Blana No.6

Revista Blană nr.6 / 2008

NUMĂRUL 6 GRATIS!

OCTOMBRIE 2008

2

3

4

CUPRINS 5 A ROBOT’S TALE

by Ghica

40

X-cupa și campionatul

Rezistența Materialelor

Torey Pudwill

36

75

26 46

Timișoara Răzbunarea Verdelui Dirt Ollies

Recomandari muzicale

74

78

52

Suflo

Duncan Zuur

70

66

Remed

jurnalul fericirii mele

86

62

The Invincibles

Drop ‘n’ Roll ‘08

18

Dezbi

90

6 SKATE Concurs foto locul III Bălărău Rareş - caveman foto - David Sugá locaţie - Cluj, cartierul Zorilor

locul II Coldea Emanuel - kickflip foto - Dan Colceriu locaţie - Cluj, cinema Mărăşti

Concurs Foto

locul IV Kidtm - backside foto - Shoky locaţie - Bucureşti, Academia Militară

Şi iată rezultatele celui de-al doilea concurs de fotografie la skate (cu tema ‘gap’) din Blană. Ne pare rău că nu am putut publica şi alte poze care ne-au plăcut mult (felicitări Paul & Radu, Dragoş & Bogdan), dar le puteţi vedea pe revistablana.ro blog. Le mulţumim tuturor participanţilor, iar pe câştigători îi felicităm şi anunţăm că s-au ales cu plăci semnate de pro’s din partea

locul V Dogaru George - ollie foto - George Nedelea locaţie - Bucureşti, Palatul Copiilor

Concurs foto SKATE 7

locul I Răzvan Popescu - fakie flip foto - Uskat locaţie - Bucureşti, Palatul Copiilor

8

9

1008THR haslam.indd 1

C.HASLAM Independent Truck Co. Thrasher

8/6/08 2:29:39 PM

PM

11

12

Distribuitor: EXTREME – MK Magazin VANS & EASTPACK, Calea Victorie 101 București, tel . 021 317 05 26 office@extreme-mk.ro; e-shop : WWW.HIGHSPORTS.RO

13

Distribuitor: EXTREME – MK / Magazin VANS & EASTPACK, Calea Victorie 101 București, tel . 021 317 05 26 / office@extreme-mk.ro; e-shop : WWW.HIGHSPORTS.RO

16

17

Dezbi 18 SKATE Dezbi

Revista Blană şi asociaţii au deosebita plăcere să v-o prezinte în exclusivitate pe cea mai adevarată fată din istoria sportului extrem românesc, Eva skateboardingului local: Dezbi! Bifaţi toate sensurile cuvântului “adevărată” pentru că această domnişoară este “true to the game” la atâtea capitole încât duşmanii mor, nu alta. Dezbi învârte tot ce se poate de la trickuri, glumiţe, băieţi şi până la clătite iar cel puţin pentru primele de pe listă avem dovada chiar aici. Aşa că priviţi-o, iubiţi-o, luaţi-i flori dacă aveţi ocazia, pentru Dez vrem tot ce e mai bun.

ollie

Dezbi SKATE 19 heelflip to fakie

M: Bună Anda. De ce nu-ţi zice nimeni pe nume şi de unde vine “Dezbi”?

A: Yuuiii, Bună! Doar părinţii îmi spun aşa, sau de fapt nici măcar, îmi spun Andeţu, hihi :”>. De asemenea la şcoală mi se spunea Anda sau unii prieteni îmi spuneau aşa. Dezbi e un nickname şi vine de la ,,dezbrăcata“, iar acesta din urmă la rândul lui de la ,,dezbrăcatu“, anume fratele meu; lui i se spunea aşa deoarece ieşea la skate iarna în tricou şi pantaloni scurţi. Nu prea mi se spune Anda deoarece sunt puţini aceia care ştiu că acesta este numele meu :). O să fie un pic ciudat în Granada, Spania, unde plec săptămâna viitoare… “anda” în spaniolă înseamnă ceva gen ,,cară-te!“.

M: Spune-ne, când ai descoperit skate-ul şi cum s-a întâmplat?

A: Hmmm… skate-ul l-am descoperit înainte de capacitate, când de altfel am început să mă şi dau. Bine… să mă dau e prea mult spus... să învăţ să merg, hihi. Prima placă am primit-o cadou de la fratele meu cu ocazia zilei mele de naştere. Ţin să menţionez că la început skate-ul nu-mi plăcea

deloc, mi se părea ceva urât. Acum însă este o parte din mine.

M: După tot acest timp, ce te motivează să continui şi cât crezi că o sa te mai dai?

A: Îmi place să mă dau, mă relaxeaza şi mai uit de problemele de acasă, poate e ca o evadare… Mă motivează prietenii şi gândul că o să mă pot da în afară. Nu prea ştiu cât timp o să mă mai dau... cât o să fie posibil, sau cât e vârsta... :) M: Care era reacţia băieţilor din parc când ai început să ieşi la skate şi cum e acum?

A: Umm… am avut impresia că nu le plăcea de mine la început, ca şi părinţii (,,nu e un sport de fete”). Acum, iiiiiiiii, e altfel.

M: De ce restul fetelor nu sunt prea serioase când vine vorba de dat? Tu ce ai în plus faţă de ele?

A: Nu cred că e vorba despre seriozitate… ţi se pare că sunt o fată

20 SKATE Dezbi 50-50 în sus, pe bune!

serioasa?!?! ...hihi… ei bine poate nu le permite timpul să stea mai mult la skate deşi şi-ar dori… Deşi, dacă mă gândesc mai bine ar putea să-şi facă... neehh…doar ne facem întotdeauna timp pentru ceea ce iubim. Ceva în plus faţă de ele… nu prea; mai degrabă în minus…

M: Modestia! Totuşi, cât a durat până să obţii o sponsorizare şi cât de important este lucrul acesta ?

A: Nu m-am gândit niciodată că aş putea ajunge să am un sponsor… sincer, pentru mine a însemnat foarte mult şi trebuie să-i mulţumesc în mod deosebit lui Uschi pentru asta… şi înseamnă foarte mult, deşi la început a fost foarte complicat deoarece părinţii nu erau de acord, mama nici acum nu este. Tata, ,,Dumnezeu să-l ierte!”, nici măcar nu ştie… sau poate de acolo de sus afli totul…

M: Cine sau ce te-a ajutat cel mai mult să evoluezi?

A: Cred că cel mai mult m-a ajutat să-i văd pe ceilalţi cum se dau… nu mă refer la cei pro. Primul film de skate l-am văzut acasă la Peli acum vreo 2 ani. De asemnea, faptul că ieşeam destul de des a contat foarte mult, mai ales că îmi plăcea :) .

M: Care sunt skaterii locali care îţi plac cel mai mult?

A: Îmi plac toţi cei care fac asta cu plăcere şi îi respect (Uschi, Drago, Cezărică, Salaba, Găbiţă, şi nu în ultimul rând Livi... etc, toooooată lumea :)).

M: Dar un rider internaţional preferat?

A: Când eram mai pe la început îmi plăcea foarte mult Bryan Herman. Acum însă, mă fascinează cum se dau fetele pe skate şi nivelul la care au ajuns.

M: Ce îţi place şi ce nu-ţi place la scena românească de skate?

Dezbi SKATE 21 shove-it la tunuri

A: Sincer m-a impresionat şi îmi place faptul că riderii sunt din ce în ce mai motivaţi, se investesc mai mulţi bani şi sunt multe concursuri. Îmi place totul, poate ar trebui totuşi să dipară ,,foamea” din capul unora.

M: Spune-ne despre bursa pe care ai primit-o şi ce ai de gând să faci atâta timp în Spania?

A: Awww, e un subiect delicat. :”> îmi venea să plâng când am aflat. Numi venea să cred... bursă integrală pentru toată durata facultăţii plus o petrecere organizată de cei de la ambasadă; iar ambasadorul un om deosebit, ne-a oferit diplome şi ne-a vorbit ca un părinte, a încercat să ne îndrume unpic, m-a impresionat… Pe parcursul şederii mele acolo sper să mă pot da pe skate cât îmi doresc, pe lângă cursurile de la facultate, care din câte am înţeles sunt de la 8 la 14… poate şi jumătate de normă sau măcar câteva ore de lucru pe săptămână.

M: Ai de gând să te întorci înapoi ?

A: Din câte am înţeles, după terminarea facultăţii suntem obligaţi să ne întoarcem înapoi în ţară timp de un an, asta pentru ca să muncim şi pentru ţara noastră... Vreau să mă întorc doar pentru cei dragi… sau să ne mutăm toţi acolo.

M: Întrebare de oracol… sau psiholog. Care este culoarea ta preferată?

A: Nu e culoare…e doar gri.

M: Dar desenele de pe plăci… contează pentru tine ?

A: Nu prea contează... mai mult forma…

M: Care a fost deck-ul la care ai ţinut cel mai mult?

A: La toate am ţinut mult… chiar mi-au dat lacrimile unpic când mai rupeam vreuna.

M: Doar la shooting-ul pentru Blană ai rupt două plăci. Faci asta des?

A: Nu am rupt prea multe... două la 360 flip pe flat şi încă una care nu era a mea pe care am crăpat-o şi i-am cumpărat băiatului alta… şi încă vreo două la trepte (shttt…erau uscate!).

M: Câte trepte ai sărit cel mai mult şi cu ce trick?

A: Ollie la 8 în Răcădau anul trecut la wits… la 5 kickflip, 180 frontside la 6.

M: Eterna întrebare. Preferi să te dai în parc sau pe stradă?

A: Îmi place şi în parc şi street… Mi-ar plăcea să mă dau mai mult street.

M: Ce loc de skate iţi place cel mai mult?

A: El torro =)). Îmi place în Carol şi pe stradă la câteva trepte…

22 SKATE Dezbi frontside 180 la Ateneul Român

M: Care este trick-ul tău preferat şi ce trick ai vrea să înveţi?

A: Sunt multe trick-uri care îmi plac, preferat însa, cred că rămâne heelflip.

Aş vrea să învăţ fs flip.

M: Care este pentru tine dimensiunea “perfectă” a unui skate?

A: Înainte era 7.75, acum însă e 7.5 .

M: Vine iarna! Cum te împaci cu snowboardingul?

A: Snowboardingul este tare drăguţ, îmi place mult la zăpadă mare, însa mai am multe de învăţat, sunt deabea la început. Oricum rămâne pe locul II. M: Ai un film de skate preferat?

A: Villa villa cola, hehe… fără povestea cu păpuşa şi cowboy-ul.

M: Mie mi-ai zis ceva foarte frumos odată. Spune-ne o vorbă de duh după care te ghidezi!?

A: Nu e ceva după care ma ghidez, dar e ceva ce am realizat şi anume ,,viaţa e mai presus de ceea ce se întâmplă în ea”.

M: Ce părere ai despre revista Blană?

A: Este printre puţinele reviste pe care le citesc, e cumva aparte…

M: Vrei să mai adaugi ceva sau să transmiţi cuiva salutări?

A: Desigur! Aş dori să-i mulţumesc lui Tibi pentru tot ajutorul şi înţelegerea, tuturor prietenilor, mamei şi nu în ultimul rând celor care ne-au găzduit pe la concursuri prin ţară. Pupici şi îmbrăţişări! interviu de Mihai Neom foto – Cătălin Olteanu ( www.flickr.com/sharky_rol ) cu excepţia “ollie”, de Dragoş Petrişor

Sprite Hardstyle Dezbi SKATE 23

5-0 grind

24

25

26 SKATE Timișoara - Răzbunarea Verdelui

Shoky - melon foto - Oroş Sebastian Marcel

,

TIMISOARA ,

razbunarea verdelui

Timişoara este un oraş ca oricare altul. Avem şi noi poduri, tramvai, skateshop, skatepark, saloane de masaj erotic şi magazine non-stop. Dar Timişoara din păcate nu face subiectul articolului şi nu o să citiţi despre acest oraş minunat. Să ne îndreptăm atenţia asupra THC-ului. Nu aţi auzit de THC? No problem... Vă însesninez eu frunţile. THC este denumirea abreviată pentru Timişoara Hate Crew.

Mai precis, THC este o grupare “extremistă” care prezintă atât off cât şi on skate. Nu suntem singurii skateri organizaţi din România, drept dovadă LSD (Lotul de Skate Deva) sunt prietenii noştri deja de foarte multă vreme... La bine şi la mai bine! Revista Blană este dedicată skateboardingului în principal, deci nu o să-i vedeţi decât pe membrii crew-ului cum rup gura târgului pe skate. În plus, nu cred interesează pe nimeni poze cu skateri din Timişoara în pielea goală şi sub influenţa alcoolului, sau citate celebre ca cel al lui Dănuţ: “Palme-n c** şi mâini pe ţâţe”.

Timișoara - Răzbunarea Verdelui SKATE 27

Anarhie - kickflip foto - Oroş Sebastian Marcel

Anarhie - fs flip foto - Oroş Sebastian Marcel

28 SKATE Timișoara - Răzbunarea Verdelui

Dănuţ - nollie foto - Oroş Sebastian Marcel

Timișoara - Răzbunarea Verdelui SKATE 29

Dănuţ - 360 flip foto - Oroş Sebastian Marcel

Shoky - ninja ollie foto - Oroş Sebastian Marcel

30 SKATE Timișoara - Răzbunarea Verdelui

Ova - airwalk foto - Oroş Sebastian Marcel

Timișoara - Răzbunarea Verdelui SKATE 31

Dănuţ - ollie foto – Kid

Anarhie - ollie pipe 2 bank foto – Kid

Ova - sw blunt foto – Dănuţ

32 SKATE Timișoara - Răzbunarea Verdelui

Shoky - fakie foto - Oroş Sebastian Marcel

Timișoara - Răzbunarea Verdelui SKATE 33

Ova - 50-50 foto - Oroş Sebastian Marcel

Robo - noseslide foto - Dănuţ

34

35

36 SKATE Torey Pudwill

Torey Pudwill

How old are you? Where are you from? How long have you been skating?

18. The Valley (Simi Valley). 11 Years. Started at the age of 7

I would have used a Marley song but all in all I was psyched that Colin Kennedy did such a great job with the editing. I’m psyched to have been a part of that project for sure.

“Never Ending Torey” graphic. That all totals 4 MODELS.

What are yor plans for the future?

Ahhhhh Skate Skate Skate… Skate life is the Has anything changed since you’ve turned pro? only life I know. -E.R.L. How did you start skating for Almost?

No difference, with the exception that I’m even Daewon tried a couple of times and finally the Will there be an Almost video? Are you filming? more psyched to go skating now. inevitable happened. Sheckler was on his way Hell Yeah! Just started filming, everyone is out and a position was open to be filled.

