specialist. Fă-ţi o programare chiar acum, pe www.stop-dieta.ro, dacă dorești să afli răspunsuri avizate în domeniul nutriţiei și dieteticii. Bucură-te de viaţă și hrănește-te sănătos, fără diete chinuitoare, restrictive sau dezechilibrate.

E mai ușor decât crezi! www.sapteser i . R o |

{ BEAUTY } trend

Schimbarea la faţă Ieșise doar să culeagă o roșie din grădină. În vara aceea s-au făcut niște roșii nemaipomenite. Coborâse cele trei trepte ce despărţeau casa de grădină și se ghemuise să-și aleagă rodul, când aerul s-a spart, izbit de-o voce de tunet: „Încrederea e cel mai nașpa lucru de pe pământ!” Ar fi jurat că i-a vorbit Dumnezeu, dacă n-ar fi fost cuvântul „nașpa”.

umnezeu folosește numai vorbe măreţe. A ridicat ochii spre cer: curat ca lacrima. Un singur nor pe tot albastrul acela tulburător de limpede. Un singur nor, ca-ntr-o pictură naivă. Un singur nor, înspăimântător de inofensiv. S-a aplecat, a cules o roșie la nimereală și a ridicat din nou privirea. Norul se destrăma sub ochii ei în păsări albe ce deveneau negre, ca niște furnici, doar dând din aripi. Din ce în ce mai negre, din ce în ce mai mari, din ce în ce mai multe. În câteva secunde erau milioane. Cerul era împânzit de păsări-furnici. Se întunecase. A intrat în casă. În ziua aceea roșiile au avut gust de îndoială.

lioara bradu A semnat articole de beauty în cele mai importante reviste glossy din România, fiind una dintre primele jurnaliste specializate în beauty și devenind în timp o autoritate în domeniu. Online o găsiţi la www.lioarabradu.ro.

Pe C. au primit-o în casă de Crăciun. Își aducea aminte perfect, așa cum ţi-ai aduce aminte de orice zi în care, din generozitate absurdă, ţi-ai da tot salariul unui cerșetor și-apoi ai face foamea o lună. Știa cu precizie cum a fost îmbrăcată, cum mirosea în casă, ce culoare de lac purta pe unghii, ce ton avea vocea ei când a spus da. Dar mai cu seamă își amintea beţia de după, ameţeala aia cretină, amestecul acela de euforie și ciudă care te face să te simţi important după un gest extravagant.

C. era de vârsta lor. Divorţase – și ei, amândoi trecuţi printr-un divorţ, știau ce înseamnă asta – și încerca să ia totul de la capăt. Era educată, elegantă, perfect coafată și vorbea cu voce de harpă. C. avea nevoie de o casă, iar ei aveau nevoie de cineva să le păzească blocul pe care îl construiau – asta era afacerea lor, din asta trăiau. Părea simbioza perfectă. Au bătut palma pentru un timp limitat. C. s-a mutat în primul apartament din blocul lor. O vreme lucrurile au funcţionat normal: C. își vedea de viaţa ei și ei de a lor. Apoi, când blocul s-a populat, ușor-ușor au apărut și semnele. La început, vocea de harpă scăpa în stridenţe de trompetă. Dar defecţiunile erau scurte și treceau lesne ca o părere. Apoi alunecările graţioase de până atunci ale lui C. se întrerupeau brusc și grotesc, preţ de câteva secunde, ca și când ar fi suferit de o boală articulară. Ori ca și când ar fi evoluat pe un ecran cu semnal bruiat. Apoi, într-o zi, unul dintre locatari le-a spus că C. s-a umplut de bube în timp ce vorbea cu el și că, atunci când și-a dat seama, C. a fugit și s-a încuiat în casă cu draperiile trase. Au sunat-o de urgenţă. Le-a spus că a făcut pojar, dar totul e sub control. O să fie bine.  www.sapteser i . R o |

{ BEAUTY } trend

 Când a apărut din nou, după o lună, se înjumătăţise. În aceeași perioadă, blocul s-a umplut de furnici. Erau cele mai negre furnici ce-au existat vreodată. Săpau galerii prin pereţi, prin pardoseli, se strecurau prin ţevile de la baie, prin calorifere, intrau prin geam, prin gaura cheii, prin aparatele de aer condiţionat. Erau peste tot. Nu erau mari, dar aveau o formă ciudată: erau ca niște păsări negre ce zboară pe un cer tulburător de limpede, departe. Foarte departe. Din albi, pereţii deveniseră negri. Și pentru că nu mai aveau unde să se ducă, furnicile-păsări și-au făcut cuib și în oamenii din bloc. Preferau creierul și inima. Au început să se mănânce între ei. Au chemat exterminatorii, exorciștii, evacuatorii, executorii. Au chemat și preoţi. Toţi au fost alungaţi. Ușa lui C. era poarta spre iad. Când și-au dat seama ce se întâmplă, cei doi și-au luat inima în dinţi și unul pe altul de mână și i-au bătut lui C. în ușă. Le-a deschis zâmbind și i-a poftit să intre, cu vocea ei de harpă. Ea și-a coborât privirea. Nu știa de unde să înceapă. Iar ceea ce o tulbura mai tare erau galoșii de cauciuc din picioarele lui C. Erau din altă poveste și ea îi observa abia acum. Probabil i-a purtat dintotdeauna, dar niciodată... El i-a făcut semn să se adune și ea a început să vorbească. A rugat-o pe C. să-și ia furiile și furnicile și să plece. Să-i lase în pace. Să le dea viaţa înapoi. A rugat-o ferm, dar fără ură, așa cum aflase că trebuie să vorbești cu demonii. Ce a urmat e apocalipsă: din C. au început să iasă păsări negre, nenumărate, zgomotoase, mizerabile, mirosind a descompunere. Ieșeau din ochi, din gură, din urechi, din rotunjimile ce-i fuseseră odată sâni, din pântece, din podul palmelor, de sub unghiile ei vopsite. Ieșeau dezlănţuite, creșteau văzând cu ochii, lovindu-i pe cei doi cu trupurile lor enorme, cu ghearele, cu ciocurile, sfâșiindu-le carnea până la os. Ea a început să plângă și a îngenunchiat. Apoi s-a lăsat liniștea. A așteptat cu ochii închiși, ţinându-și respiraţia. Își strângea soţul de mână, dar mâna lui era inertă, epuizată. I s-a făcut frică și a început să cânte. Era un cântec curat și duios. Își adormea cu el copiii. Și-a amintit chipul lor, îmbrăţișarea lor, râsul lor, mirosul lor și a simţit că prin trup îi curge lumină. Un fâlfâit puternic a făcut-o să-și deschidă ochii. A privit în jur – erau singuri. Doar ei doi. Furnicile dispăruseră. Și păsările. A tras draperiile și a privit afară. Cerul era acoperit de milioane de păsări negre ce deveneau albe bătând din aripi și se făceau mici, din ce în ce mai mici. Apoi, ca și când Dumnezeu le-ar fi strâns cu mătura, s-au adunat toate într-un nor alb, ca într-o pictură naivă. În galoșii lui C. au sădit busuioc. 42

