Trends 9

descoperă simțul tactil IOANA CIOLACU | JECZA GALLERY | OM LA LUNă | GRAURE | GILBERT COSTACHE

Cuprins fashion&beauty 14 Alina Eremia – Atingerea frecvenței 7,83 Hz 27 Guest writer – Alina Eremia 28 Produse de înfrumusețare home-made 32 Untouched – beauty editorial 38 Interviu Ioana Ciolacu

design&lifestyle 46 Jecza Gallery 54 Cadouri pentru ea și pentru el 59 Escapade de iarnă 62 Magia Sărbătorilor

arts&culture

Adresa redacției: Str. Popa Petre 5, etaj 1, sector 2, București, 021.250.10.53 www.sapteseri.ro Editorial & Art Redactor-șef: Cristian Niculae cristian.niculae@sapteseri.ro Redactor-șef adjunct: Ioana Sabo ioana.sabo@sapteseri.ro Art Director: Marius Weber DTP: Laura Velcea Traffic Manager: Mădălina Mardare madalina.mardare@sapteseri.ro Echipa de vânzări: Advertising Director: Carmen Iordan – 0724568586 carmen.iordan@sapteseri.ro Director Operaţional: Ion Valentin Dumitru – 0728112778 ionut.dumitru@sapteseri.ro Revista Șapte Seri este editată de Șapte Nopţi SRL Redacţia nu își asumă responsabilitatea pentru conţinutul materialelor publicitare și pentru modificările de programe survenite ulterior. Materialele marcate cu „Advertorial” sau cu litera „P” reprezintă publicitate.

Tipar: Infopress Group SA Tiraj: 12.000 exemplare/ediție

Publicaţie auditată

73 Om la lună 76 George X One Night Gallery 81 Sneakersi + artă = Graure 85 Machina Electrica

we are energy 90 It’s my heart I’m feeling 94 Nuanțele atingerii 96 Gilbert Costache – LikeRom 8 / T R E N D S / iarn ă 2 0 1 8

Ne găsiţi și aici: fb.com/7seri sapteseri.ro issuu.com/SapteSeri instagram.com/SapteSeri

Editorial În timp ce o nouă eră ni se dezvăluie în fața ochilor, conștientizăm fragilitatea noastră, lumea transformându-se în continuare, iar schimbările climatice afectându-ne din ce în ce mai mult. Natura, ca și noi, nu are limite. Acolo unde simțurile apar, legături invizibile sunt refăcute, spunând o poveste unică.

Descoperă mângâierea persoanei iubite, descoperă bucuria de a dărui, descoperă puterea unei încurajări venite la momentul potrivit.

Iarna este sezonul de reinventare și momentul perfect pentru a reflecta asupra oportunității de a reconsidera relația cu viața și cu noi înșine.

Iarna redescoperim intensitatea atingerii. Este simțul care ne arată de ce bunurile materiale nu sunt importante și că atingerea e dincolo de asta. E iubire, conflict, viață, este conștientizare.

Permite-mi să te introduc în ediția de iarnă Șapte Seri Trends; o serie de materiale așteaptă să-ți provoace imaginația și intelectul. Farmecul simțului tactil este stârnit de Alina Eremia, fata cu o voce care te mângâie chiar și atunci când vorbește, și aflăm de la ea detaliile călătoriei care a ajutat-o să devină omul care este azi.

Working girl, Ioana Ciolacu ne povestește despre promovarea modei sustenabile prin reciclare și încurajarea artizanatului local.

Andrei Jecza, omul care a avut un vis, a investit pasiune și muncă, iar acum conduce o galerie comercială de artă contemporană din Timișoara, ne povestește ce înseamnă să crești și să evoluezi înconjurat de opere care te inspiră.

Om la lună este Doru Pușcașu și nu doar el, suntem toți cei care am acumulat, am evoluat, iar acum ne simțim eliberați, identificându-ne cu versurile lui.

Graure, sau omul care animează sneakersii, este unul dintre cei mai inovativi artiști de la noi, captând atenția multor oameni prin lucrările sale mind blowing.

Povestea lui Gilbert Costache ne inspiră și ne invocă dorința de a trăi într-o lume mai bună, o lume în care renunțăm la prejudecăți și evoluăm în pofida piedicilor pe care le întâmpinăm.

Viața este făcută din momente reale, chiar dacă trăim într-o lume în care realitatea a început să fie pusă în scenă. Noi rămânem încrezători în ceea ce simțim și cine suntem. Și chiar dacă încă n-am aflat exact cine suntem, rămânem pasionați și determinați, căutându-ne neîncetat.

Continuă să cauți! Să-ți cauți pasiunea, dragostea, curajul, scopul, fericirea. Să te cauți pe tine. Fiecare dintre noi trebuie să fie liber. Tu ești?

Cristian Niculae redactor-șef & creative director

1 0 / T R E N D S / iarn ă 2 0 1 8

fa s h i o n & b e a u t y 1 2 / T R E N D S / iarn ă   2 0 1 8

Atingerea frecvenței 7,83 Hz Un om vesel care se bucură de viaţă și trăiește intens fiecare lucru care i se întâmplă. Am început chiar cu ale ei cuvinte. Da, e exact cum spune și ea: e un om normal care apreciază lucrurile simple. Ne-am așezat lângă ea, lângă această femeie cu chip de copil, care fredonează melodiile ce se aud pe fundal.

Se așază pe scaun. Își umezește puţin buzele. Are ochii mari. Părul ușor auriu, cu tente de șaten. Un corp atletic. O voce care te mângâie chiar și atunci când vorbește. A evoluat, a crescut, a învăţat; e un proces de doing things, making mistakes and repeat. Iar ea o să apese mereu pe repeat – această melodie care îi e ca un drive, ascultată la frecvenţa 7,83 Hz – melodia ei, a călătoriei presărate cu întâmplări care au ajutat-o să devină Alina Eremia.

Interviu de Cristian Niculae și Ioana Sabo Fotografii: Vlad Andrei Styling: Laura Gherman Asistent styling: Anamaria Tălpeanu Make-up: Delia Tudose Hair: George Negrișan

Rochie Smaranda Almășan

1 4 / T R E N D S / iarn ă 2 0 1 8

iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 1 5

1 6 / T R E N D S / iarn ă 2 0 1 8

D

acă ar fi să îţi dedici ţie o melodie – care să descrie tot parcursul tău de până acum – care ar fi aceea?

I-aș dedica copilului din mine piesa Pink – Try.

You gotta get up and try. Înseamnă că te-ai ridicat mereu și probabil o să o faci în continuare.

Muzica e deci acel lucru fără de care nu poţi trăi?

Fără iubire și fără muzică. Sunt intern legate oricum.

Muzica vine din iubire – fie că e vorba de o iubire pe care o trăiești acum sau vine în urma unei iubiri trecute, iubirea din familie. Da, fără niciuna din ele. Și, totuși, ce ai fi făcut dacă nu lucrai în domeniu?

Nu există să nu fi lucrat în domeniu. Indiferent dacă organizam evenimente sau dansam, pictam, poate eram actriţă. Nu contează. Ar fi fost ceva legat de artă. Sunt pasionată încă de când eram mică. Probabil că lucram la o revistă ca stilist, ca make-up artist sau orice altceva.

Ai evoluat foarte mult în ultimii ani. Este ceva ce ţi-ai fi dorit să știi la început de carieră și ai putea să dai ca sfat?

Nu, aș fi ratat procesul ăsta de greșeală-lovire-învăţat.

Ar fi fost plictistor. Sunt de părere că e bine să asculţi ce îţi zice inima și să nu te blochezi. Uneori îmi vine să dau cu pumnii în pereţi, dar nu aș vrea să ratez fiecare lucru care mi se întâmplă. Îmi place să simt că evoluez.

A existat totuși vreun moment neplăcut care te-a schimbat? Ai făcut sacrificii?

Nu știu dacă a fost neapărat unul, cât mai degrabă un cumul. Cred că făcând parte din acest domeniu unde majoritatea lucrurilor sunt oarecum roz, au fost niște lucruri pe care nu le-am considerat neapărat ca fiind sacrificii, căci mi se pare normal că a trebuit să renunţ la anumite lucruri ca să fac ceea ce fac? Nimic frumos nu vine ușor și dacă nu sacrifici ceva înseamnă că nu e o chestie pe care ţi-o dorești din tot sufletul. De 2 ani m-am schimbat foarte mult din punct de vedere al setului de valori. Înainte puneam foarte mult la suflet fiecare dezamăgire și efectul era că îmi era foarte rău și fizic.

Psihicul se reflectă în sănătatea fizicului și reușeam să mă consum atât de tare pentru orice lucru, încât mă simţeam fizic foarte rău. Au fost probleme de sănătate, dar am învăţat să mă echilibrez. Sunt la fel de muncitoare și dau 100% din mine și din energia mea și timpul meu. Ce mă bucură cel mai mult este că nu mai las orice lucru negativ să îmi afecteze starea. Energia pe care o canalizezi și ce transmiţi mai departe se întoarce.

Cred că una dintre cele mai importante lecţii este că, din astfel de trăiri, învăţăm să punem un filtru prin care să cernem lucrurile negative și să mergem mai departe.

Așa cum a făcut și Alina; a mers mai departe, vrea să ajungă departe. Muncește mult: Inclusiv în vacanţă.

L-am terorizat pe Vlad, managerul meu (râd amândoi).

iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 1 7

Eram odată în vacanţă și urma să filmăm un videoclip la întoarcerea mea de acolo. L-am sunat și i-am spus că m-am ocupat eu de dansatori, de make-up și multe altele.

El îmi zicea să mă bucur de vacanţă și să las toate cele în grija lui, însă, cumva, eu simt că trebuie să știu mereu dacă lucrurile se întâmplă cum ar trebui.

Și, fix în timp ce vorbeam, îi sună telefonul. Fratele ei. Soneria este chiar melodia de fundal a serialului Narcos și Alina dansează puţin pe ea: Da, nu am apucat să îl văd. Dar sunt obsedată de Blacklist. Mă uit aproape în fiecare seară, iar uneori nu mă mai pot opri. Îmi plac serialele și filmele.

Ai face vreodată ceva ce ţi se cere – dacă nu îţi place?

Aș face-o, dar se simte instant. Nu tot timpul, sunt anumite cazuri. Sunt genul de persoană încăpăţânată, dar cu persoanele apropiate sunt mai OK. Dacă îmi dau o sugestie, cumva încerc.

O să iau în calcul variantele respective. Îmi asum întru totul acţiunea respectivă – chiar dacă e o idee din partea echipei mele, dar cer explicaţii: pentru că ţi s-ar potrivi, pentru că ești artist – dacă cumva în capul meu makes sense, o să zic da.

Vorbind de asta, cum te deconectezi?

Pe lângă chestiile deja enumerate – seriale, filme –, din cauza drumurilor atât de lungi, nu pot să zic că meditez, dar pot să stau blank pe canapea. Mi se pare cumva că îţi dă un reset. Îmi place să mă plimb și să mă debarasez de toate gândurile. Lăsând la o parte faptul că ascult muzică – îmi pun muzică la o anumită frecvenţă – frecvenţe care te ajută pentru armonie. Cea care mă relaxează cel mai mult este frecvenţa pământului: 7,83 Hz.

Am văzut că ești foarte apropiată de fratele tău – cum e relaţia cu familia având în vedere programul tău destul de încărcat?

Legat de fratele meu, nu eram așa apropiaţi când eram mici. Nu din lipsa iubirii, pentru că aceasta este foarte înrădăcinată la noi în familie. Eu cred în astrologie și din punct de vedere astrologic nu suntem foarte compatibili. De când a mai crescut, ne-am apropiat. Legat de familie, în ciuda programului încărcat, ne vedem săptămânal – eu am locuit în Buftea până la 14 ani și apoi m-am mutat singură în București. Încerc să comunic cât mai mult cu ei măcar online și să îi ţin la curent cu tot ce se întâmplă. Am vrut să le ofer confortul psihic, e normal pentru părinţi.

1 8 / T R E N D S / iarn ă 2 0 1 8

Ai vreun talent secret?

Nu prea mai e secret... da, prind obiecte cu degetele de la picioare. Ridic telecomanda cu picioarele. La un moment dat, am luat și o cană – nu era plină. Sper să ajung să am aceeași dexteritate cu picioarele cum am cu mâinile.

You gotta get up and try. Asta am învăţat de la Alina.

Să te ridici, să te scuturi, să te întinzi în pat și să lași în primul rând frecvenţele interioare să se alinieze. Căci totul vine din interior – iubirea, liniștea, puterea de a merge mai departe. La fel cum muzica vine din iubire și viceversa.

Bluză Smaranda Almășan Pantaloni Laura Firefly Top și slip Calvin Klein Cercei Tria Alfa

iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 1 9

2 0 / T R E N D S / iarn ă 2 0 1 8

Rochie Laura Firefly Pantofi Mineli

iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 2 1

2 2 / T R E N D S / iarn ă 2 0 1 8

Body Murmur

iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 2 3

Rochie Manuri Cizme Mineli

2 4 / T R E N D S / iarn ă   2 0 1 8

Top, pantaloni și rochie Murmur

iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 2 5

Top și pantaloni Loulou

2 6 / T R E N D S / iarn ă 2 0 1 8

guest writer Alina Eremia

Cine sunt eu și cine vreau să fiu?

O

să încep prin a preciza că este prima dată când scriu un articol și că mi s-a dat mână liberă să abordez tema ediţiei de iarnă din ce unghi doresc. Îmi place să aprofundez lucrurile și să ajung la substratul lor, așa că prin acest material vă invit să exploraţi o parte din sfera gândurilor mele.

Nu e la îndemână, dar e bine să ieși din zona de confort.

