Ziarul Batem fierul la conac! Nr. 5 by Asociația Maria

BATEM FIERUL LA CONAC! Ziar cultural de Țibănești | Conacul Petre P. Carp * nr. 5 * ediție print și online

Patrimoniul Natural și antropic* P

atrimoniul natural este parte a patrimoniului mondial și se referă la ansamblul de locuri și specii ce constituie adevărate comori ale Terrei. El înglobează totalitatea elementelor de biodiversitate, structurile geologice și ecosistemele care au o valoare remarcabilă pentru societatea noastră din punct de vedere estetic sau științific. Spre deosebire de alte categorii, patrimoniul natural este viu și dinamic. Astfel, acesta se află într-o continuă schimbare generată de modul de funcționare propriu naturii. Organismele vii apar, se dezvoltă și apoi dispar imprimând acest caracter activ. O serie de alți factori precum succesiunea anotimpurilor, temperatura, precipitațiile. contribuie la rândul lor la modificarea perpetuă a patrimoniului natural. Alături de patrimoniul cultural, societatea noastră și-a propus să protejeze și patrimoniul natural. În prezent, o serie de elementele excepționale aparținând acestor două categorii sunt incluse în Lista Patrimoniului Mondial în cadrul UNESCO (United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization / Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură). Această organizație internațională urmărește să încurajeze identificarea, protecția și conservarea patrimoniului cultural și natural din întreaga lume considerat a avea o importanță deosebită pentru omenire. Pentru a deveni parte din Lista Patrimoniului Mondial, un sit trebuie să îndeplinească unul sau mai multe criterii stabilite la nivel internațional. Între acestea se numără capacitatea de a îngloba fenomene naturale superlative ori zone de o frumusețe naturală excepțională,

5 2

Nicolas Triboi

Prof. Niculina Buturugă

Batem fierul la conac!

Pădurea urbană și grădinăritul distructiv Istoria unui loc din Moldova

14 ani de activități pentru sat

Antropic = generat de om

cea de a reuni arii naturale importante pentru conservarea biodiversității dar și potențialul de a reprezenta o capodoperă a genului creativ uman. Prin urmare, patrimoniul mondial îmbracă o multitudine de forme. Regăsim astfel pe lista UNESCO atât situri aflate în stăpânirea naturii cât și elemente ale cadrului construit. Toate acestea au însă o trăsătură comună fiind în viziunea UNESCO „surse de neînlocuit pentru viață și inspirație”. Pe lângă această recunoaștere la nivel mondial, patrimoniului natural și cel cultural se mai bucură și de alte forme de recunoaștere care urmăresc protecția și conservarea elementelor valoroase. Aceste tipuri de recunoaștere se regăsesc la diverse niveluri, respectiv mondial, european, național sau local. Un exemplu în acest sens este Rețeaua Ecologică Europeană Natura2000 constituită în vederea garantării protejării unor specii sălbatice și a unor habitate naturale. De asemenea, la nivel național patrimoniul natural este protejat prin instituirea unor arii naturale protejate. Acestea sunt zone terestre, acvatice sau subterane care au un regim special de ocrotire pentru diverse elemente (între care se numără diverse specii de plante și animale sălbatice, formațiuni geografice și geologie etc.) care au o valoare ecologică, științifică sau culturală deosebită. Recunoașterea elementelor remarcabile are mai multe paliere și în cazul patrimoniului cultural. Astfel, în România, o serie de capodopere create de om sunt protejate ca monumente istorice. Importanța acestora, privită prin prisma societății românești, este semnalată prin înscrierea în cadrul unor

grupe valorice. Astfel, conform prevederilor din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, clădirea Ateneului Român din București este încadrată în grupa valorică A, acesta fiind un monument de importanță națională și universală. În schimb, Grădina Icoanei din București face parte din grupa valorică B, ea având însemnătate mai curând pentru comunitatea locală. Fie că se bucură de apreciere la nivel internațional sau local, elementele de patrimoniu reprezintă moștenirea primită de la înaintașii noștri, moștenire pe care în prezent o conservăm și protejăm pentru a o putea transmite generațiilor următoare.