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

A ieșit să culeagă o roșie din grădină. Vara asta s-au făcut niște roșii nemaipomenite. A coborât cele trei trepte ce despart casa de grădină și s-a ghemuit să-și aleagă rodul. A ridicat ochii spre cer: curat ca lacrima. Un singur nor pe tot albastrul acela tulburător de limpede. Un singur nor. S-a aplecat, a cules o roșie la nimereală și-a intrat în casă. A spălat-o cu apă curată și a mușcat din ea ca dintr-un măr. Un fir delicat de suc i s-a prelins pe bărbie, ca un fir de sânge. S-a șters cu podul palmei. A privit din nou cerul. Norul era acolo, alb, nemișcat, înspăimântător de inofensiv. Dintr-o singură mișcare a tras draperiile albe, groase, pe care brodase cu mâna ei „Încrederea e cel mai nașpa lucru de pe pământ. Dar îţi rămâne mereu încrederea în tine.” Apoi a ieșit în lume. Și-acum, dragilor, hai să ne ocupăm puţin de treaba asta cu încrederea în sine (cea cu încrederea în alţii e ceva mai complicată). Sigur că cel mai simplu e să o dobândești din copilărie și să o crești frumos și sănătos și cu fapte bune până la adânci bătrâneţi. Dar dacă nu ai avut-o niciodată? Ori ai pierdut-o pe parcurs? Ori ţi-a fost furată? Ori, știu eu, trage un pui de somn tocmai când ai mai mare nevoie de ea? Ce faci atunci? Evident (ce întrebări de gâgă pun și eu!), încerci să o trezești, să o găsești, să o câștigi. Contribuţia mea inteligentă vine abia acum, când spun că pentru asta nu ai nevoie de gesturi eroice sau școli înalte, de diplome ori mulţimi de oameni care să te-aclame. Uneori un detaliu minor poate produce schimbări însemnate. Am avut odată o colegă – fată frumoasă, deșteaptă, cu un mare defect: s-ar fi vrut invizibilă. Până-ntr-o zi, când, așa, aiurea, într-o pauză la redacţie, i-am colorat unghiile cu lac roșu. Nu știu ce mecanisme s-au deblocat atunci în sufletul ei, cert este că din acea clipă, exact din acea clipă, a devenit alt om. A înflorit: s-a-ndrăgostit, s-a căsătorit, a scris o carte, călătorește prin lume, e un om fericit. O altă prietenă de-a mea și-a reașezat viaţa după ce și-a tuns părul și l-a vopsit blond. O alta, după ce-a slăbit. Nu există o reţetă pentru a căpăta încredere în tine, dar merită să încerci orice. Tocmai de aceea am adunat alături câteva sugestii. Nu știi niciodată unde dai și unde crapă.

1. Începem cu zâmbetul. Nimic nu se compară cu forța lui. Dar pentru a-l face de-a dreptul magic, trebuie să îţi colorezi buzele. E drept, rujul intens e pentru femei îndrăzneţe. Tu, pentru început, poţi încerca un balsam de buze în nuanţe naturale, precum Caudalie French Kiss. E îmbogăţit cu ulei din seminţe de struguri și arome delicate. 2. Mergând pe aceeași reţetă, ar putea fi de folos și pasta de dinţi cu efect puternic de albire de la Mr. Blanc. De fapt, nu e o pastă de dinţi oarecare: e neagră și se folosește înaintea periajului, pentru a albi dinţii și a îndepărta petele de ceai ori cafea. Apoi, urmele de pastă neagră se îndepărtează cu pasta obișnuită. În fine, e foarte amuzantă, eficientă și numai bună pentru a-ţi întări încrederea în tine. 3. Și dacă tot vorbim de lucruri amuzante, s-ar putea să-ţi placă și Clinique Blend It Yourself. E un pigment lichid ce trebuie adăugat în crema de faţă pentru a obţine un fond de ten personalizat. Explica-

ţia mea e empirică, recunosc, dar produsul e o minunăţie. Poate că, jucându-te cu el și privindu-te mai des în oglindă, vei descoperi că ești unică și extrem de frumoasă. 4. Tot pentru un ten strălucitor, am ales Dior One Essential Skin Boosting Super Serum. E un ser detoxifiant care stimulează regenerarea celulară. Adică, imediat ce l-ai aplicat, pielea va fi mai fermă, mai luminoasă, mai proaspătă. Pe scurt, te vei vedea într-o altă lumină, mult, mult mai bună. 5. Un efect asemănător vei obţine și cu masca Hy Honey de la Pure by Daiana Anghel. Evident, vorbim de o altă Mărie, cu altă pălărie, dar cu aceeași putere de transformare. Masca asta adună în ea tot ce e mai bun și preţios într-un stup: miere, lăptișor de matcă, propolis, larve de trântori și amrita (care înseamnă polen fermentat în oţet de Kombucha, uscat pe pat de Maltodextrina). Păi, cum să nu-ţi crească încrede-

rea în tine când îţi hrănești tenul cu așa ceva? 6. Dacă nu ai timp și cauţi soluţii rapide, s-ar putea să funcţioneze Apa Micelară de la L’Oreal. Recunosc, nu mă prea dau în vânt după apele micelare, dar asta are... un nu știu ce care mă atrage. Mă văd mai frumoasă. 7. Ce mai avem, ce mai avem? Da, balsamul de la Human Kind, cu ulei de portocale. E genial! Îţi face părul mătăsos, strălucitor, bogat, un vis. Poate ăsta e declicul pentru a-ţi exploda încrederea în tine. 8. Deja v-am spus că prietena mea s-a transformat după ce a folosit prima dată lac de unghii. Deci, fără niciun fel de alt comentariu, te sfătuiesc să încerci lacul de unghii Infinite Shine de la OPI. 9. Și am lăsat la urmă domeniul meu favorit, aromele. Există studii, și încă multe, care arată că parfumul influenţează direct și rapid încrederea în sine, numai că, fiind o chestiune exclusiv

de chimie a creierului, criteriile alegerii țin exclusiv de personalitatea și starea de spirit a individului. De aceea, fără a vă recomanda nimic în mod special, permiteţi-mi să vă prezint preferatele mele: Beyonce, Shimmering Heat. Sincer, Beyonce nu-mi place, dar parfumul ei e răvășitor. E ca un buchet de flori primit din senin într-o zi cu ploaie. 10. Jusbox de la Use Abuse e un parfum unisex, direct și provocator. Miroase a tuberoze și bujori striviţi pe un pat de mosc. E ca un bungee jumping olfactiv. Îţi cam provoacă încrederea în tine. 11. Ceva mai delicată și extrem de feminină este apa de parfum Miss Dior, ce te învăluie într-un nor de trandafiri. 12. Dyptique Vetyverio e un parfum unisex plin de contraste: fierbinte, dar diafan, puternic și totuși graţios. E ca un șut în fund dat de mama cea blândă, când ţi-e frică să ieși în lumina reflectoarelor. www.sapteser i . R o |