Probabil vă intrebaţi ce-i cu titlul ăsta, că este o întrebare basic, la care, în teorie, avem răspunsul, pentru că este fundaţia pe care noi clădim în fiecare zi.

Ei bine, m-am gândit că nu ar fi rău, ca în prag de sărbători, să dezbatem puţin subiectul ăsta. De ce? Pentru că avem nevoie de un context ca să analizăm puţin toate lucrurile frumoase care există în viaţa noastră și să fim recunoscători, ca să învăţăm să oferim mai departe, să fim mai iubitori și să ne amintim că suntem fiinţe concepute din dragoste. De ce? Pentru că nu suntem în echilibru cu noi înșine.

Cine sunt eu? Sunt trup, minte și suflet. Ceea ce ai experimentat în trecut, experimentezi în prezent și vei experimenta în viitor este determinat de aceste trei elemente.

Sunt oameni care se îngrijesc de trup, puţini care acordă aceeași importanţă trupului și minţii și un număr mic de oameni care ţin cont de toate cele trei componente. De multe ori, uităm că aceste trei elemente sunt interconectate. Dacă le-am trata pe toate cu aceeași importanţă, am atinge acea stare de armonie interioară la care toţi visăm, am scăpa de frustrări și nu am mai depinde de iubirea celorlalţi pentru a ne iubi pe noi înșine, iar scara de valori, precum și priorităţile se vor schimba. Pare o utopie, ușor de zis, greu de făcut.

te bucuri cu adevărat după ce obţii un lucru pe care ţi-l dorești cu ardoare? În ultima vreme, am observat în jurul meu că oamenii au devenit mult mai conștienţi de faptul că un mindset sănătos și pozitiv influenţează direct abilităţile noastre de a ne atinge obiectivele, așadar are sens cu adevărat să folosim aceste cunoștinţe pentru a ne ajuta să trăim o viaţă cu mai mult succes, așa că elimină toate gândurile distructive. Lucrurile se întâmplă, depinde cum răspunzi și ce atitudine iei vizavi de ele.

Ultimul pe listă este sufletul, deși ar fi trebuit să începem cu el. Cât timp aloci pentru tine? Cât de mult îţi asculţi sentimentele și îţi dai voie să simţi? Știu, nu e bine să ne lăsăm conduși de sentimente, astfel devenim vulnerabili și vom fi mai ușor de rănit. Dar, crede-mă, îţi faci un deserviciu dacă îţi reprimi sentimentele, indiferent de natura lor. Trebuie să învăţăm să ne cinstim sentimentele, pentru că asta înseamnă să te cinstești pe tine.

Deci, cine sunt eu? Știai că „eu sunt” este cea mai puternică afirmaţie creatoare din Univers? După cuvintele „eu sunt” se pun în mișcare toate rotiţele și atragi experienţele pe care ţi le dorești. Asta este modalitatea prin care Universul răspunde cerinţelor tale. Deși, statistic vorbind, majoritatea primim ceea ce ne dorim, în proportie de 90% ne concentrăm pe cei 10% care ne lipsesc. Și nu, nu sunt vocea raţiunii tale, doar asiști la un monolog. Învaţă să te iubești! Asta e datoria ta vizavi de tine, îmbrăţișează-l pe cine ești!

Iar partea cea mai tare este că poţi alege în fiecare zi, poţi să îl creezi pe cine ești. De fapt, o faci, în fiecare zi.

De partea materială a lucrurilor ne preocupăm cu toţii.

Vrem să ne asigurăm un trai decent, să ne facem micile plăceri, să ne depășim condiţia, să fim de succes. Nu este nimic greșit în asta, dar este o fericire provizorie. Cât iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 2 7

Secretele produselor mele de înfrumusețare home-made De Codrina Apostol

Home-made este noul trend atunci când vine vorba despre produse de înfrumusețare! Te-ai gândit vreodată cum ar fi să îți prepari cremele de față în propria ta bucătărie? Avantajele acestui trend țin atât de partea financiară, cât și de cea a calității. Să îți faci propriile creme este economic. Cu prețul unui produs cumpărat din magazin poți achiziționa consumabile pentru a face de 5-10 ori mai multe produse în casă, lucru minunat pentru buzunarul tău.

Probabil cel mai important motiv pentru a-ți face propriile produse de frumusețe este controlul asupra ingredientelor. Tot ce vei face în bucătăria ta (dacă nu ești chimist) va fi 100% natural. Vei ști exact ce conțin produsele de pe raftul tău și ce efect pot avea asupra pielii, un aspect important pentru cei care suferă de alergii. Și, nu în ultimul rând, acest trend, „produse home-made”, îți dezvoltă abilitățile creative. Toată lumea iubește să primească daruri lucrate manual, iar când va veni momentul îți vei surprinde prietenele cu un produs de beauty făcut chiar de tine!

Este adevărat că am multe rețete dragi, testate de-a lungul timpului, și m-am gândit să împărtășesc cu tine o parte dintre ele.

2 8 / T R E N D S / iarn ă 2 0 1 8

Cremă pentru mâini Cu doar patru ingrediente, această cremă de mâini este foarte hidratantă. Untul de shea, cel mai bun prieten al pielii tale, stă la baza rețetei mele. De ce am optat pentru acest component? Hidratează foarte bine, este o sursă de vitamina A și E, cu rol reparator și calmant, iar ce îmi place cel mai mult este că intră repede în piele. Uleiul de floarea soarelui calmează pielea iritată și este extraordinar de hidratant, motiv pentru care vei adăuga o cantitate foarte mică. Iar uleiurile esențiale pe care ți le propun au și ele proprietăți benefice: eucaliptul este antiseptic, iar lemongrassul are valori aromaterapeutice, îndepărtând stresul și insomniile.

Ingrediente: 85 grame unt de shea 1 lingură de ulei de floarea soarelui 10 picături de ulei de lemongrass 4 picături ulei de eucalipt Topește într-o cratiță untul de shea și uleiul de floarea soarelui, iar când cele două se contopesc răstoarnă totul într-un bol de sticlă și adaugă picăturile de ulei esențial.

Amestecă totul cu un mixer de mână, apoi pune conținutul la frigider pentru 25 de minute sau până când devine aproape solid. Când este gata, scoate amestecul din frigider și mixează compoziția pentru 30-40 secunde, până când devine spumoasă și își dublează cantitatea. Transferă totul într-un borcănaș sau în recipientul în care vrei să ții crema de mâini.

Plasturi pentru punctele negre E o nebunie cu aceste benzi, iar eu îți voi recomanda o rețetă pe care o poți face acasă și care conține doar două ingrediente! Și, cel mai important, niciunul dintre ele nu implică parabeni, precum cele din comerț. Ai nevoie de un produs lactat: chefir, iaurt sau lapte. Prefer să folosesc chefir, deoarece conține probiotice, acid lactic și aminoacizi.

Toate aceste elemente repară și fac tenul mai catifelat.

Celălalt ingredient este gelatina, dar alege una de calitate foarte bună.

Ingrediente: 1 lingură de gelatină 1½ lingură de chefir Amestecă ingredientele într-o oală la foc mic până se topesc, apoi lasă să se răcească conținutul, dar nu de tot, ci atât cât să poți pune amestecul pe piele fără să te arzi.

Pune un strat subțire pe toată fața sau doar în locurile unde vrei să îndepărtezi punctele negre. Aplică totul cu o lingură sau cu o spatulă. Lasă să acționeze pe față 10-15 minute, apoi îndepărtează fâșiile la fel cum ai face cu benzile din comerț. iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 2 9

Demachiant Promit că acest produs este pe cât de ușor de făcut, pe atât de practic!

Este nevoie de doar două ingrediente: ulei de jojoba și vitamina E. Uleiul de jojoba este o ceară lichidă rezultată după presarea semințelor de jojoba.

Acest produs este ingredientul din natură cel mai asemănător cu sebumul uman, nu blochează porii și este potrivit pentru toate tipurile de ten.

Dacă ai tenul gras, nu te speria, pentru că acest ulei îndepărtează excesul de sebum, permițând porilor să respire. Și, cel mai important, îndepărtează și machiajul waterproof! Vitamina E uleioasă este un antioxidant puternic care protejează pielea. Un sfat de care trebuie să ții cont este că acest demachiant nu trebuie ținut într-un recipient transparent. Lumina va oxida ingredientele!

Amestecă 60 de grame de ulei de jojoba și o capsula de vitamina E (non GMO), iar opțional 3 picături de ulei esențial (eu folosesc ulei esențial de morcov). Pune ingredientele în borcănel și amestecă-le bine. Când vrei să te demachiezi, masează fața cu o jumătate de linguriță din amestec.

Ai să fii surprinsă cât de repede este îndepărtată mascara! Apoi elimină excesul cu discuri demachiante.

Strugurel Îți voi da rețeta mea secretă pentru strugurel. Sunt sigură că vei fi la fel de încântată de calitatea lui, iar când vine vorba de preț, stai liniștită!

Ingredientele sunt ieftine, iar cantitatea rezultată îți va ajunge mai bine de jumătate de an.

Ingrediente: 6 linguri de ulei organic de cocos (poți înlocui cu ulei de măsline sau unt de shea) 2 linguri de granule de ceară de albine 1½ lingură de pudră de sfeclă roșie sau pudră de hibiscus, dacă vrei puțină nuanță 30 de picături din uleiul tău esențial (portocală și scorțișoară, grapefrut și lămâie verde sau mentă și levănțică). Alege mereu un ulei esențial cât mai bun calitativ.

Pune uleiul de cocos și ceara de albine într-o oală cu fund dublu, pe foc mic. Amestecă continuu ca să nu se prindă. Apoi adaugă uleiurile esențiale și încet-încet toarnă conținutul în recipiente. Lasă-l să se răcească pentru o oră și apoi te poți bucura de noul tău balsam de buze.

3 0 / T R E N D S / iarn ă 2 0 1 8

Un serum antiaging Aplicat înaintea cremei, dimineața și seara, serumul antiaging poate avea un efect miraculos.

Pătrunde repede în piele, iar bogăția ingredientelor acționează la nivel celular, stopând procesul de îmbătrânire. Serumul pe care ți-l propun are în compoziție 5 ingrediente naturale, fiecare cu proprietăți importante. Dar haide să le vedem pe rând!

Uleiul de măceșe penetrează adânc straturile pielii, regenerează celulele și crește producția de colagen. Este bogat în vitamina C, Omega-3, Omega-6 și Omega-9, acizi vitali care îți vor reda strălucirea și elasticitatea pielii. Acționează ca agent de hidratare și regenerează tegumentele pielii. Acest ulei are și efect antiaging datorită conținutului de Retinol, o substanță care determină revitalizarea celulelor, estomparea ridurilor și refacerea texturii pielii.

Uleiul de migdale dulci conține acizi grași, vitamine (D, E, B1, B2 și B6), proteine și săruri minerale (calciu, potasiu și magneziu). Acest ulei revitalizează pielea, reface pH-ul, tratează acneea și iritațiile, dar cel mai important e că îmbunătățește circulația sângelui.

Uleiul esențial de chiparos este astringent, antibacterian și antiseptic. Este folosit pentru tratamentul tenului gras și al tenului acneic, pentru tratamentul tenului cuperozic, stimulează capilarele și circulația venoasă.

Uleiul de tămâie are multe proprietăți benefice. Acesta conține alfa și beta thujene, alfa și beta pinene, limonene, camfene, sabinene și myrcene. Cele două substanțe alfa și beta îi dau uleiului proprietățile antibacteriene, antiseptice și analgezice.

Următorul ingredient este uleiul meu preferat. Uleiul de geranium are efecte deosebite în ceea ce privește regenerarea pielii. Este recunoscut pentru distribuirea egală de melanină, conferă luminozitate tenului și este bun tonifiant al pielii. Fetelor, un mic secret: datorită capacității de a stimula circulația limfei și de a elimina toxinele, uleiul de geranium acționează perfect împotriva celulitei.

Ingrediente: 2 linguri de ulei de semințe de măceșe 2 linguri de ulei de migdale dulci 10 picături de ulei de chiparos 10 picături ulei esențial de geranium 7 picături de ulei esențial de tămâie Amestecă toate ingredientele într-o sticluță de 50-60 de ml. Folosește serumul dimineața și seara. Și, ca orice serum, este suficient să aplici doar câteva picături pentru toată fața și pentru zona gâtului.

iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 3 1

U n t o u c h ed 3 2 / T R E N D S / vara  2 0 1 8

Fotografii: Vlad Andrei Styling: Laura Gherman Make-up: Mihaela Cherciu Hair styling: Alex Caraman (Beauty District) Model: Andreea Maxim (MRA Models)

iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 3 3

3 4 / T R E N D S / iarn ă 2 0 1 8

iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 3 5

3 6 / T R E N D S / iarn ă 2 0 1 8

iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 3 7

i oa n a c i o l ac u Interviu de Raluca Bălănică

Se pregătea să devină arhitect, dar s-a reorientat către un domeniu în care era mai multă nevoie de practicieni decât de verdicte aruncate în stânga și în dreapta. Când spunem „Ioana Ciolacu”, printre repere numărăm: premiul Designer for Tomorrow, patronat de Stella McCartney, European Fashion Award Berlin, London College of Fashion, UNArte, promovarea modei sustenabile, prin reciclare și încurajarea artizanatului local. Vă invit să cunoaștem mai bine omul cool din spatele acestor repere – Ioana. Keep on inspiring!

3 8 / T R E N D S / iarn ă 2 0 1 8

Probabil că cel mai greu lucru pe care aș putea să îl fac ar fi să îmi autoanalizez, cu ochi neimplicat, munca.

iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 3 9

Cum arată o zi din viața Ioanei Ciolacu?

I’m a working girl, așa că o zi obișnuită arată ca oricare altă zi – mers la birou, apoi acasă, câteodată ies în oraș cu prietenii, însă am norocul să am și zile mai speciale, pe care probabil niciun alt job nu ți le poate oferi.

