Oceanica Decembrie 2012 by S.E.O.P.M.M. Oceanic-Club

Oceanica

Societatea de Explorări Oceanografice și Protecție a Mediului Marin

Revistă lunară.

6 pagini / 10 Lei

Vizita în România a reprezentantului nostru oficial din Regatul Maroc

Participare, în Malta, la un seminar de arheologie submarină

Al IV-lea Congres Internațional de Zoologie “Grigore Antipa”

Anul acesta, cu ocazia celui de-al IV-lea Congres Internațional e Zoologie “Grigore Antipa”, am primit vizita dr. Imad Cherkaoui reprezentantul oficial al S.E.O.P.M.M. Oceanic Club în...

La începutul lunii Noiembrie 2012 a avut loc în Malta , în organizarea Universității din La Valletta, un seminar de prezentare a celor mai noi tehnici de cercetare în arheologie submarină...

În

Pag. 2

perioada

Cronicar de expediție : Fuga în sud...

Numărul 3 - Decembrie 2012

Marea Neagră Structura

fizică,

foarte

variată, a Mării Negre creează un mediu cu totul

instabil...

Noiembrie 2012 a avut loc

Companiile pot deduce până la 20% din valoarea impozitului pe profit, în condițiile în care sponsorizează activitățile noastre!

Începând cu acest număr vom prezenta în serial jurnalele de călătorie...

Pag. 3 - 4

Pag. 5

Pag. 6

Publicație editată de S.E.O.P.M.M. Oceanic - Club

operațiunilor militare ori braconajului conduce la pierderea posibilității obținerii unor răspunsuri valoroase la întrebări ce ar putea fi legate de tratamente medicale ale unor boli astăzi incurabile, de creșterea productivității agricole sau de creșterea eficienței energetice a unor procese Scopul acestui program este acela de a facilita accesul tehnologice. cercetătorilor români interesați, din domeniile biologiei, Din aceste motive și pentru că dorim o

Programul

TRANSAFRICA

geologiei, paleontologiei, geografiei și arheologiei în zona continentului african. Sunt mulți aceia care vor întreba: de ce un astfel de demers? de ce Africa? Tocmai de aceea vom încerca să răspundem pe scurt în cele ce urmează.

TRANSAFRICA este un program pe termen lung lansat în anul 2002 ca urmare a concluziei la care au ajuns mai mulți specialiști ai echipei noastre și anume că cercetătorii români aproape că lipsesc cu desăvârșire astăzi din Africa. Și asta după ce națiunea noastră a scris câteva file de istorie științifică pe acest continent. Din punct de vedere al studiilor de biodiversitate este imperios necesară accelerarea procesului de studiu al acesteia, mai ales în regiunile bogate cum este cea a Africii, din partea comunității internaționale. Aici se produc unele dintre cele mai ample și mai rapide schimbări ca rezultat al activității umane. Dispariția unor specii încă nedescoperite (foarte multe la număr) ca urmare a schimbărilor climatice, a unor activități economice, tăierilor de păduri sau

Tabără a expediției ATLAS 2007 în deșertul pietros (hamada) din sudul Regatului Maroc reafirmare puternică a valorilor școlii românești pe plan internațional, am început să proiectăm și să punem în aplicare o strategie de readucere a cercetătorilor români în “teatrul de operațiuni” numit Africa. La început am întrepătruns, în cadrul unor expediții științifice, obiectivele programului EXPLORATOR deja în plină dezvoltare în

Dezvoltarea cercetării științifice și protecția patrimoniului natural și cultural

jurul Mediteranei în momentul în care am demarat programul TRANSAFRICA, cu ale acestuia. Câțiva dintre membrii organizației au ajuns să lucreze în Africa, în partea sudică a continentului, deschizând oportunitatea creării de relații necesare pentru inițierea unor proiecte de cercetare, chiar și în state destul de “închise” pentru străini, cum ar fi spre exemplu Angola. Prin rețeaua internațională Conaître et Proteger la Nature, ai cărei membri cu drepturi depline suntem am dezvoltat relații de cooperare cu organizații din numeroase state africane : Ghana, Togo, Benin, Bourkina Fass, Senegal Mozambic, Madagascar și altele. Pe termen mediu pe lângă misiunile de cercetare de nișă, având un număr restrâns de obiective și o arie de acoperire de asemenea restrânsă, ne propunem să organizăm o misiune științifică de lungă durată (8-10 luni) și de anvergură, care să traverseze continentul de la Nord la Sud, abordând întreg complexul de teritorii, macrohabitate și bioregiuni ale Africii. Până acum am reușit să ne impunem în Nord-Vestul Africii unde putem spune că avem un program devenit de tradiție (7 ani), intensiv, de cercetare biogeografică, la care sau raliat și cercetători din alte state decât România sau țările abordate.