What about your board grapics? You like your really psyched on getting their parts handled.

Yes! Filming ALWAYS! Russian Doll?

What kind of relationship do you have with I LOVE IT! I’m down for Almost so I don’t really your team mates?

It’s a family, I’m just comfortable with everyone waste time critiquing graphics and little things Something you want to say to the young skaters? that don’t affect that much skateboarding. on the team in any situation or place we are at Have fun with it and don’t be so eager to together. It’s home! get sponsored. Be ambitious but let it come How many models you have right know? naturally. See the world.

Are you Happy with your Dudes Dudes Dudes part? If you count my girlfriend then that’s 1 and deckwise I got 2 models and a Ltd edition Yeah, If I could change anything in that part

Torey Pudwill SKATE 37 Kickflip bs smith

38

39

40 SKATE X-Cupa și Campionatul

i-a e nu ş ui car Pe bune! l e c e . ar umân până acum reactivat de o l u n st a i i r u b i p g inanţ la S nul cilor Voi a m pe ie, bu poliţi, dom al localni r u r o t d s t I at ugat cu mo făcu l cânt a i s-a adă bibat turişti cos u i m a î r local/ l g t Aeru onat l de ţii şi ceas i e u a p i x v a m u r a a ă lc t, fl . Va recen urgerea lin re motive primu Cup, t c , n i i X i d t u ş a c lini câtev eteniţi-vă tiv! doar pri lterna a m sunt î t r : s o u p l s p e în ld unul ţiona al/na n o i g re

daţi-i Cezarului ce este al styler-ului - indy grab to flat foto - hila.ro

X-Cupa și Campionatul SKATE 41

X

-Cup s-a născut în capul lui Jaffy la sfârşit de iunie; nu din plictiseală, ci din dorinţa de a aduce un suflu proaspăt unei scenei blazate şi sătulă de event-uri unde sportul principal este amplasarea de bannere, nicidecum skateboarding-ul, BMX-ul sau mountainbiking-ul.

X-Cup a poposit, sub formă de proiect, pe birourile diverşilor sponsori şi parteneri şi a început să capete contur pe parcursul verii, odată cu etapele sale, pentru a-şi atinge forma desăvârşită în plin Septembrie, odată cu marea sa finală. Mai bine să dam însă o geana peste cele întâmplate...

Deja prima etapa, cea din 19 Iulie, a adunat în micuţul skatepark din centrul Sibiului oameni motivaţi din toată ţara. Proba de Miniramp a rezolvat-o cu rhythm & flow vulpoiul stylish Alin Găvozdea, urmat de Cristi Macaria şi de Cupi; Kid din Braşov a dat un poppy 360 flip to fakie în quarter pentru Best Trick, în timp ce Cupi şi Pamflet s-au duelat peste 6 şi 7 placi la Highest Ollie. Alte trick-uri remarcabile: backside disaster to revert în quarter la Gavo, bluntstall bigspin-out în mini la Cupi, nollie bluntstall în mini la Cristi, switch 50-50 grind pe funbox la Uskat şi 360 flip to rock to fakie în quarter, cadoul pe care şi l-a făcut Tinerică de ziua lui. Petrecerea de sâmbătă seara i-a adus la Sibiu pe DJ LeizaBoy din Timişoara şi pe al său “partner in crime”, pentru a păstra flama motivaţiei vie până a doua zi. Dirtpark-ul din Dumbravă a fost următoarea locaţie vizată de X-Cup, iar acolo s-au consumat sesiuni de Best Line şi de Best Trick pentru mountainbikeri şi BMX-eri. Cea mai bună linie la MTB a avut-o local-hero Ova, cu un run compus din variaţiuni pe tema X-up, asezonate cu un tabletop şi cu un no-footed can-can, în timp ce la BMX tânărul Alex Jiga a legat un line cu 360, turndown şi tuck no-hander pentru prima poziţie. Cu suicide no-handere şi no-footed can-cans full extension la kickerul mare al park-ului, Ova nu a lăsat vreun dubiu în legătura cu destinatarul Best Trickului de la mountainbike, iar la BMX Comanu’ a transferat cu 360 între linii şi a încercat incredibile 180-uri, dar Jiga a pescuit şi aici victoria, printr-un excelent 360 tire-grab pe linia cu gap-uri.

A doua etapă X-Cup din 2 Iulie a marcat o ocazie cu totul şi cu totul specială, primul concurs de street BMX din România poposind la Sibiu.

Totuşi, ziua a debutat cu un contest de Best Run la skateboarding în skatepark-ul miniatură, dominat cu linii creative de localnicii Tzeche, Diky şi Gepeto. Alaiul X-Cup s-a mutat odată cu răcoarea plăcută de dupăamiază în parcul Sub Arini, locaţie de basm care se întinde cu copacii săi până la munte, spre Păltiniş, şi are un farmec imposibil de cuprins în cuvinte. În mijlocul acestui peisaj, o frumoasă cupolă, pesemne din bumblebee Tinerică atacă ţevile cu smith şi kung-fu skills foto - hila.ro

un Pamflet cu P mare şi un indy peste un gap cu care nu e de glumit foto - hila.ro

prospera perioadă interbelică, şi un street set-up unic, cu diverse scări, gap-uri, rail-uri şi cante. Contest-ul a fost în fapt o bătălie între Sibiu şi Baia Mare, sau una între hardcore şi tech. Beju, Comanu’ şi Jiga au ţinut sus stindardul Hermannstadt-ului, cu variaţiuni de 180 şi 360 la gap şi la cele 9 scări, iar Hiti şi Alin din Maramu au adus cu ei tehnică şi dibacie din nord, încununată de stilul de Nigel Sylvester al lui Hiti, cu 180 barspin-urile sale, şi de irealul tailwhip aterizat de Alin la 9-set. Câteva zile mai târziu, site-ul american al sponsorului lui Alin îl onora pe acesta cu o prezenţă pe prima pagină, alături de nume grele ale scenei internaţionale, în semn de respect pentru realizarea băimăreanului. Petrecerea obligatorie i-a regăsit la Sibiu pe DJ Royal şi LeizaBoy din Timişoara şi le-a prilejuit celor prezenţi pe cocheta terasă a clubului Chill Out o întâlnire cu un film seminal pentru tot ce înseamnă sport alternativ: “Endless Summer” şi surfing la înălţime, alături de diverse alte producţii autohtone. Duminica ce a urmat a fost zi de relaxare şi i-a reunit în dirtpark pe cei rămaşi pe baricade, pentru câteva sesiuni de trails la liber.

După alte două săptămâni, pe 18-19 August, X-Cup s-a transformat cameleonic în formatul său şi a recidivat cu street skateboarding în Sub Arini şi cu dirtjumping în Dumbravă. Companionii Bobo, Tinerică şi Cupi s-au duelat pe ţeava de la 9 scări în toate grind-urile şi slide-urile posibile, de la boardslide şi 50/50, trecând prin frontboard-uri, crookeduri, nosegrind-uri şi five-O-uri, până la smith-uri şi feeble-uri, Kid-BV a insistat cu al său 360 flip la 9 până la epuizare, iar rockiştii Pamflet şi KidTM au făcut ce ştiu ei mai bine: trick-uri simple dar ample, cu style să mai dea şi la alţii. Pamflet a aterizat trick-ul sesiunii, un kickflip perfect la 9 trepte, dar omul zilei a fost, fără urmă de îndoială, Bobo, el fiind şi singurul care s-a dat la streetrail-ul cel mare al parcului şi l-a biruit vitejeşte per 50/50. Petrecerea cu LeizaBoy şi Royal de la Chill Out a devenit repede o tradiţie a X-Cup, în timp ce proiecţiile de film au continuat pe terasa cu altă peliculă de referinţă: Dogtown & Z-Boys şi un omagiu adus piscinelor curbate din California şi originilor skateboarding-ului. Legendarul dirtpark din Dumbravă s-a dovedit a fi din nou cea mai buna gazdă pentru o dupăamiază lejeră de duminică şi pentru nişte sesiuni de Best Line şi Best Trick la mountainbike şi BMX. Jiga s-a impus din nou la BMX, cu ale sale 360-uri şi turndown-uri caracteristice, cărora le-a mai adăugat, pe ici pe colo, câte un X-up, un tuck no-hander sau poate un no-footed can-can, Best Trick fiind imbatabilul său 360 tire-grab. Locul doi şi l-au împârţit Dollaru’ şi Johnny, care au prins o zi bună şi au impresionat nu atât prin trick-uri, cât prin amplitudinea de speriat a acestora. De precizat că Johnny a primit

42 SKATE X-Cupa și Campionatul

Bobo a venit ca să învârta tailwhip-uri la înălţimi incredibile şi ca să ne lase cu gura căscată foto - hila.ro

X-Cupa și Campionatul SKATE 43 15 ani şi 180 turndown amplu la 9 trepte - Jardelu’ creşte mare! foto - hila.ro

Ollie contest-ul a adus un sandwich de 5, 6 şi, până la urma, 7 coji de skate în mijlocul park-ului, dar şi o atmosferă degajată, de familie, unde cuvântul cheie a fost “distracţie”. Primele încercări s-au dovedit pe switch, sau poate cu frontside ori halfcab, dar, odată ce ştacheta s-a ridicat, ollie-ul a rămas arma preferată pentru doborârea ei. Kid din Braşov ne-a explicat încă odată cum stă treaba cu pop-ul în cantităţi proprii caselor de discuri şi a luat cu sine distincţia Highest Ollie, dar e bine să menţionăm că nici Cezar ori Pamflet nu au fost departe de el.

Best Trick session-ul a fost adjudecat de Tinerică, prin al său 50-50 grind frontside 360 shove-it out, care era, de fapt, doar una dintre diversele reuşite. Ziua s-a încheiat la pub-ul Supporter, unde toată lumea s-a strâns pentru proiecţii de film, muzică lejeră şi veselie; un reuşit preambul la ziua de Sâmbătă. ...iar a şasea zi a săptămanii a dres rapid mahmurelile de Vineri şi a readus X-Cup-ul în locul unde îi place cel mai mult: zona terasată de la cupola din parcul Sub Arini, oază de sălbăticie şi verdeaţă într-un oraş şi aşa sublim.

Standardele au mai urcat o treaptă, aşa cum este normal, de altfel, iar zona de street s-a prezentat în hainele ei de gală. Nu atât pentru nuntaşii omniprezenţi, în căutare de shot-uri eterne, ci pentru skaterii şi BMX-erii din întreaga ţară, care s-au bucurat să vadă set-up-ul clasic, căruia i s-a adăugat o cantă întreagă îmbrăcată în cherestea şi cornier, pentru pura lor plăcere. Printre skateri şi BMX-eri şi-au făcut apariţia street-dancerii echipei Street Style de la Eastpak şi incredibilul crew de rolleri Ambiance.

Cele două brigăzi au adus un plus de savoare desfăşurării şi au pus publicul pe jar între calificări şi finale.

La skate, Bobo nu a fost chiar în apele sale, mai ales după seara dinainte, şi a încercat caracteristicele-i nollie heel-uri la setul de scari, dar nu numai atât, Uskat s-a distrat pe cinste, chiar dacă nu i-au ieşit Cab-urile şi eseurile de switch ollie. Un shout-out pentru style si atitudine, totuşi: respect! Pamflet, motivat de locaţie şi de noul său sponsor pesemne, a trecut gap-ul cu bordură folosindu-se de ollie indy-grab şi a dat flip la cele 9 trepte, iar SalaBani din Bucureşti a glisat într-un frumos five-0 pe toată lungimea cantei de lemn. Totuşi, nici unul dintre cei antepomeniţi nu a prins podiumul. Tinerică a încasat unele dintre cele mai sănătoase căzături ale zilei, s-a ridicat totuşi de fiecare dată şi a luat-o de la capăt.

Fructele insistenţei sale: 50-50, smith, boardslide şi frontboard, toate la flatrail-ul de la scări, şi un meritat loc trei. Cupi s-a jucat şi el cu ţeava, atacând-o cu 50-50-uri, smith-uri şi frontboard-uri, pentru a o umili definitiv cu un caveman boardslide, dar nu s-a dat în lături nici de la scări,

un premiu pentru determinare, folosindu-şi talpa drept propulsie, după ce butucul său spate cedase “la timp! înainte de concurs. La mountainbike, braşovenii Cezar şi Alex şi-au disputat cu style şi trick-uri frumoase locul trei, obţinut în cele din urmă de Alex. Un alt duel pe muchie de cuţit s-a dat şi între primele două poziţii, David Ghiţă din Târgu Mureş şi Boracu’ din Sibiu. Boracu’ a dat tuck no-handere, no-footed can-can-uri, 360-uri şi un superman, dar Ghiţă a avut în tolbă nothing-uri şi un inovativ double nofooted can-can, care a fost în cele din urma şi cel mai bun trick al zilei.

Dar să aruncăm o privire între 19 şi 21 Septembrie, weekend-ul Marii Finale...

Vremea nu a fost atuul finalei X-Cup, dar ea nu a împiedicat musafirii din toată ţara să vină la Sibiu pentru voia bună asociată cu acest campionat multisport în premieră. Skatepark-ul de lângă zidurile vechii cetăţi s-a oferit vineri contest-urilor de Best Run, Miniramp, Best Trick şi Highest Ollie, desfăşurate în regim supereficient de maraton şi care nu prea au lăsat competitorilor răgaz, ori vreme să zgribulească, în adierea unui Septembrie cu dinţi.

Succesul manşelor de câte un minut şi l-au împărţit Bobo, Uskat şi Cezărică, cu trick-uri notabile fiecare. Bobo: crooked full-length pe canta interioară a olliebox-ului, kickflip to fakie în quarter şi nollie five-0 pe acelaşi olliebox; Uskat: nollie five-0 şi fakie ollie to switch five-0 pe olliebox, 50-50 pe canta sa interioară şi frontside flip în bank, iar Cezar: frontside boardslide pe partea înaltă a rail-ului, frontside flip în bank şi melon to flat din quarter. Concluzia rapidă: locul I pentru Bobo, II pentru Uskat şi III pentru Cezar.

Ziua a continuat cu un miniramp-session, dominat cu stil de Cezar, care a avut de departe cele mai fluide linii, împănate cu trick-uri delicioase: boneless, flip to fakie, five-0 şi smith grind pe coping, plus o gamă prea largă de stall-uri pentru a o descrie aici. Uskat s-a dat în mini cu style şi cu relaxare şi nu şi-a bătut prea mult capul cu trick-urile, cât cu flow-ul.

