Trends 8

Trends #8

BI T T ERS W EE T

www.sapteseri.ro

andreea bĂdalĂ | daniel arsham | victor nemeș golan | moromeții | dana tole | culess | joseph hadad

Cuprins fashion&beauty 8 Irina Rimes – bittersweet symphony 19 Beauty trends – reguli de bun gust 25 Taste it!

31 Interviu cu Andreea Bădală 36 Urban Apparel

design&lifestyle 44 Daniel Arsham – artefacte moderne 51 Victor Nemeș – călătorie în Asia

arts&culture 59 Interviu cu trupa Golan

Adresa redacției: Str. Popa Petre 5, etaj 1, sector 2, București, 021.250.10.53 www.sapteseri.ro Editorial & Art Redactor-șef: Cristian Niculae cristian.niculae@sapteseri.ro Redactor-șef adjunct: Ioana Sabo ioana.sabo@sapteseri.ro Art Director: Marius Weber DTP: Laura Velcea Traffic Manager: Mădălina Mardare madalina.mardare@sapteseri.ro Echipa de vânzări: Advertising Director: Carmen Iordan – 0724568586 carmen.iordan@sapteseri.ro Director Operaţional: Ion Valentin Dumitru – 0728112778 ionut.dumitru@sapteseri.ro Revista Șapte Seri este editată de Șapte Nopţi SRL Redacţia nu își asumă responsabilitatea pentru conţinutul materialelor publicitare și pentru modificările de programe survenite ulterior. Materialele marcate cu „Advertorial” sau cu litera „P” reprezintă publicitate.

Tipar: Infopress Group SA Tiraj: 12.000 exemplare/ediție

62 Pe platourile de filmare de la Moromeții 2 70 (Corpo)Real Lust cu Dana Tole 78 Culess mirroring

we are energy

Ne găsiţi și aici: fb.com/7seri sapteseri.ro issuu.com/SapteSeri instagram.com/SapteSeri

84 P ovești la cafea 93 Dulce.Amar.Sărat.Acru 96 Gustul toamnei cu Joseph Hadad TOAMNĂ

TOAMNĂ

Editorial Când eram mic, mă ofeream de fiecare dată să-i duc cafeaua bunicii mele. Doar așa aveam ocazia să fur câte o gură de cafea pe drum. Nu îmi plăcea gustul și nu mi-a plăcut până acum vreo doi ani, atunci când am descoperit cafeaua de specialitate, dar îmi plăcea gestul în sine și tabietul bunicii mele când făcea asta. Părea că e ceva foarte important și că nimic altceva nu mai contează în momentul ăla. Mi se părea că bunica mea punea pauză timpului. Mă fascina modul cum își aprindea țigara și cum de fiecare dată scutura scrumul cu aceeași răsucire exactă a încheieturii. Momentul culminant era când sorbea prima gură de cafea, toată fața i se lumina, se lăsa pe spătarul scaunului de lemn, care scârțâia de fiecare dată, apoi se uita la mine și îmi zâmbea. Așa am ajuns să asociez gustul cafelei cu zâmbetul sincer, necondiționat, venit din suflet.

Odată cu venirea toamnei, sărbătorim, poate, cel mai ofertant simț: gustul. Începem călătoria pe tărâmul gustului cu una dintre cele mai apreciate tinere din peisajul muzical românesc – Irina Rimes –, într-o simfonie bittersweet realizată de Vlad Andrei.

Sweet. Gustăm din bucuriile vieții într-un pictorial edgy semnat de Vali Bărbulescu și aflăm care sunt tendințele toamnei în materie de vestimentație într-un material realizat de George Pruteanu și Laura Gherman.

Aflăm de la Andreea Bădală, designerul și fondatorul brandului Murmur, ce gust are succesul și de ce noi o considerăm la femme fatale.

Daniel Arsham, artistul venit de pe altă planetă, ne spune cum realitatea asta falsă și aglomerată de media ne face să uităm că fiecare dintre noi are puterea de a crea o realitate, în așa fel încât să ajungem să ne întrebăm ce e de fapt realitatea pentru noi, cum o definim și cum trăim în ea. Sour.

Te invit să deguști interviul cu Victor Nemeș, omul cu care ai putea sta la povești zile întregi. Are multe de spus. Și le spune atât de frumos. Am vorbit despre aventura sa din Asia și am simțit gustul de acolo – mâncarea localnicilor, dar și gustul pe care ți-l lasă oamenii.

Salty. Băieții de la trupa Golan ne dezvăluie ce anume le activează simțurile și cum momentele reale îi inspiră, iar Stere Gulea – regizorul filmului Moromeții și Moromeții 2, care urmează să apară în această toamnă – ne povestește cum vede el viața, cinematografia și de ce a așteptat 30 de ani pentru continuarea poveștii.

The new kids on the block Varya și Culess ne mângâie privirile și ne lasă să gustăm zdravăn din viziunile lor. Ne așezăm la povești cu oamenii de la care ne luăm porția de energie zilnică, din cele mai delicioase cafele, iar de la Chef Joseph Hadad aflăm ce gust are toamna.

Nu fi dulce, amar, sărat sau acru. Fii o explozie de gusturi!

Cristian Niculae redactor-șef & creative director

6 / T R E N D S / toamn ă 2 0 1 8

fa s h i o n & b e a u t y toamn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 7

Salopetă MANURI

Fotografii de Vlad Andrei Interviu de Ioana Sabo Styling: Laura Gherman Make-up: Codrina Apostol Hair: George Negrișan Asistent styling: Anamaria Tălpeanu Locație: The Brewery

BITTERSWEET

Toată lumea îi fredonează melodiile. Majoritatea persoanelor spun despre ea că a adus o schimbare în peisajul muzical românesc. Irina e fresh, bold și știe foarte bine ce vrea, cine este și nu îi e teamă să fie ea, așa, fără niciun filtru de vedetă, să spună lucrurilor pe nume și să fie sinceră. BITTERSWEET – dulce și puțin amărui. Cu Irina Rimes.

Trenci LAURA FIREFLY

BITTERSWEET

A

vea 5 ani când a început să cânte, iar una dintre profesoarele de la școală a pus-o să cânte la o serbare. M-a dus într-o zi la un studio de muzică la Soroca. Acolo am făcut și am studiat muzică, după care am mers la tot felul de concursuri. Nu am fost o cântăreață de festivaluri, ca să zic așa.

Care a fost primul contact cu industria muzicală?

După ce am intrat la Conservator, s-a întâmplat să ajung la Fabrica de Staruri, un concurs televizat – o combinație între Vocea României și Big Brother. Acolo am fost finalistă. Și totuși, tu îți doreai să faci altceva?

Aveam planuri să fac altceva, dar nu îmi doream neapărat. Ai mei sunt contabili economiști și mă gândeam cumva că o să le calc pe urme. Cumva, știam că ei mă vor ajuta.

Au avut ceva de spus în ceea ce privește alegerea ta de a continua cu muzica?

Am aflat de curând că ai mei nu m-au susținut neapărat în toate alegerile.

Când am vrut să dau la Conservator, nu mi-au zis nimic, dar s-au dus la profesoara mea de canto și i-au spus că vor să mă înscrie la Facultatea de economie.

Există vreun artist internațional care te inspiră?

Uneori ascult câte una-două piese de la un artist. Spre exemplu, de la Billie Eilish sau Selah Sue am ascultat câteva melodii care mi-au plăcut foarte mult.

A fost un moment când am ascultat toată discografia lui Adele. Cred că ea e artistul care mi-a captat cel mai mult atenția.

Iar ea a captat în ultimul an atenția publicului din țară. De la hituri la colaborarea cu The Motans și proaspătul post de antrenor la Vocea României, despre care Irina spune că e cam cel mai mare challenge de până acum: Trebuie să aleg talente, să le dau încredere, să îi ajut să evolueze și să fie mai buni decât erau la început. Îmi doresc foarte mult să am o voce câștigătoare în echipă.

Cum o vezi tu pe Irina din exterior?

Nicicum. Nu aș putea fi obiectivă. Mă cunosc atât de bine încât probabil că m-aș judeca destul de mult. Și spuneam bittersweet pentru că are această atitudine de a privi lucrurile fără filtru, într-o lume în care tindem să mascăm anumite comportamente, să evităm anumite persoane sau declarații. Eu știu cum sunt în interior, dar încerc de multe ori să mă uit la comentarii. Citesc ce zice lumea despre personajul Irina Rimes și de acolo îmi dau seama unde mai greșesc. Iar în ciuda tuturor laudelor specifice industriei, Irina spune că cel mai mult i-a captat atenția un mesaj simplu, care în opinia ei este cel mai sincer pe care l-a primit: Am primit un mesaj de la o pagină, nu mai țin exact minte numele.

toamn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 1 1

Bluză și rochie SMARANDA ALMĂȘAN Broșă, cercei și inele TRIA ALFA

Rochie și trenci SMARANDA ALMĂȘAN Colier și inel TRIA ALFA

Top LOULOU

Sacou MANURI

Rochie LAURA FIREFLY

BITTERSWEET Mi-a scris doar Bravo! Da, primesc tot felul de mesaje de la fani, cum că sunt talentată și drăguță. Acel mesaj mi-a captat atenția pentru că mi s-a părut scurt și sincer. Uneori, ne căutăm prea mult cuvintele.

Toate piesele tale sunt foarte personale, iar majoritatea sunt de dragoste.

Povestești despre răni, lupte interioare, lupte într-o relație: Scriu despre mine. Dragostea mă inspiră. Scriu despre ce simt, ce mi se întâmplă. Plictisitor, zice Irina zâmbind. Ce melodie te descrie pe tine cel mai mult? Cosmos.

Se uită în oglindă, trage aer în piept, zâmbește și închide ochii pentru a continua sesiunea de make-up. Având în vedere că acum face parte din juriul Vocea României, am fost curioasă să aflu ce sfat are pentru tinerele care vor să înceapă o carieră în muzică: E clar că nu există o rețetă a succesului.

Contează foarte mult cum ești tu ca om, contează și norocul. Sunt mulți factori pentru care nu toată lumea e pregătită. După, există riscul să te întrebi de ce nu ai succes. Nu ține doar de talent. Este un domeniu în care se întâmplă să ai succes dacă ai toate ingredientele la momentul potrivit, ești în locul potrivit, cu oamenii potriviți. Sau mai e varianta în care trebuie pur și simplu să muncești foarte, foarte mult.

Ce vrei tu să aliniezi cel mai mult la tine ca om?

Am o sprânceană puțin strâmbă. Glumesc. Am niște lucruri la care vreau să lucrez: să fiu mai punctuală, să stăpânesc mai bine formele și modurile muzicale. Pe de altă parte, dacă aș fi avut totul pus la punct, probabil că nu aș fi fost atât de entuziasmată să învăț mai multe lucruri. Sunt crudă și așa îmi găsesc motivația să mă dezvolt.

Nu vrea să își dea cu opinia față de cum stau lucrurile în industria muzicală.

Muzica se schimbă ușor, dar totuși greu. Hiturile vin și pleacă. Este crudă, cum zice ea. Spune că a doua ei pasiune este tot muzica. I don’t have a break. Nu mă lasă, dar nici eu nu o las. Nu prea am timp liber. Mă împart între studio, filmări, iar studio, Vocea României și tot așa. Când nu fac muzică, dorm. Îmi place să mă întind pe canapea și să mă mai uit la seriale. Mă încarcă.

Din peisajul muzical românesc: Feli e vocea mea preferată. Îmi plac The Motans, Subcarpați, Vama (și în Vamă), Holograf, The Mono Jacks, Vița de Vie. Ce îți place cel mai mult din tot ceea ce faci?

Să compun. Dar cred că cel mai mult îmi place când compun o piesă și o arăt oamenilor.

Ai melodii pe care le-ai compus și pe care nu le-ai arătat nimănui?

Nu. Nu există să nu le arăt. Îmi place să aud opiniile oamenilor.

De la cine ai primit cel mai bun sfat?

De la mama. Irina, ce-i cu tine? Dă-ți o palmă și mergi mai departe.

Irina nu vrea să transmită un anumit mesaj prin piesele ei, ci spune că știe că fiecare persoană va interpreta piesele ei prin prisma întâmplărilor din viața personală. Peste momentele grele mă culc și îmi trece, iar atunci când se trezește e ca un fel de reset. Și începe o nouă zi, compune, cântă și învață. Și e așa, fără filtru. E bittersweet și îi șade bine!

toamn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 1 7

Trends Taste vs.