Diana Culescu, peisagist, Doctor în Horticultură pe baza tezei având ca temă „Elaborarea unei metode de analiză a calității spațiilor verzi urbane”. Activitatea sa curentă implică proiectarea și implementarea unei game largi de proiecte în domeniul arhitecturii peisajului și a planificării urbane. Din 2016 este președinte al Asociației Peisagiștilor din România.

Pădurea urbană | 2

Pădurea Urbană Și Grădinăritul Distructiv și la Țibănești există un monument comemorativ mausoleul lui Petre P. Carp

isterioasă este pădurea... iubită, spontană, defrișată, abandonată, grădinărită, urbanizată…

Sufletul omului își regăsește mereu locul în pădure, un refugiu ideal pentru haiduci, pentru animale, povești, oameni, legende nepalpabile! Imaginarul colectiv își regăsește locul privilegiat în pădure, mai bine decât în pășune, în orice câmp sau părculeț. Teritoriul României are o istorie conectată cu valoroasele sale păduri, loc hrănitor, dar și protector, locul ideal pentru refugiu și pentru surse de venit durabile cum ar fi lemne, animale, fructe, plante sălbatice… Marin Drăcea (1885-1958, silvicultor român, profesor la Facultatea de silvicultură a Politehnicii din București, promotorul introducerii în România a silvotehnicii moderne) zicea: «A cunoaște pădurea, înseamnă a o iubi», «Lemn se poate cumpăra, dar pădure nu !». Din zonele montane până în zonele cele mai aride de câmpie, pădurea a fost prezentă și folosită pentru a ajuta omul. Deșertul Olteniei a fost plantat masiv cu specii rezistente la nisip și astăzi ne uităm la peisajul împădurit al dunelor… sau visăm la el. De fapt plângem după fâșiile împădurite tăiate și ne uităm la solul ars, zburător, la culturile pierdute din cauza defrișărilor masive. exemplu de pădure rurbană

folosite ca loc «idilic» pentru construcții diverse. Au fost de multe ori tăiate și transformate în terenuri arabile. Amenințările sunt mai numeroase și provin din domenii foarte diverse, cu infractori care se simt în general mai liberi. Asociațiile și locuitorii sunt în general mai puțin informați și reactivi. Pădurea rurbană este pusă în pericol mai mult decât pădurile urbane, pădurarul încearcă să salveze masa lemnoasă, dar peisagiștii lipsesc cu desăvârșire. Acesta este și cazul conacului și parcului Petre P. Carp. Pădurile rurbane sunt diverse. Cea mai valoroasă categorie este cea rămasă din vechile păduri naturale, din vechile masive forestiere situate în apropierea locurilor de reședință. Astăzi devin o necesitate climatică, biologică, benefică sănătății locuitorilor.

referire la stilul naturalist tipic pentru secolul XIX, pădurea urbană se reconectează cu o natură spontană, cu biodiversitate, fără coduri stilistice. Pădurile urbane sunt compuse din specii autohtone, rămase din vechile păduri, rezistente și stabile din punct de vedere biologic. Astăzi obiectivul contemporan principal a devenit în mod evident unul «climatic», o necesitate ecologică pentru a lupta împotriva poluării și încălzirii globale. În acest context, arborii au un rol principal de a stoca carbonul, de a diminua temperaturile excesive în timpul verii, de a crea umbră sau a diminua debitele apelor pluviale… Avantajele socio-economice sunt și ele importante, nivelul de trai este îmbunătățit și în mod evident valoarea zonei unde sunt plantați acești arbori, crește. Noile activități recreative sau culturale își regăsesc mereu loc în aceste zone. Pădurea urbană este mai permisivă decât tradiționalul scuar sau parc, aceasta fiind în general mai mare și ne este dată ca moștenire de la generațiile anterioare. Pădurea urbană este un patrimoniu viu, demn de a fi pictat, demn de a fi protejat și demn de a fi transmis generațiilor următoare.

