Sunete Iunie 2014 „Hip-Hop Edition”

GRATUIT IUNIE 2014

TRICKYROLLINGFACTS STONES LIVE

COLDPLAY | DAMON ALBARN BLACK KEYS

EDITORIAL

REVISTĂ DE MUZICĂ SE DISTRIBUIE GRATUIT Redactor Şef: George DURBĂLĂU george.durbalau@gmail.com

Ploaie, concerte, vară.

Redactori: Vlad Popescu Hefe Radu Layer-Dobra Cristina Comandaşu Andi Enache Costel Cristea Colaboratori: Raluca Oana Radu, Diana Nicolae, Edward Ciurea, Beatrice Sommer Vânzări: George Ovidiu tel. 0752 241 621 george.sunete@gmail.com Corectura / Facebook / Online Exclusives: Edward Ciurea Coordonator distribuţie: Dan Budoi dan.budoi@zilesinopti.ro Director General: Marian Gîlea marian.gilea@zilesinopti.ro Contact: facebook.com/sunetelive www.sunetelive.ro Dacă vreţi sa ne semnalaţi un eveniment, vă rugăm să ne contactaţi la adresa: evenimente@sunetelive.ro Dacă aveţi un local şi vreţi să distribuiţi revista Sunete, vă rugăm să ne contactaţi la adresa: distributie@sunetelive.ro Conţinutul aparţine în întregime revistei Sunete. Reproducerea parţială sau integrală a conţinutului este ilegală fără acordul prealabil al revistei Sunete.

Y

eeep, that is right! A venit vara şi încep să se înmulţească atracţiile sonore. Avem evenimente în aer liber care se răspândesc pe tot întinsul ţării, orice bucată de teren verde, orice colţişor de iarbă, orice locaţie tip terasă sau păduri întregi devin spaţiul în care muzica pătrunde cu toată tehnologia şi decorează cu note muzicale atmosfera. Poetic..pfuu, deşi ştim cu toţii cum arată un astfel de spaţiu după ce muzica a trecut cu alaiul ei. De peturi,mucuri şi noroi. Ar putea fi titlul unei cărţi din noul val – „Peturi, mucuri şi noroi”, acum în librării! Da, numai că nu despre lucruri negre vreau sa vorbesc. De fapt „vorbesc” într-un monolog extrem de tăcut, gândidndu-mă că am început acest text încă sub imperiul unui concert mai măricel, în aer liber, recent, la care am fost şi unde m-a prins ploaia. De fapt, trebuie să recunosc – aproape că vânez live-urile ce promit să fie udate de ceva ploaie! Sau ceva mai multă ploaie. Căci, orice concertgoer înrăit ştie asta – pe ploaie, oamenii renunţă la inhibiţii şi conştiinţa de sine a grupului rămas în ploaie este de zece ori mai intensă şi senzaţia mai puternică. Plus că legătura trupă/ artist-public capătă acea trăinicie câştigată trecând printr-o urgie împreună. Pe ploaie nu mai contează hainele (ba ele devin rapid un inconvenient), nu mai contează dacă e frig sau cald, contează doar să produci suficientă energie cât să te ţii cald şi conectat la scenă. So, prieteni, cititori, duşmani şi simpatizanţi – nu fugiţi de concertele în ploaie – de acolo vin cele mai straşnice poveşti de LIVE. Şi cele mai profunde experienţe legate de muzica interpretată pe viu. Vara stă să erupă în toată splendoarea. Noi o începem pe scena „UrbanoSUNETE”, al doilea event-concept de anul acesta , ocazie cu care ne adâncim în poezia urbană, în actul poetic al rimei pusă pe beat, iar beatul este live, din instrumente – deci menţinem filosofia noastră – „cu instrumetele pe scenă”! Avem multe de văzut şi ascultat vara asta – linişte în suflet, echilibru prieteni şi chef să ai! Şi bani. Dar de asta te preocupi chiar acum, nu?

Iunie, 2014 sunetelive.ro

| Sunete | 3

SUNETELIVE

ElectroSUNETE Dialog între generaţii Edward CIUREA

L

una trecută ne-am adunat cu mai mulţii în Colectiv cu un scop foarte precis, chiar dacă, în cele din urmă, nu precizia ne caracterizează. Ori poate cea a unui chirurg alcoolic cu simţul umorului dezvoltat sănătos. Propunerea noastră, ideea de la care am plecat şi în baza căreia am construit evenimentul din seara de zece mai a fost aceea de a vizualiza o punte între două generaţii de oameni care fac şi oameni care ascultă ce altceva

6 | Sunete | sunetelive.ro

decât muzică şi să punem sub microscopul colectiv diferenţele dintre acestea.

Afişul care s-a putut observa pe ici, colo, pe stâlpii şi gardurile Bucureştiului promitea o noapte de bumţi-bumţi cu stil oferită de unii dintre cei mai pe val artişti ai genului electro, dar şi ceva din trecutul, din începutul acestuia, care a pavat drumul celor ce au urmat.

Noaptea a început destul de timpuriu pentru un asemenea

eveniment, startul scenic fiind dat şi menţinut timp de aproape trei ore de către Dex, acesta îmbinând interesant şi tot mai antrenant diverse linii şi imagini fonice şi instigându-i pe cei care veneau, încet-încetişor, la dat din cap pe ringul încă destul de încăpător. Na, să fie înţeles, suntem noi în această zonă a muzicii electronice, deci de abia la următorul eveniment de acest gen vom şti să programăm ora de intrare undeva pe la miezul nopţii. Dar divaghez, asta-i o altă Iunie, 2014

SUNETELIVE discuţie. Dex a continuat să mixeze în filmul lui un live ritmat care-ţi trântea plămânii unul într-altul cu başi puternici şi bine plasaţi, lumea începea să se strângă şi să se unduiască, iar la un moment dat, aşa cum era de aşteptat, piesa principală, actul aşteptat – pe scenă a urcat fără vreun anunţ Rodion Roşca, părintele muzicii new-wave din ţara noastră. Şi sub lumina semi-obscură din faţa celor prezenţi s-a văzut mersul agale al celui ce urma să ne încânte. Rodion s-a oprit din plimbarea sa lângă cel ce încă mixa şi s-a putut observa atât de clar una dintre diferenţele despre care vorbeam. În timp ce Dex rotea, trăgea şi apăsa butoane pe mixer şi laptop, Rodion a scos serios o lanternă şi a început să-şi verifice discurile cu bandă pe care urma să le monteze în cele două magnetofoane pe care le pregătise pentru eveniment; verifica un disc, îl punea jos, îl lua pe următorul şi tot aşa, într-un stil comic şi totodată autentic.

Acum, în ciuda faptului că s-au găsit vreo doi invitaţi să întrebe ce se aude, tocmai pentru că era ceva nou pentru ei (neţinând cont că de fapt era ceva destul de vechi), multe perechi de ochi şi de urechi au poposit prin club tocmai pentru acest moment, pentru setul lui Rodion G.A, şi, până la urmă, majoritatea au putut trece cu rapiditate şi curaj peste această schimbare bruscă şi au continuat să-şi poarte mişcările dansante mai departe în noapte. Noapte care a fost preluată, după încheierea acestui set, de către băieţii din Golan, băieţi foarte buni în ceea ce fac, în muzica pe care o propun, şi foarte no bullshit. Adică ce dracu’, ori sunt Golani, ori… ştiţi vorba aia.

Deci cu Golăneală s-a continuat seara, cu percuţiile lui Ernesto, trompeta suflată de Alex şi toate învârtelile de butoane ale lui Charlie, pe care nu le înţeleg aproape deloc, dar care sună foarte, foarte bine! S-a putut observa o clară diferenţă de public când au urcat cei trei pe scenă, tocmai pentru că spuneam, lumea îi place, apreciază

sound-ul şi vor să-i asculte mai ales în live, unde instrumentele aduc un mare plus şi o notă de profesionalism şi de implicare. Pot spune cu o oarecare certitudine că ringul a fost sugrumat printr-o dublare de dansatori care mai de care mai intens odată cu tracklistul golanilor care cântau de zor şi

care, la final, au devenit unul singur, Charlie Boy, acesta urmând să se joace de-a mixajul până aproape de cinciul dimineţii, rupând fiecare sunet în două şi reconstruindu-l într-o variantă proaspătă şi tot aşa, în timp ce dansatorii îşi continuau frenetic noaptea de electro dintre generaţii.

Iunie, 2014 sunetelive.ro

| Sunete | 7

© Aldo Belmonte

TRICKYFACTS

CONTROL DAY OUT POWERED BY TUBORG SOUND REVINE PE 27 IUNIE, LA VERDE STOP ARENA! Vineri, 27 iunie, a treia ediţie Control Day Out powered

by Tuborg Sound îl readuce în România pe Tricky artistul britanic aflându-se în turneul de promovare a celui mai recent album, False Idols. Alături de Tricky vor urca pe scenă Chinawoman, When Saints Go Machine, Alexandrina şi Fine, it’s Pink. Evenimentul are loc la Verde Stop Arena (Str. Barbu Văcărescu, 161-164). Biletele s-au pus în vânzare în reţeaua Eventim, la Control Club şi online pe www.easytickets.ro Biletele pentru Control Day Out 3 powered by Tuborg Sound pot fi achiziţionate în avans, din reţeaua Eventim: magazinele Germanos, Orange, Vodafone, Domo, librăriile Cărtureşti & Humanitas şi online pe www.eventim.ro. Biletele se găsesc şi la Control Club (Str. Constantin Mille, nr. 4), Shift Pub (Str. General Eremia Grigorescu, nr. 17) şi online, în sistem print at home, pe www.easytickets.ro. Un bilet costă 100 lei, urmând ca, în seara evenimentului, preţul acestuia să fie 130 lei. Accesul persoanelor sub 18 ani nu va fi permis.

TRICKY

Iunie, 2014 sunetelive.ro

| Sunete | 9

TRICKYFACTS Tricky aka Adrian Thaws s-a făcut remarcat în 1991, prin colaborarea cu Massive Attack la albumul lor de debut, Blue Lines. Participarea lui Tricky Kid la acest material discografic aducea în atenţia publicului şi a scenei muzicale, un artist complex, versatil şi deopotrivă modest, care avea să devină emblema trip-hop-ului la nivel internaţional. În 1995, artistul lansează primul său album solo, Maxinquaye, un material discografic pe cat de melancolic si personal, pe atât de plin de succes.

Discul poartă numele mamei sale şi amprenta unei adolescente londoneze efervescente, care se regăseşte în melanjul inedit de rap şoptit, vocea senzuală a Martinei Topley-Bird şi beaturile hip-hop uşor şterse.

Nominalizat la Mercury Prize şi votat „albumul anului” de NME, Maxinquaye a devenit un punct de referinţă în cultura muzicală a anilor ‘90.

Succesul rapid şi evoluţia sa muzicală cameleonică l-au adus în atenţia presei, tentată să îl implice în diverse controverse. Tricky îşi exprima o aversiune vădită împotriva stereotipiilor legate de rasă, sex şi ierarhizare socială.

10 | Sunete | sunetelive.ro

În 1996 Tricky lansează „Nearly God”, un album nişat, cu influenţe punk, care debutează cu un cover al trupei Siouxsie and the Banshees, şi care include piese interpretate alături de Neneh Cherry şi Björk. În acelaşi an iese din producţie LP-ul Pre-Millennium Tension, fapt care demonstrează încercările artistului britanic de a fugi de blocajul într-un anume stil şi clasificarea muzicală pe care i-o imprimase Maxinquaye, ce îl încadrase iremediabil în zona de trip-hop. Rezultatul s-a oglindit în aceste două albume cu un sound abraziv, mai puţin accesibil.

Au urmat Angels with Dirty Faces (1998), Juxtapose (1999), Blowback (2001), albume care nu au adus schimbări sonore majore, dar au scos la iveală un artist mai ambiţios şi un sound din ce în ce mai pretenţios.