Text de Codrina Apostol Foto: Getty Images

În fiecare lună, rețelele de socializare prezintă o nouă tendință în materie de beauty. De la sprâncene puternic conturate până la buze cu glitter, există întotdeauna ceva nou pe piață. Multe tinere aleg să reproducă un look de pe Instagram sau YouTube, fără să țină cont de principiile de bază ale machiajului, motiv pentru care totul se sfârșește cu un adevărat dezastru. Sfatul meu este să nu adopți toate trendurile dacă nu ți se potrivesc sau dacă ești novice în arta machiajului. Și tine cont de următoarele reguli! Nu uita că ceea ce nu se schimbă niciodată și nici nu se demodează este bunul gust! toamn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 1 9

1. Creează o bază corectă pentru aplicarea fondului de ten! Majoritatea clientelor mele sar acest pas, iar rezultatul este un ten deshidratat și un machiaj care nu va rezista pe toată durata zilei! Curăță bine tenul, hidratează-l și aplică un primer înainte de fondul de ten!

2. Alege un loc cu lumină naturală, pe cât se poate, pentru a-ți aplica machiajul. Doar așa vei fi sigură că tenul tău va fi fără cusur!

3. Fondul de ten trebuie să fie potrivit atât tipului de piele, cât și subtonului (rece, cald sau neutru). Când vrei să achiziționezi un astfel de produs, îți recomand să mergi fără machiaj la un magazin de specialitate, ca să îl poți testa direct pe tenul tău. Dacă lumina nu te ajută, cere o mostră pentru acasă. Îți vei da seama că ai găsit culoarea potrivită atunci când nu se observă o delimitare clară de nuanțe între gât și față. Chiar și așa, nu uita să omogenizezi cele două zone prin aplicarea fondului de ten până acolo unde ai gulerul la haină și chiar pe urechi, dacă ai părul prins! Evită să arăți ca și cum ai purta o mască!

4. Nu folosi în exces concealer-ul! Într-adevăr, face minuni, dar folosește-l cu moderație. Nu uita că machiajul, mai ales cel de zi cu zi, este destinat să îți evidențieze trăsăturile, și nu să le corecteze sau să le schimbe! Din fericire, tehnica contouring-ului este din ce în ce mai puțin folosită! Alege să te joci cu mici accente de iluminare în zonele-cheie ale feței.

5.

Nu depăși conturul buzelor!

Rezultatul nu va fi niciodată estetic și cu siguranță va fi vizibil, oricât de bine ai reuși să o faci!

Folosește un luciu de buze dacă vrei să pară mai pline sau un balsam cu efect de mărire. Sunt atâtea soluții pe piață la care poți apela! Dar nu uita: nu toată lumea poate fi Angelina Jolie!

6. Scopul aplicării unui bronzer

este să facă pielea să arate ușor atinsă de soare, și nu arsă.

Adaugă atât încât să obții o strălucire credibilă în locurile în care soarele ți-ar atinge fața în mod natural. Asigură-te că aplici bronzer-ul sub pomeți, pe linia de demarcație între ten și scalp, pe părțile laterale ale frunții, pe linia maxilarului și pe gât!

7. Glitter în exces este o greșeală care te poate transforma în atracția serii, dar nu într-un mod pozitiv! În niciun caz nu folosi acest produs ziua! Iar atunci când o faci, trebuie să fie cât mai subtil.

Nu mai ești la grădiniță, unde sclipiciul te transforma într-o mică prințesă!

8. Blenduiește și iar blenduiește!

Această tehnică poate salva orice make-up. Cheia unui look cât mai natural este să știi să omogenizezi produsele de machiaj astfel încât să nu fie linii vizibile sau pete. Sfatul meu este să investești într-un set de pensule profesionale!

9. Sprâncenele încadrează ochii,

care sunt, după cum se spune, fereastra sufletului. Cu atâtea produse pe piață destinate conturării lor însă, au apărut și micile dezastre. Dacă nu vrei să atragi toată atenția asupra lor, ține cont de cum arată o sprânceană în forma ei naturală. Te asigur că nu are formă de coadă de pește sau de triunghi! Folosește un fard sau un creion în tonul natural al firului de păr și nu apăsa atunci când trasezi liniile.

Fixează totul cu un gel incolor!

toamn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 2 1

10. Nu abuza nici de puterea

rimelului! Un strat, maximum două, este suficient! Trendul „broken doll”, acele gene încărcate de straturi de rimel, este pentru editoriale și catwalk, în timp ce pe stradă te va face să arăți ciudat!

11. Pudra fixează machiajul și

reduce secreția de sebum. Dacă este folosită în exces însă, te poate face să arăți în vârstă. Acest produs cosmetic are tendința de a se aduna în liniile fine și în riduri, de aceea cel mai bine este să îl utilizezi doar acolo unde este nevoie!

Personal, aplic pudră doar în zona T, iar pe măsură ce înaintezi în vârstă, te sfătuiesc să renunți la ea!

12. Fără aplicarea corespun-

zătoare, blush-ul te poate face să arăți ca un clovn. Alege o pensulă destinată acestui lucru și scutură excesul înainte de a-l aplica pe pomeți. În caz contrar, culoarea va fi prea intensă!

13. Regula cea mai importantă este să nu accentuezi decât o singură trăsătură a feței. Dacă machiajul ochilor este intens, buzele trebuie să fie discret evidențiate. Și invers! Nu uita: machiajul tău nu ar trebui să intre într-o încăpere înainte ta!

2 2 / T R E N D S / toamn ă 2 0 1 8

taste it!

Fotografii: Vali Bărbulescu Styling: Ema Baniță Make-up: Delia Tudose Hair: Mădălina Fediuc (Beauty District)

Nails: Puiu Ana Cătălina (Beauty District) Bijuterii: Vintage Bazar Locație: Qreator by Iqos

toamn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 2 5

2 6 / T R E N D S / toamn ă 2 0 1 8

toamn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 2 7

a n d r eea b ă dal ă Interviu de Ioana Sabo Fotografii de George Pruteanu

Mi-a luat foarte mult timp să mă gândesc la un titlu pentru acest interviu. Ea nu are nevoie de headline. E un om misterios care pe mine, una, m-a făcut să vreau să o descopăr dincolo de imaginea designerului și fondatorului MURMUR – la femme fatale, aș spune eu. Ce gust are succesul și cum e omul din spate. E un om simplu, o femeie frumoasă, cu ochi care te cuceresc, are un glas dulce și o eleganță simplă, o modestie și o inteligență cum nu întâlnești la mulți oameni. Andreea Bădală.

toamn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 3 1

D

e unde a pornit dorința de a face haine?

Dintotdeauna. Înainte să scriu și să citesc.

Eram voyeur la probele pe care le făcea bunica cu clientele ei, ea fiind croitoreasă.

Mă uitam la tot. Poate de atunci mi se trage obsesia cu lenjeria și ritualul dezbrăcării.

Ce te fascinează și ce te inspiră cel mai mult la silueta unei femei? Mă inspiră multe tipuri de siluetă de femeie, însă tind mereu să accentuez ceea ce are femeia distinct: bust, talie, șold. Mă joc mereu cu aceste mediane. Cred că mă fascinează orice proporție bust-talie-șold și înălţime care dă un rezultat ultra-feminin. Nu cred în dimensiuni perfecte, cred în proporţii armonioase şi în bucuria unicităţii fiecărui corp.

De unde îți iei tu inspirație pentru design? Din tot ceea ce înseamnă senzual şi feminin. Traduc cele două în putere. Mă inspir din istoria lenjeriei, din filme (scene izolate, simt clar nevoia să am un personaj feminin care

3 2 / T R E N D S / toamn ă 2 0 1 8

să mă fascineze. Fie Catherine Deneuve în Belle de jour sau Monica Belucci în Malena). Mă fascinează diferiţi artişti. Pornesc de la clichee de roleplay, ca de exemplu servitoarea. Modific forma într-un statement de putere-senzual, cu un strop de clasic. Mă gândesc de multe ori cât de superficial tratăm acum senzualitatea în imagine.

Cât de repede este consumat și permis orice. Eu vreau să redau feminitatea și puterea femeii prin haină. Bucuria de a se exprima prin formă. Iar forma poate schimba conținutul, semnificația. Forma are această putere de a modela conținutul.

Care e cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o până acum? Să am răbdare cu ideile. Să le fac la momentul potrivit. Răbdarea este o mare calitate, dar și un mare defect. Mi s-au dovedit ambele direcții. Cu răbdarea trebuie să am cea mai multă grijă.

Ce ți-ai fi dorit să știi la începutul carierei și ce îi sfătuiești pe tinerii designeri la început de drum? Timemachine-ul cade ca opțiune. Cred că sfatul meu către orice tânăr designer este să cumuleze cât mai multă experiență înainte de porni ceva pe cont propriu. A fi un designer bun necesită foarte mult exercițiu și sacrificiu. După un număr considerabil de ani te poți numi așa. Businessul în sine presupune foarte mult – de la producție, distribuție la PR, marketing. Importanța unei echipe bune este capitală.

Asta și încrederea în ceea ce faci. În orice moment. Chiar și în cele în care ești singurul sau singura care crede.

Ce talent ascuns ai? Ahhh, îmi place enorm să cânt (voce) și am început să iau lecții în acest sens. Am făcut pian când eram copil. Visul meu este să cânt la un moment dat într-un bar speakeasy voce și pian.

Cum te vezi tu din exterior? Mi-e atât de greu. Cred că gesturile indică ambiție, determinare, creativitate și energie. Sunt foarte serioasă și concentrată pe ceea ce fac. Un mix destul de rar între creativitate și organizare sau pragmatism, cred. Însă echilibrez prin volatilitate și fantezie. În timpul liber sau în momentele în care mă dedic exclusiv fanteziei, în scopul creației.

Cum îți petreci cel mai bine timpul liber? Ador să călătoresc și caut continuu experiențe – fie că înseamnă o cină, o vizită într-o galerie sau un festival de artă – orice experiență ieșită din comun. Orice înseamnă să mă pun într-un alt rol decât cel cotidian, care să mă scoată din zona de confort. Ador să vorbesc cu prietenii despre lucruri pe care le putem crea. Mi-e dor să pictez.

Pentru cine ți-ai dori să creezi o ținută? Cate Blanchett.

Este o femeie care transmite în aceeași măsură și frumusețe, și inteligență, și un soi de apartenență la o rasă superioară. Senzualitatea din MURMUR o asociez cu inteligență și rafinament, nu superficialitate.

Ce vrei tu să transmiți cel mai mult femeilor prin MURMUR? Încredere și putere. Primesc acest feedback mereu și mă bucură. Înseamnă că ceea ce fac are sens.

Bucuria de a fi femeie și asumarea tuturor diferențelor față de bărbat. Pentru mine, MURMUR este o sărbătorire a femeii, nu doar a formei ei, dar și a ceea ce conține acea formă.

Ce părere ai despre proverbul Haina îl face pe om?

Haina îl exprimă pe om, forma indică conținutul. Adevăratul mesaj vine din asocierea hainei cu persoana, dar asta o știm cu toții. Spre exemplu, purtătoarea hainelor MURMUR

este un adevărat curator. Ea dă sens hainei prin ceea ce este ea. În acest caz, ea poate potența cu mult ceea ce am vrut eu să spun prin fiecare obiect vestimentar. Aici e frumusețea.

A existat vreun moment când ai simțit că nu mai poți? Dacă da, cum l-ai depășit? O grămadă. Am urmat formula: odihnă fizică, apoi mentală. Pauză pentru gândit, pus în ordine lucruri, întors la lucru cu altă perspectivă.

Ce îți lipsește? Probabil aceleași lucruri ca oricărui designer tânăr.

Acele lucruri care te împiedică să dedici timpul creației și legăturii cu producția. E o senzație de fata morgana cu care toți ne confruntăm și care nu știu cât mai are sens să fie dezvoltată într-o frază. Îmi lipsește libertatea sau poate confortul mental că aș putea face lucrurile și neprogramat.

Ce îți place cel mai mult în ceea ce faci? (știu că mi-ai spus că te fascinează când vezi cum femeile probează piesele din diferite colecții) Îmi place enorm tot procesul de creație – de la inspirație la a gândi algoritmul de creație pentru fiecare colecție.

Primele prototipuri, procesul de rafinare. Momentul în care fotografiez o nouă colecție – e un moment în care îmi dau seama dacă sunt fericită cu ceea ce am făcut.

