www.sunetelive.ro
GRATUIT
MARTIE 2015
BJÖRK
LEBĂDĂ ALBĂ ÎN LACUL NEGRU
ROBIN HOT CHIP POETRIP ANDREI BUCURECI BLUR
ISSN 2392-9820
Agendă muzicală proaspăt relaxată, versatil necesară, care împacă zona alternativă cu cea urbană, atentă la proiecte locale şi conectată la importuri. Başca, Sunete se ambiţionează să ajungă la oameni şi prin intermediul hârtiei. Din 2003.
REDACTOR-ŞEF
Mihai Tiţa mihai.tita@zilesinopti.ro COLABORATORI
Paul Breazu Cătălin Mesaru Cristi Mărculescu Andrei Bucureci Ioana Pelehatăi ART DIRECTOR
Claudiu Oană
claudiu@zilesinopti.ro DISTRIBUŢIE
Dan Budoi
dan.budoi@zilesinopti.ro VÂNZĂRI
Speranţa Velicu
speranta.velicu@gmail.com PUBLISHER
Marian Gîlea
marian.gilea@zilesinopti.ro
DE MIHAI TIŢA
Gata. S-a schimbat. Vrei, nu vrei, ăsta e primul număr cu #sunetenoi. Pe hârtie. Fără competiţie, piaţa e pustiu. Da’ ce zic eu? Greul abia acum începe. Ies niţel afară, trag aer în piept. Nu-i vom mulţumi pe toţi. Nici măcar pe noi, uneori. Într-un bloc din apropiere, începe „Cuba, Cuba”. Fereastra larg deschisă, într-o februarie mai prietenoasă decât o ştiam. Aştept până la „Cuba, Cuba, cu banii vreau s-arunc”. Începem uşor, graba strică taraba. Ne vom uita de câteva ori înainte să ne aşezăm. Muzica. Toată lumea o ascultă. Fiecare cu părerea lui. Sunete va fi mai atentă. Mai versatilă. Mai obscură sau, dimpotrivă, mai pop decât te aştepţi. Plecăm urechea la Poetrip, dar şi la DOC. Hot Chip, dar şi Calvin Harris. Cu o copertă şi un cover story despre Björk, care, aşa cum spune Paul Breazu, „se vindecă în văzul lumii”. Asta potriveală, frăţior. Arată-ne punctele slabe. Obrazul. Fă-ne morală. Afară, pe o stradă numită Lunca Florilor, continuă: „Cuba, Cuba, Cuba, în Cuba vreau s-ajung.”
CONTACT
sunetelive.ro
facebook.com/sunetelive.ro evenimente@sunetelive.ro sunetelive.ro martie 2015
FILTRU 19 PIESE ESENŢIALE PE LUNA ASTA DE LA ANGEL HAZE, DOC, NOEL GALLAGHER, JUNGLE, TEMPLE INVISIBLE, HOT CHIP ŞI AŞA MAI DEPARTE ALESE DE MIHAI TIŢA FOTO: KAITLYN AURELIA SMITH, LA PITCH ŞI REVERB
FILTRU // 19 PIESE
BUCATA LUNII
Blur
Go Out După o sesiune ratată în 2012, Blur au înfruntat canicula la Hong Kong şi au terminat albumul, după 12 ani de Gorillaz şi Damon Albarn
Într-o noapte din iunie 2014, cu ocazia unui gig la Royale Boston, un club destul de posh pentru un boem crescut într-o suburbie din estul Londrei, Damon Albarn, purtând căciula cu elefant nelipsită din recuzita turneului de promovare pentru Everyday Robots, anunţa publicul că urmează ceva ce nu trebuie luat prea în serios. „If it doesn’t go well, I promise you I’ll never do it again.” Începea „Song 2”, pe care o cânta pentru prima dată pe scenă fără colegii din Blur. Urechile elefantului
sunetelive.ro martie 2015
săreau sus-jos. Un moment cheie în istoria recentă a unei trupe care n-a mai scos nimic de la Think Tank. Adică de vreo 12 ani. Iar dac-ar fi să-l cred pe Christgau, care spunea despre Blur că de la Parklife încolo au fost mai preocupaţi de cum să-şi vândă albumele, decât de muzică în sine, atunci ar trebui să cred şi faptul că era inevitabil. De la reuniunea din 2008, la sesiunile din 2012, când Albarn a spart gaşca, tachinarea trebuia să ia sfârşit. Şi va lua, pe 27 aprilie, când va ieşi The Magic Whip. Al optulea.
CELE MAI COOL TWEET-URI
Kanye West „Fame is often looked down upon in the design world, so it’s actually been something I had to overcome.”
Kevin Morby Dancer FKA Twigs „I’ll be down in 5, I am wearing 8 past lives and I smell like jasmine. you can’t miss me.”
Jon Hopkins „Listening to some Enya.”
Anul trecut, prin octombrie, fostul toboşar de la Woods scotea la tarabă al doilea album, Still Life. Unul care dedică o parte din bucăţi rock-ului din categoria Americana, iar altă parte folk-ului şaptezecist dylanescian. Ascultabil în primul rând pentru că e construit cu migală. În acelaşi timp, „Dancer”, video single-ul proaspăt scos luna trecută, e niţel altă mâncare de peşte. Un peşte scos din râu limpede şi rebel de munte, cu reverb pe chitară şi fără tobe. Imn al dimineţilor cu apă fiartă la foc de lemne, după o noapte petrecută-n cort. Un septembrie spre octombrie, nici măcar de vară. În contre jour, videoul e în cadru urban, tocmai ca metafora să curgă.
sunetelive.ro martie 2015
Jimmy Napes
Give It Up LA 27 DE ANI, DOMNUL NAPES E CO-PRODUCĂTOR AL UNOR PIESE PRECUM „STAY WITH ME”, TRISTEŢEA AIA LU’ SAM SMITH, SAU „LATCH”, A BĂIEŢILOR DE LA DISCLOSURE. A MAI PRODUS PENTRU MARY J. BLIGE SAU JESSIE WARE. DEŞI ÎNCEPE SĂ FIE TOT MAI CĂUTAT, OMU’ ŞI-A ACORDAT TIMP ANUL ĂSTA PENTRU PROPRIUL ALBUM. DE URMĂRIT.
FILTRU // 19 PIESE
Courtney Barnett
Pedestrian At Best Isteaţă şi ironică, puştoaica din Melbourne a atras atenţia încă din 2013, doar că bucata asta iese din paradigma fals melancolică de-atunci. Pentru că „Pedestrian At Best” e mult mai energică, are distort pe voce şi un riff de chitară obsesiv, aproape caricatural. De fapt, videoclipul e plin cu clovni, nimic prea serios. „Put me on a pedestal and I’ll only disappoint you”. Bravo, drăguţo, hai că-ţi fac cinste cu o bere.
sunetelive.ro martie 2015
Hot Chip Huarache Lights
Fără sclipirea excentrică ale unor „Ready for the Floor” sau „I Feel Better”, bucata asta nouă e, totuşi, a naibii de molipsitoare. Lucru pe care Hot Chip ştiu să-l facă atât de bine, chiar dacă pedala e vizibil slăbită. Videoclipul e filmat de Andy Knowles şi inspirat de-o instalaţie a artistului american Robert Bell. Albumul Why Make Sense? pică în mai.
