Cronica studentului FEAA Craiova by Silvia

NUMĂRUL 1 - Octombrie 2015

Interviu cu Elena Poteleanu ABSOLVENTĂ FEAA CRAIOVA ȘI CREATOAREA STICKERO.RO

Visul unei nopți de vară DIANA ZABAD DESPRE SUCCESUL LA OLIMPIADA

S.T.A.R.T. UN ARTICOL DE ALEXANDRA CĂLINOIU

ELENA ȚURCAN POVESTEȘTE CUM ESTE SĂ FII

Student ERASMUS în SPANIA

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

CUPRINS

I Love Marketing

Interviu cu Elena Poteleanu

Studenție și voluntariat 2

Un fel de prefață

I Love Marketing, Andreea Geantă

Visul unei nopți de vară, Diana Zabad

Marketingul, o altă viziune, Andreea Popa

Concursul Ecotrophelia Europa, Ana-Maria Borcoși

Pasiunile unui student la marketing, Ioan Călin

Business Brainstorm by Dignitas, Cătălin Marica

Interviu cu Elena Poteleanu

Experiența mea ERASMUS – un an de schimbări, Alina Ivanovici

Student ERASMUS în Spania, Elena Țurcan

S.T.A.R.T., Alexandra Călinoiu

Studenție și voluntariat, Mădălina Vîlcea

S.V.P., Yamina Șoșa

Motivele pentru care să nu faci voluntariat, Adi Adam

Evenimente pentru studenți, Yamina Șoșa

Alte chestii utile , Silvia Puiu

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

UN FEL DE PREFAȚĂ  Fiind primul număr al revistei Cronica Studentului FEAA Craiova, m-am gândit să vă povestesc puțin despre cum a luat naștere acest proiect. Era august și toată lumea posta poze din vacanță  Atunci m-am gândit la un proiect, în care studenții să poată să se exprime mai mult decât o fac pe Facebook. Un proiect din care să avem de câștigat și profesorii, și studenții FEAA. Inițial, am vrut să mobilizez studenții într-un proiect sub umbrela Cercului de Marketing, dar, mi-am dat seama că sunt și alți studenți interesați de proiect, dar nu și de marketing. Planul meu a fost și rămâne lansarea unei reviste scrise de studenți, pentru studenți. Și atunci care este rolul meu? Am încercat să nu interferez prea mult cu materialele studenților, dar mi-am dat seama că au nevoie de un liant, de cineva care să îi motiveze. Citind materialele lor, mi-am dat seama că iubesc acest proiect. Ador să vă citesc gândurile, să vă simt emoțiile, să vă cunosc și altfel decât în sala de curs. Ce oportunitate pentru noi, cadrele didactice! Ce oportunitate pentru voi, studenți! Dacă va avea succes? Nu știu, depinde ce înseamnă succes! Dacă un singur student va citi și va găsi ceva util în revistă, sunt convinsă că succesul este garantat. Este un proiect online (cel puțin pentru moment), deci nu există limită pentru materialele pe care vreți să le scrieți. Vă încurajez pe voi, studenții care citiți, să vă exprimați și să trimiteți materiale. Mai bine o pagină, mai bine o idee, mai bine o întrebare, decât tăcere! Pe lângă materialele voastre, revista aduce și o rubrică de evenimente la care puteți participa, precum și o selecție de site-uri și pagini utile de Facebook sau Youtube. O altă rubrică interesantă este cea a interviurilor. Primul număr vă prezintă un interviu cu un antreprenor local, absolvent al FEAA Craiova. Felicitări tuturor celor care au făcut posibilă apariția revistei prin trimiterea unor materiale interesante despre Erasmus, olimpiade, școli de vară, AIESEC, ASFEAA, USR, grafică, planuri de afaceri, etc. V-am făcut curioși? Citiți!  Așteptăm feed-back-ul vostru, al cititorilor, cu interes! Lect.dr. Silvia Puiu, Departamentul MMAA 3

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

I LOVE MARKETING de Andreea Geantă, absolventă de Marketing, în prezent studentă la masterul Marketing și Comunicare în Afaceri Niciodată nu mi-a plăcut să mă descriu. Pur și simplu nu știu ce să zic, deși ar fi multe lucruri de spus despre mine. Îmi vine în minte un citat care aparține lui Niccoló Machiavelli: «Mulți văd ceea ce pari a fi, dar puţini înțeleg ceea ce ești.» Principiul de bază e că tot ce faci în viaţă să fie din proprie convingere şi cu pasiune, iar dacă de multe ori pornești pe un drum închis este bine să te redresezi la timp.

O calitate a mea ar putea fi faptul că mă atașez foarte repede de persoanele și locurile apreciate de mine. Ca hobby-uri…lectura (ultima carte citită Fluturele de hârtie -Diane Wei Liang), filmele (DA! Sunt o cinefilă înrăită, filmul preferat ... hmm greu să mă rezum la unul singur. Primul care îmi vine în gând este The Shawshank Redemption), călătoriile, muzica (melodia preferată Reamon - Supergirl) şi lista poate continua.

marketingul pentru mine și cum m-a ajutat pe plan personal dar și profesional, faptul că am ales această specializare. Ce înseamnă marketingul pentru mine? În urma anilor de studiu parcurși, cat și a participării la competiții naționale, pot afirma următoarele: Reprezintă pur și simplu partea CREATIVĂ a economiei, “arta și știința de a vinde.” Marketingul presupune flexibilitate, trebuie să știi să te adaptezi cerințelor consumatorului, să știi ce își dorește acesta, să îi intuiești următoarele mișcări. Marketingul presupune comunicare. Trebuie să

existe un dialog între companii și consumatori. Este plictisitor să vorbești singur și tot odată să te și aștepți la un feed-back pozitiv. Marketingul presupune creativitate. Trebuie să știi CUM să creezi ce vrea consumatorul. Trebuie să știi să atragi, să te diferențiezi, să fii UNIC. Marketingul presupune persuasiune, cu alte cuvinte trebuie să știi să convingi, trebuie să știi să negociezi. Marketingul presupune cunoaștere. Un specialist în marketing trebuie să cunoască consumatorul, să negocieze cu acesta în beneficiul amândurora.

ei, ca orice lucru, începutul este mai greu. O să mă străduiesc totuși să fac tot posibilul ca articolul meu să nu fie unul prea plictisitor. Eu sunt Andreea, studentă a Facultății de Economie și Administrarea AfacerilorCraiova. Încântată, dragă cititorule. Vreau să îți spun că de curând am participat la Școala de Vară AFER SUCEAVA 2015. Să îți împărtășesc câteva impresii… Mai întâi o să răspund la provocarea lansată de doamna profesoară de la FEAA Craiova- Silvia Puiu, despre ceea ce înseamnă 4

COMPANY NAME FEAA CRAIOVA CRONICA STUDENTULUI

Aceasta este opinia mea, în puține cuvinte, însă asta reprezintă marketingul pentru mine. Chiar dacă mulți îl consideră nu foarte interesant, el este. Și nu doar pe plan profesional, ci și pe plan personal. De ce și pe plan personal? În urma participării la Olimpiada de Marketing, desfășurată în cadrul Universității “Valahia” din Târgoviște pot spune că pe plan personal am dobândit următoarele: mai multă încredere în mine, o doză mare de optimism, noi cunoș-

tințe și…o rubrică ceva mai bogată de “activități extracurriculare” la CV. Timp de două zile am avut ocazia să cunosc frumusețea orașului Târgoviște, să cunosc profesori și studenți de la facultăți din toată țara: Academia de Ştiinţe Economice București, Universitatea “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Universitatea Româno-Americană din București și nu în ultimul rând Universitatea “Valahia” din Târgoviște. Și acum am în minte cuvintele

doamnei profesoare Dorina Tănăsescu: “În marketing, 1+1 nu fac niciodată 2, ci 11! Pentru că un client mulțumit, poate să atragă după el alți zece. Însă dacă nu ești suficient implicat în tot ceea ce înseamnă marketing, 11-1 poate fi egal cu 0, pentru că un singur client nemulțumit îi poate influența negativ pe ceilalți 10.” După ore bune de prezentări ale participanților, a venit și rândul meu și al colegei mele Diana să ne prezentăm lucrarea intitu-

Olimpiada de Marketing, Târgoviște, 2015 lată “Mișcarea feministă în marketing”. Am avut emoții, însă constructive, cele cu adevărat mari au fost când ni s-a înmânat Marele Premiu “Constantin Florescu”. 5

Am fost echipa nr.13 (număr cu noroc, ținând cont că prezentarea powerpoint a avut tot 13 slide-uri) din cei 29 de participanți. În timpul desfășurării prezentă-

rilor am remarcat câteva lucrări interesante: “Neuromarketingul și societatea de consum”, “Efectul placebo folosit în marketing”, lucrări pe care le-am privit ca fiind concurența cea mai puternică.

CRONICA STUDENTULUI COMPANY NAME FEAA CRAIOVA

First day But in the end…WE WON!

First day 6

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

Ce s-a întâmplat mai apoi? La câteva zile de la olimpiadă, m-a sunat doamna conf. univ. dr. Anca Băndoi, care îmi spune următoarele: “Ca urmare a faptului că ai obținut marele premiu la “Olimpiada de Marketing” de la Târgoviște, ești invitată la Școala de Vară care va avea loc la Suceava!” Răspunsul meu nu putea să fie decât unul pozitiv. Și iată-mă ajunsă în Suceava. Un drum lung, care a durat vreo 12 ore, dar toate acestea nu aveau să mai conteze. A fost pentru prima dată când vizitam acea parte MINUNATĂ a României, parte care avea să îmi fie ca o a doua casă timp de 7 zile. DAY 1: Deschiderea Școlii de Vară a avut loc în Aula corp E, aici am cunoscut profesorii care aveau să ne îndrume în privința realizării planului de afaceri. Tot aici am făcut cunoştinţă cu restul colegilor, o parte din ei cunoscându-i de la olimpiada desfășurată la Târgoviște. Încă de la început am apreciat metoda doamnei Carmen Năstase, decan a USV, de a ne învinge temerile și a ne “construi” speranțele. Nu credeam că simplul fapt de a scrie pe un bilețel de mici dimensiuni care îmi sunt temerile și speranțele, pentru ca mai apoi să discutăm despre ele o să îmi ofere mai 7

multă încredere în mine, dar așa a fost. Mai târziu s-au format echipele ce aveau să lucreze pentru realizarea planului de afaceri. Echipele nu s-au format la întâmplare ci prin intermediul unor teste de personalitate (amintesc aici “Profilul comunicațional prin metoda DISC”https://www.discprofile.com/ what-is-disc/overview/ ). Uite așa am ajuns să fac parte din echipa IZVOARELE TRECUTULUI (denumirea echipei ne-am ales-o ulterior printr-o minunată sesiune de brainstorming), echipă formată din 3 moldoveni, 2 ardeleni și…o olteancă (adică EU). Spre seară am avut ocazia să facem un mic tur al orașului Suceava, iar printre obiectivele turistice vizitate se număra Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou.. DAY 2: În cursul zilei am luat parte la prezentarea lecției domnului lector universitar doctor Gheorghe Moroșan – Creditarea IMM-urilor în condiții de criză. O lecție destul de interesantă și atractivă pentru noi, viitori antreprenori. O lecție ceva mai puțin obișnuită a venit din partea domnului Prof. univ. dr Alexandru Țugui- Tendințe tehnologice în economia viitorului. Mulțu-

mim pentru imaginile ieșite din comun din cadrul prezentării dumneavoastră! După prânz am vizitat Camera de Comerț și Industrie din Suceava. Aceasta este o organizație a cărei misiune principală este de a dezvolta mediul de afaceri și activitatea întreprinderilor. Membrii acesteia sunt reprezentanți ai întreprinderilor, operatori economici persoane fizice sau juridice, etc ce definesc toate sectoarele vieții economice ale județului. Pentru îndeplinirea misiunii sale și promovarea dezvoltării economice, Camera de Comerț și Industrie Suceava oferă următoarele: -consultanță în afaceri, formare și perfecționare profesională, promovare (prezentări de firma, târguri și expoziții, evenimente). Scurta vizită la Camera de Comerț și Industrie Suceava a fost un prim indiciu pentru mine și echipa mea în privința realizării planului de afaceri, plan de afaceri care avea drept tema Antreprenoriatul inovativ pentru o economie sustenabilă. Alegerea profilului firmei noastre nu a durat mult și ţinând cont că timpul pentru realizarea planului de afaceri era limitat am început de îndată să obținem sfaturi de la profesorii îndrumători. Iată și câteva imagini:

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

Sfaturi de la domnul profesor Gheorghe Moroșan privind dezvoltarea afacerii

Îndrumări de la domnul profesor Costel Stanciu Ținând cont de sfaturile primite, am început să împărțim sarcinile pe care fiecare le avea de îndeplinit. De altfel, am constat încă de la început că fiecare membru al echipei era specializat pe un anumit domeniu (marketing, management, finanțe și bănci, contabilitate și drept). Acest fapt a făcut să fim o echipă și mai unită. Au urmat 3 seri gri în care am muncit cu drag, spor și entuziasm la ceea ce avea sa devină unul dintre cele mai interesante proiecte ale Școlii de Vară AFER Suceava 2015. Ziua de miercuri se anunța una interesantă, conform programului (DAY 3). Alte două prezentări se așteptau a fi desfășurate: Breviar europenizare, Breviar mondializare – profesor universitar doctor Emilian Dobrescu

și Întreprinzătorul în gândul și fapta economică – profesor

universitar doctor Ion Pohoață.

Întreprinzătorul în gândul și fapta economică

CRONICA STUDENTULUI COMPANY NAME FEAA CRAIOVA

Prânzul a fost unul deosebit și s-a desfășurat în cadrul Book Caffé. Spun deosebit deoarece am avut parte de un oaspete special, venit din Scoția, care ne-a vorbit despre sistemul de învățământ din țara respectivă. Dacă noi, studenții, am avut plăcerea de a afla detalii despre sistemul de învățământ din Scoția, oaspetele nostru a avut ocazia de a cunoaște portul popular al fiecărei zone din Romania (Oltenia, Ardeal, Muntenia, Moldova, Banat) și de a degusta din mâncarea specifică (dulceața de Topoloveni adusă de Ana Maria Avram). Am reușit astfel să demonstrăm că tradiția nu va dispărea niciodată. Alături se regăsesc cuvintele colegului meu Pompei Mititean (student al Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor – Cluj Napoca) despre tradițiile și obiceiurile din zona Ardealului. Merci mult, Pompei! Deși ești implicat în ceea ce înseamnă RATIO - Asociația Studenților Contabili. (Mai multe detalii în linkul următor: https://www.facebook.com/ SuntemRATIO?fref=ts) ai avut timp să mă ajuți la acest articol!