Interacțiunea directă cu clienții, cu presa (ador să merg în LA pentru press day și să mă întâlnesc cu toți stiliștii cu care lucrăm proiecte superbe pentru VIP-uri). Cred că cel mai mult îmi place să lucrez proiecte speciale pentru vedete. Încă de când primesc brief-ul până când le văd pe scenă. Sunt foarte multe etape, multă emoție, timp scurt.

Recunosc că îmi place și să le cunosc. Mă inspiră. După ce am cunoscut-o pe Dita von Teese, parcă am rămas cu mișcările și gesturile ei imprimate în minte. Pielea ei albă, eleganța...

Pe ce pui foarte mult preț în realizarea unei colecții? Țin foarte mult la calitate și manualitate, chiar dacă am mărit numărul de piese produse. Am lucrat intens să creștem calitatea. Liniile de producție sunt împărțite în așa fel încât să nu pierdem detaliu manual și grija pentru el.

Vivienne Westwood sau Coco Chanel? Coco Westwood Un mesaj sau o melodie pe care i-o dedici tinerei Andreea? Jungle/House in LA – felul meu de a spune „dream big”, house in LA nu e niciodată house in LA. Este ceea ce îți dorești atât de mult încât îți construiești toți pașii să ajungi acolo.

3 oameni care te-au inspirat ca om, 3 oameni care te-au inspirat ca designer? Tatăl meu, ca exemplu de ambiție, pozitivism, energie inepuizabilă. Mama, pentru dedicare și răbdare (două calități pe care le-am preluat, însă cu care trebuie să jonglez mereu ca să le mențin în zona de calitate, nu defect). Ca designer, m-a inspirat întâlnirea cu Alexander McQueen, pe vremea când eram stagiar pentru ultima lui colecție de menswear.

Mă bucur tot timpul când văd femei cu forme generoase purtând MURMUR. E o discuție recurentă, pe care o am cu clientele din România, despre forme și măsură. Foarte multe dintre ele vor veni să cumpere rochia cu cupe după ce vor slăbi. Încerc tot timpul să le explic că nu e vorba de măsură, ci este vorba despre proporții și armonie.

toamn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 3 3

Fotografii de George Pruteanu Styling: Laura Gherman Make-up: Roxana Mălăele Hair: Iuliana Elida Constantinescu (Beauty District) Asistent styling: Anamaria Tălpeanu Model: Ami Florea (One Models)

<

Pulover Chemistry Fustă Cathias Edeline

>>

Rochie Smaranda Almășan Sandale Cathias Edeline Colier Tria Alfa Eșarfă vintage

CITY AUTUMN

A P P A R E L

>

Paltoni și fustă Chemistry Cămașă Laura Firefly Eșarfă vintage Chanel Botine și geantă Cathias Edeline

>>

Paltoni cu două fețe Chemistry Rochie Laura Firefly Botine Cathias Edeline Cercei Tria Alfa

> Palton și pantaloni Laura Firefly Geantă Cathias Edeline

>> Costum, sandale și geantă Cathias Edeline

d e s i g n & l i fe s t y l e toamn Ä&#x192; 2 0 1 8 / T R E N D S / 4 3

DANIEL ARSHAM

THE ALIEN VISUAL ARTIST De Ioana Sabo

Spunea într-un interviu cum realitatea care ne înconjoară, superficialitatea și falsitatea în care trăim ne face să ajungem să ne întrebăm ce e de fapt realitatea pentru noi, cum o definim și cum trăim în ea.

4 4 / T R E N D S / toamn ă 2 0 1 8

toamn Ä&#x192; 2 0 1 8 / T R E N D S / 4 5

A colaborat cu branduri precum Dior, Adidas și Louis Vuitton. A colaborat cu Swizz Beatz, Pharrell Williams sau James Franco. Pharrell spune că munca lui Daniel Arsham nu se bazează pe perspectivă, nu ţine cont de limbă sau cultură, ci de reacţia de pe care oamenii o au. Reacţia. Și nu ai cum să nu deguști operele lui. De la ,,artefacte moderne” până la proiectul Snarkitecture, pe care l-a lansat alături de Alex Mustonen, Arsham nu încetează să surprindă – și poate sună mainstream, dar omul ăsta chiar surprinde de absolut fiecare dată când anunţă lansarea unui proiect – pentru că este un extraterestru. Nu, de fapt, e doar un visual artist care privește arta în esenţă – a combinat de-a lungul timpului sculptura cu designul cu arhitectura cu fashion și scriu asta fără virgule, pentru că le-a îmbinat, mixat și amestecat într-o manieră simplă și genială. Știi, geniile nu sunt persoane ușor de înţeles, nu le poţi face faţă sau înţelege așa cum ai vrea, pentru că geniile caută mereu să se hrănească.

La fel cum face Daniel Arsham. A lansat o serie de artefacte moderne, a făcut replica multor personaje celebre Disney în full size sau chiar o replică a lui Pharrell Williams full size, crystal toys, instruments și crystal cars. E un mic Damien Hirst, puţin mai minimalist și mai nebun.

4 6 / T R E N D S / toamn ă 2 0 1 8

toamn Ä&#x192; 2 0 1 8 / T R E N D S / 4 7

V I C T O R N E M E Ș

Interviu de Ioana Sabo și Cristian Niculae / Foto: arhiva personală

A S I A L-am cunoscut pe Victor cu câteva luni în urmă, în cadrul unui interviu despre Pasta Punct, noul său proiect. Cu Victor am putea sta la povești zile întregi. Are multe de spus. Și le spune atât de frumos. Am ajuns la Pasta Punct și, cu toate că și eu, și Cristian aveam câteva întrebări de direcție pentru interviul legat de călătoriile lui în Asia, discuția a decurs cam așa: 2 ore de povești, momente cu piele de găină, zâmbete, wow-uri și o dorință arzătoare de a ne face bagajele și a pleca în Bali. Am simțit gustul de acolo – mâncarea localnicilor, dar și gustul pe care ți-l lasă oamenii – sau, cel puțin, cel cu care a rămas Victor. Dar nu o mai lungesc cu descrierea, prefer să degustați voi acest interviu. toamn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 5 1

C

um ai ajuns tocmai în Asia? Eu și a mea soție am ajuns din întâmplare acolo. Asia e o altă lume, de pe altă planetă. Ne-am îndrăgostit atât de tare, încât nu am putut să ne mai oprim. Dacă mă întrebați unde aș vrea să trăiesc, răspunsul e simplu: Asia de Sud-Est. El zice că oamenii de acolo sunt mult mai deschiși și mai calzi. Când alerg în pădure la Băneasa și salut oamenii, se uită ciudat la mine. Dacă ești pe Padang Pandag (Bali) și nu te saluți cu oamenii, e o problemă. E un fel de lipsă de respect. Principalele valori pe care le-a preluat de acolo sunt respectul, onestitatea, prețuirea familiei și cuvântul. Cuvântul! Când le spui că vii la masă și nu ai venit, ai o problemă. La ei, când ai spus că vii, vii! Când ai spus că faci, faci!

Asia te învață cum să nu mai pui valoare pe partea materială, că la un moment dat poți să trăiești sub cerul liber și nu ai nevoie de atât de multe lucruri. Îți dă un reality check. Ai 10 dolari în mână și îți dai seama câte poți să faci cu ei... Într-adevăr. Am vorbit de foarte multe ori cu oamenii din România despre superficialitatea în care am ajuns să trăim, despre dorința constantă de a avea mai mult, de a consuma mai mult, de a ne încrede și a ne lăsa pradă consumerismului, pentru că, aparent, e mai important decât să trăiești pur și simplu.

Am avut un program în Cambodgia, prin ONG-ul cu care lucram – acest proiect era pentru combaterea malariei. Ajunși acolo, ne-am pus întrebarea ce se poate face? În cadrul unui astfel de proiect te gândești la resurse, nu doar la idei. Oamenii ne-au spus că se rezolvă cu niște plase de țânțari.

OK, ne-am mai pus o întrebare: Cât costă o plasă de țânțari? Costul era undeva la 2-3 dolari. 2-3 dolari pe plasă de țânțari și vreo 20-30 de familii care aveau nevoie de ele. Am scos bani din buzunar și am făcut proiectul. Da, poate ai auzit deja de astfel de situații, dar, dacă nu, cam ăsta e adevărul despre o mare parte din civilizația de acolo, dincolo de resort-uri și peisaje frumoase. Am început să facem și mai multe proiecte.

Ne-am dat seama că, pe niște bani cu care aici ieși în oraș la o cină, acolo poți salva niște oameni. Uite, Bali îți dă un alt reality check. Poți da 20 de dolari pe un tricou la surf shop sau poți merge 20 de metri mai sus, mai jos, stânga, dreapta, și îți iei același, dar același, tricou cu 3 dolari. Și atunci te gândești: nu cumva în viața asta ar trebui să nu mă mai reped așa tare?

Cum l-au schimbat pe Victor aceste experiențe?

Asia m-a făcut un om mai bun. M-a educat. Noi am mers prima oară în vacanță și am ajuns să facem grădinițe, să facem școli. Am investit în proiecte pentru 18 copii care acum au serviciu – unii sunt profesori, ingineri, lucrează în marketing –, au terminat o școală, facultate, master. Foarte mulți dintre ei s-au întors în acest ONG după facultate și predau copiilor care au fost cândva ca

5 2 / T R E N D S / toamn ă 2 0 1 8

ei. Noi susțineam 800 de copii din 6 grădinițe și cam 16 copii care se aflau în învățământul superior.

Ce costuri presupun aceste proiecte sau ce au presupus pentru voi?

Prin Sustainable Cambodia, era un cost de 100 de dolari pe an pentru 1 copil. Asta, doar partea de școală.

ONG-ul se asigura că, din banii strânși, copilul acela va merge la școală, va avea uniformă, haine, caiete și toate cele necesare.

Suntem siguri că sunt foarte multe povești care te-au marcat.

Am aflat acolo că undeva la 32% din populație se culcă nemâncată. Stăteam de vorbă cu diferiți oameni în junglă.

Era acest tată cu 3 copii care se culcau nemâncați multe seri la rând. Nu aveți idee cât de zâmbitor era când vorbeam – el nu avea de ce să îmi transmită mie din suferința lui. Ei au această mentalitate: se culcă și se trezesc a doua zi și, gata, a trecut. Nu stau supărați pe ce a fost ieri, căci contează ce se întâmplă acum. Budiștii spun așa: nu trebuie să trăiesc nici în trecut, nici în viitor, ci în prezent.

Ai preluat acest stil de viață? Încerc să îl aplic aici. Cumva, aici e ceva sau cineva care să îți amintească constant că ziua de ieri a fost nașpa și trebuie să îți amintești și să te frustrezi.

Diferența de religie, de mentalitate, de stil de viață.

E logic, e simplu de înțeles. Cu toate astea, schimbarea pleacă de la fiecare dintre noi în parte, prin pași mărunți.

Spune că mereu a fost întrebat de oameni de ce nu aici: Din proiecte și voluntariat am învățat că situația nu se rezolvă cu bani, ci cu educație. Dacă nu au ce mânca, le luăm uneltele necesare pentru agricultură. Proiectul pentru grădinițe a fost gândit și cu loc special pentru cursuri de agricultură. După cursuri, venea managerul in charge și începea sesiunea: asta e sămânța, așa se pune, așa se crește etc.

Care a fost cel mai frumos moment când făceai voluntariat sau când lucrați la proiecte?

Aș putea să vorbesc 3 zile. A fost o perioadă senzațională. Să îți permiți să fii voluntar este de-a dreptul

senzațional. Când intri în școală și te întâlnești cu toți, îți dau lacrimile instant. Când eram voluntar, locuiam acolo în școală – clasele sunt în clădiri adiacente și lângă sunt 5-6 camere unde stau voluntarii. Să te trezești dimineața la 7, să te pui pe scări și să te uiți în curte la toți acei 2.000 de copii... Începi și te întrebi: OK, astăzi mergem înainte?

MERGEM! UITE, PENTRU EI MERGEM! Cum ar spune cântecul acela It’s not about the money, money, money: OK, îi dai bani cuiva, îl ajuți, but sharing that knowledge... aia nu ai cum să o plătești. Când te duci acolo și vezi toți acei copii și oameni care vor să afle mai mult, care te seacă cu întrebări, chiar și la masă, este minunat. Când simți că nu mai ai nimic de spus, te duci la laptop, cauți ceva și începi iar poveștile.