Povestește-ne o experiență memorabilă din perioada facultății.

Memorabil, pe plan personal, ar fi recordul de stat trează când studiam arhitectură și, având un proiect foarte greu, am lucrat două nopți și trei zile fără întrerupere, după care am printat proiectul și apoi l-am prezentat. Am luat notă maximă, însă apoi am dormit 17 ore. Record personal.

Cât de importantă este urmarea studiilor în acest domeniu?

Depinde de fiecare designer. Sunt mulți designeri fără studii în domeniu, pentru care tocmai nestudierea modei într-un cadru legal le-a creat un avantaj în industrie. Pe mine școala m-a ajutat în sensul că m-a introdus în această industrie, mai ales studierea la Londra.

După ce s-a retras, Valentino a spus că, în ziua de azi, trebuie să fii mai mult manager în această industrie, decât artist. Ești de acord?

Complet de acord.

De unde îți iei inspirația?

Inspirația nu e ceva ce îți iei (acolo vorbim despre aprofundarea unui subiect), ci ceva care îți vine. De unde? Nu cred că știe cineva să răspundă la asta.

Colecția Bauhaus Women se adresează femeii obișnuite sau unei anumite tipologii?

Toate colecțiile mele vin să complimenteze personalități din cele mai diferite.

Cum ai descrie anul de mentorat sub aripa Stellei McCartney?

Mindblowing. Încă decantez experiența, după atâția ani.

Din punctul tău de vedere, este moda sustenabilă un trend sau, mai degrabă, o inovație?

Nici una, nici alta. Este o necesitate.

4 0 / T R E N D S / iarn ă 2 0 1 8

Arhipurtații adidași-bărcute. Ești pro sau contra lor?

Nu am o părere în alb și negru despre asta. Nu dețin o pereche, însă am învățat să nu fiu contra lor. La urma urmelor, nu este despre ceea ce sunt și cum arată, ci despre ceea ce oferă ei purtătorului. Iar această nevoie o înțeleg perfect. În colecțiile tale, natura se contopește într-un mod subtil, dar firesc, cu elemente din arhitectură. Consideri acest blend semnătura ta?

Probabil că cel mai greu lucru pe care aș putea să îl fac ar fi să îmi autoanalizez, cu ochi neimplicat, munca. Presupun că, dacă mă întrebi, aceste lucruri ies în evidență, deci, da, poate fi semnătura mea.

Dacă ai putea să îmbraci o personalitate din întreaga lume, dead or alive, pe cine ai alege să îmbraci?

Katherine Hepburn.

Vine perioada sărbătorilor. Ce sfat le-ai da bărbaților ușor dezorientați, în căutare de haine pentru iubitele/soțiile lor?

Să achiziționeze un voucher de cumpărături de la Ioana Ciolacu. Arată că au gust, dar lasă și libertatea de a alege orice produs.

Care este motto-ul Ioanei Ciolacu?

Nu am găsit unul universal valabil, însă cu siguranță am să îți zic – când și dacă îl voi găsi.

Ai un sfat pentru studenții la UNARTE? Grow a thick skin.

Piesa vestimentară ce nu ar trebui să lipsească din garderoba niciunei femei.

Something borrowed and something old.

Ce nu ai purta niciodată?

Never say never, însă nu prea mă împac cu tocurile incerte ca înălțime.

d e s i g n & l i fe s t y l e iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 4 3

Qreator – spațiul unde creativitatea este la ea acasă

F

ie că faci pare din generația X, Y sau Z, globalizarea ne-a urcat pe toți pe aceeași platformă online, mereu în căutarea de nou.

S-a creat o senzație de confort universală, știind că, pentru orice nevoie, există ceva out there – fie că o adăugăm în coș, fie că vorbim de o idee pusă în practică de o întreagă armată de oameni, lumea se schimbă și vine în întâmpinarea nevoilor noastre din ce în ce mai mult.

Am ajuns pe bulevardul Aviatorilor la 18:00. Locul arăta impecabil și mirosea a flori proaspăt tăiate.

Blossom a fost cuvântul în jurul căruia a fost gândit conceptul evenimentului.

Toată crema showbizului a fost prezentă la eveniment, oameni de radio, oameni de televiziune, artiști, cu toții respectând dresscode-ul all black. Alinei Eremia, o prezență fresh și luminoasă, i s-a părut fascinant designul noului dispozitiv IQOS, fiind încântată să descopere tematica fiecărei camere.

4 4 / T R E N D S / iarn ă 2 0 1 8

Mihai Morar s-a bucurat de atmosferă, spunând că mereu pleacă de la Qreator cu o energie bună.

Alex Gâlmeanu, bucuros să se afle acolo, ne-a povestit istoria clădirii Qreator.

Printre persoanele publice prezente la eveniment, s-au numărat Cristina Ich, Răzvan Exarhu, Adi Despot, Florin Dumitrescu, Ilinca Vandici, Giulia, Liviu Teodorescu și Irina Rimes, care, prin concertul susținut, a complementat vizualul cu vocea.

Rene Soffner, câștigătorul titlului de „cel mai bun mixolog din Europa“, a stimulat imaginația celor prezenți printr-o experiență senzorială unică. „Les fleurs du mal“, sau ceea ce la prima vedere era un aranjament floral deosebit, s-a transformat într-un cocktail surprinzător.

Apogeul serii a fost atins când noul dispozitiv IQOS3 a fost dezvăluit într-o floare mecanică, în cadrul unui show de imagini și lumini ultra high-tech. Mâini, la capătul cărora telefoane făceau live-uri și story-uri, umpleau tot spațiul.

iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 4 5

Portret Andrei Jecza, courtesy Jecza Gallery

4 6 / T R E N D S / iarn ă 2 0 1 8

J E C Z A G A LL E R Y Jecza Gallery este o galerie comercială de artă contemporană din Timișoara, care reprezintă atât artiști consacrați deja în istoria artei, cât și artiști aflați la primele lor expoziții. Andrei Jecza, fondatorul ei, este un tânăr care a crescut într-o casă de artiști și care nu a avut vreodată vreun dubiu în ceea ce privește cariera sa de mai târziu. A studiat fotografia și istoria artei și a urmat Masterul de Art Business la Sotheby’s Institute of Art London. Andrei este exemplul perfect de om care a avut un vis, a investit pasiune și muncă, iar acum visul său a devenit realitate. Interviu de Cristian Niculae

Intrare Jecza Gallery – lucrare murală de Mircea Popescu, iulie 2018, courtesy Jecza Gallery

iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 4 7

Povestește-mi puțin despre background-ul tău? De unde a început povestea? Îmi amintesc cum călătoream alături de părinții mei, încă de la 2-3 ani, prin Europa, la diferite muzee. Îmi amintesc cum am învățat să aleg ce lucrare îmi place cel mai mult din fiecare sală a câte unui muzeu sau cum o zi mergeam la muzee și o alta, la joacă… Și, totuși, nu am fost împins în nicio direcție. Alegerea îmi aparține și cred că tocmai această copilărie foarte creativă, între tabere de scriere creativă, fotografie și muzee, a făcut să aleg să devin „negustor de artă”.

E adevărat că am împlinit 18 ani cu un cadou mai special: mama, care este și editor, mi-a publicat un catalog de fotografie și am expus alături de mentorul meu de la acea vreme. Și, cine știe, poate că Dincolo, catalogul meu de fotografie arhitectonică publicat pe 28 iulie 2005, a fost o fantastică premoniție pentru astăzi, când, alături de iubita mea architect, conduc o galerie de artă.

Povestea galeriei însă a început din dorința de a-mi câștiga independența, de a reprezenta și a lucra cu artiști, de la un vis al tatălui meu, pe care el, din păcate, nu a ajuns să îl vadă dus la bun sfârșit, dar îl vede și îl călăuzește prin memoria și moștenirea pe care o gestionăm… Tata spunea, mereu, că își dorește să rămână în amintirea noastră ca un băiat bun…

Cred că această dorință a lui m-a format și pe mine.

Ce poți vedea la Jecza Gallery?

Galeria Jecza și-a propus la început să devină o galerie de sculptură contemporană, onorând memoria tatălui meu, sculptorul Peter Jecza. Ca orice lucru pe care îl învestești cu viață, el crește și se maturizează. Am început, totuși, altfel: mi-am propus să expun artiști români care nu au expus în Timișoara, începând cu Dumitru Gorzo, Roman Tolici, Ion Grigorescu etc. Mi-am dat curând seama că nu este atât vorba de a construi o ambasadă pentru scena de artă din București sau din Cluj la Timișoara, ci mai mult de a construi o identitate care să formeze în jurul ei o scenă de artă.

Jecza Gallery funcționează după modelul occidental de galerie, care reprezintă un număr de artiști. Spațiul nostru, cu foarte puține excepții, este ocupat doar de expoziții ale artiștilor reprezentați. Binomul acesta dintre Fundația Triade (inaugurată de părinții mei în 2000) și Jecza Gallery face ca toată activitatea nevăzută a unei galerii să fie puternic ajutată de cercetarea și, implicit, de publicațiile realizate de Fundația Triade. Expozițiile, în cazul nostru, sunt doar un vârf de iceberg.

La Jecza Gallery te întâlnești atât cu „maeștrii” anilor 1960-70, pionieri ai video-art, land-art, kinetic-art și op-art, cât și cu artiști foarte tineri, a căror practică artistică îi apropie de „maeștrii” galeriei.

Ce putem vedea acum în galerie și ce planuri ai cu ea?

Astăzi, adică NOW (acum) – este titlul expoziției pe care galeria Jecza a organizat-o celebrei artiste britanice Jane McAdam Freud. Ideea de sculptură însă nu se rezumă doar la lemn, marmură sau bronz. Sculptură este și o instalație, un ready-made sau o lucrare multimedia.

Expoziția NOW pune această întrebare… ce este sculptura?

Următoarea expoziție pe care o pregătim în decembrie 4 8 / T R E N D S / iarn ă 2 0 1 8

la galerie este Ciprian Radovan – Fluidity / 1960-1975.

Galeria își asumă și această poziție de cercetare… Încercăm să revendicăm cât mai mulți artiști ai acestei generații fantastice, care, în perioada comunistă, au reușit să creeze o artă liberă ce nu s-a lăsat îngrădită de realismul socialist sau de partid – cum sunt și artiștii grupului Sigma sau 1.1.1., vedetele portofoliului nostru de artiști, ale căror lucrări au ajuns, în ultima perioadă, în marile muzee din Europa și din lume.

Care a fost expoziția de care ai fost cel mai mândru?

Ar fi nedrept să privilegiez o expoziție în fața alteia.

Cu toate acestea, cred cu tărie că o expoziție bună pune întrebări. Dacă pleci de la galerie cu mai multe gânduri decât ai venit, cred că ne-am îndeplinit misiunea. În altă ordine de idei, o expoziție bună nu trebuie să fie comodă, ea trebuie să te inspire… Tata spunea mereu că arta de bună calitate inspiră, la rândul ei, artă. Dacă reușești să realizezi o expoziție care inspiră, cred că ai făcut o treabă bună.

Sunt foarte bucuros să lucrez alături de curatori de excepție și cu artiști formidabili care intră în această horă cu noi. Sunt de asemenea un foarte mare norocos cu iubita mea, arhitectă, care se implică cu pasiune în activitatea și strategia galeriei. Este fantastic să ai o echipă cu care poți construi, care te inspiră și cu care țintești din ce în ce mai sus.

Spune-mi 3 artiști contemporani care sunt musai de urmărit.

Dacă vorbim de artiști tineri, și vorbim la modul general, sunt mult mai mulți de trei… Eu, unul, apreciez munca de cercetare și opera lui Mircea Cantor, urmăresc toți artiștii școlii de la Cluj, ador opera lui Marius Bercea, a lui Mi Boșcu Kafchin, Dan Beudean, Adrian Ghenie, Ciprian Mureșan, cred, de asemenea, că un artist foarte interesant de urmărit este Alex Mirutziu. Ador, de asemenea, creația lui Gili Mocanu și a unui tânăr artist descoperit de curând, Mircea Popescu, pe care l-am și expus la galerie în vară.

Bineînțeles, aceștia sunt favoriții mei, cu unii din ei am avut șansa să și colaborez deja, alții poate urmează la un moment dat. Sunt optimist.

Totuși, dincolo de acești artiști, sunt și artiștii generației 60-70 sau 80-90, de exemplu, Constantin Flondor sau Doru Tulcan, care pictează cu aceeași pasiune astăzi cum o făceau și în anii 1970. au Iosif Kiraly, a cărui creație continuă să mă inspire și atragă. Deci, clar, sunt mult mai mulți de trei.

Ce părere ai despre noul val de artiști? Ce crezi că aduc în plus?

Fiecare generație cred că are propria luptă… Artiștii avangardei anilor 1960-70, care au adus arta românească în sincronicitate cu ce se întâmpla în lume, continuă să genereze artă foarte pertinentă și astăzi, artiștii anilor 1980-90, marcați de schimbare, continuă să problematizeze și astăzi, cu aceeași ironie cum o făceau și atunci, generația 2000, ușor uitată în ultima perioadă, se confruntă cu aceeași societate ca tinerii artiști de astăzi.

Cred că artistul de astăzi trebuie să fie foarte bine informat, să evolueze, să nu se îmbete cu succesul de moment, să nu caute reacții imediate, prea facile sau fără

Imagine din expoziția This Could Be It, Roman Cotosman & Mircea Popescu, septembrie 2018 / Mircea Popescu, Inside the Wall, acrylic pe lemn, 2018, courtesy Jecza Gallery

iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 4 9

coloana vertebrală a unei cercetări în detaliu a lumii proprii lui. Cred că artiștii noului val de astăzi, care se vor impune în timp, nu descoperă ceara spaniolă, ci aplică atât tehnic, cât și conceptual, propria lor viziune informată și sensibilă asupra lumii, pe care noi, ceilalți, în viteza cotidianului, uneori scăpăm să o vedem cu adevărat.