Iunie, 2014

„Vulnerable” ieşea la lumină în 2003, pe vremea când Tricky a locuit în Los Angeles, aducând pe piaţa muzicală un disc onest creat într-un context mai „însorit”, alături de solista de origine italiană Costanza Francavilla.

După o pauză de 5 ani, Tricky revine cu „Knowle West Boy”, un album prin care se autoetichetează ca „brown punk”. Mixul de hip-hop, reggae, punk, hard rock şi pop respectă o reţetă rafinată ce nu-i mai reuşise de la „Pre Millennium Tension” încoace şi culminează cu „Mixed Race” (2010), cu acelaşi sound puternic şi provocator.

“Noul album – „False Idols” este mai bun decât „Maxinequaye”. Nu am absolut nicio îndoială.”

Cu noul album, „False Idols” (!K7, 2013), Tricky se întoarce la punctul de plecare, oferind un follow-up spiritual la „Maxinquaye” de o intensitate remarcabilă, o încercare de a se regăsi muzical. Albumul înglobează colaborări cu Francesca Belmonte, Fifi Rong, Nneka şi Peter Silberman (The Antlers).

“ Fac ceea ce îmi place să fac, adică acelaşi lucru pe care îl fac de la primul album . Asta m-a făcut să fiu cel care eram la debut.

Dacă oamenilor nu le place (albumul „False Idols”) nu este nimic, căci mă întorc exact de acolo de unde am pornit”.

„False Idols ne dezvăluie un vintage Tricky, care l-ar putea plasa undeva în 1997 piesele sunt lente, beat-urile lente, vibe-ul dark.” - The Rolling Stones Magazine

„E fantastic, încărcat de îndeajuns de multă subtilitate seducătoare şi groove-uri downtempo pentru a alimenta cele mai cool party-uri cu temantică 90’s” - Time Out Magazine

Iunie, 2014 sunetelive.ro

| Sunete | 11

CONTROLDAYOUT

Alexandrina Raluca Radu

A

lexandrina Hristov s-a născut în Chişinău într-o familie de artişti din Republica Moldova, şi a început să cânte la pian şi să compună încă de la vârsta de 8 ani. A urmat Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău, muzica şi pictura îmbinându-se armonios în toate creaţiile sale. Tânăra artistă a atras atenţia publicului românesc o dată cu apariţia în filmul lui Paul Cuzuioc, Trois femmes de Moldavie, mutându-se în Bucureşti în 2007, unde şi-a început activitatea concertistică.

Primul album, Om de lut, apărut în 2009, a fost primit cu căldură şi foarte apreciat de către publicul larg, dar şi de media. Single-urile Printre Flori, Noi doi, Roule le taxi sau Maria (de leagăn) au cucerit o audienţă sensibilă, piesele Alexandrinei aducând un plus de delicateţe şi visare pe scena muzicală contemporană. Deschiderea către genuri muzicale diverse a făcut ca materialele sale să fie remixate de artişti de pe scena electronică locală, precum Silent Strike, Matze, Dan Handrabur sau Secuem.

Noul material discografic, Flori de Spin, aşteptat de fani timp de aproape 5 ani, a înflorit în primăvara lui 2014, dezvăluind o schimbare de sound în muzica Alexandrinei. Artista completează compoziţiile şi versurile pline de originalitate, cu amprenta talentului său grafic care se regăseşte în artwork-ul LP-ului, devenind un album produs 100% de ea.

Spectaculozitatea show-urilor sale este sporită de un suport vizual captivant şi prezenţa muzicienilor alături de care a lucrat Alexandrina pentru orchestraţia specială, updatată la sonorităţile contemporane a noului album. Pe lânga cele patru single-uri deja cunoscute - Oraşul Umbre, Pijamale reci, Flori de spin şi Spre sud -, albumul conţine atât piese mai vechi, familiare publicului din concerte - Avionul de aur, Te simt, Cea mai frumoasă parte din lume-, cât şi piese mai noi.

Iunie, 2014 sunetelive.ro

| Sunete | 13

CONTROLDAYOUT

Chinawoman Raluca Radu

D

upă două concerte sold-out în club Control, Chinawoman revine la Bucureşti în plin turneu de promovare a noului album, Let’s Part in Style, lansat în luna februarie a acestui an. Este al treilea album de studio al artistei canadiene de origine rusă, ce nu dezminte comparaţiile cu Nico, Leonard Cohen, Alla Pugacheva sau Tanita Tikaram. Pâstrând aceeaşi amprentă a soundului, post-punk minimalist, europop, impresionând prin acelaşi timbru vocal inconfundabil, Chinawoman reuşeşte să menţină magia şi să sporească fascinaţia temelor melancolice şi a unei lirici senzuale.

Fine It’s Pink Raluca Radu

T

rupa ieşeană Fine it’s Pink şi-au început călătoria muzicală la începutul anului 2013 şi a reuşit imediat să capteze atenţia publicului din întreaga ţară, prin apariţii live dar şi prin materialele video lansate online. Primele lor performance-uri au fost sesiuni

14 | Sunete | sunetelive.ro

de cover-uri ce împleteau muzica lor preferată cu căutarea unui sound propriu. Puternic influenţaţi de Sigur Ros, Pink Floyd, Alt J şi Radiohead, soundul Fine it’s Pink a început să prindă culoare, concretizându-se într-un melanj care împleteşte natural tonalităţile post-rock, trip-hop şi electronic.

Deşi aflaţi abia la început de drum, tinerii artişti urcă pe scenă cu o dedicare şi seriozitate sesizabilă în fiecare acord şi propun un concept special de show în care inspiraţia cinematică şi efectele vizuale îmbracă şi completează într-un mod hipnotic un sound curat şi delicat.

Iunie, 2014

CONTROLDAYOUT

When Saints Go Machine Raluca Radu

Î

n spatele metaforicului nume When Saints Go Machine se ascund patru artişti din Copenhaga şi un mix eclectic de influenţe: dance, post-punk, experimental electronica, dar şi o doză impresionantă de pop autentic. Rezultatul este un sound care, deşi comparat cu The Knife, Caribou sau Arthur Russell, este plin de originalitate. Înfiinţată în 2007, trupa daneză

s-a născut pe un tărâm muzical „nordic” în care electro-pop-ul şi vocile cristaline completate de acordurile dream-pop prindeau din ce în ce mai multă culoare. În 2008 au lansat albumul de debut „ Ten Makes a Face”, dar odată cu Konkylie (2011), produs de casa de discuri scandinavă !K7, artiştii intră serios în vizorul criticilor şi a presei de specialitate.

Infinity Pool (!K7, 2013) reprezintă un pas într-o direcţie

diferită de synthpop-ul molipsitor al release-urilor precedente. Discul este deschis de o piesă în colaborare cu rapper-ul american Killer Mike, iar sound-ul dark electronic denotă o profunzime şi o maturizare emoţională.

Concertele lor atrag iubitorii beat-urilor şi cadenţelor electronice care anima ringurile de dans din întreaga Europă, dar şi un public orientat spre visare şi introspecţie.

Iunie, 2014 sunetelive.ro

| Sunete | 15

QUESTIONS&RHYMES

Phunk B

(„Paranoia 13” Crew) George DURBĂLĂU

“Mi se spune Funk, Bin, Phunk B sau grasule. Sunt din Constanţa, am 20 de ani şi scriu versuri de când eram puştan. În 2004 am fost obsedat de graffiti ceea ce s-a observat în oraş şi a atras atenţia unei brigăzi de grafferi, mc, producători, skateri, care m-au chemat în echipa lor. În 2008 am asistat la un cypher… şi după, am zis „asta tre’ să fac şi yo!”. De atunci scriu, am uploadat prima piesă pe internet prin 2011, din 2012 sunt membru „Paranoia13”...

Nonculoarea mea preferată este negru.”

Sunete: Începuturile în muzică... Încă de când eram puştan... cred că pe la 7 ani Ascultam muzică uşoara şi o parodiam, Pentru ca ulterior, peste aproape 10 ani Să încep să fac muzică grea fără să mă gândesc la bani $$ Sunete: Ce poate schimba muzica?

Omul schimbă muzica, muzica schimbă omul, Animă decoru’, te face să atingi norul.

Din păcate astfel de piese sunt rarităţi, La fel şi cele ce au reuşit să schimbe mentalităţi Sau moda…

Sunete: Care-s calităţile care fac ca hip-hopu’ să rezoneze cu sufletu tău?

Eu sunt tripat pe old school, nu-mi place ce iese nou, Îmi place toba aia murdară, ruff rugged ‘n raw.

Pot s-o ard şi serios, apoi s-o dau doar la ‘şto Fac demonstraţii de flow mereu când încep cu „yo” yo Sunete: Cea mai memorabilă amintire din concert Pe scenă am energia a 13 MC la un loc, Ofer mereu un show hardcore, nu-i unu’ să stea pe loc

18 | Sunete | sunetelive.ro

Iunie, 2014

După cântare stau mereu la bere înainte să plec Şi toată faza asta s-a întâmplat după un concert.

Scuipam în spatele clubului un flow bolnav de rabie, Când a venit un băieţaş cu a’ mai neagră mantie, Am anturat vreo încă doi dotaţi în ale graiului Şi ne-am băgat sub ea să facem Mantia Freestyle-ului Dădeam versuri pe loc, în ordine, civilizat, Iar dacă unu’ se încurca, îl salva celălalt. Şi uite aşa, o mantie neagră sclipind sub cer A adus înţelegere şi pace în cartier.

No gay shit…

Sunete: Care este relaţia între hip-hop – implicare – social – sinceritate?

Hip-hop-ul e conectat la tot ce se întâmplă Din punct de vedere social în această junglă, Însă nu mai sunt toţi sinceri şi asta sper să îi macine Şi se implică în orice dacă dă bine la imagine...

Sau pe bani…

Sunete: Cu cine îţi place să cânţi mai des pe scenă şi de ce?

Uneori îmi place să cânt singur, alteori cu mulţi, Dar nu-mi place să fiu întrerupt când sunt între rupţi...

Word...

Sunete: Ce ingrediente fac ca o piesă rap să fie reuşită? Există o reţetă?

S-ar putea să mai fi auzit asta pe undeva Cred că-i vorba de bani, femei şi duşmani, haha Şi dacă nu-i aşa, prinde muzica de cardiaci: „E rău când nu eşti lângă mine”, dar când eşti cu mine taci!

Sau te bat...

Sunete: Cum decurge procesul de creaţie, de la ideea unei piese până la mastering-ul final?

Tre’ să aud un bit nenorocit înainte de toate, Dacă e tare o să-mi simt venele electrificate Şi-o să pun mâna pe pix ca pe un AK47, Coala o s-o killăresc şi după asta sun un frate, Să merg să înregistrez la el.

Frate-meu gAZAh este cel mai primitor de fel, Şi apoi piesa trasă acasă la Constanţa Ajunge la frate-meu NCTK din Franţa Pentru mix master...

Sunete: Care este profeţia ta pentru următorii 10 ani în hiphop-ul românesc?

Hip-hop-ul românesc s-a pocăit, de aia rămân la distanţă, Şi-n 10 ani se vor ţine concerte duminică dimineaţa...

Amin Sunete: Câteva rime pentru noi şi cititorii noştri.

Ai un creier, foloseşte-l până nu putrezeşte!

Nu te lăsa influenţat aiurea... GÂNDEŞTE! Între timp o să aduc fulgere şi tunete, prin Sunete, noroc! Phunk B mi-e numele pseudonimul* Iunie, 2014 sunetelive.ro

| Sunete | 19

INIŢIATIVĂ

Turneul „România Underground”

L

a început a fost ideea. Apoi a venit curajul şi, în cele din urmă, ca în mai toate aventurile ce merită povestite, prietenii de drum. Ideea: cartografierea mişcării muzicale undeground din România. Cum: încălcând o dubă cu cele trebuincioase difuzării live online, ceva boxe, saci de dormit, un căţel şi felurite altele care ne fac viaţa mai uşoară. Unde: toate oraşele României underground!