Răzvan POPESCU-MIRCENI 1

145

DE ANI DE LA

NAȘTEREA LUI

GRIGORE

A N T I PA

În ziua de 7 decembrie 1867 se năştea la Botoşani Grigore Antipa, fiul avocatului Vasile Antipa şi al Zoiţei Nicolau. El s-a consacrat studierii Dunării și Mării Negre, participând în 1893 la o expediție în jurul acestei mări, expediție organizată de țările riverane și care a durat nouă luni. Regele Carol I i-a pus la dispoziție, pentru această expediție, crucișătorul Elisabeta. Cu această ocazie a întreprins primele cercetări de biologie marină. Cele mai semnificative rezultate au fost obținute în domeniul hidrobiologiei, el fiind considerat ca un precursor, în acest domeniu, atât în știința românească, cât și în cea mondială. La nici 25 de ani acesta urma să devină în ziua de 1 aprilie 1893 directorul Secţiei de Zoologie a Muzeului de la Universitate, din care ulterior s-a desprins Muzeul de Istorie Naturală din Bucureşti. A fost director al Muzeului Național de Istorie Naturală (1892 - 1944). Principiile și inovațiile sale muzeologice privind organizarea acestui muzeu, modul de expunere, aranjamentul și explicarea colecțiilor, au stârnit interesul specialiștilor străini, care i-au solicitat o lucrare referitoare la organizarea muzeelor de istorie naturală, care a fost publicată în 1934, purtând titlul “Principes et moyens pour la réorganisation des musées d'histoire naturelle”. Pornind de la reorganizarea muzeului bucureștean, în 1907 apar, pentru prima dată, dioramele, care au reprezentat o nouă etapă în evoluția și organizarea muzeelor de istorie naturală. Doar de trei ori în cariera sa de profesor a acordat Ernst Haeckel, marele biolog german, calificativul suprem de ,,summa cum laude" unor teze de doctorat, una dintre aceste mențiuni revenind în 1891 românului Grigore Antipa, care avea să devină o glorie a științei noastre, fondatorul școlii românești de hidrobiologie și muzeolog de renume mondial. Răzvan POPESCU-MIRCENI

Nu se uită ușor !

www.antipa.ro

Vizita în România, a reprezentantului nostru oficial din Regatul Maroc. Anul acesta, cu ocazia celui de-al IV-lea Congres Internațional de Zoologie “Grigore Antipa”, am primit vizita dr. Imad Cherkaoui, reprezentantul oficial al S.E.O.P.M.M. Oceanic Club în Regatul Maroc, profesor asociat la Universitatea Mohammed V Agdal din Rabat și director al programului Bird Life din această țară.

Participare, în Malta, la un seminar de arheologie submarină. La începutul lunii Noiembrie 2012 a avut loc în Malta , în organizarea Universității din La Valletta, un seminar de prezentare a celor mai noi tehnici de cercetare în arheologie submarină. Dr. Constantin Chera împreună cu dr. Cătălin Dobrinescu au participat la acest seminar precum și la aplicațiile practice desfășurate la una din numeroasele epave din jurul insulei Comino. Cu această ocazie, reprezentantul organizației noastre, dr. Constantin Chera, expert UNESCO privind patrimoniul submers, a avut o serie de întâlniri cu cei mai importanți inițiatori și operatori de șantiere arheologice submerse din bazinul mediteranean.

Am profitat de moment atât pentru a discuta strategia de dezvoltare a proiectelor noastre în nordul Africii cât și pentru a analiza posibilitatea inițierii unor programe de stagii pentru tineri cercetători biologi din ambele țări, atât în România (pentru cercetători marocani) cât și în Maroc (pentru cercetători români). Am stabilit împreună un program de lucru pentru continuarea cercetărilor în nord-vestul Africii, acolo unde pe parcursul expedițiilor, Hamada 2005, Atlas 2007, Dakhla 2012 și ulterior am făcut o serie de observații interesante care este posibil să conducă la o “reorganizare” a cunoștințelor de biogeografie și sistematică a micromamiferelor. Astfel am decis că în luna mai 2013 va avea loc o nouă expediție româno-sloveno-marocană, în organizarea S.E.O.P.M.M. Oceanic-Club, de data aceasta în zona platoului Annoual.

Răzvan ZAHARIA

Al IV-lea Congres Internațional de Zoologie “Grigore Antipa” În perioada 21 - 23 Noiembrie 2012 a avut loc la București în aula bibliotecii Academiei Române, al IVlea Congres Internațional de Zoologie “Grigore Antipa. La acesta au luat parte specialiști în domeniiile zoologiei din 17 țări de pe 3 continente.Organizația noastră a fost prezentă la eveniment cu 8 reprezentanți.

Și pentru că Imad este un ornitolog pasionat și dorea de multă vreme să vadă în natură, în “carne și pene”, o specie de gâscă sălbatică, Branta ruficollis, am organizat împreună cu prietenul nostru din Bulgaria dr. Ivaylo Raykov, de la Muzeul de Istorie Naturală din Varna, o vizită pe teren atât în Dobrogea românească cât și în cea bulgărească. Vizita a fost de succes întru-cât am reușit să localizăm și să observăm preț de mai multe zeci de minute un grup de mai multe exemplare de Branta ruficollis , aflate la păscut în zona DuranKulak Shabla. Cătălin STANCIU

La lucrările congresului au fost prezenți mai mulți colaboratori ai organizației noastre. Au fost prezentate rezultate al proiectelor de cercetare desfășurate de echipa noastră în 3 lucrări: o prezentare orală și două postere. Congresul, impecabil organizat de o echipă de profesioniști din cadrul Muzeului Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa” și Facultatea de Biologie a Universității București, a reprezentat o bună oportunitate, pentru organizația noastră, în vedere dezvoltării relațiilor cu cercetători în domeniile zoologiei din arii biogeografice de interes în care derulăm deja de mai mulți ani proiecte de cercetare . Raluca GRIGORE