Ce legătură au calitatea, proveniența și integritatea cu arta? Crezi că sunt importante?

Cred că integritatea este, în general, una dintre cele mai importante valori pe care ni le asumăm, alături de respect și conștiința calității oricărei acțiuni întreprinse. În ceea ce privește piața de artă, ea este definită de o serie de „ingrediente” a căror coexistență definește succesul unui artist. Totuși, calitatea este o noțiune subiectivă, pe când proveniența clar certifică o operă de artă. Trăim timpuri în care nu atât criticul de artă, cât colecționarul definește „valoarea” unui artist. Un artist care ajunge în colecția unui mare muzeu sau colecționar privat este automat mai „dorit” și de restul lumii, e firesc… Fiecare dintre noi își dorește o capodoperă „acreditată”. E normal să asociem valoarea unui obiect de artă cu proveniența… De cele mai multe ori, lucrările care au fost alese de o astfel de colecție au trecut „testul de calitate”. Știu că faci fotografie pe film. Cât de mult ți-a influențat estetica imaginilor pe care le faci faptul că ești mai mereu înconjurat de artă?

E interesantă întrebarea ta, trebuie să îți fac o mărturisire însă, una care de altfel este foarte privată: apetitul pentru fotografie a revenit odată cu Adela, iubita mea. E greu să fii artist și galerist în același timp, la fel de greu este să organizezi o expoziție dedicată propriului tău tată, care este un artist incredibil – conflictul de interese, apropo de integritatea noastră – e unul dintre motivele pentru care am renunțat la fotografie o foarte lungă perioadă de timp. Totuși, la fel cum am decis ca, pe 24 martie 2019, să

deschidem prima expoziție Peter Jecza la Jecza Gallery, așa mi-am asumat și această pasiune – fotografia.

Ca orice act artistic, el trebuie asumat: pe telefon am peste 70 de mii de imagini, dar asta nu înseamnă că sunt fotograf, și, totuși, inspirat, am revenit la atenția fiecărui cadru tras pe film. Este foarte adevărat că încrederea în ochiul fotografului a fost investită de iubita mea, care mă și inspiră, mai mult decât arta de care mă înconjor… Și, totuși, poate mă contrazic singur acuma, arta inspiră artă, cum spunea tata, probabil că geometria artei abstracte pe care o ador mi-a format și gândirea vizual-sensibilă. Probabil că este un amestec între muza pe care o iubesc și arta cu care mă înconjor.

Pentru tine, de unde începe procesul creativ? Știi… atunci când faci o imagine sau montezi un video, atunci când îți vine prima idee pentru o expoziție nouă sau motivația pentru un nou proiect, îți vine, pur și simplu.

Poate sună copilăresc asta, dar așa este… Uneori când mă uit la un video după ceva timp, nu îmi pot explica nici eu cum s-a născut… Bineînțeles că are în spate un cumul de experiențe personale, vizuale, lecturi, alte creații… Însă nu cred că există un anume moment definit cu exactitate.

Ce tip de expoziții te entuziasmează cel mai tare?

Foarte sincer, cred că orice expoziție care mă provoacă, care mă scoate din zona de confort, care îmi stârnește o emoție până la lacrimi – da, sunt genul de om care, atunci când e puternic impresionat de o lucrare, se emoționează până la lacrimi – de entuziasmat însă, cred că expozițiile care mă inspiră sunt cele mai puternice, care mă motivează să devin și eu din ce în ce mai bun… Eu sunt o persoană care își ia multe notițe, se întâmplă să ajung în expoziții în care se nasc noi idei de expoziții.

Spune-mi 3 atribute pe care ar trebui să le aibă o lucrare care să te impresioneze?

E greu să îți spun asta. Cred că o lucrare care te

Imagine din expoziția The Unpleasant Show, aprilie 2018 / Cristian Opriș, Kleinschink, instalație compusă din 80 de desene, 1999, colecție privată, courtesy Jecza Gallery

5 0 / T R E N D S / iarn ă 2 0 1 8

Autoportret Andrei Jecza, AA, fotografie alb-negru, 2018 impresionează pur și simplu „îți vorbește” – și, da, asta e un mare clișeu. Această întrebare este ca o întrebare pe care o aud frecvent, în legătură cu felul în care aleg artiștii galeriei. Nu este exclusiv o alegere „din stomac”, sunt totuși negustor de artă, deci este o alegere sensibilă și rațională, în același timp. Totuși, nu am făcut niciodată o expoziție la galerie cu gândul că va avea succes comercial.

Ce crezi că lipsește din domeniul ăsta, la noi? În Timișoara, cu siguranță lipsesc mai multe galerii, chiar și la nivel național sunt prea puține. Îmi place să observ că apar o serie de spații de proiecte, artist running spaces și asociații de artă contemporană, care oferă o altă perspectivă și creează o diversitate sănătoasă scenei artistice.

La Jecza Gallery, facem mereu evenimente muzicale în cadrul expozițiilor noastre, invităm artiștii și curatorii să intre în dialog cu iubitorii de artă, legăm cele două lumi cât mai interactiv, pentru a apropia publicul de creația artistică contemporană.

Noi, galeriștii, trebuie să ne asumăm rolul acesta de punte între expresia artistică contemporană și public, iar publicul trebuie să înceapă să aibă din ce în ce mai mult curaj de a se confrunta cu arta contemporană. Eu cred că totul începe de la curiozitate, nu neapărat de la a „înțelege”… Arta nu trebuie să o înțelegi, ea este un reflex al lumii prin care trecem – unii dintre noi cu prea mare lejeritate sau indiferență.

Cum ți-ai dori să evolueze Jecza Gallery?

Evoluția galeriei Jecza este una vie, ea se maturizează

odată cu noi. Simt că de la an la an suntem din ce în ce mai buni. Anul acesta, spre exemplu, am reușit să plasăm lucrările artiștilor noștri în muzee importante din lume, i-am adus mai aproape de publicul național, dar și internațional. Am început un proiect nou, numit The Unpleasant Show, care a debutat în martie cu o expoziție dedicată desenului în arta contemporană. O expoziție menită să fie neplăcută, provocatoare, care pune întrebări, pe care dorim sa o continuăm anual cu câte o altă preocupare ce ține de condiția artei contemporane astăzi. Avem ambiții din ce în ce mai mari și ne dorim din ce în ce mai mult de la noi și, implicit, de la evoluția galeriei. Doresc să descoperim artiști noi, să continuăm promovarea artiștilor noștri, să creăm dialoguri, să lansăm cât mai multe întrebări.

Cum crezi că vor arăta peste 10 ani galeriile de artă?

Cred că, peste zece ani, galeriile vor avea o prezență virtuală din ce în ce mai puternică, iar galeriile care vor rezista vor deveni formatori. Cred că activitatea lor este cheie în evoluția societății. Eu sunt absolut convins că viața fără artă este o greșeală, ca să îl parafrazez pe Nietzsche.

Cred în puterea artiștilor de a semnala anumite probleme, pe care noi, uneori, suntem prea comozi să le realizăm.

Cred că supraviețuirea noastră e condiționată și inspirată de creativitate și, astfel, arta și artiștii sunt esențiali.

Cred în firescul lumii, galeriile sunt și vor fi platforme de intermediere între artiștii contemporani și societate, ambele evoluează în același timp, se inspiră și motivează reciproc și nu pot exista una fără de cealaltă. Galeriile viitorului vor răspunde viitorului, cum astăzi, acum, o facem noi la Timișoara. iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 5 1

Iqos 3 gold

IQOS 3 este conceput pentru durabilitate. Noul sistem IQOS ProtectPlus™ utilizează materiale robuste pentru o protecție mai bună a dispozitivului. iqos.ro Preț: la cerere

ghid de

J’adore Absolu Eau de Parfum

cadouri

Extractele de iasomie de grasse, iasomie sambac, trandafir și magnolie se împletesc cu o prospeţime uimitoare: florile au dulceaţa unui sirop delicios, a unui nectar minunat, natural și senzual. www.dior.com Preț: 638 lei

ea pentru

Fi o l e H i d ra t a n t e Detox Complex de ingrediente care acţionează sinergic pentru captarea și menţinerea umidităţii la suprafaţa pielii, concomitent cu detoxifierea pielii.

Acid hyaluronic, Cobiodefender, Cofeina care împreună cu Argila îmbunătăţește drenarea și eliminarea toxinelor. www.farmec.ro Preț: 41 lei

5 4 / T R E N D S / iarn ă 2 0 1 8

Therme

Dăruiește relaxare celor dragi cu cardurile cadou și voucherele de vacanță Therme. Intră pe shop.therme.ro și alege varianta perfectă de cadou pentru copii, părinți, prieteni sau partener! www.therme.ro Giftcardurile pot fi de 100, 200 și 400 lei, iar voucherele pot fi customizate în funcție de zonă, timp sau perioadă.

Tissot PR 100 Sport Chic

Ceas damă Ceasurile Tissot sunt disponibile în magazinele Cellini și pe www.cellini.ro Preţ: 2.400 lei

Set rujuri TOM FORD

Nuanţe de ruj de la Tom Ford – spanish pink, velvet cherry, pussycat și nude www.tomford.com Preț: 800 lei

PAUL SMITH Leather Rabbit Cross Body Bag

Făcută pentru cele mai fun dintre noi, într-o formă jucăușă de iepure. www.johnlewis.com Preț: 1.800 lei

Tassimo Baileys

Îndrăznește să te răsfeți în orice moment al zilei cu Tassimo Latte Macchiato, o combinație tentantă de espresso, aromă delicioasă de cremă de lichior și spumă fină de lapte. www.lumeatassimo.ro Preț: 35 lei

iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 5 5

BALENCIAGA SPEED SNEAKERS Sneakersii iconici de la Balenciaga sunt cadoul perfect pentru cei care vor să îmbrăţișeze trendul sport-luxe. www.harrods.com Preț: 3.000 lei

ghid de

Sauvage Eau de Parfum

Pe lângă Bergamota de Calabria, plină de viaţă și suculentă, se instalează note noi și condimentate, care rotunjesc senzual compoziţia. Notele lemnoase ambrate de Ambroxan sunt învăluite în extractul de Vanilie din Papua Noua Guinee. www.dior.com Preț: 544 lei

cadouri pentru

WOODFORD RESERVE

Woodford Reserve Distiller’s Select este un bourbon creat cu multă migală în stil artizanal şi îmbuteliat în loturi mici. Are un conţinut substanţial de secară: 72% porumb, 18% secară şi 10% malţ şi este învechit timp de 6 ani în butoaie tradiţionale din lemn de stejar.

Ideal, acest bourbon se savurează ca digestiv, după cină, cu puţină gheaţă sau într-un cocktail clasic.

Preț: 239 lei

5 6 / T R E N D S / iarn ă 2 0 1 8

el

IQOS 3 BLUE

Noul IQOS 3 revoluționează normele în ergonomie și design compact, pornind de la marginile curbate și rotunjite până la finisajele sale premium.

Experimentează toate stilurile pe care noul IQOS 3 le poate oferi, cu peste 500 de posibilități de personalizare. iqos.ro Preț: la cerere

RUCSAC AERODROME – Aspinal of London

Designul stilat și minimalist, inspirat din estetica militară, a fost creat în colaborare cu David Gandy.

Acest rucsac elegant oferă mult spaţiu interior pentru toate lucrurile esenţiale zilnice. www.aspinaloflondon.com Preț: 4.300 lei

Carl Edmond Xmas Box – Ryolit White Deluxe Gold Ceas bărbat Ceasurile Carl Edmond sunt disponibile în magazinele Cellini și pe www.cellini.ro Preţ: 1.070 lei

Parfum ACQUA DI PARMA – NOTE DI COLONIA

Un parfum care celebrează puterea dragostei și a pasiunii, având note de mandarină, bergamotă și patchouli. www.acquadiparma.com Preț: 1.500 lei

L’OR Espresso

L’OR Espresso Ristretto 11, capsule din aluminiu compatibile cu aparatele Nespresso® Preț: 16 lei

iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 5 7

Iarna a venit și s-a instalat confortabil, iar noi ne dorim să petrecem câteva zile de vacanță în zone cu peisaje fabuloase, dar parcă, în egală măsură, ne-am dori câteva zile și pe o plajă tropicală. Ne-am gândit la toate, de la munții Italiei acoperiți de zăpadă și lacuri înghețate care îți taie respirația și până la destinații exotice care te fac să uiți de iarna grea și mohorâtă care te așteaptă la întoarcerea în țară.

Escapade de iarnă Dolomiți, Tirolul de Sud, Italia

Lanțul muntos Dolomiți oferă peisaje spectaculoase, fiind destinația perfectă de o zi, dacă te afli în Veneția. Drumul din Veneția până acolo este de 140 km și este considerat unul dintre cele mai spectaculoase drumuri alpine din lume.

Central Park, New York

Sunt multe motive pentru care să vizitezi New York-ul în perioada sărbătorilor, dar chiar și după despodobirea bradului de Crăciun din Rockefeller, Central Park rămâne unul dintre locurile pe care este obligatoriu să le vizitezi.

iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 5 9

Shirakawa-go, Japonia

Cele mai friguroase părți ale Japoniei se regăsesc în zona nordică a țării, dar nicăieri nu vei găsi zăpadă mai frumoasă ca în satul cabanelor de basm, Shirakawa-go. Fiind sub patrimoniul UNESCO, satul se află la poalele munților și se întinde pe o suprafață de 170 de acri.