DONEAZĂ 10 lei+ (3 €+) • Primeşti jurnalul de bord pe mail + un sticker* Groove ON personalizat cu numele tău. *noi scoatem 2 stickere, unul rămâne la tine să îţi aduci aminte de „Studioul Mobil Groove ON”, iar pe celălalt îl lipim pe maşină, ca să fii alături de noi în turneu.

DONEAZĂ 30 lei+ (7 €+) • Îţi trimitem un CD audio „România Underground” – CD-urile conţin câte un audio-mix de la cei mai apreciaţi DJ şi producători din ţară + stickerul Groove ON personalizat cu numele tău.

DONEAZĂ 60 lei+ (15 €+) • Îţi punem pe un stick* de 4GB colecţia audio completă „România Underground”, cu toate audio-mixurile înregistrate în turneu + stickerul Groove ON personalizat cu numele tău. *Stickul ajunge la tine la finalul turneului studioului mobil.

I-am cunoscut în Cluj, un oraş ce mixurile înregistrate live, interviuri, trebuia atacat mult mai târziu dar, fotografii etc. Panorama unei generaţii dintr-o distorsiune neprevăzută, i-a de oameni ai sunetelor. ieşit în cale prematur, am zice, însă Vizita lor a durat două săptămâni, total pregătit. O echipă de oameni Clujul dovedindu-se mai plin de frumoşi, mereu cu zâmbetul pe buze, inspiraţie artistică decât prevăzut anoptimişti până în praguri molipsitoare terior. Baza de asalt odată montată formează de ani de zile: Groove On. în garajul lui Electroclown, au început Radio pe internet care transmite şi AV, emisiile şi delirul general, cu tobe şi alte având o bogată instrumente, experienţă în blenduite în seri Accesează acest sens, fapt prelungite şi excare le-a permis trem de reuşite. www.grooveon.ro/studio-mobil/ într-un fel aborVom reveni cu darea acestui un reportaj comproiect destul de ambiţios de „maplet al aventurii Groove On, pentru pare” a underground-ului românesc, moment am vrut să vă informăm deîn special a DJ-ingului. Fructul acestei spre existenţa unei maşinuţe galbene munci care va dura luni întregi va fi un care cutreieră frumoasa noastră ţară. documentar, laolaltă cu arhive ce se vor Tune in: de joi până sâmbătă dupădovedi valoroase în timp, conţinând amiază pentru a urmări caravana.

20 | Sunete | sunetelive.ro

DONEAZĂ 100 lei+ (25 €+) • Colecţia audio-video „România Underground” în format „Groove BOX” (cu DVD şi stick ataşat + stickerul cu numele tău) – colecţia conţine fotografiile, interviurile, reportajele şi înregistrările audio-video ale transmisiilor live din turneu.

Iunie, 2014

LIVESOUND

Nimeni nu pleacă de la concert fredonând show-ul de lumini!

Radu Layer-Dobra radu@paradigmaproduction.ro

I

ndustria live susţine în acest moment aproape în întregime industria muzicală şi întreaga colectivitate implicată îşi focusează atenţia asupra ei. Îmi place să o asemăn Formulei Unu - un circ ambulant produs în egală măsură din pasiune şi pentru bani, unde întâlnim pe rând: mult ego, mulţi bani, mult zgomot, ţepari, mitomani şi aventurieri ai profesiei dar şi extrem de multă artă şi tehnologie mânuite şi împinse spre perfecţiune de către echipe de profesionişti desăvârşiţi.

Similar Formulei Unu, tehnologia şi normele industriei concertelor au suferit multe schimbări de-a lungul timpului, eficienţa şi controlabilitatea acestui mecanism câştigând în faţa romantismului „perioadei de aur” în care nu exista nici o măsură care să poată opri un pilot să moară în plină glorie izbind maşina de un parapet la 250 km/h. Au existat şi timpuri în care industria concertelor era departe de „glamour-ul” Formulei Unu, noi eram undeva la categoria karting, plini de praf, noroi şi ulei, luciul şi strălucirea Marelui Circ fiind un privilegiu rezervat doar studiourilor.

Dar am aflat că vânzarea vinilurilor/ CD/casetelor, echivalată doar de setea din ce în ce mai mare de consum a motoarelor mari şi puternice, a intrat în frânare bruscă iar la un moment dat, când rezervoarele s-au golit, cumpărătorii au încetat să mai viziteze pompa pentru a realimenta.

Această gripare a motorului vânzării de albume a redirecţionat atenţia asupra perioadei în care concertul a

22 | Sunete | sunetelive.ro

existat înaintea producţiei de studio, timpuri în care artiştii care aveau într-adevăr ceva de spus în muzică îşi perfecţionau măiestria artistică în faţa publicului înainte de a intra într-un studio. Dacă deschideţi astăzi Radio Zu veţi auzi în playlist mulţi interpreţi care ar avea nevoie de multă pre producţie de spectacol pentru a învăţa cum să-şi interpreteze propriul single sau album. Am întâlnit un astfel de interpret care mi-a spus că nu poate cânta în registrul vocal în care a fost înregistrată piesa... dar oare nu tu ai înregistrat piesa???

Aceasta se încadrează perfect în modelul unui cover band. Majoritatea acestora se lupta să înveţe să îşi imite propria piesă. În efortul prostesc de a încuraja o industrie de consum am renunţat la dezvoltarea artistului şi la posibilităţile lui de perfecţionare, l-am „reparat” în producţie şi i-am limitat fondul creativ la numere şi poziţii din topurile ascultătorilor, la numărul like-urilor şi al vizualizărilor care, din punctul meu de vedere, sunt egale cu promo-ul radio Zu care zbiera recent obsesiv - Cel mai mare concert din România!... bun, şi??? Dacă eu anunţ cititorii că le pregătesc „Cel mai lung articol din revista Sunete” va fi oare îndeajuns pentru a garanta că nu este şi cel mai prost articol al revistei? Întorcându-mă la analogia făcută între industria concertelor live şi industria Formulei Unu, succesul şi vitalitatea lor sunt dictate pe termen lung de nivelul de pregătire al profesioniştilor care le ţin în mişcare. Lupta se dă în ambele

cazuri între dezvoltarea super rapidă a tehnologiei şi utilizarea ei la un nivel care să servească scopului de bază - bucuria spectacolului, bucuria plătitorului de bilet. Aşa cum menţionam în articolul scris în ediţia trecută a revistei Sunete, dezvoltarea nebună a tehnologiei comportă riscul standardizării cultului operatorului, al celui care operează fără să cunoască exact miza în joc, al celui care apasă butonul ON şi în cazul live sound-ului, dă mai tare! Similar tehnologiei de concert , motorizarea, şasiul, gumele şi sutele de sisteme de control ale acestor maşinării sunt inutile în absenţa unei echipe de tehnicieni, ale unui inginer de cursă şi a celui care poate soluţiona problema dintre scaun şi volan. Pilotul, cel care în opinia multora este un supra om, întrupează arta şi măiestria pilotajului dar şi vaste cunoştinţe tehnice şi de inginerie. El trebuie să fie un bun jucător în echipa, să poată comunica inginerilor felul în care vrea să-i fie setată maşina, să cunoască fiecare curbă a circuitului, să cunoască în mare detaliu fiecare opţiune vitală pe care o are pe volan şi să poată să o opereze rapid în timp ce rulează cu 300 km/h, în orice condiţii, cu eficienţă maximă şi dacă se poate să facă şi câteva derapaje spectaculoase pentru a delecta publicul. El este corespondentul inginerului de sunet care pentru a mixa audio live trebuie să asculte, să anticipeze, să evalueze şi să reacţioneze! Exigenţa cu care un bun profesionist urmează aceşti paşi Iunie, 2014

necesită timp şi experienţă dar nu este cu nimic mai presus de laboriosul proces al creaţiei şi producţiei în care a investit artistul angajator până la a urca pe scenă. Judecătorul final rămâne plătitorul de bilet care vine la spectacol cu exigenţele celui care a ascultat albumul de zeci şi sute de ori şi care la rândul lui anticipează, evaluează şi reacţionează şi cu siguranţă nu va pleca de la concert fredonând spectacolul de lumini. În consecinţă, sarcina inginerului de sunet, cel care trebuie să preia acest mesaj şi să-l prezinte publicului, este extrem de complexă şi de cele mai multe ori cunoştinţele tehnice, oricât de vaste ar fi, nu sunt îndeajuns pentru a atinge acest scop. Acest detaliu important separă inginerii de sunet de simplii operatori de sunet.

Primii folosesc tehnologia exclusiv pentru a crea artă sonoră iar cei din urmă o operează.

De unde provin majoritatea celor care activează în industria live sound, care este pregătirea lor?

Trebuie menţionat din start că aici extremele sunt foarte abrupte, de la cei care au reuşit să combine ingineria audio de studio cu ingineria live audio la cel mai înalt nivel până la cei care nu au absolut niciun fel de legătură cu muzica, care prin împrejurări dictate de economia unui

de a deveni asistentul inginerului de sunet garanta şi pregătirea viitorului profesionist. Agenda unui studio audio era de a face muzică, iar ea diferă oarecum de priorităţile reciprocei în live sound unde firmele de rental au ca principală preocupare integrarea sistemelor audio de concert mai mult decât arta ingineriei live audio.

Mulţi producători de echipamente au dezvoltat programe de training pentru sistemelor lor dar ele sunt bazate mai mult pe partea operaţională şi nu pe tratarea conceptelor de bază ale ingineriei audio. Colegiile şi institutele oferă multe programe de pregătire, unele reuşesc să atragă lectori faimoşi din industrie, iar şansele celor Conceptul mentoratului care investesc atât bani cât a existat în lumea şi timp de studiu sunt foarte studiourilor de înregistrări mari comparativ cu cei care unde şansă începătorului nu urmează un program vocaţional. Institutul SAE de a deveni asistentul din Bucureşti este singurul inginerului de sunet colegiu vocaţional care oferă garanta şi pregătirea studenţilor un program de viitorului profesionist. pregătire, atât pentru clasa de studio cât şi pentru cea de live. Trebuie să mărturisesc că am fost invitat cu câteva zile în dintre aceşti oameni au reuşit să urmă să preiau clasa de live sound a producă rezultate foarte bune. institutului SAE iar răspunsul meu Conceptul mentoratului a afirmativ sper că va fi la înălţimea existat în lumea studiourilor de aşteptărilor studenţilor. înregistrări unde şansă începătorului eveniment au trecut de la a fi şoferii care încărcau şi descărcau sculele trupei la a opera consola de sunet.

Mulţi sunt cei care neregăsindu-se în a performa pe scenă au sfârşit în spatele unei console audio mixând pentru trupe. Alţii au fost avansaţi de la stadiul de tehnician de scenă la a deveni operatorul de sunet al trupei. În foarte multe cazuri agentul/managerul/tour managerul artistului „ajută” şi cu operarea consolei audio. Trebuie apreciat că în multe dintre aceste cazuri, chiar şi în lipsa iniţială a celor mai bazice cunoştinţe într-ale sunetului, mulţi

Iunie, 2014 sunetelive.ro

| Sunete | 23

NEWCOMER

Lee View

a.k.a. Liviu Marinescu Constanţa, Romania George DURBĂLĂU

P

asionat de tehnologia de profil, îmbină în seturile sale hibrid, producţiile proprii cu diferite track-uri din sfera muzicii techno.

