TdA (Everything about pets) by sradulesku

O parte vie din istoria poporului rom�n: Ciob[nescul Rom�nesc Carpatin | Prietenii s[n[to;i sunt cei mai frumo;i! Alimenta�ia c�inelui de la A la Z | Trubadurul elegant: canarul | Iguana verde, un camarad exotic | Un proiect autohton, prietenos ;i de viitor: Programul caii Rom�niei | Simpaticul dihor de cas[

Adrenalina completeaz[ medicina!

*interviu cu medicul veterinar Ovidiu Ro;u

Ghid de vacant[

C[l[tore;te oriunde, oric�nd,�n siguran�[!

�ntr-o familie „zen” totul e posibil!

Tu ;i calul t[u

Descoper[ limbajul prieteniei, prin dresajul natural

Iunie-Iulie 2014 | 7 lei Nr.1 plata se face in siguranță prin intermediul site-ului

Editorial

Numai când vei iubi un animal vei simti iubirea cu toata inima ”. (Anatole France) Încântată de cunoștință!

Eu sunt publicația on-line ”Totul despre animale” și mă adresez tuturor celor care iubesc animalele de companie, animalele sălbatice și natura, în general. Am pornit la drum cu un scop bine definit: de a-i ajuta pe oameni săși înțeleagă prietenii de lângă ei, să învețe să-i iubească și să-i îngrijească, să-i respecte și să le ofere toată atenția pe care aceștia o merită. Mi-am deschis larg paginile, pentru a primi între rândurile lor, scrise cu pricepere și dăruire, pe cel mai bun prieten al omului, câinele, pe grațioasa felină din locuințele noastre, pisica, pe mândrul și elegantul cal, simpatice rozătoare de tot felul, păsări cu aspect și triluri unice, reptile iscoditoare, dar prietenoase. În edițiile următoare nu voi da uitării lumea acvatică și o să plec în căutarea celor mai faimoși pești de acvariu, te voi învăța cum să-i hrănești corect, cum să le acorzi îngrijirea propice dar și cum să-ți construiești iazuri moderne sau să-ți amenajezi acvarii marine. S-au prins în hora prieteniei și animalele sălbatice, dornice fiind de afirmare! Te voi plimba prin locuri inedite ca să-ți arăt, chiar dacă doar virtual, cât de fericite sunt animalele în habitatul lor natural. O dată la două luni, voi reintra în viața ta pentru a-ți aduce noi informații și pentru a sta la povești, ca doi buni prieteni, despre ce s-a mai petrecut prin lumea animalelor. Până la următoarea întâlnire să nu uiți că „Numai când vei iubi un animal vei simţi iubirea cu toată inima."

totuldespreanimale.ro

contact@totuldespreanimale.ro

Mihaela Istrate ”Totul despre animale” a luat naștere din dorința de a transmite și altora un mesaj important: iubirea și respectul stau la baza nu doar a relațiilor interumane, ci și a relațiilor dintre om și animal; un ”animal” pe care, cu voia ta, bunule cititor, îl voi numi ”prieten”. Un prieten care nu ne dezamăgește, este mereu prezent lângă noi și în sufletele noastre, ca o altfel de oglindire a propriului caracter. Așadar, am stabilit un prim aspect: animalele, fie ele de companie, sau sălbatice, domesticite sau neîmblânzite, ne sunt prieteni! Din respect pentru ele ne-am ”născut” noi, o gașcă frumoasă, nedefinită numeric, pentru că mereu ni se pot alătura persoane dornice să-i învețe și pe alții ”totul despre animale”. Ne aflăm la început de drum, astfel că te salutăm cu informații care-ți vor fi de folos și pe care sperăm să le găsești interesante. Suntem încă puiuți, dar promitem să creștem ca Făt-Frumos din basme, într-o zi cât alți-n 10 ani, să-ți aducem informații din ograda noastră dar și de peste mări și țări. De vrei să ne cunoaștem mai bine, ne găsești pe pagina de facebook, pe site, și pe e-mail la contact@totuldespreanimale.ro.

0734149031

Anul I, nr. 1, Iunie - Iulie 2014

Publicație on-line comercializată prin intermediul site-ului securizat mobilpay.ro Legea dreptului de autor nr.8/96 interzice reproducerea oricărui material scris sau a oricărei ilustrații din această publicație fără acordul scris al SC Wolf Media Tails SRL-D

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

SUMAR 5 17 23 27 33

Ciobănescul Românesc Carpatin – o parte vie din istoria poporului român Vreau un cățel sănătos! (I) Ghidul stăpânului fericit

Tu și calul tău. Descoperă limbajul prieteniei prin dresajul natural (I)

Programul Caii României

Simpaticul dihor de casă

Trubadurul elegant: canarul

Iguana verde Un camarad exotic

Curiozități din lumea animalelor

Cea mai mare bufniță: buha!

Adrenalina completează medicina Interviu cu medicul veterinar Ovidiu Roșu

Campioni la educație Alimentația câinelui de la A la Z Ghid de vacanță: călătorește oriunde, oricând, în siguranță! (I)

Cu pet-ul la fotograf

8 ierburi bune pentru tine și pisica ta

Într-o familie ”zen” totul e posibil!

Lorem Câiniipsum | Profil

de rasă

Ciob[nesc Românesc

Carpatin O parte vie din istoria poporului român

În 1931, Institutul Naţional Zootehnic îşi propune ca unul dintre ţelurile sale să fie ‘’crearea câinelui nostru Ciobănesc naţional’’. Finalul acestor curente, spre definirea unui tip de câine reprezentativ pentru naţiunea română, este apariţia primului proiect de standard pentru câinele Ciobănesc Românesc în “Revista Ştiinţelor Veterinare” în anul 1934, sub semnătura dr. G. Rădulescu-Calafat, alături de fotografia unui exemplar ce obţinuse premiul I la Expoziţia Canină din anul 1931. Citez câteva fraze premergătoare standardului, aparţinând aceluiaşi dr. G. Rădulescu-Calafat: ‘’câinele nostru românesc constatăm că este un tip aparte, o rasa proprie ţării noastre, care trebuie să-şi găsească cât mai curând aprecierea meritată, reuşind să lămurească şi să definească odată, hotărâtor, rasa câinelui Ciobănesc naţional. În ultimul timp, Institutul Naţional Zootehnic a trecut de la iniţiativă la hotărâre, ceea ce ne îndreptăţeste să sperăm că vom avea, în scurt timp, o rasă definitivă şi fixată.’’

O parte vie din istoria poporului român

Alin Buti;c[

Crescător de Ciobănesc Românesc Carpatin, proprietarul Canisei din Stâna Vlahului Nr.1| |Iunie Mai -- Iunie Nr.1 Iulie 2014 | Totul despre Animale

5 5

Câini | Profil de rasă Iată câteva precizări incluse în standardul Ciobănescului Românesc Carpatin din 1934: conformaţie puternică, viguroasă, masivă, formând un tot armonios sprinten şi plin de vioiciune; talia 70 - 80 de cm la mascul şi 60 – 70 de cm la femelă; cap mare, uşor alungit, boltit în regiunea parietală şi destul de larg, creştet puţin dezvoltat, de aceea din profil linia creştetului este povârnită atât înainte cât şi înapoi; fruntea largă, netedă şi cu o uşoara depresiune mediană, se continuă insensibil la plafonul cavităţilor nazale; profilul nasului este drept, puţin concav în treimea superioară şi formează cu linia fruntei un unghi obtuz şi abia perceptibil; nasul merge strâmtându-se treptat către partea anterioară, fără a fi ascuţit, nu se admite nici botul prea larg; peretele extern al maxilarului superior nu este perpendicular pe suprafaţa osului nazal ci uşor înclinat; dinţii puternici, adaptaţi perfect unul pe altul; vârful nasului situat jos, este pigmentat, iar buzele, de o grosime moderată sunt pigmentate şi se închid bine.

Stăpâne, stăpâne Îţi cheamă ş-un câne...

iobănescul Românesc Carpatin este un câine care îţi intră în suflet necondiţionat odată ce l-ai văzut. Te îndrăgosteşti de el într-o secundă. Alura unui câine puternic care, traversând secole, vine din trecutul nostru ca popor, îţi atinge cea mai profundă latură a sufletului. Dacă vreodată ai văzut ochii unui Carpatin privindu-te din beznă, vei rămâne înmărmurit... atât sunt de asemănători cu cei ai lupului. Aşa era descris Ciobănescul Românesc Carpatin în revista “Carpaţii” din 1937: “Câinele Ciobănesc Carpatin este mai masiv, mai puternic şi în acelaşi timp, prin fire, mai apropiat de lup. Privirea şi atitudinea lui, care în momente de furie au în ele ceva de fiară, se mai explică însă şi prin felul său de viaţă, departe de societatea omenească şi în veşnică ceartă cu jivinele dornice de prădăciuni. Singur păstorul i-a cunoscut blândeţea şi i-a simţit devotamentul, curajul şi voinicia. Santinelă neclintită şi păzitor neobosit al turmei, el nu a căutat decât prilej de recunoştinţă aceluia cu care a împărţit codrul de mămăligă. Între stăpân şi slugă s-a întreţesut pe încetul acel ataşament, explicabil numai între fiinţele care-şi duc la un loc

viaţa, pribegind pe aceleaşi meleaguri, suferind ori bucurându-se împreună şi simţind deopotrivă fiorii aceloraşi primejdii. Pentru o vorbă bună, el (Ciobănescul Carpatin) ştie iubi tot aşa cum, transformat în fiară, se prăvăleşte cu toată furia asupra duşmanului, care-i ştie îndrăzneala şi de multe ori îi fereşte potrivnicia.” Istoricul rasei Ciobănesc Românesc Carpatin se pierde, undeva, în negura timpului, pe me-

leagurile României de astăzi, de pe vremea primilor păstori, fiind o rasă endemică. Dar să dăm frâu liber condeiului să scrie istoria acestui minunat câine, Carpatinul, faptele şi dovezile istorice în ordine cronologică, alături de explicaţiile aferente.

Întâi trebuie să pornim de la întrebarea: cine suntem noi? Cu siguranţă unul dintre cele mai vechi popoare de păstori din Europa. Aici s-a născut Mioriţa, creaţie specific românească, nefiind cunoscută la alte popoare. Păstoritul, această ocupaţie de baza a românilor, nu se putea realiza fără câini. Şi nu orice fel de câini! Ei trebuiau să fie perfect adaptaţi condiţiilor din ţara noastră, particularităţilor semeţilor munţi Carpaţi. “Ş-are oi mai multe,/Mândre şi cornute/Şi cai învăţaţi/Şi câni mai bărbaţi. (...) Stăpâne, stăpâne,/Îţi cheamă ş-un câne,/Cel mai bărbătesc/Şi cel mai frăţesc.” (Balada “Mioriţa”)

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Câini | Profil de rasă Mihai Moşandrei poate fi considerat ‘’părintele’’ rasei Ciobănesc Românesc Carpatin”, el atribuind câinelui de tip lupoid şi de culoare sură denumirea de Carpatin. Reproduc o parte din articol, aşa cum a apărut în 1936: “Să nu se uite că un câne, cu căt e mai mare, cu atât e mai moleşit, mai bleg. Gândiţi-vă la acei câni de St. Bernard sau Terra-Nova, la Dogul german, etc. Undeva scriam despre Ciobănescul Carpatin, că în ceea ce priveşte caracterele morfologice, ar putea face o tranziţie între cânele eschimos şi cânele de Pirinei. Prin ultimul cuvânt am înţeles mai degrabă mică varietate, decât acea uriaşă, a cărei înălţime ajunge uneori la 80 de cm. Câinii aceştia numiţi şi Patou, sunt lenţi, şi mişcările lor au devenit cu atât mai moleşite, cu cât s-a căutat să se câştige în înălţimea taliei. N-ar trebui ca şi la noi să se încline spre aceiaşi greşeală, când în viitor se va mai avea de premiat în expoziţii. Cânele Ciobănesc al Carpaţilor, nu e atât de izbitor prin mărime, cât prin vigoarea formelor.

dată interesul pentru standardizarea câinelui Ciobănesc românesc? Încă din anii 1920 se pune în discuţie problema ‘’câinelui naţional’’, o rasă reprezentativă pentru România. Se înfiinţează organizaţii chinologice precum ‘’Societatea pentru îmbunătăţirea rasei canine din România’’ şi ‘’Asociaţia proprietarilor de câini de rasă din România’’, care aveau printre obiectivele lor şi selecţia câinelui naţional.

Precum se vede, câinele ciobănesc ocupă un loc aparte în baladă, rolul său de companion şi tovarăş pentru cioban, precum şi cel de păzitor al turmei fiind perfect structurat. Cred că este clară prezenţa milenară a câinelui ciobănesc pe meleagurile ţării noastre.

Încercări de standardizare ale rasei naționale

Următoarea etapa în istoria rasei se concentrează în jurul întrebării: când a existat pentru prima

Pentru atingerea acestui scop, prima dintre ele militează în 1928 ‘’prin concursuri, premii, reclame, etc, reuşind să obţină, dacă nu rezultate hotărâtoare, cel puţin să trezească, deocamdată, interesul marelui public şi al proprietarilor crescători în special, asupra câinelui Ciobănesc Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Câini | Profil de rasă

descrierea pantalonilor, specifici Ciobănescului Românesc Carpatin): “Părul este lung, des, un pic aspru şi uneori, când cânele nu este năpârlit, cu uşoare ondulaţiuni neregulate, care-i

românesc”, după cum menţionează dr. G. Rădulescu-Calafat în “Revista ştiinţelor veterinare” (nr.2/februarie 1934).

Moșandrei și Carpatinul

În revista “Carpaţii”, numărul 9 din 15 septembrie 1936, chinologul Mihai Moşandrei, născut la Bucureşti pe 29 ianuarie 1896, tatăl său (tot Mihai) fiind inginer silvic cu studii în Franţa, iar mama sa, Maria, originară din

Câmpulung Muscel, publica articolul “Câteva cuvinte despre câinele Ciobănesc carpatin”.

Se conturează un standard

În 1937 Institutul Naţional Zootehnic în Revista “Carpaţii”, nr. 6, stabileşte standardul câinelui Ciobănesc Românesc, păstrând structura celui din 1934, descriind acelaşi câine lupoid (de remarcat ar fi, de această dată,

dau un aspect lânos. El este mai lung şi mai abundent în regiunile coapselor, unde formează nişte pantaloni caracteristici. De asemenea, părul de pe coadă este bogat şi lung.” În acelaşi număr al revistei în care apare standardul, dr. G. Moldoveanu publică articolul “Cânele Ciobănesc românesc”, în care elaborează şi o teorie a originii câinelui Carpatin: “Câinele Ciobănesc Carpatin este produsul încrucişărilor ulterioare dintre strămoşul comun al epocii de bronz şi lupul de talie mai mare care a trăit prin părţile din Nordul Europei.” Tot acelaşi dr. G. Moldoveanu, evidenţiază particularităţile raselor de câini după modul lor de formare şi atrage atenţia asupra unor lucruri, unele, din păcate, fiind valabile şi azi: “Pretutindeni, sub influenţa mediului şi a felului de întrebuin-

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Câini | Profil de rasă ţare, el s-a adaptat specificului local, reflectând, prin aspectul şi însuşirile lui, înclinările sufleteşti ale popoarelor în mijlocul cărora trăieste. (...) Noi? Ce am făcut în această directivă? Nimic! Ba, mai mult! Am deconsiderat ce am avut, râvnind la tot ce poartă pecetea străinătăţii! Am adus în ţară tot felul de rase de câini, cele mai multe simple bibelouri sau obiect de distracţie al musafirilor casei. (...) Câinele nostru Ciobănesc de care s-au interesat şi l-au admirat mai mult străinii, este acum pe ”Este de datoria noastră să-i acordăm atenția cuvenită, selectând reproducătorii pe baze științifice și făcând cunoscută această minunată rasă care posedă – citându-l pe Byron – ”Frumusețe fără vanitate, forță fără insolență, curaj fără ferocitate, într-un cuvânt, toate virtuțile omului fără a avea și viciile sale.” (Dan Ghițulescu, ”Expo-pastoralis” Rucăr `80)

cale de dispariţie. Komondorul vecinilor unguri este vlăstar direct al Ciobănescului crescut de ciobanii noştri mocani, care vara îşi păşteau turmele pe lăpşanele povărnişului carpatic. Odată cu transhumanţele, Carpatinul nostru a coborât către poalele munţilor, iar de aici în iernile geroase a ajuns cu turmele până în câmpia Dunării şi chiar pe tărâmuri dobrogene, unde şi-au găsit sălaş vestiţii oieri de altă dată. (...) Nu ne-am gândit că în măsura în care am importat rasele străine, care populează fără

excepţie expoziţiile noastre, să lucrăm paralel şi către formarea unui tip de câine naţional, sau să-l fi păstrat cel puţin aşa cum l-am avut. Dacă nu am făcut-o din mândria noastră ca popor, aşa cum au făcut-o alţii, trebuie să o facem din nevoia profilaxiei rurale şi a economiei unui popor încă în mare parte de păstori. Nu mai vorbim de ajutorul nepreţuit pe care el l-ar putea aduce în conducerea celor lipsiţi de vedere, în poliţia oraşelor, în jandarmeria rurală şi mai ales în diferitele servicii ale armatei, dresat anume

Sinonimul curajului: Bondi! ”Cu o talie impunătoare (65 cm), Bondi a impresionat prin aspectul său viguros, tipic carpatin, prin părul bogat de culoare sură ca a lupului, prin caracterul său echilibrat, caracteristic rasei. Pe spatele acestui câine am observat urma unei răni. La insistențele mele, baciul Vălimăreanu mi-a povestit următoarele: ”Într-o zi, întorcându-mă la stână, am văzut un animal care păștea. La început, am crezut că e pentru împrejurările create de război."

multiple

“Contribuţiuni la standardul cânelui Ciobănesc Românesc”

Urmând firul cronologic, în revista “Carpaţii” Nr. 6 din 15 iunie 1937, renumitul chinolog Mihai Moșandrei dă dovadă de acelaşi interes în vederea creării şi omologării câinelui naţional, publicând un articol, “Contribuţiuni

un măgar, dar când colo, era o ursoaică cu pui. Am început să strig la ea să plece, dar nimic, a venit spre mine și a început să mă fugărească. Când s-a repezit Bondi, ursoaica s-a întors spre el. În fugă, le trăgea puilor cu laba câte una de-i arunca cât hăt. La un moment dat, Bondi a apucat-o de spate, dar ea s-a întors și l-a lovit cu laba de s-a făcut bietul de el covrig, dar s-a sculat, a mai hărțuit-o o vreme și s-a întors la stână rănit, plin de sânge.” (Dan Ghițulescu, ”Expo-pastoralis” Rucăr `80) la standardul cânelui Ciobănesc Românesc” în care face precizări importante privitoare la Ciobănescul Românesc Carpatin. Citez din acest articol: “În ce ne priveşte dacă avem o mulţumire e că, am constat că în largi linii, descrierea dată de Institutul Naţional Zootehnic rasei Ciobănescului Carpatin, se apropie aproape întru totul de cele afirmate de noi. Rămân totuşi mici lacune, sau unele nedumeriri, ce

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Câini | Profil de rasă Carpatin este transformat în altceva, în ciuda bogatei sale istorii. Cu enormă uimire sesizam că, în 1981, la Rădăuţi, în ciuda tuturor dovezilor istorice privitoare la Ciobănescul Românesc Carpatin, acesta este transformat în câine de tip molossoid. Ca singură argumentaţie fiind existenţa pe acele meleaguri a unor exemplare canine de acest tip. Era evident că după căderea regimului comunist, în 1989, lucrurile se vor schimba, accesul la informaţie devine liber, iar astfel în 1994 se găsesc la Biblioteca Naţională a Academiei din Bucureşti dovezile istoriei Ciobănescului Carpatin, standardele din 1934 şi 1937, articolele domnilor Mihai Moşandrei şi Dr. G. Moldoveanu, propriu-zis certificatele de atestare ale rasei Ciobănesc Românesc carpa-

credem că trebuiesc mai de grabă sau mai târziu, îndreptate. Iată de ce nu trebuie deloc confundat, cum se poate uşor întâmpla, şi alte stigmate nelimpezite, - cânele de oi carpatin cu zăvodul românesc şi el locuind unele piscuri muntoase alături de Ciobanesc. (...) Cânii de rasă: Terra-Nova, St. Bernard, dogi si bulldogi, cânele de Leonberg, împreună cu sub varietatea cânilor de munte în care intră cânele mare de Pirinei şi zăvodul nostru, trebuie printr-un definitiv standard, bine deosebiţi de ciobăneştii carpatini, lupoizi (...) Deseori mi-a fost dat să văd în expoziţiile noastre de câni Ciobăneşti, admirându-se de profani, tipuri de câni de aceştia enormi, dar în vinele cărora se vedea curgând pentru cunoscător, sângele molossoid. Se făcea caz numai de impozanta mărime, neob-

servându-se urechea prea bleagă, botul prea mic, şi în special coada prea lungă şi puternică pentru un pur Ciobănesc. Zăvozi de aceştia se găsesc azi numeroşi în vecinătatea turmelor din Balcani, Arabia pietroasă, şi Siria muntoasă. În vechile timpuri serveau la vânătoarea mistreţilor şi leilor, sau luptau în circuri contra gladiatorilor. La unii ciobani dobrogeni, porecliţi albani, am văzut aceşti zăvozi mari şi foarte greoi.”