Lacul Bled, Slovenia

Lacul Bled este una dintre cele mai populare destinații din Slovenia.

Biserica-turn aflată pe o insulă în mijlocul lacului, în jurul căreia te poți plimba cu barca, transformă lacul într-una dintre cele mai spectaculoase destinații din Slovenia. Iar dacă ai norocul să prinzi Alpii din fundal acoperiți de zăpadă și lacul învăluit în ceață, ai asigurat feed-ul de Instagram pentru următoarele trei zile.

Hallstatt, Austria

Vederile spectaculoase spre lac și clădirile de secol XII fac din Hallstatt orașul perfect de pozat. Dacă alegi să-l vizitezi iarna, te vei bucura de munții îmbrăcați în zăpadă și de atmosfera și căldura din restaurante fără să te simți sufocat de turiști.

6 0 / T R E N D S / iarn ă 2 0 1 8

Harbin, China

În fiecare ianuarie, nordul Chinei este invadat de peste un milion de turiști veniți să vadă o atracție unică în lume: un oraș întreg construit din gheață. Festivalul internațional de sculptură în gheață de la Harbin se ține în fiecare iarnă, încă din 1963, acoperind peste 700.000 m2 de castele, zgârie-nori acoperiți cu led-uri colorate și alte sculpturi.

Rio de Janeiro, BrazilIA

În seara de Revelion, peste două milioane de oameni invadează plaja Copcacabana pentru a petrece trecerea în noul an. Așteaptă-te ca petrecerea să țină până în zori, cu muzică rock, samba, fructe exotice și multă distracție.

Boracay, FILIPINE

Boracay este insula tropicală idilică, specifică Asiei de Sud-Est, cu țărmuri line, nisip mătăsos și apusuri care îți taie respirația.

iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 6 1

)

)

Magia Sarbatorilor Pijamale de Crăciun TEX, pentru întreaga familie: damă/ bărbați, S/XXL, 39 lei, copii, 9 luni/16 ani, 35 lei; papuci de casă copii, 22 lei

Magia sărbătorilor este definită de momentele petrecute împreună, de bucuria pe care o simțim pentru că ne avem unul pe celălalt. Și, prin fiecare moment, rescriem de la an la an povestea familiei. Iar la finalul zilei, după o excursie prin zăpadă, fiecare zâmbet, fiecare glob sau decorațiune, mirosurile îmbietoare ale bunătăților pregătite și ținutele vesele de sărbători de la TEX ne ajută să transformăm orice dorință în realitate, să descoperim magia și aura sărbătorilor împreună. Pentru a rescrie povestea noastră. Așa cum e ea. Magică și veselă.

Fotografii: Dan Nichitiu Styling: Ema Baniță Make-up & Hair Styling: Roxana Mălăele Modele: Mădălina și Ionuț (MRA Models) Copii: Jaqueline și Tudor Locație: Atelier IRIS

6 2 / T R E N D S / iarn ă 2 0 1 8

Tricouri cu mânecă lungă, TEX, copii, 2/14 ani, 35 lei; jeans copii 55 lei

iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 6 3

Pulover bărbăți, TEX S/XXL, 65 lei; jeans bărbăți TEX 75 lei, tricou cu mânecă lungă, TEX, 2/14 ani, 35 lei, jeans fete 55 lei

6 4 / T R E N D S / iarn ă 2 0 1 8

Pulover TEX, damă, S/XXL, 65 lei; pulovere TEX pentru copii, 2/14 ani, 45 lei; pantaloni reiați TEX, fete, 2/14 ani, 35 lei; jeans TEX, băieți, 55 lei, jeans TEX, damă 65 lei

iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 6 5

Pulover TEX, 2/14 ani, 45 lei; jeans TEX, băieți, 55 lei

6 6 / T R E N D S / iarn ă 2 0 1 8

Colecțiile TEX sunt disponibile în hipermarketurile Carrefour și online pe carrefour.ro/TEX

Rochie TEX, 5/12 ani, 50 lei

iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 6 7

ATR A povestea mea de iarnă

Când vrei să înlocuiești peisajul gri de iarnă al orașului cu o experiență pe care să o postezi zâmbind pe Instagram cu #povesteameadeiarna, nu trebuie să pleci prea departe. Locul perfect e în inima naturii, în România.

6 8 / T R E N D S / iarn ă 2 0 1 8

Î

n Valea Doftanei, la doar o oră jumătate de București, vei găsi locul perfect pentru o evadare în acest sezon. Pe malul lacului Paltinu, parcă îngropată în nămeți, vei descoperi pensiunea ATRA.

Aici, iarna, întreaga atmosferă și peisajul sunt învăluite într-un simț al basmului de Crăciun.

Decorul camerelor amintește de cabanele de munte, dar într-o imagine modernă, care te încântă și te relaxează imediat, iar priveliștea din geamurile largi îți aduce aminte că ești în inima naturii, unde te poți bucura de fiecare rază de soare, fiecare fulg de nea și acei câțiva pași lăsați în nămeți după o plimbare cu sania.

ATRA este locul unde poți veni la restaurant alături de persoana dragă, întreaga familie sau în grupuri, pentru a petrece timpul împreună, în jurul unor preparate atent create de chef, pe care le puteți asocia, la recomandarea somelierului nostru in-house, cu cel mai potrivit vin.

Restaurantul ATRA, anul trecut, a fost inclus în unul dintre cele mai vechi și respectate ghiduri culinare din lume – Gault&Millau, cu un punctaj de 13.5 și 2 bonete, iar anul acesta a luat premiul doi pentru „cel mai bun restaurant de hotel” la Horeca Awards 2018. În sezonul rece, aici vă așteaptă un meniu presărat cu produse artizanale, făcute în casă, precum cârnații de prepeliță, delicatesuri afumate din carne și pește, zacuscă, murături, dulcețuri, pâine proaspăt coaptă în fiecare dimineață. Toate acestea și alte produse locale, precum cașcaveaua și brânza de burduf, pregătesc „scena” pentru o adevărată experiență culinară pe care o creăm pentru oaspeții noștri zi de zi, prin meniul a la carte sau meniurile de tasting.

La ATRA, fie că vrei să petreci un sejur sau ne vizitezi doar pentru o masă la restaurant, ne asigurăm că fiecare element al experienței contribuie la crearea unor momente memorabile.

iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 6 9

arts&culture 7 0 / T R E N D S / iarn ă   2 0 1 8

Foto: George David

Doru Pușcașu

este „Om la lună”.

Sau nvers i

Interviu de Cristian Niculae

„Om la lună a fost o poezie colectivă, scrisă acum mulți ani în timpul unei eclipse de lună, la care am contribuit și eu, transformând-o apoi într-un cântec.

Ea a crescut în toți anii ăștia și am simțit că m-a asimilat ea pe mine, deși nu mi-a aparținut de la început întru totul. E o moștenire prețioasă și ceva ce mă leagă strâns, artistic și uman de trecut. Este evoluția mea. Om la lună sunt eu.

Probabil, nu doar eu. Proiectul a fost o continuare firească a anilor petrecuți în trupa Oliver, a pornit dintr-o mare nevoie de a elibera tot ce am strâns în aproape șapte ani de necântat.” – Doru Pușcașu

iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 7 3

Vrei să fii salvat sau te simți bine în luna ta?

Nu cred că există o relație salvat-salvator la nivel absolut.

Cred că ne salvăm unii pe alții de-a lungul vieții noastre, suntem și salvatori, și salvați. În pași mici, înainte, înapoi și tot așa. Iar luna mea cred că este una care poate să salveze oamenii care au nevoie de ea acum, dar care mă salvează și pe mine. Pentru mine e o formă de terapie, e o încercare timidă de a ieși din cochilia mea extrem de dură și de a găsi oameni care să urle la lună împreună cu mine, de bucurie, de tristețe, de frică sau pur și simplu să își dreagă vocea, fără teama de a fi considerați ridicoli.

Povestește-mi puțin despre relația ta cu muzica. Știu că ai mai cântat în trecut.

Am cântat aproape zece ani cu prietenii mei cei mai buni, întâi într-o trupă care se chema 41 și apoi în Oliver. A fost o viață de om, așa, am crescut împreună și am crescut ceva ce a fost foarte frumos, cu multe bucurii, dar și cu deziluzii. Cred că am parcurs toți pașii buni și răi pe care i-am fi putut parcurge. Cred că ne doream mai mult, dar nu știu dacă am fi putut mai mult atunci. Am lansat două albume, ne-am făcut o mulțime de prieteni, unii dintre ei vin acum la concertele mele. Mă uimește de fiecare dată ce lucru mare poate să însemne relația oamenilor cu muzica.

Cât de mult ne apropie. Una peste alta, cred că a fost vorba despre viața unor oameni care au mers împreună, unul lângă altul, ani de zile.

Ce s-a schimbat între timp de ai hotărât să faci Om la lună? Între timp, cum se întâmplă uneori într-o relație, drumurile s-au mai întortocheat și fiecare a simțit nevoia să o ia într-o altă parte. Ne-a consumat foarte tare toată experiența asta. Am fost foarte carne și sânge unii cu alții. A fost totul foarte personal și a lăsat urme pe fiecare. Iar eu cred că am tot așteptat să regăsim plăcerea aia de la început, doar că nu am mai reușit laolaltă. În tot timpul ăsta eu am cântat, am compus, am experimentat. Am cântat și mai cânt cu Horia, basistul nostru, într-un proiect în care el face muzica lui electronică pe versurile mele și e foarte frumos. Am mai testat piese noi în fața familiei sau prietenilor prin călătorii.

Nu știam când o să fie momentul să cânt din nou pe o scenă, sau în ce fel o să pot face asta, dar știam sigur că va veni.

Cred că o vreme mi-am căutat și o mulțime de scuze, dar până la urmă am ieșit și gata. Brusc și neplanificat.

A existat un cântec care te-a făcut să spui: „Gata, mă reapuc de muzică”?

Nu m-am oprit niciodată din muzică, nici nu cred că aveam cum. A fost însă un moment în care m-am gândit că aș putea să fac asta și singur, atunci când am fost într-o călătorie la Dublin și am văzut bucuria oamenilor care cântau pe străzi.

Buskers, așa cum se numesc. Mi-am dat seama că lucrurile sunt mult mai simple decât par și că noi le-am tot complicat de-a lungul timpului. Și că nu ai nevoie de mare lucru pentru a face muzica aia pe care o ai în tine și să simți bucuria în tine și oamenii care te privesc. Ia o chitară și cântă-le.

Ce crezi că lipsește din muzica de la noi? Și cum ai descrie ce se întâmplă acum în muzica românească?

Nu știu ce lipsește, nu mă pricep atât de bine încât să dau verdicte despre industrie. Nici nu sunt extrem de ancorat în realitate. Față de acum șapte ani, am descoperit că există mult mai multe locuri unde poți cânta, mult mai multe trupe și artiști solo, foarte buni chiar, și mai ales mult mai mulți oameni dispuși să asculte lucruri noi. Cred că e o deschidere nouă, bună, cred că o trupă de acum are mult mai multe șanse să ajungă la oameni. Că până la urmă despre asta e vorba, trebuie cumva să ajungi la ei. Că reușești deodată să ajungi la mai mulți sau trebuie să îi iei unul câte unul, e la fel de valoros.

Cât timp îți ia să scrii un cântec? Și ce te inspiră cel mai tare?

Poate să îmi ia ani sau poate să îmi ia o oră. Am cântece care au apărut în capul meu pur și simplu și pe care le-am scris într-o după-amiază, într-o formulă finală. Sunt și cântece însă care parcă nu s-au copt încă. Revin și tot revin la ele și parcă nu sunt unde trebuie. Mă inspiră foarte multe lucruri. În general, oamenii și relația dintre ei. Cred că majoritatea cântecelor mele Om la lună sunt despre relația dintre oameni. Și bucuria și dragostea și frica și liniștea și recunoștința și neajunsul. Par niște sentimente ce aparțin cuiva, dar eu vorbesc despre ele prin relaționarea cu celălalt. De cele mai multe ori vorbesc despre mine și relațiile mele cu oamenii, evident, dar se întâmplă să scriu și despre alte relații.

Foto: Miluță Fluraș

Câte nuanțe are pentru tine poezia?

Asta mi se pare fabulos la limba română. Și, de fapt, cred că e valabil pentru oricine scrie în limba nativă.

Multitudinea de nuanțe și de forme pe care poate să le ia cuvântul. Abuzez uneori de acest lucru. Mă joc și mă distrez de unul singur la cum pot trage de cuvânt ca de o plastilină. Descopăr de fiecare dată procedee noi și feluri diferite de a construi versul sau ritmul prin cuvânt.

Când compui, te gândești dacă acel cântec va prinde sau dacă va rezista în timp?

Asta a fost marea mea teamă când m-am reapucat de cântat în public.

7 4 / T R E N D S / iarn ă 2 0 1 8

Pentru că ani de zile nu m-am mai expus deloc, am stat foarte ascuns pe muntele meu trăindu-mi viața în salturi liniște-neliniște, încât m-am temut dacă eu sau muzica mea mai suntem relevanți pentru oameni. Cred că fiecare muzică are epoca ei, influențele ei, viața ei. Eu sunt un om cu o chitară și, din când în când, un pian. Și mai cânt și poezii în română. Mi se pare că asta este miza cea mare a fiecărui artist, pe lângă nevoia de a-și exprima arta într-o formă sau alta, să fie relevant. Nu mi-am răspuns încă la această întrebare. Cântece care să reziste în timp nu știu dacă am avut vreodată. Cred că la noi cântecele care rezistă în timp sunt cele pe care oamenii le cântă pe munte și le dau mai departe.

Nu știu dacă vreun cântec de-al meu se cântă pe munte.

Foto: Aurel Constanti Păduraru

La ce te-ai gândit când ai compus „Timp pentru noi”?