Multă lume spune că foarte curând tradiția nu va mai exista, că va fi dată uitării și că o să lăsăm la o parte ceea ce ne-au lăsat strămoșii noștri. Ei bine, eu unul nu sunt de acord. Cred cu tărie că va persista încă o perioadă îndelungată de timp pentru că mai există o sumedenie de oameni care încă iubesc tradiția și nu doresc să o dea uitării. Tradiția, reprezentată de portul popular, de obiceiurile dintr-o anumită zonă a țării, de mâncărurile specifice, este o comoară a neamului românesc. În cele ce urmează am să vă povestesc puțin despre tradițiile de pe valea Someșului, o regiune încărcată de obiceiuri și tradiții. În primul rând vreau să spun câteva cuvinte despre portul din această zonă. Ia bărbătească este mândru înstruțată la guler, mâneci și în partea de jos cu mărgele care au fost cusute de mână, fie cu fire colorate din mătase. Se spune că cine are ie cu mărgele provine din familii de oameni bogați. Portul tradițional femeiesc este format din ie frumos înstruțată cu flori, confecționate din mărgele și cusute de mână. Următoarea piesă o reprezintă „poalele” care sunt din cânepă sau din lână, în funcție de „găjdușagul” fiecăreia. Peste poale se pun cele două „zadii”, care se pun în față și în spate și sunt frumos înstruțate cu mărgele. La brâu femeile se leagă cu „fângii”. În picioare au la fel ca și bărbații, opincile iar pe cap poartă „năframa”. În ceea ce privește mâncărurile, specific zonei este „plăcinta cu brânză” de la Runcu-Salvei. Aceasta este unică în acea zonă iar secretul acesteia îl știu doar femeile din zona Runcului. Se spune că chiar dacă acestea împărtășesc secretul acesteia niciodată nu va ieși ca acolo. Un obicei specific zonei este acela de a merge sâmbătă seara în sat, la horă. Bărbatul merge cu o seară înainte la familia fetei pe care vrea să o invite la horă, cu o „cupă de jinars” și încearcă să îi convingă pe „Bătrâni” să o lase cu el la joc. Sâmbătă seara se întâlnesc cu toții în mijlocul satului, la „boaldă”, cheamă ceterașul și se apucă de joc până în zori.

COMPANY NAME FEAA CRAIOVA CRONICA STUDENTULUI

Tradiții la Book Caffé În ceea ce privește portul popular din zona Olteniei, am avut ocazia să îmbrac pentru prima dată ia străbunicii mele, a cărei valoare este una sentimentală. Și să nu uit că aceasta este veche de 100 de ani! După prânz…muncă în echipă. 10

Ca să fiu succintă în detalii, cele mai uzuale cuvinte au fost: amortizare, analiza SWOT, graficul Gantt, harta procesuală. Și cum obiectul de activitate al firmei noastre trimite cu gândul la tradiție, cultură, obiceiuri, am trecut în revistă câteva expresii

specifice zonelor de proveniență ale fiecăruia: păpușoi, ogradă (Moldova), celebrul IOI (Ardeal). După muncă…și distracție, mai exact vizita la Cetatea de Scaun a Sucevei. Mulțumim pentru ghidaj Mihai Costea!

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

Cetatea de Scaun a Sucevei

DAY 4: La mijlocul săptămânii am pornit voioși către fabrica de înghețată Betty ICE. Am văzut cât de complex este procesul tehnologic de fabricare a înghețatei, pentru ca mai apoi să primim un mic suvenir din partea celor de la Betty ICE, mai exact INGHEȚATĂĂĂ!!! Nu o să detaliez foarte multe aici, las imaginile să “vorbească”.

Betty ICE 11

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

Mănăstirea Dragomirna Masa de prânz am servit-o la Mănăstirea Dragomirna. Aceasta este un complex mănăstiresc fortificat din România și a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava. Ansamblul mănăstiresc este format din 5 obiective: - Paraclisul «Sf. Nicolae” - Egumenia - Trapeza - Zidul de incintă - Biserica «Pogorârea Sf. Duh» Biserica “Pogorârea Sf. Duh” este cea care captează atenția vizitatorului prin arhitectura sa. 12

Este în formă de navă, fiind asemănătoare ca plan, dimensiuni și împărțirea spațiului interior cu unele biserici construite în secolul al XVI-lea. Nicolae Iorga afirma despre aceasta mănăstire următoarele: „Vederea acestei biserici este o uimire de bucurie. E înaltă și îngustă ca o cutie de sfinte moaște și e unul din cele mai strălucite monumente ale vechii noastre arhitecturi”.

Las aici și o fotografie pentru a înțelege mai bine minunatele cuvinte spuse de către istoricul Nicolae Iorga. Țin minte că acea zi, deși a fost una ploioasă nu a reprezentat un obstacol în a cunoaște mai bine minunatele peisaje din acea parte a României. Următoarea vizită - Conacul Domnesc. Ziua de joi am rezervat-o și pentru a filma reclama ce urma să o folosim pentru promovarea afacerii, și unde altundeva puteam să filmăm dacă nu la Muzeul Satului?

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

Îmi amintesc și acum cât de a amuzant a fost pe timpul filmărilor, fiecare din noi descoperindu-și talentul actoricesc sau pe cel de cameraman. Fiecare am intrat in pielea personajului ce urma să îl interpretăm. Astfel Oana a devenit Maria, eu am interpretat rolul Anei, iar cei doi ardeleni (Pompei și Mihai) au devenit moldoveni pentru câteva minute, respectiv Ion și Vasile. Ideea reclamei este simplă: promovarea satului tradițional bucovinean. Doi tineri încearcă să convingă două moldovence să le fie partenere la hora ce avea să se desfășoare în satul tradițional bucovinean. Dacă au reușit acest lucru se poate afla doar vizionând reclama! 

Mulțumim Ionuț Grădinaru pentru filmare! 13

Imagini din timpul filmărilor

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

DAY 5: Și iată-ne ajunși în ziua prezentării proiectelor. EMOȚII mari, ținând cont că pe ultima sută de metri am realizat prezentarea power-point și am reusit să montăm video-ul. Am câștigat Premiul pentru Originalitate și Profesionalism, iar în ceea ce privește reclama pentru promovarea afacerii am avut parte de un feed-back pozitiv. Adresez și câteva rânduri de mulțumire domnului profesor Gheorghe Moroșan pentru cărțile acordate echipei noastre. Biblioteca mea personală s-a “îmbogățit” cu o nouă carte din domeniul financiar.

And the winners are… A urmat și cina festivă la restaurant Versus.

Am câștigat Premiul pentru Originalitate și Profesionalism, iar în ceea ce privește reclama pentru promovarea afacerii am avut parte de un feed-back pozitiv... It’s time to celebrate! 14

CRONICA STUDENTULUI COMPANY NAME FEAA CRAIOVA

DAY 6: Ziua de sâmbătă se anunța una extrem de interesantă: EXCURSIEEE!!! A sosit timpul să cunoaștem potențialul Bucovinei din punct de vedere turistic. Primul monument istoric de pe lista: Mănăstirea Suceava, urmată de Mănăstirea Voroneț (care este cunoscută pentru celebra culoare albastru de Voroneț ce îi îmbracă exteriorul de mai bine de 450 de ani) și Mănăstirea Moldovița. Și pentru că se spune că o imagine face cat 1000 de cuvinte las imaginile să spună cât de minunată a fost acea zi. Un alt monument care captează atenția turistului îl reprezintă Monumentul Drumarilor, situat pe Obcina Mare a Bucovinei. Acesta reprezintă primul monument simbol al drumurilor

din România, monument care domina astăzi peisajul natural plin de farmec al Bucovinei. Monumentul Drumarilor reprezintă o mână – simbol al muncii dar și al forței – îndrep15

Mănăstirea Voroneț (sus) și Monumentul Drumarilor (jos)

tată spre înălțimile cerului. În jurul mânii șerpuiește, la modul figurat, un drum care se termină cu un pod. Tot în acea zi, am vizitat și co-

muna Marginea, un renumit centru de artă populară, cunoscut îndeosebi pentru ceramica neagră ce se produce aici. Îndeletnicirea olăritului are tradiții vechi în localitate.

CRONICA STUDENTULUI COMPANY NAME FEAA CRAIOVA

And that’s all! A wonderful week! Pentru mine, Scoala de Vară AFER Suceva a fost o experiență minunată. Am socializat, am format prietenii noi și mi-am confirmat încă o dată că alegerea mea pentru Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor-Craiova (specializarea marketing) a fost potrivită. Săptămâna petrecută la Suceava a trecut mult prea repede și mi-aș fi dorit să nu se mai termine. Drept dovadă ca ultima seară petrecută cu cei din echipă a fost cuprinsă de un val de nostalgie.

Vizită Comuna Marginea

Eu aș repeta o astfel de activi-

calcula duratele de amortizare este

îndeplinit și rolul de organizatori ai

tate de nenumărate ori. Pentru asta

UNIC, dar întotdeauna ajunge la

Școlii de Vară.

îi mulțumesc doamnei profesoare,

rezultatul corect (știe el despre ce

P.S. Împreună am reușit să facem ca

Silvia Puiu, care s-a implicat în tot

vorbesc). Și să nu uit că este cea mai

imnul Școlii de Vară să fie Cântă cu-

ce înseamnă dezvoltarea potențialu-

energică persoană pe care am cunos-

cu-n Bucovina, sper ca următoarea

lui unui student, oferindu-mi astfel

cut-o vreodată, ăsta-i Pompei.

școală de vară să se desfășoare în Ol-

ocazia să cunosc o altă lume care se

Oana you are a smart girl, de aceea

tenia sub sloganul M-a făcut mama

desfășoară dincolo de încăperea în-

sunt convinsă că viitorul financiar

oltean! 

chisă de la facultate.

al României o sa fie pe mâini bune!

La final vreau să mulțumesc pro-

Tot prin intermediul Școlii de Vară

Atenția mi-a fost captată și de faptul

fesorilor (Carmen Năstase, Mirela

am cunoscut persoane de treabă,

că studenții de la management scriu

Minică, Gheorghe Moroșan, Emi-

minunate, inteligente (nu le-am

cu stiloul. Probabil că asta e un mic

lian Dobrescu, Ion Pohoață, Mihaela

spus atunci, dar le spun acum, prin

secret pentru a ajunge un manager

Gondor, Costel Stanciu) pentru pro-

intermediul acestui articol) și lista

de succes, nu-i așa Mihai?

fesionalismul, efortul și abnegația de

poate continua. Cine să fie oare? MY

Ionuț Grădinaru și Mihai Costea,

care au dat dovadă în desfășurarea

TEAM!

pe lângă faptul ca ați făcut parte

acestei Școli de Vară.

Un viitor contabil, al cărui stil de a

din echipa Izvoarele Trecutului ați

CRONICA STUDENTULUI COMPANY NAME FEAA CRAIOVA

Friendship forever

Nota coordonatorului: Mulțumesc, Andreea, pentru aprecieri! Adaug la articolul tău, linkul unde puteți vedea clipul extraordinar creat de echipa Andreei la Școala de Vară AFER 2015: https://www.youtube.com/watch?v=NvOvBuWUcrM. Mulțumiri lui Pompei Mititean și Mihai Bogdan de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, pentru că mi-au pus la dispoziție un link public.

CRONICA STUDENTULUI COMPANY NAME FEAA CRAIOVA

VISUL UNEI NOPȚI DE VARĂ de Diana Zabad Editia I a Cercului de Marketing Craiovean, unde Diana și Andreea au prezentat lucrarea pentru Olimpiadă

arafrazându-l pe Shakespeare, nu m-am gândit niciodată că pot acumula atât de multe experiențe plăcute într-un timp atât de scurt. Totul a început intempestiv când doamna profesoară Silvia Puiu m-a delegat alături de colega mea, Andreea Geantă, să participăm la Olimpiada de Marketing. Odată cu alegerea temei- „Mișcarea feministă în marketing”am știut că vom atinge niște puncte sensibile. 18

Cu toate acestea, nu am sperat niciodată să cucerim „Marele Premiu”. Pe măsură ce înaintam în abordarea subiectului reușeam să-mi pun în valoare punctele forte: oratoria, dezinvoltura, imaginația și creativitatea. Pe de altă parte, doamna profesoară Silvia Puiu a știut să ne învețe ce înseamnă „teamwork”, concizie, să respecți un deadline, ne-a învățat să lucrăm în condiții de presiune și cum să ne autodepășim. Competiția cu adevărat am simțit-o la faza națională unde am întâlnit echipe de la facultăți de renume precum ASE București, Babeș-Bolyai, Universitatea de Vest Timișoara, FEAA Iași s.a.m.d. Imediat ne-am dat seama că avem de dat la o parte echipe valoroase, bine pregătite teoretic și cu tematici bine alese. Prezența și susținerea doamnei S. Gîrboveanu la Târgoviște, la Olimpiada Națională de Marketing, ne-a ajutat să facem față

cu brio emoțiilor și ne-a făcut să ne simțim protejate și speciale. Ceea ce a făcut diferența a fost până la urmă sensibilitatea subiectului ales de noi dar și naturalețea și veridicitatea prezentării proiectului nostru. Decernarea „Marelui Premiu” a fost unul dintre cele mai emoționante momente. Atunci am simțit ce înseamnă să faci parte din „Clubul Elitelor”. Succesul te ridică pe culmi nebănuite dar îți creează și responsabilități noi. Aș putea spune că am parcurs o etapă importantă din lungul drum al maturizării. Școala de vară de la Suceava mi-a oferit o altă viziune asupra vacanței. Acolo am învățat să fac o echipă alături de oameni complet necunoscuți până atunci; dar acest lucru se întâmplă și la un job. Acolo am văzut oameni care cu bani puțini dar cu idei mărețe și mult devotament au creat afaceri de succes.

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

Îmbinarea orelor de curs cu cele de amuzament a făcut deosebită această vacanță. Ceea ce m-a impresionat în special a fost ziua dedicată obiceiurilor și tradițiilor specifice zonelor din care proveneam. Am savurat plăcintele „Poale-n brâu”, pălincă ardelenească, magiunul de la Ploiești și am admirat portul popular din diverse regiuni ale 19

țării. Experiența la școala de vară s-a încheiat cu un alt succes de proporții, obtinând Premiul de Sustenabilitate pentru planul de afaceri realizat la finalul cursurilor școlii. A fost o vară în care m-am simțit o „Alice în Țara Minunilor”, am gustat din cupa victoriei și aceasta m-a făcut să-mi doresc

mai mult și să încerc să-mi depășesc limitele. Și ceea ce am câștigat mai de preț este o prietenie sinceră cu Andreea Popa, am spart bariera profesor-student realizând o relație specială cu doamnele profesoare S.Puiu și S. Gîrboveanu. Noi deja am deschis o ușă - cea a performanței, depinde de voi, acum, s-o mențineți așa.

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

MARKETINGUL,

O ALTĂ VIZIUNE de Andreea Popa, studentă la masterul Marketing și Comunicare în Afaceri

Niciodată nu mi-a

plăcut să vorbesc despre mine, întrucât consider că ființa umană este complexă și nu poate fi descrisă simplu și la obiect. Nu știu cum să încep sau ce aș putea spune pentru a capta atenția ta. Nu sunt o persoană ușor de înțeles, zâmbesc sau plâng, vorbesc mult sau tac, sunt o tipă la extreme. Sunt o perfecționistă, iar pentru a obține ceea ce îmi doresc muncesc din greu și nu mă dau în lături să stresez și să țip pentru rezultatele dorite.

Andreea, la prima ediție a Cercului de Marketing, în cadrul căruia a prezentat lucrarea pentru Olimpiada de Marketing, aprilie 2015

n fiecare an, iarna îmi oferă o provocare în plus, și nu ma refer la alegerea cadourilor pentru cei dragi sau la deszăpezitul mașinii, ci la alegerea unui titlu potrivit pentru articolul de olimpiadă. Care olimpiadă? Olimpiada Economiștilor în Formare, o întrunire a elitelor României, unde oameni cu interese economice comune vin și concurează pentru Marele Premiu.