{ FASHION } Diva Style

AKASHA ASAI rochii pentru dive urbane

Materiale preţioase, fine, broderii realizate manual, linii simple, finisaje minuţioase, cape, crăpături adânci și decupaje – rochiile demi-couture Akasha Asai par a fi create pentru a ne scoate din anonimat. Pentru prima colecţie capsulă, lansată în ultimele zile ale lunii august, Adela David, designerul brandului, s-a inspirat din Epoca de Aur a cinematografiei, când pe covorul roşu păşeau Audrey Hepburn, Grace Kelly sau Liz Taylor. „Este un omagiu adus creaţiilor clasice, minuţios finisate”, explică ea. „În acea perioadă, femeile s-au făcut remarcate prin eleganţa ţinutelor, iar AKASHA ASAI propune o călătorie în timp, într-o perioadă în care rochiile de seară aveau un aer regal.” And the Oscar goes to...

Rochie Grace, 3.200 lei ▶ Rochie Elisabeth, 3.200 lei ▶

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

www.sapteser i . R o |

▲ Rochie Janis, 3.000 lei ▲ Rochie Brigitte, 2.800 lei 46

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

{ FASHION } Diva Style

▼ Blazer Marlene, 1.450 lei

▼ Pantaloni Marlene, 950 lei

▲ Rochie Elisabeth, 3.200 lei

AKASHA ASAI www.akasha-asai.com www.sapteser i . R o |

AKASHA ASAI www.akasha-asai.com ▲ Capă Sophia, 1.200 lei 48

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

{ FASHION } Diva Style

▲ Rochie Diana, 1.800 lei

▲ Rochie Audrey, 2.400 lei

▲ Rochie Sophia, 2.400 lei

www.sapteser i . R o |

Documentare cu cântec

În perioada 14-17 septembrie, va avea loc a doua ediţie a DokStation Music Documentary Film Festival, singurul festival de documentare muzicale din București. Proiecţiile de film, concertele, evenimentele și atelierele pentru copii și tineri se vor desfășura în mai multe cartiere ale capitalei. În cele patru zile, DokStation va avea un program alcătuit din filme documentare recente, în premieră în România, care descoperă povești despre muzică – povești din studio, de pe scenă și din culise, povești despre muzici, vorbe și viziuni, povești ale unor muzicieni, cu eșecurile și succesele lor. Câteva dintre filmele din program sunt acompaniate chiar de protagoniști, invitaţi speciali ai festivalului. Din programul festivalului, a făcut câteva notiţe Ileana Bîrsan.

David Bowie A doua ediţie DokStation este dedicată lui David Bowie, care ne-a părăsit în ianuarie 2016. Bowie se naște David Jones, în ianuarie 1947, și se reinventează David Bowie, în 1966. De atunci, Bowie a fost într-o permanentă stare de revoluţie, în mod constant reinventându-și persoana și muzica. De la amestecul de psihedelic și fantastic conţinut în Space Oddity și unicul Ziggy Stardust din anii ’60 și până la personajul anilor ’75, The Thin White Duke, și la starul rock al anilor ’90, Bowie a ocolit cu abilitate și creativitate orice etichetă venită din partea industriei muzicale sau a publicului. Un artist autentic, David Bowie a reușit să schimbe lumea și cultura populară, fie că este vorba de artă, muzică sau modă. La avanpremiera celei de-a doua ediţii DokStation a fost proiectat filmul documentar Bowie: The Man Who Changed the World (2016), regia Sonia Anderson. Filmul traversează schimbările, transformările și momentele iconice ale artistului britanic, din muzică, film și artă, însoţite de interviuri difuzate în premieră cu Bowie și cu artiști, prieteni sau colaboratori apropiaţi. În programul celei de-a doua ediţii, vor fi două documentare regizate de Francis Whately, David Bowie: Five Years (2013) și The Last Five Years (2017). Primul titlu descoperă cinci ani esenţiali din cariera muzicală a lui David Bowie, explorând numeroasele sale ipostaze, întruchipări și roluri. Filmul este un colaj de imagini cinematografice și de arhivă, interviuri, concerte și filmări din culise, începe cu 1971, adevărata lansare a lui Bowie; urmează 1975 (anul Young Americans), continuă cu 1977 (ambele – Low și Heroes), 1980 (Scary Monsters) și 1983 (Let’s Dance). Deși vorbește numai despre o perioadă restrânsă din viaţa sa, The Last Five Years redă o imagine complexă a personalităţii și muzicii lui David Bowie, un documentar despre ultimele două albume, The Next Day (2013) și Blackstar (2016), și despre musicalul Lazarus. 50

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

{ FEATURE } DokStation

Iggy Pop & Josh Homme – American Valhalla American Valhalla descoperă povestea unei colaborări muzicale unice între două figuri remarcabile ale scenei muzicale americane: Joshua Homme, liderul și vocalistul trupei Queens of the Stone Age, și Iggy Pop, Nașul punk-ului. Filmul, regizat de Andreas Neumann and Joshua Homme, urmărește înregistrarea ultimului album al lui Iggy, Post Pop Depression, din deșertul californian, cu formaţia lui Homme, colegul său de trupă, Dean Fertita, și bateristul de la Arctic Monkeys, Matt Helders, precum și turneul exploziv care culminează cu spectacolul de la Royal Albert Hall din Londra. Cu o cinematografie uimitoare și un acces intim, American Valhalla dezvăluie evoluţia unei legături intense între muzicienii care au luat în serios formularea: „Nu riști nimic, nu câștigi nimic”.

Synth cu Suzanne Ciani A Life in Waves explorează viaţa și inovaţiile compozitoarei Suzanne Ciani, unul dintre pionierii muzicii electronice. De la primele lecţii de pian și de la afacerile de multe milioane de dolari în publicitate până la succesele sale în lumea muzicii New Age și recenta sa revenire la sintetizatorul Buchla, filmul este o călătorie în mintea lui Suzanne, oferind o privire feminină asupra lumii complicate a muzicii electronice.

