Decizia Tribunalului Argeș

Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:TBARG:2019:013.002827 Dosar nr. 1755/216/2018 ROMÂNIA TRIBUNALUL ARGEŞ* SECŢIA CIVILĂ DECIZIE Nr. 2827/2019 Şedinţa publică de la 19 Iunie 2019 Tribunalul constituit din: PREŞEDINTE Elena Fodor Judecător Cristian Ioniţă Grefier Amalia Mirela Simona Pîrvan Pe rol soluţionarea apelului formulat de apelanta-intimată U.A.T. BĂICULEŞTI, REPREZENTATĂ PRIN PRIMAR NICULAIE DRAGNEA împotriva încheierii civile din 27.11.2018 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş în dosarul nr. 1755/216/2018, în contradictoriu cu intimata –contestatoare Nicolescot Simone-Lucie şi cu intimata PRIMĂRIA COMUNEI BĂICULEŞTI, REPREZENTATĂ PRIN PRIMAR NICULAIE DRAGNEA, având ca obiect - contestaţie la executare titlu executoriu nr. 207/2018 S-a procedat la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio, cf.art.231 al.4 C.pr.civ.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns intimata –contestatoare Nicolescot Simone-Lucie personal, lipsă fiind apelanta-intimată U.A.T. BĂICULEŞTI, REPREZENTATĂ PRIN PRIMAR NICULAIE DRAGNEA şi intimata PRIMĂRIA COMUNEI BĂICULEŞTI, REPREZENTATĂ PRIN PRIMAR NICULAIE DRAGNEA. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S- a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă prin care s–au evidenţiat părţile, obiectul litigiului, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, din partea intimatei-contestatoare Nicolescot Simone-Lucie s-a depus o cerere de lăsarea a cauzei la a doua strigare .

Intimata –contestatoare Nicolescot Simone-Lucie, având cuvântul, învederează că nu are cereri de formulat .

Tribunalul constată terminată cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul în dezbaterea apelului .

Intimata –contestatoare Nicolescot Simone-Lucie, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, menţinerea încheierii instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.Arată că apelanta doreşte să schimbe calitatea procesuală a părţilor, solicitând instanţei să completeze eventual cadrul procesual, astfel încât somaţia să fie anulată. Consideră că a indicat corect cadrul procesual, aşa cum a procedat şi prima instanţă.

Asupra lipsei titlului, respectiv decizia de impunere, Ordinul 2068/2015 al Ministerului Dezvoltării prevede un formular, anexa nr. 8, care se numeşte decizie de impunere pentru anul în curs. Apelanta în mod greşit consideră că nu avea obligaţia de a emite o decizie de impunere şi de a emite direct un titlu executoriu. Aşa cum se observă şi din dosarul de fond, nu a avut această decizie de impunere, îngrădindu-i-se grav drepturile, întrucât inclusiv suprafeţele indicate sunt nereale. Este impozitată pentru un luciu de apă de 3000 mp care nu există efectiv. Depune la dosar practică judiciară cu exemplar pentru comunicare într-un dosar similar . Solicită cheltuieli de judecată, un bon de taxi/factură pentru deplasare , având în vedere starea sa de sănătate a fost nevoită să vină cu un taxi . Odată ajunsă la domiciliu i se va elibera factură , pe care o va transmite instanţei prin email .

*

operator de date cu caracter personal nr. 5085 şi 5596

1

În temeiul art. 394 alin. 1 C.pr.civ, tribunalul declară dezbaterile închise, aduce la cunoştinţa părţilor ca potrivit art. 394 alin. 3 C.pr.civ, după închiderea dezbaterilor, nu mai pot depune nici un înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat in seama şi rămâne în pronunţare asupra apelului formulat.

TRIBUNALUL Prin cererea de contestaţie la executare, înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeş, la data de 31.05.2018, sub nr. 1755/216/2018, contestatoarea Nicolescot Simone-Lucie a solicitat în contradictoriu cu intimatele PRIMĂRIA COMUNEI BĂICULEŞTI, reprezentată prin primar Niculaie Dragnea, U.A.T. BĂICULEŞTI, reprezentată prin primar Niculaie Dragnea, să se dispună, în principal, nulitatea titlului executoriu nr. 207/2018 şi pe cale de consecinţă anularea executării silite. În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că este nelegal actul atacat, precum şi faptul că nu a primit decizie de impunere pentru bunurile deţinute. În continuare, s-a menţionat că, titlul executoriu este îndreptat împotriva debitorului Niculescu Simona-Lucia, pe când titular al obligaţiilor fiscale şi proprietar este Nicolescot Simone-Lucie.

S-a mai susţinut că titlul executoriu contestat a fost efectuat cu nesocotirea dispoziţiilor imperative ale legii, fiindu-i transmis fără a fi existat vreodată un act administrativ fiscal anterior (decizie de impunere), pretinzând inclusiv majorări de întârziere.

S-a învederat că actul respectiv nu poate fi considerat decizie de impunere întrucât nu corespunde exigenţelor legale, valoarea terenului nu este stabilită, rangul comunei nu este comunicat, impozitul pe clădiri nu este stabilit pe metru pătrat, impozitul pe terenuri nu individualizează tipurile de teren stabilite conform normelor cadastrale şi i se pretind sume de bani pentru PSI şi Pază în absenţa oricărui contract şi fără a beneficia de aceste pretinse servicii.