Una dintre cele mai wow povești despre oamenii care i-au ajutat: Eram la un moment dat cu soția și copiii și ajunsesem cu o zi mai devreme. Căutam cazare și, boom, a oprit unul cu o camionetă. Când i-am povestit ce și cum, a pus mâna pe telefon, ne-a găsit cazare pe partea cealaltă a insulei, ne-a dus acolo, ne-a cazat și nici măcar nu a vrut să ne ia bani. A zis doar: stai liniștit, mă bucur că te-am ajutat. Și, pe lângă gustul ideal lăsat de oameni și povești minunate, Victor are un sfat pentru cei care fac acest pas: Sunt mulți care merg poate într-o vacanță în Bali și stau închiși în resort sau merg să mănânce la Pizza Hut sau restaurantele pline cu turiști, unde dai 50-60 de dolari pe o cină. Peste drum, la 4 m, mănânci the same food servită de aceiași oameni drăguți și dai 10 dolari. Fac oamenii ăia o mâncare genială. Felul în care gătesc… Noi efectiv aveam apă în gură. Felul în care Victor a descris mâncarea din restaurantele locale: Îți dai pumni, pe românește. În unele locuri, pe o mâncare extraordinară, dădeam maximum 10 dolari. Sfatul e să iasă lumea din zona de confort când ajunge acolo. Sunt niște oameni extraordinari și calzi și mâncarea e demențială. Stați cu ei la masă. Am ajuns într-un loc unde nici nu exista meniu.

G E N I A L. Păi, copii mei ar da orice de aici pentru o masă acolo – orice sushi, orice bunătate.

Am mai aflat de Bono, un om care i-a adus o mașină de închiriat instant. Fără bani înainte, fără nimic. Unde o vrei? A, OK. Vin într-o oră. Îți trimit o Toyota. Vine Made, trimis de Bono. Mă duc afară cu pașaport, cu bani, cu toate cele. El ia o hârtie și scrie numele, camera la care stau, hotelul și data. Rupe foaia și pa! Mă suni când nu mai ai nevoie de ea. Sau domnul Bahardush, un nene cu o bicicletă ruginită care i-a ajutat când nu aveau bani la ei, sau domnul Sing, un taximetrist pe care, la 3 zile după ce s-au cunoscut, Victor l-a trimis să îi aducă familia de la aeroport – zis-și-făcut! A, și mai e un domn Payman, care l-a ținut pe Victor și încă 3 prieteni – plecați cu motorul – mai mult de o săptămână la el acasă și i-a ajutat să plece cu avionul la preț redus, pentru că nu mai aveau bani.

O să dai în Asia și de oameni care să își dorească să ia mai mult de la tine. Dar procentul este foarte mic. Uneori, ne puneam la masă și eram: bă, în ce lume suntem?! Să oprească oamenii pe stradă să te ajute, să te întrebe dacă ești OK sau să mergi acasă la o familie a cărei fiică a fost salvată de la prostituție și, din cina lor cu 3 pumni de orez și 2 broscuțe, să vrea neapărat să împartă cu tine? Da, e o altă lume acolo. toamn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 5 3

Este o băutură rafinată, cu o notă de tradiție. Este modernă, dar sofisticată și se adaptează trendurilor la fel cum o facem noi. Iar gustul este pur și simplu fermecător. Dacă ai fost la Electric Castle anul acesta, știi despre ce vorbesc. Pentru că am fost acolo împreună și am degustat ziua și seara împreună cu SABER Elyzia.

Dar cum a început povestea acestui lichior?

B

azată pe o rețetă bucovineană, SABER Elyzia este una dintre cele mai populare băuturi actuale. Savoarea lichiorului a fermecat atât românii, cât și străinii, deoarece fiecare aromă a fost comparată cu un elixir în țări precum China, Statele Unite sau Marea Britanie. Pornind de la bazele rețetei tradiționale, lichiorul este un produs cu ingrediente 100% naturale, fructe romanesti oferind un gust exclusivist și un mix perfect între aromă, culoare și design.

Lumea cocktailurilor SABER Elyzia ne cucerește la aproape fiecare eveniment monden. Nu ai cum să nu asociezi aromele cu stările unei experiențe. De la simplitatea mixului, la gust și aspect, cocktailurile sunt fix acel elixir despre care istoria ne spune că ofera nemurirea, puteri magice și stări de nedescris. Accentuează fiecare simț, te îndeamnă să fii tu, să faci ce îți dorești.

Unul dintre cele mai apreciate cocktailuri este cel care contine Caisata si Prosecco, o explozie de gust dulce și amărui pe alocuri, care îți trezește instant instinctul de a dansa, de libertate și de autenticitate.

Curatorii - barmanii. Oamenii care introduc în lume aceste cocktailuri. Această băutură premium cu personalitate este atent mixată în cocktailuri de curatori pregătiți pentru a blendui aromele așa cum trebuie.

După prima degustare, vei simți cum SABER Elyzia este conductorul de electricitate dintre tine și fiecare moment al serii. #KeepTheSecret Asemenea elixirului, rețeta SABER Elyzia este secretă. Asta te provoacă să vrei să o deguști de fiecare dată când o întâlnești.

Să aflii ce se întâmplă dincolo de fructele proaspete culese manual, de cantitatea ideală de ingrediente și forma atractivă, asemenea acelei femei care pășește în încăpere, strălucitoare, cu o personalitate puternică și vibrantă. #TASTEIT #FEELIT Lasă gustul exclusivist să te inspire.

Taste it. Feel it. Caisată, vișinată, afinată, fructe de pădure, cireșe negre, coacăze negre. Elixir, distracție, magnetism. instagram.com/saberelyzia/ facebook.com/SABERElyziaRomania/

TASTE THE CITY / VESPA BUCHAREST

Tu când ai gustat cu adevărat frumusețea unui oraș pe care l-ai vizitat sau, de ce nu, a Bucureștiului? Avem cumva instinctul de a intra într-o zonă de confort, dacă aș putea-o numi așa, în momentul în care ajungem într-un oraș nou - vizităm cam cele mai populare atracții turistice, mâncăm acolo unde zice vreo platformă de restaurante că e ok, luăm metroul, mai mergem și pe jos și gata excursia. Pentru mine, cea mai frumoasă călătorie a fost în Barcelona (a doua oară) când am văzut-o cu ajutorul bicicletei. Iar de curând, am văzut o mică parte din București de pe Vespa - a fost una dintre cele mai faine experiențe. Am stat de vorba cu omul care m-a convins să fac asta, Alexandru Moldoveanu, unul dintre fondatorii Vespa Bucharest (alături de Liviu Ionescu).

It really gives you that TASTE THE CITY experience.

5 6 / T R E N D S / toamn ă 2 0 1 8

Alexandru Moldoveanu Co-owner Vespa Bucharest Interviu de Ioana Sabo Spune-mi, de unde a pornit ideea Vespa Bucharest și cum ați ajuns să o puneți în practică?

Eu am avut ideea asta acum vreo 3 ani, dar nu știu de ce nu a fost să fie până acum. Anul trecut, undeva prin octombrie, m-am întâlnit cu un prieten și i-am spus: hai, hai să o facem. Eu am scuter de prin 2014, am și motor și pur și simplu, oriunde mergeam, oriunde călătoream, închiriam un scuter. (Te ajută să descoperi mai mult orașul, să descoperi locurile alea ascunse).

Ne-am mai luat câte un scuter, ne-am pus la punct cu toată partea legală și am început să închiriem. Fără publicitate, fără nimic. Am lăsat lucrurile să curgă natural, de test. Și cum a mers asta? Păi, undeva prin luna mai ne-am dat seama că merge. Atunci au început cererile. Suna telefonul și asta a fost cumva o validare. Primii au fost doi canadieni. Care au aflat cum? Avem o pagină de Facebook și Instagram, dar și un website - așa modest, făcut chiar de noi. Probabil au căutat pe Google. Ne-au găsit pe noi. S-au simțit foarte bine. Ușor, ușor am început să închiriem și mai mult. Am vrut să dăm o altă variantă de a vedea Bucureștiul.

O alternativă care nu te ajută doar să eviți traficul, aglomerația, ci e și fun și poți să guști altfel atmosfera orașului. Și aici nu vorbesc doar de turiști: Da, inițial am pornit cu ideea că facem asta pentru turiști, dar vedem că și localnicii sunt încântați. Sunt multe persoane care vin și

vor doar să încerce pentru că vor să își ia la rândul lor un scuter. Eu merg la muncă zi de zi cu scuterul - asta vrem să transmitem și oamenilor, că există o altă alternativă la rutina zilnică, pe două roți.

Eu una am fost mereu de părere că există o alternativă la orice lucru pe care îl faci, o alternativă care să îți ofere o perspectivă mai simplă, iar Vespa Bucharest îți oferă fix asta: lasă mașina, urcă-te pe scuter and Taste the City.

Aici: www.facebook.com/VespaBucharest.ro/ și aici http:// vespabucharest.ro

toamn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 5 7

arts&culture toamn Ä&#x192; 2 0 1 8 / T R E N D S / 5 8

g o l a n Cine sunt băieții de la Golan? Țin minte că auzeam des întrebarea asta când Promises răsuna peste tot. Pe mine m-au cucerit sunetele alea fresh, faptul că simțeam fiecare vibrație a melodiei – un mix proaspăt între muzica electronică, note de jazz și percuții exotice. Ești practic într-un emotional journey.

Interviu de Ioana Sabo Fotografii: arhiva personală

Fast forward în 2018, s-a lansat Rocket Love. Eu, una, am simțit acea dorință de a asculta piesa din nou și din nou. Și muzica lor a ajuns la un public foarte mix – îmi amintesc că prin 2013 oamenii erau destul de ancorați în anumite stiluri muzicale și nu experimentau atât de mult. Inspirația lor a venit când trebuie și persistă și acum: Atât timp cât oamenii rămân la fel și nu își schimbă percepția asupra a ceea ce fac, inspirația va apărea la fel ca prima oară. La fel de surprinzător și la fel de frumos, zic ei. S-au afirmat cu siguranță în peisajul muzicii electronice din România și au atras atenția și publicului din afară, au concertat pe scena multor festivaluri și încă există acel mister specific lor. Și încă există acea întrebare: Cine sunt de fapt băieții de la Golan? După nume, ai putea crede că este vorba despre niște troublemakers, ale căror melodii le-ai ascultat poate during some Lonely Nights. E o fuziune tare faină. Fiecare are propriul background muzical și asta se poate recunoaște cu ușurință în melodii: note de jazz, beat-uri electronice, percuții latino. În formula actuală: Alex (clape, flaut, trompetă), Mihai (voce, DJ), Ernesto (percuție), Florian (bass, chitară) și Iulian (tobe). toamn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 5 9

C

e înseamnă GOLAN pentru fiecare dintre voi? Are o semnificație diferită pentru fiecare în parte, dar cu siguranță cu toții privim proiectul dintr-un unghi foarte personal.

Ați adus o schimbare în peisajul muzical românesc, what’s the next challenge? Știm că sună amuzant, dar nu credem că este nevoie de o provocare.

Ne-am dat seama pe parcurs că lucrurile vin mereu natural și că e cel mai bine să nu schimbi asta. Și cam așa se simte fiecare sunet, fiecare vers. Curge natural și îți activează simțurile, îți mângâie emoțiile și te duce cu gândul la diverse momente în care ai știut că trebuie să te oprești pentru o secundă, să inspiri și să expiri și să lași lucrurile să vină natural. Ce este al tău te așteaptă oricum.

Asta au făcut ei, acești „golani” care s-au lăsat duși de val, de pasiune și se inspiră din momentele reale pe care le trăiesc fiecare în parte sau împreună: Inspirația vine de obicei din cele mai neașteptate locuri. Uneori, ne dăm seama că starea unei piese pe care o compunem se aseamănă foarte mult cu starea pe care o avem dintr-o vacanță în care am fost poate cu mult timp în urmă, iar alteori, cu un moment ciudat prin care am trecut și tot așa.

Este mereu o surpriză.

Am auzit o discuție între două fete la unul dintre festivalurile din țară din vara asta: Mergi diseară la Golan?

6 0 / T R E N D S / toamn ă 2 0 1 8

I-ai ascultat live de atâtea ori. / Da, dar tot mi se face pielea de găină. Și sentimentul pe care îl trăiești la un show în care concertează GOLAN acompaniați de o orchestră este absolut minunat, iar aici vorbesc despre Golan Symphonic. Băieții au cântat în deschiderea concertului Roisin Murphy, au fost în turneu cu Parov Stelar, au bifat Electric Castle și Untold.