The Rolling Stones în America Latină The Rolling Stones Olé Olé Olé!: A Trip Across Latin America este un documentar care urmărește turneul trupei The Rolling Stones de la începutul anului 2016, prin zece orașe latino-americane, în timp ce trupa încearcă să susţină un concert în aer liber în Havana, Cuba. Un roadmovie care sărbătorește puterea revoluţionară a rock’n’roll-ului și care, dincolo de o cronică a unui turneu, explorează și cultura locală, dar mai ales legăturile dintre latino-americani și trupa The Rolling Stones. Filmul combină imagini electrizante ale performanţelor live, cu o incursiune intimă în lumea The Rolling Stones.

www.sapteser i . R o |

Masterclass cu Daniel Miller Muzicianul și producătorul britanic Daniel Miller va fi unul dintre invitaţii speciali ai acestei ediţii și va susţine un masterclass. Daniel Miller și-a câștigat locul printre cele mai influente personalităţi din industria muzicală din ultimele trei sau patru decenii. De-a lungul carierei sale, Miller a avut o mare viziune și un gust excelent în muzică. El a fondat legendara Mute Records, a descoperit și a produs Depeche Mode, a semnat cu trupe clasice, Throbbing Gristle, Fad Gadget, Erasure, Nick Cave & The Bad Seeds, dar și cu muzicieni contemporani, precum Moby, Goldfrapp sau The Knife. În programul DokStation se află două filme documentare despre pionierii muzicii electronice și aventura sintetizatoarelor de la epoca de pionierat până în prezent, iar în ambele Daniel Miller e prezent. I Dream of Wires (2014), un film de Robert Fantinatto și Jason Amm, cuprinde istoria, cu apariţia, moartea și renașterea sintetizatorului modular, cu interviuri cu peste 100 de muzicieni, inventatori și entuziaști, printre care Trent Reznor (Nine Inch Nails), Gary Numan, Vince Clarke (Erasure), Morton Subotnick, Chris Carter (Throbbing Gristle), Daniel Miller,

Lindstrøm din Nord Hans-Peter Lindstrøm, producător norvegian de muzică electronică, este unul dintre invitaţii speciali. Va susţine un performance live, precedat de filmul Northern Disco Lights (2016), în regia Ben Davis, în care este unul dintre protagoniști. Documentarul spune povestea neștiută a orașului arctic Tromso, unde câţiva tineri și adolescenţi reușesc să dea o nouă identitate locului din care provin și, treptat, întregii ţări. Pentru a sparge plictiseala și monotonia spaţiului retras în care trăiau, ei și-au creat o scenă muzicală proprie, și-au înfiinţat propriile staţii de radio, au organizat petreceri, și-au creat propria muzica, construindu-și ei singuri sintetizatoarele. Energia și ideile lor aveau să inspire o nouă generaţie de puști, care, la rândul ei, urma să schimbe pentru totdeauna muzica dance și Norvegia. Filmul conţine interviuri cu numeroși artiști, printre care Bryan Ferry, Bjørn Torske, Prins Thomas, DJ Strangefuit, Nemone (BBC 6 Music), Mental Overdrive, Idjut Boys, Lindstrøm și Annie. 52

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

Carl Craig, Flood, Cevin Key (Skinny Puppy), James Holden, Factory Floor, Legowelt, Clark, John Foxx și Bernie Krause, precum și producători de sintetizatoare, ca Doepfer, Modcan, și Make Noise. La început, I Dream of Wires explorează începuturile sintetizatoarelor modulare de la companiile de pionierat, Moog Music Inc. și Buchla and Associates, până în perioada în care aproape au dispărut, odată cu introducerea unor sintetizatoare digitale portabile, în anii '80. Dar există o perioadă de reînviere și reinventare a sintetizatorului analog. De-a lungul documentarului sunt explorate pasiunile, obsesiile și visurile oamenilor care și-au dedicat o parte din viaţa lor acestei mașini electronice ezoterice. Ceea ce a început în anii '90 ca o „scenă de revigorare a vechiturilor” s-a dezvoltat într-un fenomen subteran, cu o piaţă în plină ascensiune și cu pasionaţi care doreau sunete și interfeţe tot mai sălbatice și inovatoare. Benjamin Whalley, regizorul celui de-al doilea film în care apare Daniel Miller, Synth Britannia (2009), va fi prezent la a doua ediţie DokStation, cu un film despre generaţia postpunk, despre acei artiști care au scos sintetizatorul din zona obscură a experimentalului și l-au transformat în principalul instrument de lucru și inspiraţie al muzicii pop. La sfârșitul anilor ’70, câţiva artiști de muzică electronică, incluzând Human League, Daniel Miller și Cabaret Voltaire, inspiraţi de Kraftwerk și de nuvelele lui J.G. Ballard, visau la sunetul electronic al viitorului, transpus pe fundalul gri si mohorât al unei Mari Britanii în plină expasiune. Philip Oakey, Vince Clarke, Martin Gore, Bernard Sumner, Gary Numan și Neil Tennant sunt doar câţiva dintre artiștii care au contribuit la Synth Britannia.

{ FEATURE } DokStation

Trilogia japoneză Far Western (2016). La 70 de ani după ocupaţia americană din Japonia, un grup de muzicieni japonezi își urmează pasiunea pentru muzica country și blues americană, de la Tokyo la Nashville. We Don’t Care About Music Anyway (2009). De la turntablism radical (Otomo Yoshihide) până la inovaţia muzicii pe laptop (Numb), trecând și prin deturnarea instrumentelor clasice (Sakamoto Hiromichi), scena muzicală de avangardă din Tokyo este cunoscută pe plan internaţional pentru îndrăzneala sa. Mad Tiger (2015). Cei mai buni prieteni din grupul punk-rock „Peelander-Z” ajung într-un impas atunci când unul dintre ei decide să părăsească trupa.

De la Berlin, electro la feminin Monika Werkstatt este un grup de muziciene , sub marca „Monika Enterprise”, ce-i aparţine lui Gudrun Gut. Împreună au lansat un dublu album numit Monika Werkstatt și călătoresc cu acest material, făcând spectacole care sunt un amestec al lucrărilor lor individuale sau colective, însoţite și de improvizaţii. De asemenea, spectacolele sunt precedate sau succedate de dezbateri despre munca și rolul femeii în muzica electronică. Grupul Monika Werkstatt care va fi prezent la București, pentru un panel și un performance individual și colectiv, este compus din Gudrun Gut, membru fondator „Einstürzende Neubauten”, și „Malaria”, „Matador” și „Madame Bovary”, Danielle de Picciotto, membru al trupei „Crime & The City Solution” și al trupei „Ocean Club”, cofondator al Love Parade Berlin, Beate Bartel, membru fondator „Einstürzende Neubauten” și „Liaisons Dangereuses”, și Islaya, o tânără și talentată muziciană din Finlanda, stabilită în Berlin.