Tei Shi „I have no timeline. I really don’t care.”
Lorde
Bassically În primăvara anului trecut, Glass Animals scotea „Holiest”, o bucată-n colaborare cu Valerie Teicher. Foarte plăcută. Tipa născută la Buenos Aires a continuat cu un cover după Beyonce, la „No Angel”, iar în februarie ne-a pus pe tavă un video single proaspăt. Şi mai plăcută, apropiată de Banks şi calibrată cum trebuie acestui R’n’B de generaţie „alternativă”. Numitul PBR&B, ia caută.
sunetelive.ro martie 2015
FILTRU // 19 PIESE
Temple Invisible
Sudden Acts (Liar Optimix) Despre trupa noastră care tocmai şi-a scos primul album astă iarnă pare că se scrie mai mult pe-afară. Reviste precum Hunger, The Line of Best Fit sau, cel mai interesant, Clash, au lăudat construcţia masivatachiană de dark-synth-pop în care se manifestă cei trei. Maestrul Liar la butoane a remixat bucata „Sudden Acts” aşa cum se cade.
Noel Gallagher’s High Flying Birds
Ballad Of The Mighty I Videoclipul prea-plin de el şi un interviu de anul trecut în care spunea că nu prea poate să-şi lanseze al doilea album solo din cauza reeditărilor Oasis sunt de-ajuns să înţelegem că Gallagher nu renunţă nici acum, după atâţia ani, la paradigma arogantă. Chitara de pe bucată e a lui Johnny Marr, de la The Smiths. Mai vedem.
sunetelive.ro martie 2015
Jungle Julia
Londonezii Tom McFarland şi Josh LloydWatson au reuşit, într-un timp destul de scurt, să facă din proiectul Jungle un fenomen. De pe debutantul autointitulat au mai scos un videoclip, la fel de şaptezecist, la fel de dansant. La rădăcină, acelaşi funk înainte să ajungă disco. Bucuros.
Bob Moses First to Cry
CU URECHEA APLECATĂ CĂTRE SYNTH-POP ŞI TRIP-HOP, DUO-UL DIN BROOKLYN FAC NIŞTE DEEP HOUSE MOLCOM, MINIMAL TEXTURAT ŞI APROAPE NOSTALGIC. FYI: BUCATA ASTA NU FACE PARTE DE PE PRIMUL LOR LP, ALL IN ALL, PE CARE-L RECOMAND.
Angel Haze Gxmes
Poate că a trebuit să apară acele tweeturi, la sfârşitul lui 2013, ca s-o luăm în serios pe Raeen Roes Wilson, din Detroit. „It’s so annoying that my label could tell me that if I fucking finished my album before the summer it would be out this year. I have gone to bat for this music. I have gone to bat for
sunetelive.ro martie 2015
myself. I have literally sat fucking sleepless and starved crying over this shit.” Şi l-a aruncat pe Soundcloud. Apoi, a mai trebuit să scoată New York, atât piesa, cât şi EP-ul cu acelaşi nume, ca să rămânem cu gura căscată la limbajul femeii. Curând va ieşi al doilea, In The Winter Of Wet Years. La nicio casă de discuri.
FILTRU // 19 PIESE
Calvin Harris feat. HAIM Pray to God
Gagiul care după ce ne-a păcălit că ar fi creat disco în 2007, a ajuns ulterior să facă două bucăţi pentru Rihanna şi Kylie Minogue (ahhh, vezi „In My Arms”) care vor rămâne în player până când or muri bateriile. Când aproape uitasem de el, dă o ultimă cu surorile din HAIM. Intro cu riff ca-n „Bootylicious” şi patru milioane pe YouTube, lejer. E bună, oricât le-aş urî pe fete.
sunetelive.ro martie 2015
Kodiak Taargus
Bouquet Stacks on Stacks
Valul dreampop californian încă răcoreşte. Un băiat şi-o fată din Los Angeles au pus la cale un prim EP, In A Dream, la Folk Tale Records, din cinci piese bune mai ales în zile cu soare şi mult praf. De mixaj s-a ocupat un proaspăt câştigător de Grammy, Cole Marsden GreifNeill (Julia Holter, Ariel Pink’s Haunted Graffiti, Beck). E treabă serioasă.
Povestea stă cam aşa. Mark Kodiak îi spunea lui Jack Dixon acum vreo doi ani că muzica lui e plictisitoare. Între timp, Dixon şi-a făcut label, White Asega, iar luna trecută cei doi fraţi Mark şi Jamie Kodiak au terminat bucata „Taargus”, iar Dixon, „New Curtains”. A ieşit un single dublu, de pe care se remarcă piesa în discuţie, o mitralieră Detroit cu snare murdar.
„I love Grimes. And I love The Bangles. And I love the Go-Go’s. I wanted it to be like those bands.”
Scarlett Johansson
sunetelive.ro martie 2015
FILTRU // 19 PIESE
Kaitlyn Aurelia Smith Sundry
La începutul anilor ’70, pe sintetizatoarele Moog sau Buchla puneau de obicei mâna masteranzi ai diferitelor facultăţi de muzică, iar Aurelia Smith, despre care Reggie Watts are numa’ cuvinte de laudă, pozează într-o astfel de ipostază fauxtocilară, cu helancă şi jeanşi evazaţi, construind un album întreg pe seama superbului Buchla Music Easel.
DOC
La plajă După leapşa de anu’ nou (vezi „Pe limba lumii”), maestru’ a primit un beat de vară, un „Family Affair” mai prăfuit, mai bun, de la Dominik, că doar tocmai ce s-a încălzit: „În capul meu, pe faleză cu trei cubaneze-n lesă, lasă bolognesele să se înmoaie, coaie, vezi să nu uiţi parmezanul, sarea, am tot cemi trebuie, uite valul, marea albastră a lui Dorian, să intre starea.”
sunetelive.ro martie 2015
Doldrums
My Friend Simjen Montreal n-o să rămână în istorie doar ca oraşul care a dat-o pe Grimes. Pastişe pop, sample-uri cu pumnul şi efecte bizare pe voce poa’ să facă şi Airick Woodhead, căruia în aprilie îi apare materialul de debut, la Sub Pop. The Air Conditioned Nightmare se numeşte şi-l aştept, n-am prea mai auzit nimic de pe el.
Lower Dens To Die in L.A.
TREI MARI PRODUCĂTORI, RESPONSABILI PENTRU MULT INDIE ROCK AL ULTIMEI DECADE, AU LUCRAT LA AL TREILEA ALBUM AL BĂIEŢILOR ŞI FETEI DIN BALTIMORE. ACELEAŞI INFLUENŢE KRAUTROCK ŞI NEW ORDER SUNT PALPABILE DEJA CU ACEST PRIM SINGLE.