Există vreun artist local sau internațional cu care v-ar plăcea să colaborați? Sunt mulți muzicieni și multe proiecte care ne plac. Când vorbim despre colaborări, credem că cel mai important element este chimia. Poate exista un respect uriaș pentru cineva, dar asta nu vine neapărat la pachet cu o chimie între artiștii respectivi.

Care a fost momentul de pe scenă – de la un concert sau un festival – care să vă reamintească de ce ați ales să faceți asta? De fiecare dată când vedem că oamenii rezonează cu ceea ce facem.

Cine este cel mai încăpățânat dintre voi? Când ne vine rândul, într-un fel sau altul, toți suntem încăpățânați.

Un artist care vă inspiră? Salvador Dali.

Who’s your favorite GOLAN member? Din fericire, toți.

http://golansound.ro

toamn Ä&#x192; 2 0 1 8 / T R E N D S / 6 1

”

Pe mine un singur lucru mă preocupă: încercarea de a fi consecvent, adică să încerc să nu creez confuzie în ceea ce privește imaginea mea. Adică, să știe omul de unde să mă ia. Ăsta sunt, ăsta e.

Stere Gulea

6 2 / T R E N D S / toamn ă 2 0 1 8

Moromeții 2 Puteți vedea filmul Moromeții 2 începând din această toamnă. Filmările pentru acesta au durat 36 de zile, iar fotograful Matei Buță a fost câteva zile pe platourile de filmare, pentru a fura niște cadre. Săptămâna trecută m-am văzut cu Stere Gulea la o cafea, să aflu cum vede el viața, cinematografia și de ce a făcut Moromeții 2, la 30 de ani distanță de primul.

De Andrada Lăutaru Fotografii de Matei Buță

„

Interesul pentru filmul Moromeții a devenit un fenomen. M-am tot întrebat de ce. Cred că e tocmai faptul că redă imaginea unei lumi care avea identitate, care are o formă, o structură, o vezi acolo, ceea ce azi nu vezi în lumea în care trăim. Pesemne că omul duce această nevoie de comunitate, de legătură. Sunt problemele vieții moderne, oriunde, nu numai la noi. Oamenii în marile aglomerații sunt foarte singuri, presupun că despre asta e vorba.

Niște tineri care stau cu căștile, cu walkmanul și care să fie interesați de Moromeții te intrigă”, spune Stere Gulea.

Regizorul Stere Gulea s-a născut pe 2 august 1943, chiar în mijlocul celui de-Al Doilea Război Mondial. Își amintește că mama sa îi acorda multă atenție: „Maică-mii îi muriseră înainte de sora mea și de mine trei copii și era extrem de traumatizată de această poveste a vieții, se uita după mine așa, ca după un soare”.

Lucrurile s-au schimbat când l-au arestat pe tatăl său și viața a căpătat o altă dimensiune. Stere Gulea avea pe atunci 8 ani. „N-a mai avut nimeni grijă, erau deja lucruri de supraviețuire. A început o perioadă foarte grea din viața familiei noastre, tatăl fiind arestat, era trecut la categoria chiabur, cu confiscări de averi și alte

lucruri din astea, prin care deveneai un fel de paria.

Erai exclus de la școală, de exemplu, se făceau pionieri.

Să nu fii pionier era grav. Sora mea de exemplu n-a fost făcută, pentru că era fiică de chiabur. Peste cinci ani, când mi-a venit mie rândul, se mai relaxaseră lucrurile și eu am fost făcut. Fiecare lucru din ăsta însemna o recompensă. Nu înțelegeai că, de fapt, e un măr otrăvit, n-aveai de unde. Cu timpul, când am început să văd cum stau lucrurile, am evitat pe cât posibil să mă fac membru de partid.”

Tatăl său fusese condamnat politic împreună cu un frate de-ai lui. Nu l-a vizitat în închisoare, dar a fost o dată la proces. „Imaginea mea e că au intrat în sală niște oameni îmbrăcați în haine vărgate, tunși.

Greu, abia după un timp, l-am identificat pe taică-meu, pentru că toți arătau practic la fel, plus că erau încolonați de milițieni sau securiști, erau flancați, nu aveau voie să se uite nici în stânga, nici în dreapta. Imaginea mai degrabă te înfricoșa decât să ai sentimentul că îți revezi tatăl.” Câțiva ani mai târziu, printr-o revizuire a procesului, tatăl său s-a întors acasă, eliberarea lui era absolut o chestie greu de imaginat, își amintește regizorul.

toamn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 6 3

Când a crescut, Stere Gulea avea deja un set de valori bine tatuat în interior și știa ce vrea să facă cu viața sa: să creeze o lume. „Am vrut să fac meseria asta în momentul în care am descoperit-o. Creezi o lume, pleci de la ceva ce e în capul tău și îi dai viață. Am aflat ce presupune meseria asta, pe lângă, hai să-i spunem, înzestrare. Trebuie să mai ai și niște alte date, să poți să colaborezi, să aduni oameni în jurul tău, să ai o comunicare bună cu actorii, să reușești să îi înțelegi. Sunt niște lucruri din astea, fără de care, mie, cel puțin, mi-ar fi fost greu. Sunt și spectator, și în același timp sunt și actor, în sensul de implicare, că nu vreau să stau deoparte. Dar fără să am impresia că ceea ce propun eu este singurul lucru valabil.”

„Aveam această dorință, de a face un film după Marin Preda și a fost o întâmplare în viața mea.”

Stere Gulea spune că a avut mereu un respect enorm pentru Marin Preda. L-a și cunoscut pe scriitorul pe care îl descrie ca pe un om cu o personalitate extrem de puternică și originală, un om care vorbea foarte puțin. „Dădea sentimentul unui om care reflectează tot timpul”.

Toma Caragiu, bun prieten cu Marin Preda, i-a făcut cunoștință cu acesta. „Ținea el neapărat să fac un film după Marin Preda, ceea ce nu a reușit. Eu încă eram la început, Marin Preda era cine era. Ca să faci un film despre el era complicat, și pentru cine dădeau aprobările, aveau alte pretenții, dă-mi, domne, un regizor important, nu iei un debutant. În fine, toate au trecut, viața a făcut socotelile ei, Caragiu a murit la cutremur, peste trei ani a

murit și Preda, și eu am avut ideea asta de a face un film după Moromeții. Părea o necuviință într-un fel, pentru că totuși era cea mai importantă operă a lui, unul dintre cele mai simpatizate și apreciate romane românești, și m-am apucat, așa, cred că simțeam că încă nu mi-am găsit drumul, dar era și o necugetare din asta. Riscam.”

Cinematografia anilor '80. Cum a ajuns Moromeții 1 pe marile ecrane.

„Am scris o variantă de scenariu, le-am dat-o unor oameni cu care mă mai consultam, mi-au făcut niște observații, am mai făcut o variantă și pe urmă am depus și eu la ceea ce se chema Casa de film. La început a fost bine primit. Au fost de acord, au fost încântați, dar apoi a început o chestie foarte neclară, nu îți spunea nimeni nimic. La un moment dat am fost chemat și mi s-a spus că ar fi bine să fac un scenariu mai lung, care să acopere mai mult din carte. La început a fost greu, eu aveam scenariul structurat pe o singură idee. Am stat, m-am gândit, am văzut ce ar putea să iasă. Am făcut o variantă mai mare a scenariului și am propus distribuția. După ce am început filmările la Talpa, trimiteam negativele la laborator, să fie developate la Buftea. După aceea se trăgea o copie, așa, de lucru. Începuseră să vadă din ce filmam și s-a stârnit o întreagă sperietoare și alertă. Eram sunat să mă întorc de urgență la București. Am adoptat tactica lui Moromete – nu spuneam nu, dar tot timpul pretextam: am o scenă cu sute de oameni deja convocată, după ce termin asta ș.a.m.d. toamn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 6 5

După ce am văzut filmul, am avut niște vizionări în cerc restrâns, am avut sentimentul că am făcut ceva. Era o prostie să cedez.

Ei se panicau că se risipesc bani. Și am ținut-o așa până când am reușit, practic, să filmez. Apoi, timp de un an și ceva, au început alte povești: vizionări, paravizionări. Fiecare cu alți inși, cu alte cereri, îmi trimiteau hârtii cu ce trebuie să schimb, ce trebuie să filmez. Luam hârtia, ziceam că o să mă gândesc, pe urmă le spunem că nu am cum să fac așa. Am făcut o singură schimbare de care îmi pare rău, am schimbat secvența de început a filmului, care era fondul de generic. Era o secvență cinematografică destul de complicată, am făcut-o cu mari chinuri, dar a trebuit să o mai atenuez și am făcut un fel de montaj de imagine în locul ei. Era o scenă de continuitate, dar erau speriați că dorm pe prispă, în fine, lucruri care par de neînțeles în ziua de azi, în condiții normale. La un moment dat m-am trezit cu un telefon, pare comic: unde e filmul? Unde să fie, că doar nu o să fie acasă la mine, e în laborator. Trebuie să iasă mai repede, mi-au spus. Foarte bine, și eu vreau asta. Cam aceasta a fost odiseea pe scurt a acestei încercări cu Moromeții. Cu a doua parte a fost o problemă destul de complicată, ca dovadă că s-a și lungit 30 și ceva de ani.”

Au urmat mai multe întrebări: Ce faci? De ce faci?

Cum faci?

„Al doilea volum este considerat mai slab, iar pe mine mă nemulțumea un lucru, compromisul pe care a trebuit să îl facă Marin Preda: să facă din personajul lui Niculae activist de partid. A înțeles că nu are nicio șansă să îl scrie, dacă nu dă Cezarului ce e al Cezarului. Pe urmă l-a scos din asta, l-a făcut inginer. Eu nu mă legam de ideea asta. Cu atât mai mult cu cât Preda spusese de mai multe ori că Niculae e chiar el și nu înțelegeam de ce.

Aveam dilema asta, problema asta morală: am dreptul să intervin eu acum, schimbându-se datele istorice, politice, să modific ceea ce scriitorul a scris. A fost greu.

Până în momentul în care am spus: nu fac o adaptare a romanului, fac doar un segment și, de fapt, încerc să fac o poveste legată de Niculae, care e încă elev, și problema lui e că taică-su nu îi dă bani să termine. Și toată povestea legată de ce se întâmplă în anul 1945 într-un sat românesc, când zorii comunismului se instalează. În 2015 am luat decizia de a îl face. Am și cunoscut mai bine perioada '44-'45, fiindcă am găsit un jurnal politic al unui politician țărănist, Ioan Hudiță, care e un jurnal politic, dar zilnic, nu amintiri, nu memorii, și am putut să îmi dau seama de tot ce însemna zbaterea, nesiguranța, presiunile politice ș.a.m.d. Am avut sentimentul că simt perioada mult mai bine. Mie mi se pare un moment important, destul de prost știut, falsificat de istoria comunistă, și atunci am zis să fac, ținând cont că aveam personajul principal, și să îi împlinesc destinul lui, pe care, de altfel, i l-a împlinit și istoria. Ăsta a fost motivul pentru care am ales să-l fac. E tot alb-negru, pentru continuitate, mi se pare că alb-negru esențializează. Colorul distrage și nu mi se părea potrivit pentru lumea aia.”

6 6 / T R E N D S / toamn ă 2 0 1 8

toamn Ä&#x192; 2 0 1 8 / T R E N D S / 6 7

Backstage la Moromeții 2

„Momentul în care Victor Rebengiuc a declinat oferta a fost unul de impas. Eu anticipam și pregătisem varianta de înlocuire. Decizia asta a devenit mai clară în momentul în care am ales interpretul lui Niculae. Am decis că îl distribui pe băiatul ăsta, Paul Ipate, care avea 18 ani. Terminase liceul, jucase într-o trupă de teatru la școală. Din momentul ăla se punea problema raportului dintre tată și fiu. Fizic. Și devenea destul de greu credibil.

Luminița Gheroghiu avea mari probleme de sănătate, nu putea să joace nici ea. Ăștia erau pilonii. Atunci, m-am gândit la o altă formulă. Horațiu Mălăiele și Oana Pellea.

Pe Horațiu l-am ales și pentru că îi citisem o cărțulie de povești scrise de el, trăite la țară, și se vedea clar că are ceva cu lumea aia și că o simțea. În afară de talentul lui.