Lisa Nordström & Sonica Sequence Sonica Sequence (2017), în regia lui Pether Lindgren, este un documentar dedicat unui experiment despre limbajul universal, unificator și spontan al sunetului și muzicii, indiferent de diferenţele culturale, geografice sau politice. Lisa Nordström călătorește, însoţită de instrumentele sale electronice, prin Cuba, Japonia și Cipru, unde întâlnește muzicieni pe care nu i-a mai cunoscut niciodată până atunci. Alături de ei, prin intermediul instrumentelor electronice, creează momente de improvizaţie muzicală, dar mai ales de comunicare spontană și autentică. Artista suedeză va fi prezentă în perioada festivalului DokStation pentru un performance audiovideo ce va succeda proiecţia filmului. Programul detaliat, pe dokstation.ro www.sapteser i . R o |

{ AUTO } ţiriac

L200,

un bestseller pentru profesioniști În urmă cu un secol, Mitsubishi lansa primul său autovehicul de serie, Model A. Evenimentul este marcat prin ediţia limitată „100 de ani de istorie Mitsubishi”, de care se bucură și L200, un bestseller în segmentul pick-up-urilor, care a ajuns la a cincea generaţie și 39 de ani de existenţă. Modelele aniversare beneficiază de dotări speciale oferite cadou pentru versiunile L200 Intense și Instyle AT.

ntr-un timp record de 28 de luni, cea de-a cincea generaţie a modelului Mitsubishi L200 a avut, încă de la lansare, menirea de a duce mai departe tradiţia unui model care s-a făcut remarcat prin fiabilitatea sa extraordinară, chiar și în condiţii extreme de exploatare. O calitate indispensabilă pentru un vehicul din clasa sa și ale cărui valenţe au fost certificate fie și doar de cele peste 1,3 milioane de exemplare comercializate în întreaga lume din generaţia precedentă, cea de-a patra dintr-o serie începută în 1978. Cerinţele pieţei s-au schimbat însă, clienţii pick-up-urilor având acum așteptări mai mari de la aceste modele, în special în ceea ce privește confortul. Lucru de care au ţinut cont și inginerii companiei, astfel că noul model oferă mai mult stil, confort, manevrabilitate și rezistenţă. Stilistic vorbind, L200 își păstrează expresivitatea, dar compoziţia complexă de tușe bine definite, concepută în jurul deja caracteristicei J-Line, îi conferă un stil mult mai sportiv, pentru a crea un impact vizual puternic. Logoul mărcii este integrat elegant în noua grilă cromată, încadrată de farurile cu lumini de zi LED și proiectoare bixenon (echipamente opţionale), iar spoilerul masiv accentuează impresia de forţă. În plus, s-a reușit obţinerea unui nivel scăzut al coeficientului aerodinamic și menţinerea unui excelent raport putere-greutate, chiar

în condiţiile creșterii în dimensiuni și a spaţiului interior. Disponibil pe piaţa din Europa în versiunile de caroserie Double Cab și Club Cab, noul Mitsubishi L200 oferă un habitaclu mai spaţios și mai confortabil decât predecesorul său, graţie numeroaselor îmbunătăţiri aduse materialelor, structurii scaunelor și posibilităţilor de reglare a acestora. Astfel, pernele și spătarele au dimensiuni mai generoase, tapiţeria este mai moale și mai elastică, volanul este reglabil pe două direcţii, iar poziţia la volan oferă o vizibilitate mai bună. Interiorul noului Mitsubishi L200 a trecut printr-un upgrade calitativ general, dispunând de materiale cu nuanţe puternice, cum ar fi plasticul cu aspect piano black. Antifonarea a fost, de asemenea, îmbunătăţită, iar rigiditatea structural superioară a șasiului diminuează și valoarea vibraţiilor care ajung în habitaclu. Bena, la fel de bine proporţionată, are acum o adâncime mai mare, de 475 mm, iar lungimea totală a acesteia atinge 1.520 mm, echivalând cu 29,2 procente din dimensiunea totală a mașinii. Cea de-a cincea generaţie a lui Mitsubishi L200 are sub capotă o motorizare complet nouă, care se laudă cu cel mai mic raport de compresie atins de motoarele diesel din întreaga industrie auto (15,5:1). Cu o capacitate cilindrică de 2,4 litri, noua unitate cu patru cilindri în linie este disponibilă în

două trepte de putere, de 154 CP, respectiv 181 CP. Cuplul maxim are și el valori impresionante, de 380 Nm în cazul versiunii de bază (constant între 1.500 și 2.500 rpm) și de 430 Nm la 2.500 rpm în cazul variantei de top. O altă noutate introdusă de noul Mitsubishi L200 este cutia de viteze manuală cu șase rapoarte disponibilă standard, care a fost dezvoltată pentru a spori performanţa mașinii și a reduce consumul de combustibil. Opţional este disponibilă și o versiune actualizată a vechii transmisii automate cu cinci trepte, utilizate și de Pajero. În cazul versiunilor echipate cu tracţiune integrală, cutia de transfer este controlată acum electronic de la un comutator poziţionat pe tunelul median, denumit Super Select 4WD-II. Acesta oferă patru moduri de rulare: tracţiune spate, tracţiune integrală, tracţiune integrală cu diferenţial central blocat și tracţiune integrală cu reductor. Opţional este oferit și un diferenţial spate blocabil electronic.

Pentru mai multe informaţii, apelează la*4141, accesează pagină www. tiriacauto.ro sau aplicaţia Ţiriac Automobile.

www.sapteser i . R o |

Povești din Kathmandu Text preluat de pe www.caia.ro. Foto: GettyImages

Un autobuz Tata, împodobit cu Ganesh, zeul-elefant care stă pe o floare de lotus, s-a oprit brusc în mijlocul drumului, într-un nor imens de praf. Nimeni nu mai respiră, nu mai claxonează, nu mai mișcă. Deodată, un flaut începe să cânte duios „All you need is love”. Oamenii zâmbesc.