Big Sean feat. Drake & Kanye West
Blessings
Printr-o întâmplare fericită, Sean Anderson s-a întâlnit pe holurile unui post de radio cu Kanye West, pe care l-a implorat să-l asculte. Kanye i-a dat 60 de secunde, iar peste câteva zile, un contract. Pe vremea aia, în 2008, Sean avea 20 de ani. Luna asta scoate al patrulea album, iar unul dintre single-uri e ăsta, pe care apar Drake şi Kanye. Aroganţa îi vine ca mănuşa preferată, pentru prima dată, aş zice, după atâţia ani: „This wasn’t luck it was always meant to happen”. Pariul e aproape câştigat.
sunetelive.ro martie 2015
CASCĂ URECHEA
Andrei Robin Proca Pornim chestionarul amuzant de serios cu omul care se cântă zilele astea „Regele verii”, un fel de „Vara nu dorm” al scenei indie. Aflăm câteva lucruri despre pericol, vânat şi romantism. Ce-ai face acum, în loc să răspunzi la întrebările astea? Sunt unde trebuie. E perfect. Când a fost ultima dată când ai făcut ceva pentru prima dată? Ieri seară. Care a fost cel mai periculos lucru pe care l-ai făcut? Ieri seară, şniţel de porc. De asemenea, acum câteva ierni, am vaccinat oi la stână şi m-a muşcat un ditamai câinele de pe-acolo. Riscurile meseriei. Te-ai îmbrăcat vreodată în femeie? E mult spus femeie. Ce desene animate îţi plăceau când erai mic? Samurai Jack. Cu cine aveai postere în cameră? Postere cu maşini de raliu între Paris şi Dakar. Şi hărţi, multe hărţi. Preferata mea era o hartă imensă cu James Hetfield. În ce maşină ţi-ar plăcea să străbaţi ţările nordice? Într-o maşină destul de mişto încât să-mi facă copiii cu mâna şi femeile cu ochiul. Te pricepi să tai lemne? Oh, da.
Ai vânat vreodată? Da.
Cât de scump e prea scump? 17.
Ceafă sau cotlet? De care aveţi.
Care-i emisiunea ta preferată de la TV? „Midnight Hot”, de la Fashion TV.
Cu ce animal n-ai vrea să dai vreodată nas în nas? Lasă că acolo ajungem toţi. Ţi se pare jenant romantismul? Da. La a câta bere poţi să spui despre tine că eşti beat? Păi, asta e, că nu prea mai pot. Care-i cea mai naşpa sau ciudată chestie pe care ai mâncat-o? Pământ şi furnici, în avântul tinereţii. Ai putea spune despre tine că eşti un tip curajos? Aş putea, dar ştii cum e… Trei lucruri pe care-ar trebui să ştie să le facă orice bărbat. Foc, adăpost şi ţigări. Ai dansat vreodată pe „Gangnam Style”? Nu în modul convenţional. Dă-mi o melodie care intră-n categoria „guilty pleasure”. Mă simt foarte vinovat când ascult „Bacovia Overdrive” şi îmi place. sunetelive.ro martie 2015
Care ţi se pare cel mai amuzant român la ora actuală? Silviu Gherman. Dar cel mai enervant? Mă enervez greu şi, oricum, nu înţeleg ce se întâmplă. La ce te gândeşti noaptea-n pat? „Salvie, levănţică, iasomie, trandafir.” Cum te-ai descrie dimineaţa? Entuziasm prost înţeles. Cât te costă chiria? Ieftin şi bun.
S-A NĂSCUT PRIN NOIEMBRIE 1981, ÎN DEPRESIUNEA CIUCULUI. ÎI PLAC STEAGUL JAPONIEI, VOCILE OAMENILOR ABIA TREZIŢI DIN SOMN ŞI PRIMA FRAZĂ DIN MAI TOATE CĂRŢILE.
FOTO: CRISTIAN PETRESCU
sunetelive.ro martie 2015
5 ALBUME
ZUN ZUN EGUI // SHACKLES’ GIFT Zun Zun Egui sunt un amestec fantastic de muzicieni din Japonia, Mauritius și U.K. Pe Shackles’ Gift, războiul dintre culturi e explicit, dar în loc să fie un război distructiv, conflictul e incredibil de constructiv. Influențele se amestecă și îți sare în urechi un melanj răvășitor ce epatează prin forța ritmic-creativă. (23 €, juno.co.uk)
Așa-i că ți-e cam poftă de un amestec extravagant de muzică? De ceva care oscilează între hip-hop, R&B și pop din cel mai sincer? Nu-i nevoie să cauți prea mult, căci Kat Dahlia îți oferă fix ce-ți trebuie cu acest album de debut. În vârstă de doar 24 de anişori, nord-americana cu rădăcini cubaneze își proiectează moștenirea exotică în sunete pe care le amestecă într-o desagă magică și din care scoate minuni ca „Gangsta”, un deliciu hip-hop pe care-și varsă tot flow-ul specific prin versuri autobiografice, sau ca „Tumbao”, pe care-ți cântă în limba nativă și te vrăjește cu erotismul vocii puternice și răpitoare. Dac-ai chef de niște pop, Kat îți livrează cu vârf și
îndesat pe „I Think I’m In Love”, care vorbește despre o relație lejeră, relaxată și presărată cu exact substanțele care trebuie, sau pe „Clocks”, unde rupe ringul de dans și te ia cu ea chit că ești cel mai prost dansator. Albumul se închide cu una dintre cele mai dureroase piese pe care le-am ascultat de câteva luni bune: „Just Another Dude”, pe care Kat Dahlia își sfâșie sufletul și ți-l livrează pe o tavă plină de sare pe răni, cu vocea plină de remușcări. Pe bucata asta aş zice că dă tot ce are mai puternic și mai de preț din ea. Una, cred eu, definitorie pentru acest album excelent. Kat Dahlia My Garden Epic Records 10 $, iTunes
sunetelive.ro martie 2015
Îmi pare că deviza acestui album e cam aşa: „În spațiu, oricine te poate vedea dansând”. Crowns au livrat un album neoretro-wave foarte solid, prin care zărești bucăți de stele și care te poartă pe un ring de dans compus din inelele lui Saturn. E suficient doar să asculți „Vega” sau „Proper Motion” și nu vei putea să nu dansezi cu cel mai apropiat extraterestru. (keatscollective.bandcamp.com)
ALESE DE CĂTĂLIN MESARU
CROWNS // DISK OF DUST
Materialul ăsta trebuia să apară prin 2014, dar iată că-l avem un an mai târziu. Ceea ce e perfect, pentru că pot spune, cu mâna pe inimă, că avem, deja, unul dintre cele mai bune albume ale lui 2015. Mai precis, synthpop înflăcărat pe bucăţi ca „Solo Dancing” sau „No Romeo”, care au şi ceva savoare Moroder, iar pe piese precum „Play Dead” sau „Blind As I Am”, unde tempo-ul e cumințit, vocea ei seduce și te reduce la nivelul unui amorez înfierbântat. „Calibrated Love” e cea mai completă piesă a albumului și e numa’ bună pentru a te echipa în haine din anii optzeci și de-a da o tură prin barurile neonizate ale vremurilor respective. Indiana No Romeo Epic Records 20 $, amazon.com
PEACE // HAPPY PEOPLE Al doilea album al băieților din Worcester e unul dintre cele mai proaste pe care am avut ghinionul să le ascult de ceva vreme încoace. Cu versuri rizibile, scrise, parcă, la un concurs catastrofal de poezie din clasa a V-a și cu instrumentale care evocă, dar își bat joc în același timp, de anii nouăzeci.