Au fost și păreri care au spus: actor de comedie. Ceea ce e fals, el e și actor de comedie, dar eu cred că el este mult mai mult decât atât. Cât despre film, încerc să nu îmi fac așteptări, nu mai vorbim de faptul că niciun film nu seamănă cu altul, contextul în care vine un film diferă. Pe urmă, mai este și problema asta a inevitabilei comparații cu Moromeții 1. Eu îmi doresc ca oamenii să se uite fără păreri preconcepute, să se uite la un film în care este vorba despre această lume. Moromete e un personaj care merită atenția noastră pentru că este un personaj deștept, cu atât mai mult cu cât e deștept într-o lume care nu pare desemnată la inteligență. Pe mine m-a fascinat personajul lui Moromete, pentru că de fiecare dată când citeam romanul sau când citeam despre modelul lui, care era tatăl lui Marin Preda, îmi dădeam seama cât de ușor suntem pradă preconcepțiilor și cât de ușor punem oamenii pe categorii din astea:

6 8 / T R E N D S / toamn ă 2 0 1 8

țăranul e așa, orășeanul e așa, nu omul, nu individul, care poate să fie un spectacol și un univers în sine, cum este acest Moromete. El eșuează practic în tot, tocmai pentru că este special și nu poate fi înțeles. Ce nu a îndrăznit nici el să facă, nici Marin Preda, am îndrăznit să fac eu în film. Pentru că are apăsarea conștiinței față de Niculae cu școala, atunci ia decizia și împarte pământul și el poate să-și termine școala. Practic, încheie el socotelile, fără să le încheie societatea. El o ia puțin înainte, anticipează, dar rămâne singur. Total.”

Cum arată satul lui Moromete în 2018

„Culmea e că arată mai rău decât în 1985. E un sat ca multe altele, depopulat, în care au rămas persoane în vârstă, foarte multe case părăsite, invadate de arbori, de natură. N-ai sentimentul că e locuit, vezi când și când pe stradă câte un om. E o imagine destul de dezolantă.

Acum s-a pierdut identitatea țăranului. Nu era doar pământul, ci și mentalitatea. Raporturile care erau între ei, viața de comunitate, oamenii își aveau locul lor știut în comunitatea aia. E o lume care nu mai poate fi înviată. O lume care a fost distrusă cu ură. Eu până la urmă am spus că filmul ăsta, Moromeții 2, trebuia făcut.

Că l-am făcut eu pentru că timp de atâția ani nimeni n-a îndrăznit să-l facă. Am avut și sentimentul ăsta că nu o să se mai facă. Am simțit până la urmă și ca pe o obligație, o datorie, să se încheie până la urmă povestea. Nu se încheia, pentru că filmul se termina cu o întrebare, cu plecarea lui Niculae la școală. Puteam să anticipăm, să presupunem, dar am zis să îl duc la final, pentru că și Preda până la urmă a simțit nevoia asta.

toamn Ä&#x192; 2 0 1 8 / T R E N D S / 6 9

(CORPO)

Directori de creație: Andra Handaric & Varya Direcție artistică și ținute: ANDRAHANDARIC Studio Fotografii: Varya (Dana Tole) Make-up: Andreea Leonte Hair: Răzvan Sabău Modele: Ana Botea, Alexandra Balea, Cristina Dănileț - Victoria Models Agency Asistenți: Alexandra Moldovan, Valentin Turean, Kalamar Gaspar Gabor Locație: Cluj-Napoca

REAL LUST

7 2 / T R E N D S / toamn ă 2 0 1 8

V

arya

Un nume puternic, imagini puternice, cu accent pe compoziții echilibrate, care scot în evidență gustul adevărat al unui portret: sincer, raw, real.

Fotografiile ei sunt parcă reci, dar un rece din ăla care îți face pielea de găină, pentru că frumusețea acelor nuanțe șterse se completează perfect cu elemente de natură și autenticitatea trăsăturilor modelului ales. Dana a ezitat la început, pasiunea sa fiind aprinsă de un instinct de trial undeva prin facultate. A ezitat până când și-a dat seama că Varya a dezvoltat un stil propriu, că e un refugiu și, în același timp, o formă de comunicare și de exprimare.

Regăsești o oarecare fragilitate, zic eu, în fotografiile ei. Spunea într-un interviu că experiențele din vis sunt foarte conectate cu fotografiile ei. Și spun fragilitate pentru că, dincolo de digital, parcă ești acolo – stai la acea masă și parcă simți gustul atmosferei –, parcă simți o amăreală care te trezește, apoi o dulceață care te îmbie să te uiți și mai aproape și mai atent și să observi fiecare detaliu. Te poartă într-un scenariu atât de real încât parcă ai vrea să guști mai mult din povestea aia, să afli prin ce sentimente trece personajul sau ce emoții au personajele, de ce rochia aceea, de ce locul, de ce florile.

toamn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 7 7

C UL E SS

Text și poze de Ioana Sabo

Culegeam încă de când eram mică. Încă o fac. Tot culeg idei, persoane, energii. Încerc să îmi găsesc drumul. Credeam că trebuie să găsesc rețeta perfectă – rețeta care să îmi ofere gustul suprem. Acel gust al unui succes pe care toți ni-l dorim. Dar eu încă nu știu încotro mă îndrept. La fel ca mulți dintre voi, probabil. Cert e că vreau să gust din fiecare lucru care simt că mă hrănește, nu la nesfârșit, dar până când simt că am trecut prin acel dulce-sărat-acru-amar care să mă călească de tot, care să mă pregătească pentru acel moment când am să pun cap la cap tot ce am gustat până atunci și să dau mai departe. Într-o rețetă simplă prin care să rezulte un deliciu numai bun de savurat. Să pot să pun cap la cap la fel cum pun cap la cap fiecare imagine cu un obiect comun, un peisaj care poate nu te mai surprinde, un colț de clădire, o plantă – toate lucrurile astea peste care treci cu vederea – și să le dau viață. Să te fac să vrei să deguști mai mult. Să te fac să culegi, la fel cum eu culeg ca să ajung în acel moment. instagram.com/culessproject toamn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 7 8

Culegeam încă de când eram mică. Încă o fac. Tot culeg idei, persoane, energii. Încerc să îmi găsesc drumul. Credeam că trebuie să găsesc rețeta perfectă - rețeta care să îmi ofere gustul suprem. Acel gust al unui succes pe care toți ni-l dorim. Dar eu încă nu știu încotro mă îndrept. La fel ca mulți dintre voi, probabil. Cert e că vreau să gust din fiecare lucru care simt că mă hrănește, nu la nesfârșit, dar

până când simt că am trecut prin acel dulce-sărat-acru-amar care să mă călească de tot, care să mă pregătească pentru acel moment când am să pun cap la cap tot ce am gustat până atunci și să dau mai departe.

Într-o rețetă simplă prin care să rezulte un deliciu numai bun de savurat. Să pot să pun cap la cap la fel cum pun cap la cap fiecare imagine cu un obiect comun, un peisaj care poate nu te mai surprinde, un colț de clădire, o plantă - toate lucrurile astea peste care treci cu vedere - și să le dau viață. Să te fac să vrei să deguști mai mult. toamn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 7 9

Culegeam încă de când culeg idei, persoane, energii.

Credeam că trebuie să care să îmi ofere gustul pe care toți ni-l dorim. îndrept. La fel ca mulți vreau să gust din fiecare nu la nesfârșit, dar până dulce-sărat-acru-amar care mă pregătească pentru acel cap tot ce am gustat până Într-o rețetă simplă prin bun de savurat. Să pot pun cap la cap fiecare peisaj care poate nu te mai o plantă - toate lucrurile

8 0 / T R E N D S / toamn ă 2 0 1 8

eram mică. Încă o fac. Tot Încerc să îmi găsesc drumul. găsesc rețeta perfectă - rețeta suprem. Acel gust al unui succes Dar eu încă nu știu încotro mă dintre voi, probabil. Cert e că lucru care simt că mă hrănește, când simt că am trecut prin acel să mă călească de tot, care să moment când am să pun cap la atunci și să dau mai departe. care să rezulte un deliciu numai să pun cap la cap la fel cum imagine cu un obiect comun, un surprinde, un colț de clădire, astea peste care treci cu vedere

Culegeam încă de când eram mică. Încă o fac. Tot culeg idei, persoane, energii. Încerc să îmi găsesc drumul. Credeam că trebuie să găsesc rețeta perfectă - rețeta care să îmi ofere gustul suprem. Acel gust al unui succes pe care toți ni-l dorim. Dar eu încă nu știu încotro mă îndrept. La fel ca mulți dintre voi, probabil. Cert e că vreau să gust din fiecare lucru care simt că mă hrănește, nu la nesfârșit, dar

până când simt că am trecut prin acel dulce-sărat-acru-amar care să mă călească de tot, care să mă pregătească pentru acel moment când am să pun cap la cap tot ce am gustat până atunci și să dau mai departe.

Într-o rețetă simplă prin care să rezulte un deliciu numai bun de savurat. Să pot să pun cap la cap la fel cum pun cap la cap fiecare imagine cu un obiect comun, un peisaj care poate nu te mai surprinde, un colț de clădire, o plantă - toate lucrurile astea peste care treci cu vedere - și să le dau viață. Să te fac să vrei să deguști mai mult. toamn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 8 1

we are energy toamn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 8 3

Povești la cafea Texte de Ioana Sabo și Cristian Niculae

Daniel Mocanu Owner & Barista C-O FI Factory

E o cafenea în care Wes Anderson ar bea un espresso.

Savurez cu plăcere Flat White, mă așez lângă geam. Daniel pare ușor intimidat, dar zâmbetul îl dă de gol. E ca un copil entuziasmat că o să ne povestească despre cum a pornit în această călătorie. Încă de la prima cafea pe care am gustat-o, cred că aveam în jur de 5 ani și bunica mea mi-a dat să macin cafea. Erau râșnițele alea de alamă și după mi-a dat și mie să gust. Era prăjită de bunica mea.

Normal că mi-a plăcut.

Pe vremea aia, în Constanța, marinarii aduceau cafea verde și toate mamele și bunicile prăjeau la tigaie, la cuptor. El era mezinul și se ocupa de măcinat. Am amestecat cafea de prin '96. Nu veniseră brandurile mari pe piață. Am deschis prima cafenea în Constanța. Nu găseai cafea de specialitate. La vremea respectivă nici nu exista noțiunea de espresso. Oamenii intrau în cafenea și cereau o cafea. Eu le ziceam că le prepar un espresso și se blocau.

De acolo a pornit totul. Daniel zice că a fost autodidact și s-a lăsat ghidat de pasiune. Am început să citesc despre extracție, despre prepararea corectă a cafelei. O bună perioadă de timp, a mers bine. În București am stat vreo 5 ani să copilăresc, cum s-ar spune. Începusem să prăjesc cafea pentru consumul propriu într-un aparat de popcorn modificat de mine. Am modificat aparatul pentru a avea control asupra fluxului de aer și temperaturii. Am prăjit vreo 8 luni prin metoda fluxului de aer. Aveam un tabel după care mă ghidam și urmăream cu atenție valorile, la minut, temperatura.

Bănuiesc că ai vrut să descoperi și mai mult. Cum a continuat povestea? M-am dus într-o delegație la Madrid.

Am găsit o cafenea Toma Cafe. L-am provocat pe băiatul

8 4 / T R E N D S / toamn ă 2 0 1 8

de acolo să îmi facă un espresso de 25 ml cu extracție de 25 de secunde. A măcinat cafeaua, a extras prima pereche de shot-uri, le-a gustat, nu era mulțumit. Le-a aruncat. A setat din nou râșnița, iar a gustat, iar le-a aruncat. La cel de-al treilea rând, pfoai, era cel mai bun espresso pe care l-am gustat vreodată. Am zis că mă duc acasă și mă apuc de treabă.

Cu ce ai pornit? Am luat-o de la zero. Mulți saci de cafea aruncați. Existau două metode – ori faci o școală, ori te dai cu capul de pereți până înveți. Eu am zis că învăț singur. Și din motive financiare. Și, în plus, cred că îți dezvolți un stil propriu de prăjire. După nu foarte mult timp, a apărut C-O FI Factory. Am descoperit plăcerea de a vorbi cu oamenii. Oamenii se deschid foarte mult. Veneau aici oameni stresați, le preparam o cafea și le vorbeam despre ea. A fost greu la început, când am deschis. Dar ușor-ușor au început să vină oamenii. Și pentru barista la început de drum, Dani are câteva sfaturi: Să fie modești. Au tendința să își supraevalueze meseria. E frumoasă, primești laude, dar să nu se lase duși de val. Să fie cât mai deschiși cu oamenii care trec pragul cafenelei. Și, părerea mea, să învețe mai mult despre extracția cafelei decât despre latte art.

