Singur de sărbători, Lavinia Bușe

Decembrie. Poate cea mai tristă lună din an, când pare că toți oamenii de pe pământ își sărbătoresc singurătatea. Vezi lumini peste tot, care însuflețesc orașul, dar privești din casa rece, în care nu se aud râsete.

Dar îți iei totuși haina pe tine și ieși afară. Mergi pe jos, simți același miros de iarnă și parfum de sărbători. Ajungi în centru, unde în sfârșit auzi oamenii. Auzi copii care râd și își fac poze, părinți cu mâinile pline de dulciuri pentru brad, oameni care se întâlnesc și își încălzesc mâinile pe o cană de cafea. Te simți bine.

Ajungi înapoi acasă. Te gândești că nu ți-ai mai sunat de mult familia, și prietenii abia mai știu ceva de tine. ”Da, mamă, mănânc bine, și merge bine totul la serviciu. Am găsit lichiorul preferat al tatei, sunt sigură că o să-i placă. Când vin acasă? Hai că ne mai auzim. Te iubesc.” ”Da, totul merge bine la serviciu, tu ce mai faci? Felicitări, să-ți trăiască. Când ne mai vedem la o cafea? Haide că mă sună cineva, mai vorbim pe Whatsapp.”

Îți amintești de ce ai ales o garsonieră departe de casă. Nu e așa rău singur. Poți face ce vrei, când vrei, și te simți bine. Dar ceva tot lipsește acum.

Te duci din nou în oraș, îți cauți cadou. Îți amintești de fericirea adusă de niște decorațiuni pe care le-ai făcut chiar tu pentru brad. Te întorci înapoi acasă. Ți-ai fi dorit un frate sau o soră, dar sigur ar fi avut familie până acum, așa că nu e nimeni care să fie acolo mereu. La scara blocului, un pui de pisică tremură, lângă el ceva de mâncare.

Îl iei în brațe și ceva tocmai sa schimbat. Se încălzește înăuntru și începe să toarcă în brațele tale. Casa pare puțin mai primitoare ca de obicei. Începe să se obișnuiască cu locul, și trebuie să ai grijă la perdele. Îi dai un nume. Deodată ai atâtea preocupări, veterinar, controale, jucării, mâncare. Abia aștepți să ajungi acasă de la muncă și să te aștepte să-i dai ceva bun, să vă jucați. E așa plin de energie că nu mai ai timp să stai pe gânduri. Poți spune că tocmai v-ați salvat unul pe altul, și nu e nimic mai frumos pe lumea asta acum. Sărbătorile trebuie să ne aducă mai aproape de alții, nu pentru a ne simți mai puțin singuri, ci pentru a ne dărui fără a aștepta ceva în schimb.

Lavinia Bușe (Master MCA, anul I)