sunetelive.ro martie 2015
EVENTS ALESE DE EMANUEL STOICA
CINE: Lamb UNDE: Control CÂND: 7 martie DE CE? Trip-hop ca pe
vremea liceului
sunetelive.ro martie 2015
Mercury Records, care astăzi se preocupă mai degrabă cu alde Justin Bieber, Taylor Swift sau Ne-Yo, scotea în ’96 debutantul autointitulat al duo-ului din Manchester, ale căror piese stau, timid aş zice, alături d-ale unor Massive Attack sau Portishead. La noi sunt mai cunoscute datorită compilaţiilor Cafe del Mar, care făceau şi încă mai fac ravagii pe la terasele din Herăstrău. Iar dintre ele, cea mai comandată va rămâne „Gabriel”, de pe albumul What Sound, poate cel mai titrat şi mai delicios al lor. Şi remixat până la refuz, în acelaşi timp. Nu vom lipsi.
EVENTS
CINE: Bondax UNDE: află pe sunetelive.ro CÂND: 21 martie DE CE? Grupul de fete din
AraabMuzik află pe sunetelive.ro CÂND: 12 martie DE CE? Mâini de aur, degete ascuţite
faţa scenei
CINE: UNDE:
Doi ştrengari din
Lancaster au mirosit momentul numa’ bun să te-apuci de future garage, de când cu succesul mai versaţilor Disclosure, şi deşi activează de vreo doi ani, Bondax au trecut deja prin playlistul BBC Radio 1 şi pe afişele unor Creamfields sau Bestival. Iată că ajung şi-n ţărişoară, deja încălzită la temperatura optimă pentru dans stins cu mojito. Răcorit de palmieri. D-ăştia n-avem. Te-ai prins, oricum.
După anul 2006, un puşti
din Rhose Island încingea Akai-ul MPC şi ţeava de internet prin videourile urcate pe YouTube. Asta în timp ce, atenţie, începuse treaba la Diplomats, casa de discuri păstorită de Cam’ron. Multe bucăţi produse acolo, dintre care mai vedetă ar fi „Murder One” a lui 50 Cent. Dar omul nostru, Abraham Orellana, e mult mai mult de-atât. Zic să-l vezi.
sunetelive.ro martie 2015
CINE: Jarboe UNDE: Control CÂND: 6 martie DE CE? Tragicomedie cu
miros de lavandă
Povestea Jarboe începe
cu tac-su, agent FBI din Louisiana, care-a pus-o să înveţe operă şi orga Hammond. Sună a True Detective. Ca să sune şi mai bine, povestea continuă cu Swans (trupă-n care a cântat din 1985 până la sfârşit), goth-rock experimental (fie furios, ori păciuit), Dumnezei, arome mistice şi cam tot ce ţine de semnul crucii. Şi o grămadă de albume pe cont propriu, din care nu pot evita să-l menţionez pe cel în colaborare cu Neurosis. A făcut istorie, nu d-alta. Ia tricoul negru şi hai la concert.
CINE: PHILM UNDE: Fabrica CÂND: 6 martie DE CE? Dave Lombardo
sparge gaşca, cum s-ar zice Fanii Slayer dau din cap
acum cu mine, pentru că Dave Lombardo, magicianul bassului turbat în paso doble (scuză-mi grosolănia cuvintelor), îşi aduce trupa la Bucureşti, una pusă la cale cu doi vechi prieteni. Transpirant. Încercăm.
sunetelive.ro martie 2015
BJÖRK: LEBĂDĂ ALBĂ ÎN LACUL NEGRU DE PAUL BREAZU
sunetelive.ro martie 2015
sunetelive.ro martie 2015
COVER STORY În ianuarie 2015, Björk și-a lansat cel de-al nouălea album de studio și, odată cu el, și-a deschis jurnalul intim pentru a se vindeca în văzul lumii.
O
ur love was my womb / But our bond has broken / My shield is gone / My protection is taken / I am one wound… Bocetul ăsta visceral și mineral se scurge printrun corp rupt în două. Au trecut 22 de ani de la Debut, fantasticul musical trip-hop manufacturat în mare parte de șamanul alb al ghetoului bristolez, Nellee Hooper, iar vara aceea îndepărtată și aparent eternă, în care MTVul ne-a trântit la picioare clipul magic al lui Michel Gondry pentru „Human Behaviour”, un videotrip la fel de straniu și seducător ca întreg albumul, e dusă. Björk Guðmundsdóttir va împlini pe 21 noiembrie 50 de ani. Violoncelele scârțâie funebru, în timp ce camera de filmat coboară lent către vegetalul cuib-mormânt: „My pulsating body / Suffering being…” Cu mâna stângă își acoperă
PE 30 MARTIE, APARE LA THAMES & HUDSON CARTEARETROSPECTIVĂ A CARIEREI ISLANDEZEI. LA PESTE ZECE ANI DE LA AUTOBIOGRAFIE. inima zdrobită. Niciun poem păgân, nicio hiperbaladă nu vin la întâlnire de data asta. Poate doar o metaforă. Femeia-copil își pune sufletul pe tavă pentru prima oară. Prin pântecul ei desfăcut curge lava albastră a zeiței Geea: „Define her abyss / Show it respect / Then a celestial nest / Will grow above…”
sunetelive.ro martie 2015
Björk s-a maturizat, expunându-și avatarurile vieții sentimentale până și la Muzeul de Artă Modernă din New York. All Is Full of Sorrow? Acolo stă ascunsă figura de stil, în trailer-ul pentru expoziția care se va deschide pe 7 martie, dar și în Vulnicura, cel mai nou album al ei – lansat în grabă pe 20 ianuarie 2015, deși ar fi trebuit să ajungă la public odată cu show-ul de la MoMA –, care vorbește despre calvarul și consecințele despărțirii de partenerul ei de viață din ultimii 13 ani, artistul american Matthew Barney. Legătura asta e chiar distanța aproximativă dintre Grammy-zatul și fascinantul experiment Medúlla și proaspăta operă, momentul în care islandeza s-a oprit din a experimenta, luând decizia să-și citească jurnalul intim în fața auditoriului.