Sună pompos, însă sentimentul nu poate fi descris în cuvinte. Drumul pe care l-am parcurs până acolo a fost dozat cu multe emoții, speranțe, nopți nedormite, cărți citite și multă muncă, însă totul a fost posibil datorită echipei formate de dna. conf. univ. dr. Gîrboveanu Sorina Raula. Niciodată nu am fost fana lucrului în echipă, însă alături de colega și prietena mea, Risipitu Liana, am descoperit că pentru echilibru, este nevoie de

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

două caractere diferite, însă în asentiment. Avanpremiera articolului a fost la Cercul de Marketing Craiovean, ediția I, în cadrul căruia am dezbătut tema aleasă și am obținut primele reacții pro și contra Sporirii cererii pentru chirurgia estetică sub influența tehnicilor de promovare. Anul acesta, orașul Târgoviște a găzduit ediția a X-a a Olimpiadei Economiștilor în Formare, specializarea Marketing. Din perspectiva unui turist, Târgoviște este un oraș liniștit, poate prea liniștit pentru gustul meu, dar a cărui frumusețe te cucerește instant. Pe de altă parte, din perspectiva studentului, nu pot să spun prea multe despre viața din campus, întrucât, fiind o persoană comodă, am ales o pensiunea în detrimentul căminului. Ziua susținerii articolului a fost

una stresantă deoarece afară ploua, iar taximetristul nu știa unde să ne ducă. Însă întâmpinarea viitorilor oameni de marketing, ce sufereau de o atitudine de superioritate mi-a luminat ziua. M-am amuzat teribil de dorința unora de a capta interesul, însă începerea festivității a risipit orice urmă de aroganță. După repartizarea în săli, venirea comisiei și începerea susținerii articolelor, competiția a început. Fiecare dintre noi, am încetat să fim un individ și am devenit o echipă, urmărind cu interes viziunea celorlalți participanți cu privire la diverse domenii care se împleteau cu economia. Susținerea lucrării a fost un moment magic. Singurul regret este acela că, în opinia mea, a durat prea puțin. Puteam să vorbesc zile în șir despre puntea de legătură dintre domeniul medical și

marketing, dar, în fapt, asta înseamnă pasiunea și plăcerea pe care am investit-o în respectivul articol. Dezbaterile s-au încheiat și tot ce îmi doream era ca noaptea să treacă repede pentru a afla rezultatele. Ceremonia festivității de premiere a atins apogeul cu acordarea premiilor mult așteptate. Eram nerăbdătoare să aflu câștigătorii întrucât au existat câteva prezentări care miau atras atenția. Momentul mult așteptat a venit și echipa mea a obținut locul II – premiul pentru cercetare interdisciplinară. Am fost atât de fericită, deoarece era încununarea muncii noastre. În viață, toate sunt trecătoare: situații, lucruri, emoții, egouri, ambiții, drame, însă îți propun să nu spui nu unei experiențe noi, deoarece mereu vei câștiga!

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

CONCURSUL ECOTROPHELIA EUROPA de Ana-Maria Borcoși

umele meu este Ana Maria Borcoşi. Sunt studentă în anul al IIIlea la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor Craiova, specializarea Marketing. De când mă ştiu am fost o fire timidă. Mi-a fost foarte greu să comunic, să mă fac înţeleasă, şi doar gândul la interacţiune sau colaborare mă speria teribil. Nu ştiu exact ce mă speria mai mult, frica de eşec, ruşinea de după sau dispariţia motivaţiei pentru proiecte viitoare, în cazul eşecului. Până în anul al doilea, am fost o studentă normală, re22

trasă, neimplicată în proiecte şi, în general, foarte speriată. Acestea s-au schimbat în semestrul al doilea, când, într-un moment de curaj am decis să mă implic, la propunerea colegului meu, Ioan Călin, într-un proiect de Marketing, propus de domnul profesor Radu Ogarcă. Acest proiect presupunea dezvoltarea unei strategii de marketing pentru un produs de patiserie, inovativ, creat de doi studenţi de la Facultatea de Agronomie şi Horticultură Craiova şi să îl prezentăm la etapa naţională a concursului Ecotrophelia Eu-

ropa, la Timişoara. Produsul era o brioşă cu trei sortimente. Primul sortiment, cu brânză şi chimen, cel de-al doilea cu spanac şi mărar, iar ultimul dintre ele, creat cu ajutorul reciclării de reziduuri de tomate (coji şi seminţe) care, altfel, erau distruse. Brioşa obţinută cu ajutorul reciclării de reziduuri de tomate era una specială. Conţinutul de substanţe nutritive din produsul secundar (coji şi seminţe) era de patru ori mai mare, pe aceeaşi cantitate de produs, decât la aceeaşi cantitate de produs convenţional.

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

Beneficiile nutritive nu erau evidenţiate decât la acest produs. Toate cele trei tipuri de brioşă aveau în compoziţie ingrediente cu efect antibacterian. Am început cu o întâlnire pentru a ne cunoaşte. Eram eu şi Ioan, de la FEAA, Alexandru Corbu şi Marian Alin Zamfir, studenţi la Facultatea de Agronomie şi Horticultură Craiova şi doamnele profesoare Violeta Nour şi Felicia Tutulescu, de la Facultatea de Agronomie şi Horticultură Craiova. N-au trecut nici cinci minute din întâlnire, şi deja, eu şi Ioan începuserăm să ne facem schiţe despre strategia de promovare. Trebuia să creăm o etichetă, o propunere de promovare, un calcul de preţ şi o strategie de distribuţie împreună cu un cost de distribuţie precum şi o prezentare deosebită a produsului. Au urmat o serie de întâlniri, în care am definitivat, după n variante, un plan final, şi am plecat la drum. Era 25 mai ora 13:00 şi noi plecam spre Timişoara şi, pot să spun fără modestie că eram cea mai optimistă dintre toţi. Eram sigură că vom câștiga. Tot drumul am discutat despre absolut orice numai despre concurs nu. Evitam cu toţii subiectul pentru a ne feri de emoţii. 23

Am ajuns la cămin şi deja primeam o veste bună. Aveam să împart camera cu trei dintre studentele dintr-o echipă adversară. Deşi aflarea de informaţii despre concurenţă prezenta un avantaj, acesta era mic, întrucât urmau să prezinte 20 de echipe din toată ţara. Colegele mele de cameră şi-au făcut apariţia la ora trei dimineaţa, şi toate planurile mele de “agent sub acoperire” s-au evaporat. Am apucat să trag doar un ochi la prezentarea lor PowerPoint şi să constat că a noastră era mult mai bună.

De la imperfecţiuni în reţetă până la probleme de marketing...

A doua zi urma prezentarea produsului. Mi-am anunţat colegii că una dintre echipe nu este greu de învins, dar, pe măsură ce urmăream prezentările echipelor programate înaintea noastră, prindeam şi mai mult curaj. T minus 20 minute şi noi încă nu ştiam dacă prezentarea noastră pompoasă în Prezi va putea fi rulată pe calculatoarele lor. Colegul nostru, Alex, a insistat pe lângă organizatori să ne testăm prezentarea şi în cele din urmă am răsuflat uşuraţi. Puteam să ne prezentăm cum ne-am propus. Totul a mers perfect. Prezentarea a decurs conform aşteptărilor şi, a două zi, urma confruntarea cu juriul. În această etapă a concursului trebuia să primim întrebări despre produs şi întrebări capcană de la juriu, la care trebuia să răspundem impecabil cu toţii, altfel urma să fim depunctaţi. Zis şi făcut. A două zi, ne-am prezentat la amfiteatru, pregătiţi de ce era mai rău. Ne aşteptam la orice. De la imperfecţiuni în reţetă până la probleme de marketing. Zâmbitori şi încrezători, am intrat în sală şi am răspuns concis şi coerent la toate întrebările. Doar eu, culmea, cea mai timidă şi singura fată din echipa, am contrazis

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

preşedintele juriului când ne-a spus să avem grijă să nu ne fure colaboratorii reţeta, iar eu i-am spus că, fără încredere, nu puteam realiza proiectul. Am fost apreciaţi pentru dezinvoltură şi curaj, dar, în special pentru calitatea produsului, care, după o degustare a tuturor produselor similare, a reuşit să convingă. Ce era mai greu trecuse, dar, cumva, pe noi ne găsiseră emoţiile exact la final. Cumva simţeam cu toţii că merităm un premiu, dar, se instalase 24

frica de eşec şi dezamăgire. Ne spuneam unul altuia să nu ne facem speranţe, “ce-o fi o fi”, şi că e mai important că la prima participare a oraşului, am reuşit să facem o impresie bună, chiar şi fără un premiu. Minutele treceau ca orele şi noi eram din ce în ce mai anxioşi. Fumam ţigară după ţigară, aşteptând anunţarea premiilor împreună cu celalalte echipe, la fel de stresate ca noi. Doamnele profesoare nu mai spuneau nimic, erau, cred, neliniştite.

Stăteau neclintite pe băncile amfiteatrului, aşteptând anunţarea premiilor. După un scurt discurs al domnului profesor Petru Alexe, venise momentul anunţării primului premiu. Alin era jumătate ridicat de pe scaun. Eu şi Ioan ne uităm la el insistent făcându-i semn să stea jos. Alex privea atent către sală. “Şi, o surpriză plăcută, la prima participare, echipa Muffin Craiova”.

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

PASIUNILE UNUI STUDENT LA MARKETING de Ioan Călin

Încă de când eram mic mi-au plăcut reclamele. Ţin minte cum duminică noaptea, după ora doisprezece mă uităm la reluările apropo tv, fascinat de creativitatea oamenilor de advertising. Fiecare spot mă ducea cu gândul la cum aş face eu o reclamă, de la concept la produs finit.

n anul 2005, boboc la liceu, mi-aduc aminte de o scenă de la unul dintre laboratoarele de informatică. Toţi colegii ne jucăm Counter Strike în reţea. Un singur coleg nu juca. Nu pentru că nu ştia, dar pentru că alegea să îşi petreacă timpul creând logo-uri în paint. Această idee mi-a surâs. Mi se părea că trecuse timpul prea repede pentru a-mi pune în aplicare ideile. Nu cunoşteam nici un program de grafică, iar paint mi se părea, ceea ce probabil şi este pentru mulţi, doar un mijloc de recreere şi desene infantile. Pe măsură ce încercăm idei noi, observăm cum prind contur tot felul de creaţii unele mai reuşite, altele nu. 25

Pe măsură ce încercăm idei noi, observăm cum prind contur tot felul de creaţii unele mai reuşite, altele nu... Fiecare pixel putea fi modificat doar prin culoare, şi, ţin minte, că odată am lucrat două ore, pixel cu pixel, pentru a da un contur uniform unui text. Aşa m-a atras desenul. Luam numele formaţiilor care îmi plăceau, le desenam cum credeam eu că este cel mai potrivit, apoi încercam să le transpun în paint. Desigur, mâna liberă lucra mult mai rapid decât mouse-ul. Aveam nevoie de un program mai complex şi cu funcţii specifice rezultatului dorit, pentru a-mi uşura munca.

Aşa am încercat pentru prima dată programul Adobe Photoshop CS 2. La început mi se părea extraordinar de greu să înţeleg chiar şi cele mai uşoare funcţii ale programului. Nivelul de aplicare al ideilor se rezuma la modificat culori, selectat obiecte şi lipirea acestora peste altele. Un fel de mash-up digital. Fiind copil, mi se părea amuzant să le joc feste prietenilor mei, crop-uindu-i în diverse peisaje amuzante şi adăugând bule cu mesaje amuzante.

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

Primul proiect, contra cost, a venit de la un prieten cântăreţ care tocmai ce scosese un album şi avea nevoie, pentru lansare, de un afiş. Într-o seară am realizat 24 de variante, până la o varianta care ne-a plăcut amândurora. Prima varianta era aproape complet albastru închis, pentru a ajunge, în cele din urmă, la o varianta mai puţin ţipătoare. Între timp am ajuns student al Facultăţii de Automatică Calculatoare şi Electrotehnică la secţia Ingineria Sistemelor Multimedia, sperând să-mi satisfac setea de cunoaştere a diverselor programe de editare media, care să-mi permită să lucrez în domeniu. Acolo am progresat doar în acelaşi program, Photoshop, iar cel mai bun rezultat dintre toate temele propuse a fost o revistă de benzi desenate, exact cum făceam în liceu, doar că serios. Văzând că nu reuşesc să învăţ, din facultate, programe precum 3dsmax sau Adobe After Effects, am decis să renunţ la facultate 26

şi să încerc să învăţ pe cont propriu, în acelaş timp lucrând contra-cost. La un moment dat mi-am achiziţionat o cameră foto şi devenise un hobby care m-a deviat din drumul către cariera visată în advertising. Orice se întâmplă cu un scop. Am decis să vând camera foto, să renunţ la ideile de mare fotograf şi să mă înscriu la o facultate cumva relevantă carierei

dorite. Am decis să abordez perspectiva carierei dintr-un cadru mai amplu decât cel iniţial, şi anume ca om de Marketing.

Orice se întâmplă cu un scop...

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

Între timp, am creat orice. Flyere, cărţi de vizită, bannere animate, postere, logo-uri, invitaţii, etichete, ambalaje, cataloage, diplome, autocolant, etc. Până anul trecut, proiectul la care am lucrat cu cea mai mare plăcere a constat într-o serie de roll-up-uri pentru o echipă de cercetători ce urmau să se prezinte la o conferinţă la Viena cu

rezultatele studiilor lor. Studiile erau în domeniul tratării cancerului, şi, vrând nevrând, din rezumatul studiului, am învăţat câteva lucruri despre medicină. Ultimul proiect la care am lucrat a fost pentru crearea unui banner stradal ce avea să promoveze FEAA. După sute de revizuiri şi modificări, rezultatul s-a văzut şi mă pot simţi mân-

Nota coordonatorului: Ioan, felicitări pentru visul tău! Sunt sigură că vei reuși!

dru că am contribuit la procesul de Marketing al facultăţii. În viitor am de gând, în orice proiect mă implic, să învăţ lucruri noi despre grafică. În funcţie de oportunităţile de la job-ul viitor, voi încerca să-mi întrec mereu limitele şi să îmi îmbogăţesc cunoştinţele. Încă n-am renunţat la visul de a lucra în advertising.