Prin urmare, pe locurile doi şi trei s-au clasat Cupi şi Tinerică, cu manşe bune, nelipsite de esenţiala curgere. Cupi: feeble stall bigspin-out, blunt stall to 180, five-0 grind şi nenumărate alte variaiţuni iniţiate cu blunt, care trebuiesc văzute pentru a fi crezute. Tânăru’: flip to fakie, blunt to fakie, pop shove-it to rock to fakie şi un îndrăzneţ rock body varial. S-a mai remarcat proaspătul localnic Covrig, care a demonstrat că este bun prieten cu minirampul şi curburile sale: flip to fakie, nollie heel to rock to fakie şi mai mult flow decat ar trebui să aibă (ne)voie la vârsta sa. ;)

simpaticul Dani s-a folosit de acest crossfooted tailwhip pentru a se teleporta nu doar în inimile sibiencelor foto - hila.ro

44 SKATE X-Cupa și Campionatul

unde a dat switch frontside 180 şi a legat cea mai bună linie a zilei, cu un backside 180 continuat la canta cea nouă cu un switch noseslide dus până la capăt. Locul doi şi onoruri pe drept pentru Cupi. Omul weekendului a fost însă Cezar. Înfometat parcă după skateboarding şi, inainte de orice altceva, bucuros că se poate da la X-Cup, el şi-a câştigat cu sânge şi sudoare primul loc şi titlul celui mai complet skater al competiţiei. Cezar a plutit în backside peste 9-set, iar distrugerea sistematică a flatrailului a început cu frontboard, s-a continuat cu smith, frontside 50-50 ori frontside lipslide şi s-a încheiat cu un nosegrind perfect, care a fost, de altfel, si trick-ul zilei. Jos pălăria, Cezar!

Sesiunea de street BMX desfăşurată în alternanţă cu skateboarding-ul a fost unul dintre cele mai bune lucruri care i s-au întâmplat scenei din Sibiu de ceva vreme încoace. Nu doar fiindcă a polarizat majoritatea riderilor buni din toată ţara, ci fiindcă în cadrul ei s-au manifestat şi câţiva musafiri de la team-ul Velvart din Ungaria, sosiţi special pentru X-Cup. Dani, Marko, Bobo, Bruno şi asistentul Kalman au fost profund impresionaţi şi plăcut surprinşi de cele văzute la Sibiu şi şi-au propus să revină într-o formulă extinsă cât mai repede cu putinţă. În timp ce riderii îşi disputau concursul, publicul putea să ia contact la standul Velvart cu cele mai proaspete inovaţii din lumea BMX şi se putea alimenta cu stickere gratuite, după pofta inimii.

Revenind la concurs, românii şi maghiarii au legat rapid prietenii şi au schimbat adrese de e-mail, parcă în ciuda tuturor cârcotaşilor naţionalişti de pe ambele părţi ale graniţei. Alex Jiga s-a dat cu obişnuitu-i stil curat, arătând trick-uri precum turndown, 360 şi 180 (şi cu turndown) la cele 9 trepte, manual to turndown la gap, 180 turndown şi 360 turndown de pe cantă, dar parcă nu a prins cea mai bună zi a sa. Alin din Baia Mare şi-a expus, paleta clasică de trick-uri: 180 barspin şi tailwhip de pe cantă, double peg grind pe streetrail, feeble grind to manual la cantă în jos, 360 la scări şi la gap, dar tailwhip-ul la 9 i-a scăpat de data aceasta, la limită.

Marko şi Bobo din Ungaria au dat publicului o mostră din ce înseamnă tradiţia BMX peste Tisa: double peg grind pe flatrail în sus, 180 turndown de pe cantă, manual to 180, feeble grind to manual şi feeble grind to 180 to fullcab la şi de pe ledge în jos (Marko), nose manny to hang ten, wallride to tailwhip, tailwhip în flat, sau poate manual to tailwhip (Bobo).

Beju a demonstrat din nou că şcoala de la Sibiu şi un alt fel de tradiţie i-au venit la fix în anii săi de formare pe BMX: distanţe imense parcurse per bunnyhop, 180 şi 360 la trepte şi de pe canta, 180 la gap, manual to gap de încălzire şi trick-ul ce a ridicat publicul în picioare: nosemanual (!!!) to gap, la intervalul amplu de lângă stairset. Comanu’, determinarea personificată, a rotit 360 şi la scările din afara concursului, a dat 360 tiregrab şi tailwhip de pe cantă în sus şi şi-a adjudecat trick-urile zilei, teleportând un 360 peste trepte plus flatrail-ul pus pe post de bariera şi ţinând cu dinţii de un înfricoşător manual to 180 la 9 scari, care cu greu s-a lăsat dovedit. Dani de la Velvart a venit în România neştiind la ce să se aştepte şi a adus cu sine trick-uri tehnice şi un stil curat, importat de peste ocean: 180 turndown şi 180 tailwhip de pe cantă, 360-uri (şi cu turndown) în ambele sensuri de rotaţie tot acolo, halfcab tailwhip în plat, manual to tailwhip şi crossfooted tailwhip pe cantă în sus şi manual to 180 downside tailwhip (!!!) la acelaşi element. Astfel, Marko şi Bobo au aterizat pe 4 şi pe 5, Beju pe un muncit 3, Alin pe 2, lăsându-i lui Dani prima poziţie, pe care a primit-o cu modestie şi sinceră surpindere.

respect romanian bmx! respect hungarian bmx! foto - hila.ro

Ceremonia de premiere a fost aperitivul marii petreceri din cadrul etapei finale X-Cup. Lumea adunată pe terasa pitorească a clubului Chill Out din Piaţa Mica a fost întâmpinata de acordurile ska, punk şi alternative ale trupei sibiene Wannabees, care a reuşit să aducă rapid zâmbetul pe buzele asistenţei. Sponsorii Atlassib, Vans şi Eastpak au asigurat un buget de premiere deloc neglijabil, iar echipa Velvart a oferit un BMX Hoffman complet celui mai bine clasat rider autohton, Alin Moldovan din Baia Mare.

De sunetele ce au magnetizat ringul de dans întreaga noapte, s-au îngrijit DJ Royal şi DJ LeizaBoy din Timişoara, care au susţinut, alături de DJ Kicsi din Sibiu, seria de evenimente X-Cup pe tot parcursul ei şi au asigurat sonorizarea de calitate şi in timpul tuturor zilelor de concurs.

Cerul cenuşiu nu s-a dezminţit nici Duminică, iar umezeala a făcut imposibilă utilizarea dirtpark-ului la parametrii săi uzuali. Din fericire, la Sibiu există însă iniţiativă şi motivaţie şi atunci când ele nu sunt dela-sine-înţelese. Astfel, Ova, alături de Alică, schior de lot naţional, Rareş Roman, Leo, Botaru şi alţi entuziaşti au pus-o, în cele două zile premergătoare concursului din Dumbravă, de un traseu de dual funkyfresh, menit să alunge plictiseala populaţiei din dirtpark. Această iniţiativă a venit mănuşă finalei X-Cup, deoarece sesiunile de Best Line la BMX şi mountainbike nu s-au putut ţine de fel, ele fiind restrânse la un format mai simplu de Best Trick. Inutil de precizat, concursul de dual şi cei 200 de Euro puşi în joc şi i-a însuşit, de-o manieră impunătoare, localnicul Ova Seician, urmat de echipierii braşoveni de la PlayBike, Cosmin Ciurcan şi Costi Iordan. Traseul nou şi condiţiile umede au dat destul de furcă întregului câmp de concurenţi, astfel încât dual-ul a fost orice altceva decât o joacă de copii. Sesiunea de Best Trick a fost câştigată la BMX , fără drept de apel, de un Jiga destul de puţin motivat, în absenţa concurenţei reale, dar profund stânjenit de elementul acustic, format din rândul său de prieteni. La mountainbike, principalii candidaţi au fost David Ghiţă din Târgu Mureş şi localnicii Ova şi Borac. Ova a arătat one-footed tabletops, X-up one-footere, no-footed can-cans şi două 360-uri pe linia mai mică, Ghiţă a scos tuck no-handere, one-handed no-footed can-cans şi un nemaivăzut unturndown, dar Boracu’ i-a furat trick-ul de la ultima sesiune, un double no-footed can-can ireproşabil, câştigând astfel, fără prea multe dubii, competiţia. Lucrurile nu s-au încheiat însă aici! Concursul de trick-surpriză anunţat în proiectul evenimentului a pus punctul final şi s-a constituit într-o sesiune de tabletops, trick-etalon, obligatoriu pentru orice ins cu aspiraţii de dirtjumper. Ova ştie tabletop-uri frumoase, atât regular cât şi opposite, Ghiţă stăpâneşte varianta newschool, dar şi una inedită a la J.D.Swanguen, iar Boracu’ se adaptează rapid şi trece de la flatties newschool la cele oldschool fără cea mai mică problemă. În cele din urmă, Eminenţa Cenuşie a dirtpark-ului, styler legitim al unor vremuri acum apuse, a decis că premiul pentru cel mai estetic tabletop trebuie să îi revină lui Borac, pe numele său din buletin Ciprian Fusle.

X-Cup a reunit, pe parcursul întregului weekend de final, 90 de participanţi, a adunat interesele unui public de 1500 de persoane, şi încheie astfel un sezon prolific, dar îşi face deja temele pentru cel ce urmează. Organizatorii acestui campionat inedit sunt Asociaţia Club Sportiv Român de BMX şi Ego Events, cu sprijinul Primăriei Municipiului Sibiu, iar sponsorii se numesc Atlassib, Vans, Eastpak şi Faxtor. X-Cup va aşteaptă, fireşte, şi anul viitor!

Maximilian Munteanu

Muki Ruestig 50-50 grind / foto - Alexander Basile

46 SKATE Dirt Ollies

A S K AT E B O A R D T R I P TO M O N G O L I A

N

u acum mult timp, Galeria Kollector din cadrul magazinului Ollie Gang Shop a găzduit expoziţia “Dirt Ollies”. Au fost expuse mai multe fotografii alături de cartea-album din care fac parte iar cu ocazia vernisajului a fost proiectat şi filmul documentar anex, semnat Henrik Edelbo. Este vorba de un proiect Carhartt bazat pe călătoria unui grup de skateboarderi şi fotografi în inima Asiei, mai precis Mongolia. Ideea excursiei a pornit de la o fotografie făcută în urmă cu doi ani în capitala ţării, Ulaanbaatar unde exista un mare şi ciudat skatepark. Din păcate, cu trei săptămâni înainte

de venirea entuziaştilor, skateparkul a fost dărâmat aproape în întregime, din ceea a fost odată rămânând doar un singur quarterpipe.

Filmul prezintă aventurile grupului de skateri format din Pontus Alv (Suedia), Scott Bourne (SUA), Quentin de Briey (Spania), Tom Derichs (Germania), Julian Dykmans (Belgia), Geoffrey van Hove (Belgia), Vincent Gootzen (Olanda), Hugo Liard (Franta), Chris Pfanner (Austria), Kenny Reed (SUA), Muki Rüstig (Austria).

Documentarul se învârte în jurul ideii de cât de „sketchy“ şi diferit este mediul în care au ajuns aceşti sportivi ai lumii moderne, skaterii

fiind de-a dreptul şocaţi de modul de viaţă şi contextul social pe care le descoperă. Cu toate că se plâng de locurile de skate pe care le întâlnesc, nici unul perfect, băieţii reuşesc să bage suficiente trickuri în diferite locaţii destul de „ghetto“. Grupul nu a trecut neobservat pe oriunde a mers iar aventurile lor s-au încheiat cu un skate demo oficial în piaţa centrală, probabil primul pe care l-a văzut oraşul Ulaanbaatar.

Aşadar, în lipsa filmului(pe care poate aveţi ocazia să-l vedeţi cumva) vă lăsăm cu câteva fotografii din albumul de călătorie...

Mihai Neom Skatepark-ul în 2002 / foto - Johannes Hempel

Dirt Ollies SKATE 47

Hugo Liard - fullpipe ride / foto - Bertrand Trichet

Quentin De Briey - backside kickflip / foto - Alexander Basile

48 SKATE Dirt Ollies

Muki Ruestig - ollie / foto - Bertrand Trichet

Scott Bourne - wallride / foto - Bertrand Trichet

Dirt Ollies SKATE 49

Pontus Alv - smith stall / foto - Alexander Basile

Familie pe motocicletă / foto - Bertrand Trichet

50 SKATE Dirt Ollies

Vedere din Ulaanbaatar / foto - Alexander Basile

Julian Dykmans - rock to fakie / foto - Alexander Basile

Vlad Postelnicu KITEBOARDING CHECKOUT 51

52 SKATE The Invincibles Darius - fs 360 avec le grab

Clasament climbing: premiu pentru stil: Ungureanu Daniel premiu special: Ioana Ioniţă locul III: Drăgoi Victor locul II: Petrescu Cătălin locul I: Covciovei Silviu Clasament trial: locul VI: Orban Barra Gabor locul V: Kiss Roland locul IV: Kovacs Robert locul III: Haranci Sandor locul II: Băieşu Alexe locul I: Câmpeanu Bogdan

The Invincibles SKATE 53 Climbing

Ş

Câmpeanu Bogdan - locul I trial foto - Fofo Tanasoff

i iată că a avut loc şi “The Invincibles”, anticipat drept “concursul care va marca evoluţia sportului extrem romanesc”. Având în vedere amploarea investiţiei, premiile puse în joc, show-ul oferit de invitaţii internaţionali şi restul detaliilor puse cu grijă la punct de către organizatori, evenimentul a fost într-adevăr un real succes.

Aşadar, pentru a doua oară(prima a fost inaugurarea parcului), cei mai buni rideri români s-au reunit la mare prin bunăvoinţa primăriei Constanţa cu al său primar iubitor de sport extrem şi a celor de la H2O, organizatorii concursului. Aceştia au asigurat transport şi cazare pentru o parte din concurenţi, cealaltă parte(skaterii) neînţelegând pe ce criterii s-au făcut departajările. Dar la câţi hot dogs gratuiţi au primit cu toţii, lumea a uitat de griji şi s-a simţit pe cât se poate de bine. Încă de vineri riderii s-au obişnuit cu parcul şi şi-au exersat run-urile, probabil cu gândul la sumele mari puse în joc la fiecare categorie de concurs, valoarea totală a premiilor fiind de aproximativ 25.000 de euro. Că tot veni vorba de categorii, acestea au fost:

Pomflet - ollie drop-in

Tinerică – kickflip

climbing, bike trial, mtb dirt, bmx dirt, skateboarding, freestyle rolling(hobby şi pro) şi bmx park. Sâmbăta s-au ţinut calificările pentru toate categoriile de concurs, finala urmând să se desfăşoare duminica. Pe parcursul concursului, coloana sonoră a fost asigurată de către dj precum Luca şi Fresh The Funkster iar în fiecare seară lumea a rămas la party pe muzica oferită de JFB, Tomasan, Romano, Macka B & The Royal Roots Band şi alţii.