Uită, te rog, de Biophilia, de noile tehnologii multimedia, de aplicații & instrumentemutant și de muzica viitorului. Vulnicura – în latină, „vulnus” înseamnă rană, iar „cura”, tratament – e de acum, e de aici, e intim, e dureros, e cathartic, e mult prea încărcat cu viori, viole & violoncele și, în consecință, e cel mai melodramatic release de până acum al lui Björk. „Black Lake”, punctul focal al acestui album, piesa cântată parțial pe trailer-ul amintitei expoziții și numele instalației audio-video care va fi arătată publicului pe 7 martie, spune totul, recitând ferparul unei
„UITĂ, TE ROG, DE BIOPHILIA, DE NOILE TEHNOLOGII MULTIMEDIA, DE APLICAȚII & INSTRUMENTEMUTANT ȘI DE MUZICA VIITORULUI”. relații amoroase care pare a fi însemnat totul: „I’m drowned in sorrows / No hope in sight of ever recorded / Eternal pain and horrors…”. Colaps. Un tânguit care-ți aruncă pur și simplu creierul în aer, care te enervează, care se metamorfozează uneori întrun scâncet animalic, spart de bașii pasiv-agresivi plantați acolo de producătorul venezuelan Alejandro Ghersi, alias Arca. Björk o/se joacă pe/cu Björk. Violently Sad? Homogenic în epoca suferinței. Acum aproape 40 de ani, o elevă a unei școli de muzică
din Reykjavík era înregistrată de profesori în timp ce cânta hitul Tinei Charles, „I Love to Love”. Banda aceea, trimisă unui post de radio, s-a transformat mai târziu în Tappi Tikarrass, KUKL, The Sugarcubes și, într-un final, Björk. Din 1993, anul Debutului – al adevăratului debut, pentru că prima înregistrare a muzicienei din Islanda e o casetă eponimă din 1977, produsă de anonimul label Fálkinn –, artista relocată în Londra i-a adăugat popului o tușă avangardistă și futuristă evidentă, având abilitatea de a se înconjura de colaboratori veniți din lumi muzicale diverse și alternative. Printre ei, Matmos și Mark Bell, Mike Patton și Robert Wyatt, Graham Massey și Tricky, Dirty Projectors și 808 State, Tagaq și Zeena Parkins, Death Grips și Sjón, Eumir Deodato și, acum, Arca și The Haxan Cloak. În 2015, Björk Guðmundsdóttir și-a oferit o pauză. Nedorită, poate. Vulnicura, cel mai nou album al ei, lansat de același label dintotdeauna, britanicul One Little Indian, nu seamănă cu nimic din trecutul cântăreței. E un disc atât de personal încât ajungi să simți o impietate în simplul gest de a-l asculta. E un disc inconfortabil pentru cei din exterior, e, probabil, un instrument de tortură şi de vindecare pentru ea: „My soul torn apart / My spirit is broken / Into the fabric of all / He is woven…”. Bjork Vulnicura One Little Indian Records Lansat pe 20 ianuarie în format digital, înainte de data anunţată oficial, din cauză că „s-a scurs” pe internet. Varianta fizică, din 24 martie.
sunetelive.ro martie 2015
PRODUCĂTORII
ARCA // PRODUCȚIE Pe numele real Alejandro Ghersi, Arca e unul dintre producătorii talentați ai noii generații, lucrând până acum cu nume precum Kanye West (Yeezus) și FKA Twigs (EP2, LP1). La sfârșitul anului trecut i-a apărut albumul de debut, Xen, la casa de discuri Mute Records. THE HAXAN CLOAK // PRODUCȚIE, MIXING Bobby Krlic e un producător britanic care are în discografie două albume, The Haxan Cloak (2011) și Excavation (2013), ultimul dintre ele editat de label-ul Tri Angle. În 2014, înainte de a lucra pentru noul album al lui Björk, a produs albumul trupei americane de sludge metal The Body, I Shall Die Here.
sunetelive.ro martie 2015
RE:LIVE AM FOST LA THE RAVEONETTES, POETRIP, TRAVKA ŞI PIXELS
sunetelive.ro martie 2015
RE:LIVE
The Raveonettes @ Club Control N-am văzut niciodată Factory Club şi nici n-am prins vreun concert reprezentativ al fenomenului Madchester.
DE ANDREI BUCURECI FOTO: VALERIU CĂTĂLINEANU
sunetelive.ro martie 2015
Mă rog, nici nu prea aveam cum, din moment ce n-am ajuns în Manchester niciodată. La începutul anilor ’90, încă mergeam la grădiniţă. Asta nu înseamnă că nu sunt, chiar şi acum, mare amator de The Stone Roses, Happy Mondays sau New Order, aşa că era necesar să-I văd pe cei doi danezi. Îi percep tributari curentului de mai sus, iar ce cred că au în comun cu trupele amintite e o cauză supremă: la concerte trebuie să intri în trip şi să dansezi, frate! Plus un cover după prima trupă cu care Ian Brown a devenit cunoscut. Am ajuns devreme în Control, la un zece şi ceva, şi deja trecuseră de prima piesă. Pe scenă, cei doi, plus un gagiu la tobe şi sampler. În studio, Sune şi Sharin cântă la toate instrumenele. Pregnante
au fost bass-ul şi ritmurile care, fiind samplate, creau un groove constant de nerefuzat şi făceau din live un protolive-dj set. Doar că rock şi cu o atitudine fun! Greu de ignorat beatul care insista şi peste care se mulau lent, moleşit şi visător, două voci, solo-uri, dar şi părţi ritmice de chitare şi tobe acustice bătute bine. La fel de eficiente au fost şi proiecţiile simple de culori saturate care-i învăluiau pe cei trei. Pe’ahi, album scos anul trecut, are acelaşi mult noise cu care ne-au obişnuit, dar live e niţel altă poveste. „Endless Sleeper” şi „Killer In the Streets”, spre exemplu, sunt complet discobastardizate pe scenă, cu rezultate foarte bune: dai din picioare, mâini şi fund. Alături de veo 500 de oameni.
sunetelive.ro martie 2015
RE:LIVE
Poetrip @ Club Control Trupa asta care parcă n-a ştiut vreodată ce vrea, dar ştie cum să te ia, a ajuns să existe de patru ani.
DE MIHAI TIŢA FOTO: VALERIU CĂTĂLINEANU
Aniversarea binevenită a fost chiar ocazia cu care au propus să ne reîntâlnim în cadru controlist, bairamu’ numindu-se „Orgie aniversară”. Îi spun bairam pentru că au adus toţi toboşarii cu care au cântat. Să enumerăm, deci: Eduard Gabia (Karpov not Kasparov), Alex Bălă (Plurabelle), Daniel Prundeanu (Heavy Rotation), Kani (Subcarpați), Alin Zăbrăuțeanu (Jazzadezz), Octavian Untilă (Alien Lama) şi Aurel Ciucur (membru fondator Poetrip). S-a completat cu Alexandra Andrieș, un remix făcut de Khidja la „Aşa Ceva” şi, la un moment dat, Rufi cu nişte grime leneş, deconstruit, spre sec. Adică, a cam fost cu de toate. Lucru nu neapărat bun. Vocea Oanei Maria seduce când e susţinută de synth psihedelic şi chitări încordate. Pe de altă parte, banda s-a rupt în momentele techno. De dragul experimentului, fie. Dar vreau un concert cu structură. D-aia zic. Poetrip ştie.
sunetelive.ro martie 2015
Travka/Pixels @ Colectiv DE IOANA PELEHATĂI FOTO: RĂZVAN POPA
Am ajuns în fostul Control – pardon, în Colectiv – la timp să-l prind pe Leo la warm-up. Și și-a făcut treaba, deloc ușoară, de a convinge atâtea cămăși, așa o medie de vârstă de cca. 30 de ani să se miște. Era #dejaplin de la Pixels. Îi văd a prea-multa oară ca să mă mai vexeze reacțiile. „Bă, da’ ăștia română nu știu?” „Și tu tot pentru Travka, nu?” Simt, însă, diferența pe care o fac repetițiile la ei. Mă bucur că vocea feminină a primit loc să mai treacă din backing în linia întâi. Și verific live magnetismul pieselor rulate („December”, „Silk and Silicone”, „Papa Was a Lover”). Ce lipsește? Ei, na. Bani.