Prezent în ultimii ani cu rezidenţa la clubul Hangout Movement (Constanţa) şi cu diferite apariţii în cluburile bucureştene Modern, Control etc. şi pe scena festivalurilor anuale de sezon, precum „Marea cu Sarea” (2010/2011/2012/2013) şi „Odata” (2011/2012). În 2011 pune bazele proiectului intitulat Kilabau Techno, proiect bazat pe comunitatea techno locală, ce include o serie de înregistrări audio/video, petreceri şi evenimente sub numele de „Kilabau Techno Night”, unde au fost prezenţi The Model, Lektronikumuz, precum şi alţi artişti de pe scena locală.

Anul 2013 aduce primul release semnat Lee View, la label-ul constănţean „Paranoia13”, şi o colaborare cu un label de profil din străinătate, materialul urmând a fi lansat în cursul anului 2014.

LEE VIEW SOCIAL https://www.facebook.com/LeeView.Kilabau https://www.facebook.com/KilabauTechno https://www.facebook.com/ParanoiaPlease

https://soundcloud.com/liviu-marinescu https://www.mixcloud.com/Kilabau/ https://www.youtube.com/paranoia13tv https://www.soundcloud.com/paranoiaplease https://www.paranoiaplease.bandcamp.com

24 | Sunete | sunetelive.ro

Iunie, 2014

INDUSTRIA

Suportul în INDUSTRIE (2)

De la banda magnetică la caseta audio Andi Enache

După cum vă amintiţi din numărul trecut, vă pomeneam despre vinyl şi toate formele acestuia de la cilindrul de ceară şi până la forma plăcii aşa cum o ştim şi cum se produce acum din ce în ce mai mult chiar dacă are o cotă de piaţă mică şi preţul e un pic cam mare. Cineva acolo sus (în music bussines) a intuit un reviriment sau poate este un fan, clar că foarte dedicat, al vinylului şi e şi în poziţia de a dicta pe o piaţă unde trendurile sunt extrem de urmărite şi sunt adepţi pentru orice însă mai ales pentru muzică. Probabil că această modă vine şi din felierea tuturor tendinţelor şi cum vintage şi clasic au revenit oarecum în atenţie se pare că şi vinylul este un răsfăţ pentru unii. Şi dacă e să vorbim de succesorii vinylului, într-o ordine strict cronologică a

26 | Sunete | sunetelive.ro

schimbării formatelor în muzică pentru performanţă şi progres, putem să vorbim de banda magnetică care mai târziu a căpătat şi o cutie care s-a materializat în mai multe forme însă cea mai cunoscută rămâne caseta audio – sau cum îi spune fiecare (în engleză – compact cassette).

Prin 1930, undeva în Germania s-a inventat banda magnetică şi era realizată dintr-un strat subţire magnetizat ce acoperea o bandă îngustă şi lungă de plastic, ca cea de film (explicaţia ştiinţifică: un polimer subţire continuu). Acest sistem analog a revoluţionat difuzarea şi înregistrarea sunetelor şi implicit a muzicilor. Radioul a profitat cel mai mult, în acei ani, cu toate înregistrările sale live ale orchestrelor şi ansamblurilor.

Acest format/suport a permis înreg-

istrarea pe mai multe piste care ulterior au putut fi amestecate şi în final editate într-un tot unitar cu pierderi tolerabile în ceea ce priveşte sunetul.

Banda magnetică este o tehnologie cheie ce stă la baza dezvoltării calculatoarelor deoarece pe ea se pot înregistra cantităţi mari şi de neegalat de date pentru a fi transpuse şi pot fi depozitate pe perioade lungi şi accesate rapid. În prezent, alte tehnologii pot îndeplini funcţiile de bandă magnetica. În multe cazuri, aceste tehnologii sunt înlocuite de bandă. În ciuda acestui fapt, inovaţia în tehnologia de bandă magnetică continuă şi este încă folosită la scară largă. Peste ani, banda magnetică poate suferi şi se poate deteriora prin aşa-numitul sindrom lipicios-vărsat. Acesta este provocat de absorbţia umidităţii în Iunie, 2014

liantul de banda şi aceasta poate face banda inutilizabilă. Acum câteva săptămâni citeam un articol în care o companie inventase o casetă cu bandă magnetică de vreo 125GB, ceea ce mă ducea cu gândul la faptul că vinylul şi caseta au un comeback şi că s-ar putea să urmeze cilindrul de ceară însă urmând trendurile actuale trebuie să fie ceară eco sau ecofriendly, de pe păşuni sau păduri de salcâm eco, fără nitriţi, şi de la albine netratate cu antibiotice şi atestată cu vreun sistem internaţional al calităţii eco. Că dacă nu e supermegaeco se alterează sunetele şi asta până nu vin chinezii şi trântesc o ceară sintetică de 2 yuani per kilogram şi produc cilindrii de umplu lumea şi nu mai ai loc în bibliotecă de atâtea albume/single-uri transpuse în ceară. Magnetofonul cu polarizare şi ştergere prin curenţi de înaltă frecvenţă a apărut prin 1941 atât în S.U.A. cât şi în Germania şi denumirea lui a fost dată de firma germană Telefunken.

Câţi dintre noi cei care suntem născuţi mult înainte de 1989 (că de revoluţie nu poate fi vorba) nu ne amintim de celebrele magnetofoane pe care părinţii noştri, în special taţii de familie, le cumpăra cu bani grei şi le îngrijeau, mai ales, capetele de redare o dată pe săptămână, la început cu spirt până aflau că acesta ataca acel fin cap de redare şi treceau la un lichid cu izopropilic... something şi care ajuta la nedepunerea mizeriei pe suprafeţe.

La mine în casă au poposit pe rând câteva maşini de redat sunetul, sub numele de magnetofon, vreo două Mayak, diferite modele, un Rostov şi cel mai târziu, şi cel care a apucat şi anii 2000 (pe care îl foloseam ca staţie la pickup) un magnetofon TESLA cu vu-metre pe leduri. A deţine un magnetofon la vremea aceea echivala cu a avea acum un terminal de redat sunetele, staţionar şi complex pentru că magnetofoanele pe care le-a avut tatăl meu erau toate, în afară de TESLA,

neamplificate şi le trebuia staţie şi ca să fie treaba treabă un equalizer pe care acum îl are orice telefon deştept (bineînţeles simplificat). În mod ciudat însă clar nostalgic mai am câteva benzi iar magul (varianta trendy de pe atunci a magnetofonului) Tesla cred că mai este pe undeva pe la tatăl meu pe acasă şi care fiind mare pasionat de muzică şi fost basist, nu cred că l-a aruncat deşi ştiu sigur că acum are o combină Sony care are de toate (cd, radio şi amplificare).

Progresul şi perfecţionarea tehnică şi concurenţa adusă aparatelor audio, odată cu apariţia tranzistorilor, a circuitelor integrate, au dus la diversificarea şi micşorarea

magnetofoanelor, precum şi la apariţia unui nou aparat, denumit casetofon şi care folosea suportul de bandă prinsă într-o casetă audio ce a fost inventat în 1961. Compania Philips se află la originea suportului revoluţionar de înregistrare ce astăzi poartă numele de casetă audio, o cutie miniaturală care conţinea o bandă magnetică înregistrată sau care putea fi înregistrată ulterior de utilizator.

Prin 1969 DuPont şi BASF, celebrele companii de chimicale franceză respectiv germană au început producerea unor caste cu bandă făcuta din crom dioxid I şi II care ofereau o audiţie mult superioară vechilor casete introduse pe piaţă de Philips.

Tot pe atunci au apărut şi minicasetele şi microcasetele însă cu alte întrebuinţare. Şi acest format era tot analog şi lăsa urme pe capetele de redare ale casetofoanelor (deşi folo-

seau şi ele bandă magnetică şi erau nişte magnetofoane în miniatură, şi-au luat denumirea după casetă).

La sfârşitul lui 1970 s-a introdus de către Dolby şi sistemul de noise reduction (un sistem dinamic folosit pentru acurateţea sunetului), cu primele variante A şi B, acestea fiind urmate prin anii 80 de variantele îmbunătăţite, profesionale sau de studio, C, SR şi S iar Bang an Olufsen a patentat către Dolby probabil varianta HX-Pro, cea mai folosită în prezent. Caseta, ca şi celelalte formate, a avut perioada ei de glorie şi a dat posibilitatea (ca şi banda) să poţi să îţi înregistrezi muzica pe care o vrei tu, să faci orice compilaţie vrei tu. Pentru unii Disc Jokey (denumirea completă a DJ-ului de acum) cred că a fost uşor pentru că nu se mai cărau cu case-uri întregi de vinyluri şi îşi puteau face playlist-ul de acasă, în linişte şi fără a fi deranjaţi. Cel mai interesant era că puteai refolosi sau reînregistra de multe ori o casetă, ceea ce reducea şi costurile cu suportul pentru cetăţeanul obişnuit care voia să aibă mai multă muzică, însă asta nu putea fi posibil în acelaşi timp deoarece caseta era în general de 60 minute şi maxim 90 de minute, deci un teritoriu limitat. Ştiu şi acum prieteni, colegi sau cunoştinţe care au o colecţie impresionantă de casete pe care clar că nu o mai folosesc, în primul rând că nu mai au la ce, în al doilea rând unele nu se mai aud bine din pricina folosirii excesive şi în al treilea rând, nu mai au casetofon la maşină (ba mai există cineva care are – e vorba de Vali Padure de la Rockshop.ro ) dar nu cred că ultimul, a apărut digitalul cu formatele lui CD, DVD, BLURAY , MP3 etc. şi sunt mai populare, mai uşor de găsit, mai uşor de folosit şi mai utile în anumite situaţii. Însă despre apariţia CD-ului şi renunţarea la celelalte formate avem multe de povestit şi voi scrie un alt material care să cuprindă CD-ul şi cel mai nou format, digitalul.

Iunie, 2014 sunetelive.ro

| Sunete | 27

DRESSEDINMUSIC

Generaţia „before it was cool” sau cum „ne îmbracă” muzica Diana Nicolae

M

uzica este o parte importantă din viaţa noastră. Când suntem trişti sau fericiţi, când ne plimbăm sau ne distrăm, ori pur şi simplu visăm cu ochii deschişi, ne place să ascultăm muzică. Muzica ne influenţează din multe puncte de vedere. Îţi face ziua mai bună, doar auzind cântecul preferat la radio, sau din contră, poţi să cazi în butoiul cu melancolie, pentru că acea melodie romantică a lui Barry White îţi trezeşte amintiri demult apuse. Dar, acestea sunt doar lucrurile mărunte de zi cu zi. Muzica are, de fapt, o putere mult mai mare. A influeţat societatea, politica şi cultura, a stârnit intrigi dar şi admiraţie, a inspirat generaţii şi a salvat vieţi.

Impactul muzicii asupra lumii s-a resimţit în foarte multe domenii, iar unul foarte important este moda. Muzicienii sunt în general şi trend-setters. A fost suficient ca Axl Rose să apară pe scenă cu o bandană, ca milioane de fani Guns ’N Roses să golească magazinele de bandane. Muzica se reflectă în modul de a ne îmbrăca, deoarece vrem să ne identificăm cu idolii noştri. Vrem să arătăm ca ei, să simţim ca ei, să ne comportăm ca ei, pentru că muzica schimbă stiluri de viaţă şi atitudini, de asemenea. Există foarte multe stiluri “născute” din genuri muzicale.

Rock, metal, punk, emo, pop, hiphop, indie etc, sunt doar câteva din genurile care “ne îmbracă”. Uneori, ele încep să fuzioneze, dând suflare altor stiluri. Un stil “ hibrid” care a luat naştere pe la începutul lui ’90, influenţat de stilul de viaţă al cântăreţilor de jazz din anii ’40, dar

30 | Sunete | sunetelive.ro

care n-a început să se bucure de popularitate, decât prin 2010, poartă denumirea de hipster.