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

CONCURSUL DE IDEI DE AFACERI

BUSINESS BRAINSTORM BY DIGNITAS FOUNDATION de Cătălin Marica, absolvent de Marketing

Mă numesc Cătălin Marica, sunt un aventurier neînfricat, ador riscurile, iar asta mă face să simt că trăiesc. Studiez economia de 7 ani, care deja face parte din stilul meu de viață, zilnic citesc reviste și ziare de specialitate, iar acum am pus primele cărămizi pentru viitoarea mea carieră de antreprenor, anume, am început construirea fundației viitorului meu business „Marica Advertising”. Nu aș fi reușit să ajung așa departe dacă nu ar fi fost profesorii din cadrul Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor Craiova, care au fost precum niște mentori, toate învățăturile și sfaturile pe care mi le-au dat s-au dovedit a fi într-un final utile.

xperiența mea în cadrul concursului de idei de afaceri «Business Brainstorm» organizat de Dignitas Foundation a fost una de neuitat, total inedită față de celelalte concursuri de idei de afaceri la care am participat. Dignitas Foundation a ales să creeze un concurs care să ne pună la provocare abilitățile creative și cele manageriale; au creat task-uri, în care noi trebuia să luăm decizii iscusite pentru a găsii soluții eficiente și rentabile pentru 29

a îndeplinii anumite obiective. Aceste provocări ne limitau opțiunile de afaceri ce le puteam propune, drept urmare trebuia să devenim creativi. Când am primit studiul de caz de la Dignitas am realizat că acesta nu este orice concurs de planuri de afaceri, de fapt este o oportunitate pentru mine, de a-mi pune în aplicare cunoștințele și aptitudinile acumulate și dezvoltate de-a lungul facultății, în domeniul economiei. Până la urmă nop-

țile nedormite se dovedeau a fi fost o „investiție rentabilă”.. Studiul de caz conținea în prima parte date demografice și sociale despre București, în special despre zona de Nord a capitalei, date ce le puteam folosi în procesul de creare al ideii de afacere. În cea de-a doua parte ne-au fost prezentate resursele ce le aveam la dispoziție pentru afacerea noastră: dețineam un teren în zona de Nord a Bucureștiului, în aproprierea aeroportului Băneasa,

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

„Nu aș fi reușit să ajung așa departe dacă nu ar fi fost profesorii din cadrul Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor Craiova, care au fost precum niște mentori, toate învățăturile și sfaturile pe care mi le-au dat s-au dovedit a fi într-un final utile”

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

iar apoi ne-au fost prezentate și informații despre programul și sezonalitatea afacerii, alegerea unei idei de afaceri ce ar fi avut program de lucru 24/24, și să funcționeze în toate anotimpurile, în toate cele 12 luni ale anului, afacerea având venituri și cheltuieli lunare. După citirea studiului de caz am rezervat o zi pentru a face

brainstorming, pentru crearea ideii de afaceri. Din fericire nu mi-a trebuit mai mult de două ore până să descopăr ideea ce mi-a asigurat locul 1 în cadrul concursului de planuri de afaceri - mini-depozite închiriabile. Cu toate că trebuia să creez și un plan B, și un plan C, în cazul în care planul A (mini-depozitele închiriabile)

nu se dovedea rentabil, am ignorat această cerință deoarece știam ca planul A va fi câștigător. Am mers pe principiul „all in”. Mi-au trebuit 7 zile pentru a crea, modifica și finisa planul de afaceri, 7 zile în care nu am simțit că am muncit, deoarece am facut totul cu pasiune și încredere în forțele proprii.

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

Deși planul s-a dovedit a fi unul de succes, interviul online cu cei cinci jurați a ridicat un semn de întrebare asupra credibilității acestuia, iar cauzele principale au fost emoțiile expuse pe perioada interviului, care, din fericire, nu au fost foarte mari, astfel încât să afecteze mult credibilitatea ideii mele de afacere. Cu toate emoțiile mele, într-un final am reușit să câștig premiul cel mare, un premiu în valoare de 500 Euro, pe care l-am investit în două afaceri:

Spirit Curier - serviciu de curierat pe bicicletă;

Dacă nu ar fi existat concursul organizat de Dignitas Foundation nu m-aș fi lansat în lumea afacerilor și aș fi sfârșit prin a mă angaja la o companie multinațională.

Mulțumesc Dignitas Foundation, mi-ai deschis o ușă care nu știam că era acolo.

Marica Advertising - servicii de design si publicitate

Nota coordonatorului: Mult succes, Dragoș! 

CRONICA STUDENTULUI COMPANY NAME FEAA CRAIOVA

INTERVIU CU

Elena Poteleanu,

ABSOLVENTĂ FEAA CRAIOVA ȘI CREATOAREA

STICKERO.RO

SILVIA PUIU: Bună, Elena! Poți să ne spui câteva cuvinte despre tine și despre ce a însemnat să fii absolventă a Facultătii de Economie și Administrarea Afacerilor din Craiova? ELENA POTELEANU: Bună! Mă numesc Elena Poteleanu, am 37 de ani și am absolvit FEAA în 2007. 33

Aveam o diplomă deja în Litere, eram căsătorită, lucrasem în învățământ câțiva ani, iar FEEA a fost mai mult o ambiție de-a mea pentru a-mi consolida cunoștințele. În anul în care m-am înscris la FEAA, am reușit ceea ce nu mulți au curaj. Mi-am dat demisia dintr-un post de titular în învățământ și m-am

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

angajat în vânzări de telefonie mobilă într-o firmă multinațională. Salariul în vânzări era de trei ori mai mare decat în învățământ, în 2003. Eu am și lucrat în timpul facultății.

„Anii petrecuți în facultate m-au ajutat să-mi creez o experiență de profesionist în vânzări” SP: Cum a luat naștere firma ta, Stickero.ro? Și care este obiectul ei de activitate? EP: După ce a apărut fiul meu, nu prea m-am mai regasit în job. Stickero.ro a fost ca o soluție într-o perioadă de criză personală. Știam că presupune mult mai multă muncă și dedicare, decât ceea ce făcusem până atunci. Stickero.ro a luat naștere în anul 2011, după câteva cursuri antreprenoriale. Este un magazin online de decorațiuni interioare pentru pereți. Ideeea îmi venise cu câțiva ani înainte, când am căutat să decorez camera copilului meu și am sesizat că astfel de decorațiuni cu stickere nici nu existau în România. Doar un site românesc din Cluj le aducea la comandă în 30 de zile. Nu se fabricau la noi. Stickerele au apărut prima data în Franța în 2005. Aveam avantajul că soțul meu se ocupa de site. Am studiat doar businessul respectiv, concurența și restul detaliilor. SP: Cum te-a ajutat absolvirea unei facultăți cu profil economic? EP: Nu aș fi deschis o afacere dacă nu absolveam economia. În primul rând, pentru că nu aveam viziune economică și nici impulsul necesar. Sunt câțiva profesori din facultate care mau inspirat și m-au ajutat, chiar și cu informații, materiale pe e-mail. Mă refer la soluții de marketing și contabilitate. Eu 34

le-am solicitat chiar și după ce am absolvit. Însă trebuie să ai foarte multă ambiție, curaj și mai ales studii ca să lucrezi profesionist. Anii petrecuți în facultate m-au ajutat să-mi creez o experiență de profesionist în vânzări. Apoi experiența am folosit-o în business-ul meu. SP: Sunt sigură că firma are, ca și altele, urcușuri și coborâșuri. Care au fost principalele obstacole și cum le-ai depășit? EP: Este foarte adevărat. În acest domeniu, concurența a crescut în timp. Și mă refer la concurența neloială, firme care apar peste noapte cu produse chinezești și reduceri fantastice. Onestitatea și respectul pentru clienți sunt cele care ne-au recomandat întotdeauna. Acest lucru te face să reziști și să crești mai mult. Au apărut si cei care cred că pot copia oricând, orice, crezând că nu sunt legi care să te apere în domeniul online. Însă marca Stickero este înregistrată la OSIM. SP: Dar care au fost cele mai frumoase momente din Stickero? EP: Frumoase sunt momentele în care ești contactat de clienți să-ți mulțumească. Atunci când vezi site-ul recomandat de anumite persoane din media, când ești contactat pentru evenimente și vezi că produsele sunt recomandate. Faptul ca avem o relație apropiată cu câteva site-uri mari de profil de la noi, ne face să credem că suntem respectați pentru munca noastră. SP: Ce strategii de marketing ai folosit, pentru a crește numărul clienților? Este o piață în creștere sau piața este deja saturată? EP: Este o piață în creștere și diversificare. Mereu apare ceva nou și trebuie să fim mereu pregătiți pentru asta. Promovăm site-ul www.stickero.ro pe Adwords, în rețelele de socializare (www.facebook.

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

com/stickero.ro), ținem pasul cu serviciile de optimizare SEO, cu blogerii, care, de altfel, sunt cei care ne caută cel mai des. Suntem de apropoape un an parteneri Emag și asta ne ajută foarte mult. SP: Ce ne poți spune despre numărul de angajați și cum a crescut în timp firma ta? EP: Am început alături de soțul meu o perioadă. Apoi numărul de angajați a crescut, urmând să facem în continuare angajări. Căutăm un grafician bun și un operator de imagine și text. SP: Ce ai recomanda studenților, care vor să își deschidă o afacere? EP: I-aș sfătui să învețe , să-și termine studiile și apoi să aibă curaj. Să încerce să-și deschidă o afacere, dacă au o idee în care cred. Să ceară ajutorul și să se apropie mai mult de profesori. Vor avea numai de câștigat. SP: Ce planuri de viitor ai pentru Stickero? EP: Urmează proiecte frumoase pentru Stickero. ro. Vom ieși curând și pe radio și TV, întrun proiect de care cu siguranță veți auzi; ne veți întâlni

chiar și la chioșcurile de ziare, în câteva reviste și ziare cunoscute. Nu vreau sa spun mai mult 

„Frumoase sunt momentele în care ești contactat de clienți să-ți mulțumească.”

SP: Dacă mai este ceva, ce ai vrea sa ne comunici la final? Un sfat, o remarcă, o sugestie..... EP: Eu nu am excelat în facultate, chiar m-am straduit să fiu pregatită, deși munceam în același timp. I-aș sfătui pe studenți să și muncescă în domeniul în care studiază. Contează enorm pentru viitorul lor. Sau să se înscrie în AIESEC, de exemplu. Să nu piardă timpul prețios devenirii lor de mai târziu, pentru că nu în timpul facultății vor conștientiza asta, ci mai târziu. Să ne auzim cu bine! Promit că voi citi toate numerele revistei vostre. Și vă felicit pentru această realizare! SP: Mulțumesc mult, Elena, pentru timpul acordat și la cât mai mulți clienți fideli!

Silvia Puiu

Nota: Eu și Elena am fost colege în facultate. Această relație a făcut ca alte două absolvente de la Marketing să fie recrutate în echipa Stickero.ro. Mesajul meu la finalul interviului cu Elena, e să fiți uniți, voi, absolvenți de FEAA Craiova, și să vă ajutați mereu. Împreună, veți fi mai puternici!!!

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

Experiența mea ERASMUS – un an de schimbări de Alina Ivanovici (studentă la master IEBA) Ce frumos sună, ERASMUS! Experiență unică în studenție, plină de provocări, momente unice, grele, frumoase, oameni dragi!

PARTEA I De la vis la renunțare Nici nu știu de unde sau cum să încep pentru că sunt atâtea de spus… Dar am să o iau cu începutul, de la o simplă idee, la vis împlinit, de la momente de birocrație, până la adevărata experiență trăită. Ca toate experiențele pe care vrei să le trăiești, mai întâi trebuie să le găsești, deoarece fără ca tu să te interesezi despre ele, te asigur că nu vei afla. Nu trece indiferent pe lângă afișele puse la aviziere, deoarece așa vei afla. Tot prin acest mijloc am aflat și eu că pot aplica, iar îna36

inte de dosarul propriu-zis am căutat pe internet despre facultățile cu care FEAA are parteneriat pentru a vedea la ce să mă aștept. Fiind cunoscătoare de limbă franceză mi-am ales să studiez în Franța, iar aici aveam următoarele opțiuni: Universitatea din Strasbourg, Universitatea din Dijon, Școala Superioară de Studii Comerciale, Chambery, Savoie și Școala din Saint Etienne. Multe păreri, multe impresii, fiecare îmi dădea câte un sfat, dar într-un final am decis să mă duc la Strasbourg, deoarece era un oraș micuț și drăguț, mai ales cunoscut pentru faptul că

este sediul Parlamentului European. Eram fericită, luasem interviul – asta se întâmpla pe undeva prin martie 2012 – , așteptam să mă apuc de acte, să plec, să încep minunata experiență care urma să îmi deschidă multe drumuri, cel puțin așa gândeam la momentul respectiv. Tot în atunci când am aflat că am fost acceptată pentru această bursă am descoperit că deja se află două studente și am cerut să fiu pusă în legătură cu ele pentru a afla mai multe despre ceea ce urma și despre diferitele oportunitățile de care am să dau în minunatul Strasbourg. Respec-

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

tivele persoane îmi răspundeau răruț, de obicei stăteam pe Facebook cu orele pentru a vedea când se conectează și pentru a mai afla câte ceva din experiența lor. Ei bine, dragă cititorule, țin să te anunț că am fost extrem de dezamăgită, atât de dezamăgită încât am zis că eu nu mai plec că nu are rost, că poate mă întorc cu prea multe restanțe, că poate nu trec anul, că sunt colegii răi, o să îmi fie prea dor de casă, dacă nu o să mă descurc!?. Pur și simplu în aprilie mă simțeam descurajată și prea speriată încât mi-am dat seama că eu nu îmi mai doresc să plec, că vreau să rămân un simplu student, cu o viață normală, care să nu iasă din zona lui de confort. Pe scurt, practic aici se termina toată povestea cu ERASMUS-ul și eram împăcată cu gândul că în anul doi de studenție am să fac practică împreună cu colegii mei la una dintre firmele la care urma să fiu repartizată de facultate. O lună mai târziu, într-o zi obișnuită de vineri, care nu era cu nimic mai specială decât restul, cel puțin până la pauză. Vineri, seminar de management, chiar interesant pot spune, vine pauza, Doamna Profesoară M. Meghișan mă întreabă: „Alina, de ce ai renunțat? Ce s-a întâm37

plat?” eram uimită că știa despre faptul că aplicasem pentru bursă, iar atunci îi răspund: „Am aflat de la persoanele care sunt acum plecate că este destul de greu, complicat pot spune și că au fost multe probleme. Mi-e frică!”. Trec două, trei secunde și îmi spune: „Și eu am fost acolo, iar oamenii sunt minunați, vei avea o experiență frumoasă, unică, o să dea bine la CV, vei face un stagiu de practică acolo, de unde vei afla multe lucruri, ce zici vrei să vorbesc cu doamna A. Tănasie să mergi?”, fără să mai fi stat pe gânduri răspund: „Da!”, la care ea mă întreabă: „Dar ești sigură că nu o să mai renunți, da?”, răspunsul meu se repeta. În acel moment inima îmi bătea cu putere, iar drumul de la clasă la cabinetul doamnei Tănasie a fost unul entuziast. Am bătut la ușă să intrăm, dar nu era nimeni, iar atunci am dat telefon și oficial am decis că urmează să plec în Strasbourg.

„Ca toate experiențele pe care vrei să le trăiești, mai întâi trebuie să le găsești, deoarece fără ca tu să te interesezi despre ele, te asigur că nu vei afla.”