Marketing & PR. Nimic nou. La Travka, astea există. Plus avantajul vechimii. Te strâng rândurile și constați că nu-i deloc rău la concerte în Colectiv. Sunetul e aproape bine ca-n Silver Church, iar scena e mai prietenoasă decât aia din Control. Tobele rup, basul foarte viu e o surpriză, iar publicul e și educat, și entuziast. Au învățat să nu mai ceară atât de mult „Corabia nebunilor”. Sunt cam îndrăgostiți de „Okean”. Și Gâdei îi poartă de la „Într-un fel” la „Apartamentul 17” fără filosofii. Cu voce, cu refuzuri pe ici, pe colo, dar cu o energie constant înaltă, dată & înapoiată înzecit publicului.
sunetelive.ro martie 2015
5 ALBUME
GAZ COOMBES // MATADOR Unul dintre actorii britpop-ului anilor ’90 (vezi Supergrass), a scos un album pe care Grimus ar vrea să-l reuşească. Abia la al doilea, Coombes experimentează, priveşte înapoi superior şi pare că abia începe. Mai vorbim peste nişte ani. (26 ianuarie, Hot Fruit Records)
că ecourile erei Prince n-ar trebui să ne surprindă. Cam ce-a lipsit, de fapt, unor Justin Timberlake, Frank Ocean sau, să mă ierte Dumnezeu, Bruno Mars şi Miguel. Din listă scapă doar The Weeknd, eventual. Revenind, a doua bucată de pe material, „1000 Deaths”, începe cu un snippet dintr-un discurs al lui Khalid Abdul Muhammad: „When I say Jesus, I’m not talking about some blond-haired, blueeyed, pale-skinned, buttermilk complexion cracker Christ. I’m talking about the Jesus of the Bible, with hair like lamb’s wool”. Succes cu restul pieselor. D’Angelo and the Vanguard Black Messiah RCA Records 15 decembrie, 2014
sunetelive.ro martie 2015
SHERWOOD & PINCH // LATE NIGHT ENDLESS După doi ani de tovărăşie şi două EP-uri scoase la On-U, Adrian Sherwood al zonei dub şi Rob Ellis al zonei dubstep au strâns, finalmente, 10 bucăţi cu reverb sănătos de reggae şi niţel jungle moleşit. (9 februarie, On-U Sound)
ALESE DE MIHAI TIȚA
După două albume, o copilărie neoprotestantă şi un deceniu neo soul, Michael Eugene Archer, mai pe scurt şi mai după coborârea Duhului Sfânt asupra sa – D’Angelo, porneşte al treilea material cu „Ain’t That Easy”, o romanţă cum ar trebui să fi făcut deja The Black Keys într-un subsol din Harlem. Şi una despre alegeri. „You won’t believe all the things you have to sacrifice / Just to get peace of mind”. Cam aşa e Black Messiah, la fel de problematic şi reflexiv ca primele două, doar că mai pretenţios sonor chiar şi decât Voodoo. Archer a pus mâna pe chitară acum vreo zece ani şi n-a mai lăsat-o. Cum a făcut şi cu pianul, de la vârsta de trei ani. Aşa
Gagiul care învârtea discuri cu hip-hop şi funk în vremea studenţiei, a ajuns, cu acelaşi entuziasm sonor, la al patrulea album. Unul dedicat, cum altfel?, muzicii funk şi soul. Abordarea e deja reţetă: o mână de artişti, puşi să facă pe lăutarii, pe banii lu’ tata. Mă rog, aşa a fost la primul. Ronson a ajuns să-şi permită şi singur un Stevie Wonder sau Kevin Parker, de la Tame Impala. Ba chiar şi un Michael Chabon, scriitor de Pulitzer. Două-trei piese merg pe repeat. Aia cu Bruno Mars, nu. Mark Ronson Uptown Special RCA Records 13 ianuarie
DENGUE FEVER // THE DEEPEST LAKE Trupa versată în revivalismul pop-ului cambodian de dormitor a scos un album după vreo patru ani de absenţă. Dezechilibrat între bucăţi ceva mai relaxate, romantice poate, şi altele febrile – indiferent că vorbim despre vocea sprintenei Chhom Nimol sau despre saxofonul energic. (27 ianuarie, TUK TUK Records)
sunetelive.ro martie 2015
sunetelive.ro martie 2015
INTERVIUL SUNETE
ANDREI BUCURECI Trupa cu revoltele şi frustrările la vedere, dar şi cu toate piesele, trece printr-o reinventare. Aflăm mai multe despre sursa sentimentelor Crowd Control, de la omu’ cu vocea. DE MIHAI TIŢA FOTO: CRISTIANA BOBÂRNAC
Doi fraţi şi un semitocilar ajuns poet dub, toţi prieteni încă din copilăria petrecută la Râmnicu Vâlcea, fac muzică cu o doză inclusă de patetism. Asumată. Ştiu foarte bine că se preocupă de ciocnirea individului cu mutantul socio-politic. Cu o temă de când lumea şi un capitol al muzicii larg cât decolteul Danielei Crudu. Crowd Control se trage din Rage Against the Machine şi Sex Pistols şi se continuă către post-punk şi zona drum’n’bass. Dubul nu e chiar dub. Nu te gândi că Andrei Bucureci & Co. sunt vreun Linton
sunetelive.ro martie 2015
Kwesi Johnson. Sau vreun Allan Hope. Aici n-avem fineţuri gen: „Dont let the witeman tongue fool u, dont let his paper cool u”. Dar avem acelaşi strigăt şi spirit. Anti-sistem. Atenţie selectivă. Auto-reflexie socială. Nu pe cuvinte mari, pe cuvinte mici, ca sănţeleagă toată lumea. Da’ câţi poeţi dub au fost şi poeţi? Nu mulţi. Atitudinea asta „a tinerilor din ziua de azi” e la Andrei din copilărie. Apoi, în facultate, a început să citească şi să asculte. Mult. Despre chiul, casete video şi activism social, cu omu’ nostru, în paginile următoare.