Evenimentul a început cu concursul de climbing urmat de cel de trial, două sporturi despre care noi blănarii încă ştim prea puţine pentru a le comenta.

E clar că pentru amandouă îţi trebuie tehnică şi echilibru, aptitudini care au şi făcut departajarea. Despre concursul de dirt şi cel de bmx park vă povesteşte mult mai multe insuşi Kiks, cel care a ţinut în mână nu numai microfonul dar şi frâiele organizatorice pe parcursul competiţiilor. Iar pentru a afla mai multe despre concursul de role am apelat la Militaru Mihai aka Mili, personaj extrem de important în scena de in-line romanească şi internaţională şi membru al juriului la acest concurs.

54 SKATE The Invincibles

skate

Insectă - smith grind

La skate, în urma calificărilor de sâmbătă au mers mai departe 16 rideri. În finală, skaterii au concurat câte doi, format care permite participanţilor să se motiveze reciproc fără a se încurca pe traseul îndeajuns de încăpător. Am avut onoarea să-l avem din nou alături pe Michael Zakel, rider Zoo York şi frate de-al nostru stabilit pe tărâmuri germane. Mihai se dădea lejer şi ne arăta cât de curate pot ieşi trickurile când naturaleţea e elementul cheie. Menţionam: bs tailslide şi nose grind pe tot boxul, nose manual nollie flip out pe aceeaşi cutie şi tre flip-uri impecabile peste colţ de piramidă. Dar să nu credeţi că românaşii au fost mai prejos…

Aceiaşi băieţi cu care v-aţi obişnuit s-au dat ca unşi şi, ca de obicei, putem enumera trickuri. Tînărul a dat smith pe ledge-ul de la piramida medie, fs flip peste corner la cea mică şi fakie noseslide 270 out pe box în timp ce Insectă domina bara din plat cu crooked şi smith. Aceeasi bară a fost cucerită de Vitoş cu un feeble iar Cupi ne-a demonstrat cât de hardcore poate fi cu un caveman boardslide pe bara mare a rollerilor.

Pomflet a dat un ollie drop în bank după ce cu o seară înainte a scos indy peste treptele de la intrarea în parc. Pe lângă atâţia braşoveni a ieşit în evidenţă şi Răzvan din Bucureşti cu kickflip bs 50-50 pe ledge-ul drept iar Bobo a bifat smith şi crooked pe ţeava de la cele trei trepte. Minunea feminină Dezbi a scos 50-50 pe rainbow, fakie fs 270 la piramidă şi nollie 50-50 pe box, trickuri care trebuiau să-i aducă clar un premiu pentru cea mai adevarată fată, însă această categorie nu a prea existat.

Legendarul Uskat care e mereu prea emoţionat pentru a fi şi competitiv ne-a demonstrat cum arată un switch manual pe box şi tot acolo a băgat fakie nosegrind-uri şi pe faţă şi pe spate. Marele câştigător a fost Kid din Braşov care, devansându-l chiar şi pe invitatul internaţional, s-a remarcat cu nollie hardflip în bank, fs board pe ţeavă, 360 flip transfer la colţul piramidei şi noseslide fs bigspin out pe cantă, la vale. Ştim că e destul de plictisitor să citeşti nume de trickuri în loc să le vezi şi de aceea mai lăsăm şi pozele să vorbească de la sine iar la anul speram să fii şi tu acolo, ori în tribune, ori pe traseu. Îi felicităm pe câştigători dar şi pe restul participanţilor iar organizatorilor le mulţumim pentru că susţin cu adevărat mişcarea. text & foto – Mihai Neom(cu excepţiile menţionate) Michael Zakel - 360 flip ca la carte

Clasament skateboarding: locul VI: Popa Mihai(Pomflet) locul V: Stan Laurentiu(Cupi) locul IV: Gherghelah Adolf (Bobo) locul III: Moiceanu Tudor (Insectă) locul II: Mihai Zakel locul I: Beliciu Tiberiu(Kid Braşov) Cupi - caveman boardslide nebunesc

The Invincibles SKATE 55

Shoky - cannonball ĂŽn parcare

56 ROLE The Invincibles

Stephane Alfano – 900

The Invincibles ROLE 57

role Aleil Steven - 720 corkscrew

Oli Short – frontside

Concursul de role a fost unul dintre cele mai mari care s-au organizat vreodată în România. Suma de 2000 de euro pentru locul I la secţiunea pro a fost motivantă pentru toţi riderii, atât români cât şi de peste hotare. Pentru eveniment ne-am bucurat de prezenţa unor rideri de top din industrie precum Albert Hooi şi Oli Short din Marea Britanie, Jacob Juul (re)venit în ro mai mult pentru prietena lui decât pentru concurs, francezii Steven Aleil şi Stephane Alfano, Avichai Wechsler din Israel, austriacul Stefan Horngacher - atlet redbull, Brandon Smith şi legendarul Alex Broskow din America. Majoritatea riderilor români s-au grăbit să se înscrie la categoria hobby unde concursul a fost strâns. Printre cei care s-au făcut remarcaţi se numără Puştiu, care a progresat mult anul acesta şi promite multe pe viitor, Tudorel, care a avut o rundă foarte fluenta şi cu mult stil, Sorin şi Seba. La secţiunea pro au dominat riderii din afară care în primul rând beneficiază de condiţii de dat mult mai bune decât în România. De aici vine şi experienţa mai mare, pentru că talent şi potenţial există şi la noi cu siguranţă. Aşadar, mulţi străini au ateriazat cu uşurinţă 720 şi 900 corkscrew înalte pe funbox. Mândria românilor a fost salvată de Andrei Stoian, rolerul constănţean care s-a pregătit zi de zi pentru acest concurs şi a băgat un 900 înalt pe funbox şi grinduri ca 450 bs royale sau 360 topsoul to royale pe boxul mare. Valentin Moise a dat un disaster fullcab true mizou şi un topacid to true acid 360 out pe aparatul în urcare şi coborâre. Cel mai mult m-a impresionat runda lui Brandon Smith cre este totodată şi fotograf pro, nu doar roler. Deşi nu a băgat super trickuri, a avut o rundă impecabilă cu cele mai bine legate trickuri în linie; i-am dat nota cea mai mare pentru consistenţă şi locul al doilea. Câştigătorul a fost francezul Stephane Alfano care în toate skateparkurile se uită mereu după cele mai mari disastere şi transferuri: 360 transfer din halfpipe in landingul de la handrail şi un transfer imens peste handrail, din dropin în quarter, două trickuri pur şi simplu imposibile!!!

Mili

Clasament freestyle rolling hobby: locul III: Coşeraru Sorin locul II: Sebastian Andrei locul I: Gheorfi Alexandru

Clasament freestyle rolling pro: locul IV: Horngacher Stephanen(Austria) locul III: Aleil Steven(Franta) locul II: Brandon Smith(Usa) locul I: Alfano Stephane(Franta)

58 BIKE The Invincibles

bike

Alex Don - 360 x-up la apus

Flavius Lăcatuş – tailwhip

Cu câteva zile ÎN URMĂ am promis sa relatez în câteva rânduri weekendul “The Invincibles”. Ca de atâtea ori, am ramas ÎN URMĂ şi deadline-ul bate la uşă. Dar cei dIN URMĂ vor fi cei dintâi ni s-a zis… Cum aşa? O să vedem imediat! Joi seara am mai ţinut o scurtă şedinţă cu Vladimir şi Szilard, juriul imparţial care urma să decidă soarta premiilor dedicate mtn bikerilor şi bmxerilor, iar vineri m-am reunit la Aeroportul Tg. Mureş cu armata de 1 persoană a Băii Mari, Alin Moldovan! Aici urma să-l cooptam în echipaj pe Eduards Zunda din Saldus, Letonia şi să mânăm către mare. Totul promitea să meargă ca pe roate, doar că Eduards, reprezentant tipic al speciei bmx rider, a rămas în compania unor irezistibile unguroaice şi ÎN URMA avionului ce trebuia să-l aducă din Budapesta. Multe ore mai târziu ajungeam în sfârşit în Constanţa unde am fost întâmpinaţi cu caldură şi bună dispoziţie de Popo din Harman, Tudor Cristea din Baia Mare, Mark Vos din Amsterdam, brigada Royal BMX din Sibiu, nelipsitul Gabone din Braşov şi multe alte figuri prietenoase care ne-au netezit frunţile încruntate după lungul drum.

A doua zi ne-a întâmpinat cu un soare arzător aşa că am decis să vizităm întâi plaja şi de abia după aceea Gravity Park-ul. Puţin după ora prânzului, mountain bikerii au avut ingrata misiune de a produce un best trick în secţiunea de dirt a parcului. Se pare că setup-ul nu prea prielnic şi căldura apăsătoare au fost mai puternice decât motivaţia celor o mie de euro puşi la bătaie de organizatori. Bmxerii au fost ceva mai porniţi şi astfel am avut ocazia să vedem manevre frumoase cum ar fi tailwhipurile lui Flavius din Bacău, numeroase variaţiuni de 360 din partea lui Alin, backflips marca Alex Negreanu şi remarcabila naturaleţe a tânărului Alex Jiga aka Jardel din Sibiu. Mai târziu, înspre apusul soarelui a început sesiunea de calificări pentru concursul de rampe. Însă înainte de asta, programul festivalului prevedea un concurs de “freestyle rolling”. Aşteptările unora dintre noi au fost înşelate amarnic: nicăieri

The Invincibles BIKE 59 Comanu - 360 table top

Clasament dirt jump: premiu special: Jiga Alex mtb - best trick: Paul Dragoman(Drişcă) şi Mihai Tiplica(Sparco) bmx - best trick: Cosmin

Comăniciu(Comanu) Clasament bmx park: locul IV: Comăniciu Cosmin(Comanu) locul III: Don Alexandru locul II: Mark Vos(Olanda) locul I: Eduards Zunda(Letonia)

60 BIKE The Invincibles

nu se zăreau bannere Rizla sau OCB, de sampling girls care să pună la dispoziţia doritorilor foiţe şi “material” pentru rulat nici nu mai vorbesc! În schimb am avut ocazia să asistăm la o competiţie de inline skating… la finalul căreia am salutat prezenţa foarte aeriană a lui Alex Don din Cluj, proaspăt (re-)convertit la bmx: că să-l vezi pe Alex era de ajuns să ridici privirea. Echipajul pe 2 roţi din Ciuc ne-a onorat şi el cu prezenţa-i solidă şi tot mai numeroasă. Edi din Câmpulung s-a făcut remarcat imediat prin modestie, bun-simţ şi trickuri originale. Comanu a dat imediat de înţeles că ia bmx-ul în serios: acum că avea parcul numai pentru el s-a dezlănţuit asupra elementelor atacând tot ce-i ieşea în cale: footjam whips la quarter, icepick down pe toata lungimea ţevii rotunde. Şi dacă cineva ar fi fost tentat să zica “aha! Încă un street rider rătăcit printre rampe!”, replica lui Cosmin a venit prompt în forma unor spectaculoase 3uri cu variaţiuni peste jumpbox. Mi-au rămas în memorie şi prestaţiile lui Gabone (backside boneless – timeless trick!) şi tailwhip transfer-urile din quarter în bank ale lui Flavius. Alin Moldovan s-a uitat peste lunga lui listă de trickuri şi a produs hop to manual to whip la manual pad, 360 la jumpbox şi o cascadă de whipuri şi grinduri. Cu sau fără bicicletă, Mark Vos e unul din cei mai simpatici oameni pe care i-am întâlnit vreodată. Mark şi-a atras imediat şi simpatia publicului uitând timp de două minute să-şi mai facă griji pentru colegul de echipă şi lansându-se într-un run care avea să-l propulseze pe primul loc de pe lista finaliştilor: orice trick, dar la viteză dublă şi amplitudine corespunzătoare! Sesiunea n-a contenit decât după lăsarea întunericului, când toată lumea prezentă a fost invitată la un drum n bass party. Ne-am fofilat mai mult sau mai puţin discret ca să-l salutăm pe Eduards, care după cateva ore de somn îşi mai revenise după odiseea lui personală prin Europa. Bine antrenaţi, sibienii şi-au făcut apariţia a doua zi cu forţe proaspete, Drişcă şi Comanu primind câte un wildcard pentru finala de best trick la dirt jumping.

Amândoi au profitat din plin de cele 5 şanse, Drişcă împărţindu-şi locul 1 şi premiul de 1000 de euro acordat de juriu pentru heelclicker-ul cel mare cu Mihai aka Sparco, autorul unui tailwhip la kickerul mediu. Comanu n-a vrut să împartă cu nimeni şi s-a lansat înspre stratosferă cu un 360 table care i-a adus o bicicletă nou-nouţă! Alex din Bucureşti a fost pe urmele lui Cosmin cu un backflip de dimensiuni impresionante care a reuşit să convingă numeroasele admiratoare din tribune, nu însă şi ochii antrenaţi ai arbitrilor. Vă las pe voi să decideţi care din ei a fost mai câştigat! Cu un premiu special al juriului şi cu admiraţia mc-ului Bobi a plecat acasă Jardel, care pe langă numeroase variaţiuni de 360 a prezentat un 180 turndown perfect!

De aici încolo lucrurile au luat o turnură serioasă, pentru că Ed Zunda Mark Vos - double peg stall pe gard foto - Fofo Tanasoff

era nerăbdător să ne arate noua lui bicicletă şi modul recomandat de utilizare. La apusul soarelui atmosfera din Gravity Park s-a încins, toată lumea amintindu-şi brusc de ce se afla acolo. Edi din Câmpulung şi Gabone au pus cap la cap runuri solide, demonstrând că n-au stat cu mâinile în buzunare toată vara. Jardel şi-a apărat reputaţia de copilminune al bmx-ului românesc, iar Flavius a insistat până ce a dovedit acel alley-oop tailwhip transfer în aplauzele tuturor. Alin încă se lupta cu demonii serii trecute şi n-a avut o zi prea fericită, combo-urile lui de trickuri super-tehnice nu s-au legat ca de obicei. Alex Negreanu a tras lozul ghinionistului zilei, sucindu-şi glezna la primul lui trick, un backflip mare la box. Cosmin în schimb a cuplat o treaptă de viteză superioară şi a purces să distrugă ce-i ieşea în cale: hop up pe ledge-ul ce depăşea binişor înălţimea ghidonului (deloc scund!) to 360 off. Evident, to flat!