S-a precizat că taxele de timbru plătite pentru diversele procese la care a fost nevoită să participe adeveresc faptul că nu deţine obligaţii fiscale restante la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent, nici măcar sub numele de Niculescu Simona-Lucia.

S-a mai menţionat că amenda PV/PF/0709616/26.04.2016 face obiectul dosarului penal nr. 693/P/2016 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş în care deţine calitatea de parte vătămată, solicitând instanţei să suspende obligaţia plăţii acestei amenzi în cuantum de 500 lei până la soluţionarea definitivă a cauzei penale.

S-a arătat că, în subsidiar, autoritatea publică locală este datoare, aşa cum dovedesc încuviinţarea la executare pronunţată în dosarul nr. 3881/216/2016 al Judecătoriei Curtea de Argeş, cât şi titlul executoriu încuviinţat la executare, sentinţa civilă nr. 859/24.09.2015 a Judecătoriei Curtea de Argeş, astfel că dacă instanţa n-ar dispune suspendarea obligaţiei de plată a amenzii nr. PV/PF/0709616/26.04.2016 să dispună compensarea acesteia.

S-a mai indicat faptul că se contestă atât existenţa, cât şi întinderea şi valabilitatea creanţei abuziv pretinsă prin actul atacat. În drept, s-au invocat disp. art. 58, art. 97, art. 226 Cod de procedură fiscală. În dovedirea cererii, s-au solicitat proba cu înscrisuri şi interogatoriu.

Intimata Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Băiculeşti a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Băiculeşti şi excepţia lipsei capacităţii procesuale a Primăriei Băiculeşti, motivându-se că primăria este o structură funcţională, fără personalitate juridică, ce nu are capacitatea de a sta în proces, iar legea administraţiei publice locale recunoaşte instituţia primarului şi nu primăria, actele de executare contestate fiind emise de unitatea administrativ teritorială.

Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată, arătându-se că actele de executare silită au fost emise pentru sume de bani datorate de debitoare bugetului local cu titlu de impozit pe clădiri, impozit pe terenuri, 2

amenzi, taxa PSI şi taxa pază, precum şi pentru majorări de întârziere calculate potrivit Codului de procedură fiscală – art. 183.

S-a susţinut că suma impusă cu titlu de impozit pe clădiri are la bază declaraţia proprietarului clădirii, în conformitate cu art. 461 din Codul fiscal, iar în ce priveşte impozitul pe teren, acesta se datorează în funcţie de suprafaţa terenului, rangul localităţii, zona şi categoria de folosinţă conform încadrării făcute de consiliul local.

S-a mai învederat că debitoarea nu poate contesta pe calea contestaţiei la executare încadrarea făcută de consiliul local, ci eventual pe calea contenciosului administrativ. În ce priveşte amenda s-a arătat că aceasta a fost constatată printr-un proces-verbal întocmit de către agentul constatator, iar singura cale de a se suspenda executarea sancţiunii contravenţionale este plângerea prevăzută de O.G. nr. 2/2001.

S-a precizat că debitoarea nu a făcut obiectul unei inspecţii fiscale finalizată printr-un raport de inspecţie fiscală şi nu este în situaţia de a fi fost verificată cu privire la obligaţiile pe care le-ar datora cu titlu de impozit pe venit.

S-a mai arătat că, în cazul de faţă nu s-a emis o decizie de impunere şi nici nu era necesar să se emită o decizie de impunere prealabil emiterii titlului executoriu pentru că sumele impuse nu fac parte din categoria creanţelor determinate în urma unor verificări documentare, a unei verificări a situaţiei fiscale personale şi nici în urma stabilirii sau modificării bazei de impozitare.

S-a mai menţionat că debitoarea nu neagă calitatea sa de proprietar al unei construcţii situate în Băiculeşti, nu neagă calitatea sa de proprietar de terenuri amplasate în Băiculeşti, nu neagă calitatea de contravenient, iar împrejurarea că debitoarea este şi cetăţean francez sau doar cetăţean francez nu are ca efect exonerarea de obligaţiile impuse prin titlul executoriu şi nu atrage nulitatea titlului executoriu.

Referitor la solicitarea de compensare a datoriilor înscrise în titlul executoriu cu creanţe pentru care debitoarea ar deţine la rândul său titluri executorii, s-a învederat că hotărârile anexate contestaţiei la executare au fost desfiinţate în căile de atac şi debitoarea nu deţine nici un titlu executoriu împotriva unităţii administrativ teritoriale.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat de către contestatoare s-a solicitat instanţei să constate de asemenea nulitatea titlului executoriu – somaţie nr. 435/12.06.2018, act pe care l-a primit ulterior promovării cererii de chemare în judecată, dar subsecvent titlului executoriu atacat.

Contestatoarea a mai arătat că a fost corect îndreptată cererea de chemare în judecată câtă vreme pe actele atacate apare ştampila „Primăria”, lăsând la aprecierea instanţei soluţionarea excepţiilor invocate de intimată, prin întâmpinare. În esenţă, contestatoarea a mai susţinut că intimata nu a răspuns în fapt şi în drept cererii de chemare în judecată.

La termenul de judecată din data de 20.11.2018, instanţa a unit cu fondul excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Primăriei comunei Băiculeşti, invocată de intimata Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Băiculeşti, prin întâmpinare.