și la Țibănești există stejari seculari

Abordările moderne de urbanism analizează teritoriul folosind principiile de coridoare verzi, conceptul «rețea verde și albastră», în care pădurile urbane au devenit elemente esențiale în dezvoltarea localităților. Chiar dacă pădurile au fost în general plantate – ca și parcurile urbane – acestea se întind pe teritoriu cu o anumită naturalitate. Majoritatea parcurilor urbane fac

Cei mai bătrâni arbori din Europa sunt în general strâmbi, loviți, chinuiți, bolnavi, ca oamenii bătrâni. Dar în general îi susținem, îi ajutăm, îi proptim și ne uităm la ei cu drag pentru că ne transmit o noțiune de respect. Respect vizavi de timp, de durabilitate. Într-o pădure urbană nu tăiem arborii bătrâni, în schimb îi ocrotim, pentru că și cei tineri au nevoie de cei bătrâni! În afară de valorile științifice, acești martori ai istoriei sunt repere culturale pentru oameni.

Aici descoperim o pădure originară cu arbori seculari care se amestecă cu zone mai speciale și capătă valoare dendrologică

Pădurea a fost întotdeauna o resursă „rurală”, mai ales în secolul XIX a început să fie privită ca o valoare urbană, protejată pentru conotațiile sale artistice și sociale.

Pădurea rurbană Noțiunea de pădure rurbană* se referă la problematica generală legată de pădurile urbane, dar într-un context diferit, cel specific mediului rural. În orașe, pădurile au fost amenințate de construcții și protejate pentru numeroasele valori pe care le au. În mediul rural pădurile au fost mai ușor exploatate ca «resursă», sau

RURBÁN, -Ă = (zonă) între oraș și sat, în care funcțiile, activitățile și necesitățile urbane se împletesc în cele rurale.

Vedere istorică din parcul conacului Carp

3 | Grădinărit distructiv

Arbori seculari din parcul conacului Carp

Vasile Golescu (1875—1920) a avut o contribuție semnificativă în domeniul silviculturii românești. Inginer silvic, cu studii în Franța, absolvent în 1897 al Școlii de Ape și Păduri (École des Eaux et Forêts) de la Nancy, Vasile Golescu ajută la dezvoltarea învățământului silvic autohton bazat pe practică. Vasile Golescu lasă în urma sa o moștenire științifică importantă, la fel de relevantă și astăzi.

Parcul de la Țibănești – O Pădure Rurbană, Monument Istoric de Importanță Națională

arcul de la Țibănești are acest farmec deosebit, pădurea originară cu arbori seculari se amestecă în mod subtil cu zone mai speciale, cu valoare dendrologică. Arborii bătrâni (chiar dacă au fost în mod regretabil marcați sau cojiți intenționat pentru a se usca) ne amintesc că sunt moșteniți de alte 6 sau 8 generații de oameni ai familiei Carp. La rândul nostru ar fi bine să transmitem acest patrimoniu cu aceeași valoare de durabilitate și eleganță fără să transformăm «pădurea» într-un spațiu verde sinistru, atemporal, mercantil. Vasile Golescu** avea mare dreptate! Să ferim pădurea de grădinari! Educația, viziunea și amplitudinea personalității lui Petre P. Carp s-a manifestat în a păstra vechea pădure, atunci când a reabilitat moștenirea primită de la tatăl său făcând minime intervenții, cum ar fi un gard împrejmuitor cu rol protector și amenajând un minim de alei pe traseele impuse în mod natural.

Parcul Petre P. Carp este o pădure rurbană, un rest al vechiului masiv de pădure al zonei Țibănești.