Nuff said! Locul 4 cu felicitări! Alex Don, neobişnuit de tăcut în cursul zilei, a demonstrat că poate tace şi face: nosedive 3 cu seatgrab la box, 540 la quarter, manual pe toată platforma dintre cele 2 quarterpipes, grinds, stalls, în cateva cuvinte un run foarte fluid şi folosind intreg parcul, fapt ce l-a propulsat direct pe locul 3 al podiumului şi pe poziţia de cel mai bun concurent din România. Asta pentru că Eduards, cel de-al treilea wildcard al zilei a năucit efectiv publicul, juriul, tovarăşii rideri şi cam toată suflarea din parc, devansandu-şi colegul de la Simple bikes, a cărui prestaţie a fost, în lipsa unui termen mai potrivit, incredibilă!

Mark a dat totul, reuşind printre altele un double peg stall pe balustrada quarterului mediu în urale generale. Dedicaţia şi-a cerut însă tribut şi Mark s-a lovit destul de rău, din fericire fără urmări de durată. Înapoi la Eduards, juriul a mărturisit într-un moment de sinceritate că au omis să-l mai noteze! N-am să le-o iau în nume de rău, pentru că unii fotografi n-au reuşit să-l încadreze pe Ed, acesta ieşind efectiv din raza focală. Cei care au fost acolo l-au văzut plutind un nosedive 360 complet vertical la 3 m deasupra box-ului şi câteva flatspin 540 din quarterul mare.

Consensul unanim a fost întărit de un double tailwhip uriaş care a făcut publicul să aclame şi a pornit o stare euforică generală perpetuată şi după ceremonia de premiere de Macka B and The Royal Roots Band, care au asigurat un cadru sonor perfect pentru sărbătoritul zilei, onorabilul Ciprian Popescu implinind (din nou!) 21 de ani. Aici se încheie reportajul despre contest, restul fiind doar declaraţii mahmure date luni dimineaţă televizinii locale, chilling la plaja H2O, rămas-bun de la toţi vechii şi noii prieteni urmate de lungul drum spre casă...Constanţa, ne mai vedem!

Mulţumiri: Iulian Tache, Spanţi, Popo, Tudorel, Alin, Niels Thanild@ Simple bike co., Constanţa locals şi tuturor celor pe care i-am uitat!

Kiks

Drop’n’roll BIKE 63

a fost concepută pentru a aduce sportul mai aproape de oameni şi pentru a aduce oamenii mai aproape de sport, zgândărindu-le curiozitatea de a vedea ce se poate întâmpla sus pe munte în ziua de concurs. La cupola din parcul central al Petroşaniului s-au aliniat astfel doi trialişti de excepţie, Sergiu Scandera din Timişoara şi Bogdan Câmpean din Cluj, alături de local-hero Mădă, plus “brigada de intervenţie” a Royal BMX din Sibiu, cu Beju, Comanu’ şi Jardelu’ pe teren. Nu cred că e nevoie să mai precizez că mandibulele localnicilor au picat la comandă, ci poate doar că ei au avut parte de o ambianţă sonoră pe măsură, alături de DJ Kicsi din Sibiu, şi de comentarii edificatoare în timp real.

Fast-forward către acţiunea de la altitudine.

Entuziaştii şi riderii apăruseră deja de marţi, pentru a se bucura de Parâng şi de nişte zile de dat în plus, în timp ce Sunshine Shaping Crew se ocupa de ultimele detalii ale unui traseu foarte asemănător cu cel de anul trecut. În ciuda modificărilor minore suferite şi a sacrificiilor umane pe care le solicită an de an, ca un zeu nabadaios, parcursul a fost apreciat în unanimitate, chiar Sorin Părău şi Kinda Geza recunoscând că este mai rapid, mai provocator şi mai plăcut decât în anii precedenţi.

Fiind ei înşişi rideri, organizatorii au ţinut cont de nevoile participanţilor, care semnalau necesitatea unui chicken-line la drop-ul din Şerpărie, aducând astel un plus de siguranţă acelei zone de traseu.

Cu o zi înainte de cursă, ploaia căzuta a deteriorat palpitanta intrare în Şerpărie, loc unde în anii trecuţi s-au cernut riderii, astfel încât şi acolo ruta alternativă a devenit obligatorie.

Drop’n’Roll-ul de anul acesta a adus în Parâng nu mai puţin de 90 de rideri, dintre care 40 s-au calificat în finale. Printre participanţii din toate colţurile ţării s-au amestecat deja obisnuiţii raceri bulgari, dar şi Gulyas Mihaly, muliplu campion al Ungariei la downhill şi o mai veche cunoştinţă a scenei din România, prin urmare cursa se arăta mai palpitantă ca niciodată. Rossen Kovachev din Bulgaria şi Gulyas Misi s-au instalat pe primele două poziţii ale calificărilor, în condiţiile în care Sorinel folosea o tactică de Worldcup, oprindu-se mai bine de 15 secunde în timpul manşei sale de calificare, pentru a se adăposti în finală de stres şi de eventuale intemperii. Ovidiu Seician din Sibiu confirma prin evoluţia sa un sezon bun, iar Kinda Geza, refăcut după o vacanţă de surfing la Biarritz, părea într-o aşteptată şi meritată revenire de formă. Unele suprize neplăcute au început încă din calificări, când unul dintre favoriţii la o plasare pe podium şi speranţă a downhill-ului

Clasamentul final: 1. Sorin Părău – 3:13.72 2. Ovidiu Seicean – 3:28.39 3. Kinda Geza – 3:28.79 4. Rossen Kovachev – 3:33.40 5. Mihnea Tîrcă – 3:33.93 6. Viorel Ciupitu – 3:35.79 7. Didar Amin – 3:37.91 8. Dan Marcu – 3:47.39 9. Dan Apreotesei – 3:49.61 10. Mircea Onaca – 3:51.18

Gulyas Misi - caught between the tape foto - gavo.ro

E un uragan? E un bombardier? E un ciucan venit de la surfing? Kinda Geza, umilind o contrapanta. foto – Babu

Mihai Istrate taie-n pământ viu! foto - AronSuveg.com

64 BIKE Drop’n’roll Sorin Părău, bluebird sky şi un flattie perfect peste roadgap - o duminică de pomină! foto- gavo.ro

din România, Costi Iordan din Braşov, a întârziat la start, anulând instant toate eforturile sale depuse în sensul concursului. Din păcate, modelul lui Costi a fost urmat în finală de Misi. Fostul campion maghiar nu s-a sinchisit să citească cu băgare seamă lista de start în finală, ori să dea atenţie repetatelor anunţuri oficiale făcute de organizatori, apucându-se să îşi demonteze şi să îşi remonteze bicicleta între calificări şi finală.

Consternare… În ultimul act al competiţiei traseul se uscase deja bine, iar majoritatea câmpului de competitori revenea la pneuri dedicate, după ce intermediarele şi cele de ploaie făcuseră legea în ultima zi. Cu un adversar important eliminat şi cu o strategie eficace, Sorin Părău le-a dat adversarilor săi un avans de aproape 15 secunde şi şi-a mai adăugat un titlu Drop’n’Roll, al treilea, la deja impresionantul său palmares. Ova şi-a făcut cadou un meritat loc doi, după un sezon muncit care s-a văzut, iar Kinda Geza, care a venit la vale parcă mai mult distrându-se, s-a dovedit destul de neinspirat: dacă ar mai fi dat trei pedale înainte de linia de sosire, aproape sigur ar fi schimbat locurile cu Ova, diferenţa infimă dintre ei măsurând 40 de sutimi. Cei mai buni bulgari, Rossen Kovachev şi Didar Amin au ajuns pe locurile 4, respectiv 7, şi şiau manifestat nemulţumirea punând sub semnul îndoielii sistemul de cronometrare şi ameninţând că nu vor mai onora Parângul cu prezenţa în anul ce urmează. Coechipierii lui Sorin, Mihnea Tîrcă din Pucioasa şi Viorel Ciupitu din Bucureşti, au prins, în schimb, o zi bună şi şi-au însuşit poziţiile 5 şi 6, motiv suficient pentru voie bună la petrecerea de final.

lânga ei au mai fost premiaţi spontan cu produse şi 4 tinere speranţe care s-au remarcat în cadrul competitiei, pe echipament inferior concurenţei: Ionuţ Bodnar din Vatra Dornei şi braşovenii Gabriel Giurgiu, Cezar Băjenaru şi Radu Ianoşiu, toţi până în 18 ani şi unanim recunoscători pentru onoruri.

Euforia ceremoniei de premiere s-a prelungit în noapte cu tradiţionalii virşli oferiţi de familia Părău, cu sunete calde de reggae-fusion aruncate în boxe de Kicsi, Mini şi TG Lupin şi cu o bunădispoziţie generalizată.

Ceremonia de premiere de pe terasa Vilei Parâng a fost una înecată in vacarmul participanţilor şi a publicului şi le-a adus primilor trei clasaţi un total de 3000 de Euro şi obligatoria baie cu şampanie. Pe

Drop’n’Roll reuşeste astfel să îşi depăşească cel mai important adversar, pe sine, şi pleacă la drum cu speranţe proaspete în pregătirea unei noi ediţii. Maxim respect pentru toţi cei ce

au susţinut Drop’n’Roll Downhill Challenge, în frunte cu Sunshine Shaping Crew, Yoppi, Primăria Municipiului Petroşani, Telescaunul, Salvamontul, Red Bull şi nu în ultimul rând publicul şi participanţii. Un shout-out special şi o îmbrăţişare pleacă înspre Mimi şi Neli, adevăratele doamne de la Vila Parâng, care au stat pe baricade în toate zilele concursului şi s-au îngrijit de toate nevoile riderilor şi ale asistenţei.

Până data viitoare, Maximilian Munteanu

Remix Culture Magazine RAWMANIA / #12

66 WAKE Duncan Zuur foto - Andrei Morţilă

DUNCAN ZUUR

Pasionat mai mult de freestyle decât de competiţii, Duncan îşi petrece în medie 5 zile din săptămână pe apă. Conform declaraţiilor sale, el spune că poate face orice cu un wakeboard, trickurile fiind specialitatea sa. Campion naţional la wakeboarding de cinci ori la rând (între 1998 şi 2002), la Sidney în 2003 a obţinut locul trei în lume. El este de asemenea primul care a folosit un elicopter pentru a face cascadorii pe canalele din Amsterdam. În ultimii ani, Duncan s-a axat mai mult pe freestyle, făcând demonstraţii în toată lumea.

Când nu face wakeboarding, sportul care l-a consacrat la nivel mondial, olandezul se recrează practicând bmx, freestyle skiing sau kiteboarding. Invitat de către Red Bull pentru demonstraţii, a vizitat România pentru prima oară în această vară şi a împărtăşit din experienţa sa şi secretele sportului cu cei interesaţi. Înainte să trecem la interviu ar trebui să lămurim ce este de fapt wakeboardingul.

‘Wake’ este numele valului provocat de o ambarcaţiune, deci automat wakeboardingul este sportul în care se călăreşte un wake cu ajutorul unui board. Riderul aflat în poziţie verticală, cu picioarele ancorate de o placă, este tractat pe apă de o barcă cu motor, specială pentru a provoca valuri în urma ei. Deplasându-se pe apă şi folosind drept kicker valurile provocate de aceasta, sportivul poate executa acrobaţii care sfidează gravitaţia. Njoy

foto - Tibi Hila

Duncan Zuur WAKE 67

foto - Tibi Hila

Unde s-a născut wakeboardingul şi cum? Începuturile wakeboardingului se află în Statele Unite ale Americii, mai exact în Orlando, Florida. A început ca o combinaţie de surfing şi schi nautic, care ulterior s-a transformat în wakeboarding.

foto - Andrei Morţilă foto - Andrei Morţilă

Eşti o legendă acum, cum a început totul?

Am început cu snowboarding la vârsta de 10 ani, după care am făcut schi nautic care seamană într-o oarecare măsură cu wakeboardingul. Eram destul de bun la asta şi am participat la trei competiţii: slalom, concurs de trick-uri şi jumping. Am făcut asta pentru o perioadă, participând la foarte multe concursuri, după care, cu 12 ani în urmă, wakeboardingul a apărut ca un nou sport în Europa şi am fost “prins” din primul moment, motiv pentru care mi-am aruncat tot echipamentul de schi nautic şi mi-am luat unul de wakeboarding. Pe de altă parte, Olanda, ţara mea natală, a fost una dintre ţările promotoare ale acestui sport. Aşa că, pot spune că am fost norocos că m-am născut aici.

Cât timp a trecut până ai devenit pro-rider?

Mă pricepeam destul de bine să fac trick-uri de schi nautic, aşa că am reuşit destul de repede să mă „împrietenesc” cu wakeboardul. După un an, devenisem deja buni prieteni… În plus, wakeboardingul este şi un sport comercial, comparativ cu schiul nautic, care nu este la fel de spectaculos.

Presupun că familia te-a susţinut...

Da, pentru fotbal... şi m-au trimis la şcoală. A fost destul de dificil, mai ales că era un sport nou şi nu era foarte cunoscut. Dar, dacă ai o pasiune nimic nu te poate opri. Încă simt pasiunea. Ţi s-a întâmplat vreodată să ai o zi când să nu ai pur şi simplu chef să faci asta, să vrei să faci altceva? Ştii cum e atunci când ai adrenalină în corp? Te simţi bine. Atunci când eşti pe apă şi faci acrobaţii ai parte de multă adrenalină. Şi îmi place la neeebunie.

Am înţeles că ai renunţat în mare parte la competiţii şi acum te ocupi mai mult de acrobaţii...

Este adevărat. Am participat la multe concursuri, dar acum trei ani am avut probleme cu federaţia sportivă de care aparţineam. Nu am fost de acord cu politica lor, ei nu au fost de acord cu a mea şi după o vreme nu a mai fost aşa de motivant pentru mine să concurez. Vreau să promovez sportul. Vreau să-i fac pe cei mici să practice acest sport.

Am auzit că ai deschis şi o şcoală de wakeboarding...

Da, cu 6 ani în urmă. A fost un program special împreună cu Red Bull, numit Rookie Program. Am mers prin toată ţara pentru a căuta noi talente şi a fost extraordinar. Toţi copiii pe care i-am selectat sunt foarte buni acum şi practică wakeboarding prin toată lumea.

Câte zile pe săptămână îţi petreci pe apă?