Care e cafeaua ta preferată? Îmi plac cafelele acide.

Să fie vibrante, precum cafeaua din Africa.

Cu ce cafea asociezi prima zi din toamnă? O cafea mai ciocolatie, din America Centrală. O cafea mai blândă.

Emil Opriș

Co-owner & Barista Out of Office

E un corner care te îndeamnă să îi treci pragul și să dai un mesaj de Out of Office agitației din zona Pipera. Te deconectezi de mediul office și te conectezi cu aromele cafelei, cu oamenii de acolo, îți dai un moment de răgaz sau te bucuri de o întâlnire într-un mediu friendly. E un loc care s-a născut din pură pasiune: M-am gândit la pasiune și businessul a venit după, spune Emil, unul dintre fondatorii cafenelei. Îți mai amintești când ai gustat pentru prima dată cafea de specialitate?

Da, la Steam. A fost altceva. Nu simțeam că beau cafea.

A strong bitterness. M-a dat pe spate, pur și simplu. De atunci, nu au mai existat zile fără cafea de specialitate. Și primul contact cu cafeaua? Prima dată, pe la 5-6 ani. Cafea cu lapte într-o ceașcă de porțelan, pregătită de bunica mea. Dorința de a deschide un coffee shop a apărut destul de târziu, dar niciodată nu e prea târziu să faci ceea îți place. Corect? Am scăpat de mediul corporatist prin 2015. Voiam să fac ceva ce-mi place și îmi plăcea cafeaua de specialitate. Am văzut cum se prepară în coffee shop-uri și am început să prepar acasă. Apoi, eu cu partenerul meu ne-am decis să deschidem Out of Office. Am început tot corporatist – best case scenario și worst case scenario.

Uite că, după un an, oamenii de aici, din Pipera, care ne trec pragul creează o atmosferă foarte interesantă.

Care este primul lucru pe care îl faci când ajungi dimineața aici? Calibrez cafeaua. În fiecare dimineață cafeaua trebuie calibrată. E un organism viu care se transformă în fiecare zi. Este foarte multă matematică și artă.

Iar tu când îți bei prima cafea? Prima cafea o beau când ajung în shop. În weekend, o beau la diverse alte cafenele de specialitate din București.

Cum te-a schimbat pe tine meseria de barista? Nu știu dacă m-a schimbat într-un fel meseria. Dacă nu eram atât de sociabil și nu dădeam totul pentru oameni, nu cred că puteam fi barista. Oaspeții sunt totul, iar eu nu cer nimic în schimb, vin însă lucruri de la sine. M-am gândit la pasiune și businessul a venit după.

Ce îți place cel mai mult la ceea ce faci? Cafeaua și oamenii, în egală măsură. Mă încarc de la prepararea cafelei și din interacțiunea cu oamenii. E vorba despre share energy cu oaspeții. Trebuie să te gândești la ce oferi, în primul rând, și, cum spuneam, primești înapoi o energie frumoasă, fără să ceri.

Ne poți spune care este cafeaua ta preferată și cu ce cafea poți asocia toamna? Vai, toate îmi plac. Să zicem că aș avea o preferință mai accentuată pentru cafelele din Kenya și Etiopia și răspund la ambele întrebări.

toamn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 8 5

Dragoș Bolea Barista M60

Aveam 7 ani când l-am rugat pe bunicul meu să îmi dea să gust cafea. Chiar voiam să descopăr ce îl atrage atât de mult la cafea. Nu mi-a plăcut și nici nu am mai băut până în 2012, când am servit pentru prima dată cappuccino într-o cafenea micuță din Barcelona și am zis că asta e: are un gust plăcut și ușor.

Am stat de vorbă cu omul care mi-a servit primul cappuccino care mi-a amintit de acea mică cafenea din Barcelona. Dragostea lui pentru cafea a pornit din copilărie: Prima dată am băut cafea servită de bunica mea. Mi-a pus foarte puțin, într-o ceșcuță mică. Era într-o duminică, după-amiază. La mine în familie e ca o tradiție – se strânge toată lumea la cafea. Mi-a plăcut foarte mult și îmi tot dădea câte puțin. Când nu erau ei acasă, fierbeam zațul.

Undeva pe la 14 ani, Dragoș spune că ajunsese să bea cam 3 cafele pe zi.

E tipul înalt, care are întotdeauna o șapcă pe cap, ochii mari și e foarte energic – aleargă de colo-colo și încearcă să fie atent la cât mai multe lucruri din jur: Ajung să cunosc tot felul de oameni și să vorbesc cu ei despre ceea ce îmi place mie, ceea ce le place lor. Cred că, până la urmă, asta face cafeaua – ne conectează. Iar când intru în M60, e despre performance. Nu mai e despre mine, e despre oamenii din fața mea. Vreau să le servesc un produs cât mai bun. Și are grijă ca shop-ul să fie aranjat și pregătit pentru a primi oaspeții din acea zi. Chiar de la prima oră a dimineții: Dau cu mătura. Nu ne e rușine s-o facem. Shop-urile în care lucrăm sunt deja a doua casă. Cel puțin pentru mine, M60 asta e. Vin aici și în timpul liber, pentru că încă îmi place să fiu aici. Suntem o mică familie.

Ce crezi tu că încă nu știu oamenii despre barista?

Probabil că mulți cred că noi doar apăsăm pe niște butoane, facem o cremă de lapte și servim cafeaua. Nu e așa.

Bem foarte multă cafea dimineața. Testăm shot-urile înainte să le dăm. Cafeaua se schimbă în fiecare zi. O echilibrăm în fiecare dimineață.

Ce ai fi vrut să știi în momentul în care ai început meseria de barista? Să fiu mai hotărât în decizii. Probabil că, într-un fel sau altul, oricine tinde să fie arogant la început.

Dar nu peste măsură. Ai avut și un învățăcel? Da. Mi se pare cel mai mișto lucru să poți să înveți un om să facă cafea. Ai un sentiment foarte fain la sfârșitul training-ului, când știi că omul ăla duce mai departe această meserie. Ce ai învățat tu de la el? Să nu mai fiu atât de serios câteodată. Că uneori e bine să mai și râzi când e vorba de cafea.

8 6 / T R E N D S / toamn ă 2 0 1 8

Foto: Florinel Frătica

Dacă nu erai barista: Probabil că eram bucătar.

Cel mai bun sfat primit: Să am răbdare. Și cu clienții, și cu cafeaua.

Cafeaua preferată: Kenya, indiferent de ferma de proveniență. Aș bea în fiecare zi.

Un sfat pentru barista la încept de drum: Trebuie să îți dedici foarte mult timp și, ca orice altă meserie, presupune să faci și sacrificii. Trebuie să mergi la cursuri de specializare, să ai răbdare, să citești despre noutăți. Să nu uite că nu e vorba despre cine e mai bun, ci e vorba despre oameni și produsul pe care îl oferi. Trebuie să te dezvolți constant și, în același timp, să nu uiți despre experiența pe care o trăiesc oaspeții în shop.

For the grand finale, care este cafeaua ideală pentru prima dimineață din toamnă? Eu aș bea un espresso – să mă trezească din sentimentul de concediu de vară. Pentru alți oameni, cred că un Flat White – e, așa, precum melancolia anotimpului rece.

Mihai Panfil Founder & Co-owner Origo

Cred că ai pășit măcar o dată în Origo. Dacă nu, atunci ar trebui să o faci. Te asigur că o să vrei să petreci multe dimineți acolo. E unul dintre cele mai cozy locuri din București, iar cafeaua... cafeaua este fix ceea ce trebuie.

Ai tot felul de sortimente din care poți alege. Dacă nu știi ce, atunci fii sigur că unul dintre oamenii de acolo îți va recomanda ceva pe gustul tău. Nici nu puteam rata oportunitatea de a discuta cu Mihai Panfil, fondatorul Origo și Barmania, școala de barista și barmani. Așa că, ne-am așezat la masă pe terasa Origo și am aflat cum a pornit Mihai în această călătorie: Până la 22 de ani nici nu am luat în serios partea de cafea. Eu vin din domeniul cocktailuri și baruri, unde aromele sunt mult mai puternice.

Prima dată când am gustat o cafea bună și am început să fiu atent la ceea ce înseamnă să gust o cafea, a fost la un curs de barista în Italia. Oamenii vorbeau acolo despre diverse origini, note, arome, gust. Mie mi se părea că e același gust. Asta se întâmpla acum 10 ani.

Nici nu a durat foarte mult. Și-a dat seama după aceste cursuri că vede cu alți ochi partea de cafea. S-a întors în țară și a început să lucreze cu brandurile de cafea care erau aici. Lucrurile s-au schimbat când m-am decis să particip la o competiție internațională de barista.

Am avut șansa să experimentez mai multe cafele și am gustat o cafea din Kenya care era... wow! Am zis: asta nu e cafea, e altceva!

Povestea Origo a pornit tot din competiție, pentru că lucrurile merg așa, mână în mână, zice Mihai. Un om care s-a aflat până atunci în spatele barului s-a decis să dea naștere unui concept și să creeze un loc care astăzi e îndrăgit de toată lumea: După ce am participat la competiția națională, am fost în Bogota. Am avut șansa să vizitez multe orașe ale lumii și acest fenomen de specialty coffee era foarte dezvoltat în unele zone. Aici, nu erau foarte mulți prăjitori locali și era destul de greu să ai acces la cafea bună. OK, dacă vrem să bem cafea bună, hai să facem cafea bună.

Acum 10 ani a început o firmă de bartending: cu scopul de a crește barmanii și a crea standarde în ospitalitate. Apoi a intervenit nevoia de cafea și nevoia de a dovedi că un loc cu servire bună poate avea succes, a creat Origo. Am vrut să fie un loc unde găsești și un produs bun, și ospitalitate exemplară. Așa și continuă. În ciuda pregătirilor, training-urilor și lucrurilor bine puse la punct pentru lansarea Origo: Nu ne-am așteptat să fie atât de aglomerat.

Ce sfat ai pentru barista la început de drum și de ce valori trebuie să țină cel mai mult cont? Cred că profesionalism versus cool. A face cafea și a fi barista e o chestie mișto, dar e mișto când vine cu knowledge și expertiză în spate. Cred că o caracteristică specifică domeniului este onestitatea: transparența de la fermă până la ce se află în ceașcă și în relația cu clientul. Barista trebuie să facă o legătură între locul de proveniență al cafelei și client. Și, de asemenea, performanță. Trebuie să își dorească să facă performanță, nu să intre într-o rutină. E un domeniu dinamic și trebuie să ții pasul.

Tu cum îți bei cafeaua acasă? Rar. O beau la filtru – la V60, la Aeropress.

Cu ce cafea poți asocia cel mai bine toamna? O cafea foarte fructată, ușor acidă. Poate chiar Kenya – fructe roșii, măr, washed, high acidity. Este o cafea diferită de toate celelalte. Îți dă puține bătăi de cap când setezi espressorul, la fel cum și toamna îți dă uneori bătăi de cap prin schimbările de temperatură. toamn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 8 7

E

la fel ca mine. Are atitudine, e naturală. E lângă mine în fiecare zi sau, mai bine spus, în fiecare dimineață - mă trezește și rămâne alături de mine pe parcursul zilei. Luni și marți, atunci când îmi intru în ritm, e acolo și îmi amintește că pot face orice îmi propun.

Ia atitudine, cum spuneam. Cu notele de ciocolată amăruie și condimente, îmi dă acel kick de care am nevoie.

Se zice că ,,Esențele tari stau în recipiente mici” și mi-a demonstrat asta de foarte multe ori. Ori de câte ori m-a răsfățat cu un treat. Parcă eram acolo, pe o terasă, lângă una dintre fermele din Etiopia și simțeam mirosul plăcut al zorilor, al plantelor, aerul liber. Un espresso băut în mijlocul săptămânii, la mine pe balcon, lângă florile primite de ziua mea, lecturând o carte pe care am cumpărat-o recent. Ca două prietene bune, dar care nu se întâlnesc la cafenea, pentru că avem tot ce ne trebuie aici, acasă.

Spre sfârșit de săptămână, am nevoie să mă îmbie cu notele subtile de cacao și nuci coapte, să simt catifelarea și deliciul aromei sale. E cel mai îndrăzneț mix: boabe Arabica din India, Guatemala, Papua Noua Guinee și Brazilia, aici în cana mea, preparată de mine. Iar a doua zi, încerc blend-ul Arabica, cu note de caramel și ovăz. Mă face să zbor cu gândul la o vacanță calmă, cum e crema laptelui pe care o adaug în cană.