Dezvoltarea cercetării științifice și protecția patrimoniului natural și cultural

intense, ce merită orice preţ. Apoi, pentru că în toate incursiunile, l-am întâlnit şi l-am simpatizat pe Gecko, o mică şopârlă, minunat adaptată Începând cu acest număr vom prezenta în serial pustiurilor, l-am introdus în titlul cărţii, (chiar dacă jurnalele de călătorie ale dr. Corneliu Pârvu din nu sunt herpetolog), pentru că, dacă în termeni perioada 2005 - 2012 cuprinse în cartea “Libertatea lui fizico-chimici, grăuntele de nisip e una din cele Gecko” ce va fi publicată în colecția organizației mai rafinate obiecte ale litosferei, Gecko, e noastre. corespondentul ei zoologic: mic, fragil, independent şi misterios. L-am văzut prima oară În fugile mele spre sud, fiind interesat mai mult de în Turcia iar după ce Zaher, cu spiritul lui viaţa gâzelor şi a jivinelor, nu mi-aş fi imaginat că scormonitor, a dat peste Stenodactylus (cel cu doar în câţiva ani îi voi vedea la televizor pe degete subţiri - Gecko), el a devenit mascota tunisieni şi sirieni făcând semnul victoriei şi noastră, fiind prezent pe maşini, pe afişele murind pentru libertate. Răpit de calmul conferinţelor şi expoziţiilor, în postere şi dimineţilor cu muezini şi turturele din deșert, nu comunicări ştiinţifice. În ce mă privește, credeam că acele locuri vor deveni atât de repede simbolizează orgoliul vieţii fragile, încăpăţânate să memorie şi istorie și că-mi voi reciti însemnările ca reziste ostilităţii neanimate (sau animate), a lumii. pe un vis sau o literatură. Aşa a fost să fie și mă ' Când am folosit pentru prietenii de bucur că pe lângă activitatea de naturalist am ţinut drum citaţi frecvent, porecle de club sau nume o cronică personală a expediţiilor din Turcia, scurte, eufonice, inventate de mine, nu realizam că Maroc, Tunisia şi Siria ( 2005 – 2010), pe care le aşa făcuse marele scriitor Ernst Jünger (entomolog prezint în acest letopiseţ coechipierilor deveniţi la origine), de la care am învăţat ce înseamnă să prieteni dar sper și oricărui hoinar prin cărți și prin perseverezi în speranţă şi în libertate, până la capăt lume, de dragul naturii, al soarelui și al libertăţii. ( a trăit 103 ani). Aproape că nu mai are rost să aduc mulţumiri coechipierilor. Nu poţi mulţumi Prefață unui ochi, unui picior sau unei mâini, sângelui sau senzaţiilor: ei sunt eu - simbiontul de acum, de Cele 5 jurnale ale expediţiilor noastre după expediţii. Cu toţii suntem membri ai zoologice (ale celor de la Muzeul Antipa împreună „Oceanic Club”, ne numim Gecko, şi trăim în cu constănțenii de la Oceanic Club), în sudul şi libertatea amintirilor şi speranţelor comune. estul Mediteranei, oglindesc impresiile din timpul „O fugă are nevoie de toate vocile ei. Chiar în bogatul drumului, întâmplările şi observaţiile asupra contrapunct al vieţii, fiecare mică melodie separată îşi faunei, dar şi atmosfera din echipele cu care am are rolul ei indispensabil”-Aldous Huxley - “Şi restul bătut peste 50.000 de km, pe ţărmurile mării e tăcere” albastre, în ultimii 7 ani, ducând o viaţă nomadă, ' Decodarea numelor din text. Kiş: Gabriel foarte aproape de natură. Dincolo de interesul Chişamera, Van: Răzvan Popescu – Mirceni, Kera: ştiinţific sau hobby ul fiecăruia, dorul de ducă a Constantin Chera, Dudu: Eduard Chera, Dana: Daniela fost cel ce ne-a unit şi ne-a prins în capcana Nanu, Maria: Maria Antipa dependenţei de vagabondajul, numit de Cristi „aventurită”. Chemarea pescăruşilor ' În calitate de entomolog, am întocmit multe lucrări ştiinţifice, cu desene la microscop şi ' Bucureşti, jumătatea lui noiembrie. Bate denumiri latineşti iar un cunoscut obișnuia să-mi un vânt rece. Mai sunt câteva frunze în pomii spună: care-şi lovesc crengile de ferestre. Mi s-a părut, sau - Ce depăşeşte 2 mm nu mai e interesant pentru am auzi ţipete de pescăruşi ? Ieri a plouat voi, zoologii de azi! Asta m-a deranjat, pentru că neîntrerupt, iar în Marea Neagră s-a scufundat o nu există „facultate de prins fluturi”, cum mă ambarcaţiune. Căpitanul a murit. Mereu uităm că tachina tot el, ci doar de biologie, a noastră, a viaţa e ceva periculos, pentru că oraşele tuturor, iar zoologii de la Antipa, sau de oriunde, îndepărtate de mare, maschează abisul. Dar la sunt atraşi de toate speciile și de mediul lor de trai, Constanţa e altceva ! Pescăruşii sunt cei ce-ţi indiferent de dimensiune. amintesc neîncetat, că viaţa e o aventură, aşa cum ' Să discuţi cu un prieten, într-un mediu a fost în iulie, ”Expediţia Taurus 2005”, în vestul opus celui nativ, cum e pentru noi românii Turciei, pentru studii zoologice şi arheologice, deşertul, dimineaţa, înainte de răsărit, şi având organizată de Societatea de Explorări aproape alţi membri ai „clanului”, e un sentiment Oceanografice şi Protecţia Mediului Marin plăcut, bărbătesc şi copilăresc. Simţi în tine „Oceanic Club”, Constanţa, Muzeul de Istorie animalul de succes, care reuşeşte să nu moară şi să Naţională şi Arheologie din Constanţa şi Muzeul stăpânească măcar temporar alte teritorii, departe Antipa din Bucureşti, unde eu sunt entomolog iar de vizuină; aşa simţeam într-o dimineaţă rece, în Kiş, ornitolog. nordul Saharei, când Kera, la insistenţele mele, mia explicat de ce nu doarme în cort, ci numai sub cortul cerului, la discreţia scorpionilor, câinilor vagabonzi şi a stelelor: aşa dormeam în copilărie, la Miercurea Sibiului, cu băieţii. Atunci am aflat ce înseamnă să fii cu adevărat liber, şi n-am mai putut trăi altfel. ' Această confesiune la marginea deșertului n-am uitat-o, pentru că dominant, în periplul nostru, a fost sentimentul libertăţii pure,