A păstrat o legătură organică cu peisajul înconjurător caracteristic zonei Moldovei. Viziunea de viitor a lui Petre P. Carp, pe care a avut-o în toate domeniile și pe care o dovedește și aici, este că el a înțeles rolul păstrării acestei păduri ca atare, în centrul unei localități, pe care s-a străduit atât el cât și urmașii săi să o urbanizeze treptat. Deși nu s-a bucurat de niciun fel de atenție, la care ar fi fost îndreptățită în ultimii 70-80 de ani, pădurea rurbană Petre P. Carp dăinuie și azi regenerându-se prin forța naturii și păstrându-și vigoarea caracteristică – tocmai pentru că vegetația ei spontană se autoîntreține și se adaptează la condițiile specifice locului. Mai important decât valorile statistice despre procentele de oxigen sau carbon, stocate sau produse, ansamblul de la Țibănești, ca un complex

Sursă și informații suplimentare: www.propatrimonio.org

de «pădure istorică», este un exemplu unicat la nivel național pentru componentele și evoluția lui împreună cu conacul și mausoleul familiei Carp. Dar și pentru noile acțiuni de distrugere făcute în mod repetat și susținute de autoritățile locale între 2015 și 2019 pentru «scuarificare» (acțiunea de a transforma o zonă naturală istorică și valoroasă într-un spațiu verde de tip scuar anistoric).

A venit timpul să gândim un proiect coerent de conservare și valorizare a acestui patrimoniu, un proiect unde să regăsim «energie» pentru durabilitate, locuri pentru noi activități legate de această pădure-grădină. Nu este nevoie nici de mobilier urban sofisticat, nici de plantații de tuia periurbane arogante, trebuie să regăsim mesajele istorice și să le potrivim noilor nevoi ale comunității: spații de recreere pentru copii, spații de contemplare a naturii și de transmitere a patrimoniului istoric și cultural.

Nicolas Triboi este Absolvent al Școlii Naționale Superioare pentru Natură și Peisaj de la Blois (Franța). Nicolas Triboi trăiește și lucrează în România de peste 15 ani. Aici a creat „Atelierul Foaie Verde”, birou specializat de peisagistică, cu realizări notabile în ultimii 10 ani în țară și străinătate.

Conacul | 4

Istoria unui loc din Moldova: Conacul și Parcul Conacului Petre P. Carp din Țibănești, Iași

acă pornești din Iași spre sud-vest, în câteva zeci de minute de mers cu mașina ajungi în comuna Țibănești unde se află străvechea moșie a boierilor Carp. Istoria scrisă a Moldovei păstrează amintirea unui Gavril Carp, răzeș bogat, al cărui fiu, armașul Carp Lungu, stabilește reședința familiei în anul 1646 pe domeniul său din satul Țibănești, pe un loc cu întinderea de 8 hectare, acoperit de pădurea ce mărginea satul. Rând pe rând aici trăiesc și sunt înmormântați generații de boieri Carp: paharnicul Gheorghe Carp, apoi jitnicerul Toader Carp, fiul său marele ban Gheorghe Carp, urmat de biv vel aga Ion Carp care la anul 1815 constuieste Conacul, fiul său stolnicul Petre I. Carp. În 1837 la Țibănești se naște Petre P. Carp.

Petre P. Carp

În jurul reședinței boierești se dezvoltă satul Țibănești la a cărui propășire contribuie neobosit boierii Carp. Pe cheltuială proprie, Ion Carp și după el Petre I. Carp construiesc Biserica Tuturor Sfinților, școală primară, un dispensar, clădirea primăriei și Jandarmeria, drumuri și podețe, sistemul de alimentare cu apă al satului. Înzestrează școala cu un teren de 11 hectare, din care: 4,5 ha. lotul învățătorului, 4,5 ha. lotul școlii, și 2 hectare școală și loc de joacă pentru copii. (Din cele 4,5ha. ale lotului învățătorului, suprafața de 3,47ha. a parcelei cu nr. cadastral 62303 situată în intravilan, sat Țibănești lângă biserică este în proprietate publică și parțial neocupată).. Donează pământ țăranilor pentru a-și întemeia case și gospodării în locul numit «La Zecimi». Petre P. Carp, fiul stolnicului Petre I. Carp, se dovedește a fi un tânăr deosebit de înzestrat.