Hipster subculture was cool before it was cool! În general, hipsterii sunt niste tineri boemi, asociaţi cu muzica alternativă şi indie, sunt nonconformişti când vine vorba de stilul vestimentar, poartă haine vintage sau second-hand, consumă mâncare organică şi duc un stil de viaţă alternativ. Hipsterii sunt pasionaţi de lucrurile din afara mainstream-ului, le place să fie originali şi nu le pasă de părerea comună. Aşa se văd ei între ei. Bineînţeles, părerile sunt împărţite. Există oameni care îi admiră pentru nonconformismul lor, în timp ce alţii îi găsesc extrem de enervanţi, din cauza faptului că resping ceva, doar pentru că foarte multă lume simpatizează acel lucru. În fine, să ne axăm pe fashion. Hipsterii iubesc moda!

Skinny Jeans

Şi nu, această categorie nu este destinată doar fetelor. Hipsterul mascul poartă şi el pantaloni strânşi pe picior. Cu cât mai uzaţi şi mai mulaţi, cu atât mai bine! Dacă stau şi mă gândesc, hipteriţele preferă leggings sau highwaisted jeans, în stilul anilor ‘90.

Deci, aveţi şanse să vedeţi mai mulţi băieţi în skinny jeans, decât fete.

Iunie, 2014

Stilul vestimentar

Moda este foarte importantă pentru ei. În primul rând, detectezi un hipster datorită hainelor sale. Nu-şi cumpără neapărat haine vechi şi ponosite din second-hand-uri sau caută în dulapul bunicilor. În ultimul timp, au apărut haine şi accesorii inspirate de acest curent, în mai toate magazinele din mall-uri. Există câteva piese vestimentare, care nu trebuie să lipsească nici în ruptul capului, din garderoba unui hipster care se respectă.

Nu trebuie să fii un “adolescent miop”, ca să porţi ochelari. Nici măcar tocilar nu trebuie să fii. Ochelarii nu trebuie să fie nici măcar adevăraţi. Dacă arată cool şi îţi dau un aer de Buddy Holly, hipsterul îi va achiziţiona garantat!

Nerd glasses

Scarves

Am ajuns şi aici. Celebrele eşarfe ale hipsterilor. Buline, pătrăţele, dunguliţe, inimioare, steluţe, nu contează!

Eşarfă să fie! Hipsterii ţin la sănătatea lor. Nu vor să răcească în zilele ploioase de toamnă, în timp ce… dunno, fac chestii de hipsteri.

Ok, această categorie este destinată doar fetelor. Dulapul mamei sau al bunicii ar trebui să fie plin de aşa ceva. De obicei, le poartă în combinaţie cu pantofi sau teneşi vechi/ decoloraţi/ uzaţi/crăpaţi/sfâşiaţi/zdernţăroşi. Sau noi, dar care par vechi/ decoloraţi/uzaţi/crăpaţi/ sfâşiaţi/ zdernţăroşi.

T-shirts Toată lumea poartă tricouri.

Nimic neobişnuit până acum. Dar, tricourile hipsterului sunt speciale. Fie că a găsit tricoul vechi cu The Ramones al tatălui său, din tinereţe, sau l-a cumpărat nou-nouţ de la H&M, hipsterul va arăta fabulos. Ce?! Doar fanii Ramones poartă tricouri cu Ramones?! Dacă eşti hipster, nici nu trebuie să ştii cine sunt The Ramones.

Atâta timp cât tricoul arată cool enough, hipsterul va fi mulţumit. Ei ascultă muzică mult mai obscură, oricum.

Vintage dresses

Acum că hipsterul şi-a ales ţinuta, poate să iasă la plimbare cu monociclul, în timp ce ascultă „technical brutal death metal with jazz fusion elements”, la walkman. Se poate relaxa, sorbind din cafeaua de la Starbucks, după care va merge în parc să-şi scrie biografia la maşina de scris.

Iunie, 2014 sunetelive.ro

| Sunete | 31

ALBUMULLUNII

Coldplay Ghost Stories Atlantic Records xxx Recenzie de Vlad Popescu Ca să fiu sincer, eram pregătit să cam spăl pe jos cu noul album Coldplay, moral îndreptăţit de cei 14 ani de când îi ascult, de 3 concerte văzute live şi o idilă muzicală iniţială destul de intensă durată până prin 2009. Premisele cu care am pornit la ascultarea noului album erau destul confuze: pe de o parte Mylo Xyloto din anul 2011 din punctul meu de vedere a fost un semi-flop salvat doar de 1-2 piese, pe de-altă parte semnele din ultimele luni premergătoare albumului erau bune. În speţă se aflase deja că vocalul Chris Martin s-a despărţit amiabil de zâna blondă şi antipatică cu care a făcut doi copii cu nume imposibile, ceea ce promitea un act de creaţie artistică plin de suferinţă adică implicit (conform canoanelor rock-ului şi exemplelor din trecut) muzică de bună calitate. În plus, a mai existat un prim single hipnotic şi zic eu foarte bun (Midnight), urmat de un al doilea (Magic) mai mult decât decent. Luna mai a adus însă prima dudă la orizont, al treilea single A Sky Full of Stars, un imn penibil produs de Avicii. Şi dudele continuă chiar din deschiderea albumului, Martin se plânge cum că You’re Always in My Head, dar nu prea convinge. Magic, compusă peste un riff de bas a lui Guy Berryman, mai readuce speranţa diluată însă rapid de următoarea piesă Ink. Martin se întoarce la status-quo-ul de corazon espinado cu True Love pentru a introduce piesa de rezistenţă a albumului, Midnight, compusă după o idee iniţială nepublicată a lui Jon Hopkins, colaborator şi producător al trupei încă de la anteriorul album. Dacă tot este un album care se vrea experimental, m-aş fi aşteptat la o direcţie exact de acest gen, mai electro, mai sofisticată şi mai lipsită de omniprezentele imnuri bombastice. Trip-ul solo al lui Chris Martin continuă cu Another’s Arms, Oceans şi cu ultima piesă O care exact aşa m-a lăsat, cu gura căscată şi cu un sentiment dubios de nedumerire. Nu este un album clar orientat spre pop şi hituri cum a fost Mylo Xyloto dar nu este nici o complet nouă direcţie în care probabil doreau să se mişte cei patru britanici, departe de platitudinea care, să fim sinceri, îi cam cuprinsese. Nu am ascultat noul album cu pretenţia unui nou Parachutes sau a unui Rush of Blood to the Head, vremurile se schimbă la fel ca şi persoanele. Din păcate Ghost Stories sună ca un album solo al unui Chris Martin deprimat, percuţia este în mare parte electronică, chitara destul de anemică, basul aproape inexistent iar armata de 5 producători reuşeşte să anihileze mare parte din personalitatea albumului. Din respect pentru ce însemnat Coldplay odată şi cu o mare bilă albă pentru schimbarea de direcţie, oricare ar fi ea, mă limitez la final să sper că albumul 2014 este doar o etapă de tranziţie către altceva. Rămâne de văzut către ce, între timp Chris Martin ar face bine să-şi mai cânte Fix You în oglindă. Des.

Iunie, 2014 sunetelive.ro

| Sunete | 33

RECENZII

The Black Keys Turn Blue Nonesuch Rec. xxxxx Recenzie de Vlad Popescu Mult aşteptat după excelentul El Camino din 2011, Turn Blue, cel de-al optulea disc Black Keys promitea bine deja după primul single (Fever) publicat in luna martie. Promisiune pe deplin îndeplinită: Dan Auerbach şi Pat Carney livrează 11 piese care marchează întoarcerea duo-ului la rădăcini, adică la un blues heavy plin de nerv. Albumul se deschide cu şapte minute psihedelice a la Pink Floyd pe care majoritatea trupelor le-ar fi păstrat pentru un final apoteotic al discului. Nu şi Black Keys, stăpâni pe meseria lor şi ajutaţi în ale producţiei de Brian Burton, a.k.a Danger Mouse, a.k.a jumătate din Gnarls Barkley şi nu numai atât. Mânuţa fină a lui Burton se simte în sound-ul mai electric şi mai elaborat, nu neapărat axat pe hituri radiofonica ci pe o audiţie mai intimă, un “headphone record” aşa cum cataloga discul chiar Dan Auerbach. Continuând tot într-o notă mai molcomă, discul încet-încet îţi intră sub piele, tensiunea chitarelor acustice din In Time şi Turn Blue (aş zice cea mai bună piesă a discului) prevestind şi prima descărcare de energie cu Fever, un mix bizar de rockabilly cu sound electro cu tentă europeană. Mai departe, Bullet in the Brain ţine ritmul cu chitara lui Auerbach scrâşnind înecată de reverb în vreme ce In Our Prime are mai puţine efecte dar o chitara mult mai murdară, mult hammond şi un intermezzo soul orchestral. Ultima piesă, Gotta Get Away pune punct discului oarecum neaşteptat, un rock sincer cu refren clasic.

Turn Blue vine după o perioadă lungă de turnee şi variate alte proiecte ale lui Auerbach, cum ar fi producţia albumului Lanei Del Rey şi un disc cu veteranul blues-ului Dr. John.

In plus, divorţul de soţia sa chiar în perioada cheie a creaţiei, a făcut ca acest ultim produs Black Keys să devină un album intim, intens şi foarte sincer. În artă, misery pays. Drept urmare, 5 stele din 5.

34 | Sunete | sunetelive.ro

Iunie, 2014

Damon Albarn Everyday Robots Warner Bros. xxxx Recenzie de Vlad Popescu Interesant la Damon Albarn este că întotdeauna a păstrat o anumită distanţă între el însuşi şi muzica pe care a făcut-o. Ca şi frontman la Blur a jucat rolul bufonului cu limbă ascuţită în vreme ce cu Gorillaz a creat o trupă complet virtuală. Chiar şi în cariera solistică în slujba world music, scriind opere în China sau cântând cu chitariştii din Mali, şi-a asumat calitatea de globetrotter în căutare de muzici exotice. Ce nu a făcut până acum a fost să scrie muzica despre el însuşi. Până acum. În 2014, toate obsesiile sale muzicale se regăsesc în acest debut solistic: texturi dub de tip Gorillaz, note şi ritmuri africane şi caraibiene, instrumentaţie clasică, coruri bisericeşti, totul împachetat de o voce surprinzător de gravă.

Contribuind la atmosferă este Brian Eno, producător dar şi colaborator activ pe câteva piese. Starea de spirit de pe întregul album Everyday Robots este una de intimitate, beaturi lente, poveşti din copilărie, impresii, senzaţii. Indiferent de cine este (sau vrea să fie) Damon Albarn de pe acest album, el este extrem de bun în ceea ce face.

Iunie, 2014 sunetelive.ro

| Sunete | 35

RECENZIILELUIBERTI Berti BARBERA

DAVE WECKL „CONVERGENCE”

Indiferent de valoarea unui muzician, consider că plasarea lui în topuri şi inventarea noţiunii de „cel mai bun” nu-i este folositoare şi nu are cum să-i arate calităţile reale. Nefiind un mediu concurenţial, muzica nu poate fi determinată de dispute pentru supremaţie, însă există o categorie de artişti mari, creativi, care pot oferi imaginea reală a muzicii. Ei nu doar ajung în această zonă stratosferică, ci se şi menţin la un nivel elevat, ceea ce e intr-adevăr de apreciat în orice domeniu. Un instrumentist de primă mână nu stagnează, ci vine cu tehnici noi şi idei legate de domeniul în care excelează. După câţiva ani ocupaţi cu workshop-uri şi înregistrări în diverse formule ca invitat, Dave Weckl, fără îndoială unul dintre cei mai spectaculoşi baterişti ai tuturor timpurilor, precum şi un remarcabil producător, a înregistrat un album propriu, cu piese noi şi o formulă instrumentală adăugată, într-o relaţie muzicală cum rar se mai aude, chiar şi în anul 2014, când ne tot întrebăm ce mai poate apărea cu adevărat nou în muzică. Abordarea este acustică, stilurile sunt îmbinate virtuoz, iar tehnica este uimitoare, la limitele expresiei şi percepţiei umane. Practic, asta uimeşte, dincolo de ceea ce ştim deja: incredibila acurateţe şi felul în care, componistic şi acustic, aceste instrumente comunică între ele, oferind un mediu sonor dens de o limpezime aproape ireală. „Convergence” înseamnă reluarea colaborării cu claviaturistul Jay Oliver, continuarea relaţiei cu incredibilul basist Tommy Kennedy, invitaţi precum Mike Stern şi momente de funk, latin şi jazz, precum şi tot ce e mai bun şi mai nou în materie de producţie muzicală. Amatorii de virtuozitate şi de bijuterii de producţie vor fi fascinaţi de acest album. Ceilalţi se vor delecta cu un album de jazz modern şi bun.