Sunt de lăudat toţi cei care, într-un fel sau altul, şi-au adus contribuţia la formarea, prosperarea, promovarea şi creşterea numerică a rasei Ciobănesc Carpatin. Orice român care are în curtea sa un Carpatin este de admirat.

Partea întunecată a istoriei

Din nefericire, al doilea război mondial punea capăt preocupării chinologilor români şi eforturilor pentru definirea şi omologarea câinelui naţional. La fel şi perioada comunistă reprezintă un regres total, ba mai mult, Ciobănescul Românesc Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Câini | Profil de rasă tin, înscrieri care vor sta la baza selecţiei şi actualului standard F.C.I nr. 350. Cu siguranţă, atât domnul Mihai Moşandrei cât şi dr. G. Moldoveanu vor ocupa un loc aparte în istoria rasei Ciobănesc Românesc Carpatin, fiind primii care au consemnat, atribuind câinelui lupoid, de culoare sură, pe care îl şi descriu atât de bine, denumirea de carpatin şi naţional, cât şi cei care au continuat munca acestora. Deci pornind de la temelia istorică interbelică, se înfiinţează la Bistriţa în 1995 fundaţia Străjerii pentru câinii Ciobăneşti Româneşti Carpatin şi Mioritic. Sunt aduşi câini din toate zonele ţării: Mureş, Dâmboviţa, Bistriţa, Argeş, Suceava, etc. şi se începe selecţia rasei Ciobănesc Românesc Carpatin conform standardului din 1934. Din grupul de iniţiativă amintim pe domnii: Vasile Turculeţ, Dorin Bilegan, apoi Vasile Bodea, Vasile Vostinar, George Bălan şi alţii. Sunt organizate diverse pastorale pentru identificarea tipului corect şi folosirea acestora pe mai departe în selecţie, o parte din cheltuieli fiind asigurate de domnul Vasile Bodea. Semnalul tras de aceşti mari pasionaţi care îşi propun renaşterea câinelui naţional, conform dovezilor istorice, este urmat în scurt timp, de entuziaşti şi crescători din toată ţara, astfel că, în 29 martie 1998, a luat naştere Clubul Naţional al

Crescătorilor de Câini de Rasă Ciobănesc Românesc Carpatin – C.N.C.C.R.C.R.C. Sigur că şi în acea perioadă existau grupuri care încă susţineau apartenenţa Carpatinului la grupa câinilor molossoizi. Din păcate, în expoziţiile din ţară la vremea respectivă se putea remarca în ringul dedicat Ciobănescului Românesc Carpatin atât tipul corect, sur şi lupoid, cât şi exemplare bălţate de tip molossoid, promovate de crescătorii din zona Bucovinei. Această situaţie a durat până în 2002 când promotorii exemplarelor de tip molossoid au înţeles că aceşti câini nu pot fi încadraţi la rasa

Carpatinul este un paznic înnăscut fără a fi nevoie să i se facă un dresaj în acest sens. Ciobănesc Românesc Carpatin. Un mare rol în repararea acestei greşeli îl au arbitri chinologi internaţionali, domnul Kelemen Atilla şi domnul Petru Muntean ca factori decizionali, precum şi “îndârjirea” taberei care susţinea adevărul istoric. Şansa Ciobănescului Românesc carpatin a fost din nou standardul din 1934, înscrierile domnilor Mihai Moşandrei şi G. Moldoveanu, dovezi de necontestat ale istoriei câinelui naţional, cât şi tenacitatea

grupului de susţinători ai adevărului istoric în faţa cărora tabăra adversă avea să se dea bătută, înţelegând până la urmă că se vorbeşte de o altă rasă, alegând pentru câinele bălţat de tip molossoid denumirea de Ciobănesc de Bucovina, după arealul său de formare. Privitor la standardul Ciobănescului Românesc Carpatin, acesta a fost modificat şi reactualizat în 1982, 1999 şi 2001, de către Asociaţia Chinologică Română. La 30 martie 2002, Comisia Tehnică a A.Ch.R. a adaptat standardul, în conformitate cu modelul propus de Federaţia Chinologică Internaţională. După mai bine de 70 de ani de la primul proiect de standard al rasei, munca depusă de către crescătorii împătimiţi reprezentaţi de către Asociaţia Chinologică Română a fost încununată de succes, în iunie 2005, când Federaţia Chinologică Internaţională a recunoscut ca rasă de sine stătătoare Ciobănescul Românesc Carpatin. Astăzi, Carpatinul este din ce în ce mai cunoscut datorită muncii de promovare dusă de iubitori şi crescători din toată ţara. Sunt de lăudat tot cei care, într-un fel sau altul, şi-au adus contribuţia la formarea, prosperarea, promovarea şi creşterea numerică a rasei Ciobănesc Carpatin. Pentru mine, orice român care are în curtea sa un Carpatin este de admirat.

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Câini | Profil de rasă

Ce trebuie să știe posesorul unui Ciobănesc Românesc Carpatin?

Ciobănescul Românesc Carpatin nu este o rasă greu de crescut, dar trebuie să ţinem cont de câteva reguli. Odată cu achiziţionarea unui pui trebuie făcută o vizită la medicul veterinar care îi va face un control şi-i va întocmi calendarul de

pentru o dezvoltare corectă a scheletului şi a dentiţiei. Foarte importantă în perioda de creştere, dar şi la maturitate, pe lângă cele menţionate mai sus, este mişcarea care ajută la o dezvoltare armonioasă, atât fizică cât şi psihică a câinelui. Ar fi ideal dacă i s-ar asigura un spaţiu mai mare pentru a face mişcare, de exemplu o curte

portant este întreţinerea robei, aceasta fiind formată din două “straturi”: subpărul care este dens şi moale iar părul tector care este aspru, des şi drept. Părul este abundent pe tot corpul, exceptând capul şi feţele anterioare ale membrelor unde părul este scurt. În perioadele de năpârlire sunt necesare două - trei periaje pe săptămâ-

Ciobănesc românesc. Surii sunt nişte câini atavici, veniţi parcă de undeva din negura timpului, daca îi vei privi în ochi vei vedea întreaga istorie a poporului român, o istorie greu încercată, în care păstoritul a fost una dintre ocupaţiile de bază. Aceşti câini au fost alături de noi de-a lungul secolelor, au pus şi ei umărul la dezvoltarea noastră

semeaţă şi neîncrezătoare, dar totuşi căutând la om parteneriatul, gata în orice secundă să te servească cu ardoare, chiar cu preţul vieţii. În rest ce s-ar mai putea zice despre Carpatin? Este al nostru, suntem ai lui şi, ca multe alte popoare care se mândresc cu rasele lor naţionale, şi noi trebuie să venim puternic în faţă cu Carpatinul nostru.

vaccinări şi deparazitări care trebuie respectat cu stricteţe. Carpatinul este un câine de talie mare, iar puii au un ritm de creştere foarte rapid, de aceea în perioada de creştere trebuie să-i asigurăm o hrană adecvată vârstei şi taliei dacă se poate o hrană industrială de calitate. La indicaţiile medicului veterinar i se vor administra suplimente de calciu şi vitamine

spaţioasa sau, dacă va ajunge paznicul unei gospodării mari, a unei turme de oi sau cirezi de vite, câinele se va simţi cu adevărat în arealul său. Nu este un câine de apartament! Fiind un câine ciobănesc, rezistă foarte bine la temperaturile scăzute preferându-le în schimbul celor ridicate. Este suficient dacă îi asiguri o cuşcă normală. De asemenea, un lucru foarte im-

nă, în rest fiind suficient un periaj săptămânal. Carpatinul este un paznic înnăscut fără a fi nevoie să i se facă un dresaj în acest sens. Fiind un câine rustic, nu este pretenţios la mâncare şi nu necesită îngrijiri speciale.

ca popor. Azi, chinologia românească se bucură de apreciere peste hotare, iar Carpatinul este, pe zi ce trece, tot mai cunoscut. Acest câine se îndreaptă spre recunoaşterea atât de binemeritată. Am văzut multe rase şi mulți câini, dar singurul care m-a impresionat a fost Carpatinul: statura demnă, alura impozantă, coloritul care te duce cu gândul la lup, privirea

Mulțumiri pentru text domnului Alin Butișcă, proprietarul Canisei din Stâna Vlahului, mare iubitor al valorilor naționale și, mai ales, înfocat susținător al Ciobănescului Românesc Carpatin. Mare parte din fotografiile inserate în acest material poartă semnătura domnului Robert Albescu. Multe alte imagini cu minunate exemplare de Ciobănești Românești Carpatini, precum și informații inedite, pot fi parcurse pe site-ul http://www.carpatin.info/

De ce un Carpatin?

Pentru că, din punctul meu de vedere, este cel mai frumos

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Ce trebuie s[ ;tim despre s[n[tatea

Câini | Sănătate

Ciob[nescului Românesc Carpatin?

Dr. Daniela Enache

Când se discută despre simbolurile României, inevitabil se face referire și la rasele de câini ciobănești. În prezent, există patru rase de câini ciobănești românești recunoscute: Ciobănesc Românesc Mioritic, Corbul, Ciobănescul de Bucovina și Carpatinul. Ciobănescul Românesc Carpatin este un câine de talie mare, care a fost utilizat de secole de către ciobanii români. În ciuda faptului că întreaga sa constituție pune în valoare un organism puternic, există situații în care, anumite exemplare pot prezenta diverse afecțiuni întâlnite frecvent în rândul câinilor de talie mare, precum și boli ce pot apărea pe toata durata vieții câinelui, fară ca acestea să fie specifice unei anumite rase. Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Câini | Sănătate

Afecțiuni frecvent întâlnite în cazul câinilor de talie mare

Afecțiunile care se pot manifesta la câinii de talie mare și, implicit, la rasa Ciobănesc Românesc Carpatin, pot fi congenitale (încă de la naștere) sau dobândite în cursul vieții câinelui. Dintre afecțiunile congenitale frecvent întâlnite în cazul Ciobănescului Românesc Carpatin pot fi enumerate: displazia de șold, displazia de cot, entropionul, ectropionul. Primele două fac referire la afecțiuni osteo-articulare, în timp ce ultimele două afecțiuni descriu anomalii ale pleoapelor. Toate aceste afecțiuni sunt ereditare, ceea ce înseamnă o transmitere a lor pe linie descendentă. Displazia de șold se manifestată printr-o laxitate crescută a articulației coxo-femurale, fiind asociată cu procese degenerative. Nu toți câinii afectați de displazie au aceleași simptome. De cele mai multe ori manifestarea clinică variază în funcție de stadiul bolii. Ca simptome ale afecțiunii se pot observa: șchiopături ale membrelor posterioare (mai ales după efort), decubitul (poziție a corpului când este întins la orizontală) prelungit și dificultate la ridicarea din poziția culcat. Diagnosticul cert se stabilește în urma unei radiografii, de cele mai multe ori înaintea vârstei de 1 an. Displazia de cot reprezintă o dezvoltare anormală a acestei arti-

culații și se manifestă clinic prin șchiopătura membrelor anterioare și deformări de creștere. Astfel, câinele care prezintă displazie de cot merge cu pași mici și efectuează mișcări limitate de flexie și extensie ale cotului, în timpul mersului. Șchiopătura apare la câinii în creștere, cu vârsta între 5 și 12 luni. Ca și în cazul displaziei de șold, diagnosticul se suspicionează pe baza semnelor clinice și este confirmat prin examinare imagistică: radiografie, tomografie computerizată sau rezonanță. În ambele afecțiuni, tratamentele pot viza fie remediul conservator, neinvaziv, fie tratamentul chirurgical.

Entropionul și ectropionul sunt două afecțiuni ale pleoapelor care se manifestă prin răsfrângerea spre interior, respectiv spre exterior a pleoapelor, fie ele inferioare ori superioare ale câinelui. Simptomele care apar la câinii cu aceste afecțiuni se manifesta prin lăcrimare excesivă, fotofobie, durere și inflamația globului ocular. Aceste două afecțiuni se remediază chirurgical, iar amânarea intervenției conduce la complicații. Pe lângă aceste afecțiuni frecvent întâlnite în cazul Ciobănescului Românesc Carpatin, dar și la alte rase de câini de talie mare, se numără multe alte

afecțiuni pe care le puteți preveni, descoperi și trata la timp doar printr-o strânsă colaborare cu medicul veterinar.

Sfaturi utile pentru a avea un câine sănătos

În primul an de viață al prietenului tău, vizitele la cabinetul veterinar contează foarte mult și trebuie să fie dese. Treptat, odată cu înaintarea în vârstă, vizitele se vor reduce dacă animalul va fi sănătos, iar pentru geriatrici (cei bătrâni) frecvența vizitelor va crește din nou întrucât, la vârste înaintate, pot apărea afecțiuni cronice. Creșterea unui câine presupune, pe lângă hrănire,

multă afecțiune și răspundere vis-a-vis de sănătatea și nevoile acestuia.

Care este scopul vizitelor la medicul veterinar?

Deparazitările interne și externe sunt acțiunile care se fac periodic pentru a trata și preveni infestațiile parazitare cu cestode, nematode și, respectiv, cu purici, căpuse și paduchi. Deparazitarea internă se poate iniția de la vârste fragede, chiar și două săptămâni, și se repetă trimestrial după ce avem confirmarea că organismul cățelului este liber de astfel de paraziți.

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Câini

Câini | Sănătate Deparazitarea externă se începe de la vârsta de șase săptămâni. În comerț există diverse produse care pot îndepărta paraziții externi și interni chiar și în cazul puilor, fără a implica fenomene de intoxicație, dacă se urmăresc indicațiile medicului veterinar. Datorită modificărilor climatice, dar și al transportului animalelor în diverse țări, s-a favorizat răspândirea unor boli transmise prin vectori (căpușe, flebotomi, purici, țânțari) a căror incidență este în creștere afectând deopotrivă atât câinii tineri cât și pe cei adulți. Printre bolile frecvent întâlnite la noi în țară se număra: babesioza, borelioza, anaplasmoza, ehrlichioza, dirofilarioza și lista poata continua. Soluția pentru prevenirea acestor boli este deparazitarea externă lunară, iar în zonele în care vectorii sunt prezenți în număr mare, perioada de aplicare a tratamentului antiparazitar poate scădea pentru a favoriza o protecție optimă a organismului câinelui.

Vaccinarea. Imediat după ce puii sunt înțărcați și îndepărtați de mama lor, ei devin independenți din punct de vedere imunologic, într-o perioadă cu risc major îmbolnăvirii cu diverși agenți infecto-contagioși din mediul extern și transmiși de către diverși indivizi nevaccinați. În această perioadă, puii au un sistem imunitar imatur ceea ce nu poate asigura protecție organismului față de agenții patogeni drept urmare, ei sunt nevoiți să fie vaccinați și să nu intre în contact cu alți indivizi în perioada schemei de vaccinare. Alimentația si suplimentele nutritive. Ciobănescul Românesc Carpatin este un câine cu o creștere rapidă, a cărui osatura are nevoie de suport nutritiv adecvat pentru o dezvoltare armonioasă. La ora actuală, cabinetele

veterinare dispun de o gamă extrem de variată de hrană și suplimente vitaminice și minerale destinate câinilor de această talie. De asemenea, prin vizitele repetate la cabinetul veterinar, este recomandat ca să se urmărească graficul greutății corporale a câinelui astfel încât să se prevină stările carențiale, cât și obezitatea. Nu trebuie omisă nici discuția privind predispoziția rasei spre afecțiuni ca dilatația și torsiunea gastrică. Acestea reprezintă urgențe medicale și apar ca urmare a unei alimentații dezechilibrate, cu acumulări masive de gaze care nu se pot elimina și care determină rotirea stomacului cu 90-360°. Acestea se manifestă prin neliniște, durere abdominală, vomă repetată, dar neproductivă, hipersalivație și distensie abdominală. Consult medical. În timpul acestor vizite pot fi identificate afecțiuni greu de observat de către proprietar și, în felul acesta, se poate preveni suferința cățelului. Totodată, vizita poate lămuri diverse aspecte privind necesitatea sterilizării câinelui, aspecte care pot include reducerea riscurilor pentru piometru (la femele, acumulare de puroi în uter), lactație falsă și pseudogestație, disconfortul de a găzdui în locuință femela în perioada estrului, neoplaziile atât la masculi, cât și la femele și multe alte argumente.

Daca te-ai hotărât să îți iei un câine din rasa Ciobănesc Românesc Carpatin, trebuie să te asiguri că are suficient spațiu la dispoziție, că ai timp pentru a-i acorda atenția cuvenită și să nu omiți răspunderea pe care o implică un astfel de exemplar privind cheltuielile legate de alimentație, întreținerea stării de sănătate, cât și restul nevoilor sale. Dr. Daniela Enache

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Câini

Csordas Brigitta Mercedesz Canisa Brigimerci

Ghidul

stapânului

”Mă numesc Andreea, sunt din Galați și am o problemă: Pufi al meu a murit la nici două săptămâni după ce l-am primit. Medicul ne-a spus că suferea de parvoviroză. Cei mici sunt disperați, căci se obișnuiseră cu el, iar eu și soțul meu vrem să le luăm alt câine. Ne puteți ajuta?” Astfel suna un apel disperat de la o doamnă care-și cumpărase un cățel de pe site-ul tocmai.ro. Dragii mei, portale precum mercador și tocmai, pet-shopurile, târgurile și oboarele, nu sunt locuri de unde poți să cumperi un animal sănătos. Și cazul doamnei din Galați nu este unul singular. La fel ca dânsa sunt sute de oameni care au fost ”țepuiți” (să-mi fie scuzat limbajul, dar este pură realitate) de așa-ziși ”crescători” de animale de companie. Niciodată un crescător serios, care-și respectă munca și pasiunea, nu-și va scoate câinii la vânzare pe vreo tarabă, fie ea reală sau virtuală! 7 17 1 Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Vreau un c[‘el

s[n[tos!(I)

Câini | Sfaturi Practice Dacă nu gasești informații concrete despre ceea ce cauți, cel mai bine este să iei legătura cu un crescător, pentru a cere detalii despre rasă, temperamental și nevoile specific acesteia; crescătorul este cel mai avizat să îți răspundă la aceste întrebări și te va îndruma în cel mai corect mod pentru alegerea la viitoare.

Alege cu răbdare și atenție

În momentul în care te hotărăști să achiziționezi un cățel, trebuie să fii sigur că ești dispus să îi oferi tot ce este mai bun pe toată perioada vieții sale, fiind conștient(ă) că acesta va fi lângă tine pentru cel puțin 10 ani. Este necesar să stabilești dacă situația familială, precum și bugetul, îți permit să crești, așa cum trebuie, un cățel. Dacă vrei un cățel de rasă, primul pas este, desigur, alegerea rasei! Cum alegi rasa perfectă pentru tine? În niciun caz făcând teste/quiz fantomă pe internet. Poate ai în minte câteva rase anume, care te-ar interesa, însă trebuie să te documentezi foarte bine dacă acestea se potrivesc stilului tău de viață. Mare grijă, căci nu trebuie să alegi cățelul doar după aspectul fizic!

Caută un crescător serios

După ce te-ai decis asupra rasei, următorul pas este căutarea unui crescător serios, membru al Asociației Chinologice Române, care deține exemplare cu acte de origine, teste de sănătate împotriva bolilor genetice ceea ce demonstrează că părinții nu transmit boli genetice puilor. Vârsta optimă la care cățelușul poate pleca la noua lui casă este de două-trei luni, având vaccinurile și deparazitarea efectuate conform vârstei. În mod normal, un crescător serios și responsabil își dorește ca puii să ajungă în cel mai bun loc, de aceea trebuie să fii hotărât(ă), sigur(ă) pe tine și pregătit(ă) căci crescătorul îți va pune întrebări despre stilul tău de viață, unde va locui cățelușul, câte ore va sta singur, cât timp îi poți aloca pe zi, etc. La rândul tău, îl poți întreba (și chiar îți recomand să faci acest lucru) foarte multe detalii despre rasa pe care o crește: ce temperament are, cum se comport părinții puilor, care este cea mai bună alimentație, în ce constă educația respectivei rase, cu ce probleme specific de sănătate se confruntă. Ai să vezi că vei lega o prietenie sinceră cu crescătorul puiului, el fiind cel mai în măsură să îți răspundă la întrebări, să te ajute dacă acesta se îmbolnăvește, să îți recomande un veterinar bun și să te ajute cu sfaturi pe tot parcursul vieții cățelului.

Cățelușa Kiara a fost achiziționată de la canisa Snow Spirit (România)

Dacă părinții puiulor ar fi avut acte de origine, în mod cert proprietarii ar fi scos acte și puilor. Înmulțitorii vor găsi mereu diferite scuze pentru a evita subiectul ”pedigree”, cum ar fi: costă prea mult această hârtie, nu ai nevoie de ea dacă nu mergeți în concursuri, dacă vrei și pedigree te costă 200 euro în plus, preț pe care nimeni nu o să-l plătească pentru un act.

Ferește-te de înmulțitori!

