Personalități marcante ale culturii românești

1 D E C E M B R I E

Z I U A N A Ț I O N A L Ă

Cu ocazia Zilei naționale la ora de educație socială am celebrat români care au avut o contribuție imensă atât la dezvoltarea țării noastre cât și la definirea identității naționale. Prin urmare, ei nu trebuie dați uitării, ci trebuie amintiți de fiecare dată când avem ocazia.

I.L.CARAGIALE

Ion Luca Caragiale a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român. George Călinescu îl considera a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

Opera lui Ion Luca Caragiale cuprinde teatru (opt comedii și o dramă), nuvele și povestiri, momente și schițe, publicistică, parodii, poezii. Caragiale nu este numai întemeietorul teatrului comic din România, ci și unul dintre principalii fondatori ai teatrului național. Operele sale, în special comediile sunt exemple excelente ale realismului critic românesc.

A N A A S L A N

Ana Aslan (1897 - 1988) a fost medic român specialist în gerontologie, academician din 1974, director al Institutului Național de Geriatrie și Gerontologie (19581988). A evidențiat importanța procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă, aplicând-o pe scară largă în clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital. Numeroase personalități internaționale au urmat tratament cu Gerovital: Tito, Charles de Gaulle, Hrusciov, J.F. Kennedy, Indira Gandhi, Imelda Marcos, Marlene Dietrich, Konrad Adenauer, Charlie Chaplin, Kirk Douglas, Salvador Dali. Ana Aslan a inventat (în colaborare cu farmacista Elena Polovrăgeanu) produsul geriatric Aslavital, brevetat și introdus în producție industrială în 1980.

George Enescu (1881 – 1951) – este

considerat a fi cel mai mare muzician român. Enescu a fost compozitor, dirijor, violonist, pianist și profesor. A susținut numeroase concerte atât în străinătate, cât și în țară la Castelul Peleș unde Regina Elisabeta îl primea în audiență. Una dintre camerele castelului îi poartă astăzi numele. De asemenea unul dintre cele mai mari festivaluri de muzică clasică de la noi din țară este denumit după celebrul muzician.

C O N S T A N T I N

B R Â N C U Ș I

Constantin Brâncuși (1876 – 1957) – s-a născut în satul Hobița din județul Gorj devenind mai târziu sculptor de renume mondial. A ajutat la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană și a fost declarat postum membru al Academiei Române. Cele mai multe opere le-a creat la Paris, iar în țară se pot admira în municipiul Târgu Jiu Poarta Sărutului, Masa tăcerii și Coloana Infinitului. Sculptorul a lăsat prin testament statului român toate operele sale create de-a lungul timpului, dar din cauza viziunii comuniste care îl credea pe Brâncuși un reprezentant al burgheziei decadente acestea au fost refuzate, ele fiind refuzate și cedate statului francez. Din mâinile meșterului au mai ieșit Domnișoara Pogany, Bustul lui Gheorghe Chitu, Capul lui Laocoon, Ecorseul, Carol Davila.

Henri Coandă, geniul inovator în domeniul aviației

H E N R I C O A N D

Henri Coandă (1886 - 1972) a fost un academician și inginer român, pionier al aviației, fizician, inventator, inventator al motorului cu reacție și descoperitor al efectului care îi poartă numele. A fost fiul generalului Constantin Coandă, prim-ministru al României în 1918. Efectul Coandă - Primele observaţii le face cu ocazia studierii primului avion cu reacţie din lume, Coandă 1910. După ce avionul decola, Henri Coandă observă că flăcările şi gazul incandescent ieşite din reactoare tindeau a rămâne pe lângă fuzelaj. Abia după peste 20 de ani de studii ale lui şi altor savanţi, inginerul român a formulat principiul din spatele aşanumitului efect Coandă, numit astfel de profesorul

Albert Metral.

Vlad Țepeș (1431 – 1476) – recunoscut pe plan international drept Dracula din cauza romanului Dracula al lui Bram Stoker, este de fapt cel mai crud domnitor al Țării Românești. Se spune că în timpul domniilor sale (3 la număr: 1448, 14561462 și 1476) orice infracțiune comisă era pedepsită cu trasul în țeapă. Cruzimea sa era atât de cunoscută încât una dintre legende spune că domnitorul a lăsat o cupă de aur la o fântână, iar cât timp a domnit, aceasta nu a fost furată. În timpul domniei sale, Țara Românească și-a obținut temporar independența față de Imperiul Otoman. Din cauza conflictelor cu negustorii brașoveni, aceștia l-au caracterizat, propagandistic, ca pe un principe cu metode de o cruzime demonică.

ȘTEFAN CEL MARE

Ștefan cel Mare (1433 – 1504) – nu există român care să nu fi auzit de acest nume și care să nu știe măcar un lucru despre domnitorul

Moldovei. Acesta a domnit vreme de 47 de ani, răstimp în care a purtat numeroase bătălii cu Regatul Poloniei, Regatul Ungariei, Imperiul

Otoman și cu huni și tătari, acesta învingând de cele mai multe ori. Fiul lui Bogdan al II-lea a purtat bătălii celebre la Podul Înalt, Valea Albă și Codrii Cosminului. Se spune că după fiecare bătălie domnitorul Moldovei construia o biserică sau recodiționa altele printre acestea numărându-se Mănăstirile Putna și Voroneț.

Personalitatea complexă a domnitorului moldovean Ştefan cel Mare (1457-1504) reprezintă o temă importantă în istoriografia românească, pe lângă abilităţile de om politic, diplomat şi comandant militar, trebuie recunoscut şi rolul lui Ştefan de promotor al culturii moldoveneşti.Cea mai răspândită și acceptată variantă referitoare la numărul conflictelor armate („bătăliilor”) la care a participat Ștefan cel Mare este de 36. Cifra este bazată chiar pe mărturisirea domnului moldovean făcută în 1502 medicului venețian Matteo Muriano: „eu sunt înconjurat de dușmani din toate părțile și am purtat 36 de lupte de când sunt domnul acestei țări, dintre care am fost învingător în 34 și am pierdut 2”.