La ceva ce nouă ne lipsește foarte mult, și aici mă refer la oamenii care trăiesc în ritmul orașului și al vieții în mare viteză. M-am gândit la tihnă. La momentul acela în care nu faci nimic, pur și simplu, stai și privești grâul cum crește.

Cum să stai și să nu faci nimic? Să fii tu cu tine însuți. Cred că tihna asta vine dintr-o mare liniște și asumare a ceea ce ești. Iar noi suntem mereu în competiție cu alții sau cu noi înșine, foarte greu de mulțumit și de oprit. Prin urmare cred că e un sentiment pe care îl putem doar bănui. Cred că el s-a oprit la țară undeva, unde nu a ajuns tehnologia, iar lucrurile sunt simple, așa cum sunt ele de când lumea și pământul. Viața are cursul ei, natura la fel, dragostea la fel. Și fiecare are timpul ei. Și e timp pentru toate.

3 artiști care îți plac de la noi? Îmi place Eyedrops, pentru prospețime și pentru sentimentul de soare blând pe care ți-l dau. Mi-e drag de Coma, pentru relația pe care o au cu oamenii și pentru că de atâția ani sunt tot acolo împreună și transmit multă bucurie. Îmi place valul acesta de artiști solo, cum sunt Valeria Stoica, Alexu and the voices inside sau Ana Coman. În lumea asta, în care muzica e de multe ori extrem de complicată și necesită o mulțime de hard și soft, să iei o chitară în mână și să cânți e ceva foarte reconfortant.

Ce înseamnă să ai curaj în muzică, de fapt?

Iar nu prea știu să răspund. Cred că la noi nu se poate vorbi de curaj, că nu lucrăm într-o industrie unde banii fac legea. Și aici nu mă refer la Inna sau la Smiley, ci la oamenii între care mă învârt eu. Muzica de aici, de la nivelul pământului. Mie mi-a trebuit curaj să ies singur pe o scenă, fără nimeni pe flancuri, cum eram obișnuit. Cred că noțiunea de curaj este diferită pentru fiecare dintre oamenii de aici.

Curaj e să-ți învingi frica, indiferent care este ea. Cât de banal ar suna, despre asta e vorba. Curajul e al fiecăruia, în măsura în care frica e a fiecăruia.

Ce album ai lua cu tine pe o insulă pustie, dar cu pick-up și boxe de calitate?  Mike Patton – Mondo Cane (live la Amsterdam).

Ce muzică ai în playlist?

Eu am niște obsesii pe care le-am adus cu mine de când ascult muzică. Ascult Depeche Mode dintotdeauna și cred că sunt cei mai relevanți muzicieni pe care îi știu. Au trecut prin o mulțime de perioade și au rămas foarte proaspeți. Așa că îi am mereu în playlist. Ascult foarte multă muzică veche.

Cred că am perioade de ascultare, în funcție de locul unde sunt sau de ce mă preocupă atunci. Mai nou a început să îmi placă foarte mult patetismul și lirismul cântecelor italiene din anii 60, Mina, Celentano, Gino Paoli, Ornella Vanoni, ascult mult jazz, plus muzică pe care o descopăr. Mai nou ascult foarte mult Asaf Avidan, îmi place foarte mult și mă inspiră ce face el singur acolo pe scenă.

Și 3 de la ei.  O să îți zic oameni, nu trupe. Martin Gore, Brian Molko și Damien Rice.

Ce te deranjează cel mai tare în jurul tău?

Că oamenii sunt ori extrem de înverșunați, ori extrem de resemnați. Nu mai e nimic între și greu de tot se poate construi ceva cu atitudinea asta. Sunt câțiva oameni care încearcă, dar le e foarte greu și lor. Trăim niște timpuri tare grele.

Cum crezi că se va vedea luna peste 10 ani?

Așa cum s-a văzut mereu. Și asta mi se pare grozav. Că va fi mereu lună nouă și va crește până la luna plină și apoi va descrește și tot așa. Mi se pare un ciclu foarte firesc, chiar dacă ne înspăimântă sentimentul de trecere permanentă, ea își continua cursul, indiferent de ce se petrece în jur, așa cum a fost de când lumea și pământul. Am fost într-un mic sat pescăresc din Sicilia în timpul unei furtuni foarte puternice, cu valuri imense, iar toată piața mică de lângă port era sub ape. Turiștii erau speriați și mâhniți de calamitatea care a lovit bieții oameni, dar ei, localnicii, erau atât de liniștiți, băgau mesele înăuntru, mutau cu hei-rup bărcile care intraseră în piață purtate de valuri, glumeau între ei, erau complet relaxați. Se mai întâmplase lucrul ăsta de o mie de ori. Și au supraviețuit. iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 7 5

X

George

One Night Gallery

George, primul banking inteligent cu personalitate, a fost salutat de șase artiști români într-un proiect curatoriat de One Night Gallery. Aceștia au regizat câte o scenă în care George devine actorul principal. Ilustrațiile lor prind viață în cadrul unei colecții de haine ce promovează designul românesc. Lansată pe 3 decembrie la Qreator, colecția se găsește de vânzare pe molecule-f.com. Adrian Săveanu și Ana Maria Ghiurcă de la George împreună cu Sorina Topceanu și Mădălina Ivașcu de la One Night Gallery ne povestesc despre proiectele lor.

Interviu de Cristian Niculae

7 6 / T R E N D S / iarn ă 2 0 1 8

Cum a pornit ideea colaborării dintre George și One Night Gallery?

George este mai mult decât un produs bancar, George poate să facă parte din viața ta de zi cu zi, să fie prezent cu tine acolo unde îți petreci timpul și să îți facă viața mai ușoară.

Ne-am dorit să ducem acest produs cât mai aproape de comunitățile unde poate fi relevant, iar comunitatea celor de la One Night Gallery este una în continuă creștere, cu oameni talentați, deschiși și îndrăgostiți de tehnologie.

Cum George este la intersecția dintre tehnologie, inovație și lifestyle, colaborarea noastră a apărut natural, pentru că George iubește designul. Adrian Cum îl vede One Night Gallery pe George?

Cu George am făcut cunoștință în vară, a fost o întrevedere scurtă, dar ne-am dat seama imediat că vom face o echipă bună. În spatele lui sunt o mână de oameni foarte muncitori, cu o imaginație bogată, dovadă că au fost atât de deschiși și entuziasmați încât am dezvoltat deja de anul acesta proiecte care ne plac foarte mult și acum ne pregătim împreună pentru niște planuri foarte ambițioase pentru 2019. They had us at hello inovatie:) Sorina Și invers.

Cu mult înainte de lansarea campaniei, eram în căutare de oameni creativi cu care să dezvoltăm proiecte inedite, care să explice cât mai bine filosofia din spatele lui George.

La One Night Gallery am găsit fix ce aveam nevoie: oameni pasionați de artă contemporană și tehnologie. Ne-au plăcut mult toate proiectele lor și am știut din prima că viziunea lor i se potrivește perfect lui George. Ana Cine sunt artiștii ilustratori cu care ați colaborat pentru acest proiect? Și care este conceptul?

Artiștii alături de care a fost dezvoltată această primă colecție augmentată sunt Bianca Dumitrașcu, Livia Fălcaru, Raluca Băraru, Victor Fota, Kitră și Ioana Trușcă. Conceptul proiectului are la bază atât obiectivele One Night Gallery, cât și dorința de a îl introduce pe George în diverse universuri creative. George este primul banking inteligent, intuitiv și adaptat pe nevoile fiecăruia, așa că cel mai atrăgător mod prin care am propus să arătăm cât de adaptabil este a fost prin intermediul artiștilor One Night Gallery. Rezultatele sunt co-crearea unor noi tipuri de experiențe vizuale, extensii ale unor lucrări inițiale, dezvoltarea unei noi modalități de interacțiune a publicului cu arta. Mădălina Ce cântărește mai mult, arta sau tehnologia?

Arta este cea care este pusă în valoare prin intermediul tehnologiei. Toate tool-urile tehnologice pe care le folosim sunt pentru a crea diferite experiențe în lucrările artiștilor, pentru noile perspective pe care le oferă și pentru oportunitatea de a-ți fi dezvăluit mai mult din universul imaginat de artist. Sorina

iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 7 7

Ce aduce în plus tehnologia în artă?

Cred că tehnologia are puterea de a duce arta mai departe, atât prin desființarea barierelor fizice, cât mai ales prin noi instrumente de exprimare.

Inovația și arta au mers mână în mână de secole, iar astăzi cele două domenii sunt mai interconectate ca niciodată. Tehnologia ne schimbă viața și viziunea asupra lumii.

Artiștii împing granițele creativității și folosesc tehnologia pentru a oferi adevărate experiențe, iar arta evoluează într-un ritm amețitor. Adrian Cum va arăta industria creativă peste 10 ani?

Cu siguranță, mult mai fidelă imaginației noastre. Primul an de One Night Gallery ne-a arătat că poate deveni realitate ceva ce doar ne-am închipuit noi și acest lucru s-a întâmplat cu limitările impuse de un business la început de drum.

Direcția pe care noi o vedem acum este cea în care interactivitatea publicului, prin leap motion, kinect etc, va juca un rol important. De asemenea, rating-ul publicului va fi un element care va putea modifica în timp real ceea ce este prezentat, fie că vorbim de o prezentare de modă sau de o expoziție de artă. Probabil că, în 10 ani, mixed reality va fi un lucru firesc, dacă nu chiar demodat. Mădălina Cum vor arăta expozițiile One Night Gallery peste 2 ani?

Cu fiecare ediție, provocările vor deveni mai mari pe măsură ce în arhitectura evenimentului se vor adăuga noi componente de scenografie sau de tehnologie. Peste doi ani ne dorim să oferim deja o selecție cât mai mare de lucrări de artă cinematizate, astfel încât să creăm experiențe cu adevărat imersive și de a oferi artiștilor noi instrumente de storytelling digital pentru ca publicul să interacționeze diferit cu arta lor în diverse medii, de la VR, AR sau mixed reality.

De asemenea, vom continua să punem accentul pe proiectele colaborative și cu siguranță ne vom axa pe reinterpretări ale artiștilor din diverse domenii, pornind de la opere originale. Sorina

Fotografii: Vlad Andrei Make-up: Roxana Mălăele Hair: Mădălina Fediuc (Beauty District)

iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 7 9

Este unul dintre cei mai inovativi artiști de la noi. Sneakersi + artă = Graure.

De la desene cu Rick and Morty până la recrearea unor personaje din filme, precum Deadpool, tânărul artist a captat atenția multor oameni, iar lucrările lui sunt efectiv mind blowing. Viața fără artă ar fi pustie, iar viața fără sneakersi ar fi prea goală, adică tot pe acolo, așa că am stat de vorbă cu omul care le îmbină și a ieșit acest interviu colorat. De citit alături de perechile tale de sneakersi. Interviu de Ioana Sabo. Foto: arhiva personală

g

r

a

u

r

e

iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 8 1

Artă + sneakersi = ?

Unicitate în vestimentație, ăsta a fost primul gând.

E o poveste complexă în spate, dar se înțelege la acel nivel doar în momentul în care ajungi să ai propria ta pereche personalizată.

Cine e Graure descris de Graure?

Un tip care preferă să se exprime mai mult prin munca lui. Mie îmi place procesul, agitația și uneori chiar și stresul de care mă lovesc în anumite situații.

Mă bucură emoția omului când își primește lucrarea realizată de mine, mă bucură interacțiunea și șansa, evident, de a cunoaște aceste persoane.

Există foarte mulți oameni și multe vedete care apreciază ceea ce faci. Cum te-a schimbat toată această atenție pe care o primești pentru ceea ce faci?

Toate lucrurile astea m-au făcut să conștientizez cu adevărat că munca mea este importantă și pentru alții, implicit să ofer mai mult și să cresc acea calitate care definește lucrările mele. Îmi place să îmi spun că nu m-am schimbat, cel puțin nu în sensul acela întâlnit la persoanele care trec rapid dintr-un mediu în altul, din anonimat în, ei bine, „mult mai puțin anonimat”.

Sunt curioasă dacă ai o pereche preferată de sneakersi – unul dintre modelele făcute de tine.

Nu aș spune că am o lucrare preferată, am atins atât de multe zone în ceea ce fac, încât diferențele sunt enorme, atât din punct de vedere vizual, cât și conceptual.

Două serii de lucrări care mi-au plăcut foarte mult sunt perechile cu nisip pe midsole (banda de cauciuc laterală) „The Sand Pack” și cele 4 perechi „The Marble Pack”, realizate pe Air Force 1 Mid, prin tehnica Ebru.

Care este modelul tău preferat de sneakersi?

Fără „doar” și „poate”, Nike Air Force 1 Low triple white.

8 2 / T R E N D S / iarn ă 2 0 1 8

Și, totuși, de unde pasiunea și cum te-ai gândit să pornești treaba asta?

Pasiunea pentru sneakers a venit încă de când eram mic, de la câteva modele Reebok „The Pump” și Vans Authentic. Ulterior am experimentat pe o pereche și mi-am dat seama că sunt foarte puține limite în ceea ce privește ce pot să fac, și mult mai puține persoane care fac deja asta la noi. Long story short, am fost „pionierul” unei nișe. Mi-a plăcut mult denumirea de mai devreme, nu mai știu exact de unde a apărut, dar m-a marcat și o accept cu mândrie și deosebită modestie (râde).

Un artist care te-a inspirat?

Dominic Chambrone – aka The Shoe Surgeon.

Incredibil om, deosebită poveste, puteți căuta despre el în online și vă garantez că nu o să fiți dezamăgiți. Sper să lucrăm împreună la un moment dat.

Care e cel mai fain lucru la ce faci tu?