Din nefericire, riscul de a cumpăra un cățel de la înmulțitori sau intermediari este foarte mare. Chiar dacă aceștia spun că părinții au acte de origine, dacă ei nu o pot dovedi și nu îți pot arăta documentele, este clar că acestea nu există. Acești 200 euro ceruți pentru un pedigree reprezintă una dintre cele mai mari minciuni scornite de către înmulțitori și interme-

diari. Realitatea este cu totul alta: prețul unui act de origine, la Asociația Chinologică Română, costa 65 lei plus microcip. Cumpărând un cățel de la un oarecare înmulțitor, este ca și cum am cumpăra, să zicem, un ou kinder. La oul kinder știm că învelișul este din ciocolată dar nu știm ce surpriză ascunde. În cazul câinilor, știm ce rasă am cumpărat (uneori, chiar și acest lucru stă sub semnul întrebării) dar nu putem ști ce strămoși are acel

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Câini | Sfaturi Practice Puiuțul se numește Snow Spirit’s Amour Toujours at Brigimerci iar mămica este Kossok’s Magic of Snow Spirit

Cumpărând un cățel de la crescător, nu înseamnă că ne cumpărăm doar un exemplar cu pedigree. Un câine cu pedigree Dacă dai o căutare pe internet, de pe forumurile care au drept subiect animalele de companie, vei afla că aproape 80% dintre animalele livrate de înmulțitori au murit în mai puțin de două săptămâni, sau au avut probleme grave de sănătate care s-au rezolvat cu tratamente foarte scumpe.

cățel, nu știm ce temperament va avea, cum va arăta la maturitate; nu știm nimic, pentru că nu cunoaștem genealogia câinelui, nu-i știm părinții, posibilele afecțiuni genetice, etc. În cele mai multe cazuri, individul de la care luăm un astfel de exemplar, nu mai poate fi găsit pentru a-l lua la întrebări și a-l trage la răspundere. Din păcate, același lucru se întâmplă și la firmele care se ocupă de comercializarea animalelor ”de rasă”.

înseamnă un câine de rasă, un câine sănătos, exacat ceea ce neam dorit, nu un Husky cu urechi de Ciobănesc German, sau un Bichon de dimensiunea unui Mioritic, de exemplu. Spre deosebire de înmulțitor, care dă bir cu fugiții de îndată ce ți-a pasat câinele și te-a ușurat de bani, crescătorul nu se va ascunde, îți va răspunde și te va ajuta în orice situație, de fiecare dată când îi vei cere un sfat în legătură cu cățelușul. Un câine cu pedigree nu trebuie dus neapărat în expoziții, asa cum mulți au impresia. Există două categorii de puiuti: cei de

Sophie’s Pearl Prince of the Universe

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Câini | Sfaturi Practice show&breeding și cei de companie. Cățelul de companie va fi, desigur, mai ieftin decât unul de expoziție, iar prețurile diferă de la crescător la crescător. Nu trebuie să umplem buzunarele falșilor crescători care, din păcate, nu fac altceva decât să înmulțească bieții câini pe bandă rulantă numai și numai pentru a scoate profit, cu riscul de a deteriora tipicitatea raselor, atât din punct de vedere fizic cât și temperamental. Desigur că și prețul variază între cele două mari categorii, însă voi atinge acest aspect în articolul din ediția viitoare.

Există variante!

Daca nu îți dorești un cățel de rasă, după cum bine știm, adăposturile sunt pli-

ne de suflete inocente care își așteaptă stăpânul, care își doresc cămine primitoare și familii iubitoare. Puiuți, adulți, bătrâni, de talie mică, medie, mare, în adăposturi găsești mai toate tipurile de câini! Însă trebuie să înțelegi că și aceștia merită să fie tratați și prețuiți ca oricare cățel de rasă: să li se asigure hrană de bună calitate, vizite periodice la medicul veterinar pentru vaccinări și deparazitări, plimbări, accesorii, și multă, multă grijă și iubire. Orice ai alege, că-i un câine de rasă sau unul fără ”brand”, el te va iubi pentru că l-ai ales să facă parte din viața ta. Permanent, cât timp îți va fi alături, te va înconjura cu iubire, îți va oferi respect și nu te va dezamăgi niciodată! - va urma Csordas Brigitta Mercedesz Canisa Brigimerci

Câini

Campioni

la educatie! Comportamentul canin nu este doar moștenit din generație în generație ci este, mai ales, dictat de suma deprinderilor formate și cizelate în urma unui amplu proces de educație. Nu-i așa că am da orice să ne înțelegem perfect cel mai bun prieten, să fim în pielea unui Dr. Dolittle modern care să poarte discuții elaborate cu câinele său, ca și când acestea ar fi cele mai naturale lucruri întâmplate vreodate? Lăsând la o parte fan-

teziile, ne reorientăm către sfera unei realități sincere: ca să ne înțelegem pe deplin câinele, acesta din urmă are nevoie de o educație corespunzătoare. Iar noi avem datoria de a învăța cum să i-o oferim. De la comenzile simple care sunt înglobate în așa-numita educație de bază, până la solicitantele exerciții impuse de competițiile de nivel înalt, dresajul canin trebuie să fie un punct țintă pentru fiecare posesor de câine.

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Câini - MPS K9 s-a implicat în ”Săptămâna Altfel”/”Școala Altfel” (aprilie 2014) oferind copiilor posibilitatea de a afla care sunt pașii pentru educația corectă a câinilor noștri. - În luna februarie MPS K9 a fost gazda unui seminar de handling susținut de Antoan J. Hlebarov. - MPS K9 s-a implicat în programe de dresaj pentru pază și protecție, promovarea examenelor BH și IPO, terapie asistată cu animale, căutare și salvare. - MPS K9 beneficiază de susținerea Centrului Chinologic Sibiu și a Pro Chino – Asociația Profesională a Chinotehniștilor din România.

@Pet Foto

n apropiere de capitală, mai precis în Buftea – Studiourile Media Pro, își desfășoară activitatea centrul de dresaj MPS K9 – Training Field&Kennel, creat special pentru ca tu să ai un câine educat. Nu e nevoie să îți lași câinele în grija instructorilor de la MPS K9 ci ai posibilitatea să te pregătești temeinic pentru a-ți instrui, ulterior, cel mai bun prieten. Și, crede-mă, ai de la cine învăța cele mai corecte și mai prietenoase metode de dresaj, fie că vrei să îți transformi câinele într-un prieten educat, fie că vrei să faci performanță în competițiile de profil (agility, de exemplu). De asemenea, dacă ai un câine de rasă cu pedigree și intenționezi să mergi cu el în expoziții, trebuie să știi că prezentarea acestuia trebuie să se facă fără cusur. La MPS K9 poți să te pregătești în acest sens, cu specialiști în domeniul handling-ului expozițional, în cadrul unor cursuri organizate periodic.

Pentru mai multe detalii și informații despre MPS K9 Training Field&Kennel poți intra și pe pagina lor de facebook: www.facebook.com/MpsK9TrainingFieldKennel Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Câini Societatea Naţională de Cruce Roşie din România – Filiala Ilfov în parteneriat cu PRO-CHINO Asociația Profesională a Chinotehniștiilor din Romania Regiunea Sud-Sud Est, MPS K9 Training Field & Kennel şi Serviciul Privat pentru Situaţii de Urgenţă Studiourile Media Pro anunţă deschiderea înscrierilor pentru voluntarii ce vor face parte din echipele mixte compuse dintr-un conducător de câine plus două ajutoare. Acestea sunt echipe de căutare şi salvare canină ale judeţului Ilfov. Cerinţele minime pentru înscrierea

ca voluntar: - Vârstă cuprinsă între 20 și 50 de ani; - Condiție fizică bună; - Permis de conducere, categoria B; - Stare de sănătate excelentă. Voluntarii înscriși vor fi supuși unor serii de testări fizice și psihologice. Înscrierile sunt deschise în permanență. Pentru înscrieri și/sau mai multe informații ne puteți contacta la următoarele numere de telefon: Coordonator Echipe Canine, Cristi Negoiță – 0722.359.344; Lider de Tineret al Filialei Ilfov, Daniel Predescu – 0761.135.846.

@Pet Foto

Terenul de antrenamente al MPS K9 este atât de bun și primitor încât cei mai talentați căței din România (Blue, Ozzee&J însoțiți de prietenul lor, Bruno Icobeț) au ales să se pregătească aici!

@Pet Foto Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Prietenii s[n[to;i sunt cei mai frumo;i!

Câini | Nutriție E timpul să ne răsfățăm cu ceva bun și sănătos!

Alimentatia câinelui

de la

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Apă

Câini | Nutriție Cine nu vrea să aibă un câine sănătos? Nebun ar fi cel care ar nega acest lucru. Sănătatea atrage după sine frumusețea și temperamentul echilibrat, dar și fericirea și mulțumirea câinelui și a stăpânului, deopotrivă. Iar un rol important pentru sănătatea prietenului tău îl joacă nutriția corectă. Pe lângă jucăriile pe care i le cumperi şi

atenţia de care sunt sigură că nu duce lipsă, câinele tău are nevoie de o alimentaţie care să-l menţină în formă şi cu ajutorul căreia să fie sănătos şi împlinit. Ca să ştii ce nu trebuie să lipsească din alimentaţia câinelui tău sau, din contră, ce trebuie să eviţi să-i dai să mănânce, ţi-am pregătit o lista... de la A la Z! Complexă și ușor de urmărit.

Ajunge, ajunge! Este suficient pentru azi. Dacă mănânc mai mult, e posibil să nu mă mai încapă zgarda!

Ìa să vedem ce bunătăți se ascund prin frigider! Să trag repede cu ochiul să nu mă prindă în flagrant delict!

Apa stă la baza vieţii. Dacă o considerăm esenţială pentru sănătatea nostră, şi pentru sănătatea companionilor noştri putem spune acelaşi lucru. Castronul cu apă proaspătă nu trebuie să lipsească de lângă cel cu mâncare. Apa este necesară pentru ca toate funcţiile organismului să fie îndeplinite corespunzător. Corpul unui câine adult are 60% apă iar cel al unui nou-născut, 84% apă. Conform unei reguli generale, un animal trebuie să aibă în jur de 30 ml de apă pentru 500 grame de greutate corporală. Deci, un câine de 20 de kg trebuie să bea în jur de un litru de apă pe zi. Un lucru e cert: castronul pentru apă trebuie să fie tot timpul plin, pentru ca animalul să rămână hidratat. Dar atenţie: castronul trebuie spălat zilnic şi, o dată pe săptămână, să fie dezinfectat! Cele mai bune castroane sunt cele din inox şi cele din ceramică, fiind greu de zgâriat şi mai uşor de întreţinut. Trebuie să fim atenţi şi la calitatea apei pe care o oferim câinilor. Această calitate depinde

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Câini | Nutriție de la zonă la zonă. O apă netratată este mediul propice pentru dezvoltarea bacteriilor. Apa de la ghiuvetă, pe care o folosim zi de zi, nu are un grad ridicat de calitate şi nu este sigură nici pentru noi, dar pentru animalele noastre de companie. Mulţi recurgem la apa îmbuteliată sau la apa de la robinet fiartă şi apoi răcită. În concluzie: apa este necesară pentru a avea un câine sănătos şi fericit!

Brânză

Este drept că brânza sărată, cea fermentată, brânza topită sau caşcavalul gras nu au ce căuta în alimentaţie câinilor. Dar puţină brânză dulce nu strică niciodată, mai ales atunci când te-a ascultat şi vrei să-l recompensezi cu ceva bun!

Carbohidraţi

Unii sunt de părere că sunt benefici în alimentaţia câinelui. Alţii vor susţine contrariul. Acum, unde se situează adevărul? Carbohidraţii sau glucidele sunt compuşi chimici ai carbonului, hidrogenului şi oxigenului, iar originea lor este una vegetală, plantele fiind cele care conţin un conţinut ridicat de carbohidrati. Aceştia pot fi simpli (de exemplu, glucoza şi fructoza), sau complecşi, formaţi din mai multe molecule de fructoză şi glucoză ce oferă o cantitate mare de energie. Unii specialişti recomandă ca în alimentaţia câinilor să se regăsească şi o cantitate de carbohidraţi, pentru că, un consum al proteinelor din muşchi este în detrimentul masei musculare iar un consum al glucidelor cauzează minime neajunsuri în organism. Dar importantă este şi sursa carbohi-

draţilor: cel mai adesea provin din cereale de diferite calităţi sau din tărâţele care rămân după procesarea cerealelor pentru alimentaţia dedicată oamenilor. Astfel că, se recomandă carbohidraţii proveniţi din cereale integrale, acestea păstrând minerale şi nutrienţi importanţi.

Ce-o fi pățit băiatul cu comanda? Că-l aștept de vreo jumătate de oră!

Dietă

Dacă ai un câine cu probleme de alimentaţie sau cu alte grave probleme de sănătate, trebuie să-i instalezi o dietă. Există hrană specială pentru câinii cu probleme cardiace, hepatice sau pentru cei cu probleme gastrointestinale (digestie îngreunată, diaree, colită, gastroenterită, malabsorbţie, etc.)

Gata, m-am așezat confortabil și acum aștept să vină băiatul să-mi ia comanda!

Energie

Energia fiecărui câine este strâns legată de alimentaţia care-i este oferită. O alimentaţie de o calitate scăzută, în niciun caz nu-i va face bine câinelui.

Fructe

Noi încercăm să ne alimentăm cu tot soiul de fructe, însă organismul câinilor nu tolerează tot ceea ce noi ingerăm. Dacă o feliuţă sau o jumătate de măr

nu-i poate face niciun rău, strugurii, prunele, cireşele nu trebuie să facă parte din alimentaţia căţeilor noştri. Mărul are chiar un gust plăcut şi poţi utiliza, din când în când, bucăţele mici, pe post de recompensă. Mărul ajută la întărirea sistemului imunitar, are rol antioxidant, reglează tranzitul intestinal, conţine vitamina C.

Grăsimi

În hrana de zi cu zi a căţeilor, pot fi adăugate două tipuri de grăsimi: cele animale (grăsimi satuNr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Câini | Nutriție rate) şi cele vegetale, din plante (grăsimi polinesaturate). Primul tip oferă un înalt grad de energie, reprezentând, astfel, un bun supliment alimentar. Grăsimile vegetale, aduc beneficii asupra pielii şi blănii.

Hrană gătită

Pe vremea când încă nu existau la noi în ţară hrana uscată sau conservele destinate animalelor de companie, proprietarii găteau în fiecare zi pentru companionii lor. De regulă, la baza alimentaţiei stăteau supele de carne (pasăre sau vită) şi legume. Se evita folosirea legumelor interzise în alimentaţia câinilor, acestea fiind greu de digerat: cartoful, varza, conopida, mazărea, ceapa, usturoiul, etc. În ziua de azi, puţin mai sunt cei care administrează câinelui mâncare gătită. Fie cea uscată este mai la îndemână, fie timpul necesar preparării hranei este aproape inexistent. Oricum, dacă ai timp, este bine ca, din când în când, pe lângă alimentaţia din comerţ, să-i oferi un ou fiert amestecat cu brânzică de vacă nu foarte grasă şi, în niciun caz, sărată.

Indicaţiile de pe ambalaj

De fiecare dată când cumperi hrană pentru câinele tău este bine să citeşti indicaţiile de pe ambalaj pentru că fiecare producător în parte oferă diferite

ingrediente, fiecare având un rol predefinit.

Îngheţată

Îngheţata, alături de ciocolată, se află printre alimentele care nu au ce căuta în alimentaţia câinilor. Însă putem spera că şi câinii noştri vor avea parte de o îngheţată a lor. Cel puţin în Anglia şi-n Statele Unite există firme care au scos pe piaţă încă de acum trei ani de zile, o îngeţată specială pentru câini. Aromele preferate de noi (ciocolată, vanilie, etc.) au fost înlocuite cu succes de aromele de cărniţă de pui sau costiţă afumată.

Jeleu

Ca în cazul ciocolatei şi îngheţatei, jeleurile – acele bombonele cu care noi ne delectăm, din când în când papilele gustative – se află pe lista „Ce nu trebuie să mănânce un câine!” Dulciurile şi alimentele care au în conţinutul lor xylitol pot provoca animalului insuficienţă hepatică sau creşterea secreţiei de insulină.

De obicei, un câine adult, trebuie hrănit de una sau de două ori pe zi. Pentru controlul greutăţii sunt importante tipul de hrană, gustările şi recompensele pe care le primeşte câinele pe lângă mesele obişnuite, nivelul de activitate şi tipul (un câine sedentar are alt regim alimentar faţă de un câine folosit la vânătoare sau la cursele de ogari, de exemplu).

Lapte

Se spune că nu este bine să administrăm căţeilor mici lapte de vacă. După naştere, este indicat ca puii să consume laptele matern. Dar, dacă se întâmplă ca femela să aibă probleme de sănătate şi să nu poată alăpta, în comerţ există lapte praf instant pentru căţei, acesta reprezentând un substitut pentru laptele de căţea. Acest lapte conţine proteină biologică de înaltă nutriţie, aminoacizi esenţiali şi acizi graşi, carbohidraţi, vitamine şi minerale.

Minerale

Mineralele sunt substanţe esenţiale în metabolismul muscular, formarea oaselor, echilibrul lichidelor din organism şi funcţionarea sistemului nervos. Principalele minerale din organism sunt: mineralele precum calciul şi fosforul sunt necesare pentru întărirea sistemului osos şi a cartilagiilor; sodiul, potasiul şi clorul sunt minerale esenţiale în menţinerea echilibrului dintre fluidele din organism, dar şi a raportului dintre acizii şi bazele din corp; fierul transportă oxigenul prin sânge, făcând parte din compoziţia hemoglobinei; zincul contribuie, alături de vitamina A, la sănătatea pielii şi a blănii. Este foarte important de ştiut că, o cantitate prea mare sau prea mică dintr-un mineral, poate afecta serios buna funcţionare a organismului câinelui tău. De asemenea, sunt cazuri

în care acţiunea unui mineral este dependentă de prezenţa unui alt mineral în organism. De exemplu, cuprul şi fierul lucrează împreună pentru a produce hemoglobina. În timp ce fierul este vital în procesul de producţie a hemoglobinei în celulele roşii, cuprul este la fel de important în formarea hemoglobinei. Niciunul dintre aceste două minerale nu ar putea funcţiona corespunzător fără ajutorul celuilalt.

Nuci

Dacă pentru noi nucile reprezintă o sursă de energie, fiind bogate în nutrienţi, antioxidanţi şi vitamine esenţiale pentru o bună

Kilograme

Un câine hrănit corespunzător, conform vârstei, taliei şi nivelului zilnic de activitate nu ar trebui să aibă probleme cu kilogramele, fie că vorbim de kilograme în plus, fie că ne referim la cele în minus. Atât câinii supraponderali, cât şi cei subponderali pot avea mari probleme de sănătate. Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Câini | Nutriție funcţionare a organismului, pentru căţei, nucile nu se numără printre cele mai indicate alimente. Ba chiar trebuie să se evite ingerarea acestora, pentru că îi pot provoca animalului grave probleme gastrointestinale, vomă, frisoane, etc.

Ouă

Cui nu-i place o omletă, un ou ochi sau un fiert? Până şi câinele tău salivează de poftă când îţi pregăteşti ceva de mâncare care are la bază oul! De data asta, trebuie inclus şi el pe listă, pentru că oul se numără printre alimentele propice pentru săntatea câinelui tău. Măcar o dată pe săptămână îi poţi adăuga un ou în meniu. Oul este un aliment complex, bogat în vitamine şi minerale benefice pentru optima funcţionare a organismului câinelui. Poate fi administrat crud (de preferat doar gălbenuşul) sau fiert. Ce conţine un ou: - luteină şi zeaxantină care ajută la prevenirea cataractei şi a degenerării musculare; - cholină (component celular esenţial); - zinc, important în activitatea enzimatică şi esenţial pentru creştere; - iod, necesar producerii hormonilor tiroidieni; - vitamina A, esenţială pentru vederea de noapte, pentru întreţinerea unui bun tonus al pielii şi al membranelor mucoase dar şi un ajutor de nădejde în procesul de creştere; - vitamina D, care ajută foarte mult la absorbţia calciului şi a fosforului, fiind esenţială pentru oase şi dinţi sănătoşi; - vitamina B2, ajută la eliberarea energiei din proteină şi grăsimi; - vitamina B12 este necesară pentru forma-

rea celulelor sanguine şi a fibrelor nervoase; - seleniu – antioxidant.

Proteine

În hrana care-i este administrată zilnic, un câine are nevoie, pe lângă fibre, minerale, vitamine, carbohidraţi, şi de proteine, acestea fiind unele dintre cele mai importante elemente nutritive. Acum mii de ani, în sălbăticie, câinii şi strămoşii câinilor, se hrăneau în mare parte cu carne crudă, astfel dieta lor fiind alcătuită dintr-un mare procent de proteine. Dacă în trecut nu existau dezbateri legate de subiectul „proteinele şi alimentaţia câinilor” de când cu apariţia şi com ercializ ar ea hranei uscate pentru câini au apărut şi discuţiile legate de cantitatea de proteine conţinută de aceasta. Trebuie amintit

faptul că proteinele au un rol de construcţie. Câinele se dezvoltă şi creşte sănătos şi armonios cu ajutorul proteinelor, sistemul imunitar, circulaţia şi alte funcţii importante, depind de aportul de proteine. În cantitate mare, proteinele au şi rol nutritiv, ele eliberând energie. Proteinele sunt formate din aminoacizi. Câinele are nevoie de 22 de aminoacizi, 10 fiind consideraţi esenţiali neputând fi sintetizaţi de organismul câinelui astfel trebuind aduşi în corp printr-o alimentaţie bogată în proteine de calitate. Procentajul de proteine necesar câinelui diferă în funcţie de vârstă, nivel de activitate, rasă, talie. De exemplu, puii şi juniorii aflaţi în perioada de creştere au nevoie de 28-30% proteină. Femelele gestante sau care alăptează au nevoie de 26-28% proteină. Câinii foarte activi (folosiţi la vânătoare

sau în diferite sporturi canine) au nevoie de 30-35% proteină. Câinii cu un nivel mediu de activitate au nevoie doar de 18-20% proteină. Dar despre acest subiect vom mai discuta, pentru că necesită o dezbatere amplă, existând mai multe „mituri” legate de importanţa proteinelor.