Fuga în sud (1)

Dezvoltarea cercetării științifice și protecția patrimoniului natural și cultural

Așteptarea 8 iulie. L-am aşteptat toată ziua pe Van, să ne îmbarce, pe noi şi bagajele şi să ne transporte spre Constanţa. Nu ştiu de ce a întârziat dar nu mai contează. Aşteptarea e una din „plăcerile” oricărei călătorii, mai ales a uneia ce se vrea expediţie; cine nu suportă aşteptarea, să nu facă expediţii! ' La sosirea, spre seară, a lui Van, încărcăm, cu Kiş, lada cu echipamentul de lucru, cortul şi sacoşele personale, în bătrâna furgonetă Volkswagen, de culoarea mării. Van conduce calm, cu ţigara în colţul gurii, cu pedala de acceleraţie la podea, şi nu oprim nici măcar pentru un pipi, până în faţa casei sale, care e şi sediul clubului Oceanic. ' E trecut de miezul nopţii. Mama lui Van, tratează cu plăcintă cu mere conclavul bucureştenilor şi al constănţenilor Van, Zaharia şi Leca. Cei doi amici şi colegi de club ai lui Van ne spun, cu un zâmbet connaisseur, să fim atenţi la el când conduce noaptea, că atunci când începe să se mângâie pe capul tuns scurt, e semn că adoarme la volan! ' Mergem la culcare, în sufrageria de la etaj, cu mult spaţiu în mijloc, cu câteva volume legate luxos, în biblioteca nouă, iar pe podea, cu o narghilea decorativă. Sau funcţională ? ' Nu-mi dau seama de ce noaptea de la Constanţa e atât de diferită de cea din Bucureşti; întunericul moale şi liniştea patriarhală, sunt fisurate fin, de semnalul morse al unui ţânţar. În afară de senzaţia neclară, a patului străin, mai e ceva. Ştiu ce: Chemarea pescăruşilor ! Pentru că marea e la o aruncătură de băţ de casă, canonada pescăruşilor vine pianissimo, din larg, apoi forte, ca să explodeze deasupra acoperişului, ca un remember imperios şi romantic al nevoii de a pleca. Cât mai repede şi cât mai departe !

Întârzierea 9 iulie. Mă trezesc foarte devreme, ca de obicei când sunt pe teren, şi cobor în curticica rămasă între 2 case. Portiţa de metal e închisă, aşa că bag mâna prin grilaj, fac semne trecătorilor ipotetici şi mă amuz „strigând” kafkian, în şoaptă : - Help ! Help! Aş bea o bere şi o cafea! ' Stau singur ca un nenorocit, cum zicea Mircea Ivănescu, poetul, nu mă aude şi nu mă bagă nimeni în seamă. Mă salvează fumul de tabac, care, ajungând la dormitorul de la etaj, o trezeşte pe doamna doctor Mirceni, mama lui Van, care vine să ne deschidă poarta, mie şi lui Kiş, pentru că şi el, ca ornitolog, e matinal. Ieşim împreună, în lumina proaspătă a zorilor, la capătul unei străzi înclinate, la o cafenea deschisă non stop, pe lângă care marea îşi plimbă muşchii albaştri. E plăcut să umbli dimineaţa devreme, pe străzile pustii încă, ale acestui colţ de Românie, tangent la depărtări. ' După revigorarea matinală ... nu plecăm, ci aşteptăm, pentru că Van, mai are nu ştiu ce daravele birocratice de rezolvat. Cu răbdarea treci marea, iar noi avem de trecut mai multe până în sudul Anatoliei, la Antalya şi Munţii Taurus, unde este punctul terminus al expediţiei. ' Văzând că Van continuă naveta între sediu şi oraş, de unde revine din ce în ce mai nervos şi nu e rost de plecare, trag o fugă până pe 3

plajă unde umblu desculţ pe nisipul udat de valuri. Am această plăcere copilărească pe care o are oricine care nu locuieşte pe litoral. Crescendo-