ste Emanuel, un francez care trăiește aici de nu se mai știe când. Poate a venit în anii '60 să caute Shangri La-ul. Ăsta e Kathmandu. O dată să-l vezi nu e de-ajuns. În curtea zeiţei Kumari se aud, dinspre piaţa Durbar, slab, cântecele copiilor. E ultima zi de Divali, sărbătoarea luminilor. Ştrengarii din Kathmandu umblă din casă în casă, din magazin în magazin, cântă şi dansează în aşteptarea unui bănuţ. Sau, mai bine, a unei bomboane colorate. În curte la zeiţă copiii nu intră. Nu e de joacă. Kumari, închisă într-o fortăreaţă de lemn, sculptată bogat, nu e o nălucire, nici statuie, e o fetiţă de 4-5 anişori, încarnarea temutei Durga. Şi tocmai azi, în zi de sărbătoare, turiştii care bântuie prin curtea templului au privilegiul de a-i auzi urletele. Kumari nu e în apele ei. Se aude un bufnet. Apoi un ţipăt, ca de copil răsfăţat. Televizorul e dat tare,

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

{ TRAVEL } Nepal

din ce în ce mai tare. Prin ferestrele fără sticlă, cu multe zăbrele, se aude tânguitul unui cântec Bollywoodian. Kumari a amuţit. Turiştii fac poze, doar-doar o să îi prindă chipul. Dar asta nu se întâmplă niciodată. Pentru că fetiţa nu e lăsată să se apropie de exterior. Zeiţa Kumari din Kathmandu, cu domiciliul în Piaţa Durbar, trebuie să rămână pură. A fost aleasă când avea 3 ani, într-un ritual tantric, executat noaptea. I-au arătat capete însângerate de bivoli, a trebuit să meargă printre ele, dansatori vopsiţi pe faţă i-au urlat în faţă. Nimic nu a speriat-o, nicio lacrimă nu i-a curs din ochi. De atunci stă în templu. Iese o dată pe an. Să îl întâlnească pe rege. E drept, această Kumari n-a văzut niciun rege în viaţa ei. Dar i-a văzut pe conducătorii maoişti ai ţării, care au venit după binecuvântare. Până la urmă, îi e indiferent. Când va

creşte mare şi va avea menstruaţie, se va întoarce la părinţi. Va avea o viaţă îndestulată, dar slabe speranţe să se mărite. Kumari aduc ghinion bărbaţilor cu care trăiesc. Afară, oamenii se bucură. Vacile care încurcă circulaţia au ghirlande de flori pe coarne. Câinii costelivi au fost împopoţonaţi cu vopseluri galbene şi roşii. Oamenii-sfinţi, sadhu, au primit pomeni multe. Femeile poartă sariuri cu sclipici, în culori deschise. „O binecuvântare, străine?” Praful roşu ajunge instantaneu pe fruntea mea în chip de bindi. Acum trebuie să plătesc câteva rupii. Zeii să fie lăudaţi! Că turiştii au reînceput să vină, chiar după ce maoiştii au venit la putere. Că beau multă bere ieftină şi vin franţuzesc şi mănâncă dhal bath vegetarian, adică orez, legume, sos. Plătesc cu bani adevăraţi, euro sau dolari.

www.sapteser i . R o |

E un Divali bun. Magazinele din Thamel (cartierul turistic din Kathmandu) sunt pline de hipioţi americani de vârsta a treia, care cumpără covoare de mătase ţesute în Himalaya şi plătesc 300 sau chiar 500 de dolari. Îşi burduşesc valizele cu pulovere de caşmir, aduse de departe, de la graniţa cu Tibetul. Librăriile, cu grădină în spate şi ceainărie, vând mii de cărţi pe zi. Bestselleruri americane tipărite în India, pe o rupie bucata. Perfect copiate. Nici nu ştii că nu sunt originale. „Atât de ieftin” scrie pe feţele cumpărătorilor care iau cu teancul. E pace în fostul regat hindus, guvernul le-a promis şcoli gratuite, aşa povestesc negustorii de echipamente pentru munte. Ar fi bine, aşa ar învăţa toţi copiii să citească. Şi cei din Pokhara, şi cei din jungla Terrai. În Kathmandu e mai uşor. Se câştigă bani. Vinzi alpiniştilor bocanci sau geci North Face. 50 de dolari bucata. Sunt falsuri, sigur, dar sunt foarte bune. Vin din aceleaşi fabrici chinezeşti în care se fac originalele. Ştiu asta şi vânzătorii, şi alpiniştii. E un Divali vesel. În toate barurile se cântă live. Nepalezii ştiu ce le place turiştilor să audă. Rolling Stones, Beatles, uneori chiar Metallica. Străinii se plimbă ziua pe la temple, meditează plini de evlavie, îmbrăcaţi în cămăşi lungi, albe, sau practică yoga. Dar seara, în Thamel, evlavia se înlocuieşte cu jointurile ieftine, meditaţia cu dansul, incantaţiile budiste cu rockul. „Ştiai că acum în Nepal sunt fete care fac dragoste pe bani?” Mă întreabă Neel, un vânzător de tangka din Thamel. S-a înroşit când a spus asta. Am cumpărat de la el acum două zile nişte tangka cu Buddha, aurite, nu mai mari decât o carte poştală. Atunci m-a invitat să petrec Divali la el în magazin. M-a aşteptat cu bere străină şi ceai nepalez Masala cu lapte de capră. Neel a venit în Kathmandu de copil. Servitor într-un magazin. Acum are magazinul lui, cu servitor cu tot. Dar mai mult aşa… de fapt, creşte copilul ăsta sărac. Nu de servit are el nevoie, deşi e singur cuc, la aproape 50 de ani. Ci de mântuire. Neel vrea să fie curat şi asta să fie ultima lui încarnare pe pământ. Vrea Nirvana. De aceea nu bea, nu fumează, a depus jurământ de castitate, nu se ceartă cu nimeni, nu mănâncă carne, donează mare parte din banii pe care îi câştigă, vrea să ajute oamenii. Nu sunt numai 58

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

{ TRAVEL } Nepal

vorbe. A doua zi dimineaţă, la ora 7, mă trezeşte un telefon la hotel. Neel mă aşteaptă jos. A venit să îmi aducă nişte mătănii budiste care cu siguranţă or să mă facă să renunţ la fumat. S-a gândit că trebuie să mă ajute. Fumatul nu face bine, e păcat. În Nepal s-a născut Buddha şi tot în Nepal, lângă râul Bagmati, zeul Shiva, care fugise de-acasă, a fost prins de nevasta lui, Parvati. Şi pentru că zeului i-a plăcut Valea Kathmandu, aici s-a ridicat templul Pashupatinath, singurul loc din Nepal unde sunt incinerate cadavrele de stirpe nobilă. Niciun mort cu sânge albastru nu e azi, aici. Dar sunt mulţi din caste mai puţin alese. Cadavrele, învelite în cearşafuri albe, sunt puse pe malul râului. Se aşteaptă mult. În linişte. Rugurile de lemn se ridică repede şi ziua, şi noaptea. Se pune mortul, se dă foc. Aerul e plin de cenuşă şi de miros dulceag, care îţi face greaţă. Vezi cum se descompun