Recompense

Despre recompense vorbim aproape de fiecare dată când vine vorba de ședințele de dresaj/educație. În afară de recompensele verbale (laude) sau de cele materiale (mingea sau jucăria preferată) mai există o recompensă, cea mai delicioasă dintre toate: mâncărica sau acel „ceva bun” pe care stăpânul sau instructorul îl scoate la iveală ori de câte ori câinele a executat perfect comanda dată. Fie că vorbim de o bucată de cărniţă fiartă, de o bucăţică de brânză (se exclud brânza sărată sau cea grasă), o felie de măr sau de morcov sau optăm pentru recompensele din comerţ, câinele întotdeauna se va simţi privilegiat şi răsfăţat!

Struguri

Am întâlnit persoane care locuiesc la casă, au viță de vie, iar câinele se servește direct de la sursă cu câteva bobițe de strugure. Din păcate, deşi pentru noi strugurii sunt sănătoşi, pentru căţei sunt toxici, chiar şi în cantităţi mici. Unii câini care consumă struguri pot avea de suferit din cauza insuficienţei renale acute însoţită de lipsa producerii urinei. De asemenea, în primele 24 de oră după ingerarea strugurilor, apar voma şi diareea, însoţite de dureri abdominale, deshidratare şi moleşeală. Se ştie că cel mai bine este să

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Câini | Nutriție

previ decât să tratezi! În consecinţă, ţine câinele departe de struguri (şi de stafide) şi, dacă ai musafiri şi îi serveşti cu struguri, explică-le că ce este bun pentru ei, poate fi deosebit de toxic pentru câinele tău drag, astfel că trebuie să se abţină îl a-l trata cu câte-o bobiţă aparent inofensivă!

Tutun

Fumatul dăunează grav sănătăţii tale şi a celor din jurul tău! Şi pentru că printre cei din jurul tău se află şi câinele, trebuie să ai mare grijă de sănătatea lui şi să nu-l laşi să stea în camera unde se fumează. De asemenea, nu-ţi lăsa pachetul cu ţigări sau cutia cu tutun în preajma lui. Câinele s-ar putea să fie curios să vadă ce gust are tutunul. Un câine care a apucat să mânce patru-cinci ţigări va da semne că este intoxicat cu nicotină. Printre simptomele intoxicaţiei cu nicotină se numără: voma, depresia sau hiperactivitatea, pupile dilatate, slăbiciunea, respiraţie greoaie, sali-

varea excesivă, diareea, aritmie cardiacă. În asemenea cazuri se impune controlul medical de urgenţă şi tratamentul imediat. Din păcate, în ciuda tratamentului, câinii care au ingerat mari cantităţi de nicotină nu au şanse de supravieţuire. Cea mai bună metodă de a preveni intoxicaţia cu nicotină este să nu laşi niciodată tutunul în preajma câinelui.

Ulei de peşte

Există diferite tipuri de hrană pentru câini sau suplimente alimentare care conţin ulei de peşte. Aceste suplimente oferă acei acizi graşi cu Omega 3 esenţiali în funcţionarea fiecărei celule din organism.

Vitamine

Necesarul de vitamine de care are nevoie un câine depinde de vârsta lui, de condiţiile de mediu, de starea de sănătate, de rasă, etc. Vitaminele reprezintă substanţe organice complexe, indispensabile vie-

ţii, care se găsesc în alimente, dar şi în diferite suplimente. În funcţie de solubilitatea lor, vitaminele se împart în două categorii: vitamine hidrosolubile şi vitamine liposolubile. Cele liposolubile (solubile în grăsimi) sunt: vitamina A (retinol), vitamina E (tocoferol), vitamina D (calciferol) şi vitamina K (antihemoragică). Vitaminele hidrosulubile (solubile în apă) sunt vitamina B 1 (tiamina), vitamina B2 (riboflavina), vitamina B9 (acidul folic), vitamina B12 (cobalamina), acidul pantotenic, colina, vitamina PP, vitamina B7 (biotina), vitamina C. Înainte de a administra vitamine câinelui, este bine să ceri sfatul unui medic veterinar acesta fiind cel mai în măsură să-ţi spună ce şi cum trebuie să îi dai. Printre beneficiile vitaminelor se numără: - creşterea apetitului (vitamina B12); - piele şi blană sănătoase (vitamina E); - sistem imunitar bun, lipsa infecţiilor în organism (vitamina C); - oase sănătoase şi puternice (vitamina D)

riţia diabetului şi la debutul unor probleme dentare. Deci, fără zahăr în alimentaţia câinelui! Expresia „eşti ceea ce mănânci” nu este valabilă doar pentru tine, ci şi pentru câinele tău. Dacă tu ai fost suficient de înţelept şi de matur pentru a adopta un stil de viaţă sănătos, cu un mod de hrănire bazat mai mult pe alimente fără aditivi, cât mai naturale şi mai hrănitoare, şi câinele merită un regim echilibrat şi benefic unei bune funcţionări a organismului său. Mihaela Istrate

Zahăr

Poate că prietenului tău iar plăcea să ronţăie şi ceva dulce, însă aportul de zahăr în alimentaţia câinelui este total interzis. Pe lângă probleme de greutate, ingerarea de zahăr poate duce la apaNr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Când simte că se apropie luna iunie, tot românul începe săși facă planuri de concediu. Mă refer la cei pentru care ”early-booking-ul” nu a fost o prioritate, căci multe dintre ofertele pentru vacanța de vară, fie în țară, fie în străinătate, au fost lansate cu ceva vreme în urmă. La sfârșit de mai începe agitația! Mergem la munte sau la mare? În România sau peste hotare? Îi lăsăm pe cei mici la mama sau îi luăm cu noi? Ce facem cu câinele, ne însoțește? Dar cu ce mergem: tren, mașină, avion? Și întrebările se strâng și peste tine ca un tăvălug. E momentul să spui ”stop” și să-ți răspunzi pe rând. Bineînțeles, cu ajutorul nostru!

Câini

Ghid de vacant[

entru mulţi dintre noi, cei care deţinem un animal de companie, vacanţa ideală este cea în care acesta ne însoţeşte la drum. Doar este unul dintre cei mai importanți membri ai familiei! Pe moment nu realizăm că o călătorie mai lungă cu autoturismul propriu sau cu trenul pot fi obositoare şi stresante nu doar pentru noi, ci mai ales pentru ele, animalele noastre dragi. Dar, cu o pregătire adecvată în prealabil poţi transforma orice călătorie, indiferent de durata ei, într-un eveniment mult aşteptat.

C[l[tore;te oriunde, oricând, în siguran‘[! Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Câini

Pleci la drum cu mașina personală?

Plănuieşti să plecaţi la drum cu maşina personală? Călătoria cu animalul presupune nu doar transportul acestuia de la locul de plecare la destinaţie. Nu-l depozitezi ca pe bagaje într-un colţ al portbagajului pentru a-l scoate la sosire. Este de datoria ta să-i oferi toate condiţiile unei călătorii plăcute şi în siguranţă. Şi pentru a face acest lucru, iată 10 sfaturi ca să-ţi fie de folos pe viitor: Cel mai bine este să transporţi câinele într-o cuşcă suficient de încăpătoare cu ventilaţie corespunzătoare. Fie că vorbim de o cuşcă metalică sau de plastic, fie că ne raportăm la una pliabilă din material textil rezistent, trebuie ca aceasta să fie suficient de mare pentru ca animalul să stea aşezat, să se întindă şi să se întoarcă. Este indicat ca, cu câteva săptămâni înainte de plecare, să-ţi obişnuieşti companionul cu statul în cuşcă, pentru a nu avea probleme în ziua plecării. Programul de alimentaţie a câinelui tău pe perioada călătoriei ar fi bine să înceapă cu o masă uşoară cu trei sau chiar patru ore înainte de plecare. Chiar dacă plecaţi pe un drum lung de peste 10 ore (de condus) nu-i da câinelui să mănânce în timp ce maşina se află în mişcare. Dacă parchezi pentru a intra într-o benzinărie sau ca

să vizitezi vreun obiectiv nu face greşeala de a lăsa câinele închis în maşină. Într-o zi de vară, chiar şi cu geamurile deschise şi maşina aşezată la umbră, temperatura din interior poate creşte vertiginos cauzând câinelui grave probleme de sănătate. Ai făcut bagajul câinelui? Şi dacă răspunsul este "Da!" ai luat tot ce era necesar? Iată cam ce trebuie să conţină "kit-ul" de călătorie al prietenului tău: covoraşe absorbante, pătură, şerveţele umede speciale, bolurile pentru hrană şi apă, pungi pentru strângerea mizeriei, suplimente nutritive, trusa de toaletare (perie, şampon pentru spălare uscată sau pentru descâlcire), medicamente, trusa de prim ajutor, jucăria preferată. Dacă ai toate aceste lucruri înseamnă că, pe toată durata vacanţei, câinele tău se va simţi ca acasă. Nu uita că animalul trebuie să aibă microcip şi că ar fi bine să poarte o zgardă cu un medalion de identificare care să conţină numele său plus numele, adresa şi numărul de telefon al proprietarului. Niciodată nu se ştie cum se poate produce vreun accident sau cum poate apărea o situaţie neprevăzută în urma căreia câinele se poate pierde. Nu lăsa câinele să călătorească cu capul pe geam. În primul rând, din cauza curentu-

lui poate face diferite infecţii la nivelul ochilor şi urechilor ba chiar poate fi rănit de pietricelele care sar de pe şosea sau de alte lucruri. Nu este indicat nici să călătorească pe locul din dreapta pentru a nu distrage atenţia şoferului. Cel mai bine este fie în cuşca sa, fie în spate, legat cu centură de siguranţă specială pentru câini. Călătoriţi în afara graniţelor ţării? Sub nicio formă nu trebuie să uiţi acasă carnetul de sănătate cu vaccinurile şi deparazitările la zi, precum şi paşaportul câinelui. Pe timp de vară (şi nu numai), hidratarea joacă un rol important pentru menţinerea unei sănătăţi optime. Cel mai bine este să te aprovizionezi cu apă (în sticle de plastic) de la

sursa de apă potabilă cu care câinele tău este obişnuit, sau să cumperi apă plată. Apa distribuită în diferite oraşe/ţări este extrem de variată şi este posibil ca animalul să nu o accepte sau acea apă să-i cauzeze probleme gastrice. Ştii cum se spune: paza bună trece primejdia rea aşa că, dacă tot nu cari tu apa, ci maşina duce tot greul, aprovizionează-te cu lichidul vital. Pentru cei care călătoresc frecvent cu animalul de companie, există huse speciale care pot fi ataşate locurilor din spate astfel încât câinele stă şi confortabil iar maşina nu se va umple de păr. Unele exemplare canine se obişnuiesc repede cu mersul cu maşina iar altele acceptă mai greu drumul lung până la

destinaţie. Trebui să ştii că, atât timp cât din partea ta există bunăvoinţă şi multă răbdare, orice câine va accepta la un moment dat plimbarea cu autoturismul.

Ce destinație alegi?

În funcţie de posibilităţi se aleg fie concedii în ţară, locaţii pitoreşti sau mai extravagante, fie concedii în străinătate. Poate că unii membri ai familiei preferă o bălăceală în mare urmată de ore întregi de lenevit sub soarele blajin iar alţii preferă drumeţiile pe potecile munţilor sau vizitarea locaţiilor pitoreşti şi încărcate de istorie. Un lucru e sigur: câinele tău preferă să stea cu tine, oriunde te-ai duce! Şi tu îl iei cu tine de fiecare dată. Tocmai de aceea este bine să ţii cont de prezenţa lui când alegi destinaţia. Căci

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Câini bagajul tău dar şi cel al câinelui! Ce nu trebuie să vă lipsească din rucsac: pentru drumeţii de două zile (sau mai multe) este recomandat un rucsac de 45-75 L. Acesta nu trebuie să depăşească 1/3 din greutatea corporală a celui care îl transportă. Conţinutul rucsacului trebuie să fie ferit de ploaie. Dacă rucsacul nu are protecţie în acest sens, atunci hainele vor fi puse în pungi de plastic (la fel şi hrana ta şi cea a câinelui). Articole-

sunt câini care nu fac faţă efortului fizic impus de o drumeţie lungă după cum sunt câini care ar sta tolăniţi întreaga zi pe un chaise longue, sub o umbrelă. Îţi propun câteva destinaţii de vacanţă, menite să-ţi asigure câteva zile de linişte şi reculegere în compania celui mai bun prieten.

Pe cărări de munte

Înainte de a pleca la munte trebuie să alegi destinaţia, să ai grijă să mergi pe un traseu marcat iar dacă optezi pentru unul mai dificil ar fi indicat să nu-ți lipsescă o hartă şi o bu-

le de care avem nevoie mai des vor fi puse în capacul rucsacului sau în buzunarele laterale. Ca să nu ne deranjeze la mers, rucsacul trebuie să fie echilibrat; de regulă rucsacii de munte sunt prevăzuţi cu chingi speciale pentru fixarea cortului, a sacului de dormit şi a izoprenului; primus, butelie cu gaz, oală mică pentru gătit, lingură, cuţit, saci menajeri; mâncarea câinelui, castron pentru apă, un prosopel al lui, o jucărie, lesă/zgardă/ham de

rezervă, ţăruş dacă este cazul să fie priponit; sticle de plastic pentru apă (putem lua sticle goale pe care să le umplem de la o sursă de apă de la intrarea în traseu); o pereche de mănuşi, şosete şi tricouri de schimb, polar, căciulă; trusa de prim ajutor şi de igienă personală, cu cele trebuincioase atât nouă cât şi câinelui, brichetă sau chibrituri, lanternă frontală, ochelari de soare, harta şi busola, briceag multifuncţional, cordelină.

solă. Trebuie să stabilești cât vei sta la munte și unde vrei să dormi. Dacă alegi să te cazezi la vreo cabană trebuie să verifici dinainte pentru că nu toate cabanele te primesc cu animal de companie. Dacă optezi pentru cort, ai nevoie de câteva bagaje în plus! Important este ca înainte de a pleca în vacanţă la munte să verifici starea vremii şi condiţia fizică a câinelui. Fie că alegi o destinaţie la mare înălţime, fie că zona în care instalezi cortul este una mai blândă ar fi bine să ai o listă detaliată cu ce ar trebui să conţină Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Câini Pe site-ul totuldespreanimale. ro ți-am pregătit un material dedicat în exclusivitate vacanței la munte. De acolo te poți informa cu privire la traseele montane care se pliază pe condiția ta fizică (dar și pe cea a câinelui), la ce trebuie să conțină bagajul tău și cel al câinelui și alte ”tips&tricks” pentru o vacanță reușită!

Turism de aventură

Nu oricui îi place să i se plimbe adrenalina prin vene! Dar cei pentru care aventura este un mod de viaţă, vor alege vacanţe palpitante în care, printre activităţile zilnice, se vor regăsi căţărările, manşele, rapelurile, tirolienele, trasee de via ferata, plimbările cu ATV-urile etc. Câinele va fi fericit să te însoţească într-o astfel de vacanţă, fie doar ca observator!

de astăzi. Printre atracțiile turistice ale Constanței se numără Cazinoul, Acvariul din Constanța, Farul Genovez. Chiar dacă nu poţi vizita toate aceste atracţii turistice în compania câinelui, asta nu înseamnă că nu te poate urma în vacanţa. Dacă ai de vizi-

tat interiorul unei clădiri, al unui muzeu, vei lăsa câinele în camera de hotel/pensiune. De asemenea, în timpul sezonului estival, în staţiunile de pe litoral se pot închiria şi apartamente. Astfel, te vei simţi aproape ca acasă! În orele în care soarele nu dogoreşte, poţi porni împreună cu câinele înspre localitatea Vama Veche (situată la câțiva km sud de 2 Mai), un loc foarte căutat datorită atmosferei de nonconformism. În orice localitatea ai merge, mare atenţie la caniculă: nu lăsa câinele în maşină, nu uita să îl hidratezi cât poţi de des, pune-i pe cap o şapcă ca să-l protejezi de soare (da, da, există şepci pentru câini).

Vizitarea unor aşezări istorice

Cetatea Râşnov sau Sarmizegetusa Regia sunt doar două dintre destinaţiile pe care merită să le vizitezi vara aceasta. Ar fi frumos să petreci alături de câinele tău câteva zile în două zone pitoreşti dar încărcate de o simbolistică istorică aparte.

În raiul păsărilor şi al peştilor: vacanţă în Delta Dunării!

“Intrată pe pământurile țării noastre ca printr-un monumental arc de triumf, prin Defileul Cazanelor, Dunărea o părăsește prin uriașul, somptuosul, mirificul evantai al Deltei” (Geo Bogza). Delta Dunării este un tărâm unic în felul său: cel mai tânăr pământ al Europei vecin unora dintre cei mai bătrâni munți ai Planetei: munții Măcin. Un ținut exotic unde se află 1830 de specii de copaci și plante, peste 2440 de specii de insecte, 320 de specii de păsări, 44 de specii de mamifere, foarte multe dintre acestea fiind declarate specii unice și monumente ale naturii. Fie că alegi o vacanţă în sânul naturii, cu cazare la localni-

Pe litoralul Mării Negre

Delimitat de Capul Midia și Vama Veche, litoralul românesc al Mării Negre, supranumit și Riviera românească, se întinde pe o lungime de 245 de km. Cel mai important oraș de pe litoral rămâne Constanța. Mărturii documentare incontestabile de natură arheologică atestă existența, încă din sec. VI î. Hr., a orașului Tomis, pe promontoriul care reprezintă vatra Constanței Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Câini

Siguranţa primează

Indiferent de zona în care alegi să îţi petreci vacanţa, nu uita că pleci la drum însoţit de cel mai bun prieten al tău! Astfel, înainte de a pleca în călătorie, ţine minte: - starea de sănătate a câinelui trebuie să fie excelentă; - câinele trebuie să aibă vaccinurile la zi; - ia cu tine carnetul de sănătate; - alcătuieşte din timp o trusă medicală din care să nu lipsească soluţii de dezinfectare a rănilor, pansamente, o pensetă, o seringă, plasturi, pastiluţe pentru dureri de burtă; - pentru a te însoţi pe un traseu de trekking câinele trebuie să aibă o condiţie fizică excelentă şi să fie echipat corespunzător (ham, ghetuţe de protecţie, lesă lungă, etc.); - ia-i bolurile pentru hrană şi apă, păturica pe care doarme şi jucăriile preferate; - întotdeauna să ai la îndemână apă proaspătă; - ar fi bine să iei o lesă şi o zgardă/ham de rezervă. - va urma Mihaela Istrate

cii din Băltenii de Sus (una dintre cele mai mici localități din Delta Dunării) sau la o pensiune/hotel din Tulcea sau Sulina (care-ţi acceptă şi câinele) sau, de ce nu, la cort, vacanţa din Deltă va fi una de neuitat. Poţi vizita obiectivele principale din Sulina: țărmul mării, cheiul pitoresc de-a lungul căruia se înșiră case vechi, farurile, cimitirul maritim, Palatul fostei Comisiuni Europene a Dunării, bi-

sericile; poţi porni însoțit de câine (care te asigur că va fi extrem de încântat!) într-o excursie cu vaporașul în Deltă la gurile Dunării, Pădurea Letea (cea mai veche rezervație naturală din România care se întinde pe suprafața de 5246,8 hectare), satul Cordon (mică așezare pescărească situată în extremitatea sud-est a grindului Letea, în nordul golfului Musura.

Intră pe www.musher.ro și achiziționează-i prietenului tău rucsacul potrivit!

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Recomandare

Cu pet-ul la

u, domnule, cu „pet”-ul cel de plastic, ci cu ăl blănos de te pupăceşte cât e ziua de lungă! Mai toţi avem aparate foto, unii o “săpunieră”, alţii un DSLR mai răsărit… dar nu toţi ne pricepem la fotografie. Din 2005 am tot colaborat cu diverse reviste dedicate iubitorilor de animale de companie, m-am tot plimbat pe la expoziţii şi alte evenimente dedicate câinilor și pisicilor, de exemplu. Aici am văzut câtă pasiune se naşte încercând să surprinzi câinii sau felinele în adevărata lor splendoare:“Pune-i în standard!” “Lasă-i liberi!” “Vino aici!” şi click – click – click şi blitz – blitz – blitz … iese un album foto numai bun de pus în revistă şi de share-uit pe reţelele de socializare. Mândria familiei stă cu limba scoasă de-un cot după ce a fost modelul principal într-o manifestare artistică de mare amploare. “Data viitoare mergem în studio!” Fotografii care se respectă fac şi poze in-door. Eu am dat drept exemplu ani-

male de companie mai comune, pe care mulți dintre noi le deţinem, dar fotografii pe care am plăcerea să vi-i recomand pozează nu doar câini și pisici ci și arici sau... cai! Pe Răzvan și Cristina i-am cunoscut acum vreo doi ani când am și început o frumoasă colaborare. Nu stau acum să fac elogii, să ridic în slăvi talente şi priceperi bănuite şi nebănuite. Spun doar atât: oamenii sunt buni, ştiu ce au de făcut, sunt pasionați de fotografie şi, culmea, prin obiectivele lor lumea animalelor este zugrăvită în cele mai vii culori cu putinţă, pentru că ei se pricep să o surprindă în toată splendoarea ei. Alături de partenera sa de viaţă, Răzvan prestează şi fotografie de eveniment. Mi-am permis să trag cu ochiul pe pagina lor de facebook şi să prezint şi aici câteva dintre creaţiile lor. Dacă v-am convins şi sunteţi în căutare de-o pereche de fotografi dedicaţi hobby-ului lor îi puteţi contacta la 0727639730 sau contact@viatafoto.ro.