ciudată, de lume ascunsă, neînţeleasă, retrasă în sine. Ajungem pe întuneric la Malko Târnovo şi trecem uşor prin vamă, în Turcia, unde e munte, ul enervării lui Van atinge apogeul pe la prânz, frig şi negură. Conduce Van, fără pauză de ţigară când îşi aruncă trei articole de lenjerie într-o ( pentru că fumează în maşină !) ca şi Kera, Dana şi sacoşă, ia nişte borcane cu gem, uită plăcinta cu cu mine. mere în bucătărie şi mobilul lui señor Mirceni în furgonetă şi ... plecăm ! A uita ceva important, sau măcar plăcut să-l ai cu tine la drum, e una din legile lui Murphy, care funcţionează ca unsă, la orice voiaj. Plecăm! până la colţul străzii Decebal, unde ne aşteaptă două domniţe, una brunetă şi una blondă, care vor merge cu noi. Plecăm ! doar până în centru, unde ne aşteaptă Kera, adică acel personaj masculin, de lângă semafor, în şort, cu pălărie de pai şi ochelari de soare, încadrat de un puşti şi o doamnă cu două sacoşe: familia Chera. Probabil că domnu’ consideră că pilozitatea blondă de pe corp, îi poate ţine loc de haine. Facem cunoştinţă cu Herr Direktor al Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie, dr. Chera, care-mi spune să-i zic Kera şi feciorul său de 14 ani Eduard, care-mi spune să-i zic Dudu. Cei doi vorbesc între ei nemţeşte, ceea ce ar trebui să impresioneze nişte dâmboviţeni ca noi. Apoi aflu că Kera e pe jumătate sas şi îi dau o bilă albă. Dintre conaţionali, pe saşi îi plac cel mai mult, iar pe Kera îl mai cheamă şi Constantin, ca pe tata; totuşi, sper să nu mă ţină într-o săsească tot drumul! Pentru că aflu că va merge cu noi şi musiu Dudu, cu o privire de ied neastâmpărat, căruia-i lipsesc doar corniţele. Nici bagajele lor nu sunt voluminoase: o sacoşă scofâlcită, cu lenjerie şi una umflată cu sandvişuri şi bere. Imediat ce se aşează lângă Van, Kera descăpăceşte cu pocnet un „Noroc” rece, la sticlă, scoate un oftat de uşurare pe nări, odată cu fumul de Carpaţi fără filtăr iar furgoneta se pune pe tors ca pisica mea, când mi se cuibăreşte în poală. ' Cam asta e ceata de „turci” dintre care eu îl cuosc mai bine doar pe Kiş, cu care am fost anul trecut în Maramureş şi plăcându-mi ca om de teren, l-am rugat să mă secondeze, pe aceste noi şi fierbinţi terenuri de “vânătoare”.

Propontida ' Îmi pun ochelarii de soare, mă cuibăresc cât mai comod în locul din stânga spate şi frunzăresc o cărţulie de vacanţă începută de Dudu, „Fuga în sud” de Słavomir Mroźek. Am avut şi noi un geolog, Ludovic Mrazek, care a descoperit că petrolul e de origine organică. Cărţulia e o alegorie cu unii care, de foame, au mâncat cocoşul de tablă de pe acoperişul primăriei unui orăşel de provincie, necontaminat de nici o activitate economică sau culturală. Cartea e cu desene, primul fiind cel cu turnul primăriei din moţul căreia lipseşte cocoşul de tablă. ' La Vama Veche e deja foarte cald iar vameşii au o viteză de melc. Ofiliţi şi transpiraţi, trecem de vamă şi ne angajăm pe şoselele înguste şi pustii spre Varna – Burgas, printr-un peisaj tot dobrogean dar solitar. ' Pădurile sunt mai dese şi mai mari decât la noi şi dăm o notă ecologică bună, vecinilor noştri. Însă când văd satele rare, cu case scunde, drumurile cu foarte puţine vehicule, am o senzaţie 4

' Fumatul ne apucă pe toţi 4 deodată, dar fumul iese repede, dus de curentul puternic făcut de geamurile deschise. Raportul fiind de 4 la 3, nefumătorii nu crâcnesc. Şarjele de fumat alternează cu cele de înghiţit sandvişurile de care-s pline sacoşele tuturor şi de băut diverse lichide cum ar fi: apă de Bucureşti, de la şurub (eu), coca cola (Kiş), suc (Dudu), bere (Kera). Lupta se dă între Van, care înghite kilometri ca un balaur şi drumul care pare interminabil. Fiind beznă, privesc degeaba pe geam, nu înţeleg nimic din peisaj; mă uit cu lanterna pe hartă : Dereköy, Korüköy, Eseköy. Ultima e şi la noi, în Dobrogea. Monotonia induce somnolenţă în „hapidaclu”, cum zice un vecin de bloc, trabantist ca şi mine. E nesuferit să mergi aşa, noaptea, printr-o ţară străină, fără să vezi nimic. Dacă am avea vederea nocturnă a unor animale, ar fi altceva. Pe hartă citesc : Uzunköprü din zona Edirne, Keşan. Deci de acolo vine numele de Uzunu, o localitate între cartierul meu, Berceni Sud, şi Giurgiu. Ce să mai zic de Ibriktepe, de unde vine ibric. Caut cu lanterna pe hartă alte localităţi cu nume care să-mi spună ceva şi-l găsesc pe Yatagan. În hapidaclu, încep să cadă capete ( în faţă, pe un umăr sau pe spate, cu gura deschisă), secerate de iataganul lui Morfeu. Timpul şi spaţiul se dizolvă într-o masă fluidă, pe care nu o mai poţi controla. Eşti decapitat! Toată lumea în afară de şofer ( slavă domnului!) şi de mine, doarme dusă. Sunt atent la semnele „adormirii lui Van la volan”, cum ne învăţaseră amicii lui: mângâiere pe capul tuns zero şi răspuns monosilabic la întrebări, semne care se adeveresc! Încerc să întreţin discuţia, cu întrebări din ce în ce mai arţăgoase din partea mea şi răspunsuri tot mai neclare şi mai distrate, din partea lui, apoi deodată spune neaşteptat de clar şi tare: - Nu mai pot ! Trag pe dreapta! ' Din două mişcări de manetă şi o frână, opreşte pe dreapta şi când a terminat de răsucit cheia în contact a şi adormit, cu capul pe volan. Aţipesc şi eu. Nu ştiu cât am dormit dar ştiu că sunt trezit de lumina unei lanterne care se plimbă prin maşină, inventariind totul. Încerc să descifrez cine ţine lanterna dar, în afară de o siluetă întunecată, de bărbat, nu disting nimic. „Omul Negru” vede că m-am trezit şi se îndepărtează. Readorm. Peste un timp lumina enervantă a lanternei mă trezeşte din nou şi atunci, cu regret, îl scol pe Van, care ştie turceşte cât să se înţeleagă cu fantoma, dar aceasta se face nevăzută. Suntem la

marginea unui lan mare de cereale şi probabil este un paznic. ' Oricum am stricat somnul tuturor, şi înghiţind înjurăturile lor neexprimate dar foarte probabile, ne reluăm drumul spre Marea Marmara, numită de vechii greci Propontida, adică marea de dinaintea Pontului.