Este trimis la învățătură la Viena și Berlin unde face studii strălucite de Drept și Economie. Întors în Moldova preia conducerea moșiei părințești pe care o administrează singur, neangajând niciodată arendași. Totodată se implică cu abnegație și pasiune în viața politică și culturală a țării, împreună cu mari oameni ai istoriei noastre. Utilaje agricole pe moșia Carp

Devine necesar ca reședința sa din Țibănești să fie mărită și modernizată. Lucrările încep în anul 1905. Petre P. Carp înălțăConacul cu un etaj, înlocuiește vechea împrejmuire a celor 8 hectare cu un gard de piatră și fier forjat din care o parte mai dăinuie și astăzi. În jurul Conacului și a acareturilor, pe o suprafață de 1,5 hectare, construiește o seră imensă cu plante exotice și amenajează o grădină cu plante ornamentale. Restul terenului, de 6,5 hectare, ocupat de vechea vegetație forestieră, rămâne Parcul Conacului ca loc de promenadă și recreere în natură pentru familia Carp și oaspeții săi.

unele dintre întrunirile societății culturale Junimea. Tot aici se pun bazele Partidului Conservator al cărui șef devine Petre P. Carp. În acesta calitate, Petre P. Carp este prim ministrul României în două rânduri, este Ministru al Agriculturii și Domeniilor Statului, Ministru de Finanțe, Ministru de Externe. La Țibănești, pe domeniul Carp, se întrunesc mari personalități ale țării: Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, Theodor Rosetti, Vasile Pogor, Lascar Catargi, Take Ionescu, Alexandru Lahovary, Ion Miclescu, Al. Marghiloman. Se elaborează programme politice de guvernare, se poartă discuții pentru elaborarea de legi noi. Petre P. Carp este acum un mare om de stat căruia îi datorăm reforme esențiale economice, sociale, financiare care au condus la modernizarea României. Participând la muncile agricole de vară, trăind o pare din an în mijlocul țăranilor, le cunoaște nevoile și îi sprijină iar la nivel de stat elaborează și aplică în viața legea împroprietăririi țăranilor prin vânzarea pământului din domeniile statului către țăranii săraci prin credite cu termen lung.

Membrii societății culturale Junimea Țibănești 1940 - vedere spre fațada principală (sud) a conacului

În reședința Petre P. Carp astfel organizată în satul Țibănești se petrec evenimente ce marchează istoria țării noastre. Aici se desfășoară

40 000 de familii devin proprietare de pământ! Susține construirea de școli sătești și școli de meserii la sate, școli de agricultură și silvicultură, ferme model.

5 | și Grădina

În timpul Primului Război Mondial în Conacul Petre P. Carp se organizeza un spital pentru soldații bolnavi de tifos, vizitat în câteva rânduri de însăși Regina Maria.

Mausoleul familiei Carp

Petre P. Carp moare în anul 1919. Este înmormântat în Mausoleul familiei din Parcul Conacului, alături de strămoși și de fiul său, Petre Carp, ofițer erou căzut pe frontul din 1916. Conacul și Parcul Conacului Petre P. Carp sunt moștenite de alt fiu, Niculae Carp. În anul 1935 Niculae Carp vinde Conacul și Parcul Conacului, 8 hectare de teren, sorei sale, Elisabeta Carp căsătorită Sturdza, care locuiește aici, împreună cu familia sa.