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Pisica vor înfrumuseța aspectul locuinței dar sunt benefice pentru sănătatea ta și a pisicii din dotare. Atenție: unele ierburi sunt toxice dacă sunt ingerate, dar au efecte pozitive sub formă de băi/infuzii sau uleiuri aromatice. Să le enumerăm, atât ca denumire, cât și ca beneficii:

Iarba mâței

Iarba mâței – ”Napeta cataria” instalează euforia! Dacă pisicile ar face trafic de ”iarbă” ei bine, ar începe cu iarba mâței sau ”Napeta cataria”, după denumirea științifică. Ușor de întreținut, plăcută ca aspect, frumos mirositoare, iarba mâței are menirea clară de a înnebuni neamul pisicesc, fiind un veritabil afrodisiac. Planta este ușor de cultivat, așa că te poți bucura de prezența ei fie în ghiveci, fie direct în grădină. Se înmulțește prin semințe sau prin butășire, preferând locurile însorite și-un teren udat regulat. Prezintă flori albe, lila-roșiatice. De îndată ce-i simte aroma și proprietățile excitante, pisica vine fuguța-fuguța să

ine-ar fi crezut că și mâțele sunt iubitoare de... iarbă? Bineînțeles, nu vorbim despre orice fel de iarbă, căci pisicile sunt selective și nu preferă orice. Dar 8 plante bune pentru sănătate tot și-au adăugat în topul preferințelor. Este suficient să ai o grădină, un balcon sau o terasă spațioase unde să plantezi ierburile care nu doar că-ți

Got weed? Got catnip?

ierburi bune

pentru tine ;i pisica ta Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Pisica adulmece minunăția, o ronțăie, se joacă cu ea, începe să toarcă, să se alinte, ce mai încolo și-ncoace: se destrezează. În popor, iarba mâței poartă denumirea de ”cătușnică” și, în funcție de regiunea unde se întâlnește, a mai fost botezată iarba flocoasă sau menta mâței. Nu doar

Menta

felinele sunt fericite să aibă în viața lor un astfel de remediu ci și noi, oamenii, ne putem folosi de el pentru tratarea insomniilor (infuzie din două lingurițe de plantă la o cană cu apă băută cu o oră înainte de culcare), stimularea producerii sucului gastric (are efect antispastic, diuretic, astringent), reducerea febrei, deparazitarea internă, reglarea menstruației, calmarea migrenelor și a stărilor depresive, calmarea ciupiturilor de insecte (prin aplicarea de comprese cu infuzie de plantă). Pentru alte recomandări destinate consumului uman și animal, consultați medicul naturopat, respectiv medicul veterinar. Dumbetul de câmp (Teucrium marum) – mai cunoscută sub denumirea de ”cimbrul pisicii”. Ca și iarba mâței, această plantă are un rol liniștitor, de calmare a

Rozmarin

Dumbetul de câmp

Valeriana

pisicii. Mâțele, curioase din fire, sunt atrase de aspectul și mirosul plantei și vor începe să se joace trăgând cu dinții de ea. Slavă Domnului, cimbrul pisicii nu are nicio acțiune negativă asupra organismului felinei. Nu este o plantă pretențioasă, crescând pe soluri diverse, ajunge la o înălțime de circa 40 de cm, are flori rozalii, micuțe, care apar de la mijlocul verii până toamna târziu. Aroma sa Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Pisica

pune pe fugă insectele, astfel că, este indicat să avem acest soi de cimbru pe lângă locuință. În medicina naturistă umană, dumbetul de câmp este folosit la remedierea afecțiunilor respiratorii dar, în trecut, era folosit și pentru proprietățile sale diuretice. Valeriana – dacă pentru noi, planta erbacee perenă, denumită științific ”Valeriana officinalis” are rolul de a ne relaxa, pentru pisici este un adevărat energizant. Încâlcite sunt căile naturii: pe noi valeriana ne adoarme, pe mâțe le stimulează!

Lemn dulce

Uncaria

Hidrastis

Busuiocul cerbilor

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Pisica remedii? Când pregătești baia mâței, scufundă în apă câteva crenguțe de mentă și rozmarin; pisica va ieși din apă împarfumată și înfrumusețată.

Beneficiile valerianei sunt cunoscute de peste 4000 de ani aceasta fiind o plantă de referință în medicina populară. Tratamentul tulburărilor emoționale are la bază valeriana. Nu contează cum e alintată în popor, că i se zice ”odolean” sau ”gușa porumbelului”, valeriana este leacul nostru antistres! Mentă și rozmarin – nu vorbim de banalul ceai de mentă ci de uleiul volatil care se obține din această frumos mirositoare plantă. Și pentru că am alăturat rozmarinul mentei, trebuie să menționez că uleiul de rozmarin, în combinație cu cel de mentă, ține puricii la distanță de pisica ta. La ce mai sunt bune aceste minunate

Busuiocul cerbilor – ruda ”de la țară” a mentei, denumită științific ”Mentha pulegium”, este utilizat sub formă de ulei terapeutic (vezi punctul 4) însă planta ca atare trebuie ținută departe de mâță, ingerarea sa dăunându-i grav felinei. Dacă sunt strânse între degete, frunzele sale emană o aromă proaspătă și mentolată, fiind foarte bogate în uleiuri volatile și tanin. Planta preferă solurile umede, zonele însorite și este recoltată atunci când jumătate dintre flori sunt înflorite (iulie-septembrie). Busuiocul cerbilor este folosit cu succes în aromoterapia umană și animală. În medicina naturistă umană este apreciat pentru efectele sale carminative (calmează durerile abdominale și favorizează evacuarea gazelor intestinale), diaforetice (provoacă transpirația), emenagoge (provoacă și favorizează menstruația). Este contraindicat femeilor însărcinate, din cauza efectului său abortiv. Atenție: cereți sfatul medicului naturopat și medicului veterinar pentru dozarea uleiului volatil!

Lemn dulce – yummi, yummi, un deliciu ideal, bogat în cortizon natural! ”Glycyrrhiza glabra” sau rădăcina de lemn dulce este folosită cu succes în combaterea și ameliorarea alergiilor, îmbunătățirea funcțiilor aparatelor digestiv și respirator, dar și a sistemului endocrin. Pisicile diagnosticate cu artrită pot să beneficieze de un tratament care să conțină și acest remediu natural. Răculețul sau iarba dulce, cum mai este denumit în popor, adoră soarele și lumina, luncile dezgolite și albiile secate ale râurilor. Industria farmaceutică încă este uimită de efectele sale benefice, mai ales în ceea ce privește protejarea întregului sistem imunitar. Ce tratezi cu lemnul dulce: răceala, gripa, hepatita, diferite tipuri de cancer, alergiile, reumatismul, infertilitatea, etc.

NU UITA: înainte de a lua un remediu naturist sau de a-l administra pisicii tale, vorbește și cu un asistent medical, medic naturopat, farmacist de la plafar, medic veterinar, oameni specializați în domenii în care plantele și leacurile naturale primează!

Recomandare: una dintre lucrările de referință în ceea ce privește tratamentele naturiste aplicate felinelor este cea a medicului veterinar Randy Kidd: ”Dr. Kidd's Herbal Cat Care”. Medicul Randy Kidd explică într-o manieră lejeră, pe înțelesul tuturor, cum pot fi folosite ierburile în diverse tratamente, pentru îmbunătățirea stării de sănătate a pisicii. Cartea poate fi achiziționată de pe amazon.com la prețuri cuprinse între 10 și 14 $. Mihaela Istrate

Gheara mâței – pripășită pe meleagurile noastre tocmai din pădurea Amazoniană, gheara mâței sau ”Uncaria tomentosa” are puternice proprietăți antialergice, antioxidante, antiinflamatorii, antitumorale, antimicrobiene. Este eficientă în cazul infecțiilor și ajută la întărirea sistemului imunitar.

Hidrastis, cunoscut și sub denumirea de Goldenseal, plantă folosită de indienii Cherokee, poate fi utilizată ca dezinfectant natural pentru răni dar și pentru tratarea alergiilor oculare și a conjuctivitei. În ultima vreme, Goldenseal are tot mai mulți ”fani” fiind considerat unul dintre cele mai puternice antibiotice naturale. Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Pisica

Un om, un artist ;i o pasiune pe m[sura talentului s[u! M

ulți dintre noi gustăm zilnic din sensibilitatea muzicii. O parte dintre acești ”mulți” admirăm genuri muzicale diverse. În rândurile care urmează mă opresc asupra rock-ului britanic, tocmai în ograda legendarei formații Queen. Cel vizat e regretatul Freddie Mercury, artistul complet pe care iubitorii de muzică și-l amintesc cu plăcere ori de câte ori aud “Bohemian Rhapsody”, “You’re My Best Friend,” “Crazy Little Thing Called Love,” “Ano-

ther One Bites The Dust” , “We Will Rock You” sau “We Are The Champions.” Publicul îl percepea pe Freddie nu doar ca pe un artist desăvârșit ci și ca pe un extravagant petrecăreț. Adevărul pe care, cu ani în urmă, surse din anturajul său aveau să-l dezvăluie, este că, în particular, Freddie era timid și rezervat. Da, da, tocmai acel gigant al muzicii care reușea să umple cu mii de oameni sălile și stadioanele unde susținea concerte, nu era atât de dur precum îl vedeau admiratorii săi.

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Pisica

Pisicile lui Freddie

Știai că Freddie Mercury adora felinele? Artistul care se baza pe dragostea a milioane de fani, își înconjura cu cel mai nobil sentiment care a existat vreodată, dragele-i pisici. Peter Freestone, asistentul și bucătarul personal al artistului, mărturisea în cartea intitulată “Freddie Mercury” că, pentru șeful său, pisicile erau importante la fel ca oricare om din anturajul lui. Uneori poate chiar mai importante. Jacky Smith, care timp de 21 de ani a condus și a organizat Fan Clubul oficial al formației Queen spunea că ”Majoritatea pisicilor lui Freddie erau salvate din diferite centre și adăposturi. În Anglia avem o organizație care poartă denumirea de ”Blue Cross”/”Crucea Albastră”, care are grijă de animalele bolnave. De acolo, Freddie a adoptat două dintre pisici, dacă nu chiar mai multe. Cred că se simțea foarte bine pentru că le salva de la o viață nefericită, oferindu-le un cămin iubitor!” ”Delilah, Delilah, oh my, oh, my, oh my – you re irresistible/You make me smile when I'm just about to cry/You bring me hope, you make me laugh...” Fanii adevărați ai trupei Queen știau foarte bine că solistul Freddie era un mare admirator și iubitor al felinelor. Pe albumul ”Innuendo”, ultimul pe care Freddie l-a înregistrat cu Queen, melodia ”Delilah” este dedicată uneia dintre pisicile sale. Dacă asculți primele versuri, vei crede că povestea e conturată în jurul unei femei. Dar asta până auzi versul “peeing all over my Chippendale Suite.” Ascultă melodia și, pe lângă versurile lui Freddie, delec-

tează-te cu solo-ul de chitară marca Brian May, un solo armonizat în așa fel încât să semene cu un... mieunat! Tot legat de ”Innuendo” și dragostea pentru mâțe, coperta albumului îl înfățișează pe Freddie îmbrăcat în bufon, având pe umeri pisici jucăușe! Albumul solo al lui Freddie, “Mr. Bad Guy,” este dedicat în mod special unei alte pisici, lui Jerry, întregii

”găști” de mâțe deținută la aceea vreme și, potrivit unei note semnată chiar de Freddie “tuturor iubitorilor de pisici din Univers”.

”Cat person”

În ultimul videoclip filmat de Freddie - “These Are The Days Of Our Lives” – artistul poartă o vestă din mătase pictată cu pisici. Nimic neobișnuit la prima vedere, dar se pare că acele pisici sunt chiar ale sale, ceea ce

reprezintă un tribut valoros adus prețioaselor feline! Tot Jacky Smith, cea care s-a ocupat de Fan Clubul Queen, mărturisea că fanii de pretutindeni îi trimeteau solistului jucărioare în formă de pisică, după cum, ocazional, știrile din cadrul Fan Clubului erau însoțite de poze cu pisici. Foarte mulți fani își botezaseră pisicile ”Freddie”, un gest care, potrivit lui Jacky Smith, l-ar fi flatat pe cântăreț.

Gașca de pisici de la Garden Lodge

Primele pisici ale lui Freddie Mercury au fost Tom și Jerry, deținute și crescute împreună cu prietena sa, Mary Austin, în prima perioadă a existenței trupei. La finele anilor 70, după separarea celor doi, Mary Austin a păstrat la ea pisicile, dar Freddie le-a considerat în continuare ale sale, după cum ne-arată în albumul “Mr. Bad Guy”. Mary A., care a rămas mereu bună prietenă cu Freddie, i-a dăruit-o acestuia pe Tiffany, o pisică bluepoint cu părul lung. Lui Tiffany i-a urmat Oscar, un motan oranj cu alb, un libertin care mai cutreiera și prin casele vecinilor. Dar cea mai faimoasă mâță din clanul Mercury rămâne Delilah, adoptată de Freddie în 1987. După cum spun și versurile cântecului pe care Freddie i l-a dedicat și după cum notează și Freestone în cartea sa, Delilah pusese stăpânire pe casă și, mai mult ca sigur, făcea cam tot ce-i poftea suflețelul. “Era un adevărat personaj!” aproba Jacky Smith. “Delilah era un pic amuzantă, era mai bătăușă cu ceilalți, dar mereu era prima în brațele lui Freddie și prima la castronul cu mâncare.” În schimb, Mercury o favoriza, ceva mai mult decât pe ceilalți. Delilah căuta ajutor la Freddie atunci când gașca de

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Pisica mâțe se unea împotriva ei. Adora să doarmă lângă patul stăpânului și prietenului său, dar și în coșul cu rufe! Când a luat-o pe Delilah, Freddie l-a adoptat și pe Goliath, un pisoiaș negru, cu un obicei bizar: ori de câte ori musafirii treceau pragul casei, dispărea! Odată, Freddie împreună cu ceilalți componenți ai trupei Queen, l-au căutat pe Goliath prin toată casa; l-au găsit dormind nestingherit în chiuveta de marmură din baie. Alte pisici ale lui Freddie au fost Miko, o mâță vărgată, Romeo, un motan vărgat dar cu fața albă, găsit de prietenul lui Freddie, Jim Hutton, și Lilly, o pisicuță complet albă. De fiecare dată când Freddie se întorcea acasă din turneele pe care le susținea în întreaga lume, se refugia în locuința sa din Londra, la Garden Lodge. După cum nota și Freestone în cartea sa, Mercury știa că ”acasă este locul unde se află pisicile sale.” Tot din cartea lui Freestone aflăm că pisicile lui Freddie avea fiecare șoseta ei de Crăciun, pe care artistul o umplea cu recompense și jucării. Aveau acces la tot spațiul din locuință și le era permis și accesul în grădină. De îndată ce vreuna dintre ele dădea semne de boală, era transportată imediat la medicul veterinar. ”Toate pisicile erau iubite și îngrijite corespunzător. La fel cum Freddie își răsfăța apropiații cu diverse cadouri, așa proceda și cu felinele. Acestea primeau și hrană obișnuită dar, foarte frecvent, erau tratate cu cărniță proaspătă de pui și pește special gătită pentru ele. Îmi amintesc că vorbea cu ele și la telefon, dacă lipsea de acasă perioade mai lungi de timp.” mărturisește Jacky Smith. Nimeni (în afară de apropiații lui) nu a știut că Freddie Mercury suferă de sida. Dar, cu siguranță, iubitele sale feline i-au simțit suferința și i-au ali-

ajuns în grija lui Mary, buna sa prietenă. Bineînțeles, șefa în casă a continuat să fie Delilah! ”Delilah, Delilah, hey - hey - hey,/You take over my house and home/You even try to answer my telephone...” M.I.

nat ultimele zile. “Pisicile au un al șaselea simț extraordinar. Îmi imaginez că au știut că stăpânul lor nu este bine și au petrecut și mai mult timp alături de el.” spune J. Smith. Înainte să moară (24 noiembrie 1991) Freddie s-a asigurat că pisicile sale vor fi în continuare îngrijite și iubite așa cum trebuie. Toate felinele au Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Într-o familie ”zen”, totul e posibil! Interviu

Ingredientele fericirii: prietenie, dragoste ;i respect

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Interviu Irina se identifică este "I am grateful to be alive". Cealaltă jumătate a celui mai zen cuplu din câte am văzut până în prezent este Ionuț-Ciprian Iordache, absolvent al USAMV, Facultatea de Zootehnie, crescător responsabil de câini din rasa Amstaff. La fel ca Irina, Ionuț iubește animalele și este interesat de tot ce ține de lumea lor. Pentru că cei doi se identifică atât de bine cu animalele pe care le dețin, formând o familie armonioasă din toate punc te - le de vedere, i-am

”Hmmm, oare cât mai are de gând să mă supravegheze madame Gipsy?”

în curtea animalelor (la capre, cu găinile... sau în curțile vecinilor, tot printre animale). Astfel că am să răspund la întrebare caracterizându-mă printr-o altă sintagmă: ”animal person”.

Irina: Iubesc toate animalele Pământului și respect viața; însă, recunosc faptul că sunt foarte atașată și atrasă de pisici. Eu cred ca sunt o "Cat person" pentru că rezonez cu ele și cu compor tamentul Hatchy nu este geloasă că Ionuț o alintă și pe Eneida.

ntotdeauna am căutat oameni și situații cât mai aproape de perfecțiune. Ce înțeleg eu prin perfecțiune? Nimic complicat și imposibil. În accepțiunea mea, perfecțiunea înseamnă a ști să dăruiești și să primești iubire, respect, înțelegere; a învăța să prețuiești fiecare ființă din viața ta, fie că e om sau animal, a conștientiza că toți merităm să trăim în deplină armonie cu noi înșine și cu cei care ne sunt în preajmă. În perfecțiunea mea, nu există situații de genul ”se înțeleg precum câinele și pisica” sau ”se au ca șoarecele și pisica”. Perfecțiunea mea e definită de oameni calzi și iubitori, care transmit sentimente pozitive, mult optimism și sunt capabili să trăiască fericiți alături de animalele lor de companie. Astfel de oameni sunt Irina și Ionuț, un cuplu frumos care-și scriu zi de

zi iubirea, alături de cei mai buni prieteni din viața lor: o cățelușă și trei pisici! Chiar dacă profesia ei de bază era cea de medic uman, din dragoste pentru animale, Irina Zgubea a ales să lucreze în vânzări pentru o companie de petfood. Pe lângă marea pasiune pentru animale, Irina îndrăgește artele marțiale, mai precis stilul Tai Chi Chuan, muzica bună și dansul. Motto-ul cu care

”Bag de seamă că Hachy nu a înțeles că eu trebuie să știu tot ce mișcă-n casa rugat să ne îmasta!”

păr tășească secretul perfecțiunii lor.

”Iubesc toate animalele Pământului și respect viața; însă, recunosc faptul că sunt foarte atașată și atrasa de pisici.” mărturisește Irina

Totul despre animale: Credeți în existența sintagmelor ”Cat person” – ”Dog person”? Vă identificați cu acestea? Ionuț (n.r. râzând): Are rost întrebarea? De mic mă pierdeau ai mei, nereușind să mă găsească ore bune, până și-au dat seama că sigur sunt Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Interviu cu cățeaua, eu cred că se înțeleg destul de bine, ba chiar se iubesc. Irina: Cele trei pisici și cățelușa de Amstaff și-au stabilit locurile în casă, ierarhia a fost instaurată și cred că sunt liniștite și că se înțeleg bine sau măcar se tolerează. Gipsy, maidaneza noastră, e mai reticentă dar cei doi pui, Geri (Bristish Shorthair) și Eneida (Devon rex) au fost aproape adoptați de Hachy, cățelușa.

lor mai independent. Dintotdeauna felinele m-au fascinat mai mult decât orice alt animal.

”Dacă noi n-am fi în preajma lor, Irina și Ionuț nu ar zâmbi atât de frumos!” ne-a șoptit Hachy. Și are dreptate: animalele dețin secretul fericirii!

T.d.A.: Dragostea voastră nu se împarte doar la doi ci la toți membrii familiei voastre. Și aici mă refer la prietenii blănoși care vă sunt alături. Cum se înțeleg între ei? Se aplică vorba ”se înțeleg precum câinele și pisica” sau prietenii voștri au ”spart” barierele acestei concepții? Ionuț: Ținând cont că eu cresc o rasă ”ucigașă” și ”de luptă”, Irina a fost un pic speriată la început. Cu noi locuiesc trei pisici și o femelă de Amstaff (n.r. câine ucigaș, cum îi spune Ionuț, amuzându-se copios pe seama celor care nu văd mai departe de anumite etichete atribuite raselor cu potențial agresiv). Având în vedere că pisicile mănâncă de multe ori din același bol

Hachy și Geri, un frumos exemplar din rasa Bristish Shorthair

T.d.A.: Cine cântă la voi în casă: găina, cocoșul, câinele sau pisica? Ionuț: Vă place corul Madrigal? Componenții corului sunt o echipă, ei sunt buni împreună. Așa suntem și noi, o echipă; ”cântăm” toți, în grup. Irina: La noi în casă există dragoste, armonie și respect, așadar cântam noi doi, bipezii, pe voci egale, dar ținând cont de dorințele și nevoile prietenilor noștri patrupezi. ”Vă place corul Madrigal? Componenții corului sunt o echipă, ei sunt buni împreună. Așa suntem și noi, o echipă; ”cântăm” toți, în grup.” spune Ionuț

Pisicile și cățelușa Hachy și-au stabilit locurile în casă, ierarhia a fost instaurată, astfel că sunt liniștite, se tolerează și toată lumea este fericită.