PARTEA II Actele necesare Ca orice alt lucru pentru care ai aplicat ai nevoie de anumite acte pentru a putea demara oficial toate procedurile. Actele standard care se realizează la PLECARE sunt: • Learning agreement • Contractul financiar încheiat în două exemplare • CV în limba țării în care se aplică • Copie atestat • Extras cont bancar (la noi la facultate se cererea cont în euro la Banca Transilvania) • Foaie matricolă • Scrisoare de motivație • Contract de reprezentare – un fel de contract de tutore, adică persoana care o să te reprezinte legal la facultate în cazul în care o să fie probleme în ERASMUS (aici o să fie trecut unul dintre părinți) • Contract de cazare – se face în momentul în care ai terminat cu actele mai sus menționate • Certificat de prezență Actele standard de care este nevoie la ÎNTOARCERE sunt: • Certificat de prezență semnat și ștampilat de universitatea

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

gazdă • Learning agreement semnat și ștampilat de universitatea gazdă • Foaia matricolă care trebuie depusă în original pentru rambursarea sumei de 50 € care este oprită din cuantumul bursei totale pentru a se asigura că aduceți actele necesare la întoarcere • Contractul financiar (posibil ca la întoarcere bursa ERASMUS să se fi suplimentat și o să se realizeze un act adițional, prin urmare este bine să îl ai la tine) De asemenea pe lângă actele acestea la Universitatea parteneră este foarte posibil să mai realizați altele și unele să le mai și plătiți. Îmi amintesc că atunci când am ajuns a fost nevoie să îmi realizez următoarele acte: • Asigurare cameră de cămin în caz de: incendiu, dezastre naturale etc., care este realizată la bancă • Card bancar – nu puteam să fac absolut nimic dacă nu aveam card bancar francez • Actele de student: 1. Card cultural 2. Card de student – avea rolul și de card bancar, adică puteam să plătesc mesele de la facultate cu el 38

• Abonament la mijlocul de transport în comun – eu aveam de plătit un singur abonament pentru: tramvai și autobuz • Contract de la CAF (Caisse d’allocation familiale https:// www.caf.fr) pentru a îmi reduce cheltuielile de la cămin și transport. • Pentru realizarea acestuia este nevoie de: 1. Copie buletin 2. Copie pașaport 3. Copie certificat de naștere 4. Contract cazare – este o fișă care se cere la casierie și poartă numele de „L’attestation de loyer ou de residence” 5. Contact bancar • După primirea foii de la CAF în care vi se spune că vi se dă un ajutor social, împreună cu contractul financiar de la UCV, care nu trebuie tradus în franceză, se merge la primărie de unde vi se scrie pe o foaie semnată și ștampilată suma care vă revine. Cu această foaie primiți reducere la cazare și la transport. Întreaga procedură din Franța a durat în jur de 2 luni și problema a fost că foile mi-au fost completate greșit, iar atunci când a fost observat acest lucru cei de la CAF mi-au rambursat

banii pentru lunile în care eu am primit mai puțini bani. Am avut o deducere totală de aproximativ 100 € pentru cameră și de aproape 18 € pentru transport.

„Țin minte că decanul facultății de acolo m-a ridicat în picioare, iar studenții francezi m-au aplaudat. M-am simțit mândră că îmi reprezentam facultatea, că eram eu acolo!” PARTEA III

Viața de student ERASMUS Viața ca student ERASMUS a început pe 1 septembrie 2012 atunci când oficial am ajuns la cămin și am așteptat la coadă pentru a mă putea caza. Îmi aduc și acum aminte cum era o coadă mare (aproximativ 100m.) care mergea haotic, iar prioritate aveau studenții francezi (ceva caracteristic lor). Într-un final am reușit să obțin o foaie unde scria că pot să îmi iau camera în primire. Înainte de a trece la primul impact cu facultatea vreau să vă spun că în afara faptului că am plătit chiria camerei pe luna septembrie, am mai plătit și un depozit de 250 €, sumă care mi-a fost restituită la final. După ce eram fericită

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

că obținusem foaia am mers la facultate la biroul de Relații Internaționale unde am descoperit persoanele din spatele e-mail-urilor pe care le trimisesem zile la rând pentru a putea afla cât mai multe despre ce urma să mă aștepte. Tot aici am întâlnit încă o româncă din Galați, dar cu care nu am fost colegă la facultate, deoarece ea alesese să studieze altceva. După ce am terminat cu înscrierea – care presupune completarea unor documente ce cuprindeau informații despre tine, de ce vrei să studiezi la această facultate ș.a.m.d., m-am întors la cămin unde mi-am luat 39

camera în primire. Aveam o cameră mică pot spune (12 m2 cu tot cu baie), iar primul șoc a fost că era prea mică pentru mine (mă simțeam ca un uriaș), că nu am suficient loc, pe scurt mă simțeam ca într-o conservă, care avea o baie de avion în cameră. Dar tot era bine pentru

„Ca toate experiențele pe care vrei să le trăiești, mai întâi trebuie să le găsești, deoarece fără ca tu să te interesezi despre ele, te asigur că nu vei afla.”

că stăteam singură și nu aveam cum să fiu deranjată de un alt coleg care poate ar fi fost total diferit de mine. Două zile mai târziu a urmat deschiderea noului an școlar, moment în care chiar eram fericită că urma să îmi cunosc colegii francezi. Țin minte că decanul facultății de acolo m-a ridicat în picioare, iar studenții francezi m-au aplaudat. M-am simțit mândră! Mândră că îmi reprezentam facultatea, că eram eu acolo! Următoarea zi au început cursurile, moment în care mi-am cunoscut colegii de grupă. La o primă vedere păreau drăguți, însă pe parcurs s-a

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

dovedit că doar o singură colegă mi-a fost alături. Francezii ca și popor sunt descriși ca persoane reci, care nu agreează românii, dar atunci când își fac un prieten chiar țin la el (lucru testat și dovedit, încă mai sunt prietenă cu o franțuzoaică). Pot spune că pe parcursul acestui an am avut parte de multe momente grele, chiar proaste. Mă simțeam deprimată, singură, discriminată, pe scurt îmi era greu! Și toate astea se întâmplau și din cauza faptului că uneori aveam note mari ca francezii, iar ei mă vedeau ca pe o amenințare, deoarece profesorii mă lăudau și începeau să se simtă inferiori. Cu timpul am descoperit că eram admirată de o parte dintre ei, dar asta doar după ce observaseră că nu venisem cu intenții rele, ci doar să învăț și pentru că își dăduseră seama că sunt bună la anumite materii, chiar aveam un nivel superior lor, deoarece mi se păreau ușoare și nu era nevoie să învăț. Ce pot să mai spun des-

pre această perioadă este că am avut extrem de mult de învățat și că eram tratată că oricare alt student francez (inclusiv pentru greșelile de scriere îmi era luat din punctajul notei finale). Am avut de studiat în jur de 20 de materii, iar la unele dintre ele le-am explicat celor de la facultate că nu mai este nevoie să le fac, datorită faptului că eu le studiasem înainte, însă am fost amenințată că nu o să îmi fie semnat Learning Agreement-ul, prin urmare pentru a nu încălca contractul am preferat să studiez ceva din nou, care nu mai reprezenta un interes pentru mine și care nu se putea adapta la mediul economic din țara noastră. Deși a fost o perioadă lungă și grea pentru mine mă bucur că nu am trecut singură prin asta, lucru datorat întâlnirii unui alt român, pe nume Cătă, din Galați, care chiar dacă era la o altă facultate ne-am înțeles foarte bine, pentru că mereu aveam același probleme, chiar dacă aveam alți colegi; și da încă suntem prieteni.

PARTEA IV Întoarcerea acasă Când am revenit acasă am fost cea mai fericită pentru că eram alături de cei dragi și poate părea ciudat, însă îmi era greu cu româna și mi se părea că toată lumea vorbește prea repede pentru mine, dar m-am acomodat foarte repede. La 2-3 zile de la întoarcere am mers la facultate să mă întâlnesc cu Doamna A. Tănasie, care m-a ajutat cu echivalarea materiilor din anul II de facultate și pot spune că după ce am vorbit cu dânsa am rămas cu două restanțe, una la materia ei și una la sport, dar care le-am luat și am încheiat anul. De asemenea datorită faptului că am studiat mai multe materii ca în țară, în anul al treilea am reușit să îmi mai echivalez câteva examene, prin urmare mi-a fost mult mai ușor să trec de cele două sesiuni.

Povestea mea se încheie aici și încă retrăiesc aceste momente, iar azi 01/09/2015 mă gândesc că au trecut 3 ani de când am început această experiență și parcă nu îmi vine să cred că eu am trecut prin așa ceva. 40

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

Student ERASMUS în SPANIA de Elena Țurcan

Bună sau cum salută spaniolii „Hola”! Mă numesc Elena Țurcan, sunt studentă în anul II la Finanțe-Bănci, iar momentan trăiesc cea mai frumoasă experiență - aceea de a fi studentă Erasmus în Spania. Malaga, orașul în care studiez acum, a adăpostit anul acesta circa 800 de studenți internaționali, care sunt dornici de studii de calitate și aventuri.

fi student Erasmus în altă țară nu înseamnă doar profesori ciudați, materii complicate și examene de luat, ci multă lume nouă, schimb de experiență și impresii. Universitatea de aici pe lângă faptul că e foarte mare, e destul de încurcată, iar sediul facultății noastre se afle pe un deal. Cursurile noastre țin o oră și jumătate fără pauză, timp în care profesorul ne explică tema sub formă de prezentare, iar studenții silitori o au printată deja, și da, lumea de-aici chiar e responsabilă. 42

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

Orele sunt interactive, studenții pun multe întrebări, se implică activ, iar unii rețin profesorul după oră și adresează întrebări suplimentare. Am rămas foarte surprinsă atunci când, într-o pauză, a venit profesorul cu care aveam ora următoare, și-a

pregătit tabla, prezentarea, astfel ca ora lui să înceapă exact la fix. Chiar dacă suntem studenți Erasmus, profesorii nu fac nici o diferență, și au aceleași cerințe pentru toți, la fel ca în România, cu parțiale, proiecte în echipă, studii de caz.

Viața de student aici este o sărbătoare continuă, pentru că spaniolii au două cuvinte cheie: siesta și fiesta, iar pentru cei din Erasmus se mai adaugă petrecerile și excursiile organizate de ESN-ul din Malaga, care vin în fiecare zi cu ceva diferit.

Fraza cu „nicăieri nu e mai bine ca acasă” e cât se poate de adevărată, pentru că mie personal

îmi lipsesc colegii și ieșirile noastre, glumele profesorilor noștri, și arhi-cunoscuta frază cu „studenții silitori”, pentru că aici nu ai bonusuri și plusuri, și pentru că profesorii de aici nici măcar nu pot să-ți pronunțe numele, nu mai zic să îl rețină. Cu mult drag și dor de casă, Elena

CRONICA STUDENTULUI COMPANY NAME FEAA CRAIOVA

S.T.A.R.T.

(STUDENTS TALKING ABOUT REVOLUTION IN TECHNOLOGY) de Alexandra Călinoiu

Cine sunt?

Despre mine sunt multe de scris. Fiecare mă cunoaşte în felul său, eu încă mă

descopăr. Studentă la FEAA Craiova, mândră că sunt olteancă, pasionată de călătorii, recunoscută prin hashtag-ul „#olteancăîndeplasare”, uneori punctuală, alteori se dilată timpul, sociabilă, ambiţioasă, iubesc marea şi oraşul Bucureşti, îmi place să mă trezesc devreme să văd răsăritul, îmi plac serile lungi de vară şi călătoriile cu trenul, îmi place să adorm la un foc de tabără sub cerul înstelat, îmi place zăpada şi am o slabiciune pentru ciocolată, am o fobie ciudată şi nu îmi place singurătatea. Oricât de departe aş pleca, mereu mă întorc acasă, acolo unde mă aşteaptă familia şi prietenii. Îmi place şi îngheţata, dar cel mai mult îmi place să văd oamenii zâmbind.

De ce scriu?

Azi e marţi? Da, e marţi. Atunci e zi de blog. De ce scriu? Scriu pentru că îmi place, scriu ca să îmi colorez nopţile albe, scriu pentru zilele în care trăiesc din amintiri, scriu pentru tine care eşti interesat de experienţele unui om care mai pleacă uneori în câte o vacanţă ca să mai facă un curs în deplasare. Am decis să mă apuc de scris când o să am mai mult timp liber, apoi am învăţat că timpul e relativ aşa că ar trebui să mă grăbesc. Am pierdut timpul, am şi plecat în căutarea timpului pierdut, însă acum îmi joc cărţile în speranţa că o să mai câştig nişte timp. Scriu pentru că am ce şi despre ce şi, chiar dacă nu aş avea, tot aş scrie pentru că sunt femeie şi aş găsi eu ceva din nimic. Tipic. Scriu pentru că e toamnă şi îmi place să beau mult 44

ceai, iar ceaiul nu are gust fără o poveste. Scriu pentru că sunt olteancă şi vorbesc mult, iar atunci când trebuie să tac, scriu. Scriu pentru că pot şi pentru că vreau. Uneori scriu fără motiv. Astăzi scriu pentru că e marţi.

Cum am ajuns eu la S.T.A.R.T.?

La 3 zile după examenul de licenţă am plecat la mare. Am aşteptat acea vacantă din februarie. Urmau 10 zile fără stres, fără cursuri, fără nopţi albe pentru studiu, fără alarmă dimineaţa devreme pentru a mai învăţa ceva, fără economie, fără matematică, fără formule, fără cărţi, fără câteva rânduri pentru licență, fără ceva care să înceapă cu „management”. În sfârşit libertate. Mult aşteptata eliberare.

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

Experiența Alexandrei la #FEAACraiova, mai multe puteți citi și pe blogul ei www.facebook.com/olteancaindeplasare Totuşi mi-am strecurat în bagaj două cărţi „Cele mai bune lecţii de leadership” şi „De la idee la bani” aşa ca să nu mă plictisesc pe plajă. Tot economie. Nici măcar una de beletristică. Cred că verificam postările de pe grupul de facebook Management&Marketing Club de cel putin cinci ori pe zi. Pe la jumătatea vacanţei simţeam nevoia să fac un proiect, un plan de afaceri sau ceva ce are legătură cu economia. ASFEAA distribuise postarea celor de la S.T.A.R.T. (Students Talking About Revolution in Technology), un proiect adresat studenților de la facultățile de profil tehnologic, 45

economic și antreprenorial din România ce presupune crearea unei platforme care să faciliteze comunicarea între mediul academic și mediul afacerilor și o școală de formare a tinerilor antreprenori în domeniul matematic și tehnologic. Hmm…de interes pentru studenţi. Am distribuit şi eu imediat. Să mă înscriu? Să nu mă înscriu? „Mai aştept până mă întorc acasă că acum sunt în vacanţă.” Deşi era exact ceea ce aşteptam. Scoală de vară, Braşov, prieteni noi...însă îmi imaginam o reuniune a geniilor care vor revoluţiona tehnologia şi vor aduce modificări semnificative mediului de afaceri. Îmi mintea mea rulau scenarii demne

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

de NASA. Aşa se întâmplă când ai o imaginaţie prea bogată sau cand încă eşti cuprins de stresul din sesiune/licenţă. Încurajată de Yamina, preşedinte ASFEAA şi prietena mea, m-am înscris. Evident, am fost acceptată, altfel nu mai scriam acest articol. Întâlnirea cu S.T.A.R.T.-iştii Am ajuns în Gara de Nord cu o oră şi jumătate mai devreme de ora stabilită şi nu pentru că aş fi un exemplu de punctualitate pentru că sunt renumită prin micile mele întârzieri şi nici pentru că atunci am avut tren (mai erau încă 2 trenuri care îmi asigurau prezenţa la timp). Sunt înzestrată cu o nerăbdare fantastică atunci când e vorba de călătorii aşa că m-am grăbit spre Bucureşti. Ne-am întâlnit în faţă la McDoland’s. Încă de la prima prezenţă am încercat să reţin cât mai multe nume. Ne-am cunoscut repede. A urmat perioada de socializare. Destul de plăcută prima impresie. În tren, în drum spre Braşov am avut suficient timp pentru joculeţe şi poveşti. Ziua 1 Prima zi a fost dedicată cunoaşterii. Ne-am strâns pe terenul de sport de la Colină pentru joculeţe. Fiecare a primit o foaie cu 20 de întrebări gen „Cine este cel care...?” şi trebuia să găsim printre noi 20 de persoane diferite care să fie „răspunsuri” la întrebările respective. După acel joc eram „tipa cu fobia ciudată” (şi nu, nu o dezvălui aici). Până la final, am fost „Alexandra” pentru toţi. Ingredientele esenţiale la S.T.A.R.T. sunt prietenia, încrederea şi spiritul de echipă şi am avut joculeţe pentru a le pune în valoare şi a le dezvolta. Fiecare joc a avut rolul lui, un fel de încălzire pentru ceea ce urma sau mai bine zis, „iniţierea”. După ce ne-am cunoscut şi am căpătat cât de cât încredere 46

unii în ceilalţi, s-au format echipe de câte 3 pentru proiecte. Random, că dacă ne alegeam noi parcă nu mai avea acelaşi farmec. Ziua 2 Fiecare membru al echipelor a participat la câte un training diferit. Mi-am ales tehnici de prezentare fără să ştiu ce mă aşteaptă. Mare mi-a fost bucuria când am aflat că trainerul este Andrei Botez, omul despre care auzisem numai de bine şi pe care îmi doream să îl cunosc de ceva timp. Recomand tuturor trainingurile lui! Nu o să ofer prea multe detalii ca să nu stric surpriza. La final a trebuit să ţinem un pitch de 1 minut şi am primit feedback din partea tuturor celor prezenţi. Ne-a filmat că să vedem şi noi ce şi unde greşim atunci când vorbim în public. Nu ştiu ce mă speria mai tare, vorbitul în public sau camera? A fost chiar ok, având în vedere faptul că am primit feedback mai mult pozitiv decât negativ.