public al comunei, fără ca primăria sau statul să posede un act de proprietate asupra Parcului Conacului. Este ca și cum cineva ne-ar lua haina de pe noi, ar închide-o în dulapul propriu și ar pretinde că de acum haina îi aparține! Doamna primar Aurica Cobuz a înaintat autorităților spre aprobare un proiect de sală de sport ce ar fi urmat să fie construită în Parcul Conacului Petre P. Carp. Pentru acesta acțiune Ministerul Culturii nu poate da aviz de costruire, conform legii. Doamna primar Aurica Cobuz, poate dintr-o confuzie, a înșelat și manipulat și autoritățile dar și sătenii cu acesta promisiune electorală ce nu poate fi îndeplinită, și a cheltuit păgubos bani din bugetul primăriei pentru proiect. Între timp, datorită valorii lor arhitecturale și istorice, Conacul și Parcul Conacului Petre P. Carp sunt atestate ca monumente istorice clasă A. Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice NU permite tăieri de copaci sau construcții de niciun fel în Parc. Intervențiile de orice natură care i-ar schimba înfățișarea autentică sunt interzise, iar acțiunile de conservare și întreținere trebuie avizate de

Vedere istorică din parcul conacului Carp înspre punctul de belvedere

Din acesta cauză, din 1999 și până în prezent se poartă procese între Primărie și familia Sturdza pentru rezolvarea restituirii Parcului Conacului Petre P. Carp către singurii proprietari cu acte valabile, familia Sturdza. Aceste procese nu se pot termina decât cu repunerea în drepturi a adevăraților proprietari! Familia Sturdza nu a revendicat niciodată, nici în cereri și nici în procese, partea din Parc pe care funcționează liceul comunei. Parcul Conacului Petre P. Carp, ocrotit de arh. Șerban Sturdza, expert în monumente istorice, în colaborare cu Primăria Țibănești și cu toți oamenii de bine din comună, poate avea un viitor pe măsura trecutului său.

Sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial a însemnat pentru România instaurarea regimului comunist. Țăranii sunt forțați să intre în gospodării colective și li se iau pământul, uneltele și vitele. În noaptea de 4 martie 1949, Elisabeta Sturdza este expropriată de tot ce avea, pământ, Conac, haine, provizii de iarnă și nevoită să-și părăsească locuința din Țibănești. După o jumătate de secol, în anul istoric 1989, România iese din marasmul comunismului. Prin Legea Fondului Funciar nr. 18/1991 exproprierile din epoca comunistă se declară neconstituționale. Țăranii își recapătă pământul strămoșesc. Urmașii Elisabetei Sturdza, Șerban și Alexandru Sturdza, având calitatea de moștenitori ai acesteia, înregistrează la Primăria Țibănești, începând din 9 martie 1991, cereri de restituire a Parcului Conacului Petre P. Carp. Cererile au rămas nerezolvate până în prezent.

Ministerul Culturii. Este condamnabil că sub conducerea doamnei primar Aurica Cobuz au fost tăiați mulți copaci în plină vegetație, fără niciun aviz.

Drept mărturie stau toate activitățile și evenimentele petrecute la Conac între anii 20072020, cu participarea tinerilor din sat, din toată țara și din străinătate, care prin amploarea, calitatea și importanța lor au contribuit la obținerea de către comuna Țibănești a prestigiosului titlu de Sat Cultural, deținut de numai 18 localități din toată România. Autor: profesor Niculina Buturugă Workshop-uri internaționale de arhitectură și meșteșuguri concepute de echipa Batem fierul la conac!