NATHAN EAST NATHAN EAST

Timp de mai bine de 3 decenii, Nathan East, printre altele fondator al grupului Fourplay, şi-a făcut admirat şi recunoscut tonul şi stilul pe multe înregistrări, astfel încât a devenit un instrumentist de referinţă, fiind deseori citat, studiat şi copiat. Cu siguranţă, lumea basului s-a schimbat de la apariţia lui Nathan East. După toată această experienţă, 2014 reprezintă totuţi o premieră în activitatea acestui admirabil muzician: a apărut primul său album solo, o capodoperă de producţie şi de interpretare. Toată experienţa lui de muzician este cumulată şi foarte rafinat compilată pe acest album eponim, cu un repertoriu cuprinzănd titluri cunoscute din muzica ultimilor vremuri, ajungînd chiar la piese de genul „Get Lucky”, pe care dealtfel Nathan East a înregistrat chitara bas. Compoziţii scrise de Bob James, Beatles, Stevie Wonder, Van Morrison sau Pat Metheny, trec prin prisma unei imense personalităţi muzicale, şlefuită în aproape 40 de ani de experienţă intensă şi continuă, pe un alt album-şcoală, care prin abordare, muzicieni, naturaleţe şi inspiraţie, ne aduce muzica fără aditivi, fără ingrediente artificiale, oferă complexitate unui limbaj care rămâne accesibil şi poate fi o veste bună pentru toţi cei abuzaţi de producţii pompoase şi găunoase.

Iunie, 2014 sunetelive.ro

| Sunete | 37

RECENZIILELUIBERTI

DAVID CHEVALLIER „A GAME OF MIRRORS”

NIR FELDER „GOLDEN AGE”

Asistăm la debutul unui chitarist considerat deja incerdibil, inovator şi inteligent. Nir Felder a creat valuri mari încă din 2005, când a debutat pe scena din New York. A cântat cu Esperanza Spalding, Terri Lyne Carrington, Meshell Ndegeocello , Chuck Mangione, Stanley Clarke, Jack DeJohnette şi Cassandra Wilson. În 2014, preia centrul scenei şi lansează albumul ”Golden Age”. Pentru acest debut, Nir Felder, şi el absolvent de Berklee, i-a cooptat pe pianisul Aaron Parks, pe basistul Matt Penman şi pe bateristul Nate Smith, toţi instrumentişti-fenomen, in plină expansiune tehnică şi creativă, pentru a-şi exprima propria viziune muzicală asupra vieţii. Sound-ul chitarei stabileşte în cele din urmă standardul albumului. Ciupite cu putere sau atinse delicat, corzile sunt bine controlate în stil, degajând noutatea sonoră, pe note lungi, spiralate, acorduri sofisticate, moduri sinuoase sau riff-uri solide.

Albumul nu are neapărat un concept la bază, însă titlul transmite un sentiment de ambiguitate legat de peisajul contemporan, dominat de aceeaşi dualitate, dar convins de propriile valori. Muzica derulează diverse impresii pe care istoria le reflectă în prezent. Toate aspectele, compoziţia, interpretarea, improvizaţia, calitatea sunetului, sunt revelate de artist într-un design creativ, nou, susţinut de un înalt nivel de virtuozitate, mai mult sub forma unei întrebări decât ca o declaraţie.

38 | Sunete | sunetelive.ro

„A game of mirrors” este un album acustic cu sonorităţi familiare, datând din vremuri diferite, admirabil îmbinate de un artist modern, dar si bine pregătit. Muzicianul francez David Chevallier, chitarist, specializat şi în muzica veche, recompune muzica lui John Dowland, aducând împreună renaşterea engleză şi jazz-ul modern. Un excelent instrumentist, articulează chitara într-un plan sonor mai variat din punct de vedere armonic, fără prea multe aluzii albastre, dar cu rafinament şi atenţie la echilibrul timbral dintre cele două instrumente cu corzi. Teorba este al doilea instrument prezent pe înregistrare, ceea ce ne ţine legaţi de Dowland şi de perioada în care acest fascinant instrument a devenit cunoscut. Teorba rămâne un instrument cunoscut, mai ales în ansamblurile de muzică veche, cu atât mai mult, prezenţa lui în acest context sofisticat rămâne plăcut surprinzătoare, mai ales prin măiestria cu care a fost realizat echilibrul. Vocea de soprană e cea mai apropiată de partitura originală, amintindu-ne că muzica pe care o ascultăm provine din perioada elisabetană. Chevallier a luat piesele lui Dowland şi le-a dat o altă formă prin orchestraţie şi printr-un admirabil control al expresiei instrumentului, ceea ce dă un aer proaspăt întregii producţii. Cele două lumi ale lui Chevallier se contopesc în ceva nou, unic şi foarte legat de miezul cald al muzicii.

Iunie, 2014

RUDY ROYSTON

„303” Există muzicieni al căror nume nu rezonează în aceeaşi măsură cu al marilor lideri de proiecte, însă importanţa lor în context, amprenta pusă de ei pe tablou este cel puţin la fel de vizibilă şi de esenţială. Discreţia unora e la fel de strălucitoare precum carisma celor mai populari, iar faptele sunt întotdeauna mai grăitoare decât vorbele. Bateristul Rudy Royston este modest şi cu umor atunci când îşi prezintă muzica, dar când ia beţele în mână şi se aşează la tobe, absolut totul îşi modifică semnificaţia şi intensitatea. Acum îl vezi atingând discret cinelele, pentru a trasa un groove pe care toată lumea dă calm din cap, apoi simţi presiunea unei explozii venite din acelaşi loc, cu aceeaşi inspiraţie. Acesta este Rudy Royston, bateristul acceptat cu bucurie de comunitatea muzicală, acelaşi care a preluat controlul sonor pe propriul album, numit „303”, reprezentând codul zonei în care Royston locuieşte, în Denver, Colorado. Lucrul la acest disc a necesitat timp, pentru că la lucrul în septet, cu două basuri, doi suflători, chitară, pian şi baterie poate deveni dezordonat, in schimb acest ansamblu se extinde şi se contractă după voie. Toate culorile sunt acolo, dar prind contur numai la momentul potrivit. Timpul, spaţiul şi consistenţa sunt la discreţia muzicienilor care au ales şi un repertoriu diversificat, care le permite o desfăşurare nuanţată.

O parte din piese par a fi doar fragmente de piese şi nu neapărat compoziţii complete, dar acest grup scoate frumuseţea din orice zgomot. Nu domină o singură stare, însă ideea şi direcţia sunt prioritare şi aduc prospeţime.

HELGE LIEN TRIO

„BADGERS AND OTHER BEINGS” Astăzi vom explora din nou habitatul sonor norvegian, cu maniera proprie de a defini jazz-ul, cu propria platformă de improvizaţie şi, desigur, cu ai săi strălucitori reprezentanţi, cu acel sound magic, obţinut în şi prin diferite formule, unele dintre ele deja consacrate. Un exemplu bun ar fi trio-ul condus de pianistul Helge Lien, creatorul unui nou moment magic, numai bun de împărţit, al unui sound distinct, adus la desăvârşire pe „Natsukashii” şi continuat pe „Badgers and other beings”, un set de zece piese care explorează noi aspecte ale reflexivului, ale experimentului, ale jocului ritmic şi modal, specifice acestui trio. După 13 ani, Per Oddar Johansen ia locul lui Knut Aalefjaer la baterie, ceea ce înseamnă o modificare a pulsaţiei, dar şi idei noi, energie nouă. Compoziţia de clasă mondială, la fel şi interpretarea şi calitatea producţiei fac din „Badgers and other beings” un eveniment de neratat pentru audiofili şi pentru cei care se bucură de jazz-ul nou. Helge Lien canalizează emoţia, păstrând lumina într-un mediu abundent în umbre şi melancolie, lansează note controlate, aerisit distribuite, dar suficient de coerente pentru a oferi un limbaj accesibil şi provocator, marcat de liniile de improvizaţie şi de nuanţele uşor întunecate, trasate de mâna stângă, intr-un stil componistic actualizat, marcat de Bill Evans şi Brad Mehldau, ceea ce ridică nivelul narativului muzical şi al comunicării.

JAN LUNDGREN

„FLOWERS OF SENDAI” Jan Lundgren reprezintă o parte a unei serioase şi inovatoare tradiţii a pianiştilor scandinavi. Inspirat de muzica tradiţională şi de improvizaţia jazz-istică, el s-a ridicat din această ligă şi şi-a construit o solidă reputaţie în Suedia, asta după o scurtă dar apreciată carieră de juniorat în tenis. Împreună cu mai vechiul partener Mattias Svensson şi cu bateristul Zoltan Csorsz, Lundgren înregistrează „Flowers of Sendai”, un album pe care simţim putere componistică şi un incredibil cumul de calităţi, reprezentând forţa incomparabilă a trioului. Stilul este accesibil, adică nu e nevoie de vreo licenţă academică pentru a fi descifrat, ci mai degrabă de un mediu potrivit de audiţie, care să-ţi asigure o bună calitate a sunetului, precum şi o poziţie de ascultare cât mai comodă. Improvizaţia melodică reţine atenţia, dar şi unitatea sunetului de ansamblu îşi transmite energia, complex şi inteligent, ajutându-ne să nu ne rătăcim. Interpretarea este la un nivel foarte ridicat, deşi totul sună natural şi neforţat. „Flowers of Sendai” conţine multă esenţă muzicală, într-o formă surprinzător de accesibilă, fiind uşor de acceptat chiar şi de cei care ascultă cu totul altceva.

Iunie, 2014 sunetelive.ro

| Sunete | 39

CLASSIX

Discuri noi de iunie în muzica clasică: eveniment, muzică veche, voci, contemporan Cristina Comandaşu

Se spune că a treia zi de luni din luna ianuarie este cea mai depresivă zi din an: într-o asemenea zi a plecat dintre noi unul dintre marii dirijori ai vremurilor noastre, italianul Claudio Abbado – era 20 ianuarie 2014. Ştiam atunci că urma să apară în februarie un disc ce-i purta semnătura; am crezut că acela avea să fie ultimul disc lăsat de Claudio Abbado, dar m-am înşelat (apropo, acel disc apărut în februarie, înregistrat alături de la fel de cunoscuta şi carimatica pianistă Martha Argerich este un bestseller în toată lumea şi este disponibil şi în România): în 30 iunie, casa de discuri Deutsche Grammophon, cu care Abbado a colaborat vreme de 50 ani urmează să lanseze cel care este cu adevărat ultimul disc al lui Claudio Abbado, o înregistrare din chiar ultimul concert pe care l-a dirijat, în cadrul Festivalului de la Lucerna, cu orchestra acestui festival: Simfonia a IX-a de Bruckner în prim plan. O simfonie “grea” - cântec de lebădă al unui dirijor de mare prestigiu: Abbado este, printre altele, cel care i-a urmat lui Herbert von Karajan la pupitrul Orchestrei Filarmonicii din Berlin.