Ziua 3 În prima jumătate a zilei am avut ocazia să mergem la un alt training (rezumatul trainingului din ziua anterioară). Am ales Strategie de business, unde am învăţat paşii pentru un plan de afaceri. Impropriu spus „am învăţat” pentru că nu eram la primul meu plan de afaceri. À propos de nopţile albe, dormisem doar 2 ore. Nu ştiu ce era mai plictisitor, faptul că am ascultat 4 ore lucruri pe care le ştiam deja sau faptul că cel de la care le auzeam, programator fiind, nu schiţa niciun zâmbet, niciun gest, doar gura i se mişca. Părea Mona Lisa în varianta masculină, deşi semăna mai mult cu Jesus. Însă tot respectul pentru el; omul şi-a înfiinţat un startup dupa S.T.A.R.T.-ul de anul trecut. E un exemplu bun de urmat. După prânz, am cautat în disperare un

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

laptop pentru că al meu nu mai pornea. Nimic special, îmi căzuse în Gara de Nord. Între timp, brainstorming. Ne-am oprit la o aplicaţie care oferea idei vestimentare în funcţie de starea de spirit. În primele 2 ore ne-am axat pe cum funcţioneaza aplicaţia, ce interfaţă are şi alte chestii tehnice. În primă fază, nu prea înţelegeam eu ce şi cum. Colegii mei, Ana şi Cristi, fiind informaticieni discutau „pe limba lor”, eu îi întrerupeam cu întrebări logice. Doar nu puteam să prezint în faţa publicului ceva ce nici eu nu întelegeam cum funcţionează. Când am început să mă lămuresc despre ce e vorba, le-am prezentat minusurile aplicaţiei. Puteau să mă numească „stres” sau „întrebare la minut” pentru că mereu aveam câte ceva de comentat gen „aia nu e ok”. Juriul şi organizatorii ne-au oferit consultanţă. (Până la 8 seara am stat toţi în Universitate să lucrăm, apoi ne-am retras în cămin). După ce am făcut jumătate de proiect, i-am întrerupt iar. Dar nu pentru o noua întrebare, ci pentru un nou brainstorming. Am generat câteva idei, pe care le-am abandonat de oboseală. Teoretic, terminam mai repede dacă ne continuam ideea. Pe la 10 seara a urmat alt brainstorming. Găsisem o idee mai bună, dar să fim seriosi era 10 seara, târziu...şi Cristi era prea obosit pentru un nou plan. Ne-am continuat planul cu aplicaţia vestimentară. Până la ora 3 l-am terminat, am facut şi prezentarea powerpoint şi pitch-ul. A fost un amestec de idei, frig, kebab (trăiască Ando’s), dulciuri şi pături. Trebuie să menţionez faptul că am schimbat aplicaţia de cel puţin 5 ori astfel încât la final, atunci la 3 dimineaţa, nu mai ştiam exact ce face. Ştiam doar că furnizează idei vestimentare în funcţie de starea de spirit, iar pentru situaţia în care persoana care o utiliza nu avea 47

hainele respective în dulap, avea câteva link-uri ca să le cumpere online sau adrese de magazine. Casele de modă plăteau că să le promovăm hainele în aplicaţie sau pe site. (Găsisem scris in schiţa pitch-ului că ne veneau banii din publicitate...de parcă aveam agenţie de publicitate, nu aplicație mobile. Îmi era cam neclar la ora aia. Să fim serioşi, nu îmi dadeam seama dacă e prea târziu sau prea devreme). Aplicaţia avea totuşi o mare problemă: omul îşi schimba starea de spirit până făcea rost de bani să îşi cumpere hainele ălea. Ca soluţie, şi le putea cumpăra să le îmbrace când îi revenea starea respectivă. Cam tras de păr, dar măcar am scris un plan de afaceri în mai puţin de o zi. Am facut un duş rece, apoi mi-am setat alarma la 6:00 că să pun la punct nişte aspecte şi să înţeleg ce se întâmplă cu startup-ul nostru. La 3 si ceva mă sună Ana. „Hai să schimbăm ideea! Până la 9 avem timp să scriem un alt plan. Dacă nu vrea Cristi, ne descurcăm noi două”. Mda...om stresat, obosit, o înţeleg. Eram pe punctul de a-i spune „Da”, însă am avut un moment de luciditate în care am realizat că avem nevoie de odihnă. I-am spus că o aştept la 6 la mine. A venit. Am îndurat împreună frigul (am învăţat că în cămin temperatura creşte odată cu altitudinea. Camera mea era la nivelul 0, iar 3 era „parterul”). Am recitit pitch-ul, unele chestii erau neclare, cu privire la altele ne-am lămurit. Când s-a trezit Cristi ne-a explicat care e treaba cu publicitatea. Ne-am pus la punct repede. Ziua 4 Sosise ziua cea mare. Ziua prezentărilor. Sala s-a umplut repede. Numai oameni deştepţi, frumoşi şi cu idei super. Nu mai vorbesc despre emoţiile de dinaintea prezentărilor, despre suspansul creat de juriu întrucât pe masa lor erau bileţele

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

cu literele echipelor şi puteam fi extraşi oricând. Răsuflam uşurată de fiecare dată cand se striga altă echipă. Nu mai aveam stare pe scaun, am iesit, m-am plimbat puţin pe coridor, apoi am rămas în picioare lângă uşă. Simţeam ceva în gât şi am mers să beau o gură de apă. Pun mâna pe prima sticlă şi aud juriul: „E...echipa E, E!” Noi eram. Am lăsat sticla (intactă) şi am intrat. Prezentarea a fost ok. Am împărţit pitch-ul cu Cristi. După ce mi-am terminat partea am intrat într-o stare de relaxare totală amestecată cu o ciudată nepăsare. Au urmat întrebările din sală şi ale juriului. Auzeam aceleaşi întrebări cu care îmi bombardasem colegii ziua trecută. Poate am fost stresantă, dar fără să vreau îi pregătisem pentru asta. Au răspuns bine. Eu rememoram întâmplările din ziua anterioară (în mintea mea era un fel de introspecţie psihologică...exact ca şi acum). Când am ieşit din sală am simţit acea eliberare totală, dispăruse toată oboseala, trecuse greul, simţisem acea stare despre care vorbise Botez. După cină, am dormit o oră. Apoi a urmat o petrecere, aşa ca de ultima seară. Pentru că la S.T.A.R.T. ştim să ne şi distrăm. Ne-am întors la 5 în cămin. Frumoasele nopţi albe!

Ziua 5 Decazarea. Nu îmi plac desparţirile. Cu bagajele făcute, aşteptam cuminţi în faţa căminului să treacă timpul. Nimeni nu mai avea chef de nimic. Eram toţi obosiţi. Sau mai bine zis „aproape nimeni”, „aproape nimic”. Căldura ne-a inspirat drept pentru care îmi permit să spun că putem fi „cu minţi” însă nu şi „cuminţi”. Decor: bagaje, mâncare, sticle de apă. Repet: sticle de apă. Am spus doar că „pe vremea asta ar merge ceva răcoritor” şi prima sticlă de apă mi-a asigurat demachierea, haine ude şi coafură nouă. A urmat o super bătaie cu apă. De la sticle s-a avansat la găleţi. Ăstea da amintiri! Eram aşa simpatici toţi întinşi la soare să ne uscăm. Ălea erau „hainele de tren”...tren pe care l-am pierdut întrucât nu vine niciun taxi pe Colină. Nicio problemă. Am mers pe jos până la gară şi am prins următorul tren. Ce atâta graba? Tot acasă ajungeam. Din nou Gara de Nord...locul în care mi-au scăpat câteva lacrimi la despărţire. Cu oamenii ăia am împărţit mâncare, pături, camere, apă, idei, sentimente, muzică, drumuri, trenuri. Cred că se numesc prieteni.

Concluzii S.T.A.R.T. e cu şi despre prieteni. Pot spune că e un an de facultate concentrat în 5 zile. Şi da, mi se par puţine 5 zile pentru că nu vreau să mă despart prea repede de noii prieteni. Majoritatea sunt din Bucureşti, iar eu ajung des în Bucureşti. Abia aştept să îi revăd. Şi abia aştept anul următor noul S.T.A.R.T. Dragoş (a.k.a. Jesus, de mai sus) ne-a învăţat să nu ne lăsăm visele să rămână doar vise, ci să ne trezim în fiecare dimineaţă devreme ca să ni le îndeplinim. 48

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

STUDENȚIE ȘI VOLUNTARIAT de Mădălina Vîlcea

Numele meu este Mădălina Vîlcea, sunt proaspăt masterandă la FEAA, secția

Marketing și Comunicare în Afaceri, îmi place să scriu și sper ca de acum înainte să scriu cât mai mult pentru această revistă. Sunt o persoană curioasă, energică și entuziastă, îmi place foarte mult să am persoane dragi în preajma mea și de asemenea să am tot timpul ocupat cu ceva, de aceea am ales încă din liceu să fac voluntariat. În cele ce urmează am să prezint federația numărul 1 în România, Uniunea Studenților din România, cea care pe mine m-a făcut să iubesc și mai mult voluntariatul și mi-a făcut studenția mai frumoasă.

Ca o scurtă prezentare aș putea spune că Uniunea Studenților din România este o organizație umbrelă, la nivel național, pentru 100 de asociații studențești și de tineret din 20 centre universitare. Scopul statutar al federației este acela de a reprezenta, promova și apăra drepturile studenților, în raport cu actorii relevanți la nivel național, în special cu Ministerul Educației Naționale, Ministerul Tineretului și Sportului, Parlamentul, Guvernul, Președinția României, precum și Municipalități și Universități. De-a lungul timpului Uniunea Studenților din Ro49

mânia a organizat o serie de proiecte anuale precum Festivalul UNIFEST, Congresul Studenților din România, USR Summer Camp, Academia de Training, Gala Studentului, Academia Studențească de Folk și Muzici Bune, proiecte pe care le organizăm și în prezent. USR și-a construit în timp o cultură organizațională puternică, ce generează energie și entuziasm în rândul membrilor și voluntarilor și a ajuns să promoveze o serie de valori și principii comune precum unitate, profesionalism, continuitate, non-partizanat. Dacă vă întrebați de ce am

ales să scriu despre USR și nu despre orice altceva, aș putea spune că pentru mine aceasta este mai mult decât o federație studențească, este locul unde mi-am făcut prieteni din alte centre universitare, am reușit să merg la evenimente de care poate nu aș fi aflat dacă nu aș fi fost într-o organizație studențească și de asemenea am reușit să mă dezvolt cu timpul, doar pentru că am avut lângă mine persoane extrem de bine pregătite care m-au ajutat. Am reușit să aflu mai multe lucruri despre tot ce înseamnă reprezentarea studențească și de asemenea să le pun și eu în aplicare.

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

Când am decis să fac parte dintr-o asociație studențească nu știam nimic despre această federație, nu știam că studenții pot realiza lucruri atât de importante și nu știam că într-o zi am să ajung chiar eu să organizez evenimente mari, evenimente pentru mai mult de 100 de studenți. Este un sentiment extraordinar să știi că poți contribui cu ceva, că poți organiza evenimente pe care persoanele din jur să le aprecieze și din care au ce învăța sau pur și simplu vin acolo pentru distracție. Evenimente sunt multe și fiecare are farmecul său. Sunt mândră că fac parte din această federație și mai ales sunt bucuroasă că anul acesta am onoarea să organizez alături de persoane dragi mie un eveniment destul de mare, acesta este Festivalul UNIFEST - un festival care va avea loc timp de 10 zile, 4-14 noiembrie, având drept motto „Distracție gratis, nu degeaba!” și vom avea grijă ca fiecare eveniment în parte să fie organizat cât mai bine, pentru că festivalul este deja la a XV-a ediție în țară și a VI-a în Craiova. Este deja un eveniment cu tradiție și sperăm ca anul acesta să fie și mai cunoscut ca până acum și să participe cât mai mulți studenți pentru că evenimentul în 50

„Am reușit să aflu mai multe lucruri despre tot ce înseamnă reprezentarea studențească și de asemenea să le pun și eu în aplicare” sine este cu și pentru studenți. De-a lungul celor 10 zile o să existe o serie de training-uri pe diferite teme, evenimente sportive, precum fotbal și basket, evenimente medicale, precum donare de sânge timp de o săptămână și testarea glicemiei, și de asemenea evenimente pentru distracție precum Free Hugs, Seara de muzici bune, Petreceri studențești, Publifest - Maraton de reclame și nu în utimul rând Balul Bobocilor de la FEAA. Tot în acele zile se vor da

bilete gratis la teatru, filarmonică și operă pentru a promova cultura în viața studenților. O să organizăm și un Photo Laundry, eveniment în cadrul căruia așteptăm poze de la studenți în diferite locuri din Craiova cu textul uniFEST. Cele mai bune poze vor primi un premiu. Ne dorim ca studenții să participe în număr cât mai mare la astfel de evenimente și să se simtă bine alături de noi și de ce nu pe viitor să se implice chiar ei în organizarea evenimentelor.

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

„Este un sentiment extraordinar să știi că poți contribui cu ceva”

Să fii student este simplu, să fii student voluntar este cel mai frumos lucru. Pentru a putea ajunge în marea familie USR este extrem de simplu, te înscrii în ASFEAA și poți participa alături de noi la foarte multe evenimente interesante și la proiecte de care noi suntem mândrii. Studenția poate fi mai frumoasă doar dacă îți dorești să te implicit puțin mai mult decât în mod normal, poț să descoperi oameni frumoși și lucruri interesante pe care le poți povesti la bătrânețe.