Țibănești 1940 - Castanul din parcul Petre P. Carp

În luna august 1999, încălcând Legea Administrației Publice din 1998, primarul de atunci al comunei Țibănești, doamna Aurica Cobuz, înscrie Parcul Conacului Petre P. Carp în Inventarul bunurilor aparținând domeniului

1940

1990

Conacul Petre P. Carp în 3 momente cheie ale existenței sale

2020

De 14 ani Batem Fierul la Conac!

www.batemfierullaconac.ro

Workshopuri naționale și internaționale

Cărți

Expoziții naționale și internaționale

Concerte Workshopuri cu copii locali

Elevi trimiși la studii în Franța

Participanți în programe Apariții în presă Ani de cursuri gratuite de fierărie pentru elevi locali

3500+ 170+ 14

De ce este important titlul de sat cultural? • Intrăm într-o rețea care se promovează integrat, mărind impactul și notorietatea satului și a comunităților; fiecare sat poate învăța din experiența celorlalte, preluând programe culturale valabile sau nerepetând experiențe defectuoase • Se pot valorifica economic produse locale/culturale și se pot crea locuri de muncă în valorificarea unor branduri locale • Vizibilitatea crescută aduce turiști care investesc în comunitatea locală generând circuite economice sustenabile Titlul de sat cultural aparține fiecărui locuitor în parte și poate fi folosit ca „ștampilă” în propriile produse sau acțiuni. Mai multe explicații pe site-ul www.batemfierullaconac.ro

AFSR - Asociația Cele mai frumoase sate din România a decernat satului Țibănești titlul de „Sat cultural al României”, titlu obținut de către Asociația Maria pentru proiectele și acțiunile din perioada 2007-2018 precum și pentru ceea ce și-a propus pentru viitor. Comunele finaliste care au obținut alături de Țibănești titlul de „Sat cultural al României”: Sadu (județul Sibiu), Vorona (județul Botoșani), Drăguș (județul Brașov), Vălișoara (județul Hunedoara), Corbi (județul Argeș), Ruginoasa (județul Iași), Municipiul Târnăveni, Satul Bobohalma (județul Mureș), Țânțăreni (județul Gorj), Pădureni (județul Vaslui), Piscu (comuna Ciolpani, județul Ilfov), Recea (județul Maramureș), Dofteana (județul Bacău), Gălăuțaș (județul Harghita), Miroslava (județul Iași), Moroeni (județul Dâmbovița), Comorile României - Țara Hangului (județul Neamț), Prejmer (județul Brașov).

caligrafie de Ovidiu Hrin

240

Poarta istorică a conacului Carp

8 Batem Fierul la Conac! are o identitate nouă

1 făurită de Fabrica de Design

Festivalul Batem fierul la conac! online în 2020

De acum înainte veți recunoaște „Batem fierul la conac!” după cele 3 logo-uri surori, care narează împreună povestea proiectului. Logoul „Batem fierul la conac!” spune povestea rafinamentului, anunță experiențe esențiale și manufacturi grăitoare. Este imaginea noastră de zi cu zi, pas cu pas, bucurie cu bucurie, steagul proiectului, sub care creăm evenimente, obiecte și mai ales experiențe de înaltă clasă. Formația de 3 stele, al doilea semn grafic al proiectului, este o stilizare a blazonului familiei Carp. Fiecare dintre stele anunță continuitatea de transmitere a uneia dintre valorile umaniste: istorie, adevăr, frumos. Acest semn istoric marchează fațada conacului Carp, străjuiește interiorul mausoleului omonim, iar în prezent este și sigiliul cu care sunt peceltuite colecțiile noastre de obiecte. Asociația Maria este organizația non-profit care a inițiat proiectul cultural acum mai bine de 10 ani. Odată cu dezvoltarea proiectului, imaginea asociației este actualizată și face un pas înapoi pentru a lăsa noul cuplu grafic să reprezinte proiectul în lume.

3 Conacul Carp își recapătă fațada!

Pas cu pas, Conacul Carp se curăță de tencuiala de ciment și ajunge la frumusețea sa istorică și la o stare de sănătate fizică. Îi datorăm această schimbare unui om extrem de muncitor și talentat, meșter zidar și tencuitor, Ovidiu Câmpan, cu multe case istorice în portofoliu, între care și castelul Hovedgaard din Ulefos, Norvegia. Mulțumiri Cella Cosimex pentru schela montată pe fațada principală!