Depinde. Sunt în apă în fiecare zi, însă foarte importantă este şi vremea.

Nu contează dacă e sâmbătă sau duminică, dacă vremea e bună. Dacă stau mult timp pe uscat nu mă simt bine, pielea mi se usucă şi parcă nu sunt eu.

68 WAKE Duncan Zuur foto - Andrei Morţilă

foto - Tibi Hila

foto - Andrei Morţilă

Când sunt în apă sunt cu adevărat fericit. Pentru mine, wakeboardingul nu este un sport, este un mod de viaţă. Nu vreau să merg la birou. Ăsta este jobul meu.

Cum este sa fii campion?

De titluri ai nevoie doar pentru a avea credibilitate. Lucrul care mă face cel mai fericit este să fiu pe apă sau în barcă cu prietenii mei, să pot face wakeboarding, să inventez trickuri noi.

Ce îţi place cel mai mult la acest sport?

Cel mai mult îmi plac trickurile la viteză şi la mare înălţime. Îmi plac lucrurile cu adevărat mari.

Ai fost primul care a făcut wakeboarding în spatele unui elicopter. Cum ţi-a venit ideea?

Red Bull m-a întrebat: „Ce ţi-ar plăcea să faci?” iar eu am raspuns „Poate ceva în spatele unui elicopter.” Iar ei au aranjat asta. Nu este chiar wakeboarding, dar este cu adevărat o provocare. Cu elicopterul nu ai nici un fel de control.

Nu poţi comunica cu pilotul deoarece momentele sunt prea rapide, aşa că adrenalina este maximă.

Care este noua provocare?

Voi merge la Istanbul săptămâna viitoare şi voi încerca să fac ceva în spatele unui feribot.

Ai avut ocazia să înveţi mulţi tineri români tainele wakeboardingului zilele acestea? Cum ţi s-au părut? Sunt pasionaţi de acest sport?

Unii dintre ei sunt, însă am observat că părinţii sunt foarte implicaţi în acest lucru. Ei sunt un fel de manageri. Acest lucru mă uimeşte deoarece părinţii mei nu au făcut niciodată asta. Aici părinţii sunt mai preocupaţi de sport deoarece vor să poată spune: „Fiul meu face..” Dar unii puşti sunt chiar talentaţi.

Crezi că wakeboardingul are potenţial în România?

Da... cu siguranţă. Am cunoscut multe persoane care practică kiteboarding şi snowboarding. Şi dacă ai experienţa în sporturi cu placa e foarte uşor să înveţi wakeboarding. În echipa mea am câţiva copii care sunt foarte buni snowboarderi şi sunt cei mai buni la wakeboarding în momentul de faţă.

69

15 74 3 rds: boa - 0743 1 w o sn tel ruz ta C ail.com n a ție Sdor@gm ribu Dist lae.san nico

70 SNOW jurnalul fericirii mele Bluebird + pow + float = damn close to perfection foto - Shepty

mai ţineţi minte desenele cu ratonul Benoit- Ia ghiciţi! Erau canadiene... foto – Shepty

“Oricum, înainte de a te avânta în domeniul binelui este necesar a şti că treci pe teren minat.”

Nicolae Steinhardt

Cordova, AK - birdseye view / foto - I.M.

Peisaj de Whistler / foto - Shepty Special Ops / foto - I.M.

Summer Jib 2008 SNOW 71 Not your average roadtrip foto - Shepty

Alaskan weapons of choice foto - I.M.

e scris pe plăcuţele de înmatriculare - beautiful British Columbia foto - Shepty

D

la Vancouver spre Whistler, iar pentru mine s-a nimerit să bat acest drum de 7 ori în 3 săptămâni, neputând să deschid cartea nici măcar o dată.

Peisajul este pur şi simplu amuţitor...

Vancouver este cel mai frumos oraş pe care l-am vizitat vreodată, poate doar cu excepţia Parisului şi a Barcelonei, dar acolo este deja vorba despre alt tip de frumuseţe, deci comparaţia devine inutilă.

Aşa-numitul “Sea To Sky Highway” te poartă de

Whistler-ul este tot ce se spune despre el şi ceva în plus. Această staţiune este un must-go pentru oricine are treabă cu zăpada şi iubeşte muntele, indiferent dacă este iarnă sau vară. Pe timp de vară staţiunea din B.C. este o mecca a mountainbike freeride-ului, cozile la telescaun sunt cozi, aşa cum le ştim noi de acasă şi ţin până la 7:30 PM, iar Garbanzo sau A-Line sunt rute obligatorii pentru orice iubitor de gravitaţie pe două roţi. Asta aveam să aflu peste alte câteva luni, când şansa şi circumstanţele m-au adus înapoi în Canada. Varăiarnă, Whistler te surprinde oricum, iar clişeele sunt doar interpretări proprii. Ajuns acolo, sigur îţi vei găsi propria interpretare şi precis dai peste ceva care să te impresioneze, chiar dacă i-a mai marcat şi pe alţii sau nu. Localnicii de Whistler sunt un lucru foarte relativ. Cine vine aici stă cât poate sau, mai degrabă, cât are cazare şi uneori mai mult.

Perioada de şedere variază de la 1 săptămână, la un an, la “păi n-am mai plecat, bro...”. Sfatul meu este oricum să vă faceţi rezervare cu 3 sau 4 luni înainte de a vă avânta spre B.C. Unul dintre

acă te dai pe snowboard sau pe schiuri şi te bucuri mai tare de iarnă decât de vară este imposibil să nu fi visat, cu ochii deschişi sau nu, la zăpada din British Columbia ori din Alaska. Începând de aici, aproape orice gând legat de această dorinţă devine clişeu, într-un fel sau întraltul. Ce mai poţi spune nou legat de nişte locuri despre care s-a spus deja totul sau aproape totul?

Nu ştiu precis, dar povestea fericirii începe odată instalat în confortabilul avion al unei companii franceze, cu destinaţia Seattle, continuând întrun greyhound-bus canadian surprinzător de plăcut, pe ruta Seattle-Vancouver. Întotdeauna iau cu mine câte o carte, atunci când călătoresc, iar de data aceasta volumul s-a numit “Jurnalul Fericirii” de Nicolae Steinhardt. Deşi nu pot spune că am ales-o, ci mai degrabă ea m-a ales pe mine, această carte s-a dovedit a fi cea mai bună completare a aventurii de peste ocean şi m-a surprins în egală măsura în care au făcut-o locurile prin care am trecut.

lucrurile care trebuiesc musai încercate la Whistler este Fresh Tracks. Fresh Tracks înseamnă 500 de oameni norocoşi, care au privilegiul de a se da pe munte cu gondola de 7:30 AM, la o oră înainte ca aceasta să-şi înceapă programul regulat; dar asta doar după ce ei îşi iau micul dejun la înalţime, în timp ce serviciul de Avalanche Control inspectează temeinic siguranţa pârtiilor şi îşi dă binecuvântarea. Închipuiţi-vă doar 350 de oameni care lasă baltă totul şi îşi înşfacă echipamentul, odată ce aud sirena de liber acces la pârtii! Selecţia este deosebit de riguroasă: 500 înseamnă 500 şi nici o persoană în plus, iar dacă la 7:10 te afli la jumătatea cozii, te poţi considera norocos! Fresh Tracks este un nume foarte justificat, deoarece în B.C. ninge adesea noapte de noapte, iar onoarea de a desena prima linie în fresh-ul de dimineaţă este unică. Regula de bază la Whistler este una aparent curioasă: să nu te iei niciodată după o urmă, fiindcă nu ştii cine s-a dat pe ea, iar ea te poate induce în eroare! Nu de altceva, dar urma ar putea fi a lui Shane McConkey, iar tu s-ar putea să nu ai la tine paraşuta necesară următoarei faleze! Terenul este extrem de variat, cu zeci de mii de linii posibile, iar nivelul de dat este incredibil de ridicat, cu sute de rideri care ar putea fi pro oricând, care au venit la Whistler pentru dat şi

72 SNOW jurnalul fericirii mele

pentru nimic altceva şi care pot aborda orice fel de relief, oricând, fără probleme. De la drop-uri de 2m pâna la altele de 10m şi next-level double-blacks cu double-seturi de 10 cu 10m şi aşa mai departe...

Altfel, există câte ceva pentru fiecare, iar cel mai relevant lucru este cunoaşterea de sine şi nivelul de autocenzură. Poţi găsi 10 intrări diferite pe 100 m în vârful pantei, care să se termine în acelaşi loc, dar care să garanteze 10 ture complet diferite, de la clasicele Whistler-pillows, la treeruns foarte palpitante, unde e de luat la fiecare câteva secunde o decizie esenţială.

Am găsit în Whistler în jur de 10 instructori români şi m-am împrietenit bine cu unul dintre ei, “local” naturalizat, cu originile în Sinaia, care mi-a arătat cele mai bune locuri de dat şi a avut grijă ca întreaga escapadă să fie o reuşită. Shepty şi cu mine am hotărât să nu ne mulţumim cu Whistler, drept urmare am pornit-o într-un roadtrip de 6 zile şi 2000 de km prin cele mai importante staţiuni din British Columbia: Sunpeaks, Revelstoke, KickingHorse şi Fernie.

Călătorind cu maşina prin B.C. înspre Kamloops, uitându-te în jurul tău şi realizând proporţiile, nu te poţi abţine să te simţi puţin ca John Wayne.

Odată ce ajungi la Sunpeaks, rămâi surprins de amabilitatea şi de ospitalitatea localnicilor.

Sunpeaks este ski-in, ski-out, străzile fiind de fapt pârtii, iar asemănarea cu un sat austriac din Tirol este mai mult decât întâmplatoare. În mod ironic, această micuţă localitate este staţiunea oficială a echipei de ski a Austriei! Target-ul principal este turismul de familie şi nu aş putea spune că Sunpeaks este exact pe gustul meu, dar are avantajele oricărei alte staţiuni din B.C.: zăpadă care stă pe altă zăpadă, iar când ninge mai pică peste ea nişte zăpadă.

Considerat de o grămadă de pro-rideri şi de revistele de specialitate “the next big thing”, Revelstoke este următoarea oprire pe hartă, are zăpadă bună, dar o infrastructură mai slabă, cu multe run-uri “hike-in, hike-out”, adică de mers pe jos, ceea ce este neobişnuit pentru Canada. După ani de dat în Bâlea, acest lucru nu mi s-a părut deosebit, dar după o săptămână de experimentat Whistler-ul, a avut un gust cel puţin... “interesant”. În mod logic, nu e de mirare că Revelstoke este patria snowmobilelor, cu câte 100 de bucăţi parcate în faţa fiecărui hotel şi un peisaj comun de camionete imense cu câte 2 snowmobile în

cârcă, plus 2 pe remorcă. Aflat încă în construcţie şi cu un potenţial deloc neglijabil, Revelstoke este mai degrabă un loc “pour les connaiseurs”, cu acces decent la backcountry, dar totuşi departe de zvonurile debordante pe care le-am auzit. În creastă la KickingHorse am dat peste un semn nemaiîntâlnit până atunci: “stop or skiing privilege will be revoked”. Această staţiune are atâtea posibilităţi de run-uri faine încât a meritat să ne riscăm pass-urile de o zi pentru o tură ilegală “out of bounds”. Şansele de a te da prin asemenea locuri fără a fi prins (nu toata lumea este Doug Coombs) sunt practic nule, prin urmare pass-ul a plecat în grabă, luând cu el şi fermoarul gecii.

“Sorry guys, but I was looking for that run for some time now…” ni s-a confesat omul de la SkiPatrol, asigurându-ne însă că în cel mult doi ani domeniul schiabil se va extinde şi în zona ilegală abordată de noi. Deşi la sfârşit de martie şi cu orientare sudică, powder-ul găsit a fost minunat, poate puţin îngreunat spre final, dar şi aşa suficient de rapid şi de plăcut.

Despre Fernie şi despre celebrul “champagnepowder” mi s-a povestit, dar nu am realizat decât când am ajuns acolo despre ce este vorba. Acest powder este atât de uşor şi atât de pufos, încât sare în toate direcţiile şi te împroaşcă într-un fel incomparabil şi greu de cuprins în cuvinte. Nu miam putut închipui că poate fi chiar aşa: te scoate din minţi şi este peste tot! Incredibil! La Fernie am petrecut două zile de dat geniale, iar zăpada a fost atât de bună, încât nici nu am apucat măcar să ne gândim la posibilitatea de a căuta powder out-ofbounds; asta cu toate că e o staţiune mai mică decât celelalte (de 10 ori mai mică decât Whistler şi de 5 ori mai mică decât KickingHorse).

Am cochetat în timpul călătoriei şi cu posibilitatea unei devieri înspre Banff, dar până la urmă am renunţat la aceasta, ceea ce s-a dovedit a fi cea mai inspirată decizie a întregii aventuri. Roadtripul devenise din ce în ce mai fascinant, culminând cu orgia cu pow de la Fernie, aşa că mi-a fost aproape teamă să mă întreb: “oare o să vad Whistler cu aceiaşi ochi ca înainte; îmi va mai plăcea la fel de mult?” Detalii...

După 700 km de drum înapoi spre Vancouver, iar apoi înspre Whistler, joi dimineaţă a sunat telefonul. Erau oamenii din Alaska, de la Point North Heli, Cordova, pe care îi căutasem cu o săptămână în urmă. “Mai avem un loc, te

bagi?” Ce a urmat a fost un amalgam de emoţii, nerăbdare şi kilometri. Bus înapoi spre Vancouver, cu un greyhound cam ponosit înapoi la Seattle, avion spre Anchorage şi avion cu elice spre Cordova, unde uitatul pe geam deja te farmecă şi te ameţeşte. Descrierea generală se opreşte aici. Nu de altceva, dar Alaska este o experienţă foarte personală. Trebuie să ai starea de spirit şi personalitatea pentru a te bucura, a aprecia şi a-ţi plăcea Alaska, fiindcă e uşor ca ea să fie dezamăgitoare şi frustrantă. Cine ajunge acolo trebuie să încerce să nu aibă aşteptări despre acel loc şi să meargă într-acolo fericit, pentru a se întoarce şi mai fericit. Am găsit una dintre notările mele de la faţa locului: “AK: The Perfect Ride nu există! Indiferent dacă eşti în cel mai impresionant snowpark, înconjurat de cel mai uşor şi pufos pow sau în elicopter în Alaska în căutarea lui... Sunt convins că The Perfect Ride nu există!

Ce există însă este sentimentul run-ului ideal, care este la fel de intens în AK ca şi în Romania sau în Canada, la Fernie sau în Poiană, la Azuga, la Parâng, în Bâlea, la Sonnenkopf şi chiar la Predeal.