La acelaşi termen de judecată, instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri şi totodată, a luat de renunţarea exprimată de către contestatoare la proba cu interogatoriu.

Prin încheierii din 27.11.2018 Judecătoria Curtea de Argeş a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Primăriei Băiculeşti prin Primar.

A admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea NICOLESCOT SIMONE-LUCIE, a anulat somaţia din 12.06.2018 şi titlul executoriu nr 207 din 10.05.2018 emise pe numele reclamantei Nicolescot Simone Lucie (Niculescu Simona Lucia) de către Primăria Băiculeşti .

A obligat intimatele la plata către reclamantă la plata sumei de 78,36 lei reprezentând cheltuieli de judecată cu taxa de timbru În adoptarea soluţiei prima instanţă a reţinut că la data de 16.05.2018 contestatoarei NICOLESCOT SIMONE-LUCIE i-a fost comunicat de Primăriei Băiculeşti titlul executoriu nr. 207/10.05.2018.

3

Asupra excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a Primăriei Băiculeşti invocată prin întâmpinare instanţa a reţinut că actele de executare au fost emise de Primăria Băiculeşti, prin organele sale fiscale.

Pe de altă parte, Primăria a fost chemată în judecată prin Primar Art. 62 - (1)din L 215/2001 precizează că Primarul reprezintă unitatea administrativteritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum şi în justiţie.

Potrivit art. 61 din aceeaşi lege, Primăria reprezintă aparatul de specialitate al primarului în exercitarea atribuţiilor sale executive, fiind reprezentată de acesta În atare condiţii, Primăria fiind organul care a emis titlul executoriu şi somaţia contestate, aceasta are calitate procesuală atâta timp cât este reprezentată de Primar, motiv pentru care instanţa va respinge această excepţie Referitor la fondul cauzei, instanţa reţine că potrivit Codului Fiscal autorităţile administraţiei publice locale şi organele speciale ale acestora, după caz, sunt responsabile pentru stabilirea, controlul şi colectarea impozitelor şi taxelor locale, precum şi a amenzilor şi penalizărilor aferente.

Deci Primăria are obligaţia într-o primă fază de a stabili valoarea impozitelor şi taxelor locale Stabilirea impozitelor şi texelor trebuie făcută individual printr-un Actul administrativ fiscal ce trebuie comunicat contribuabilului şi care poate fi atacat în contencios administrativ, respectiv o decizie de impunere.

Acest aspect a rezultat din coroborarea art. 47, 93 alin 2 lit b şi art. 95 Cod penal.fiscal.

Pe de altă parte, analizând conţinutul notiunii de „declaraţie de impunere”, astfel cum este explicat în art. 1 pct. 18 din Codul de proc. Fiscală, a rezultat că titlul executoriu emis de Primarie, nu putea avea la bază declaraţia contribuabilului, taxele şi impozitele reţinute în acest titlu executoriu neîncadându-se în disp. art. 1 pct. 18, rezultând încă o dată că legea prevede emiterea unei decizii de impunere de către organul fiscal.

Instanţa a reţinut că în lipsa acestei decizii, respectiv a titlului de creanţă, în cauză nu se putea emite un titlu executoriu sau somaţie. Trebuie de asemenea precizat că somaţia a fost emisă şi comunicată ulterior titlului executoriu, cu încălcarea disp. art. 230 alin. 1 C.p.fiscal. Împotriva încheierii de mai sus a declarat apel apelanta-intimată U.A.T. BĂICULEŞTI, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, după cum urmează: In mod greşit a fost respinsa excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Baiculesti.

A invocat si excepţia lipsei capacităţii procesuale a Primăriei, excepţie asupra căreia prima instanţa nu se pronunţa. Nu avea la îndemâna decât calea de atac a apelului si nu cererea prevăzuta de art. 444 din Codul de procedura civila pentru a solicita instanţei sa se pronunţe asupra unei excepţii ce a fost invocata prin întâmpinare, pentru ca se poate cere completarea hotărârii doar atunci cand instant a a omis sa se pronunţe asupra unui capăt principal sau accesorii, sau asupra unei cereri conexe sau incidentale. Calitate de parte in contestaţia la executare o are creditorul. Prima instanţa retine ca primarul are capacitatea de a sta in proces si de a reprezenta unitatea administrativ teritoriala. Nu are importanta sub aspectul calităţii procesuale active, a capacităţii procesuale si a cadrului procesual ca in antetul titlului executoriu s-a folosit termenul " primărie" ci are importanta cine are capacitatea si calitatea de a sta in proces, in raport de dispoziţiile Legii nr. 215/2001. Contestatoarea nu a modificat cererea de chemare in judecata nici dupa ce am formulat întâmpinare si nu a solicitat atragerea in proces a altei entităţi. Capacitate procesuala nu se dobândeşte prin înscrierea pe actul contestat a structurii primăriei. Nu primăria este emitentul actului contestat pentru ca actul este semnat de Primar.

Primăria Baiculesti este o structura funcţionala fara personalitate juridica, ce nu are capacitatea de a sta in proces. Legea administraţiei publice locale recunoaşte instituţia primarului si nu primăria .

Actele de executare contestate au fost emise de unitatea administrativ teritoriala si nu de primărie.