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Interviu T.d.A.: Cum vă împărțiți timpul astfel încât niciunul dintre prietenii voștri să nu se simtă neglijat? Cum arată o zi obișnuită din viața voastră petrecută alături de ei? Ionuț: Fiecare zi începe relativ la fel: trezit cu una-două mâțe pe gât, eventual cu coada uneia în gură. Femela de Amstaff, stă mai mult cu mine, acolo unde am eu treabă prin oraș iar pisicile se mulțumesc să doarmă pe noi în timpul nopții. Sunt situații când trebuie să rămână împreună în timpul zilei, dar nu sunt probleme (ele se iubesc). Irina: Eu lipsesc foarte mult de acasă, astfel că pisica era animalul cel mai potrivit pentru mine. Pisicile se descurcă foarte bine, fiind independente din fire, dar sunt foarte bucuroase să mă întâmpine

Eneida este o pisică foarte afectuoasă și curioasă.

seara și să îmi sară în brațe. T.d.A.: Într-o casă unde trăiesc mai multe animale, sunt sigură că se întâmplă numai lucruri plăcute. Dar, din când în când, bănuiesc că mai există și episoade haioase. Voi vă confruntați cu așa ceva? Ce năzbâtii fac prietenii voștri?

”Nu-mi scap prietenul din ochi. Nici măcar o secundă!”

Ionuț: E logic să se întâmple așa. Deja sunt formate ”bisericuțe” (în funcție de interese). Avem numai animale deștepte. Rămâi uimit ce le poate debita mintea, atunci când vor să facă prostii. Dar o las pe Irina să vă spună mai multe. Irina: Eneida s-a prins că Hachy o apără; prin urmare, o pândește pe Gipsy (maidaneza) cu care nu prea rezonează, îi sare în cârca și apoi

se refugiază după Hachy. Lui Gipsy nu-i rămâne decât să mârâie ofticată. Diminețile sunt interesante cu o pisică în cap, una pe după gât și alta care îți presează nasul cu lăbuța, în

speranța că te trezești și ea primește ceva bun! Când facem baie, spuma e foarte interesantă drept pentru care, cei doi pui s-au obișnuit cu apa vrând nevrând, doar din maximă curiozita-

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Interviu O asemenea zi însorită, trebuie sărbătorită cu o ieșire la iarbă verde. Și, bineînțeles, cu o partidă de joacă.

te. Eneida plânge la ușă atunci când plecăm de acasă, exact ca un cățel! Când are chef, face și aport! Tot Eneida este foarte afectuoasă și curioasă; dacă ne ținem în brațe, sare în spatele nostru și se ”insinuează” între noi. T.d.A.: Am întâlnit și alte cupluri în care el are cățel și ea are pisică, sau vice-versa. Dar nu se mută împreună de teamă că animalele nu se vor înțelege. Cu ce sfaturi le puteți veni în ajutor? Ionuț: Până nu încerci, nu ai cum să tragi o concluzie, e logic! Atunci când ai un animal educat, nu ai cum să ai probleme, în ceea ce privește ”prima întâlnire”. Probleme apar nu neapărat din cauza câinelui. De multe ori se întâmplă să avem reacții mult mai agresive din partea felinelor; plus că există cuști de transport în care putem separa animalul problematic o perioadă de timp. Obișnuința se instalează treptat, animalele ajung

”Hai, Ionuț, să le-arătăm mișcările din ring! Am omis să vă spun? Prietenul meu este un bun handler, foarte apreciat în lumea show-urilor canine.”

să se accepte sau ajung să conviețuiască în același loc, evitându-se reciproc, fără probleme. Așa că, dacă până acum vă era frică să vă mutați cu iubita/iubitul pe motiv că animalele voastre nu se vor înțelege, alungați această temere și încercați! Irina: Orice este posibil, și dacă ani-

malele se obișnuiesc treptat unul cu celălalt și își stabilesc teritoriile, nu văd care ar fi problema. Sfatul meu este că merită încercat și nu există rețete universale. Ca si oamenii, animalele au personalități unice. Trebuie multă răbdare și încredere! Din experiența acestui frumos

”Am luat poziția de show!”

cuplu rămânem cu multe lucruri importante, pe care orice posesor de animale de companie

trebuie să le rețină și să încerce să și le însușească. Aș menționa că educația adecvată are un

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Interviu cuvânt important de spus în interiorul familiei. Este adevărat că pisicile sunt mai greu de educat, dar dacă ai un comportament potrivit față de ele, acestea nu-ți vor crea probleme. Grija pentru comportamentul/temperamentul prietenilor tăi trebuie să primeze în relația cu aceștia. Respectă-ți animalul, fă-ți timp pentru a comunica cu el, jucați-vă împreună,

arată-i cât de mult îl iubești iar el te va răsplăti înzecit. Dacă povestea ta de iubire este țesută în jurul animalelor din viața ta, împărtășește-o cu noi, scriindu-ne la contact@totuldespreanimale.ro. Interviu realizat de Mihaela Istrate Fotografii: Pet Foto www.facebook.com/PetFoto.ro

Simpatica Eneida își invită prietena la joacă.

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Calul

Tut[u

;i calul

Raluca Ene

Descoper[ limbajul prieteniei, prin dresajul natural (I) Motto:”Transformă-ți ca-

lul într-un companion și nu într-un sclav, și vei vedea ce prieten extraordinar îți va fi.” (Nuno Oliveira) Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Calul Studiind comportamentul cailor în mediul lor natural, Pat a identificat 7 jocuri pe care caii le folosesc pentru a stabili relații de încredere și dominanță. Când un om învață acest limbaj al cailor, schimbările sunt fenomenale. Înainte de a urca în șa, călărețul trebuie să se asigure că el și calul se află pe aceeași lungime de undă.

ubești caii și adori echitația? Cu siguranță ai auzit de dresajul natural, o metodă de educație a calului, fără elemente care să-l constrângă să te asculte. Metoda aceasta de dresaj se numește ”Natural HorseManShip” și a fost creată, acum două decenii, de Pat Parelli, un dresor american care și-a dedicat întreaga viață dezvoltării unei metode

care să-i învețe pe oameni să educe mai bine caii. Pat Parelli s-a născut în 1954, în California și, încă din copilărie, a fost îndrăgostit de lumea cailor și a călăriei. Potrivit filosofiei sale, horsemanship-ul poate fi obținut în mod natural, prin psihologie, comunicare și înțelegere, fără mijloace mecanice, fără teamă și fără intimidare. Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Calul

Un cal calm și echilibrat

Pentru Parelli, echitația adevărată constă în a ”asculta” calul și a învăța să comunici cu el, nu doar a intra în boxa acestuia și a urca în șa, ca să pornești la drum. Învățarea încrederii și a respectului, însușirea unui veritabil limbaj nonverbal se fac la sol, apelând la cele 7 jocuri create de Parelli în scopul verificării echilibrului mental și emoțional al calului.

Jocul prieteniei sau al desensibilizării

Scopul acestui joc este să convingi calul că nu-i faci rău, chiar dacă ai putea să o faci. Decât să-l mângâi pur și simplu, sau să vii calm către el, mai bine îl expui unor situații care îi provoacă teamă, ca să-i demonstrezi că situațiile respective nu-i vor face niciun rău. Începe prin a-l mângâia absolut peste tot și nu numai pe cap și pe coamă. Dacă are încredere în tine, un cal trebuie să accepte să fie atins peste tot, chiar și în punctele sensibile. Poți folosi mâinile goale sau o pungă de plastic mai aspră. Aruncă-i lonja în jurul picioarelor, pe deasupra spatelui și a capului; aruncă-i valtrapul de mai multe ori pe spate, în timp ce tu te miști în permanență în jurul lui. Secretul este să ai un ritm regulat, fiindcă acest lucru îi va da calului încredere în el însuși, și-i va permite să-ți anticipeze mișcările. Păstrează acest ritm până când calul realizează că nu este nimic de care

să se teamă și că este capabil să stea perfect nemișcat. În fine, ai grijă ca lonja să fie destul de lejeră, ca să nu se simtă prizonier cumva. Este recomandat să practici acest joc între alte jocuri pentru a-l liniști și a menține echilibrul între dominanță și prietenie.

O metodă complexă

Metoda PNH nu se oprește la cele 7 jocuri. Este o metodă completă de echitație, începând cu educația, dresajul, trecând prin deburajul calului, folosind psihologia ecvină. În final, vei obține un cal prieten, partener, care se simte în siguranță alături de călărețul său, și care va asculta de bunăvoie indicațiile acestuia. În România, unul dintre promotorii dresajului natural este actorul Denis Ștefan, iubitor de cai și pasionat de călărie și de tir cu arcul călare.

Cele 7 jocuri ale lui Pat Parelli:

• Jocul prieteniei (friendly game) sau al desensibilizării; • Jocul porcupine (Porcupine game); • Jocul vânătorii (driving game); • Jocul yo-yo (yoyo game); • Jocul cercului (circling game); • Jocul deplasării laterale (sideways game); • Jocul coridorului (squeeze game). Despre fiecare dintre acestea, vom vorbi în edițiile viitoare. Raluca Ene Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Un proiect autohton, prietenos ;i de viitor:

Calul

Nicoleta Buda Marketing manager la Equitana

Programul

55 Totul despre Animale | Mai - Iunie 2014 | Nr.1

CAII RomĂ˘niei

Calul Atunci când munca vine din pasiune şi dragoste pentru cai, este o plăcere să transmit mai departe evenimentele organizate şi să promovez sportul ecvestru în România. Equitana oferă, pe lângă produse de top, servicii de publicitate şi promovare a activităţilor ecvestre, scopul fiind acela de a ajuta la o cât mai eficientă colaborare dintre călăreț și cal.

n anul 2012, iubitorii de cai din România aveau să descopere o altă latură a apropierii dintre om și cal: dresajul natural. Acest lucru nu ar fi fost posibil dacă firma Equitana și cunoscutul actor Denis Ștefan nu ar fi demarat o frumoasă și interesantă colaborare, promovată sub denumirea ”Programul caii României”. Astfel, admiratorii acestui nobil animal au avut

și au în continuare ocazia de a cunoaște vechi tehnici de dresaj al cailor, așa cum este practicat în cultura vechilor popoare asiatice, precum și în America, de către populațiile native de indieni dar și de către cowboy californieni, tehnici de dresaj natural așa cum au fost ele redate în sec. XX de către mari antrenori cum ar fi Pat Parelli, Buck Brannaman, Ed Connell, Dave Jones, Ray Hunt, Clinton Anderson.

Care este scopul acestui program și cum se desfășoară?

”Programul caii României” a luat naștere din dorința de a dezvolta interesul pentru creșterea și folosirea cailor în diferite activități ecvestre în România. Cât despre desfășurare, aceasta va fi sub forma unor work-shop-uri de câte două zile – dacă vorbim de week-end - sau de trei zile, dacă suntem în cursul săptămânii. Concret, iată care sunt scopurile workshop-urilor:

Care este programul work-shop-urilor? În funcție de interesul participanților, temele abordate pot fi:

elemente de dresaj natural cu explicarea conceptului ”natural horsemanship” și a limbajului cabalin. Se vor demonstra diferite tehnici sub formă de exerciții interactive, funcția de bază a fiecărui exercițiu și adaptarea lui la diferite scopuri (ex. deburajul cailor tineri sau pregătirea pentru îmbarcarea în trailer de cai). demonstrații de arte marțiale ecvestre (arc, suliță, sabie etc.) cu explicarea antrenamentului specific atât al calului, cât și al călărețului. subiecte diverse: nutriție, sfatul veterinarului, elemente de siguranță călare, explicarea diferitelor harnașamente și folosirea lor în antrenament. scurte lecții de istorie ecvestră.

învățarea de către participant a noilor metode de antrenament al calului prin demonstrarea unor tehnici de dresaj natural; o mai bună comunicare cu propriul cal, cu ajutorul unor tehnici de pregătire mentală a acestuia, abordate în cadrul fiecărei sesiuni de antrenament de performanță, agrement sau turism ecvestru; rezolvarea unor probleme de comportament deja apărute în antrenamentul zilnic sau în comportamentul general al calului; dialog între iubitorii de cai cu împărtășirea diferitelor experiențe în creșterea cailor, sfaturi date de conducătorul work-shop-urilor și de invitații acestuia (medici veterinari, antrenori profesioniști, cascadori, etc.) pentru lărgirea orizontului informațional și dezvoltarea unei comunități de proprietari de cai informați.

3 4

2 3 4

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Calul

Harta demonstrațiilor Programului Caii României

Din 2012 și până astăzi, work-shop-urile de dresaj natural au delectat pe mulți dintre iubitorii de cai, ajungând în variate zone din țară. Lansarea oficială a Programului, pentru București și împrejurimi, a avut loc pe 28-29 aprilie 2012, la Clubul de echitație Hipocan din Corbeanca. A urmat semnarea condicii de prezență la Sighișoara, în cadrul Transylvania Horse Show 2012, la clubul Cross-Country Farm, în data de 18 mai 2012. Pe 26 și 27 mai, Programul a ajuns la Recaș, județul Timiș, la

Clubul de echitație Herneacova. În perioada 2-3 iunie 2012, ”Programul caii României” a vizitat refugiul ”Caii Lupilor” din Bistrița, urmând să revină pentru un al doilea work-shop, la finele lui iulie 2012. Apoi a venit rândul participanților și spectatorilor din cadrul Cupei Bucovina (29 iunie-1 iulie 2012), organizată de Romsilva la Herghelia Rădăuți, județul Suceava, să se bucure de

demonstrațiile oferite de actorul Denis Ștefan. Caii României au fost prezenți și la zilele Sărata Monteoru, județul Buzău, în perioada 13-15 iulie 2012. În august 2012, la poalele Munților Făgăraș, pe Valea Avrigului (județul Sibiu), Ferma Brândușa a găzduit un work-shop marca ”Programul Caii României”. Și pentru că toată lumea a fost încântată, evenimentul

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Calul Ce se oferă în cadrul work-shop-ului: gazda evenimentului va asigurara cazarea, masa și cadrul de desfășurare a demonstrațiilor; gazda va pune la dispoziție atât locul de desfășurare cât și caii din demonstrații; în eventualitatea în care gazda nu poate asigura aceste elemente se pot asigura de către organizator, cu condiția ca gazda să acopere costurile transportului și celelalte costuri adiacente (transportul oamenilor până la cel mai apropiat club hipic sau herghelie sau transportul cailor în locația aleasă; ocazia de a achiziționa produse de echitație de la minishop-ul Equitana;

1 2 3

Costuri legate de work-shop: privitor:50lei/zi/persoană; participant: 70lei/zi/persoană. Numărul minim de participanți este de opt. În cazul existentei unui număr mai mare de participanți sau dorinței gazdei ca demonstrațiile să se desfășoare cu circuit închis, o noua lista de costuri va fi disponibilă. Programul work-shop-urilor va fi stabilit în colaborare cu gazda evenimentului, în funcție de condițiile meteo și de activitățile colaterale ale gazdei.

s-a repetat și în 2013. La început de septembrie, ștafeta a fost preluată de Clubul de echitație Unicorn, din Timișoara, care a profitat din plin de informațiile din cadrul programului, corelându-le cu proiecții de film, comentarii avizate, întâlniri cu invitați de renume din lumea echitației. Ușor, ușor, ne apropiem de Dunăre și iată-ne la Tulcea, la început de decembrie 2012, la un eveniment organizat de Clubul hipic Real Racing. Astfel, ”Programul Caii României” a avut primul work-shop de dresaj natural în sudul țării, aproape de Delta Dunării. În luna mai a anului 2013 a venit rândul orașului Pitești, mai precis centrului de echitație Send 92, să dedice un eveniment sportului ecvestru și iubitorilor de cai. Caii României le-au fost alături iar evenimentul a fost un real succes. În 2013, Caii României au fost prezenți la Transylvania International Horse Show, în Benic, județul Alba, la Centrul de călărie Aladin, în Poiana Brașov, la Centrul de echitație Spiritul Cailor, la Delfinariu din Constanța, în cadrul unui eveniment deosebit dedicat copiilor cu dizabilități.

**fotografiile au fost realizate de PetFoto www.facebook.com/PetFoto.ro Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Calul veni în îndeplinirea tuturor nevoilor călăreţilor. Caracterul dinamic al aerului asigură funcționarea în sinergie cu mușchii calului, mai degrabă decât muşchii calului să funcţioneze împotriva unui mediu static. În plus, aerul oferă absorbție absolută a șocurilor şi reducerea cazurilor de traume ale muşchilor calului în timpul antrenamentelor şi concursurilor. Deşi este un concept destul de simplu, diferenţa dramatică produsă de Sistemul de perne de aer CAIR, pentru confortul şi performanţa unui cal, îl face un sistem foarte profund. Aceste şei moderne, extrem de potrivite pentru noile cerințe şi tendințe din domeniul ecvestru, pot fi comandate de pe magazinul online Equitana: http://equitana.ro/shop

8 avantaje ale folosirii șeii Wintec: 1. Pentru excursii călare. 2. Pentru echitație, ca Hobby. 3. Pentru antrenarea cailor tineri. 4. Ca o a doua șa pentru o anumită disciplină, la un preț accesibil. 5. Datorită faptului ca este ușoară și reprezintă un avantaj pentru sărituri. 6. Datorită sistemului de absorbție a șocurilor (bun pentru persoanele cu probleme ale spatelui). 7. Pentru că este ușor de curățat si este impermeabilă. 8. Pentru a îmbunătăți poziția dumneavoastră la dresaj.

4 Toate şeile Wintec reprezintă maximizarea distracției și minimizarea grijilor și efortului. Acestea pot fi folosite în orice vreme, fiind rezistente la zgârieturi, ușor de întreținut, ușoare și reglabile pentru nevoile calului tău în continuă schimbare. Nu este de mirare că sunt şeile preferate în întreaga lume!

Nu este nevoie să îți cumperi alt cal, ci îți poți modifica singur șaua!

Tot ce ai nevoie se află în cele două kit-uri de ajustare, Easy Change Gullet System şi CAIR System. Pe lângă acestea ar mai fi nevoie de o şurubelniţă în cruce. Sistemul Easy Change Gullet System a fost creat încă din anul 1999 pentru a ajus-

ta şaua în funcţie de mărimea greabănului calului. Acest sistem a fost o revoluţie în materie de confort pentru călăreţ şi mai ales pentru cal. Pentru prima dată un călăreţ putea schimba cu uşurinţă şaua preferată, având la dispoziţie şase mărimi diferite, de la cele mai mici la cele extra largi pentru cai de talie mare. Sistemul CAIR System a fost lansat în 2001 și este încă privit ca fiind unul dintre cele mai mari și cele mai importante inovații în industria șeilor. Acesta constă în inserții cu perne de aer (Cushion Insert), care pot fi adăugate umpluturii şeii pentru un confort sporit pentru musculatura calului, fiind completat, în 2007, cu panouri adiţionale care se fixează deasupra pernelor de aer (Panel Insert), pentru a Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Dihorul

Cine-ar fi crezut că dihorul va deveni unul dintre cele mai populare animale de companie? Ei bine, dihorul este un prieten din ce în ce mai des întâlnit și în casele românilor. Dar, atunci când vrem să ne luăm un animal de companie, trebuie să cântărim atent decizia noastră, să încercăm să aflăm mai întâi cam tot ce se poate știi despre animalul respectiv. Și cine te poate îndruma cât mai corect dacă nu o persoană care se ocupă, de ceva vreme, cu creșterea și îngrijirea dihorilor? Are cuvântul, acum și în edițiile ce vor urma, doamna Roxana Neagu.

Simpaticul dihor de Cas[

Roxana Neagu | www.dihori.ro

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Dihorul Creșterea acestui prieten este o responsabilitate, fără doar și poate. Dihorii sunt animale independente, cu nevoi, sentimente și personalități proprii. Nimeni nu ar trebui să ia un dihor fără să știe faptul că sănătatea și fericirea acestuia devin, inevitabil, responsabilitatea sa!

Domesticirea dihorului

Dihorul (Mustela Putorius Furo), ca animal de companie, este un mamifer domestic din familia Mustelidae. Mustelidele native se găsesc pe toate continentele (mai puțin în Australia, Antarctica și câteva insule oceanice) și sunt printre cele mai întâlnite carnivore. Istoria domesticirii dihorului nu este precisă; apar menți-

uni în documente grecești din anul 450 î.e.n., precum și în alte documente de origine română, care susțin că dihorul era folosit pentru vânarea iepurilor. O altă teorie afirmă că e posibil ca egiptenii să fi fost primii care au domesticit dihorul, însă această afirmație nu este atestată științific.