Faptul că pot să îi ofer unei persoane o lucrare de artă unică în lume. Deși cred că am spus suficient cu asta, o să merg mai departe, deoarece sunt mai multe planuri aici. Mă bucură mult să văd reacția pe care oamenii o au când își primesc acele lucrări, mă satisface extraordinar de mult interacțiunea cu ei și încerc să prind cât de mult pot. Nu e vorba doar despre pictură pe încălțări, nu, e vorba despre un proces în care fiecare are de câștigat, atâta vreme cât se implică până la capăt în asta.

Hai să vorbim puțin și despre muzică – ce regăsim în playlistul tău?

Foarte mult grime, jazz, rock și ceva r&b.

Descrie-mi o zi obișnuită din viața ta.

Lucrez foarte mult noaptea și cred că somnul e „overrated”. Dorm undeva la 5 ore pe noapte (sau dimineață) și în cea mai mare parte a timpului lucrez. Mă ocup și de partea foto/video pentru lucrările mele + diverse

campanii pe care le realizez. Fac și editare video, însă momentan nu am suficient de mult timp încât să ajung repede la un nivel acceptabil pentru mine.

Dacă ar fi fost să faci orice altceva...? Spre exemplu, fiecare copil își dorește să devină ,,ceva”. Tu ce îți doreai?

Simplu: Scafandru – ca să adun scoici Astronaut – roci de pe Lună Medic veterinar – mi-au plăcut mereu animalele Iar, momentan, dacă ar fi să mă gândesc la ceva, probabil că aș lucra în publicitate/un alt domeniu creativ.

Ai vreun plan de viitor? Unde îți dorești să ajungi cu sneaker art-ul?

Departe. Planurile de viitor sunt acolo și nu îmi place să vorbesc atât de mult despre ele, iar momentan mă focusez pe a consolida ceea ce deja am început să clădesc.

Ce faci pe lângă asta?

Campanii pentru branduri, am o prezență fermă în online pentru audiența mea și aleg întotdeauna să spun lucrurilor pe nume și să nu ma leg de chestii în care nu cred. E o discuție complexă aici, poate cu altă ocazie vom discuta pe larg.

Dacă ar fi să oferi o pereche de sneakersi făcuți de tine oricărei persoane din lumea asta (dead or alive) și să stați de vorbă la o cafea sau un pahar de bere, pe cine ai alege?

Gary Vaynerchuk. Nu sunt de acord cu tot ceea ce spune. Este de așteptat, dat fiind faptul că are multe momente de contradicție (pe care însă și le asumă).

Nu e vorba că m-a inspirat în a face mai mult, pentru că mereu am fost genul de persoană care nu poate sta fără a face pe cât de mult posibil cu timpul dintr-o zi, însă conținutul lui m-a atins ca o confirmare, am simțit că fac bine ceea ce fac. Venind de la o persoană ca el, a însemnat mult pentru mine.

Viața fără sneakersi ar fi....

Nu știu exact. Un tip zicea ceva de genul „You’re either in your shoes or in your bed, so it pays to invest in both” – (nu mai știu personajul), se înțelege de la sine.

Viața fără artă ar fi...

Arta este subiectivă. Stă în ochii privitorului. Viața fără artă e un scenariu pe care nu mi-l pot imagina, dar ce îmi pot imagina e o persoană care vede arta chiar și într-o linie trasată pe asfalt. Așadar?

For the grand finale, ceva ce nu știe oricine despre Graure.

Din toată colecția mea de sneakers, doar două perechi sunt personalizate. Cum și de ce? Ei bine, am atât de multe idei în cap și îmi vine mereu să mai adaug ceva și încă ceva la o lucrare, astfel încât dacă port o lucrare custom cumva simt o limitare. E paradoxal și poate chiar ironic, tocmai omul care face artă pe sneakers să poarte sneakers albi, însă așa e. iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 8 3

machina electrica

Interviu de Ioana Sabo

După primul tatuaj, a urmat al doilea. După al doilea, au mai urmat două. Nu am privit niciodată tatuajele ca pe niște accesorii, ci ca pe o fuziune perfectă între artă și momente. Momente care m-au marcat, care au fost punți de trecere dintr-o etapă în alta; trecut, prezent și viitor într-un singur desen pe piele. Un desen care o să fie mereu acolo să îmi amintească de ceva, de cineva. Nu aveam niciun dubiu că el o să zică altfel, dar nici nu am mers cu vreo așteptare să obțin anumite răspunsuri, asta pentru că știam că e un artist alături de care o să am o discuție lejeră la cafea despre ceea ce îi place lui cel mai mult să facă: artă. Irina mi-a servit o cafea fix de trezire și s-a alăturat pe canapea. Teo, relaxat, stă pe scaunul de lângă mine. iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 8 5

Mi-a atras atenția tatuajul de pe mâna lui dreaptă. Este imperfect. Este altfel. Îmi ridic privirea și încep cu o primă întrebare legată de plecarea lor recentă din țară. „Probabil că, după 20 de ani de a face ceva, oricine sau poate anumiți oameni încearcă să facă o schimbare. Eu trăiesc într-o bulă, a mea, și am zis să iau o pauză. Pe parcurs, ca după o vacanță din copilărie, ca să zic așa, mi s-a făcut dor de a face tatuaje din nou și am zis că este cazul să îmi reiau activitatea. Am decis să plecăm din cauza atmosferei «plăcute» din București, din cauza oamenilor care te bombardează cu dorințe de care nu sunt siguri și a timpului care nu este valorificat de mulți.” Am zâmbit. Sinceritatea lui Teo m-a surprins, ce-i drept. Oarecum puteam să anticipez că va spune asta, poate pentru că eu mă regăsesc mult în această dorință.

Luăm o gură de cafea și continuăm discuția despre percepția oamenilor cu care el a interacționat prin intermediul meseriei: „Oamenii cred că ești la dispoziția lor oricând, cu orice dorință care este sau nu fondată față de care în egală măsură să reacționezi și să faci ceea ce ți se cere.

Oarecum, cred că asta este cauzată de un dezinteres față de ceea ce face artistul. Când vrei să îți cumperi o mașină, te documentezi înainte. Când vrei să mergi la un medic, vrei îndrumări și cercetezi de ce este recomandat. Așa să fie și cu un artist de tatuaje. Eu, unul, am fost catalogat ca fiind prea serios. Am avut multe solicitări legate de anumite lucruri pe care eu nu le fac. Nu stau în puterea mea. Iar de acolo s-a ajuns și la supărări.”

Arta pe piele a evoluat în ultimii 10 ani prin intermediul tehnologiei, însă baza rămâne tot în artiști. Faptul că aceștia dispun acum de noi instrumente, prin intermediul cărora pot realiza niște lucrări ample și de calitate, nu înseamnă ca acest domeniu să fie tratat ca un proces de vreau asta-fă-mi-asta. Iar Teo a evidențiat și el lucrul acesta: „Nu suntem niște mașini care fac ceea ce vor clienții.

Până la urmă, artistul are o viziune și eu consider că merită respectată. Din fericire, pentru lumea tatuajelor, fiecare artist a început să se specializeze pe o anumită tehnică și pe un anumit stil.” Am admirat de-a lungul timpului tatuajele lui. Dacă arunci un ochi pe Instagram, o să regăsești foarte multe dintre lucrările lui. Observ într-un colț al studioului niște tablouri realizate de el. Îmi întorc din nou privirea și îl întreb despre stilul și abordarea lui atunci când face tatuaje, despre călătoria lui ca artist și cum a ajuns la tatuajele pe care le face acum: „Despre mine pot spune că am ajuns într-o zonă simplistă și de esență prin tatuajele pe care le fac. Îmi doresc să revin la vechile tatuaje, care sunt niște simboluri și lucrări de sine stătătoare, realizate printr-o tehnică profesionistă. Respect toate formele de tatuaje, în schimb eu asta vreau să fac.” Și, totuși, nu ți-a fost greu să „educi”, ca să zic așa, clienții în așa fel încât să accepte abordarea ta?

Cam asta este problema la noi. Oamenii nu înțeleg viziunea artistului care vrea să facă ceva inovativ, ceva ce nu s-a văzut. Eu preiau procesul de artă din zona mea de pictură și sculptură și redau în tatuaje, urmărind să am o execuție din care să reiasă ceva ce nu s-a făcut.

8 6 / T R E N D S / iarn ă 2 0 1 8

Pentru că tot vorbim de artă, eu cred că tatuajele sunt într-adevăr o combinație dintre artă și poveste. Care e perspectiva ta? Și eu am câteva tatuaje despre care nu pot să zic că înseamnă neapărat ceva. Tatuajele sunt și artă, și poveste, căci, de exemplu, și când nu au o semnificație anume, tot îți amintesc de un moment, de cum erai tu atunci când l-ai făcut, de vârsta respectivă și ce trăiai atunci. Implicit te leagă ceva de acel tatuaj.

fac tatuaj, nu sunt la modă. Tocmai de aceea, un tatuaj nu e o necesitate, e un moft, deci ar trebui să te bucuri mai mult de moment și să exprimi ceea ce îți dorești.

Și cum e cu alegerea tatuajelor? Sunt mulți oameni care își fac ceva ce au văzut pe net, spre exemplu.

Ori din punct de vedere estetic, ori pentru că înseamnă ceva. Totuși, indiferent că este un motiv pur estetic tot te leagă o amintire de acel tatuaj. Singura condiție în ambele cazuri din punctul meu de vedere este ca artiștii să fie lăsați să își facă treaba. Poți după să spui simplu: nu îmi place desenul, mă mai gândesc etc. Aceasta e o discuție constantă cu oamenii. Le lipsește puterea de a spune nu îmi place sau nu lasă artiștii să creeze ceva și vin cu anumite modele de pe Pinterest sau Instagram.

Mi-am amintit atunci și de tatuajul lui Teo, cel de pe mâna dreaptă, care mi-a atras atenția. Așa că am revenit la el.

Am văzut multe tatuaje de-ale tale care îmi plac tare mult.

Care este tatuajul tău preferat?

Acesta clar. Arată spre mâna lui dreaptă. Este făcut de Irina și îmi place că este imperfect. Asta este frumusețea lui.

Îți mai amintești primul tatuaj pe care l-ai făcut?

DA! Zâmbește. Logo-ul lui Superman. Un vecin, undeva prin 98. Eu i-am zis că nu știu să tatuez, iar el a spus că este suficient că știu să desenez.

Cum stă treaba în afară, din punct de vedere al comportamentului clienților și al trend-urilor?

Eu am luat contact cu niște oameni din afara țării și acolo treaba stă altfel. În Olanda, spre exemplu, tema este o amintire, în schimb cu aportul artistului.

Observ pe mâna Irinei un tatuaj în care este reprezentat un om jumătate acoperit de piele și jumătate schelet: Da, ăsta chiar e unul dintre tatuajele pe care nu l-a vrut un client.

Nu i-a plăcut desenul. Mie, da. L-am ținut minte și mi l-a făcut Teo mai târziu.

Conexiunea dintre oamenii ăștia este absolut minunată.

Sunt doi oameni excepționali, naturali și super-deschiși.

Nu-mi permite pagina să relatez întreaga discuție, așa că am extras esențialul pe care aș vrea să îl cunoască toată lumea legat de tatuaje și acela e că tatuajele nu sunt precum hainele – nu le poți purta pentru că sunt la modă sau pentru că arată bine, sunt lucrări ale unor artiști precum Teo, care pot transforma și transpune pe piele o amintire, un moment, o idee, artă. Artă pe piele. Pielea atinsă de ace, culoare, artist.

Între timp, Irina aduce o mașină de tatuaj hand-made de undeva de prin 2000, făcută de către Teo din diverse bucăți de metal, dar care este încă funcțională.

Cu toate că știa să deseneze, el a vrut să meargă la medicină. Un prieten de familie i-a încurajat părinții să îl trimită la arte. Acum, are o experiență de 20 de ani și un portofoliu imens. Alături de el este Irina, cea pe care am menționat-o mai sus, care se ocupă de partea operațională și de comunicare a studioului.

Care e perspectiva ta asupra oamenilor și a perspectivei acestora, a așteptărilor lor când au trecut pragul?

Sunt mulți oameni care vin inhibați. La noi e și treaba asta cu trend-ul. Dar stau altfel lucrurile aici. Din perspectiva mea ca om care nu tatuează, ci care are primul contact cu clientul, pot să spun că la românii sunt picky. Și intervine Teo: Asta o spun și românii care tatuează în afara țării. Localnicii care vin la ei peste hotare nu au tendința de a fi nehotărâți.

Continuă Irina: Cumva, eu făcând treaba asta de doar 3 ani, pentru că vin dintr-un mediu de lucru corporatist, simt că pur și simplu clienții români nu sunt relaxați. Nu vin cu inima deschisă. Mulți dintre ei sunt constrânși de niște trend-uri sau chestiuni de ordin social: și-a făcut și colegul meu tatuaj, trebuie să îmi fac și eu, sau dacă nu îmi iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 8 7

we are energy iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 8 9

9 0 / T R E N D S / iarn ă 2 0 1 8

It’s my heart I’m feeling De Raluca Bălănică

E

joi dimineață. Navetiști încă adormiți se leagănă pe vibrațiile metroului și își transmit gândurile mai departe, în atmosferă.

Un bebeluș se uită atent din căruciorul său la pasagerii din jur. Încruntat, se întoarce către mama lui și îi întinde mâna. Ea îi strânge ușor mânuța și i-o eliberează. Bebelușul, acum liniștit, își mută privirea în altă parte. Apoi, din nou la ea.

O puștoaică de douăzeci și ceva de ani stă rigid în scaun, cu o mapă de piele în poală. Își scanează rapid fusta neagră, din catifea, într-o clipă mulțumită de alegere, iar în cealaltă, uitându-se după cute, după scame, vizibil emoționată în legătură cu interviul de la ora nouă.

