Interviu cu Lavinia Bușe

Interviu cu Lavinia Elena Bușe studentă la EAE Engleză

Bună, Lavinia! Mă bucur că ai acceptat să răspunzi la câteva întrebări pentru cititorii revistei!

Lavinia Bușe: Bună! Mă bucur și eu că am ocazia să dezvălui câte ceva despre mine.

Cine este Lavinia Elena Bușe și de ce?

Lavinia Bușe: Cred că este pentru glumele neinspirate, în mare parte. Este pentru că… se mai întâmplă. Trecând de glumița mea, îmi place să spun că sunt doar o experiență, sunt tot ce fac, ce nu fac, sunt o mulțime de lucruri. Însă, în majoritatea timpului, sunt confuzie. Multe lucruri mă induc în eroare, însă de fiecare data, mă descurc. Asta sunt eu.

Povestește-ne mai multe despre pasiunile tale.

Lavinia Bușe: Principala mea pasiune reprezintă ceva destul de complex. Adică pisici. Îmi place să citesc, deși nu mai găsesc timpul suficient. Îmi place să ajut oamenii, să mă fac folositoare. Îmi place să experimentez viața în felul meu, mai lent.

Ai câștigat recent un premiu în cadrul concursului ”Economia în limbaj studențesc”. Care a fost experiența participării?

Lavinia Bușe: Fiind prima data când am participat online, a fost cel puțin inedit. Organizatorii concursului au arătat că se poate și pe timp de pandemie, astfel că am avut ocazia de a-mi expune ideile și de a le dezbate împreună cu profesori minunați, alături de care au venit discuțiile între concurenți. Anul acesta mi-am făcut și curajul de a prezenta liber, ceea ce m-a ajutat mai mult să mă concentrez asupra a ceea ce spun (a fost mai mult un experiment). Pentru cei cu emoții la prezentări, consider mult mai benefică prezentarea liberă. Plus că este…liberă. Nu ești limitat de un text, și sunt foarte multe de spus în economie, eu alegându-mi un subiect cu care am putut fi mai flexibilă, și anume comportamentul consumatorului.

Care este viziunea ta asupra voluntariatului?

Lavinia Bușe: Cea mai mare dorință a mea a fost de a-i ajuta pe alții. Însă un copil introvertit iese greu din carapace, așa că mi-a fost greu să mă implic mai mult în anii de liceu. Dintotdeauna am apreciat oamenii care făceau voluntariat, și vedeam această experiență prea mult pentru mine uneori, de aceea a durat până la facultate ca să pot fi și eu voluntar. Asociația ”Building Hopes” este cea care m-a ”adoptat” aproape, întrucât am găsit aici o mini familie, am găsit sprijin și ocazia de a mă dezvolta.

Ce impact au avut asupra ta, diferitele activități de educație non-formală, în care te-ai implicat?

Lavinia Bușe: Toate aceste activități mi-au arătat adevăratul potențial pe care îl am. Mi-au arătat că pot avea încredere suficientă pentru a vorbi în public, pentru a creea ceva frumos, pentru a crește.

”Toate aceste activități mi-au arătat adevăratul potențial pe care îl am.”

Pot descrie această evoluție ca desfacerea unui boboc de floare. De când am început să particip la workshop-uri, să fac voluntariat, să ies dincolo de ceea ce se vede la suprafața facultății, m-am schimbat total. M-am maturizat, însă, în același timp, am învățat să-mi pun în valoare calitățile mai copilărești.

De unde vine motivația ta de a scrie și către ce scop se îndreaptă?

Lavinia Bușe: Mica mea pasiune pentru lectură și-a lăsat amprenta și pe modul în care scriu, chiar dacă nu eram conștientă de asta. Am început să scriu serios recent, când mi-am făcut un blog (reclamă subtilă) și am reușit să sau liber la imaginație. Abia când mi-am dat seama de câte idei aveam pentru articole, făceam fel și fel de

conexiuni între diferite domenii și-mi doream să le expun într-un mod amuzant. Voiam ca lumea să aibă un zâmbet pe buze și să rămână cu ceva la finalul articolului. Momentan stagnează evoluția mea, însă nu mă grăbesc. Am să scriu oricât de încet sau repede consider, până voi fi destul de curajoasă să scriu încontinuu, să-mi găsesc stilul.

Cum arată o zi din viața Laviniei, din viitor?

Lavinia Bușe: Nu mă pot decide între o zi calmă sau una haotică. Însă tind spre haos. Mă descurc mult mai bine când știu că am mai multe lucruri de făcut. Probabil aș fi plecată mereu de acasă cu treburi diverse, aș alerga, aș avea 2 pisici, dar mi-aș trăi viața în același mod lent. Vreau să mă bucur încet de orice pot.

Ce îndemnuri, care la tine au funcționat, le-ai propune studenților, pentru o experiență studențească pe măsură?

Lavinia Bușe: Să se ducă la cursuri, oricât pare de plictisitor, să fim sinceri, nu știi niciodată ce oportunități vin de la cursuri. În facultate ar fi de preferat să fie mereu cu ochii deschiși spre idei și experiențe, pentru că este un timp limitat, și cursurile nu sunt singurele lucruri în facultate. Atâtea evenimente și atâtea asociații de voluntariat nu trebuie omise!

Mulțumesc pentru deschiderea ta și mult succes pe mai departe!

Întrebări adresate de Alexandra Popa