Caracteristici generale

Lungimea trunchiului împreună cu a capului este de 32-45 cm, lungi-

mea cozii de 13-19 cm; greutatea corporală de 500-1200 g. Dihorul are picioare scurte, corpul mai îndesat și gâtul mai gros. O altă caracteristică este trunchiul curbat atunci când este privit din profil. Masculii maturi sunt mai mari decât femelele. Dihorul trăiește între 8 și 10 ani (deși în captivitate, durata de viață poate să scadă în funcție de diverși factori) și devine matur la vârsta de circa 9 luni. Se împerechează începând din martie până in iunie. Cu două, trei

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Dihorul săptămâni înainte de perioada de călduri, vulva femelelor se tumefiază și se înroșeste, iar dimensiunile ajung până la 15 mm în diametru. Actul împerecherii durează până la o oră și jumătate. Animalele se împerechează zilnic în scopul obținerii unei fecundități mai mari. Durata gestației este de 40-43 zile, după care fată de regulă 4-8 pui (între 3 și 10 este media), care își capătă vederea după 4-5 săptămâni și stau sub îngrijirea mamei până la vârsta de circa 3 luni. Fătarea are loc de obicei noaptea. Dezvoltarea puilor este înceată. Puii abia fătați nu au păr, iar dacă totuși au un pic de păr, acesta este alb. Puiuții stau în culcușul lor până la

vârsta de 4-5 săptămâni. După înțărcarea puilor, căldurile reapar după 7-10 zile. Cel mai comun tip de dihor domestic este cel standard (sable), care variază pe nuanțe de gri deschis până la negru. Alte culori sunt negru, ciocolatiu, șampanie, alb (albino), alb cu ochi negri (dew). Ca modele/ varietăți, întâlnim mitts (lăbuțele albe și ar putea avea, de asemenea, petice albe pe genunchi sau vârful cozii alb), panda (capul aproape alb, inclusiv zona gâtului și poate avea petice albe pe genunchi sau vârful cozii aproape alb) și blaze (alb în zona frunții până spre gât și umeri, lăbuțele albe și poate avea petice albe pe genunchi sau vârful cozii aproape alb).

Dihorii sunt animale strict carnivore (mâncători de carne – pradă întreagă). Ei aparțin familiei mustelidelor care au ca particularitate lipsa cecumului (o parte din intestin). Acest lucru face ca digestia mâncării cu conținut mare de fibră și carbohidrați să fie foarte dificilă, în special a legumelor și fructelor și poate avea consecințe serioase, cum ar fi blocajul intestinal sau diferite probleme de sănătate. Mâncarea trece foarte repede prin sistemul lor digestiv (3 ore), având un metabolism rapid. Din aceste motive, dihorii au nevoie de un regim bogat în proteină animală și grăsimi dar scăzut în fibre. Este recomandat să aibă hrană la îndemână în

orice moment. Mulți dintre ei mănâncă numai atât cât au nevoie și nu devin obezi dacă au acces la alimente de calitate tot timpul. Apa trebuie schimbată de câteva ori pe zi. Deși este recomandată carnea crudă, sunt disponibile pe piață sortimente de mâncare uscată, cat și suplimente alimentare speciale pentru dihori.

Sănătate înainte de toate!

Ca orice alt animal, și dihorul domestic este predispus bolilor. Cea mai des întâlnită afecțiune este cancerul, acesta afectând glandele suprarenale, pancreasul și sistemul limfatic. Cercetătorii consideră că anumite probleme de sănătate sunt

Este posibil ca egiptenii să fi fost primii care au domesticit acest simpatic animal!

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Dihorul Dihorii nu sunt animale de companie pentru oricine. Multe persoane găsesc aceste animăluțe atractive și le achiziționează din impuls, nefiind informate suficient și corect asupra îngrijirii acestora. Este adevărat, nu necesită aceeași atenție și același timp ca un câine, deoarece dihorii dorm cea mai mare parte a timpului, scot foarte rar sunete, nu trebuie scoși în fiecare zi la plimbare, însă sunt alte aspecte care îi deosebesc din punctul de vedere al tipului de îngrijire de alte animale de companie; iar un viitor posesor de dihor trebuie să cunoască aceste aspecte.

legate de sterilizarea animalului înainte de a atinge maturitatea sexuală. Este bine ca, o dată pe an, să se efectueze preventiv analize de sânge, pentru că, de obicei, dihorul nu arată că este bolnav decât într-o fază destul de avansată, în care, de cele mai multe ori nu se mai poate interveni medical. Înainte de achiziționarea acestui animal de companie, este bine să se aibă în vedere asistența medicală care, din păcate, în România este încă deficitară. Dihorii au obiceiul de a mușca, mai ales în prima parte a vieții, când sunt pui. Pentru că fiecare dihor are personalitate diferită, nu se poate estima timpul în care poate fi dezvățat de acest obicei, mai ales dacă noul stăpân nu are experiență și nu înțelege psihologia acestui animal. Mușcatul este primul motiv pentru care mulți dihori sunt abandonați de stăpânii lor. Dihorii, în special masculii nesterilizați, au un miros specific. Multe persoane nu găsesc acest miros deranjant, însă există un procent care nu îl acceptă. Este un aspect demn de luat în considerare înainte de achiziționare. Dihorii pot fi învățați să își facă

nevoile la lădiță/litieră însă, din cauza metabolismului foarte rapid, mănâncă puțin și des și merg la fel de des la toaletă. Din acest motiv, se mai pot întâmpla accidente, lucru care poate

fi neplăcut pentru anumite persoane. - va urma *fotografiile aparțin doamnei Roxana Neagu Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Trubadurul elegant

Păsări

Canarul(I)

Când îi auzi trilurile, îi mulțumești Creatorului că a plămădit o asemenea ființă. Auzul îți este alintat de sunete ce copiază glasul unei mândre privighetori, de viersul ”zen” al picăturilor de ploaie și-al

râului ce întretaie o pădure exotică. Apoi îl zărești și constați cu plăcere că sunetele frumoase nu aveau cum să vină decât de la o sursă și mai frumoasă decât ele. Căci trebuie să recunoaștem: canarul este una dintre cele mai spectaculoase păsări care se impune nu printr-un penaj complicat, ci tocmai prin simplitatea înfățișării. O simplitate elegantă care ne este oferită în zeci de culori, conform standardului. 66 Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Dl. Marius Nistor Președintele Asociației Ornitologice Române

Agat roșu intensiv

Păsări Mulți dintre noi știu de existența Canarului galben. Ei bine, această varietate de culoare a fost obținută în anul 1670, în Germania. Tot în Germania, dar de data aceasta în 1920, a luat naștere Canarul roșu.

Cine este trubadurul? Și, mai ales, de unde vine?

Toate vietățile Pământului au istoria lor. Povestea micuțului și melodiosului canar a început să prindă contur în arhipelagul insulelor Canare, în sânul unei vegetații luxuriante. Adaptat perfect la viața din acele zone, penajul canarului era colorat în verde și galben, prezentând dungi gri și maronii, pentru a se camufla cu succes de prădători. Dar destinul Canarului nu a fost acela de a rămâne un trubadur necunoscut. Astfel, pe la 1400, grație navigatorului francez Jean de Bethencourt, Canarul a ajuns pe tărâmurile Europei. Și nu oriunde, ci chiar la palatul regelui Castiliei, uimindu-l pe acesta cu glasul său deosebit, dar și prin faptul că s-a adaptat cu ușurință la viața în captivitate. S-a hotărât că o astfel de minune trebuie să cânte și să încânte și alte urechi și priviri astfel că, în scurt timp, comerțul cu canari a devenit o adevărată afacere printre castilieni. Spre sfârșitul secolului al XVI-

lea, o carabie care deținea o încărcătură serioasă de Canari, a naufragiat în zona insulei Elba. Pentru a evita moartea frumoaselor păsări, acestea au fost eliberate. Acesta a fost un moment de răscruce în istoria frumosului Canar pentru că, din încrucișările cu păsările de pe insula Elba, a rezultat un nou hibrid. Bineînțeles, comercianții italieni au valorificat la maximum această oportunitate și au început comerțul cu noile exemplare, în întreaga Europă. Despre standardul de culoare al Canarilor, despre achiziția corectă a acestei minunate păsări, accesoriile necesare, hrănirea adecvată, bolile specifice, reproducerea cu succes, lăsăm specialiștii să ne aducă cele mai corecte informații.

săvârșire achiziționarea de păsări cu penele zburlite și îndepărtate de corp, pasărea arătând ca o mingiuță din pene. În astfel de situații, este semn clar că pasărea suferă și, pentru a-și menține constantă temperatura corpului, este nevoie să înizabel rosu mozaic

care, din păcate, de cele mai multe ori, sunt destul de vagi.

Vrei un canar? Dar cum îl alegi și, mai ales, de unde?

Fie că este vorba de un exemplar pe care vrei să îl achiziționezi pentru cântecul său sau pentru culoarea deosebită a penajului, sau pur și simplu dorești achiziția unor păsări pentru reproducere, este nevoie să selecționezi foarte atent exemplarele pe care le dorești pentru a evita ulterioarele... regrete. O altă posibilitate de achiziție a păsărilor ar fi pet-shop-urile, însă aici informațiile legate de stoc depind de proveniența lor și de cunoștințele vânzătorului

tru a-i ascula respirația care nu are voie să fie șuierătoare (dacă are respirație șuierătoare, pasărea este suspectă de o suferință astmatiformă). În final, verifică picioarele păsării, urmărind să nu existe leziuni sau o hipertrofie a

depărteze penele de corp pentru a crea un strat izolator termic mai mare. Apropie pasărea de ureche pen-

Alege o pasăre sănătoasă!

O pasăre sănătoasă se recunoaște prin faptul că este activă și nu stă nemișcată într-un colț, fără să fie alertată de apropierea ta. Are ochii limpezi și strălucitori, iar penele-i sunt curate și strâns lipite de corp. Se va evita cu de-

Ca primă recomandare (mai ales pentru cei care doresc să se ocupe de reproducerea canarilor) este alegerea crescătorilor experimentați. Marele avantaj este că vei cunoaște arborele genealogic al păsării, precum și multe alte informații despre aceasta: vârstă, ponte depuse, procent de fe-

cunditate al ouălor, numărul de pui ajunși la înțărcare, aspecte foarte importante, multe dintre ele transmise pe cale genetică. În plus, vei afla obiceiurile alimentare ale păsărilor și multe sfaturi pertinente legate de îngrijirea lor, îndemnuri utile mai ales atunci când ești la început de drum.

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Păsări Este obligatoriu să ceri voie celui de la care vrei să cumperi canarul, să-l examinezi în mână. Trebuie să fi atent ca pasărea să nu fie prea slabă: dacă suflii ușor și îndepărtezi penele de pe abdomen, carena sternului nu are voie să iasă în evidență. Dar nici prea grasă nu trebuie să fie ! Ne dăm seama dacă un canar este prea gras dacă se evidențiază grăsimea de culoare galbenă în dreptul gușii și în jurul cloacei. solzilor și a unghiilor care, în general, este un semn indirect că avem de-a face cu o pasăre bătrână. Vârsta păsării este un alt criteriu important în alegerea noastră, pentru că o pasăre tânără se adaptează mai ușor schimbărilor de mediu. Recomandarea este ca păsările din anul în curs să se achiziționeze după ce au încheiat perioada de năpârlire, iar masculii încep să își exerseze cânte-

agat rosu intensiv

cul, începând de la opt-nouă luni. În ceea ce privește reproducătorii, din experiența pe care am acumulat-o, cele mai bune rezultate se obțin cu femele până la trei ani, productivitatea scăzând în timp. La masculi, lucrurile stau puțin diferit, experiența fiind cel mai important atu. Rezultatele cele mai bune le-am obținut cu masculi începând cu al doiela an de viață. Masculii întreținuți în condiții bune își păstrează fertilitatea până la șase ani. Uite un pont valoros: nu refuza un

Galben intensiv

mascul cu care un crescător a lucrat trei-patru ani de zile. Dacă nu s-ar fi dovedit a fi bun, sigur nu l-ar fi ținut atâta timp.

Este foarte importantă dimensiunea lor iar recomandarea mea pentru cuștile de reproducere este să nu fie mai mici de 60 cm x 35 cm și minim 33 cm înălțime, chiar mai înalte pentru canarii de postură. Ideal ar fi să le cuplezi lateral două câte două, separate printr-o plasă de sârmă, pentru a putea despărți la nevoie masculul de femelă, sau puii în perioada de înțărcare. Procedând astfel, se vor evita certurile care pot apărea atunci când păsările nu sunt pregătite în egală măsură pentru împerechere. Iar în cazul puilor, aceștia nu vor deranja canarița și nu va exista pericolul să le fie smulse penele pentru a fi folosite la construcția noului cuib. După trei săptămâni, începe

construcția unui nou cuib și vor putea fi hrăniți în continuare prin gratiile despărțitoare până când puișorii ajung să fie independenți, moment în care e indicat să fie mutați într-o volieră, pentru a se dezvolta coresunzător. Tot ca recomandare, dimensiunea minimă este de 100 cmx50 cm. Cu cât mai mare, cu atât mai bine.

Pentru ce colivie optăm și cum o echipăm?

Există foarte multe variante de colivii care pot fi folosite la creșterea canarilor: cele făcute manual, din sârmă cositorită trecută prin bucăți de platbandă, cele din plasă sudată din sârmă galvanizată/zincată sau variante de boxe închise în care doar partea anterioară este plasa din sârmă. De asemenea, în comerț se găsesc foarte multe modele de colivii și voliere. Atunci când cumperi colivia de

la magazinele de specialitate, de cele mai multe ori, ea vine complet accesorizată. Dacă alegi să îți confecționezi singur colivia, îți recomand să folosești adăpăNr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Păsări În general, este nevoie de cel putin trei hrănitori diferite: una pentru amestecul de semințe, una pentru mâncarea moale și una pentru grit. Adăpătoarea este separată și recomand modelul cu rezervor, care se prinde în exterior, la

nivelul unei stinghii, pentru a ușura accesul păsării. Este cea mai practică și igienică. Pentru voliere, este bine să folosești un număr suficient de vase, pentru a evita certurile între păsări.

tori și hrănitori din plastic care se pot spăla și dezinfecta foarte ușor. Evită cutiile de conservă sau pe cele realizate din metale oxidabile, care pot să interacționeze cu mâncarea și să intoxice păsările sau să le producă probleme intestinale.

Bețele sau stinghiile din colivie pot să fie din plastic sau lemn. Dacă sunt din lemn, folosește unul uscat și decojit, pentru a evita ingestia de tanini care pot produce păsării deranjamente

intestinale. Poți folosi grosimi, forme și înclinații diferite, mai ales în voliere, pentru a stimula picioarele păsării. În medie, grosimea lor variază între 10 și 13 mm.

În ceea ce privește așternutul din colivii și voliere, acesta variază în funcție de preferințele fiecăruia: linoleum, hârtie, rumeguș de dimensiuni diferite (de la praf la așchii mai mari), nisip. Bineînțeles, fiecare cu avantajele și dezavantajele lui. Important este ca, la cel mult o săptămână, acesta

să fie reînnoit (sau spălat și dezinfectat în cazul linoleum-ului) și nu refolosit, pentru a menține riscul de împăștiere, răspândire a agenților patogeni la un nivel cât mai scăzut. Eu prefer hârtia și pănușii (foile care înfășoară știuletele) presați de porumb (vezi fotografia alăturată). În ediția următoare a revistei vom reveni cu sfaturi utile privind alimentația canarilor și reproducerea acestora. Până atunci, pe site-ul www.totuldespreanimale.ro vă puteți informa cu privire la standardul de culoare al frumosului canar. Informații și fotografii oferite de dl. Marius Nistor, președintele Asociației Ornitologilor din România.

Reptile

Un camarad

exotic! Daniel Nicolae este absolvent al Facultății de Relații Internaționale, având o specializare în Diplomație iar în prezent este în ultimul an la masterat. Are 26 de ani și, pe lângă pasiunea pentru iguane și animale, în general, admiră astronomia, având chiar un blog propriu în acest sens: vigilatecaelum.wordpress.com

Iguana verde Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Reptile Suntem obișnuiți ca oamenii să se laude cu câinii și pisicile care le fac viața mai frumoasă, prieteni dragi fără de care existența noastră ar fi, cu siguranță, colorată în nuanțe sumbre. Să nu-i uităm însă pe cei care optează pentru animalele exotice ieșite, oarecum, din schema convenționalului. O astfel de persoană este Daniel care, de șase ani de zile se bucură de prezența lui Cipi, iguana sa!

Încă un aspect important al acestei reptile este acela că nu transpiră prin piele iar sărurile din corp sunt eliminate prin strănut sub formă de soluție salină care, atunci când se usucă, formează depozite de cristale în jurul nărilor sau pe pereții terariului. Strănutul este o funcție biologică absolut normală însă, dacă iguana strănuta foarte des iar pe pereții terariului sau în jurul nărilor și a gurii iguanei NU se observă cristale fine de sare, atunci poate fi semnul unei infecții respiratorii și trebuie luate măsuri în ceea ce privește mediul în care iguana trăiește.

Ce fel de prieten este iguana?

Iguana verde (iguana iguana) sau iguana comună, cum se mai numește, este una dintre cele mai mari șopârle de pe continentul American, ajungând până la 2 metri lungime și la aproximativ 5 kg în greutate. Se găsește preponderent în pădurile tropicale din nordul Mexicului, America Centrală, Insulele Caraibe și în sudul

Braziliei. În libertate, iguanele trăiesc undeva între 20-25 de ani iar în captivitate, îngrijite corespunzător, pot ajunge ușor la 20-23 de ani. Iguanele își petrec marea majoritate a timpului în copaci, la înălțime, coborând doar pentru a depune ouăle, a se împerechea sau doar pentru a trece în alt copac. De obicei, aleg să stea pe lângă râuri și sunt înotătoare excelente. Sunt animale cu sânge rece și de aceea sunt active doar în timpul zilei, hrăninduse cu frunze, flori și fructe – deci au o alimentație

strict erbivoră. Puii au pielea de culoare verde aprins cu dungi ori pete de culoare neagră, iar către maturitate pielea lor capătă culori mai închise. Pe parcurs, pielea lor poate căpăta variații de culoare datorită factorilor externi (când absorb soarele sau când sunt stresate pielea lor devine negricioasă/brună, iar în perioada de împerechere, masculii capătă o culoare portocalie). Ca orice șopârlă, iguana năpârlește parțial pe diferite părți ale corpului; nu va năpârli niciodată în întregime deodată.

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Reptile

Iguanele sunt animale sălbatice, nu sunt docile și nu sunt animale ușor de întreținut. Este necesară dedicarea unui timp special în dresarea acestui prieten precum și investiții financiare pentru a acoperi nevoile sale și pentru că atât tu cât și iguana să vă bucurați de timpul petrecut împreună.

Iguanele au gheare puternice, fălci masive, dinți foarte ascuțiți, asemenea unui fierăstrău și o coadă puternică și musculoasă. Mușcătura sau lovitura cozii pot fi extrem de periculoase deci se recomandă atenție sporită când iguana dă semnale de stres. Datorită construcției anatomice, iguanele par a fi niște animale leneșe și încete însă ele sunt extrem de agile și pot ataca într-o fracțiune de secundă. De aceea, se recomandă atenție sporită când masculii sunt în perioada de curtare și împerechere fiind foarte agresivi cu persoanele de același sex, în mod special. Câteva semnale pe care iguana le arată adesea când este nervoasă, agitată și care pot însemna un eventual atac sunt următoarele: • umflarea corpului și a gușii precum și/ sau înclinarea pe partea opusă „atacatorului” – va lovi cu coada sau chiar se va repezi la persoana vizată; • mișcarea puternică pe verticală/orizontală a capului și/sau deschiderea-închi-

derea rapidă a gurii – semn că va mușca! ATENȚIE! Iguanele sunt dependente de căldură și nu numai. Pentru a menține o iguană sănătoasă, ai nevoie de o lampă cu lumină UV-B de 5% – lămpi care pot fi achiziționate din pet-shop-urile din țară și care trebuie schimbate la fiecare 6 luni pentru că emisia de UVB scade cu trecerea timpului. Pe lângă acestea, mai au nevoie și de o alimentație adecvată, combinată cu suplimente de minerale și calciu.

Cu ce se hrănește?

Iguanele sunt animale strict ierbivore. Hrana lor constă în frunze de culoare verde închis, legume, fructe și chiar flori oferite în cel puțin 1-2 mese pe zi. Pentru a menține o iguană sănătoasă în captivitate, aceasta va avea nevoie de o hrană cât mai variată care să conțină foarte mult calciu pentru a-și putea con-

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Reptile

Hrană interzisă: • insecte de orice fel; • lactate de orice fel (brânză, iaurt, lapte); • tofu; • carne; • hrană de câini, pisici; • rubarbă; • citrice de orice fel (sunt prea acide); • salata verde (iceberc, romaine, lăptuci) conținutul nutritiv al acesteia este aproape inexistent. Este totuși utilă în cazul în care iguana este deshidratată.

Dacă vrei să achiziționezi o iguană pentru a o ține temporar și a o da altcuiva după aceea NU ÎȚI CHELTUII BANII DEGEABA! Iguana se atașează enorm de stăpân și va avea de suferit din cauza stresului cauzat de schimbarea stăpânului. De asemenea, dacă vrei să îți iei o iguană și nu ai încă tot ceea ce este necesar pentru a o crește, NU ÎȚI CHELTUII BANII DEGEABA!

Iată o listă a vegetalelor utilizate pentru hrănirea corectă a acestor reptile. Pentru hrana zilnică, se poate oferi o combinație cât mai variată din următoarele: • păpădie (frunze și flori); • frunze muștar; • frunze de gulie; • păstârnac; • andive, escarole; • năsturel; • fasole verde – păstaia tocată mărunt; • dovleac de plăcintă; • lucernă; • frunze de varză (DOAR cele exterioare de culoare verde închis); • papaya; • mazăre verde (boabe sau păstaia tocată mărunt); • mărar; • mango; • salata chinezească/varza chinezească (bok choy);

Hrană ocazională (alimente care conțin mai mult fosfor sau oxalați și, prin urmare, se vor oferi ocazional și amestecate în cantitate mică cu hrana zilnică): • mere; • banane; • frunze de ridiche; • mure; • zmeură; • căpșuni; • varză; • varză Bruxelles; • pepene galben; • morcov;

Hrană oferită rar: • ardei gras; • struguri; • roșii; • pâine integrală; • trandafir japonez.