Aţi schimbat stilul, casa de discuri şi aţi scos două albume. Unul dintre ele e un live din Question Mark. Cum aţi ajuns „în halul ăsta”? Bine spus! (Râde) Stilul, credem noi, ca în cazul tuturor trupelor, e o continuă stare evolutivă. Deseori, tranziţia de la un nivel la altul se face pe capitole. Cam asta vrem noi să spunem prin Game Start Please, albumul live de care pomeneai. „Halul ăsta”, adică Loading Please, scos la Dubkraft / False Flag Operation, împreună munca pe care o depunem acum la un nou material, marchează ambiţia noastră de a experimenta şi de a ne consolida un loc în peisajul local. Peisajul cui? Cred că ne adresăm celor care ascultă muzică eclectică. Crowd Control te scoate din zona de confort şi îţi dă o doză de live analog electronic. Şi chiar dacă e una uşor nostalgică după jocurile video, are, credem noi, un mesaj racordat la prezent şi contextul socio-politic.
Wars, 8-bit... şi ce mai era? Se leagă. Când eram puşti în Râmnicu Vâlcea, eu studiam artele, iar fraţii Gabar se dădeau la vioară şi pian. Eram dependent de jocurile video, Chuck Norris, Schwarzenegger, Stallone, Freddy Krueger, George Lucas… Videodrome sau Tron. Cam astea sunt referinţele noastre culturale din perioada aia. Găştile erau diferite, dar ne intersectam şi, chiar dacă nu vorbeam direct despre lucrurile de mai sus, ştiam că suntem pe aceeaşi lungime de undă. Mai puţin Răzvan, care a văzut Star Wars acum câţiva ani. (Râde) Dar la dub alternativ nu
Oh, da. În clasa întâi rezistam la şcoală cam o oră şi jumătate. Din a cincea încolo, însă, am fost mai penibil. (Râde) Nu neapărat tocilar, mereu am fost undeva pe la mijloc, dar mai prezent şi obedient. Am terminat facultatea cu 7 şi 40 şi din prima, lucru mai rar la Arhitectură zilele astea. De când am fost nevoit să intru în câmpul muncii, însă, miam adus aminte de şcoala primară. (Râde) Care-s imaginile recurente din copilăria ta? Perfect, îmi amintesc trei puncte relevante pe hartă: locul de unde închiriam casete video, locul de unde cumpăram muzică şi locul de unde închiriam dischete cu jocuri. Super, acum îmi dau seama cât de consumerist eram, de mic!
„În clasa întâi rezistam la şcoală cam o oră şi jumătate. Din a cincea încolo, însă, am fost mai penibil”
Nostalgici chiar şi după piesele vechi, pe care încă le mai cântaţi… Cum se potrivesc ele cu stilul nou, la mare depărtare de electro fusionul ăla uşor revoltat, şi cu vocea mai temperată? Piesele vechi ne reprezintă în continuare, deşi, ai dreptate, sunt la ceva ani lumină de ceea ce facem acum. Playlistul şi echilibrul dintre nou şi vechi e greu de satisfăcut. Păi, şi cum se leagă, în capu’ vostru, toate poveştile astea? Spoken word, Star
renunţaţi, bănuiesc… Să ştii că dub-ul are nuanţe şi va fi prezent şi pe următorul material. Adaptat, desigur, la „sensibilitatea” sunetului nostru de-acum. Pot să dau din casă? Bagă… Pe mixtape-ul Loud Blood Youth am lucrat cu Fierbinţeanu, care sunt nişte Mourinho pe partea de instruire vocală, asta pe lângă producţia şi compoziţia pe care-o fac. Loud Blood Youth... Un titlu tot în cheie activistă. Chiuleai de la şcoală?
sunetelive.ro martie 2015
Doar că, mai târziu, te-ai întors împotriva sistemului. Cam da. (Râde)
Dar pentru cine luptaţi? Roşia Montana, Palestina sau cum? Pe cine vreţi să treziţi, de fapt? Palestina şi Roşia Montana sunt departe una de cealaltă, dar, în ambele cazuri, lăcomia creează victime. Victime pe care nimeni nu le cunoaşte. Crowd Control ar trebui să deschidă o conexiune între o cauză şi un efect. Nu vreau să le spargem rutina oamenilor, sau ceva de genul ăsta. Deşi suntem o generaţie cu un acces incredibil de facil la informaţie, suntem, în continuare, sclavii unor branduri sau ai nevoii de a da Share sau Like. Nu ştiu dacă avem puterea de a trezi,
sunetelive.ro martie 2015
dar ştiu că dacă vei veni la următorul concert, ne vei ţine minte şi eu te voi fi intimidat puţin. Puţin mai mult, sper. Când devine naiv activismul social? Pfuai. Să ştii că zilnic discut şi interacţionez cu societatea civilă. Cu activişti, cauze, organizaţii şi asociaţii internaţionale şi naţionale. Le văd identităţile vizuale, canalele de comunicare online, misiunile, campaniile şi metodele. Cel mai greu e fără principii vizuale, fără
coerenţă... Sau atunci când metodele şi bucătăria internă dezechilibrează cauza şi motivul pentru care activezi ca organizaţie. Sunt foarte multe de discutat aici şi nu am cum să nu fiu critic. Dacă te referi la un nivel filosofic şi reprezentativ pentru protestatarii noii generaţii, naivitatea apare atunci când nu ai în cap asimilate toate informaţiile. Când eşti luat de val şi de instinctul de turmă şi ieşi ca să te „plimbi” pe la proteste sau, mai rău, ca să agăţi sau să înjuri. sunetelive.ro martie 2015
S-A NĂSCUT PE 23 IUNIE 1986, LA RÂMNICU VÂLCEA. ÎI PLAC MUZICA RASTAFARIANĂ, DESIGNUL GRAFIC AFRICAN ŞI POLITICA NEOZEELANDEZĂ.
FILM
WHIPLASH Talent sau obediență? DOI ARTIŞTI SE CIOCNESC, SE ÎNJURĂ ŞI SE IAU DE GÂT. CÂND VINE VORBA DESPRE MUZICĂ, PRIETENIA E DOAR CÂND NU-S INSTRUMENTE PE-APROAPE.
Whiplash i-a adus lui J.K. Simmons un Oscar pentru rol secundar. Un rol memorabil, un profesor de muzică extrem de nasol în comportament și cel puțin abuziv cu elevii într-ale jazz-ului. Din fericire pentru film, protagonistul, baterist aspirant, e jucat cu panache de Miles Teller și reușește să contrabalanseze fascismul muzical al profesorului care-i ferm convins că un caracter de muzician se construiește ca urmare a multor umilințe. Meciul celor doi e atât
sunetelive.ro martie 2015
personal, cât și muzical, iar marea întrebare pe care o pune filmul e valabilă, orice părere ai avea față de jazzul clasic: cât din muzică e bucurie, cât improvizație și cât chin? Fanii filmului au lăudat actorii și muzicile, cei sceptici i-au reproșat regizorului Damien Chazelle că omite total talentul, improvizațiile și, mai ales, ego-ul bateristului din discuție pentru a-și ilustra o teorie deloc voioasă despre ce înseamnă, de fapt, să fii muzician.