Un el și o ea, îndrăgostiți cât cuprinde, se sprijină de bară și schimbă mesaje de afecțiune. Ea îi mângâie duios obrazul, el se joacă cu nasul prin părul ei.

Dacă atingerea ar fi un limbaj, se pare că știm să îl vorbim, instinctiv. E înduioșător felul în care asociem simțul atingerii cu senzația de calm absolut. Cineva mi-a spus odată că sunt o tipă „extrem de senzorială” și am început să cred asta. Dintotdeauna am avut un respect autoimpus pentru spațiul personal al oamenilor, așa că, de multe ori, m-am ferit să-l invadez. Între timp însă, am devenit serial hugger în toată regula. Am observat câte informații pot să „culeg” despre cineva dintr-o simplă îmbrățișare. La o adică, până la inteligența artificială, am avut inteligența emoțională.

Cred că, până nu ne știm all our soft spots, până nu știm

unde în mușchi se adună oboseala și cum să o alungăm, nu ne îndrăgostim cu adevărat de cineva.

La încheietură ai un loc, peste care, dacă îmi trec degetul cu presiune, face „poc”. Eu am un loc al meu, pe care doar tu știi să-l dezmierzi, iar atunci când o faci, inima o ia razna. Ne știm fiecare dungă trasată de timp pe piele, fiecare aluniță parcă ne-am desenat-o reciproc, cu intenție. Ne știm ca-n palmă.

Sunt senzații pe care le purtăm cu noi mult timp. Pe unele le activăm atunci când ne e rău și vrem să ne alinăm suferința. Atunci eu mă gândesc la mângâierea mamei.

Pe altele le accesăm în momente de stres. Eu atunci mă gândesc la sfârșitul unei zile, când îmi cufund fața toată în pernă și mă alint printre așternuturile moi, din bumbac 100%. Unele senzații sunt vechi de când lumea, pe altele de abia le descoperim. Ai văzut că, mai nou, plec singură capul spre tine, să îmi iei șuvițele între degete, la frământat. Atunci mă topesc, pur și simplu… Și sunt cele nemuritoare, pe care le-am prețuit cel mai mult. Ele trăiesc în subconștient și ne urmăresc oriunde am fi. Câteodată mă surprind uitându-mă după tine în locuri aglomerate, doar ca să-ți simt privirea, ca o atingere.

Nu ai fost azi în metrou, dar când m-am trezit în spital, din somnul indus de analgezice, erai acolo, lângă mine – cu prăjitura mea preferată la pachet.

Bineînțeles că trei zile n-am avut voie să o mănânc.

iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 9 1

9 4 / T R E N D S / iarn ă 2 0 1 8

Nuanțele atingerii De Ioana Sabo

T

remură. Dar de data asta de emoții. E pentru prima dată când simte asta după mult timp. Sinceritatea unui sărut. Îl savurează. Îi tremură corpul, vocea, inima, sufletul. Îi trec prin cap multe filme: dacă nu eram în ziua aia la birou, făcând lucrurile alea, în ordinea aia, nu eram aici. Dacă aș fi fost în locul fetei ăleia superbe pe care am zărit-o astăzi în metrou, fata cu părul de cabanos, cu ochii verzi și cu buze pline, cu trupul de atletă – fix fata care mi-aș fi dorit eu să fiu, nu aș mai fi fost aici. Nu aș mai fi simțit atingerea asta, nu aș mai fi tremurat de emoție. După sărut, mâna pe talie, apucătura puternică și tandrețea celeilalte mâini care se plimbă prin păr și se coboară pe față, definind cu fiecare atingere conturul facial. Cam ăsta e scenariul de acum 3 săptămâni – atingerea iubirii.

Tremură. Îi sângera sufetul. Nu înțelegea nimic. Nu se regăsea deloc în rutina obositoare, în viciile dăunătoare, în răzvrătirile periculoase și spontane care nu făceau decât să alimenteze suferința. Îi sângera sufletul, o durea inima, o dureau urmele de pe gât și o ustura roșeața de pe față. O palmă, un tras de păr. Nimic anormal? Oare? Atingerea conflictului, a emoțiilor prea puternic orientate către ură se transpuseseră în violență. Cam ăsta e scenariul de acum 1 an – atingerea conflictului.

Tremură. E pentru prima dată când simte asta. Cum simte prima mișcare a unui făt proaspăt sosit în etapa 3 a sarcinii. Atinge și simte cum viața dansează în interiorul unui alt om. Atingerea care a transmis o undă acolo, către acel pui de om care vorbește limba simțului tactil. Fiecare mișcare devine o vibrație și efectiv totul se transformă parcă într-o transă care te face să realizezi cât de fragili suntem atunci când suntem încă în captivitatea sarcinii și rămânem fragili în suflet până... Cam ăsta e scenariul de acum 6 ani – atingerea vieții.

Tremură. Nu se mai văzuse demult. Demult. Se privește în oglindă și simte fiecare centimetru al pielii, acum îmbrăcat doar de învelișul tipic uman și câteva picături de apă încă fierbinți. Se privește. Își atinge buzele, trupul, conturul feței, tatuajele, părul umed. Simte pentru prima dată ce nu a mai simțit demult. Că se regăsește. Că a atins ego-ul exterior, care tinde tot timpul să fie egoist și să o forțeze să fie perfectă, să se mascheze, să se urască, dar nu și acum. Acum, când atinge fiecare parte a corpului așa cum e ea – naturală. Ăsta e scenariul de acum 2 zile – atingerea conștientizării.

Putem defini și redefini atingerea la nesfârșit. Fără ea, nu am cunoaște iubirea, nu am lupta împotriva conflictelor, nu am ști cum e viața, nu am conștientiza. Nu am putea să simțim emoții, să experimentăm trezirea interioară. Închide ochii. Atinge. Conștientizează cât de frumos e simplul, exteriorul și interiorul, dacă doar atingi și simți. Atinge mai des, cu inima.

Atinge texturile, pielea, buzele, cărțile, plasticul. Atinge realul, lasă digitalul.

E simțul care ne amintește că totul zace în simplitate și e de datoria noastră să nu fim orbi, să nu lăsăm totul să treacă pe lângă noi doar pentru că privim tot materialul printr-un caleidoscop care nu ne permite să ne concentrăm.

Nu. E simțul care ne arată de ce materialul nu e important și că atingerea e dincolo de asta. E iubire. E conflict. E viață. E conștientizare.

iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 9 5

„Ce ţi-a trebuit ţie să spui că eşti rom?”

De Delia Marinescu

Gilbert Costache are 31 de ani și este model, actor și life-coach în SUA. În prezent, se împarte între Los Angeles și New York. A prezentat pentru branduri ca Armani, Nike sau Tommy Hilfiger, iar în România a apărut în videoclipurile Antoniei, Andei Adam sau ale Andreei Bănică. În curând va putea fi văzut în noul clip al lui Smiley, pentru care a filmat în luna octombrie, în L.A. 9 6 / T R E N D S / iarn ă 2 0 1 8

Î

n urmă cu patru ani, Gilbert a participat la emisiunea SuperModels de la KanalD, unde a vorbit public despre etnia lui. „Ce ţi-a trebuit ţie să spui că eşti rom?”, l-a întrebat cineva după emisiune, gândindu-se că unii artiști sau designeri vor evita să lucreze cu el din acest motiv. „Așa am simțit”, a răspuns atunci, dar întrebarea a continuat să îl macine. „De ce să nu spun? În ce lume suntem dacă nu spun cine sunt? Eu cred că de-aia mi-a dat universul şansa de a fi cunoscut şi să fiu în faţa camerelor.

Ca să spun povestea mea.”

Când era mic, Gilbert juca fotbal cu o minge făcută din ciorapi, în casa din Rahova, unde locuia cu fratele mai mic, părinții și bunica. Mama și bunica erau florărese, iar tatăl lucra în construcții. „Eu mai mult de jumătate sunt țigan, un sfert am de la bunica, care era unguroaică, și am și de grec ceva. Român, țigan, grec și ungur. Cel mai mult mă identific cu țiganul, recunosc.”

Gilbert își amintește că, la școala din cartier la care a învățat, copiii romi erau primii arătați cu degetul. „Când se bătea cineva în şcoală, când lipsea un portofel, era dată vina pe ţigani. Eu nu puteam să zic că eu sunt țigan și să mai fiu și mândru de asta. Pentru bunica mea a fost important să termin şcoala doar pentru a arăta celorlalţi, vecinilor, că nu suntem ţiganii ăia, că se poate.” Într-o noapte, când dormea în aceeași cameră cu mama lui, tatăl a intrat în dormitor și a început să se certe cu soția. Bărbatul i-a spus că n-a iubit-o niciodată și că vrea să divorțeze. Gilbert, pe atunci un băiețel de zece ani, o auzea pe mama lui plângând, dar nu a îndrăznit să spună nimic.

La scurt timp, tatăl lui s-a recăsătorit, iar Gilbert o vedea zilnic pe mama lui îngrijorată că a rămas singură, cu doi copii de crescut. „Mi-am propus să preiau eu rolul de bărbat în casă și să am grijă de mama, bunica și frati-miu. La 14 ani deja mă duceam în cazino și dădeam bani cu camătă, băteam copiii în cartier și le ceream taxe de protecție. Mama nu știa ce făceam. Am trăit mai multe vieți în paralel, pentru că în același timp eram bun la școală și la fotbal”, își amintește Gilbert.

Gilbert se înscrisese la clubul Steaua București. „Aia era una din puținele șanse ca un băiat din Rahova să ajungă mare... ori școală, ori fotbal, ori șmecher sau mafiot, cum erau verii și unchii mei”, spune Gilbert.

La 18 ani, a plecat în Spania, unde se mutase tatăl lui, cu gândul să dea probe la mai multe echipe de fotbal de acolo. „Să fac bani și să ajung mare.”

N-a reușit însă să intre la niciun club de fotbal, așa că s-a angajat cu tatăl lui pe șantier. Câteva luni mai târziu, era bucătar la Burger King, apoi bodyguard la un restaurant și animator într-o discotecă. Într-o seară, când dansa în club, cineva din echipa concursului Miss și Mister Spania a venit la el și i-a spus că îl vrea în show-urile lui de modă. După prima prezentare, a început să își dorească o carieră în modeling și s-a înscris la mai multe agenții de casting. Așa a ajuns și la Mujeres y hombres, o emisiune din Spania, care l-a făcut celebru la 19 ani – la scurt timp avea prezentări de modă la Madrid, Milano sau Istanbul.

Cu banii câștigați, și-a deschis un club în Madrid, împreună cu doi prieteni. Dacă înainte abia reușea să-și plătească chiria, acum avea viața la care visase. „Îmi permiteam să-mi fac toate poftele, să-mi cumpăr ce haine vreau, să am masă la VIP și să-i trimit bani lu’ mama.”

După șapte ani în care a stat departe de casă, s-a întors în țară să mai petreacă timp cu familia lui, în special cu bunica, pe care știa că n-o să o mai aibă mult timp aproape.

Deși avea tot ce își putea dori din punct de vedere financiar (își cumpărase două mașini și trei apartamente), la 26 de ani a început să-și chestioneze alegerile. Simțea că trăiește într-o minciună și atunci și-a dat seama că intrase în depresie. A depășit-o prin citit, terapie și meditație. În 2015, a plecat la New York cu o mie de dolari în buzunar, cu gândul să rămână acolo. „În America trebuie să îți cauți joburi singur și, practic, tu ești creatorul tău. Chiar dacă aveam agent, tot a trebuit să învăț să mă vând.” Nu i-a fost ușor, dar a muncit continuu ca să-și îndeplinească visul. La scurt timp, s-a apucat de actorie. Simțea că prin teatru își poate exprima stări pe care le-a ținut mult timp în el, ca atunci când era mic și nu îi arăta niciodată mamei că e supărat, ca să nu o întristeze și mai tare. iarn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 9 7

Cred că în afară de a-i motiva şi a-i inspira, dacă se poate, platforma asta trebuie să le dea şi unele impulsuri lor, să-i ajute, nu? Să-i aducă într-o corabie, unde... În programe… programe care să-i trimită în Erasmus, în alte ţări… și de aici mai departe.

9 8 / T R E N D S / iarn ă 2 0 1 8

Deși a primit până acum nenumărate confirmări, mai sunt momente în care se simte nesigur. A învățat însă să le gestioneze. „Am făcut o piesă de teatru Off Broadway în New York și erau 100 de persoane în sală. Și eu, practic, n-am mai știut nicio linie, m-am pierdut total, credeam că nu sunt îndeajuns de bun ca actor. Și atunci am zis: Frate, eu de ce sunt, mă, în New York? De ce trebuie să arăt eu oamenilor ăstora că sunt bun? Stai mă, puțin, e pentru mine totul. Și atunci, m-am dus pe scenă și am făcut pentru mine. Și de-asta sunt în pace azi”, spune Gilbert. În prezent, este în negocieri cu o televiziune din România pentru a face parte dintr-o emisiune, anul viitor. Va continua să își asume public identitatea etnică, pentru a-i inspira și pe alți tineri romi: „Am ajutat unele persoane fără să le spun nimic. Că maică-sa le-a spus: Uite, bă, Gilbert, de ce a putut să facă? Au fost vreo două exemple care mi-au spus: Ce-ar face, bă, Gilbert? Că se asociau cu ăla… rahovistu, nu? Şi dup-aia cu ăla care e de succes.”

Gilbert este unul dintre cei zece ambsadori ai campaniei LikeRom, o comunitate de 100 de profesionişti romi care influenţează pozitiv societatea în care trăiesc. Iniţiată de Agenţia Împreună, LikeRom își propune să aducă în spațiul public poveștile celor 100 de profesioniști și să-i inspire și pe alții să li se alăture.