Dobrogea eternă 10 iulie. Zorii roşii ne prind la Eceabat, unde vom traversa Marmaraua cu feribotul. Vapoare foarte mari, înghit Tirurile ca pe cartofii prăjiţi. Cu o astfel de şaormă navală, în care noi nu suntem mai mari decât o sămânţă de ardei iute, ajungem destul de repede la Çanakkale. Oraşul e o explozie de culoare şi sunete. Am citit că în oraş ar fi nişte case vechi de prin secolul 16, monumente de arhitectură, cu decoraţii florale pe pereţi şi cu nişte covoare autentice. Dar noi suntem abia la începutul zilei şi avem de mers, nu de lălăit! Dacă ne-am fi cunoscut mai demult şi dacă n-am fi nişte simpli invitaţi pe banii Clubului, aş fi propus ca traseul s-o ia spre est, ca să treacă pe la Bursa, capitală a Imperiului Otoman, pe vremea când turcii nu cuceriseră încă nimic din Europa. Îl întreb pe Kera ce ar fi de văzut dacă am trece prin Bursa. - Prin Bursa nu merită doar să treci, ci să rămâi câteva zile, ca să faci băi de soare, că are şi mare şi munte iar ca arhitectură, dintre toate moscheile (a lui Murat sau Baiazid Fulgerul), Moscheea Verde a lui Mehmet Celebi, e cea mai importantă. - Prin ce? - Prin frumuseţe, că e din marmură şi faianţă de diferite nuanţe de verde, uşile portalurile şi coloanele sunt decorate minuţios iar interiorul îmbină elemente persane şi arabe ce vor crea stilul islamic-otoman, al moscheilor din Istanbul. ' Pe care, de asemenea nu-l vom vedea..lui ce-i pasă!? S-o fi plictisit de ele! ' Căldura devine din ce în ce mai intensă dar în peisaj persistă o senzaţie de deja vu. E o ambianţă dobrogeană, ce ne-a însoţit prin Bulgaria şi acum ne-o ia înainte, vrând să înghită toată Asia. Dacă podişul bulgăresc e continuarea fizică a Dobrogei, observ cu mirare că şi Turcia e tot o ”Dobroge” şi că dacă am continua drumul spre est, tot peste Dobrogea am da, pentru că Dobrogea de la Marea Neagră nu este altceva decât ţărmul verde al mării galbene , de praf şi fiebinţeală, numită Asia. ' După lumina orbitoare, după căldura uscată, după mirosul de kebab, şaorma, ciorbă (aici am văzut firme cu ciorbării cum sunt la noi cofetăriile, dar mai dese), după ochii şi mustăţile negre, după limba muzicală, cu multe vocale, cu două pucte pe ele, cu multe „l”- uri şi „r”- uri , eu unul, mă simt ca acasă, în Dobrogea. Prin Dobrogea, România deţine eco-regiuni ce lipsesc din toate ţările europene: cea pontică şi cea stepică, grefe de sol, climă, floră, faună şi etnii asiatice, în coasta Carpaţilor, o comoară de patrimoniu natural şi uman.

Corneliu PÂRVU … continuare în numărul viitor

Dezvoltarea cercetării științifice și protecția patrimoniului natural și cultural

Marea Neagră MIC ÎNDRUMAR OCEANOGRAFIC: mediul marin se împarte în două domenii principale: cel PELAGIAL (masa apei) și cel BENTONIC (fundul apei și apele din imediata lui vecinătate). Animalele si plantele din mare se împart, din punct de vedere al domeniului în care trăiesc, în PELAGICE și BENTONICE. Între cele pelagice, multe sunt incapabile sa înoate sau dacă o fac nu au puterea să se opună valurilor și curenților marini. Toate acestea formează PLANCTONUL (crustacei minusculi, larve, alge microscopice, meduze, etc). Celelalte, care înoata și se pot opune prin forțe proprii curenților și valurilor formează NECTONUL (pești, delfini, etc.). Toate animalele și plantele care sălășluiesc la fundul mării alcătuiesc BENTOSUL . Structura fizică, foarte variată, a Mării Negre creează un mediu cu totul instabil, care impune organismelor condiții grele de viață. Sub 180 –200 m, Marea Neagră este un mediu aproape complet lipsit de viață, fără oxigen. Ca urmare, fauna pelagică e incomparabil mai dezvoltată decât cea bentală, iar în adânc există mari rezerve de substanțe hrănitoare ce nu pot fi folosite, datorită lipsei curenților verticali de mare amploare. (C.S.Antonescu 1961) Prezența mai multor tipuri de mediu marin diferite, în locul unuia singur și uniform, produce aspectul caracteristic de mozaic, de conglomerat al populațiilor de animale și plante din Marea Neagră. Peștii din Marea Neagră sunt mai mici decât cei din Mediterana, iar moluștele au cochilii mai subțiri. În schimb crabii (Carcinus) sunt mai mari. În colțul de nord –vest al Mării Negre se află mari suprafețe acoperite de alga roșie Phyllophora; de asemenea bancuri de scoici (Myitlus și Modiolus, în special) care reprezintă puternice filtre naturale. Acumularea substanțelor nutritive pe fund, de unde nu mai pot reintra în circuit, micșorează productivitatea generală a Mării Negre. Ca mediu biologic, Marea Neagră reprezintă de fapt două mări suprapuse, separate de limita inferioară a apelor oxigenate și cea superioară a apelor cu hidrogen sulfurat. Deasupra e zona luminată, dedesubt zona fară lumină, aceasta din urmă fiind lipsită de necton și de o faună abisală.