Primăria nu are nici calitatea de a sta in process, chiar daca s-ar retine ca are capacitate de folosinţa pentru ca nu a emis actele ce fac obiectul contestaţiei la executare, nu are calitatea de creditor, parte intr-o procedura de executare silita.

4

2. Prima instanţa a reţinut ca autoritatea locala este ţinuta sa stabilească impozitele si taxele locale. A apreciat ca era necesara sa fie emisa o decizie de impunere .

Actele de executare silita au fost emise pentru sume de bani datorate de debitoare bugetului local cu titlu de impozit pe clădiri, impozit pe terenuri , amenzi, taxa PSI si taxa paza, precum si pentru majorări de întârziere calculate potrivit Codului de procedura fiscala -art. 183.

Potrivit art. 455 alin. 1 din Codul fiscal orice persoana are in proprietate o clădire situata in România datorează anual impozit pentru acea clădire; , exceptând cazurile in care persoana respectiva beneficiază de scutire. Impozitul se datorează către bugetul local al comunei in care este amplasata clădirea. Debitoarea nu pretinde ca ar face parte din categoria persoanelor care sunt exceptate de la plata impozitului pe clădiri. Impozitul se determina potrivit art. 457 din Codul fiscal, cota impozitului fiind stabilita prin hotărâre a consiliului local, in raport de valoarea impozabila ( determinata prin Înmulţirea suprafeţei construite desfăşurate exprimata in m.p.cu valoarea impozabila corespunzătoare , exprimata in lei/ m.p.) . Suma impusa cu titlu de impozit ne clădiri are la baza declaraţia proprietarului clădirii, in conformitate cu dispoziţiile art. 461 din Codul fiscal.

Potrivit art. 463 din Codul fiscal, orice persoana care are in proprietate teren situat in România datorează pentru acesta un impozit anual, exceptând cazurile in care persoana beneficiază de una din scutirile prevăzute de lege. Debitoarea nu pretinde ca ar fi beneficiara unui caz de scutire de impozit pe teren si nici ca nu ar avea calitatea de proprietar al unei / unor suprafeţe de teren situate in România, respectiv in localitatea Baiculesti . Impozitul pe teren se datorează bugetului local al comunei in care este amplasat terenul . Impozitul se datorează in funcţie de suprafaţa terenului, rangul localităţii, zona si categoria de folosinţa conform incadrarii făcute de consiliul local . Debitoarea nu poate contesta pe calea contestaţiei la executare incadrarea făcuta de consiliul local , ci eventual pe calea contenciosului administrativ. Debitoarea nu pretins ca ar fi fost incadrata in mod nelegal suprafaţa de teren pe care o deţine intr-o categorie ce nu corespunde realităţii.

Debitoarea datorează pe langa impozitul pe clădiri si impozitul pe terenuri si o suma de bani cu titlu de amenda. Amenda este constatata printr-un proces verbal întocmit de agentul constatator .

Debitoarea nu susţine ca a fost anulata sancţiunea contravenţionala , nici ca a contestat actul de sancţionare si ca pana 3a acest moment nu ar fi devenit scadenta obligaţia de plata a amenzii. Face referire la un proces penal, insa singura cale care suspenda executarea sancţiunii contravenţionale este plângerea prevăzuta de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001.

Motivul pentru care este contestat titlul executoriu este acela ca nu a fost emisa anterior o decizie de impunere si ca sumele menţionate in titlul executoriu nu pot fi pretinse pe aceasta cale cata vreme nu au fost determinate printr-o decizie de impunere . Debitoarea citează dispoziţiile art. 226 din Codul de procedura fiscala.

Debitoarea nu a făcut obiectul unei inspecţii fiscale ,fimalizată printr-un raport de inspecţie fiscala, nu este in situaţia de a fi fost verificata cu privire la obligaţii pe care le-ar datora cu titlu de impozit pe venit . Potrivit art. 95 din Codul de procedura fiscala decizia de impunere se emite cand se stabileşte sau se modifica baza de impozitare ca urmare a unei verificări documentare , a unei inspecţii fiscale, ori a unei verificări a situaţiei fiscale personale, efectuate in condiţiile legii.

In cazul de fata nu s-a emis o decizie de impunere si nici nu era necesar sa se emită o decizie de impunere prealabil emiterii titlului executoriu pentru ca sumele impuse nu fac parte din categoria creanţelor determinate in urma unor verificări documentare, a unei verificări a situaţiei fiscale personale si nici in urma stabilirii sau modificării bazei de impozitare. In cazul amenzii cuantumul acesteia a fost stabilit de către agentul constatator, in cazul impozitului pe clădiri si respectiv impozitului pe terenuri nu este necesara o verificare , pentru ca sumele sunt determinate potrivit legii, titlul executoriu cuprinzând doar suma principala datorata, majorările de intarziere cu indicarea perioadei de timp pentru care se datorează debitele si accesoriile. Taxele PSI si de paza sunt stabilite prin hotărâre a consiliului local si pentru aceste taxe au fost indicate in titlul executoriu intervalele de timp pentru care se datorează. Împrejurarea ca debitoarea este si cetăţean francez, sau doar cetăţean francez nu are ca efect exonerarea de obligaţiile impuse prin titlul executoriu, nu atrage nulitatea titlului executoriu. Nu neaga calitatea sa de proprietar al unei construcţii situate in Baiculesti, nu neaga calitatea sa de proprietar de terenuri amplasate in Baiculesti, nu neaga calitatea de contravenient . Afirma ca este proprietara unei