cadavrele. Şi rudele văd, mai mult bărbaţi. Femeile nu prea au voie să vină la incinerări. Stau în poarta templului, ciucite, triste. Aşteaptă. Un sadhu cu chiloţi de fier şi ochii injectaţi de la haşiş scormoneşte într-un rug stins şi se mânjeşte cu cenuşă. E de temut, toţi ştiu, e adoratorul lui Kali, face magie neagră. Pe celălalt mal al râului, vizavi de ruguri, oamenii mănâncă. Se fac pomeni. Brahmanii se învârt prin templu şi mai pocnesc câte un copil obraznic. Străinii se înghesuie înspre altarele tantra, pe care sunt sculptate scene din Kamasutra. Fac poze, intră în altar, ies repede, punându-şi mâna la nas. Pe lingamul dinăuntru e sânge închegat de la sacrificiile animale. Şi lapte. Şi praf de mirodenii. Miroase infernal a hoit. Templul e murdar şi înfricoşător şi ciudat. Dar dacă îţi ridici ochii puţin în sus, în depărtare, pe cerul senin se văd albi, minunaţi, munţii Himalaya. Acoperişul lumii. 

www.sapteser i . R o |

Voila, un bistro ca pe malurile Senei Mâncare cinstită, atmosferă boemă și ambianţă de nu te-ai mai duce de acolo, la restaurantul de pe Gral. Constantin Budișteanu 18.

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

{ FOOD } restaurant

m făcut multă ciorbă de lobodă în ultimii doi ani. Vreau să zic – indecent de multă. După care m-am dus prin oraș și am descoperit că nu mai face nimeni ciorbă de lobodă la restaurant”, zice Radu Dumitrescu, în timp ce stăm la o masă, pe terasă la Voila, iar vara bagă ultimii cărbuni. Stă să pice frunza în București, caut din priviri o măsuţă mângâiată de raze tot mai anemice și-mi zic în gând că aici vin în octombrie să bag o pastramă (am auzit că o fac bună, nici grasă de să ţi se aplece, nici talpă despre care să-i povestești cu obidă dinţarului). V-aţi prins că, dacă am început cu lobodă, nu vorbim de bucătărie moleculară, veganisme, raw veganisme și alte mode care adie prin farfuriile de fiţe ale târgului nostru cel de toate zilele. Vorbim de un bistro franţuzesc în accepţiunea clasică a termenului: localul nu foarte pretenţios de pe malurile Senei, cu preţuri rezonabile, în care mâncarea se gătea molcom, ca acasă, iar ofiţerii ruși sau cazacii sosiţi aici după ce

au ocupat Parisul (Războiul celei de-a Șasea Coaliţii se încheiase cu înfrângerea francezilor, iar Napoleon fusese nevoit să abdice) comandau „bîstro, bîstro!”. Voiau, adică, să mănânce repede și nu înţelegeau de ce durează gătitul – că atâta durează! Bun, dar ce legătură are loboda cu Parisul? Legătura o face Radu, cel cu care stau de vorbă acum. E băiatul care se ocupă, doar vreo 16 ore pe zi, de bistro, adică meniuri (e unul dintre cei trei oameni de la bucătărie), aprovizionare, spălat de vase, creare de evenimente (unde se bea gin bun, noua vedetă, care anul viitor își va păstra cu siguranţă statutul de drink monden, iar omul de la Voila va găsi poate curajul de a scoate Aperol Spritzul din meniu!), ba cred că și de Facebook (mi-a plăcut un PS de pe pagina oficială a bistroului: pe domnișoara cu ruj roșu, care a dat toate mucurile pe jos, deși avea scrumieră pe masă, o salutăm și o anunţăm pe această cale că am măturat tot, frumos. Te mai așteptăm pe la noi. E curat…). 

Horia Ghibuţiu E gazetar freelance, dedulcit la mediul digital după un sfert de veac în care a slujit tiparul.

#bistrogourmet Fiţi pe pace, oamenii de aici știu să gătească și franţuzește – sigur aţi degustat ce prepara Radu la Escargot, perioadă în care Răzvan Exarhu i-a fost mentor, iar în mintea tânărului ucenic încolţea hashtagul bistrogourmet. Numai că, în 2017, la bistro se gătește ca la un post-bistro (dacă aud asta hipsterii care trag de-o bere toată seara la Eden-ul de peste drum, se vor repezi aici, nu toţi deodată, firește, ca să nu fie mainstream!). Adică și mâncăruri elaborate, dar și brânză cu roșii – mă rog, brânza nu-i chiar cea pe care o găsești pe toate tarabele, uleiul e de dovleac presat la rece, iar tomatele sunt bio și de toate culorile, ca să gâdile și ochiul. Și raţă la cuptor cu cartofi și trufe, cea mai solicitată mâncare la Voila, și vinete cu ardei copţi. Iar lângă raţă merge un vin

roșu din bogata selecţie de aici, îndeobște un Pinot Noir sau un Merlot, dar nu vă luaţi după mine, căci poate am stat prea mult pe matchingfoodandwine. com, întrebaţi chelneriţa când vine la masă. Vă asigur că între timp fetele au învăţat și cum se face șpriţul perfect – se toarnă progresiv în paharul cu vin, ridicând ușurel sticla, adică despacito, știţi?, pentru ca baia de apă pișcătoare la limbă să învăluie vinul, să-l răscolească la fundul paharului și să-l facă numai bun. Era să uit: dacă e la butoane DJ CLS, e și muzica mișto (dacă însă mixează altcineva melodii nemuritoare, ca săptămâna trecută, nu mai e chiar atât de mișto). Dar de ce am ajuns la muzică, fiindcă eu începusem să vă zic de un loc în care mă simt OK și mănânc cu încredere, nimic mai mult?... www.sapteser i . R o |

de gustat plăcerea din farfurie  Calea Dorobanţilor, nr. 177  0722.216.666  www.four-seasons.ro

FOUR SEASONS specific libanez

Cei de la Four Seasons au adus pe meleagurile mioritice gusturile autentic libaneze, de la aperitive reci și calde până la carne delicioasă de miel, vită sau pui, toate condimentate exotic și completate de sosuri unice. Alegeţi un homos Beiruty sau delicioasa muhammara înainte de o kafta gustoasă sau niște frigărui de miel. Încercaţi alături și un vin libanez.  Strada George Enescu, nr. 25, lângă Piaţa Romană  0752.285.286,  journey-pub.ro

Journey: pub-ul cu atmosferă de vacanţă

 Str. Gheorghe Manu  021.212.77.88

BISTRO LA TAIFAS

Și când următorul concediu e la luni de zile distanţă poţi petrece seara în atmosferă de vacanţă. Unde? La Journey Pub. Aici vei regăsi inspiraţia călătoriilor la tot pasul, de la designul și decorul saloanelor, până la meniul în care găsești cele mai interesante reţete de pe alte meridiane și vinuri provenite de pe tot teritoriul României. Journey este lângă Piaţa Romană și te așteaptă!

specific internaţional

Restaurantul Bistro La Taifas este situat în curtea Palatului Cantacuzino. Bucătăria cu specific românesc, dar şi cu reţete culinare din bucătăria europeană, asigură oaspeţilor bistroului tihna şi buna dispoziţie a unei mese în familie. Meniul, fără a fi extravagant, redă într-un registru de arome uneori discrete, alteori zglobii, deplina fuziune dintre bucătăriile Orientului şi ale Occidentului.