Impresia este declanşată de un viraj, de un drop, de un buşai sau de orice altceva, într-o fracţiune de secundă care se dilată în timp şi imobilizează locul, spaţiul şi sentimentul run-ului perfect.

Acestea sunt gândurile mele din ultima zi la Point North Heli, Cordova, Alaska. A down day, dar nu “a stand-by down day”, fiindcă pentru un novice (încă…) în AK, acele zile sunt prea zbuciumate şi prea copleşitoare pentru a filosofa asupra “scurgerii ireversibile a timpului”...” Trebuie să mai spun că, pe lângă unele lucruri mai mult sau mai puţin evidente, la Point North Heli am găsit la loc de cinste poza lui Mihai Constantinescu, pentru prieteni simplu: MC. Dispărut într-un regretabil accident la Squaw Valley, MC rămâne prezent în gândurile şi amintirile unor personaje de referinţă ale scenei de freeride şi de base-jumping, fie că sunt din America sau din Europa, din Alaska sau din România. Dacă veţi pomeni vreodată de ţara noastră într-una dintre aceste selecte sfere ale freeride-ului sau base-jumping-ului mondial, să nu fiţi surprinşi cât de multă lume cunoaşte România prin prisma lui MC! Teleportat înapoi în British Columbia, m-am întrebat dacă există oare griji în paradis şi mi-am amintit de problema cazării… Totodată, când mă gândesc la Whistler, îmi vin în minte mereu două lucruri: petrecerile memorabile şi prietenul Geza. În B.C. nu vei auzi la apres-ski niciodata “Anton aus Tirol” sau alte hituri de la Kaprun ori Ischgl. Lumea bea, dansează şi se distrează pe Red Hot Chili Peppers şi Smashing Pumpkins, no kidding! Dacă-l întâlniţi cumva pe Geza, vă rog frumos să îi transmiteţi din partea mea că aştept vederea lui din Whistler!

I.M. & M.M., după o poveste adevărată www.WhistlerBlackcomb.com www.ubcwhistlerlodge.com www.KickingHorseResort.com www.skifernie.com www.skircr.com www.alaskaheliski.com

73

Profil MUZICĂ 75

Rezistenta , Materialelor www.myspace.com/rezistentamaterialelor

foto - Mîndru

S

cena muzicii electronice din România se îndreaptă cu paşi mărunţi dar siguri spre o sincronizare cu celelalte scene europene. Totuşi, la noi în ţară sunt încă multe lucruri care nu s-au întâmplat, atât în materie de muzică propriu-zisă, cât şi de evenimente live. De la aceste premize am plecat iarna trecută, când ne-am hotărât să pornim Rezistenţa Materialelor. Tot de aici provine şi principiul nostru stilistic, acela de a nu rămâne blocaţi într-o zonă anume, ci de a experimenta şi a ne juca cu orice ne vine în minte sau ne atrage pe moment. Încercăm prin diversitatea conţinutului să atragem fani ai cât mai multor stiluri sau genuri muzicale, care să rezoneze cu temele noastre sau cu alţi parametri ai muzicii pe care o creăm. Rezistenţa Materialelor acoperă un segment al muzicii româneşti care era mai puţin exploatat până acum şi de asta ne folosim de fiecare dată când avem ceva de exprimat.

Numele l-am împrumutat de la cursul omonim al Universităţii de Arhitectură şi reprezintă mai mult decat un titlu. Aşa cum respectivul curs aplică regulile forţelor fizice pe materialele de construcţie, aşa şi noi suntem dependenţi de mediul în care trăim şi îl valorificăm când ne alegem materialele pentru piese. În consecinţă, unele dintre temele noastre sunt recognoscibile de către un public mai larg, cum este cazul “Ideea Ikea” (versuri împrumutate din catalogul Ikea), “Eu sunt mama mea” (autosatiră a lui Becali) sau “Mall, mall să-nălţăm” (colindul “Domn, domn să-nălţăm” cu versuri adaptate). Alteori ne inspirăm din locuri mai puţin cunoscute, cum ar fi muzică contemporană cultă, filme europene care neau plăcut sau diverse clipuri de pe Youtube. Am folosit chiar şi combinaţii de surse muzicale făra legatură între ele, ca în piesa “Mafia Wars”, unde

am suprapus teme din Star Wars, Barbie Girl, Popeye şi B.U.G. Mafia, transfigurate, evident, pentru a nu încălca drepturi de autor. Majoritatea pieselor tematice au o tentă ironică sau cel puţin umoristică, mai mult sau mai puţin evidentă. Cu toate acestea, în final muzica noastră este făcută pentru a se putea dansa pe ea şi de aceea încercăm să o prezentăm cât mai des în public.

Pe lânga elementele pe care le reciclează si le preia în muzică, Rezistenţa Materialelor înseamnă şi transformarea clasiculului concert live într-un performance audio-vizual. În cele 7 concerte pe care le-am avut până acum am colaborat cu instrumentişti (vioară, trompetă, corn, trombon, vibrafon, voci), cu VJ-i (Dilmana & Mika de la AVmotional şi VJ Tom) şi chiar cu manechine de plastic. De fiecare dată am venit şi cu piese noi sau cu versiuni modificate ale celor vechi, în concordanţă cu locurile în care am susţinut concertele, pentru a nu-i plictisi pe cei prezenţi şi pentru a impregna ceva specific de fiecare dată. De la debutul la Ota ne-am bucurat să fim invitaţi să cântăm în locuri importante pentru muzica electronică bucureşteană, precum MNAC, Clubul Ţăranaului Român sau Orange Concept Store.

Am participat şi la evenimente publice (My Grandma’s Backyard, Street Delivery, deschiderea Teatrului de Vară Capitol) sau la DJ Set-uri alături de Save or Cancel (Balul Arhitecturii, Atelier în Tranziţie, Other Side).

Pentru perioada următoare ne ocupăm de producerea unor piese noi şi căutăm alte metode de a surprinde. Contactul cu cei care ne ascultă se va rezuma pentru o vreme la Myspace, datorită faptului că suntem plecaţi la studii, unde încercăm să găsim noi materiale rezistente.

76

www.rulez.ro

77

78 ARTE Suflo

SUFLO Writer din generaţia veche, Suflo este un adevărat clasic al wildstyle-ului românesc.

A reprezentat ţara noastră la concursuri internaţionale de graffiti alături de Romanian Delicious şi este baza când vine vorba de hip-hop characters la care este expert, pentru el conexiunea cu celelalte trei elemente fiind vitală. Personaj exemplar şi băiat fain, ne bucurăm mult să-l avem pe Suflo în revista noastră…

Suflo ARTE 79

M: Salut Suflo! Începe prin a ne spune ce este de fapt un suflici şi cum funcţionează?

S: Când m-am apucat de graffiti desenam cu un instrument folosit de zugravi pe vremuri numit suflai. Este format din două ţevi în unghi de 90 de grade. Unul dintre capete se înmoaie în vopsea şi prin celălalt se suflă.

Am început să folosesc suflaiul la desenat şi spunându-i suflici, câţiva prieteni din copilărie mi-au dat această poreclă. După aceea am prescurtat tot cuvântul în “Suflo”.

M: Când ai dat primul tău graf şi cum de s-a întâmplat asta? Ce scriai la început?

S: Primul graf l-am dat la sfârşitul lui ’97, dar desenam cu foarte mult timp înainte pe foaie. Desenam litere bubblestyle alegând cuvinte la întâmplare şi mi s-a părut interesant să le pun şi pe perete. Pe atunci nu aveam un nume, nu ştiam că ceea ce fac se cheamă graffiti. Mai târziu am văzut într-o revistă de maşini o parte dintr-un graff şi aşa am descoperit că mai sunt şi alţii care fac asta. Primul meu graff a fost cu “Fuck you”, apoi am scris nume de formaţii locale.

M: Cum ai luat contact cu alţi writeri şi cum ţi-ai format primul crew?

S: Primii writeri nu i-am cunoscut direct. Eu locuiam în cartierul Tractoru’ pe atunci şi aveam battle-uri cu writeri dintr-un cartier rival. Erau battleuri nu doar între grafferi, cât şi între MC’s şi breakeri. Mai erau şi alţi writeri în Braşov în perioada aceea pe care i-am cunoscut ulterior: Scrie , Fresh, Nova, Homeboy, Ratpoison. La început mă cunoşteam cu nişte b-boys din cartier care mi-au spus să intru pe net(pe mirc) pe un canal de graffiti unde

am cunoscut câţiva grafferi printre care Homeboy şi Ratpoison. La scurt timp am început să mai cunosc lume, au mai apărut şi câţiva writeri prin Brasov şi aşa a apărut primul meu crew: New Art Criminals (cu Orbe, Acid, Pshi si Bruss) care s-a transformat apoi în CNA (cu Orbe şi Fear) ei fiind cei mai longevivi writeri ai crew-ului. Între timp am intrat şi în LDJ Crew cu Homeboy, Ratpoison şi Just (din Canada).

M: Spune-ne despre GBS şi ce înseamnă literele acestea pentru tine? Dar Romanian Delicious?

S: Gangbangers crew s-a format în urmă cu doi ani şi este compus din Fear, Oembe, Suflo. Fiind prieten cu Fear de mai mulţi ani şi ulterior cunoscându-l pe Oembe, ne-am înţeles toţi trei foarte bine la desenat pentru că ne împărţim sarcinile şi toţi venim cu idei bune, mergem pe aceeaşi temă când vrem să facem ceva şi fiecare ştie ce are de făcut. Astfel ideea de a fi întrun crew împreună a venit în mod natural. Legat de Romanian Delicious Aka Gipsy Kings, cred că ar merita un articol separat, fiind un crew complex cu multe poveşti.

M: Înafară de suflici, cu ce lucrai înainte să apară sprayurile de calitate pe piaţă? Ce alte lucruri lipseau în afară de vopsea?

S: La început foloseam pensule, vopsea la cutie, trafalet, spray-uri auto DupliColor, Abro, Spraycolor. Pe lângă spray-urile de bună calitate de care făceam rost prin intermediul prietenilor plecaţi pe dincolo, lipseau şi capsurile, markere, reviste etc. Cu toate lipsurile eu eram mulţumit pentru că reuşeam să îmi duc treaba la bun sfârşit. Dezavantajul cel mai mare era faptul că iţi lua foarte mult timp să termini un piece.

80 ARTE Suflo

Suflo ARTE 81

M: Cât de importante sunt schiţele şi cât de detaliate îţi place să le faci?

S: Pentru mine schiţele au avut un rol important întotdeauna deoarece ulterior, prin ele puteam dezvolta detalii complexe pe perete. Schiţele mele sunt de obicei în creion, formate din contururi bine definite şi câteodată umbre.

un oraş mi-a plăcut mai mult decât celălalt. Fiecare loc a avut câte ceva special!

M: Ce job ai şi ce ai vrea cu adevărat să faci?

S: Acum lucrez la o fabrică de mobilă.Tot timpul mi-am dorit să fac ceva nou, însă niciodată nu mi-a plăcut munca de birou.

M: Cum te raportezi la fiecare dintre acestea: bombing, trainwriting, M: Ai şi alte hobby-uri? pereţi chill?

S: Nu. S: Lucrez din greu, fost activ, dacă are cineva vreo îndoială să mă caute!

M: Ai participat la multe concursuri şi evenimente de gen. La care te-ai simţit cel mai bine?

S: Bulgaria - Write 4 gold 2005 - A fost prima ieşire pentru Romanian Delicious. Atmosfera de acolo era foarte degajată. Se simţea că erau cu un pas înaintea noastră. Oamenii care veniseră la eveniment erau modeşti şi simţeai că erau acolo pentru buna dispoziţie, nu pentru o paradă de bravadă. Aceasta a fost şi prima mea ieşire din ţară.

M: Cât de legat te simţi de oraşul tău? Poţi să faci o comparaţie între Bucureşti şi Braşov? Ce are unul şi ce n-are celălalt?

S: Chiar dacă este un oraş mic, fară prea multe oportunităţi, Braşovul rămâne oraşul în care m-am născut şi trăiesc. Cred că este un oraş cu un potenţial mare, cu o atmosferă plăcută, şi care comparativ cu Bucureşti este mult mai chill şi răcoros.

M: În ce alte locuri ai mai călătorit şi unde ţi-a plăcut mai mult?

S: Budapesta, Sofia, Praga, Leipzig, Berlin, Dresden. Nu pot spune că

M: Ce alte arte vizuale te atrag? Ai vrea să încerci ceva nou?

S: Îmi plac în mod deosebit benzile desenate şi mi-ar plăcea să fac şi eu în viitor asta.

M: Enumeră câţiva writeri pereferaţi.

S: Oembe, Fear, Serm, Kero, Seen, Dems, Jeroo, Craola, Dondi, Case 2.

M: Cum convingi pe cineva care nu înţelege că şi un tag poate fi o desăvârşită operă de artă?

S: Nu sunt o persoană care să ducă muncă de convingere întotdeauna.

M: La care dintre lucrările tale ţii cel mai mult?

S: Tot timpul la ultima.

M: Care este filmul tău preferat?

S: Kings and Toys şi Style Wars.

82 ARTE Suflo

Suflo ARTE 83

S: Niciodată o linie cu sprayul sau cu markerul nu o să fie trasă de două ori M: Dar albumul muzical preferat?

S: Neighbourhood Watch – Dilated Peoples, Aesop Wock – None Shall la fel.

Pass. C.T.C – Dificultăţi Tehnice, Cedry2k – Alchimia Veninului, Methadon M: Cum consideri faptul că singurul aşa zis hall-of-fame din Bucureşti 3000 – Veriga Lipsă. este în permanenţă crossat cu taguri şi doar în cel mai bun caz cu alte graffuri. Care este regula după care poţi da peste altcineva? Mai sunt şi M: Consideri graffitiul strâns legat de celelalte trei elemente?

S: Da, pentru că aşa a început totul şi funcţionează... nu ar trebui reinventat alte reguli nescrise în graffiti?

S: Sunt multe reguli nescrise în graffiti. Fiecare writer îşi are regulile lui nimic. personale, însa nu toţi au şi un bun simţ/respect. Din punctul meu de vedere producţiile sunt în faţa pieceurilor, pieceurile în faţa bomburilor, M: Poţi să dai câteva sfaturi esenţiale pentru începători?

S: Să deseneze mult pe hârtie înainte de a ieşi la pereţi... multă muncă şi bomburile în faţa throwurilor, throwurile în faţa tagurilor. Concluzie: nu mi să facă ceea ce şi-au propus. Să nu asculte de gurile rele şi să-şi vadă de se pare greşit când cineva dă un piece peste un tag. treabă.