5

case si a unor terenuri situate in Baiculesti. Nu face dovada ca a anulat hotărârile de consiliu local prin care au fost stabilite taxe PSI si de paza . Debitoarea a fost identificata in titlul executoriu cu nume, domiciliu si cod numeric personal, nu poate nega identitatea intre persoana inscrisa in titlul executoriu si debitoarea pentru sumele datorate cu titlu de impozit pe clădiri, impozit pe terenuri, amenda si taxe locale , chiar daca deţine un document de identitate emis de autorităţile altui stat in care este inregistrata cu alt nume ( versiunea numelui cu care este inregistrata in registrele de stare civila in România si de care debitoarea face uz in fata instanţelor de judecata in România, inclusiv in cauzele la care se refera hotărârile judecătoreşti anexate).

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate în limitele prevăzute de art. 476- 478 din Noul Cod de pr. Civilă, Tribunalul constată că apelul formulat este nefondat şi pe cale de consecinţa îl va respinge pentru următoarele considerente: Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) NCPC, orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes, dispoziţie ce se aplică, în mod corespunzător, şi în cazul apărărilor.

Prin interes se înţelege folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care a formulat o cerere de chemare în judecată, o cererea recon-ventională, o cerere de interventie voluntară sau fortată, o cale de atac sau orice altă formă de exercitare a acţiunii civile.

Condiţia interesului trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conţinutul acţiunii civile (cereri, excepţii, exercitarea căilor de atac, executare silită etc.).

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acţiunii civile, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.

Interesul trebuie să fie personal, în sensul că folosul practic urmărit de titularul cererii trebuie să se răsfrângă asupra acestuia; cu alte cuvinte, această cerinţă exprimă ideea că, în principiu, nu este îngăduit unei persoane să apere interesul unei alte persoane şi, pe cale de consecinţă, nici interesul colectiv Interesul trebuie să fie determinat, adică folosul practic, material sau moral, ce poate fi realizat de parte, în eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate, să fie unul concret, iar nu abstract.

Interesul trebuie să fie determinat, adică folosul practic, material sau moral, ce poate fi realizat de parte, în eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate, să fie unul concret, iar nu abstract.

Raportat la motivul de apel ce vizează modalitatea de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Băiculeşti prin Primar şi nesoluţionarea excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a aceleiaşi instituţii tribunalul reţine că apelanta nu justifică interes având în vedere faptul că partea interesată, Primăria Băiculeşti , respectiv Primarul în calitate de reprezentant al Primăriei Băiculeşti, nu au exercitat calea de atac.

Admiterea căii de atac promovată de U.A.T. BĂICULEŞTI raportat la acest motiv nu ar produce nici un efect în patrimoniul apelantei, considerente pentru care va fi respins.

Al doilea motiv de apel vizează fondul cauzei, apelanta invocând, în esenţă, faptul că nu era necesară emiterea deciziei de impunere în vederea declanşării executării silite în raport de natura creanţelor executate.

Reţine tribunalul că la data de 16.05.2018 contestatoarei NICOLESCOT SIMONELUCIE i-a fost comunicat de Primăriei Băiculeşti titlul executoriu nr. 207/10.05.2018.

Conform menţiunilor din titlul executoriu intimata înregistrează un debit în cuantum de 1048 lei format din impozit pe clădiri, impozit pe terenuri , amenzi, taxa PSI si taxa paza, precum si din majorările de întârziere aferente.

Instanţa de fond a reţinut că stabilirea impozitelor şi taxelor trebuie făcută individual printr-un act administrativ fiscal ce trebuie comunicat contribuabilului şi care poate fi atacat în contencios administrativ, respectiv o decizie de impunere. Acest aspect a rezultat din coroborarea art. 47, 93 alin 2 lit b şi art. 95 Cod penal.fiscal. Pe de altă parte, analizând 6

conţinutul notiunii de „declaraţie de impunere”, astfel cum este explicat în art. 1 pct. 18 din Codul de proc. Fiscală, a rezultat că titlul executoriu emis de Primarie, nu putea avea la bază declaraţia contribuabilului, taxele şi impozitele reţinute în acest titlu executoriu neîncadânduse în disp. art. 1 pct. 18, rezultând încă o dată că legea prevede emiterea unei decizii de impunere de către organul fiscal.

Instanţa de fond a reţinut că în lipsa acestei decizii, respectiv a titlului de creanţă, în cauză nu se putea emite un titlu executoriu sau somaţie. Trebuie de asemenea precizat că somaţia a fost emisă şi comunicată ulterior titlului executoriu, cu încălcarea disp. art. 230 alin.

1 C.p.fiscal.

Tribunalul constată că soluţia instanţei de fond este corectă.

Cu prioritate vor fi redate dispoziţiile legale aplicabile în cauză.