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

S. V. P. de Yamina Andreea Șoșa

YAMINA ANDREEA ȘOȘA

tudenția este perioada tranziției. Este acel moment când „trebuie să faci ceva cu viața ta”. De câte ori n-am auzit expresia asta fără să văd o continuare factuală? Ca student, viața ia o întorsătură bruscă și te lasă pe un drum cu multe sensuri și fără indicatoare rutiere. Îți propui atât de multe obiective înainte de a ajunge acolo și parcă tot atât de multe rămân nematerializate. Oare din cauza dilemei studentului contemporan? Pare a fi un punct de vedere. Dilema studentului contemporan este delimitarea între viața socială și responsabilitățile lui educaționale. A învăța sau a 52

•

PREȘEDINTE AL ASOCIAȚIEI STUDENȚILOR FACULTĂȚII DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

•

VICEPREȘEDINTE AL UNIUNII STUDENȚILOR DIN ROMÂNIA (USR), ZONA SUD- VEST

•

VICEPREȘEDINTE PROIECTE AL CONVENȚIEI ORGANIZAȚIILOR STUDENȚEȘTI (COS) „O STUDENȚIE A IMPLICĂRII ESTE O STUDENȚIE LA SUPERLATIV.”

socializa? Aceasta-i întrebarea. Și apare primul răspuns: Mai este până în sesiune. (Cred că ar trebui să recunoaștem cu toții că am făcut asta cel puțin o dată.). Nu afirm că este rău, dar nici nu susțin că este bine. În continuare, ne plasăm temporal în sesiune, cu la fel de multe cunoștințe aprofundate ca și la început. Aici apare afirmația: Nu am timp să mai învăț, deci nu are rost să mă mai chinui. Voi trece eu cumva! Și nu știu cum se face, dar mulți reușesc să treacă de situația asta. Se pare că Sfântul Cinci răspunde frecvent credincioșilor lui. Așa trec doi-trei ani și te trezești cu un deadline pentru

depunerea licenței. Nici măcar nu-i știi titlul său profesorul îndrumător. Pe ultima sută de metri, domnul student se încarcă cu o motivație extraordinară. Din ce punct de vedere? Nu, nu se chinuie noapte și zi să-și scrie lucrarea, ci caută neîncetat pe internet oferte de preț pentru licență. Și găseşte! Că doar e o afacere profitabilă în zilele noastre. (Mă întreb dacă un student la economie a avut ideea). Așa are domnul student licență și inima ușoară la un preț de câteva sute de lei. Festivitatea de absolvire anunță fericirea multora. Ținutele specifice împânzesc Sala Albastră a Universității. Părinți,

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

iubiți, prieteni, toți au venit să fie martori la acest eveniment important. Mă întreb care este încărcătura reală a acestui eveniment. Nu pot decât să presupun... Pentru unii este sfârșitul muncii lor și concretizarea parțială în rezultate. (Pentru aceia care știu că-n sesiune se trăiește numai în perimetrul domiciliului și că treaba merge bine dacă te droghezi cu ciocolată și cafea. Felicitări!) Alții se bucură că se desprind de mediul studențesc. Au venit pentru diplomă. Acum o au. Mai sunt unii care nu știu nici ei de ce au făcut o facultate. Piața muncii le-ar răspunde: DE-GEABA!!! Să zicem, de dragul educației, ca să nu fim răi. Studentule, aici se trage linie și se adună tot ce știi, tot ce ai întreprins. Nu știi? Nu ai nimic al tău? Păi ai avut trei ani... Zici că au trecut repede. Așa este, dar au trecut la fel de repede pentru toată lumea. În timp ce tu stăteai pe facebook, altul citea cursurile. În timp ce stăteai pe banca din fața căminului și încercai să socializezi, alta se documenta. În timp ce o erai zilnic la cafenele, alții se informau. Pot să continui, am mulți de,” în timp ce”, dar știm amândoi că e prea târziu acum. 53

Ai vrut să te distrezi? Oh, dar pot înțelege asta. Și mai sunt alții, acei alții care înțeleg asta... ale căror rezultate nu sunt concretizate numai în note mari și oferte de lucru, ci sunt cuantificate în prieteni, profesori dragi, proiecte, inițiative, distracţie și experiențe.” Studenție la superlativ” aș numi această categorie. Pot spune cu mândrie ca aici mă încadrez eu. N-am avut niciodată media 10 pe linie, dar am avut grijă că valoarea mea ca student, ca om să se apropie de acest prag. Am pierdut și eu timp, destul de mult aș zice, primul an de facultate. N-am făcut decât să vin la cursuri și seminarii. N-am lucrat la visul meu așa cum ar fi trebuit. Abia din anul doi m-am mai deșteptat. M-am apucat de...

„M-am înscris în Asociația Studenților Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor (ASFEAA). Am dat de un colectiv unit și frumos, de oameni care mi-au devenit prieteni foarte buni și cărora le datorez multe.”

oluntariat Sarea și piperul studenției mele, încheierea monotoniei. M-am înscris în Asociația Studenților Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor (ASFEAA). Am dat de un colectiv unit și frumos, de oameni care mi-au devenit prieteni foarte buni și cărora le datorez multe. A fost frumos până n-a mai fost. Președintele de atunci era destul de ocupat, avea un job, un master și prea puțin timp pentru ASFEAA. A hotărât să se retragă și să lase pe cineva care să aibă timp și motivație să construiască. Au încercat unii, probabil a fost mai greu decât se așteptau. Până la urmă au ajuns la mine. Mă implicasem activ în organizarea Balului, deși aveam doar două luni de experiență. M-au încurajat să fiu eu cea care să preia Asociația, evident că am refuzat. Argumentul meu: Lipsa mea de experiență avea să distrugă ceea ce alții au construit. N-a contat pentru ei, m-au încurajat și m-au convins să merg pe drumul acesta. Ei au văzut în mine ce mie mi-era prea frică să îmi asum că am văzut – potențialul. Primul an a fost greu. Vechea echipă s-a dizolvat. Prea mari, prea ocupați. Însă am avut câțiva prieteni lângă mine, o

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

mână de oameni, și... BOOM! Am ajuns la ceea ce sunt astăzi, la ceea ce este ASFEAA astăzi (găsiți detalii accesând linkul). Acela a fost momentul în care am înțeles că, de foarte multe ori, motivația bate experiența. Am înțeles că singuri putem face lucruri, dar în echipă rezultatul este exponențial. Pentru voluntariat, nu este neapărată nevoie să ai timp, ci inimă. Să înțelegem cu toții că, de obicei, cea mai bună cale de a ne regăsi este de a ne pierde în serviciul altora. (Gandhi) Cred cu tărie că viața fiecăruia dintre voi este mesajul către omenire. Aveți grijă să fie inspirațional. Aceasta este calea pe care eu am ales-o, nu este singura. Lucrați zilnic la visul vostru. Singura distanța dintre voi și dorința voastră este acțiunea. Urmați un sfat bine cunoscut: „Just do it!” și veți ajunge la...

rogres Experiența mea ca voluntar, ulterior ca Președinte și alte titulaturi diverse, vine în completarea know-how-ului din facultate. Nu e ușor să organizezi un eveniment, oricât de mic ar fi. Trebuie să ai în vedere toate detaliile, să coordonezi eficient și să îți gestionezi resursele cum trebuie. Cea mai mare problemă la un proiect NU sunt banii! Menționez că sunt greu de obținut, dar nu sunt esența. OAMENII. Oamenii sunt problema și soluția unui proiect. Depinde de lider în ce se concretizează aceștia. Depinde și de natura lor. Personal, voi alege un om bun în favoarea unui oportunist cu experiență. Nu cred că este nevoie să explic de ce, dar cred că este necesară remarca: Experiență faci, valorile umane sunt însă greu de găsit.

Astfel de valori caut și după acestea mă ghidez. Din această experiență am desprins convingerile pe care le am și pot afirma că cea mai mare realizare a mea este că am căpătat RĂBDARE, toleranță. Probabil nu vi se pare mult. Probabil vă gândiți la CV. Da, am un CV stufos, dar asta nu contează. Va veni momentul când va trebui să dovediți că știți să faceți tot ce atestă CV-ul vostru. Aveți grijă ca acesta să nu vă devină din prieten dușman. Recomandarea mea este să vă înconjurați cu oameni care doresc să-și depășească limitele. În definitiv, limitele nu există, ci omul și le setează pentru a explica un eșec. Dacă nu credeți în ceea ce am spus anterior, măcar să vă setați aspirații înalte cu limite și mai și, astfel încât atunci când nu veți reuși ce v-ați propus, să mai aveți totuși un obiectiv mai mic, dar ambițios, de întreprins.

Analizați-vă bine, aflați-vă triggerele motivaționale și apoi acționați corespunzător. Știi ce te motivează? Înseamnă că ești cu un pas mai aproape de idealul tău. Tot ceea ce faci este, în primul rând, pentru tine

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

MOTIVELE PENTRU CARE SA NU FACI VOLUNTARIAT de Adi Adam, Președinte AIESEC Craiova și absolvent EAI În momentul în care am intrat la facultate, mi-am zis că nu o să fie singurul lucru pe care o să îl fac în studenție. Eram o personă destul de curioasă și știam că dacă vreau să ajung departe trebuie să mă agăț de tot ce mi se oferă. Așa că am început să îmi caut un job part time. Desigur că am incept să caut pe ejobs un job care caută persoane fără experință însă cu o mare dorință de a învăța. Și desigur că nu am găsit nimic.

ram în prima săptămână de facultate și încă învățam cum să navighez prin Universitate. Între cursuri, am ieșit pe hol și m-am dus la un stand, unde stăteau niște studenți care în prima instanță mi s-au părut ciudăței. Vorbeau cu toată lumea, împărțeau pliante și păreau că se bucură de ceva (lucru care mi s-a părut foarte dubios). Lângă standul lor am observat o agendă de la Ambiton. Ambition este o mini-revistă pentru tineri, liceeni și studenți, care îi pune în temă cu noi trenduri pe piață muncii, îi orientează în carieră ș.a.m.d. Am întrebat dacă este a cuiva agenda și mi-a răspuns un tip cu ochelari, care părea the smart

guy of the group: ”A venit cineva să le facă promoție, a mai rămas decât asta. Dacă vrei, o poți lua”. Așa că, de ce nu? Am răsfoit-o și am descoperit că tipii de la Ambition recrutează oameni. “Hopaaa , sigur e ceva de care mă pot agăța aici“. Așa că am studiat problema, mi-am depus aplicarea online, iar în scurt timp, m-a contactat un tip de la București să îmi spună cât de mult i-a plăcut scrisoarea mea de intenție și că vor să îmi propună un job. În momentul ăla, mi-a sărit cafeaua din mână de bucurie și începusem să îl ascult pe acest tip care părea interesant. Pe moment ce înaintam în discuție, observam că entuziasmul meu scade. Tipul îmi oferea un job în care eram

plătit din comision și trebuia să vând reviste Ambition la liceeni. Chestia asta mi s-a părut foarte ciudată pentru că niciodată nu mă imaginasem făcând asta. Și așa am zis pas. De ce? Pentru că știam că o să fie ceva ce nu o să îmi placă. Mă imaginam ca unul dintre bătrânii aceia care fug din școală în școală cu căruțul de manuale după ei, încercând să le vândă. Am observat că dacă ești genul de persoană care vrei să ai un job dar nu ai experiență, angajatorii o să te pună să faci ceva ce nimeni nu vrea să facă pentru un job. Întrebarea este: cum faci rost de un job, care să îți placă, dar în care nu ai experiență?

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

„Cum faci rost de un job, care să îți placă, dar în care nu ai experiență?” Săptămâna următoare, mă aflăm în sala 005, așteptând să înceapă cursul. Deodată, apare un tip cu o tipă, vorbesc cu profesorul și părea că se înțeleg să țină un discurs. În mintea mea, în momentul acela răsăriseră câteva remarci de genul: “iar vin ăștia de la bănci să ne propună să ne facem carduri la ei” sau “cine sunt tipii ăștia și ce vor de la noi?” Tânărul începe să vorbească despre viața lui de student, la sociologie, și cum își începuse el anii de facultate. În același timp, tipa care era cu el, venea pe la noi să ne dea ceva ce păreau niște formulare. Singurul motiv care m-a făcut să iau un formular, a fost faptul că și colegii mei luaseră unul și era ciudat pentru mine să fiu singura persoană diferită din grup. Așa că am luat un formular iar în josul paginii mi-au atras atenția câteva cuvinte cum ar fi: Vânzări, Resurse umane, Finanțe și Marketing. Începusem să o iau de jos în sus cu cititul iar sus de tot am observat un logo care avea un cuvânt înăuntru, AIESEC, scris mare, negru pe alb. Atunci începusem să mă întreb: “Cine sunt tipii ăștia și cum aflu ce e acest AIESEC?” În pauza următoare nici vorbă de stat la taclale cu colegii, m-am dus direct la standul lor și atunci mi-am dat seama că, de fapt, ei erau tipii care vorbeau cu toată lumea, împărțeau pliante și se bucurau. Avea sens, oamenii recrutau membri! Mi-a plăcut foarte mult mesajul lor de promovare: 56

”We are AIESEC, join us! “ Te făcea în primul rând curios și în al doilea rând te făcea să vrei să intri în organizație. Așa că am aplicat. Îmi aduc aminte și acum cum am adus formularul de aplicare în ultima zi, exact cu 2 minute înainte să plece de la stand. Asta mi-a fost o lecție mare de time management. După ce am aplicat, l-am întrebat pe tipul de la stand câți aplicanți au. “120, în total” iar eu curios:”și de câți oameni aveți nevoie în organizație?”. Tipul se uită la mine sobru și îmi zice: ”pai probabil jumătate dintre ei”. Ăla a fost momentul în care îți dai seamă că te afli în Hunger Games. Adică, să fim serioși, nici la facultate când îți depui dosarul nu poți zice că e o competiție foarte mare, dar când îți spune cineva că mai concurează cineva cu tine pe 1 loc, începi să ai emoții. În fine. Am ajuns la prima probă, care era una de grup și eram într-un bombshelter în care trebuia să dăm oamenii afară pentru a putea “supraviețui”; alt tip de Hunger Games. Acolo vedeai cum oamenii care nu vorbesc și cei care nu au argumente puternice ies afară și doar cei care aveau argumente pertinente “supraviețuiau”. Jocul îți dădea și roluri așa că oamenii puteau să se folosească de stereotipuri ca să rămână în joc sau alții se puteau folosi de stereotipul lor ca să îi dea afară. Când am văzut bilețelul cu rolul, am zis că o să mă dea afară din prima, eram fotomodel. Am tras cumva cu dinții să “supraviețuiesc” și am rămas în bombshelter. Până la urmă aflasem și noi că, dacă ești dat afară, nu ești neapărat dat afară din competiția pentru a intra în organizație. În joc, oamenii testau anumite abilități pe care le vroiau de la următorii membri. Am rămas mască aflând asta. Eram puțin șocat, însă îmi crescuse curiozitatea și mai mult. Așa că am ajuns la ultima probă, un interviu personal.