RECOMANDĂRILE LUI MĂRCULESCU
CHAPPIE DIE ANTWOORD ADOPTĂ UN ROBOT CARE VREA SĂ DEVINĂ OM. UN PINOCCHIO PUNK, REGIZAT DE NEILL BLOMKAMP, TIPU’ CU DISTRICT 9 ȘI ELYSIUM. AVEM TOATE MOTIVELE SĂ VREM SĂ-L VEDEM.
6 martie
The Tribe
No Manifesto
Cel mai pur & dur film din 2014 e o hardcoreală ucraineană cu adolescenți surdo-muți. O piesă de rezistență și ca cinema de artă, și ca experiență cinefilă: lipsit de vreun dialog, Tribul pur și simplu te face să te uiți altfel la cinema. Cu mult mai multă atenție și cu multă oroare. De văzut.
Documentarul despre Manic Street Preachers e tot ce ar trebui să știe cineva despre trupă. Nu-i vreun elogiu, pentru că mustește de onestitate și introspecții. O trupă perfect capabilă să-și asume și succesele, și eșecurile, și niște relații foarte personale cu ce însemnă, de fapt, să faci muzică pentru milioane de fani.
2014 Regia: Miroslav Slaboshpitsky
AFERIM VERSIUNEA ABORIGENĂ DE DJANGO UNCHAINED E UN MĂMĂLIGĂ-WESTERN CU TOMA CUZIN PE POST DE JAMIE FOXX. FILMAT DOAR ÎN ALB-NEGRU, FILMUL VINE DE LA BERLINALE 2015 CU UN URS DE ARGINT PENTRU REGIA LUI RADU JUDE.
13 martie
sunetelive.ro martie 2015
2015 Regia: Elizabeth Marcus
OST
JAMES HOWARD // NIGHTCRAWLER Complementar atmosferei neo-noir, coloana sonoră gândită de prolificul James Howard (vezi The Devil’s Advocate, The Sixth Sense, Signs sau The Bourne Legacy) bifează excelent la post-rock şi ambient industrial. (Lakeshore Records, 27 octombrie)
3 COLOANE SONORE ALESE DE MIHAI TIŢA
Primul pe listă e nebunia de peste trei ore a lui Paweł Błaszczak pentru un joc aşa cum îi stă bine oricărui shooter: horror. O zombie-apocalipsă, fără nicio legătură Brad Pitt, într-un oraş turcesc vechi de când lumea, doar că prăfuit şi semi-părăsit? La o palmă de graniţa cu Siria? Da, hai că-l instalez acum. Pentru aşa ceva, după ce şi-a făcut mâna cu seria Dead Island, compozitorul Pawel Blaszczak şi-a pierdut nopţile construind o călătorie uneori tensionată, alteori cu vena
pompând rave cu synth-uri optzeciste. Mai ia un chips, că nu ştii când mai apuci. Noaptea, mutanţii ăia opăriţi de-o epidemie nasoală, te găsesc mai uşor. Pentru că Dying Light e 24 din 24. Şi mai interesant, astfel, ce-a reuşit să facă Blaszczak. Pawel Blaszczak Dying Light 27 ianuarie
sunetelive.ro martie 2015
ALBERTO IGLESIAS // EXODUS: GODS AND KINGS Un apropiat al regizorului Pedro Almodovar (vezi The Skin I Live In, Volver sau Hable con ella) compozitorul născut la San Sebastian a fost o alegere cel puţin intrigantă pentru epicul biblic. A ieşit ceva orientalo-simfonic de pus pe pâine. (Sony Classical, 15 decembrie)
MENTAL ON METAL
Cum mi-am petrecut cele mai tari 10 + 1 ALBUME de metal din anul 2014 UITĂ TOT CE S-A SCRIS VREODATĂ DESPRE ISTORIA HEAVY METAL-ULUI, așa cum e obligatoriu să uiţi totul despre moartea lui Hitler într-un bunker nenorocit din Berlin, iar nu într-un sătuc idilic de la poalele Anzilor Cordilieri, înconjurat de o turmă de mufloni simpatici. Adevărul arată astfel: heavy metal-ul a apărut în anul de grație 1971, iar inventatorii lui sunt nimeni alții decât Florian Schneider, Klaus Dinger și Michael Rother. Sunt doar ei pentru că Ralf Hütter plecase șase luni din trupă pentru a-și continua studiile, lipsind, culmea, chiar de la ceremonialul botezului unui gen muzical despre care John Lennon a pretins mereu că l-a inventat el însuși în vara lui ’65. Pe bootleg-ul ăsta legendar, numit Live 1971 și înregistrat de Radio Bremen, e o piesă, chiar prima de pe disc, numită „Heavy Metal Kids”, căreia i-ar fi stat foarte bine pe albumul de debut al Black Sabbath, imediat după „Behind the Wall of Sleep”. (Aici e o pauză: primul BS a apărut în 1970, deci Mr. Iommi și cele două degetare de, touché!, metal de la
mâna lui dreaptă ar putea să mă dea în judecată pentru falsificarea istoriei.) Fie că-l citau pe William S. Burroughs – părintele de facto al heavy metal-ului, pe care-l inventează în 1962 fără ca nimeni să observe asta –, fie că se amuzau pe seama genului muzical pe care tocmai îl patentau (sau pe care poate că îl strecurase în cartea de istorie The Kinks în 1964, după ce Dave Davies descoperea accidental distorsul), fie că voiau să-i dea cu tifla lui Sir Lord Baltimore, trupeții din Kraftwerk-ul de pe vremea aceea au meritul de a fi lansat un întreg univers muzical, heavy metalul, care în 2014 a arătat foarte bine. (Tot Kraftwerk a mai inventat disco-ul, techno-ul, europop-ul, noise-ul, country-ul, new age-ul, R&B-ul, doo woopul, garage-ul, chamber pop-ul, contemporary celtic-ul, popcorn house-ul, reggaeton-ul și, în general, orice gen muzical care poate fi recunoscut în genre ID, appendix-ul iTunes-ului de pe computerul tău.) Pe bune. De ce a fost nevoie de tot acest excurs? Întreabă-mă data viitoare.
sunetelive.ro martie 2015
CU PAUL BREAZU
The Body I Shall Die Here (RVNG Intl) Cult of Fire
मृत्यु का तापसी अनुध्यान (Iron Bonehead Productions) Jute Gyte Ressentiment (Jeshimoth Entertainment) Scott Walker & Sunn O))) Soused (4AD) Taurus No/Thing (Self-released) Wrekmeister Harmonies Then It All Came Down (Thrill Jockey) Behemoth The Satanist (Nuclear Blast) Guardian Alien Spiritual Emergency (Thrill Jockey) Hotel Wrecking City Traders Ikiryo (Bro Fidelity) Nails Abandon All Life (Southern Lord) BONUS!
Babymetal Babymetal (BMD Fox Records)