păstrat relativ puține forme, refugiate în colțul nord-vestic al mării, cu ape slab salmastre, iar dintre formele mediteraneene, numai puține s-au putut aclimatiza. De aceea în Marea Neagră avem de-a face cu un sistem care adăpostește un număr mic de specii, dar multe dintre acestea cu o productivitate biologică potențială mare. Orice schimbare cât de mică în « balanța economică » a Mării Negre atrage după sine efecte de amplitudini surprinzătoare. O specie nouă introdusă în ecosistem sau o alta dispărută de aici ori cu efective dramatic schimbate, sunt tot atâtea cauze care pot duce la un adevărat colaps al acestei mări. Este o mare bogată din punct de vedere economic, dar exploatată fără înțelegerea mecanismelor care o guvernează și respectarea lor poate fi ușor împinsă către dezastru. Marea Neagră se află într-un ușor proces de regenerare după decenii de suplicii la care a fost supusă de poluarea industrială, poluarea venită din agricultură (îngrășăminte spălate de ploi și aduse de fluvii în bazinul său) și de exploatarea irațională a resurselor sale vii. Nu trebuie să uităm în nici un moment două aspecte fundamentale când vorbim despre Marea Neagră și starea sa de sănătate. Pe de o parte este vorba de faptul că bazinul Dunării colectează ape și implicit poluanți din aproape jumătate de continent european, pe care le varsă în Marea Neagră. Pe de altă parte este vorba de faptul că ecosistemele Mării Negre în forma în care le cunoaștem astăzi sunt de dată recentă ca și ansamblu, fiind rezultatul unei serii de catastrofe geologice care au făcut ca astăzi să avem de-a face cu un sistem în care există un număr mic de specii comparativ cu alte regiuni marine ale planetei, însă fiecare din aceste specii având potențial productiv important prin spațiul oferit de o biodiversitate mai săracă. Marea Neagră este deci într-un echilibru fragil, slăbit și mai mult de presiunea venită din partea omului, mult mai mare decât este în cazul Mediteranei spre exemplu.

Algele macrofite, acelea pe care le vedem cu ochiul liber și care la fiecare final de ciclu de dezvoltare deranjează cel mult estetic turistul aflat în vacanță la plajă, sunt parte a unui proces de refacere a ecosistemului. Vă reamintesc că în anii ‘80-’90 și chiar începutul secolului XXI se produceau anual Ca ramașiță a vechiului Lac Pontic și anexă a sau chiar de mai multe ori pe an fenomene Mediteranei , Marea Neagră ar trebui să aibă o cunoscute sub numele de înflorire algală. Algele faună bogată în specii variate . În realitate , nu este microscopice, atunci când au condiții prielnice se așa. Dintre vietățile sarmatice și pontice s-au înmulțesc masiv atingând densități uneori de Dezvoltarea cercetării științifice și protecția patrimoniului natural și cultural

milioane de celule pe litrul de apă marină, iar când mor, la câteva zile sau cel mult săptămâni, intră în descompunere consumă oxigenul din apele de mică adâncime și apar pești morți la mal. Acum frecvența acestor fenomene a scăzut fiind semnalate odată la 3-4 ani. Sunt fenomene naturale favorizate de om și atâta vreme cât nu sunt mai frecvente de 2-3 ani situația este sub control. Scăderea aportului de nutrienți vegetali din apele aduse de Dunăre ca urmare a recesiunii economice a statelor din bazinul său hidrografic (agricultura , industria și alte activități economice conexe au fost mult reduse odată cu schimbările politice și sociale de la începutul anilor ‘90) a fost un respiro benefic pentru Marea Neagră. Algele aruncate de valuri la țărm sunt un semn de însănătoșire a ecosistemului și nicidecum unul negativ. Cât despre peștii dragon, în fapt drac de mare Trachinus draco e mai mult, să spunem, meritul presei în căutare de senzațional faptul că au apărut pe firmament. În realitate aceștia nu sunt mai periculoși decât o viespe și nu sunt mai altfel decât au fost întotdeauna în Marea Neagră. Firește că o persoană alergică sau mai sensibilă așa cum sunt vârstnicii sau copiii ori suferinzii de boli cronice cardiace, care calcă în timp ce se scaldă în mare pe un drac de mare și implicit pe spinii acestuia poate să fie serios afectată. Dar un om normal, cu o sănătate solidă, de cele mai multe ori nici nu bagă de seamă că a intrat în contact cu “fioroasa” arătare marină. Meduzele în schimb, deși în Marea Neagră la coasta românească nu există specii periculoase pentru om, sunt un semnal al schimbărilor climatice globale. Creșterea temperaturii medii anuale a apei marine favorizează înmulțirea acestor reprezentanți ai regnului animal. Pentru moment însă densitățile la care s-a ajuns în ultimele 4 cicluri anuale la coasta românească nu pun probleme deosebite procesului de regenerare al ecosistemului marin. Dispariția navelor de pescuit a ajutat refacerea stocurilor de pești pelagici (care trăiesc în masa apei, în largul mării). În schimb o serie de specii de pești demersali, așa cum este calcanul spre exemplu, ușor de exploatat cu mijloace modeste de tipul unei bărci pescărești și unelte fixe, sunt intens exploatate astăzi din păcate în mare măsură ilegal, cu consecințe dintre cele mai serioase și asupra altor specii care devin captură complementară, așa cum se întâmplă cu delfinii. Răzvan POPESCU-MIRCENI