MUZICA VECHE Sunt sigură că dacă s-ar face un sondaj printre cei care iubesc muzica clasică în general, mulţi ar spune că sunt fanii muzicii vechi – muzica secolelor XV-XVIII, pe care mulţi aleg să o interpreteze autentic, pe instrumentele asemănătoare cu cele care existau în vremea când aceste partituri erau scrise. O astfel de alegere a făcut şi o tânără italiancă stabilită însă de mulţi ani la Viena, Maddalena del Gobbo, care cântă la viola de gamba, un strămoş al violoncelului de astăzi. Pe albumul care apare în 6 iunie 2014, ea interpretează lucrări scrise în prima jumătate a secolului XVIII-lea: printre ele, şi lucrări semnate de Carl Philipp Emanuel Bach, unul dintre fii lui Johann Sebastian Bach – în 8 martie 2014 s-au împlinit 300 de ani de la naşterea lui Carl Philipp Emanuel Bach.

Şi Christoph Willibald Gluck s-a născut în urmă cu 300 ani: un mare reformator al operei secolului XVIII, cu un stil simplu şi suplu, admirabil pus în lumină de noul disc cu arii de Gluck semnat de tenorul german Daniel Behle şi ansamblul Armonia Atenea, condus de George Petrou.

Această formaţie a apărut şi întrunul dintre concertele de la miezul nopţii din ultima ediţie a Festivalului Enescu – nu mi-am închipuit că va mai sta cineva din public la sesiunea de autografe care a început la ora 1 noaptea, dar succesul lui George Petrou şi al muzicienilor săi a făcut ca românii să se înghesuie să cumpere CD-uri ce le poartă semnătura până spre 3 dimineaţa.

Indiscutabil, Armonia Atenea este unul dintre cele mai de succes ansambluri ale momentului: în fond, este deţinătorul premiului pentru cea mai bună înregistrare a anului 2013,

oferit de prestigioasa revistă Opera International. Aşa că nu e de mirare că nu unul, ci două discuri apar în 2 iunie: alături de ariile de Gluck, un disc care cuprinde unica muzică de balet scrisă de Beethoven şi foarte rar interpretată în integralitatea ei – “Creaturile lui Prometheu”, într-o versiune plină de nerv, flamboaiantă, aşa cum ne aşteptăm din partea unor muzicieni greci de mare calibru.

VOCI Şi cine iubeşte vocile din muzica clasică are ce să aleagă dintre discurile lansate în luna iunie. Marele eveniment este apariţia unui disc cu integrala operei “Giovanna d’Arco” de Giuseppe Verdi, ce-i are în prim plan pe Anna Netrebko şi Placido Domingo. Chiar şi cei care nu prea au legătură cu opera cred că au auzit de Placido Domingo – unul dintre

Iunie, 2014 sunetelive.ro

| Sunete | 41

CLASSIX cei trei tenori care au scris istorie la finalul secolului XX, şi un adevărat fenomen şi astăzi, la 73 ani, când încă cântă (şi o face bine) roluri de bariton. Iar Anna Netrebko este una dintre divele absolute ale teatrului liric de astăzi: o voce deosebită, de soprană cu o culoare întunecată, o femeie foarte frumoasă (a fost de altfel imaginea a numeroase branduri, de bijuterii până la vopsele de păr) şi o actriţă foarte bună. În 11 iunie 2014 se împlinesc 150 de ani de la naşterea unuia dintre marii compozitori post-romantici, Richard Strauss, iar această aniversare este marcată de apariţia unei noi versiuni a uneia dintre operele sale: Elektra, cu mari voci specializate în repertoriul german de la final de secol XIX – soprana Waltraud Meier şi basul Rene Pape. Şi dacă sonorităţile quasiexpresioniste ale operei lui Strauss sunt prea dure, puteţi alege multe mai blândele lieduri de pe noul disc al sopranei Anna Prohaska, o cântăreaţă austriacă cu o voce diafană care vă va crea un portret ideal al lumii germane.

Asta dacă nu vă place Spania (cum să nu-ţi placă Spania….). O Spanie prea puţin cunoscută a muzicii din vremea lui El Greco, Spania catolică, atât de inflexibilă, şi totuşi, Spania acelei muzici tradiţionale care trezeşte viaţa în inima oricui. “From Spain to eternity” se intitulează noul album al ansamblului coral “Plus Ultra” cu data de apariţie în 2 iunie 2014.

CONTEMPORAN CROSSOVER Şi am lăsat la final ce ar putea fi mai interesant: noul disc al Tinei Turner apărut la Deutsche Grammphon. Da, este vorba despre acea Tina Turner, o super-vedetă a muzicii pop care anul acesta împlineşte 75 ani şi care lansează un nou disc la cea mai cunoscută casă de discuri specializată în muzica clasică. “Beyond: Love within” se intitulează acest album care reuneşte piese crossover interpretate de grupul Beyond, adică Tina Turner, o soprană elveţiană, o cântăreaţă dinTibet şi alta din India. O experienţă muzicală

42 | Sunete | sunetelive.ro

fascinantă, de încercat măcar odată – discul apare în 9 iunie 2014.

Tot despre experienţe spirituale vorbeşte şi noul disc al compozitorului Richard Reed Parry: “Music for heart and breath”. Tot Deutsche Grammophon propune acest album surprinzător ale acestui compozitor cunoscut mai curând datorită grupului indie-rock Arcade Fire, cu care a obţinut o nominalizare la Grammy. O muzică foarte interesantă, fragilă şi sensibilă:

muzica clasică pentru urechile contemporanilor noştri, altfel de muzică clasică contemporană. Şi în fine, în iunie este timpul şi pentru “Time for three” – un trio american care în 24 iunie 2014 îşi lansează primul disc apărut la Universal Music America. Şi dacă binecunoscutul dirijor Simon Rattle spunea despre “Time for three” că reprezintă viitorul muzicii, cred că e cazul să-i descoperiţi pe aceşti artişti care reinventează muzica clasică.

Iunie, 2014

LIVE

Rolling...

LIVE from Oslo!

Andreea Chelsoi

S

unt în avion spre Portugalia.

Am stat 3 zile în Oslo, centrul universului Rolling Stones pentru o săptămână.

A trecut o lună şi jumătate de când s-a anulat turneul din Australia şi de atunci a fost linişte dar e pe cale să fie mult zgomot. Eram în Australia când s-a anulat turneul dar am mers totuşi cu excursia înainte şi am întâlnit pe drum o mulţime de fani cu sute de concerte în spate care călătoresc prin lume cu fiecare turneu şi stau în faţă la toate concertele. Ei se miră când mă văd pe mine cu mult sub media lor de vârstă, eu mă mir uitându-mă la ei şi întrebându-mă cum reuşesc să facă asta.

Rolling Stones reprezintă un fenomen din foarte multe puncte de vedere, pe lângă longevitate, pură istorie rock şi o poveste care pare că se scrie dintotdeauna au o armată devotată de fani prin lume, mai nou şi prin România, care ar tot merge la concerte dacă ar avea ocazia. Întâmplător sau poate nu chiar, pe străzile însorite în perioada asta din Oslo m-am reîntâlnit cu cei pe care i-am cunoscut în Australia, de data asta şi eu venisem cu mai mulţi prieteni, şi ei la fel. Ne-am unit forţele şi în ziua concertului mă salutam cu oameni de prin toată lumea la fiecare două minute mergând prin arenă.

Formaţia e aşteptată în Europa din 2007, de la ultimul turneu, au fost câteva concerte dar numai în Londra, turneul începe din Oslo şi nimeni nu ştie la ce să se aştepte.

Practic începe totul de la zero,

44 | Sunete | sunetelive.ro

formaţia are nevoie de un concert bun ca să prindă forţe noi, iar publicul e bucuros că revin pe scenă, fără aşteptări sau certitudini că va fi într-un fel, mai ales după şocul de la jumătatea lui martie când prietena lui Mick Jagger s-a sinucis. Înainte de concert am fost la întâlnirea fanilor de la hotelul de lângă arenă. Oameni de peste 40-50 de ani. M-am împrietenit cu Ken, din Japonia, are poze cu formaţia din tot felul de turnee, e clar că face asta de mult timp şi este foarte entuziasmat de concertul din seara asta.

Mă plimb şi eu printre ei şi văd că oamenii mă recunosc drept „fata norocoasă din Abu Dhabi”, după povestea pe care am scris-o în Sunete, în numărul de martie. Eu abia am fost la 5 concerte şi deja trăiesc o poveste fabuloasă, mulţi dintre ei merg la turnee de 20 de ani şi nu au trăit aşa ceva.

Mergem spre arenă unde absolut toată lumea poartă ceva cu logo-ul Rolling Stones, eu am biletele cele mai ieftine Lucky Dip, e un fel de loterie, 500 de bilete se vând la preţ mult mai mic, trebuie ridicate personal şi doar atunci poţi afla unde sunt locurile. Eu am nimerit acces general, perfect pentru că nu aş fi vrut să stau în tribune.

Am intrat într-o arenă imensă dominată de o scenă uriaşă şi diferită de cea din Abu Dhabi.

La fix ora anunţată se aud tobele, luminile încep să danseze pe ritm şi apare în scenă Keith Richards cu câteva acorduri greşite dar

recuperează prin forţă cu „Jumping Jack Flash”, apar şi ceilalţi sărind şi cântând cu forţă, legendele astea de 70 de ani emană bucurie pură să facă asta.

A fost o ştire în Billboard cum Stones sunt nr. 1 pe lista celor mai bune 25 de trupe live şi păstrează locul din 1990. Atunci a fost ultima dată când Keith Richards a cântat „Can’t be seen”, până în Oslo!

Mă bucur enorm să fiu aici să o aud şi eu pentru prima dată. Îi iese bine, e o piesă alertă şi îl ajută mult Lisa şi Bernard care susţin puternic refrenul, tot ei recuperează când Keith uită să intre pe vers. E haios, trupa funcţionează organic, se completează şi transformă din mers momentele cele mai importante.

Mick Jagger a cântat „Worried about you”, surpriză uriaşă pentru setlist-ul obişnuit al trupei. În general încearcă să prezinte toate „hit-urile” în locurile noi pe unde ajung dar în Oslo au tot fost şi sunt pregătiţi şi pentru rarităţi ca piesa asta.

La un moment dat Mick parcă ceartă o fată în versuri, ai putea ghici cine e fata sau ai putea ghici că suferă dar o cântă într-un fel care parcă îl vindecă.

A fost una dintre acele piese despre care lumea credea că vor fi eliminate din setlist în urma eveniIunie, 2014

mentelor furtunoase din lumea Rolling Stones. Dar a cântat-o şi a cântat-o bine şi cu determinare, nu a arătat că „încă mai poate”, a arătat că „se poate”, cazi şi te ridici, devii mai puternic şi mai bun.

Pe parcursul concertului a părut relaxat, încrezător şi bucuros să fie din nou pe scenă, fiecare piesă a fost ca o gură de aer proaspăt.

Sunt în formă, arată bine şi sună excelent, toată lumea e în al nouălea cer. „It’s Only Rock ‘n Roll” e piesa care cumva povesteşte secretul lor, e doar muzică dar face lumea să se învârtă şi face ca tot restul să nu mai conteze. Când ajung la partea cu „suicide right on the stage” Mick parcă accentuează versurile, nu se fereşte să le spună.

Au mai cântat „All Down the Line” momentul prin care aduc un tribute tuturor celor care i-au inspirat pe ei, vedem cum se scrie istoria şi cum se continuă ciclul cu oamenii care îi inspiră pe alţii să facă lucrurile care le plac.