 Bulevardul Ion Ionescu de la Brad, nr. 2  0 722.224.799  www.four-seasons.ro

CAPRICCIOSA specific italienesc Muncă, perseverenţă, experienţă și pasiune sunt cuvintele care definesc interesul, formarea și practica profesională a echipei resturantului Capricciosa. Munca, pentru că drumul spre bucătăria italiană a început acum 26 de ani. Emil a petrecut 8 ani în Italia învăţând secretele bucatăriei italiane și a deschis restaurantul Capricciosa în anul 1998. Perseverenţa definește tenacitatea și munca de zi cu zi în încercarea de a oferi clienţilor cele mai bune retete culinare. Experienţa este dovedită prin cunoașterea bazelor în gastronomia italiană și varietatea de preparate. Pasiunea este cea care dă sens celorlalte trei elemente, iar noi știm că nimic măreţ nu se poate crea în lumea aceasta fără pasiune. www.sapteser i . R o |

de încercat

în septembrie 2017

EVIDENCE BEAUTY SALON Evidence Unirea Unirea Shopping Center 0729.036.620 Evidence Feeria Galeria Feeria 0729.036.623 Evidence Băneasa Băneasa Shopping City 0746.109.427

De peste un deceniu, reţeaua de saloane Evidence transformă dorinţele clienţilor în realitate și îndeplinește chiar și cele mai exigente cereri ale vedetelor autohtone. Distincţia „Salon Expert L'Oréal Professionnel” oferă garanţia unor servicii de înaltă clasă, adaptate pentru fiecare client în parte. Pășește alături de Evidence în lumea frumuseţii, în care singurele limite sunt cele impuse de propria imaginaţie! Programează-te acum! office@evidencebeauty.ro

Tort de bezea  0757.070.340  www.tortdebezea.ro

Îţi prezint o lume a bezelei unde crema de mascarpone și fructele de pădure venerează fiecare papilă gustativă. Tort de Bezea este un atelier de torturi artizanale preparate din ingrediente alese cu multă grijă, la care adăugăm mereu un strop de dragoste. Combinaţiile suprinzătoare de nuci caramelizate, caramel sărat și cremă de mascarpone, lavandă cu ciocolată amăruie, cremă de limoncello cu biscuiţi de ovăz și fructul pasiunii sau nucă de cocos proaspătă cu fructe de pădure te vor face să te topești de plăcere. Descoperă produsele noastre și încearcă-le pe toate.

{ SOCIAL DRINKER } vin

Pasiune franţuzească și terroir românesc

n Dobrogea, tradiţia vinului e mai veche decât limba română. Dar ea a renăscut cu adevărat acum un deceniu, când Marc Dworkin a extras din calităţile locului ideea unui vin de inspiraţie bordeleză, dar plin de respect faţă de tradiţia și amprenta locală. Visul lui Dworkin s-a transformat în realitate cu ajutorul omului de afaceri și pasionatului de vin Dr. Karl-Heinz Hauptmann, cu ajutorul căruia terenurile, la vremea respectivă sterpe, de la Aliman au fost cucerite și puse la treabă într-o cramă-boutique, cu o suprafaţă de numai 80 de hectare, gândită pentru a stârni curiozitatea și mirarea cunoscătorilor. Dworkin a pus la treabă tehnologia modernă, fără a neglija procedeele tradiţionale, precum culesul manual și selecţionarea atentă

Alira Merlot Un vin complex, armonios, elegant, maturat în baricuri de stejar franţuzesc, cu arome de piersici și ciocolată, o bucurie a simţurilor. 66

| w w w . s a p t e s e r i . Ro

a strugurilor și, nu peste mult timp, vinurile Alira treceau graniţa României și chiar a Europei. Totul s-a petrecut conform devizei: „Singurul lucru pe care îl iubim mai mult decât vinul românesc este vinul bun românesc.” Colaborarea dintre cei doi, Marc Dworkin și Dr. Karl-Heinz Hauptmann, nu era nouă. Cu ceva ani înainte, la sud de Dunăre, în Bulgaria, la Bessa Valley, porniseră împreună o adevărată aventură vini-viticolă: vinuri bulgărești dis r uptive, așa cum piaţa vecinilor noștri nu mai cunoscuse. Această revoluţie în vinificaţia bulgarilor le-a adus celor doi nu numai popularitate, dar și premii și recunoaștere internaţională. Succesul i-a făcut să se uite înspre teritorii noi care ar putea fi exploatate, iar zonele Aliman și Rasova (de unde

Alira Tribun Un vin proaspăt, ușor de băut, cu mineralitate plăcută și arome dominante de fructe roșii. Veţi fi surprinși de exotice tușe de eucalipt și cardamon.

și numele de Alira) au fost cele la care s-au oprit. Alira Merlot 2009 a fost primul vin lansat pe piaţă de noua cramă boutique, iar forţa lui ascunsă de gustul blând, catifelat, l-a făcut să aibă succes printre iubitorii de vin. Au urmat cupaje sau monovarietale care au confirmat așteptările, de la Cabernet Sauvignon sau Fetească Neagră până la Rose, Sauvignon Blanc, Tribun sau Cuvée sau gama ALIRA Grand Vin. Vinuri cu pasiune, dăruire, știinţă și personalitate. Vinuri deosebite. Marc, obsedat de detalii, se implică în tot procedeul de vinificaţie, de la plantarea viei și deciderea perioadei optime de culegere până la îmbutelierea vinului și prezentarea lui către consumatori. Pentru că aceasta este adevărata pasiune pentru vin. 

Alira Grand Vin Fetească Neagră Un vin preţios, ediţie limitată, care pune în valoare soiul nostru naţional, cu un gust de fructe roșii completat de note subtile mai exotice sau mai cunoscute nouă.