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

Nu avusesem un interviu în viața mea, decât atunci când mă mai certau ai mei, dar totuși, aici era o miză mare. Așteptasem o zi întreagă interviul ăsta, mai ales că mă mai programaseră și seara la 6. Eram în Universitate, așteptând să vină cineva să mă ia. Am avut o mare surpriză când același tip care ne făcuse prezentarea la 005, venise după mine să mă ia la interviu. Pe lângă asta, a și participat la interviu. Părea un tip sobru, care putea să te pună foarte ușor în dificultate, nu numai cu privirea, ci și cu atitudinea și întrebările lui. Am intrat în sala de interviu și am observat alte 2 persoane stând în banca din fața mea, cu ghiduri de interviu. Începuseră să mă acapareze emoțiile. Era normal, doar făceam asta pentru prima data și voiam să iasă bine, pentru a intră în organizație. Am avut un interviu de 45 de minute, după care mi-am dat seama că am făcut contact vizual cu cele 3 persoane maxim 10 minute, în rest, mă uitam pe pereți sau evitam asta. Mi-am mai dat seama și că, atunci când eram pus în dificultate, vocea îmi tremura și că îmi transpiraseră mâinile. Chiar nu îmi venea să cred cum mă pusese la zid interviul ăsta. Cred că am stat vreo 2 ore, după care mi-am pus o mulțime de întrebări despre mine. În mintea mea se producea ceva. Ziua următoare, m-am trezit cu o stare ciudată, iar la ora 12 și un pic am primit un telefon de la același tip care îmi răspunsese la stand.”Felicitari, ai fost acceptat în AIESEC” au fost primele cuvinte ale lui, iar mie nu îmi venea să cred. Chiar l-am întrebat dacă vorbește serios, fiind atât de entuziasmat. Tocmai ce trecusem de un interviu de grup în care credeam că scopul e să dai oamenii afară și peste un interviu personal în care evitam contactul vizual, îmi transpiraseră mâinile și îmi mai tremura și vocea. 57

Nu mi se părea normal, credeam că mă cunoșteam destul de mult și mi se părea că orice aș fi zis despre mine, aveam dreptate. Ei bine, lucrurile astea mi s-au dovedit a fi mari puncte de învățare pentru mai târziu, și pe lângă asta, mi-am dat seama că majoritatea studenților sunt ca mine. Mi-am dat seamă că trebuie să treci prin provocări din ce în ce mai mari dacă vrei să ajungi din ce în ce mai departe, la fel ca și etapele de selecție prin care am trecut. După ce am intrat în organizație, mi-am dat seama și cine erau tipii sau tipele care făceau interviurile, selecția și promovarea. Am aflat că tipul care venise să ne facă prezentarea la 005 și cu care dădusem interviul, era de fapt Președintele AIESEC Craiova și că tipa care ne împărțea formularele era PR manager în organizație. Am mai aflat și că tipul care părea the smart guy of the group și tot cel care m-a sunat, era de fapt Coordonatorul proiectului de Recrutare. Anii au trecut și eu încă sunt în organizație. Am ajuns destul de departe, adică la aceeași poziție ca tipul care ținuse prezentarea și interviul cu mine și dacă ar fi să mă uit înapoi, parcă ieri era prima zi de facultate. În AIESEC am învățat să fac multe chestii, pot spune chiar că am învățat nu una, ci mai multe meserii. Însă pe lângă asta, ce m-a ținut foarte mult în organizație au fost oamenii, experiențele și nu în ultimul rând viziunea acestei organizații.

„În AIESEC am învățat să fac multe chestii, pot spune chiar că am învățat nu una, ci mai multe meserii.”

COMPANY NAME FEAA CRAIOVA CRONICA STUDENTULUI

Nu vreau să trec prin ce am făcut în AIESEC, însă vreau să demontez anumite stereotipuri care, cred eu, multă lume nu le vede, dar toți se miră că se întâmplă. Și nu numai că se miră, se frustrează și se întreabă ce se întâmplă cu această generație, ce se întâmplă cu România. Aș vrea să revoc puțin anii de la gimnaziu până la facultate și să vorbesc puțin despre controversatul nostru sistem educațional, care, mi se pare mie, nu își conectează deloc ciclurile de învățare. Întrebare: cum “învățăm” noi la școală ? Destul de simplu procesul: predare, învățare, evaluare. Aș vrea să mă concentrez asupra primelor două etape și ce consecințe au. Profesorul vine în clasă, predă lecția, elevii o scriu pe caiet, iar apoi urmează să “îi asculte” sau să le dea un test. Aș vrea să merg mai în amănunt în acest proces prin a spune că tot ceea ce învățăm noi la școală se bazează pe acest proces (predare, învățare, evaluare). Deci minim 12 ani de zile suntem sub acest proces de învățare. Dar ce înseamnă el mai exact? Ei bine, profesorul vine de acasă “cu lecția învățată”, elevii stau cuminți la școală și așteaptă să li se dea 58

ceva de ”învățat”. Între momentul de predare și cel de evaluare, elevii ar trebui să “învețe”. Dar nu se întâmplă tocmai asta. Termenul de “a învăța” e tangențial la termenul de “a gândi”, iar termenul de “a memora” nu are nici o treabă cu termenul de “a învăța”. Ce vreau să spun este că, elevii nu învață de fapt, ei doar memorează. Și cu toții am făcut-o. Atunci când intra profesorul în clasă și ne punea să “repetăm” lecția, asta însemna de fapt “să reproducem” ceva ce am memorat. Am făcut-o toți în momentul în care trebuia să dăm un test. În test ni se pun anumite întrebări care sunt în lecția în care trebuia să o memorăm. Deci, din nou, ceva de memorat. Și asta merge de la clasă I până la terminarea ultimului ciclu educațional. Copiii, elevii și studenții noștri memorează și memorează. Ce e amuzant este că a ieșit și un medicament care ne ajută să facem asta mai bine, se numește MemoPlus. Sunt foarte puține materii care te fac să “gândești” cu adevărat, cum ar fi matematica, fizica, informatica. Practic tot ce îți pune creierul în mișcare. Tocmai din această cauză, multora nu le plac

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

materiile astea. Pentru că în momentul în care încerci să rezolvi un exercițiu la matematică, o să îți pui creierul în mișcare, iar când o să observi că nu merge așa cum te așteptai, adică să rezolvi exercițiul, te sperii și zici “ma duc la filo”. De asemenea foarte puțini profesori își fac elevii sau studenții să gândească. Și asta se trage și din faptul că mulți profesori au crescut în alte mentalități, cum ar fi cea comunistă, care te învață că trebuie să dai și să primești. E normal, dacă stăm puțin să ne gândim, toți cei care îndrăzneau să gândească în era comunistă, erau pedepsiți. Adică acei profesori care au fost persecutați în închisori pentru publicațiile lor, pe care le gândeau, și tinerii care îndrăzneau să se manifeste, adică să spună “ce gândesc” și nu să “repete” tot ce le zicea partidul. Care sunt consecințele la chestia asta? Dacă întrebăm un copil, elev sau student “de ce învață”, cel mai probabil o să ne zică “pentru că trebuie”, “pentru că așa mi-au zis ai mei” sau unii o să dea din umeri. Cu toți am auzit asta. Și de aici se naște o altă problemă. Pentru faptul că nu ne învățam copiii, elevii și studenții altceva decât să memoreze, adică să li se dea ceva și să reproducă, ei nu o să înceapă niciodată să gândească mai în amănunt și să se gândească la motivul pentru care se duc la școală, liceu sau facultate. Și pentru că nu știu motivul, nu știu nici valoarea adăugată a instituției la educația personală. Și dacă nu știu asta, nu are rost să ne mai întrebăm de ce nu au copiii motivația de a învăța, de ce la facultate studenții nu învață bine, de ce avem o rată de șomaj atât de mică, pentru că până la urmă majoritatea adolescenților nu știu care este motivul pentru care se duc la școală. Încă o consecință, efectul de turmă. Efectul de turmă se produce atunci când nu există suficientă putere de gândire și oamenii o iau în aceeași 59

direcție pentru că asta sunt obișnuiți să facă, sunt obișnuiți “sa primească” chestii de făcut. De aceea se întâmplă ca unii oameni să își rateze liceul, facultatea , chiar și cariera. Pentru că ei, de fapt, nu gândesc la ce o să facă în viitor, ci doar se iau după alții. Nu degeaba v-am zis mai sus, în momentul în care tipa împărțea formulare de aplicare, că eu mă simțeam ciudat să nu iau unul, pentru dacă nu luam un formular, nu eram ca ei. De aceea multor persoane li se pare ciudat dacă alte persoane au păreri diferite, sau dacă se remarcă prin ceva unic. E ciudat să fii unic. Înseamnă să fii destul de sincer cu tine în ceea ce privește acceptarea ta ca persoană.

„Dacă ar fi să le dau studenților de anul I un sfat, acela ar fi să facă voluntariat.” Altă chestie. Am fost învățați că trebuie să se ceară mereu ceva de la noi. De cel puțin 12 ani facem asta. De aceea când vine cineva la noi, adică cineva care promovează orice, o să ne întrebăm „ce mai vrea și ăsta de la mine?”, exact așa cum m-am întrebat și eu în aceea zi la 005. Dacă mâine ar veni cineva să ne propună o oportunitate, majoritatea o să o refuze. De ce? Pentru că nu „se gândesc” cu ce i-ar ajuta. Noi asta o punem sub forma de ”nu sunt studenții interesați”. Nici asta nu e valabilă pentru că interesul se formează după ce analizezi o ofertă, iar noi nici asta nu facem. Într-o altă ordine de idei, aș vrea să spun că nici profesorilor nu le convine atunci când văd un elev sau student care nu gândește. Mă imaginez în postura de profesor care îi întreabă pe studenți

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

despre subiecte economice actuale, iar ei dau răspunsuri pe care nu le gândesc. Și până la urmă și unii profesori încearcă să stimuleze gândirea, când îți zic să le prezinți anumite concepte și idei așa cum le înțelegi tu. Actul de înțelegere presupune gândire, deci și ei vor că tu să gândești. Prin acest articol nu am vrut să deranjez pe nimeni, iar intențiile mele sunt departe de asta. Prin acest articol am vrut să scot la iveală ceva ce există, însă puțini oameni vorbesc despre lucrul ăsta. Și sincer să fiu, nu cred că aș fi putut vreodata să sparg acest stereotip dacă nu făceam voluntariat. De ce? Pentru că în voluntariat am fost pus

într-o mulțime de situații dificile și de provocări prin care a trebuit să trec și să îmi storc ultima picătură de energie pentru a gândi cum pot să fac lucrurile să se întâmple. Este vorba de provocări, care te schimbă extraordinar de mult, și este vorba despre această generație care nu prea e obișnuită cu provocări, pentru că cedează ușor în fața lor. Dacă ar fi să le dau studenților de anul I un sfat, acela ar fi să facă voluntariat. Nu toată lumea ajunge să fie antreprenor sau un mare manager. Dar știu sigur că oamenii care ajung acolo, sunt oameni care au trecut prin mari provocări și au trebuit să gândească pentru a trece peste.

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

CALENDAR DE ACTIVITĂȚI ASFEAA ÎN PERIOADA

OCTOMBRIE – NOIEMBRIE Material pus la dispoziție de Yamina Șoșa Octombrie 5 – 18 octombrie – Înscriere în ASFEAA 19 – 20 octombrie – Interviuri 14 octombrie – Freshmen Party 25 octombrie – Team building

Noiembrie 4 – 14 noiembrie ~ Festivalul Cultural UniFEST: „Noaptea Teatrului Studențesc”, „Maratonul de Muzici Bune”, „Blind Date with a Book”, „BALUL BOBOCILOR 2015”, Campionat Sportiv (fotbal, baschet, tenis de masă), seri de film, de boardgames, traininguri, conferințe, „Photo Laundry”, „Free Hugs”, „Donează sânge, FII erou!”, „Let’s get to know Human Rights”, „Ziua Diabetului” (testarea gratuită a glicemiei), „Un măr pentru o țigară”, camapanii de profilaxie, „Gala UniFEST”.

În această perioadă accesul la muzee este gratuit. De asemenea, studenții beneficiază de bilete gratuite la teatru, filarmonică și operă.

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

CÂTEVA LINKURI INTERESANTE ȘI UTILE  Selecția vă este oferită de Silvia Puiu 1. Grupul de Management și Marketing Club, un grup cu peste 1300 de membri https://www.facebook.com/groups/mgmkfeaa/ Acest grup oferă informații utile legate de orar, tutori, rezultate la admitere, sesiune, concursuri, știri, evenimente, sfaturi, etc. 2. Canalul de Youtube al Departamentului de Management, Marketing și Administrarea Afacerilor, care vă oferă informații despre studenții și profesorii MMAA în format video https://www.youtube.com/channel/UCBPmLiPjfLjJY5z3PuF7Vbw 3. Cercul de Marketing Craiovean, un grup care vă pune la dispoziție știri din domeniul marketingului, dar și alte oportunități oferite în acest domeniu https://www.facebook.com/groups/Cerculdemarketing/ 4. Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, Craiova, pagina de facebook a facultății https://www.facebook.com/FEAACraiova si site-ul http://feaa.ucv.ro 5. Universitatea din Craiova, pagina de facebook https://www.facebook.com/UniversitateaDinCraiovaPaginaOficiala 6. ASFEAA, pagina de facebook https://www.facebook.com/asfeaa 7. AIESEC Craiova, pagina de facebook https://www.facebook.com/aieseccraiova și site-ul http://www.aiesec-craiova.org/ 8. Grupul Teatrul Național Marin Sorescu, www.facebook.com/groups/130319718051 9. Blogul studentei Alexandra Călinoiu, https://www.facebook.com/olteancaindeplasare 10. Evenimentul vreau să fiu Antreprenor, www.facebook.com/events/887864604625624/ 21 Octombrie, 9.30, Universitatea din Craiova 62

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

TEASER Pentru numărul următor, pregătim două interviuri, unul dintre ele fiind luat de un student unui profesor FEAA Craiova, ales prin votul vostru. Stay tuned, kids! 

CONCURS DE BÂLBE sau alte chestii funny  În acest număr, etapa de corecție a existat, dar, în timpul procesului de corecție, mi-a venit o idee: Ce-ar fi dacă, atunci când observați o chestie funny (un fel de Cronica Cârcotașilor), sa sesizați asta într-un mesaj privat pe pagina de Facebook a revistei www.facebook.com/cronicastudentuluiFEAACraiova? Cea mai funny bâlbă descoperită va fi premiată. Spor la citit și găsit bâlbe! 

Happy kids at FEAA Craiova

Foto credit: Cătălin Marica

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

COLECTIVUL REVISTEI

Coordonator: Silvia PUIU Colaboratori: Elena POTELEANU Alexandra CĂLINOIU Alina IVANOVICI Andreea GEANTĂ Mădălina VÎLCEA Yamina ȘOȘA Andreea POPA Elena ȚURCAN Ana-Maria BORCOȘI Diana ZABAD Cătălin MARICA Ioan CĂLIN Adi ADAM Grafică: Laurențiu Mihai BADEA  Ne puteți găsi pe Facebook la următoarele adrese: Pagina de Facebook: www.facebook.com/cronicastudentuluiFEAACraiova Grupul colaboratorilor: www.facebook.com/groups/114321912247734 64

www.facebook.com/cronicastudentuluiFEAACraiova

THANKS FOR READING... CRONICA STUDENTULUI

FEAA CRAIOVA