M: De ce crezi că la noi nu există o scenă de street art prea serioasă?

S: Mmmm. Subiect tabu. Consider că deocamdată street artul în România M: Cum vezi procesul în care îţi defineşti stilul? La tine cum a fost?

S: La început e ok să mai tragi cu ochiul în stânga şi în dreapta ca să îţi dai este o mişcare adiacentă graffitiului deoarece nu sunt mulţi oameni care seama ce poţi face şi ce nu şi apoi după un timp totul vine de la sine. La să fie suficient de creativi. Sunt totuşi şi exemple pozitive de genul Pisica început şi eu făceam la fel: mai luam elemente (nu litere întregi sau style- Patrată. uri) de la alţi writeri străini care îmi plăceau foarte mult şi le adaptam la M: Ce părere ai de ceea ce s-a întâmplat cu metroul bucureştean de câţiva style–ul meu şi aşa s-a format stilul meu. ani încoace? Putem compara fenomenul cu New York-ul anilor 80?

M: Crezi că mereu o să fie loc de inovaţie în graffiti şi artă sau la un S: Opinia mea este pozitivă legată de graffitiul în metroul bucureştean tocmai pentru că acum este o activitate intensă în depouri şi sunt convins moment dat totul o să se fi facut deja?

84 ARTE Suflo

Suflo ARTE 85

că şi în momentul în care autorităţile îşi vor înăspri securitatea, writerii români vor găsi căi ingenioase astfel încât numele lor să poată rula în continuare în subteran.

M: Care e direcţia în care se îndreaptă graff-ul românesc?

S: Graff-ul românesc a evoluat foarte mult în ultimii ani şi cred că e cazul să susţinem noua generaţie de data asta.

M: Vrem o părere sinceră despre revista Blană.

S: Este o revistă necesară pentru tineretul din România. Ştiu că este la început dar ar trebui ca aceasta să fie mai explicită necunoscătorilor (pe partea de graff de exemplu: un istoric al graffitiului, mai multe poze relevante atât naţionale cât şi internaţionale...).Totuşi vă apreciez munca şi vă susţin pe mai departe. Pace!

M: Acum poţi să dai cu pace cui vrei şi cum vrei.

S: Porto, Fear, Oembe, Serm, Kero, Erps, Lixe, Bast, Home, Rat, Tows, Radioe, Zork, Marian, Nemo, Grand, Wiz, Fresh, Mist, Banda, Qrip, Cedry2k , Soldatul Vexx, C.T.C, Jujah, Lupu, Edymache, Cipa, Grandwizard Zen, Flex, Last, Bakus, Hour şi celor uitaţi şi neuitaţi.

Interviu de Mihai Neom

86 ARTE Remed

Pe Remed l-am întâlnit pe internet. Ne-a plăcut aşa că l-am rugat sa ne trimită câteva poze şi i-am luat repede un interviu:

M: Hello! What’s been up lately?

R: Well, lately... In july i’ve been to Wroclaw, in Poland to be part of a really great expo, with many great true artists from all over the world like Zbiok, Joe83, Blu, 108, PMH, Mike, Samuel Francois, and many more. That was awesome because we had to work inside a center of art, and also in the street. I’ve painted a huge character with some poetry writen in his body. I’ve written in the Poland language so that people from there could read it. The place where i painted was really special, it was an abandoned part of the city, with people still living there. I was happy to create something in a place where nothing changed for 50 years. The meeting with the people there was

really interesting. Also, between all the artists involved in the project, the energy was crazy good, and i’m very proud of the result. The opening was an incredible moment. It s great when you are with people that share the same passion. If you’re interested in seeing more about what we did there, you can visit www.outofsth.art.pl. Then, i went to Belgrade to paint a huge wall representing the spirit of the city which has been destroyed and rebuilt 38 times since it was born. That was kind of hard, because while i was there, it rained everyday plus there were riots from fascists in the center of the city. But I’m happy i managed to paint this one, a big godess with many arms interacting with the city, destroying it with some of them, and feeding

it with others. It took more sense than i could imagine. There were many “magic” moments while she was being created. And finally, i just came back from Morocco, where it was the worst experience talking about organistion, but really great because of the people, and the particular relation with time.

M: Could you tell us a bit about yourself, like where are you from and how’s life around there?

R: I’m from France, 59! Le nord! where it’s grey and cold, but where people like being alive and need a passion (or alcohol) to survive the absence of light. I really like the city i was living in and its

Remed ARTE 87

people... Lille, Roubaix, but i’m happy to live in Madrid now. The light is here everyday with the sun, and i am living in a great borough, a kind of village in which u know everyone, and there’s all the little shops instead of big supermarkets, where people are out in the streets and make it be more than a “transit area”.

M: How did you get into painting and how did things go since then?

R: I’ve always liked image. I’ve always liked to draw. I started painting canvas when i was 17. I went to an atelier 1hour per week. I didn’t know yet it was possible for me to be an artist. I was out of art. I didn’t know anything. Then i went to a bad school of applied arts, in which i lost my time with my friends, except for two classes. I had an incredibly passionate history of art teacher, that made me understand how deep and intersting a painting can be when it is sincerely binded with the history of the artist and the conditions he is living in, what was before him, what was while he was painting the canvas. There i met my friend Boulaone; his father was an artist and when i went to his home i’ve seen rooms full of artwork; then i understood it was possible to have a painters life.

I started to work a lot. I’ve worked 2 years in an

graphic agency, gave it up and then dedicated all my time to painting, or teaching graffiti to kids, started to travel, painted more and more. Now, i’m really happy with the life i live. It’s not stable, and i’m sometimes afraid of having to work again for someone else but me, but i’m doing my best to keep on living like this.

M: Technically speaking, what tools and means do you preffer when painting?

R: I use pen, pencil, poskas, acrylique, brushes, rollos, sprays; on wood, stone, wall, canvas, paper what ever... I love any tools, but i think my favorite is the spraycan; i love it because it’s easier, faster, so it allows me to be more spontaneous, not to think too much. I love the gestual aspect of it.

Each time i do it, it’s refreshing me, i feel free. It’s sometimes a kind of dance.

M: Do you like painting with other artists or it’s better on your own?

R: I like both. It’s great to paint alone because you’re the master of your universe. I like it because it’s a dive into your life, into your soul. But also, i love to share this universe, or to build a new one with another artist. I really fancy paiting with my

88 ARTE Remed

the history of the city, the architecture, religion, icons... and then started to draw. I made 4 sketches until the final one. I sometimes paint spontaneously, as in Morocco lately, or when i draw letters. It depends on the moment, the M: How much do you travel for painting? How tools, the conditions. important is this for you?

R: I travel quite a lot, it depends on who invites M: What inspires you the most? me. That’s hard for the “equilibre”, but that’s R: My life. People’s lives. Our fears, our doubt, our awesome to learn the difference and to discover love, our anger, our illusion, dreams, our will to be other ways to work, ways to think, ways to be. free and the fear if it. Our will to feel alive.

But any time i meet other artists anywhere in the world, i feel like we are same, living the same lives, M: You often paint text on your work. Do you have any favourite quotation? same dreams, sames fears, doubts and hopes.

R: I think my favourite quotation is a symbol.

M: What spots do you usually paint? How do The fallen “hate”, the fallen 8. I mean “the loop”, the infinity. Everything is a loop. It gets born, you obtain legal walls?

R: I usually paint in abandoned places, or walls i lives, dyes, and reborns again in one “shape” or choose considering the relation between support, another. Nothing lives forever, but also nothing quality, risk, exposure... To obtain a legal wall, i dies forever. ring a bell... most times i don’t ask, people ask me M: Is there any hidden message behind your to paint, like in poland, or serbia, or marrueco... works or do you leave place for people to M: Do you sketch a lot or do you also paint interpret the symbols and geometry?

R: In almost every canvas, i mean something spontaneously?

R: I sketch a lot. When i have to do a big mural, i by drawing this letter, this word, this icon, this want it good so i spend a lot of time on research. symbol or this pattern. There is a little story, For the Belgrade walls, i’ve made reaserch about thought or moment described, in every canvas, bro’ 3ttman, because while painting, we are one.

We know each other really well, have a similar life, and similar way of thinking a canvas. I also like to paint with Fefe, or with Zosen, Jiem, Bue...

but many times, people understand just part of it. Other times they find meaning to this or that, and it usually adds sense, or power to this. For example, i’ve just been to Marocco and one friend i met there, who has a deep knowledge about alphabet, letters, and colors in world history, while we were talking he told me that what i painted made him understand, or just think about many things i never thought it could be binded with.

And because of the “casualidad que no existe” it is confirming what i wanted to express, with words i couldn’t have found by myself.

M: In your case, does art pay back? Do you paint for a living?

R: Yes. I’m not a rich man, but since a couple of years i’ve managed to pay my rent and food by painting.

M: Could you name a few of your favourite artists?

R: Fernand Leger, Picasso, Matisse, Modigliani, El Bosco, Carlo Zineli, Niki de St Phalle, Keith Harring, Miazaki.

M: What’s your favourite color or color combination?

R: Maybe Red. Because of the intensity. I like to

Remed ARTE 89

use black and white with it. I like contrast. Impact.

Clearness. Maybe my favourite color is white. The light. I also like deep yellow, and a nice blend of all colors.

M: Do you have plans for the future or do you live the day?

R: My plan for the future was to settle down in Madrid. It’s done. Now, I live day by day, painting or thinking while waiting for the next project or idea to come. I want to dive into sculpture, but i need to meet something or someone to start.

I’ve already made a little one in collaboration with some friends from Gent but i’d like to make something bigger. It will happen...

M: Was there anything left unsaid?

R: P E A C E

90 ARTE A ROBOT’S TALE by Ghica

foto-aronsuveg.com

A ROBOT’S Summer TALEJib byCezar 2008 Ghica SKATE SNOW ARTE 91

92 ARTE A ROBOT’S TALE by Ghica

A ROBOT’S Summer TALEJib by2008 Ghica SNOW ARTE 93

SKATEACezar 94 ARTE ROBOT’S TALE by Ghica

A ROBOT’S TALE byCezar Ghica SKATE ARTE 95

96 ARTE A ROBOT’S TALE by Ghica

Orange A ROBOT’S Ph2oto TALE Ride by2008 Ghica SNOW ARTE 97

98

Blană în magazine BACĂU OLEAK SHOP - Calea Moldovei, nr.35, tel. 0746540136 BAIA MARE MUSHROOM SHOP - Str. Andrei Mureşan nr.1, tel. 0721716266 BISTRIŢA FUN SPORT - Str. Dornei 41 BRAŞOV FLAVA SHOP - Str. Grigoraş Dinicu nr.2, tel. 0268411229 SKATE SHOP - Str. Mureşenilor 13 (în gang) BUCUREŞTI BASE - Bulevardul Carol I nr.45/ Str. Şepcari nr. 22, tel. 0723260985 BOARDER’S - Str. Ion Brezoianu nr. 11, tel 0721959595 H2O - Băcani-Blănari nr.3-5, tel 0213125577 OLLIE GANG SHOP - Blănari 21, tel. 0726083355 RAID EXTREM - Piaţa Naţiunilor Unite nr.3-5, tel. 0788449994 RULEZ - Ştirbei Vodă nr.87A, tel. 0722785391 SWATCH INSTANT STORE - Bălcescu colţ cu Batiştei VANS/EASTPAK - Calea Victoriei nr.101, tel. 0722656118

CLUJ BACKYARD SKATEBOARDING - Str. Iuliu Maniu nr 13/5, tel.

0747030385 ENSHOP - Str. Napoca nr 15, tel. 0730367467 TRAFICLIGHT - Str. George Clementeau nr.2, tel. 0744172784 CONSTANȚA “Hang Out“ Caffe-Bar - Bulevardul Tomis 31 DEVA PROJECT13 - Bulevardul Decebal, bl. I, parter (spate Lido), tel.

0723378664 GALAŢI HIP HOP OUTLET - Str. Lahovari 6, Parc Eminescu, tel. 0742828897 IAŞI RAVERS - Bd. Tudor Vladimirescu, Iulius Center Mall, Etaj II, tel.

0724696359 SIBIU FREETIME SPORTS - Str. Lomonosov nr.1, tel. 0723528930 SINAIA RIDERBOARD SHOP - Str. Octavian Goga nr.9-11, tel. 0724513456 TÂRGU MUREŞ FREESPORT SHOP - Str. Călăraşilor nr.5, tel. 0727553996 TIMIŞOARA U-MAN - Str. Augustin Pacha nr.2, tel. 0720469300

ECHIPA: Editor – Mihai Neom (redactia@revistablana.ro) Articole – Mihai Neom, Maximilian Munteanu, Oroş Sebastian Marcel, Njoy Fotografi – Mihai Neom, Tibi Hila Marketing – Nicu Sandor (office@revistablana.ro, tel. 07300blana) Art Director – Cosmin Moldovan Procesare Foto – Tereza Anton Tipar – Poligrafia Codex Mulţumiri speciale: Dezbi, Marcel, TH, Mili, Kiks, Fofo, Sharky, Costin&Lucian, Pieton, Suflo, Ghica, Botiboti, Mihaela, Paul & Bronco, The Sunshine Shaping Crew, Aron, Jaffy, Kicsi, Miky, Royal & LeizaBoy, Iulius, MC (R.I.P.), Shepty, Cezar, Uskat, toţi skaterii din Braşov, Alin & Hiti, Johnny, Beju, Jiga, all Royal BMX squad, Ova, Borac, smooth Velvart guys, Babu, botiboti, Puşoc, Cleo & familia Bobancu, Istrate & Vicky, Costi, Cezar, Gabi & toţi riderii din BV, Popo, Kiks, Vladimir, ToniDinSibiu, Teo & Bulina, Găvo & Bibika, slim-fit jeans, Mateffy, Prague girls, Gabi@Fusion, Pagey@ CRC/Intense, hardtails, Bart@FatBMX.com, Chris@LaFinca, Gary Fisher, Nick@Charge Bikes, Fox, REAL Impala ‘63, tuturor fotografilor şi riderilor publicaţi, creatorilor şi nu în ultimul rând Creatorului.

Trimiteţi pozele voastre cu graffiti la redactia@revistablana.ro .

Această revistă are un caracter strict informativ. Nu promovăm vandalismul şi nu încurajăm nici un fel de activităţi ilegale. Fiecare alege pentru el.

O iniţiativă a Uniunii Europene

3

Revista Blană nr.6 / 2008

NUMĂRUL 6 GRATIS!

OCTOMBRIE 2008