Conform disp. art. 1 punctele 17, 18 din legea 207/2015: „ …17. declaraţie fiscală - act întocmit de contribuabil/plătitor, în condiţiile şi situaţiile prevăzute de lege, reprezentând declaraţia de impunere şi declaraţia informativă; 18. declaraţie de impunere - actul întocmit de contribuabil/plătitor care se referă la: a) impozitele, taxele şi contribuţiile sociale datorate, în cazul în care, potrivit legii, obligaţia calculării acestora revine contribuabilului/plătitorului; b) impozitele, taxele şi contribuţiile sociale colectate, în cazul în care plătitorul are obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a plăti sau, după caz, de a colecta şi de a plăti impozitele, taxele şi contribuţiile sociale; c) bunurile şi veniturile impozabile, precum şi alte elemente ale bazei de impozitare, dacă legea prevede declararea acestora…”

Potrivit disp. art. 93 al. 2 din legea 207/2015: „…(2) Creanţele fiscale se stabilesc astfel: a) prin declaraţie de impunere, în condiţiile art. 95 alin. (4) şi art. 102 alin. (2); b) prin decizie de impunere emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.”

Conform disp. art. 95 din legea 207/2015: „ (1) Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent.

(2) Organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori acesta stabileşte sau modifică baza de impozitare ca urmare a unei verificări documentare, a unei inspecţii fiscale ori a unei verificări a situaţiei fiscale personale, efectuate în condiţiile legii.

(3) Decizia de impunere se emite, dacă este necesar, şi în cazul în care nu s-a emis decizie referitoare la baza de impozitare potrivit art. 99.

(4) Declaraţia de impunere întocmită potrivit art. 102 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, şi produce efectele juridice ale înştiinţării de plată de la data depunerii acesteia.

(5) În situaţia în care legea nu prevede obligaţia de calculare a impozitului, declaraţia de impunere este asimilată unei decizii referitoare la baza de impozitare.

(6) Decizia de impunere şi decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii constituie şi înştiinţări de plată, de la data comunicării acestora, în condiţiile în care se stabilesc sume de plată.”

Potrivit disp. art. 98 din legea 207/2015: „ Sunt asimilate deciziilor de impunere şi următoarele acte administrative fiscale: a) deciziile privind soluţionarea cererilor de rambursare de taxă pe valoarea adăugată şi deciziile privind soluţionarea cererilor de restituiri de creanţe fiscale; b) deciziile referitoare la bazele de impozitare; c) deciziile referitoare la obligaţiile fiscale accesorii; d) deciziile privind nemodificarea bazei de impozitare.”

Conform disp. art. 100 din legea 207/2015: „ (1) Creanţele bugetare reprezentând prejudicii/plăţi nelegale din fonduri publice ce trebuie recuperate potrivit legii se stabilesc prin decizie, de către autorităţile competente, în măsura în care legea specială nu prevede altfel.

7

(2) Decizia prevăzută la alin. (1) este titlu de creanţă bugetară potrivit art. 1 pct. 38 şi poate fi contestată potrivit prezentului cod. Contestaţia se soluţionează de către autoritatea emitentă.

Dispoziţiile titlului VIII sunt aplicabile în mod corespunzător.”

Potrivit disp. art. 101 al. 1 din legea 207/2015: „(1) Declaraţia fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal sau altor legi speciale, la termenele stabilite de acestea.”

Conform disp. art. 102 al. 2 din legea 207/2015: „(2) În declaraţia de impunere contribuabilul/plătitorul trebuie să calculeze cuantumul obligaţiei fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de lege.”

Potrivit disp. art. 106 din legea 207/2015: „ (1) Organul fiscal stabileşte baza de impozitare şi creanţa fiscală aferentă, prin estimarea rezonabilă a bazei de impozitare, folosind orice probă şi mijloc de probă prevăzute de lege, ori de câte ori acesta nu poate determina situaţia fiscală corectă.

(2) Stabilirea prin estimare a bazei de impozitare se efectuează în situaţii cum ar fi: a) în situaţia prevăzută la art. 107 alin. (1) - (4); b) în situaţia în care organul fiscal nu poate determina situaţia fiscală corectă şi constată că evidenţele contabile sau fiscale ori declaraţiile fiscale sau documentele şi informaţiile prezentate în cursul controlului fiscal sunt incorecte, incomplete, precum şi în situaţia în care acestea nu există ori nu sunt puse la dispoziţia organelor fiscale.

(3) În situaţiile în care, potrivit legii, organul fiscal este îndreptăţit să stabilească prin estimare bazele de impozitare, acesta identifică acele elemente care sunt cele mai apropiate situaţiei de fapt fiscale. Organul fiscal are obligaţia menţionării în actul de impunere a motivelor de fapt şi a temeiului de drept care au determinat folosirea estimării, precum şi a criteriilor de estimare.

(4) În cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central şi în scopul stabilirii prin estimare a bazei de impozitare, organul fiscal poate folosi metode de stabilire prin estimare a bazelor de impozitare, aprobate prin ordin al preşedintelui A.N.A.F. (5) Cuantumul creanţelor fiscale rezultate din aplicarea prevederilor prezentului articol sunt stabilite sub rezerva verificării ulterioare, cu excepţia celor stabilite în cadrul unei inspecţii fiscale.”

Conform disp. art. 133 din legea 207/2015: „ (1) Pe perioada desfăşurării inspecţiei fiscale, organul de inspecţie fiscală emite decizii de impunere provizorii pentru obligaţiile fiscale principale suplimentare aferente unei perioade şi unui tip de obligaţie verificată. În acest caz, prin excepţie de la prevederile art. 131, nu se întocmeşte raport de inspecţie fiscală. În acest scop, organul fiscal informează în cel mult 5 zile lucrătoare, contribuabilul/plătitorul cu privire la finalizarea unei perioade fiscale şi a unui tip de obligaţie fiscală verificată.