La fiecare concert publicul votează o piesă care să fie inclusă în concert. În Oslo a ieşit „Let’s Spend The Night Together”, din fericire una pe care ştiau să o cânte. Jagger a recunoscut că oamenii ar fi vrut să audă „Take on me” de la A-ha care sunt din Oslo, chiar a cântat un refren.

Au mai cântat „Emotional Rescue”, „Honky Tonk Women”, „You Got the Silver” şi spre bucuria mea acest „Can’t Be Seen”, am tot fredonat piesa asta în Oslo şi a rămas ca soundtrack al oraşului. „Midnight Rambler” cu Mick Taylor, fostul lor chitarist care a părăsit trupa de mai bine de 20 de ani, „Miss You” şi „Gimme Shelter” cu minunata Lisa Fischer, „Start Me Up” şi toată arena cântă, aplaudă şi dansează. Cum spune şi versul, e clar că Rolling Stones nu se vor opri niciodată, scena este exact elementul care îi ţine în priză. „Sympathy for the Devil”, „Brown Sugar” şi câteva minute mai târziu începe bis. Aduc corul pe scenă şi cântă din nou „You Can’t Always Get What You Want”, piesa despre

cum totul se întâmplă cu un motiv, un moment magic cu un final nou care a surprins chiar şi pe cei mai mari experţi în concertele Rolling Stones.

Ultima piesa, „Satisfaction”, already pe scenă ca nişte copii, sar de bucurie şi cântă cu drag. După ultimul acord apare un cadru cu Keith care stă în genunchi cu chitara lângă el, cu o privire plină de satisfacţie.

Ronnie îşi aruncă mâinile prin păr, toată lumea respiră o gură adâncă de aer şi se vede că şi-au pus toată energia în concertul ăsta. Şi noi suntem cam la fel, obosiţi dar fericiţi, ce revenire! Ce fenomen!

Ce legende!

A doua zi în gară şi la aeroport toată lumea purta tricouri Rolling Stones. Am luat avionul spre Portugalia împreună cu Gabor din Ungaria care a început de când era mic şi încearcă să nu rateze nicio ocazie de „a-i mai vedea o dată, poate e ultima dată”. Merge la concerte de 16 ani şi arată ca un puşti. Pasiunile şi lucrurile la care ţii te menţin tânăr până la 70 de ani, şi mai departe.

Pornim împreună spre Lisabona pentru al doilea concert, de data asta un festival în aer liber cu 90,000 de oameni. O să fie interesant!

Pe blog apar poze din aventura cu Rolling Stones prin Europa şi filmuleţe din fiecare oraş.

Iunie, 2014 sunetelive.ro

| Sunete | 45

HEFEMEANSROCK!

I’m the Trip HEFE

I

’m the Trip s-a format în mai 2012 din dorinţa de a completa scena muzicală sibiană cu elemente de rock modern, rezultând un gen muzical alternativ ale cărui influenţe principale vin din desert rock, punk şi grunge. Formaţia a debutat în Decembrie 2012, bucurându-se de succes de la prima apariţie, până în prezent, cântând alături de trupe cum sunt Partizan, Infected Rain, Grimus, Touluse Lautrec, Travka ş.a. I`m the Trip este câştigătoarea Maximum Rock Suport Pentru Underground 2014. Repertoriul formaţiei cuprinde în special piese proprii dar şi remake-uri la piese de la Billy Idol, Queens of the Stone Age, Eagles of Death Metal sau White Stripes. Spectacolul I’m the Trip înseamnă multă energie, prospeţime şi un sound aparte. I’m the Trip sunt: Bass – Adi Seven / Chitară, Voce – Gabi / Percuţie – José Tamborilero / Chitara – Gabriel Sarkadi.

În primul rând felicitări pentru câştigarea concursului Maximum Rock. Cum vă simţiţi în această postură şi ce a însemnat acest concurs pentru voi?

I’m the trip: Mulţumesc pentru felicitări! Ne-am înscris la Maximum Rock imediat ce am terminat demo-ul. Am simţit probabil nevoia de a testa melodiile şi linia pe care am pornit. Ascultăm multă muzică şi foarte variată, compunem la fel de variat, motiv pentru care vrem să ştim care este cea mai bună idee. Cred că asta ar trebui să însemne orice concurs… iar Maximum Rock a venit perfect pe nevoia asta.

Faptul că l-am şi câştigat e un motiv în plus să credem în ceea ce facem.

Hefe: În ce context a apărut I’m

the trip?

I’m the trip: Chiar luna asta facem 2 ani. Am apărut dintr-o nevoie pe care au simţit-o mai multe formaţii care acum îşi fac treaba în Sibiu… Nevoia de a diversifica. Acum 3 ani aveam metal, jazz, funk, blues şi cover bands. Acum avem proiecte de grunge, punk, indie, brit, stoner, plus muzică electronică. Câteva trupe noi dar o scena mult mai productivă.

http://facebook.com/imthetrip http://twitter.com/imthetrip http://soundcloud.com/im-the-trip

Hefe: Care ar fi după părerea ta punctele forte ale trupei? Ce deosebeşte trupa I`m the Trip de

restul trupelor de gen de la noi?

I’m the trip: În primul rând suntem o trupă nouă, proaspătă, cu energie şi entuziasm. Nu ne diferenţiem cu nimic de trupele de gen, motiv pentru care suntem încă în gen... Totuşi cred că e foarte important ce transpirăm pe scenă şi cum ne legăm cu publicul… dăm mare atenţie acestui lucru.

Hefe: Cât de mult sunteţi dispuşi să vă sacrificaţi din timp pentru a face treaba cu formaţia? Cât repetaţi pe săptămână?

I’m the trip: Facem în medie două repetiţii pe săptămână iar când avem concert repetăm mai des. Cred că atâta suntem dispuşi să „sacrificăm”.

Hefe: Când aveţi de gând să

Iunie, 2014 sunetelive.ro

| Sunete | 47

HEFEMEANSROCK!

scoateţi primul album de studio?

I’m the trip: Ne propunem să avem finalizate piese pentru un album până la sfârşitul lui 2014.

com/imthetrip. Deocamdată tot ce scoatem e gratuit. E un efort care merită când vezi că eşti ascultat.

Hefe: Veţi încerca să ieşiţi şi să cântaţi şi în afara ţării?

I’m the trip: Avem piese în engleză dar pregătim şi ceva în română. Vorbim un limbaj universal... Muzica… credem că merită încercat!

Hefe: Care sunt principalele scopuri pe care vreţi să le atingeţi în 2014?

I’m the trip: Material pentru un album şi un tur prin oraşele mari din ţară.

Hefe: Cât de mult consideraţi că vă puteţi promova cu ajutorul internetului? Care este site-ul vostru? V-aţi gândit să daţi la downloadat gratuit piesele voastre pe net?

I’m the trip: Este deocamdată cel mai la îndemână canal de comunicare cu publicul nostru în afara scenei. Avem pagina oficială www.imthetrip.com şi suntem foarte des disponibili pe facebook la www.facebook.

48 | Sunete | sunetelive.ro

Hefe: Din România ce trupe apreciaţi şi alături de cine aţi vrea să cântaţi?

I’m the trip: Apreciem trupele consacrate din alternative care au pus umărul ca să vorbim astăzi despre gen: Partizan/ Timpuri Noi, Vita de Vie, Coma, AB4, Omu cu şobolani. Nu avem preferinţe cu cine împărţim scena.

Hefe: Zi-mi 3 albume de care nu te-ai putea despărţi niciodată.

Gabi B. a.k.a. „Mr. Purple”: Faith No More – King for a Day… Fool for a Lifetime Nirvana – Nevermind Queens of the Stone Age – Songs for the Deaf Adi S. a.k.a. „Seven”: Red Hot Chili Peppers – Blood Sugar Sex Magik Incubus – S.C.I.E.N.C.E. Bush – Sixteen Stone Adi B. a.k.a. „José”: Deftones – din 1995 până în 2005 Primus – They Can’t All be Zingers (2006) Kenny Garrett – Triology (1995) A Tribe Called Quest – The Anthology (1999) Gabi S. a.k.a. „Tuti” The RH Factor – Distractions Sublime – What I got Funkadelic – Maggot Brain Iunie, 2014

FESTIVAL

Delahoya 2014 (anul 18) REÎNTOARCEREA ACASĂ

D

elahoya, primul festival de muzică electronică din Cluj-Napoca şi unul dintre cel mai longevive din ţară ajunge la ediţia cu numărul 18.

Este o ediţie specială, atât prin faptul că festivalul atinge vârsta majoratului, cât şi prin reîntoarcerea în locul unde a început totul: Pădurea Hoia, Cluj-Napoca. Un loc mistic despre care se spune că atrage extratereştrii; tocmai de aceea, prima ediţie Delahoya s-a desfăşurat sub sloganul „Aliens Landing”. Acum, în 2014, aşa cum îşi doreau toţi fanii festivalului, Delahoya se întoarce ‘acasă’, pe dealul Hoia.

Ca în fiecare an, line-up-ul va fi unul divers şi fresh, fiind constituit din DJs şi producători de talie mondială, cu sprijinul celor mai în vogă Djs români.

Festivalul va debuta Vineri, pe 4 iulie, cu o petrecere în club, care, practic, va fi warm-up-ul festivalului.

Evenimentul va avea loc în Club Shelter şi îi va avea ca invitaţi pe Mr. Goju, Subgate, Dannilov, NDJ şi Roberth.

Sâmbătă, 5 iulie, va alea loc binecunoscuta paradă Delahoya, pe

50 | Sunete | sunetelive.ro

timp de zi caravana de camioane cu petrecăreţi străbătând tot oraşul.

La lăsarea serii, cu mic cu mare, toată lumea se va îndrepta înspre locul unde va avea loc evenimentul open-air propriu-zis: Dealul şi pădurea Hoia.

Acolo vor fi amplasate două scene: un cort imens pentru iubitorii muzicii „4 pe 4”, respectiv house şi techno şi o scenă outdoor unde se va auzi sound cu ritmuri rupte, brokenbeat, cum ar fi breakbeat, garage, 2Step, glitch-hop, reggae, ghetto funk sau drum&bass.

La cortul techno îi veţi putea auzi pe Luigi Madonna (Drumcode, IT), Michael Placke (Exquisite, Berlin), Găsiţi toate detaliile despre eveniment pe www.facebook.com/ DelahoyaOfficial

Danny Murano (Subforce, Austria), Horace Dan D (Skills, Ro) sau Just D’Light (Skills, Ro). La scena brokenbeat, headlineri sunt DJ Vadim de la celebrul label Ninja Tune şi nemţii

de la Funkanomics, care au avut o ascensiune foarte rapidă pe acest segment muzical în ultimul an. DJ Vadim este un veteran care ne-a mai vizitat ţara, primind de fiecare dată feedback pozitiv de la fanii români.

Despre „Daddy Vad”, rusul naturalizat în Marea Britanie, se spune că este omul care nu rămâne niciodată fără idei, reuşind în permanenţă săşi surprindă auditoriul cu groove-uri şi seturi noi şi inedite. Alături de el îi veţi mai putea vedea pe Sensor – care vin de această dată cu un Dj set exploziv, în stilul lor deja consacrat – Blanilla, Dj şi producător român cu release-uri la case de discuri prestigioase din Anglia sau Suedia, Pop Killers – misteriosul trio electro care s-au făcut remarcaţi prin energia şi dinamismul seturilor lor şi Manki & Stieb, duo-ul din Bucureşti care au fost selectat chiar de Cassius la un masterclass de Djs în Franţa.

Până dimineaţă, rimturile electronice vor pune stăpânire pe toată zona, într-o armonie perfectă a naturii cu muzica şi oamenii. Aceasta este ideea pe care festivalul Delahoya încearcă s-o transmită: aceea de comuniune între oameni şi natură, totul cu ajutorul muzicii.

Iunie, 2014