S-au reinventat moșind ziarul BFLC! Alexandra Valeria Mihailciuc și Andrei Tache. Inițiat de Asociația Maria - Doina și Șerban Sturdza. Made in Țibănești. Copyright Asociația Maria, 2020-2021.

www.batemfierullaconac.ro Povestea „Batem fierul la conac!” s-a spus toamna aceasta la Bienala de Arhitectură BETA din Timișoara. Acolo am fost introduși în lumea fierului forjat și a olăritului prin demonstrații practice de către Gaëtan le Gall, Sébastien Bridonneau, Brandan Jarry și Daniel Ifrim. Zilele acestea, privitorii BETA se pot bucura de scaunele desenate de Șerban Sturdza, de colecția de pocale Carp făurită împreună cu Fire Kultur și Daniel Ifrim, de cărțile despre arhitectură și meșteșuguri concepute de Alexandra Mihailciuc sau de ziarele culturale ale proiectului făcute în echipa Alexandra M ihailciuc - Andrei Tache. Totodată, participanții la BETA, au putut vedea lucrările noastre și în cadrul expoziției „Arhitectul și meșterul său”.

ierăria lui Lazăr și Batem Fierul la Conac își dau mâna. Serigrafia a fost realizată pentru sprijinul „Fierăriei lui Lazăr” din satul Șona, un spațiu destinat nu doar practicii fierăritului, ci și al fiecărui sătean în parte, având scopul de a fi un loc de întâlnire. Satul Șona este satul copilăriei lui Ștefan Câlția, satul sursă de inspirație și creație, locul de care artistul a rămas profund atașat. „Fierăria lui Lazăr” este un atelier și spațiu de cunoaștere a meșteșugului tradițional, un mijloc de a întări comunitatea Șonei și de a revitaliza spațiul rural. Majoritatea uneltelor de la fierărie au aparținut fierarului Mihai Vereș din satul Apața (jud. Brașov), unele dintre ele fiind chiar realizate de către el. „Fierăria lui Lazăr” se așază în contextul celorlalte inițiative de acest gen, alături de care se și formează. Dezvoltarea locului a fost însoțită de îndrumarea Batem fierul la conac!, iar practica, lucrul în fierărie, realizarea obiectului și demonstrația meșteșugului, de fierarii-companioni de la „Batem fierul la conac!” așa că lucrarea stă mărturie acestei prietenii între oameni, creatori, comunități și atitudini.

fierul la conac este partener al 4 Batem Rezidențelor artistice inițiate de Fundația Cărturești! Este momentul să susținem împreună scriitori români contemporani!

„Bursele de creație literară Fundația Cărturești, Asociația Maria & Pro Patrimonio au luat naștere din dorința de a promova și încuraja dezvoltarea literaturii române contemporane, începând cu sprijinul acordat autorilor ei. Într-o piață de carte dominată de traduceri, unde pentru majoritatea autorilor, scrisul este al doilea, dacă nu chiar al treilea job, proiectul acestor burse și rezidențe își propune să redea scriitorilor contextul necesar pentru a se dedica scrisului: timp, „o cameră doar a lor” și cât mai puține constrângeri exterioare.” (Fundația Cărturești)

Redacția ziarului Batem fierul la conac! mail: batemfierullaconac@gmail.com | facebook: Țibănești powered by Asociația Maria Începând cu anul 2007, Asociația Maria din Țibănești, desfășoară împreună cu partenerii săi activități prin care întărește coeziunea socială prin educație și cultură. Proiectele prin care catalizează dezvoltarea comunităților locale se axează pe: patrimoniu cultural, meșteșuguri tradiționale, tehnici experimentale, materiale și tehnici de construcție sustenabile, activități sociale de primă necesitate.

Liceul Tehnologic Petre P. Carp