Vă mulțumim ! Toate programele noastre pe termen lung sunt operaționale și toate proiectele noastre punctuale sunt puse în practică prin implicarea membrilor, voluntarilor și partenerilor noștri și cu susținerea materială: logistică și financiară a sponsorilor și donatorilor ! 5 parteneri de tradiție ai S.E.O.P.M.M. Oceanic-Club

Companiile pot deduce până la 20% din valoarea impozitului pe profit, în condițiile în care sponsorizează activitățile noastre! Codul Fiscal :Titlul 2, Cap. II, articolul 21, alineatul (4), litera p) “contribuabilii care efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările ulterioare, si ale Legii bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările si completările ulterioare, precum şi cei care acordă burse private, potrivit legii, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente, dacă totalul acestor cheltuieli îndeplineste cumulativ următoarele condiţii: 1. este în limita a 3 la mie din cifra de afaceri; 2. nu depăseşte mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat.” Reflectarea în contabilitate a operațiunii de deducere a 20% din impozitul pe profit – acțiuni de sponsorizare prin acordarea de numerar – cash sau virament bancar : - contul 6582 = %

Ajută-ne să publicăm o carte ! În anul 2010 s-au împlinit 5 ani de când echipa Oceanic - Club în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa” și Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța au demarat un program de cercetare în regiunea biogeografică mediteraneană. S-au împlinit mai mult de 5 ani de muncă continuă pe care coordonatorii volumului împreună cu ceilalți 18 autori (reputați cercetători, specialiști de marcă în domeniile abordate de carte) doresc să îi împărtășească publicului românesc. Am scris cartea, am ilustrat-o, am machetat-o și a venit momentul să o ducem la tipar. Numai că, dacă până aici a fost posibil să realizăm totul pe bază de voluntariat, am ajuns într-un moment în care fără resurse financiare nu putem continua să dăm viață acestui volum. Avem nevoie de 8.000 de Euro pentru a scoate un prim tiraj de 1.000 de exemplare. Oferim în schimb spațiu publicitar pe ultima copertă și între paginile cărții și un număr de 30 de exemplare ale volumului tipărit.

ATENȚIE !!! © Textul, siglele, desenele și fotografiile din prezenta publicație a Societății de Explorări Oceanografice și Protecție a Mediului Marin Oceanic-Club, numită Oceanica, fac obiectul proprietății intelectuale și drepturilor de autor ! Reproducerea parțială sau totală a textului, siglelor, desenelor și fotografiilor care apar în prezenta publicație, atât în format electronic cât și în format tipărit, fără acordul scris al asociației noastre sau al autorilor, constitue infracțiune și va face obiectul demersurilor noastre în instanțele competente pentru recuperarea daunelor interese ! 6

“Donatii si subventii acordate” - contul 531 (acordarea de numerar) „Casa” - contul 512 (virament bancar) “Conturi curente la banci”

Puteți susține activitatea noastră: - Ca voluntari: pentru aceasta trimiteți un mesaj la adresa club@oceanic.ro cu exprimarea dorinței de a voluntaria în cadrul organizației noastre, datele de contact și un scurt C.V. atașat. - Ca donatori: puteți face donații în bani (lei-RON) în contul RO 06 BTRL 0140 1205 7024 90XX deschis la Banca Transilvania sucursala Constanța, Agenția Tomis Mall, pe numele S.E.O.P.M.M. Oceanic-Club. De asemenea puteți face donații în echipamente și consumabile și pentru aceasta vă rugăm să ne contactați la adresa club@oceanic.ro - Ca sponsori: pentru a stabili detalii legate de preferințele asupra activității pe care doriți să o sponsorizați precum și pentru încheierea documentelor vă rugăm să ne contactați la adresa e-mail : raluca@oceanic.ro sau la numărul de telefon 0744 507 709

Consiliul de conducere dr. Răzvan Popescu-Mirceni — Director coordonator dr. Corneliu Pârvu — Director științific Răzvan Zaharia — Director executiv Raluca Grigore — Director de programe dr. Constantin Chera — Coordonator al Corpului de experți dr. Marius Palade — Coordonator al Corpului de voluntari Directori departamente: Cătălin Stanciu - Misiuni expediționare; Răzvan Radu - Tehnici de pătrundere sub apă; Lucian Ghimeș Navigație; dr. Virginia Schröder - Biooceanografie și Geooceanografie; Victor Gheorghiu - Speologie; Cristian Iohan Ștefănescu - Imagine / film; Elena Gheorghiu - Campanii publice/ educație; Victor Păduraru - Relații internaționale, reprezentare externă și mass-media

Relații publice Raluca GRIGORE - tel: +4 0744 507 709 fax: +4 0341 101 585 ' ' e-mail: club@oceanic.ro

S.E.O.P.M.M. Oceanic-Club Str. Decebal Nr. 41 Constanța 900674 ROMÂNIA Vă puteți abona la Oceanica pentru a primi revista gratuit în format electronic trimițând un mesaj la adresa club@oceanic.ro sau o puteți comanda în format tipărit contra sumei de 10 RON/ exemplar. Plata se face în numerar, la sediul nostru sau prin virament în contul RO 06 BTRL 0140 1205 7024 90XX deschis la Banca Transilvania sucursala Constanța pe numele S.E.O.P.M.M. Oceanic-Club

Dezvoltarea cercetării științifice și protecția patrimoniului natural și cultural