Vizitează și: l site-ul beanzcafe.ro l concept store Promenada l 5ensi by BeanZ Café – Bucuresti l Boutique Du Pain - Bucuresti l Mood’s Coffee – Bucuresti l Decadence – Bucuresti l Log Out – Baia Mare l Café Uno – Cluj l French Café - Bucuresti l Entourage – Bucuresti l Paneuro - Bran 8 8 / T R E N D S / toamn ă 2 0 1 8

Iar azi, azi nu mai e despre mine, e despre momentul meu cu cei pe care ii iubesc. Am pus masa, suntem emoționați, căci am gătit ceva nou care abia așteaptă să iasă din cuptor. Dar mai e până atunci, căci în momentul în care vor sosi musafirii, o să ne așezăm alături de ea și o să stăm la povesti. Ea e dulce, precum caramelul și îi place să stea cu noi la taclale. Asta pentru că ea ne dă energia să facem asta, să ne petrecem ore în șir povestind despre tot ceea ce am făcut, pentru că ea e făcuta din boabe Arabica din Brazilia și Columbia, acolo unde e inima și nucleul unui carnaval. Ne eliberează, ne trezește, ne face să pierdem noțiunea timpului. În fiecare moment al zilei, în fiecare zi, fiecare sortiment al cafelei BeanZ: Treat, Kick, Chill, Cheer, Bliss, Shh...

BeanZ este proiectul plin de pasiune al unei echipe deosebite de anteprenori de la Strauss Coffee, compania de cafea numărul 1 din Brazilia și una dintre cele mai influente de pe piața internațională, cu peste 25 de ani de expertiză.

Cafeaua este de originie direct de la 7 fermieri din toată lumea și poți degusta diverse arome. La o simplă apăsare de buton, prin tehnolgia elvețiană a aparatului BeanZ Café (19 bari, 2 ani garanție) poți obține cafeaua ideală preparată chiar de tine. Pe website-ul beanzcafe.ro regăsești chiar un quiz care să te ajute să identifici aroma ideală pentru tine.

9 2 / T R E N D S / toamn ă 2 0 1 8

[ De vorbă cu alma ]

Dulce, sărat, acru Întotdeauna mi-a plăcut să combin dulcele cu sărat. Mama îmi tot spunea că o să am probleme cu stomacul pentru că puneam prea multă sare pe pâinea prăjită dată cu unt, peste care puneam și un strat de dulceață. Îmi amintesc cum bunicu’ spunea mereu că el nu mănâncă ciorba dacă nu e puțin acră. Că așa e bună. Să te spele. Prima dată când am gustat cafea, am rămas cu un gust amar. Dar după ceva ani, îmi place atunci când beau o cafea și simt puțină amăreală. Cam așa am rămas și din diverse interacțiuni cu oamenii. Cu diferite gusturi. Cred că cele 5 gusturi de bază ne definesc. Se regăsesc în fiecare dintre noi. Și, la fel cum îți dorești să prepari o mâncare bună sau o cafea echilibrată, cam așa stă treaba și cu noi.

Text: Ioana Sabo / Fotografii: Cristian Niculae Styling: Ema Baniță / Make-up: Adina Vlad / Hair: Alex Sârghe Modele: Cristiana Grasu (MRA Models), Miruna Sfetcu (Urbanik Models), Daniela Tocari și Ștefan Lupu Fotografiile fac parte din proiectul UnMe

toamn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 9 3

9 4 / T R E N D S / toamn ă 2 0 1 8

U

nii oameni sunt dulci. Îți transmit, așa, acel ceva. Acel ceva frumos și plăcut și liniștitor. Îți pot da și un sentiment dulce-acrișor.

Uneori, nu tot ceea ce e dulce e neapărat și sănătos, right? Adică, dacă te apuci să mănânci o ciocolată imensă, pe moment va fi plăcut. Dar cu siguranță nu o să te simți OK după. Cam așa e și cu oamenii. Nu toți oamenii dulci îți fac neapărat bine.

Totodată, sunt oamenii ăia dulci pe care nu îi apreciem.

Trebuie să înveți să guști o cantitate mică. Des. Ușor. Să savurezi din plin dulceața din oameni. Să o apreciezi. Să nu înfuleci ciocolata, ci să înțelegi că poți lua o bucățică și mai târziu. Să te bucuri din nou de plăcerea oferită de ingredientele ei. E ca la un first date, dacă ai putea să spui asta. Trebuie să păstrezi misterul. Să dai din dulce sau să primești din dulce și să vrei să descoperi mai mult.

Unii oameni sunt sărați. Nu știu exact cum i-aș descrie.

Cred că fiecare dintre noi avem o cantitate de sare în suflet.

Fie că o folosești ca pe un scut sau nu, ea există. Cred că există ca să asigure un echilibru. Nu cred că oamenii sărați sunt neapărat dăunători. Aici depinde de noi cum privim acest termen de sărat.

Unii oameni îți lasă un gust amar sau acru. Ceva nu se leagă. Ceva nu simți. Interacțiunea nu e potrivită

pentru tine sau personalitatea lor nu e ceea ce cauți, ceea ce înțelegi, ceea ce îți trezește interes. Sunt acțiuni, comportamente, personalități pe care le judecăm instant și instinctiv, fără să avem întotdeauna un motiv. Și rămânem cu asta – cu un gust amar sau acru. Și judecăm, arătăm cu degetul sau ducem vorba mai departe. Că acel om, acel om e nu știu cum și bla-bla-bla. Când poate e pur și simplu vorba de context, de moment și nu e așa.

La fel cum la degustarea cafelei există acel proces de evaluare senzorială bazată pe gusturile de bază, cam așa ar trebui să procedăm și noi unii cu alții. În contextul actual al societății în care trăim, cred că uităm din ce în ce mai mult de lucrurile simple și mărunte, lucrurile esențiale care ne conectează cu adevărat, care ne ajută să ne descoperim. Am zis de multe ori că am uitat sau am devenit incapabili să ne mai folosim simțurile cu adevărat, iar fiecare număr sper să vă poarte prin această călătorie a simțurilor așa cum ne-am dorit. Să citiți, să mirosiți, să auziți fiecare cuvânt, să atingeți paginile și să gustați fiecare poveste așa cum ar trebui.

Nu cred că există gustul perfect. Nici la mâncare. Nici la cafea. Nici la vin sau orice altceva. Nici la oameni. E vorba doar de echilibru. Puțin, în porții mici, cu atenție, cu grijă. Căci fiecare dintre noi e dulce, sărat, acru și amar. toamn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 9 5

j o s e p h hadad Interviu de Cristian Niculae

Cu Joseph Hadad poți vorbi ore întregi despre mâncare. Pasiunea lui pentru gătit și dorința de evoluție constantă ne inspiră gusturile. Am aflat care este mâncarea lui preferată și ce gust are toamna, iar când începe să-ți povestească despre mixuri de condimente și despre cele mai delicioase feluri de mâncare din Marrakech, uiți pentru o secundă că omul din fața ta este un star al bucătăriei internaționale care a avut oportunitatea să creeze adevărate show-uri culinare pentru celebrități mondiale precum Bill Clinton, Regele Juan Carlos al Spaniei, Robert de Niro, Madonna sau Frank Sinatra. Un artist absolut în pregătirea unor preparate senzaționale, Chef Joseph Hadad trăiește și respiră prin arta culinară.

9 6 / T R E N D S / toamn ă 2 0 1 8

C

e fel de mâncare te duce imediat cu gândul la toamnă? După un sezon bogat în ingrediente fresh și preparate ușoare, a venit momentul să ne îndreptăm atenția către o hrană mai consistentă, pentru a ne pregăti corpul pentru sezonul rece. Unul dintre preparatele care mă fac să mă gândesc automat la toamnă este „Tajine de miel”, o rețetă marocană ce îmi este foarte dragă.

Dacă ai fi obligat ca de acum încolo să folosești mereu aceleași 3 ingrediente/condimente (pe lângă altele) la toate felurile de mâncare, inclusiv desert, care ar fi acelea? În spatele unui preparat reușit, stau întotdeauna gustul special oferit de condimente și ierburi aromatice. În ziua de azi, acestea sunt ingredientele ce nu ar trebui să lipsească din bucătărie, deoarece datorită lor putem completa savoarea mâncării. Cu siguranță nu m-aș putea lipsi de șofran, anason și, bineînțeles, Ras el Hanout, un mix marocan, făcut în bucătăria noastră, dintr-un melanj bine echilibrat de 18 condimente naturale.

Care este gustul care îți aduce ție zâmbetul pe buze? Știm că mâncarea bună ne aduce mereu zâmbetul pe buze, iar eu zâmbesc de fiecare dată când gust sau mă gândesc la mâncarea făcută de mama mea. Este un bucătar desăvârșit și fiecare preparat pe care îl face are un gust memorabil, unul dintre preferatele mele fiind peștele gătit Haraimi.

Cum îți păstrezi pasiunea și dorința de a evolua mereu? Dorința de a evolua permanent este arzătoare ca în prima zi, pentru că eu iubesc cu adevărat și pe viață meseria mea. Mâncarea savuroasă trebuie să fie făcută cu

toamn ă 2 0 1 8 / T R E N D S / 9 7

suflet și cu multă pasiune, altfel nu va ieși perfect. Încerc să aduc mereu ceva nou, fie că este vorba de un preparat, de un întreg meniu sau de decorul din cele două restaurante.

Munca și interesul pentru gastronomie îmi păstrează mereu pasiunea și dorința vii.

Eu sunt un gurmand, iar de curând am fost în Tel Aviv, unde mâncarea are reputația de a fi extraordinar de gustoasă, însă așteptările mi-au fost depășite mult, foarte mult (humusul la The House of Hummus a fost divin – o explozie de gusturi). Ce îți place cel mai mult să mănânci când ajungi în Israel și unde? Într-adevăr, Tel Aviv este cu siguranță un paradis culinar, cu o selecție impresionantă de restaurante. Pot spune negreșit că mâncarea din Israel e printre cele mai bine preparate și delicioase din întreaga lume. De exemplu, mie îmi plac foarte mult momițele la jar cu cremă de năut.

Unde se mănâncă cea mai bună shakshuka în Tel Aviv?

Dar cel mai bun humus? De fiecare dată când ajung în Israel, nu ratez ocazia să gust din preparatele specifice, iar shakshuka este unul dintre ele. Din punctul meu de vedere, cine își dorește să se bucure de o aromă autentică, plină de savoare, nu trebuie să rateze restaurantul Dr. Shakshuka din portul vechi. Iar cel mai bun humus din Tel Aviv l-am servit în Old City.

Ce ingrediente nu ar trebui să lipsească dintr-un couscous delicios? Trebuie să încercați couscous-ul cu varză albă. Este un deliciu!

Ce îmi poți spune despre mâncarea de tip street food din Marrakech? Mâncarea de tip street food din Marrakech 9 8 / T R E N D S / toamn ă 2 0 1 8

este cu siguranță extraordinară. Este extrem de gustoasă și foarte bine condimentată, iar ingredientele sunt proaspete, deci nu trebuie să vă faceți griji în această privință.

Vara avem tendința să mâncăm mai ușor, mai fresh.

Spre ce se îndreaptă gustul toamna? Este mai ușor să mâncăm mai bine în timpul verii, deoarece există o abundență de ingrediente de sezon, proaspete și gustoase. Și chiar dacă în curând va trebui să ne pregătim corpul pentru sezonul rece, nu trebuie să excludem legumele și fructele.

Ce îți place cel mai mult la gastronomia tradițională românească? Gastronomia românească este delicioasă și cu siguranță deosebită. Pentru că îmi place foarte mult peștele, nu ratez nicio ocazie să mănânc o saramură de crap autentică.

Care dintre rețetele tale te relaxează cel mai tare atunci când le prepari? Intru cu plăcere în bucătărie de fiecare dată, pentru că gătitul mă relaxează. Dar dacă ar fi să aleg un preparat, cu siguranță aș alege fileul de grouper gri, un pește mediteranean cu o aromă delicată și un gust ușor dulceag.

Desertul preferat? Deși e greu de crezut, eu nu mănânc deserturi. Deloc!

Dulce, sărat sau acru? Niciunul dintre ele. Prefer să creez o balanță echilibrată de gusturi, atât în preparatele pe care le creez, cât și în cele pe care le consum.

Ce gust are toamna? Aromele toamnei sunt multe și intense, trebuie doar să le descoperi și să ai curajul să testezi, pentru că poți da de combinații surprinzătoare.