(2) Deciziile de impunere provizorii prevăzute la alin. (1) se emit la cererea contribuabilului/plătitorului, în scopul plăţii obligaţiilor fiscale suplimentare.

(3) Obligaţiile fiscale stabilite prin decizii de impunere provizorii se includ în deciziile întocmite în condiţiile art. 131 şi se contestă împreună cu acestea. Sumele stabilite prin decizie de impunere provizorie se regularizează în decizia de impunere emisă potrivit art. 131.

(4) Titlul de creanţă prevăzut la alin. (1) devine executoriu la data la care devine executorie decizia de impunere emisă potrivit art. 131.”

Potrivit disp. art. 146 din legea 207/2015: „ (1) Raportul prevăzut la art. 145 stă la baza emiterii deciziei de impunere sau, după caz, a unei decizii de încetare a procedurii de verificare, în cazul în care nu se ajustează baza de impozitare.

(2) Decizia de impunere sau de încetare a procedurii de verificare se comunică persoanei fizice verificate.

(3) În cazul în care se constată că declaraţiile fiscale, documentele şi informaţiile prezentate în cadrul procedurii de verificare sunt incorecte, incomplete, false sau dacă persoana fizică verificată refuză, în cadrul aceleiaşi proceduri, prezentarea documentelor pentru verificare ori acestea nu sunt prezentate în termenul legal sau persoana se sustrage prin orice alte mijloace 8

de la verificare, organul fiscal central stabileşte baza de impozitare ajustată pentru impozitul pe venit şi emite decizia de impunere.”

Conform disp. art. 155 al. 4 din legea 207/2015: „ (4) Obligaţiile fiscale stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă în baza unei declaraţii de impunere în sensul art. 1 pct. 18 lit. c), comunicată după expirarea termenelor de plată prevăzute de Codul fiscal sau alte legi speciale care reglementează respectivele obligaţii fiscale, sunt scadente în termen de 5 zile de la data comunicării deciziei de impunere, cu condiţia depunerii de către contribuabil/plătitor a declaraţiilor fiscale în termenul prevăzut de lege.”

Potrivit disp. art. 226 al. 1, 2,4din legea 207/2015: „(1) Executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare silită competent potrivit art. 30.

(2) În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare silită prevăzut la alin. (1) se înscriu creanţele fiscale, principale şi accesorii, neachitate la scadenţă, stabilite şi individualizate în titluri de creanţă fiscală întocmite şi comunicate în condiţiile legii, precum şi creanţele bugetare individualizate în alte înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii. Niciun titlu executoriu nu se poate emite în absenţa unui titlu de creanţă fiscală emis şi comunicat în condiţiile legii sau a unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu…

(4) Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care se împlineşte scadenţa sau termenul de plată prevăzut de lege.”

Conform disp. art. 2 al. 1lit. h, i din legea 227/2015: „(1) Impozitele şi taxele reglementate prin prezentul cod sunt următoarele: h) impozitele şi taxele locale; i) impozitul pe construcţii.”

Potrivit disp. art. 454 al. 1 din legea 227/2015: „ Impozitele şi taxele locale sunt după cum urmează: a) impozitul pe clădiri şi taxa pe clădiri; b) impozitul pe teren şi taxa pe teren; h) alte taxe locale.”

Conform disp. art. 455 al. 1 din legea 227/2015 orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit.

Potrivit disp. art. 457 al. 1 din legea 227/2015: „ (1) Pentru clădirile rezidenţiale şi clădirile-anexă, aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08% - 0,2%, asupra valorii impozabile a clădirii. Cota impozitului pe clădiri se stabileşte prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

(2) Valoarea impozabilă a clădirii, exprimată în lei, se determină prin înmulţirea suprafeţei construite desfăşurate a acesteia, exprimată în metri pătraţi, cu valoarea impozabilă corespunzătoare, exprimată în lei/m2, din tabelul următor.”

Conform disp. art. al. 1, al 2, al. 14 al. 15 din legea 227/2015: „ (1) Impozitul pe clădiri este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care are în proprietate clădirea la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior.

(2) În cazul dobândirii sau construirii unei clădiri în cursul anului, proprietarul acesteia are obligaţia să depună o declaraţie la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data dobândirii şi datorează impozit pe clădiri începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.

(14) Declararea clădirilor în scop fiscal nu este condiţionată de înregistrarea acestor imobile la oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară.

(15) Depunerea declaraţiilor fiscale reprezintă o obligaţie şi în cazul persoanelor care beneficiază de scutiri sau reduceri de la plata impozitului sau a taxei pe clădiri.

9

Potrivit disp. art. 463 din legea 227/2015: „ (1) Orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual, exceptând cazurile în care în prezentul titlu se prevede altfel.”

Conform disp. art. 465 din legea 227/2015 impozitul/Taxa pe teren se stabileşte luând în calcul suprafaţa terenului, rangul localităţii în care este amplasat terenul, zona şi categoria de folosinţă a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local.

Conform disp. art. al. 1, al 2, al. 11 al. 12 din legea 227/2015: „(1) Impozitul pe teren este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care are în proprietate terenul la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior.

(2) În cazul dobândirii unui teren în cursul anului, proprietarul acestuia are obligaţia să depună o nouă declaraţie de impunere la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă se află terenul, în termen de 30 de zile de la data dobândirii, şi datorează impozit pe teren începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.

(11) Declararea terenurilor în scop fiscal nu este condiţionată de înregistrarea acestor terenuri la oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară.

(12) Depunerea declaraţiilor fiscale reprezintă o obligaţie şi în cazul persoanelor care beneficiază de scutiri sau reduceri de la plata impozitului sau a taxei pe teren.”

Din coroborarea dispoziţiilor codului fiscal anterior menţionate rezultă că nu are obligaţia contribuabilul să calculeze impozitul datorat pentru construcţii şi terenuri şi, cu atât mai puţin, să aprecieze asupra cuantumului taxelor locale datorate.

Reţine tribunalul că are contribuabilul obligaţia, conform aceloraşi dispoziţii legale, să declare terenurile şi construcţiile în scop fiscal.

Ori, potrivit disp. art. 93 al. 2 din legea 207/2015creanţele fiscale se stabilesc prin declaraţie de impunere, în condiţiile art. 95 alin. (4) şi art. 102 alin. (2) şi prin decizie de impunere emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.

Declaraţia de impunere întocmită potrivit art. 102 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, şi produce efectele juridice ale înştiinţării de plată de la data depunerii acesteia potrivit art. 95 al.4 din Legea 207/2015, iar conform art 102 al. 2 din legea 207/2015 în declaraţia de impunere contribuabilul/plătitorul trebuie să calculeze cuantumul obligaţiei fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de lege.

Din analiza acestor dispoziţii legale rezultă că plata impozitelor şi taxelor locale, în cauză, nu se poate realiza decât în baza unei decizii de impunere emisă de organul fiscal fundamentată pe baza declaraţiei contribuabilului ce vizează construcţiile şi terenurile deţinute, iar nu în baza declaraţiei de impunere, în condiţiile art. 95 alin. (4) şi art. 102 alin.

(2), contribuabilul neavând prin lege stabilită în sarcina sa obligaţia de a calcula impozitele.

Numai în această ultimă situaţie declaraţia de impunere întocmită de contribuabil este asimilată cu o decizie de impunere şi produce efectele specifice deciziei de impunere. În situaţia în care legea nu prevede obligaţia de calculare a impozitului, declaraţia de impunere care reprezintă actul întocmit de contribuabil/plătitor ce se referă la bunurile şi veniturile impozabile, precum şi alte elemente ale bazei de impozitare, dacă legea prevede declararea acestora, este asimilată unei decizii referitoare la baza de impozitare în raport de care organul fiscal calculează impozitul şi emite decizia de impunere. În cauză, apelanta nu a emis decizie de impunere prin care să stabilească impozitul pe teren şi construcţii, precum şi taxele datorate de către intimata contestatoare. În aceste condiţii, apelanta a declanşat executarea în lipsa unui titlu de creanţă, respectiv în lipsa deciziei de impunere.

Reţine tribunalul că titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care se împlineşte scadenţa sau termenul de plată prevăzut de lege, iar executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare silită competent potrivit art. 30.

Pentru considerentele expuse, tribunalul constată că soluţia instanţei de fond este corectă, actele de executare silită efectuate în lipsa unui titlu de creanţă devenit titlu executoriu prin ajungerea creanţei la scadenţă neputând fi sancţionate decât cu nulitatea.

10

Codul de procedură fiscală nu prevede posibilitatea anulării în parte a actelor de executare, astfel încât, în mod corect instanţa de fond le-a anulat integral, apelanta având posibilitatea să emită un nou titlu executoriu şi o nouă somaţie pentru creanţa rezultată din amenzi, iar raportat la celelalte creanţe fiscale să urmeze procedura reglementată de Legea 207/2015, respectiv să emită decizii de impunere şi să parcurgă celelalte etape legale.

Pentru considerentele expuse, tribunalul reţine că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, drept pentru care în baza disp. art. 480 al.1 cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.

Având în vedere faptul că intimata contestatoare nu a depus la dosar dovezi care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată, tribunalul,în baza disp. art. 453 cod procedură civilă, va respinge cererea formulată în acest sens ca neîntemeiată

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-intimată U.A.T. BĂICULEŞTI, REPREZENTATĂ PRIN PRIMAR NICULAIE DRAGNEA cu sediul în comuna Băiculeşti, satul Argeşani, numărul 31, judeţul Argeş împotriva încheierii civile din 27.11.2018 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş în dosarul nr. 1755/216/2018, în contradictoriu cu intimata –contestatoare Nicolescot Simone-Lucie domiciliată în comuna Băiculeşti, satul Valea Brazilor, punctul „Acasă”, numărul 150, judeţul Argeş şi cu intimata PRIMĂRIA COMUNEI BĂICULEŞTI, REPREZENTATĂ PRIN PRIMAR NICULAIE DRAGNEA, cu sediul în comuna Băiculeşti, satul Argeşani, numărul 31, judeţul Argeş.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 19 Iunie 2019

Preşedinte, Elena Fodor

Judecător, Cristian Ioniţă

Grefier, Amalia Mirela Simona Pîrvan

Red. E.F Dact. NE/ 4 ex 20.06.2019

11