• conopidă; • țelină cu tot cu frunze și tijă tocate mărunt; • castravete; • broccoli; • kiwi; • ciuperci; • pătrunjel; • piersici; • pere; • pepene verde; • dovlecel; • spanac; • cartofi; • petale de trandafir.

Mare atenție la plantele de apartament – unele sunt deosebit de toxice atât pentru om cât și pentru animal!

strui și menține un schelet puternic iar pe lângă aceasta, va avea nevoie și de un vas cu apă proaspătă din care va bea ocazional.

Prima hrană din zi se va oferi la cel puțin 1-2 ore după ce becurile din terariu s-au aprins iar animalul a avut timp să se încălzească. Frunzele și legumele/fructele se mărunțesc, se presară calciu peste acestea și se vor oferi animalului într-un vas din care poate mânca cu ușurință. Dacă mai rămâne mâncare în vas după ce iguana a mâncat, îndepărtează vasul pentru ca mâncarea să nu intre în fermentație din cauza căldurii din terariu. Pentru a putea asimila calciul din mâncare iguana va avea nevoie de acea lampă cu lumină UVB. Dacă iguana nu va putea asimila calciul suficient, aceasta va dezvolta boala MBD (metabolic bone disease) care, de cele mai multe ori, este fatală și, uneori, cu efecte ireversibile în cazul în care este detectată din timp pentru a fi tratată. Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Reptile Nu lăsa iguana nesupravegheată! Poate ingera diferite obiecte care pot dăuna grav și pot cauza moartea animalului! Necesarul de calciu din organismul iguanei trebuie să respecte proporția 2:1 calciu:fosfor.

Cei mai buni prieteni: Daniel și Cipi

Decizia mea de a-mi lua o iguană a venit în octombrie 2007, în clipa în care am ajuns pe un forum de animale din curiozitatea de a vedea dacă sunt români care au animale de companie mai neobișnuite. La început îmi îndreptasem atenția spre un cameleon; apoi, imediat cum am văzut iguana și am citit despre cât de afective și inteligente pot fi mi-am zis: gata, vreau o iguană! După ce am ”săpat” mai adânc pe cât mai multe forumuri din țară și din străinătate, mi-am dat seama că nu e așa ușor să îngrijești o iguană. Așa că, am început să mă documentez foarte tare pe această temă timp de exact un an, până în 6 octombrie 2008, când am rămas cu niște bani în buzunar și m-am decis să îmi iau iguana mult dorită. Și de aici începe povestea mea și a iguanei mele pe nume

Cipi. Am fost împreună cu fratele meu la un pet-shop de pe strada Iancului (București), pentru că știam că acolo aveau iguane. Am ajuns acolo și le-am văzut: 3 puișori mici (de dimensiunea degetului arătător) care se uitau cam speriați la mine și la angajatul care venise să îmi prindă unul dintre ei, fiind chiar mușcat în tentativa lui de a pune mâna pe unul! Puiuțul de iguană a fost mai întâi verificat de medicul veterinar al magazinului care și-a dat acordul că acesta este perfect sănătos și ... l-am luat acasă.

câteva minute, a ieșit timid din terariu și a început să patruleze prin cameră. Cum mă apropiam de el, începea să fugă în disperare... așa că, l-am lăsat să facă ce vrea el în cameră, timp de o oră. Și nu mică mi-a fost mirarea când l-am văzut că vine și se așează pe spatele meu în timp ce eram la calculator. După aceea l-am luat cu grijă (s-a zbătut el un pic) și l-am pus în terariu. Am repetat același lucru și a 2-a zi și a 3-a zi, iar în a 4-a zi deja nu mai avea teamă de mine. Puteam să mă duc spre el, să pun mâna pe el, să îl mângâi, să îi dau de mâncare din mână.

Părinții mei nu prea au fost de acord cu alegerea mea dar s-au obișnuit foarte repede și s-au atașat extrem de mult de animal la fel cum s-a atașat și el de noi cu timpul. În primii ani de viată a prezentat adevărata provocare fiind foarte speriat de noi și defensiv. Nu ne puteam apropia de terariul în care îl țineam pentru că imediat lovea cu coada și fugea prin tot terariul. Asta până când Cipi a împlinit 2 ani și am pus piciorul în prag; mi-am zis că e timpul să îl dresez ca să mă pot bucura și eu de el, să îl pot ține în mână fără să se zbată, să mă lovească sau să mă muște!

Dacă unii au nevoie de 3, chiar 6 luni să dreseze o iguană, mie nu mi-a luat decât 4 zile! Aici depinde foarte mult de personalitatea iguanei dar și de felul în care stăpânul interacționează cu ea. Fiecare iguană are personalitatea ei și poate fi destul de încăpățânată în a-și îndeplini țelul. Dacă țipi, dacă ești agitat sau ai o personalitate vulcanică, iguana va simți acest lucru și va fi speriată de tine. Fii calm cu animalul și va fi și el calm în preajma ta! Asta cu excepția cazului în care ai un mascul, cum este Cipi, și a venit perioada în care aceștia „se dau mari” în fața femelelor. Unii masculi pot deveni extrem de agresivi în această perioadă și se pot întâmpla accidente grave daca nu ești atent la limbajul iguanei. Acestea pot simți dacă sunt persoane de sex feminin sau masculin în casă! Îți dau exemplu cu Cipi al meu. În perioada de curtare a femelelor, dacă

Într-o seară, când m-am întors de la facultate, am securizat bine camera în care era iguana, am deschis ușa terariului, după care eu mi-am văzut de treabă la calculator. După

mă apropii mai rapid de iguană și aceasta se află în teritoriul ei (mai nou acum toată casa este teritoriul ei) își umflă corpul, extinde gușa și se înclină în partea opusă „atacatorului”, semn că vrea să lovească cu coada sau chiar să muște. Dar dacă se duc sora mea sau mama lângă Cipi, nu se întâmplă nimic. Cipi este relaxat!

De-a lungul acestor 6 ani de experiență cu Cipi, am învățat foarte multe despre iguane, despre comportamentul acestora, despre cât de inteligente și parsive pot fi aceste animale fără ca noi să ne dăm seama și mă bucur să împărtășesc toate aceste lucruri cu viitorii posesori de iguane în speranța de a educa oamenii corect în privința îngrijirii acestor animale extraordinare! *află de pe site-ul www.totuldespreanimale.ro care sunt pașii pe care trebuie să-i urmezi ca să ai terariul mult visat. **fotografiile au fost realizate de PetFoto w w w. f a c e b o o k . c o m / PetFoto.ro

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Știați că? ... papagalii Ara pot să digere semințe care conțin otrăvuri care ar putea ucide alte animale? Se pare că ei pot să supraviețuiască mâncând argilă bogată în săruri. Se crede că argila și sărurile neutralizează toxinele.

... în Mexic se spune că ”fluturii monarh” sunt, de fapt, sufletele morților?

Stiati , ca... ... pe pereții piramidelor Maya au fost descoperite picturi care înfățișează fluturele monarh?

... iepurii sunt mamifere care aparțin ordinului Lagomorfelor și sunt asemănători rozătoarelor datorită faptului că incisivii sunt în creștere permanentă?

... pentru budiști, iepurele este o creatură selenară? Legenda spune că, neavând ce ofrandă să-i aducă zeiței Indra, iepurele s-a gătit pe sine însuși în focul sacru și, ca răsplată, a fost așezat pe Lună.

... broscuțele otrăvitoare Dendrobates Tinctorius au fost descoperite de zoologul și naturalistul francez Georges Cuvier, în 1797?

... leopardul vânează în jur de 90 de specii diferite de animale?

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Știați că?

... spre deosebire de majoritatea felinelor mari care se lungesc pe pământ atunci când mănâncă, leopardul zăpezilor stă ghemuit în timpul hrănirii?

... crocodilul de Nil poate trăi până la 70 de ani?

... cel mai mare ochi este cel al caracatiței, diametrul lui ajungând până la 40-50 de cm?

... un șarpe are nevoie de aproximativ 50 de ore pentru a digera o broască?

... rața mandarin este simbolul dragostei, datorită faptului că nu se desparte niciodată de perechea sa?

... există documente care spun că strămoșul direct al calului Lipițan de astăzi provine din Cartagina și a fost format prin încrucișări cu soiuri arabe și berbere?

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Știați că?

... cel mai longeviv caras auriu crescut în captivitate a ajuns la vârsta de 25 de ani, dar durata de viață preconizată în captivitate se situează în jurul vârstei de 10 ani?

... prima varietate de Nimfă este denumită ”Pied” și a apărut în 1949, în California? Exemplarul tipic din această varietate este 75% galben și 25% gri închis, coada și aripile fiind albe.

... în sălbăticie, carasul auriu este omnivor? El poate mânca diferite plante, insecte, larve, crustacee mici, zooplancton, chiar și grohotiș.

... vitamica C este esențială pentru sănătatea și viața porcușorului de Guineea? Ca și în cazul omului, el își ia cantitatea necesară de vitamine din alimentele pe care le consumă.

... steaua de mare are cinci brațe și se deplasează pe zeci de piciorușe? Acestea sunt tubulare, mișcându-se atunci când apa este pompată prin ele, înăuntru și înafară.

... coada crocodilului este mai lungă decât corpul său? Aceasta nu este doar un puternic organ de propulsie atunci când animalul este în apă, ci și o armă redutabilă atunci când se apără sau când atacă. Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Știați că?

... cea mai scurtă perioadă de gestație la animale se întâlnește la opossum, care dă naștere puilor la numai 12-13 zile de la concepere, iar cea mai lungă la elefantul asiatic, de 608 zile, adică peste 20 de luni de gestație?

... mitologia chineză atestă că cel care a creat dinastiile chineze și mongole este Lupul albastru ceresc, paznicul palatului ceresc? Această tradiție a fost împrumutată și de mongoli, care consideră că lupul este strămoșul lui Gingis Han.

... atunci când sunt în haită, lupii calcă unul pe urma celui din față, în așa fel încât și pe zăpadă este dificil de estimat numărul membrilor unei haite?

... o furnică poate ridica până de 50 de ori greutatea proprie?

... femela de Tetra Neon (specie de pești) este puțin mai mare decât masculul, având abdomenul bine dezvoltat, în timp ce masculul este mai suplu?

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Wildlife

Cea mai mare bufni‘[

BUHA! *material oferit de Societatea Ornitologic[ Român[

Buha este caracteristică zonelor împădurite, în care stâncăriile sunt asociate cu pâlcuri de pădure (în special conifere). Este cea mai mare dintre bufnițe (răpitoare de noapte). Lungimea corpului este de 58 – 75 cm și o greutate a femelei de 1750 – 4500 g iar a masculului de 1500 – 3200 g. Anvergura aripilor este de circa 138 – 200 cm. Adulții au înfățișare similară. Este o pasăre impresionantă, cu aripi largi, moțuri deasupra urechilor, ochi mari, roșii – portocalii. Penajul este galben – maroniu, iar pe gât este vizibilă o pată albă. Se hrănește cu mamifere (200 – 2000 g), cu dimensiuni până la cea a unui iepure adult, păsări, cu dimensiuni până la cea a stârcilor și șorecarilor, broaște, șerpi, pești și insecte. Atacă prin surprindere și mamifere mai mari cum sunt vulpile sau puii de căprioară cu o greutate de până la 17 kg.

foto: Sebastian Bugariu

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Wildlife Societatea Ornitologică Română (SOR) are misiunea de a monitoriza populațiile de păsări sălbatice și face eforturi constante și active pentru protejarea habitatelor acestora. SOR și-a asumat misiunea de a cerceta mediul înconjurător și impactul societății asupra acestuia, de a acționa pentru conservarea și protejarea păsărilor, a speciilor rare și a habitatelor acestora, precum și de a coopera cu autoritățile statului în vederea îndeplinirii misiunilor sale. SOR este „vocea” păsărilor în fața societății și autorităților publice. SOR se implică direct în conservarea naturii și vieții, prin acțiuni și proiecte care aduc beneficii reale mediului înconjurător. Activitățile SOR au rolul de a informa publicul și a influența obiceiurile acestuia, în scopul conservării biodiversității și vieții în general. Echipa SOR este alcătuită din profesioniști în domeniul ornitologiei și ecologiei, precum și din voluntari impli-

Localizare și comportament

Este o specie prezentă în cea mai mare parte a continentului european. Activă noaptea sau în crepuscul. Nu are prădători naturali. Zborul său este, oarecum, asemănător cu al șorecarului. Deși este neobișnuit pentru bufnițe, uneori planează în zbor. Este monogamă, uneori pe viață, și teritorială. Buha

cați, având acoperire națională. SOR își propune: - Informarea publicului larg asupra importanței ecosistemelor sănătoase și conservării acestora și influențarea obiceiurilor societății, în scopul conservării biodiversității și vieții în general. - Educarea societății civile și promovarea unei atitudini responsabile față de natură. Mai multe informații despre Societatea Ornitologică Română aflați accesând site-ul www.sor.ro precum și pagina de facebook https://www. facebook.com/SOR.BirdLifeRomania atinge maturitatea sexuală după un an, dar prima dată cuibărește, de obicei, la 2 – 3 ani. În perioada ritualului nupțial, perechea scoate sunete specifice repetate la un interval de 8 secunde, care se aud la o distanță de circa 5 km. Masculul oferă femelei câteva opțiuni pentru cuibărit, dintre care femela alege un loc, care poate fi apoi

0 80 8 Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

folosit o perioadă de mai mulți ani. Cuibărește în cavitatea unei stânci, folosește cuibul altor specii (berze sau alte răpitoare mari), sau chiar o gaură într-un copac, iar uneori pe sol. Longevitatea cunoscută este de 29 de ani în sălbăticie și 68 de ani în captivitate. Este o pasăre sedentară.

Amenințări și măsuri de conservare

Populație

Etimologie

Populația europeană este relativ mică și cuprinsă între 19 000 și 38 000 de perechi. A înregistrat o descreștere semnificativă în perioada 1970 – 1990. În cele mai multe țări, populația a rămas stabilă sau a fluctuat în perioada 1990 – 2000 dar, per ansamblu, a rămas sub nivelul existent anterior declinului. Populația estimată în România este de 750 – 1000 perechi. Cele mai mari efective sunt în Spania, Turcia și Rusia.

Împerechere

Femela depune în mod obișnuit 2 - 3 ouă, în prima jumătate a lunii martie, cu o dimensiune medie de 59,3 x 48,9 și o greutate medie de 75 – 80 g. Incubația durează în jur de 34 – 36 de zile și este asigurată de femelă, care este hrănită în tot acest timp de către mascul. După eclozare, în primele 2-3 săptămâni, femela rămâne cu puii și, înainte de a-i hrăni, fărâmițează hrana adusă de mascul. După ieșirea din ou, puii sunt acoperiți cu un puf des, alb, murdar. Puii devin zburători la 50 – 60 de zile, însă rămân dependenți de părinți până în septembrie – noiembrie, când părăsesc teritoriul acestora.

Degradarea și distrugerea habitatelor, deranjul și braconajul, pesticidele, coliziunile cu firele electrice și cu mașinile sunt principalele pericole care afectează specia. Reducerea deranjului și protejarea habitatelor caracteristice sunt prioritare.

bubo – nume lat. – bufniță

Wildlife Mihaela Istrate: De ce ”vet into the wild” și nu un medic veterinar statornic, care să-și trateze pacienții într-o clinică modernă, nu într-una mobilă, în condiții, uneori, neprietenoase? Ovidiu Roșu: Sincer să fiu nu am fost niciodată genul de copil care și-ar fi dorit cu ardoare să devină medic veterinar când s-ar fi făcut mare. Când eram mic doream să salvez animale sălbatice și habitatele acestora, lucru pe care mi-l doresc și acum. Faptul că am ajuns să fiu medic cred că a fost mai degra-

bă un fel de rezultat colateral al viselor și deciziilor mele profesionale. Mă consider un activist pentru protejarea naturii cu anumite competențe medicale speciale. Munca într-o clinică, fie ea universitară sau de cartier, stă evident la baza oricărei intervenții în teren, de aceea, de fiecare dată când am ocazia, lucrez și în clinică cu animale mai puțin sălbatice. Oricum, probabil că dacă ar fi să aleg între a lucra permanent într-o clinică cu animale de companie sau a lucra cu animale sălbatice pe alt plan

Adrenalina completeaz[ medicina! *interviu cu medicul veterinar Ovidiu Roșu

Când te gândești la un medic veterinar, îți închipui o persoană foarte bine instruită, instalată întrun cabinet veterinar drăguț amenajat și dotat cu echipamentul necesar. Îți închipui acea persoană calificată care se ocupă de îngrijirea câinelui și a pisicii. Însă, pasiunea pentru animale și ”job-ul” de medic veterinar au depășit, în unele situații, barierele convenționale. Un astfel de exemplu este cel al medicului Ovidiu Roșu care,

ambiționat de pasiunea și dragostea sa pentru animale (mai ales pentru cele sălbatice) a deve nit unul dintre cei mai buni medici care se ocupă de tratarea animalelor sălbatice. Viața sa pare desprinsă din documentarele cu care care ne-au obișnuit posturi TV precum Discovery sau Animal Planet. Plictiseala și rutina au fost alungate în momentul în care Ovidiu Roșu a decis să-și urmeze pasiunile.

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Wildlife Am fost întodeauna pasionat de zbor. În liceu am urmat cursurile de parașută ale aeroclublui sportiv din Pitești, iar în primii ani de facultate am studiat zborul cu motor și planor la Clinceni-București. Într-un final, am decis să-mi iau singur aripa mea și, după un an de strâns bani din burse, am reușit să-mi cumpăr o parapantă la mâna a doua, puțin folosită, din Austria. Din nefericire, din cauza vremii și a proiectelor la care lucrez momentan, n-am mai găsit posibilitatea să zbor de mai bine de un an. Brevetul de pilot de parapantă l-am luat în Indonezia unde am avut ocazia sa zbor ore întregi pe faleză, în insula Bali. A fost o experiență fabuloasă.

OVIDIU ROȘU,

30 de ani.

(Ovidiu Roșu)

foto: Cristian Nistor

profesional decât cel medical, aș alege cea de-a doua variantă. M.I.: Care este cea mai provocatoare experiență cu care te-ai confruntat? O.R.: Cred că nivelul de intensitate al multor provocări pe care le-am întâlnit au ținut mult de circumstanțele perioadei în care s-au întâmplat și de experiența mea profesională și socială acumulată până în momentul respectiv. Ceea ce a reprezentat pentru mine adaptarea la mediul de viață indonezian și implemen-

tarea cunoștințelor medicale acumulate, în timp ce lucram pentru Centru de Reabilitare a Primatelor (IAR) a fost, poate, la fel de intens ca experiențele prin care a trebuit să trec odată cu salvarea cailor scoși abuziv din Letea . Oricum, cred că cele mai stresante momente au fost cele în care, sub presiunea enormă a mass-mediei și a autorităților, a trebuit să tranchilizez de la distanță peste 40 de cai sălbăticiți, într-o „zi de lucru” și acele momente când am mutat leii și urșii cunoscutului interlop.

Absolvent al Facultă�ii de Medicină Veterinară București, 2008. Student Erasmus 2007 - Facultatea de Medicină Veterinară Bologna, Italia. STUDII POSTUNIVERSITARE 2OO9: Faculatatea de Medicină Veterinară Viena, Austria, specializare: Conservation Medicine. EXTERNSHIP: Gradina Zoologică Schonbrunn - Viena, 2009. ACTUAL: Doctorand în cadrul FMVB și membru EAZWV (European Association of Zoo and Wildlife Veterinarians). PASIUNI: în afară de animalele sălbatice, zborul și campingul.

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Wildlife M.I.: Poți trata orice animal sălbatic, indiferent dacă este o pasăre blajină sau... o fiară amenințătoare? O.R.: O întrebare bună! Acest ”orice” are și el limitele lui și se datorează, în principal, patologiei de care suferă și de finalitatea/funcționalitatea actului medical. Nu poți lăsa un animal sălbatic amputat în sălbăticie pentru că îl timiți la moarte sigură, chit că tu ai făcut o intervenție chirurgicală desăvârșită. Când lucrezi cu animale sălbatice, de multe ori trebuie să iei decizii pe care nu le-ai lua într-o clinică normală. Dacă actul tău medical ar oferi animalului respectiv o șansă superioară de supraviețuire și adaptare, atunci merită încercată o intervenție, altfel este de preferat curmarea suferinței acestuia. Ca să mă întorc la topica întrebării tale, din

punct de vedere adaptativ, aș prefera să tratez o ”fiară amenințătoare” în schimbul unei ”păsări blajine”. ”Blajinitatea”, în comportamentul animalelor sălbatice, de cele mai multe ori, se traduce prin reprimarea unei stări de stres care poate avea efecte fiziologice negative, pe când ”agresivitate” este o metodă de eliberare a stresului, prin asta oferindu-i animalului un avantaj în recuperare. M.I.: Pe unde ai umblat în această lume și ce mesaj le poți transmite tinerilor medici veterinari care ar dori să-ți urmeze exemplul? O.R.: Păi de umblat am umblat și recomand tuturor să facă asta. În timpul facultății nu am ratat nicio oportunitate să

plec din țară și, de cele mai multe ori, am plecat cu un scop educativ. Am facut mult voluntariat atât în România cât și în străinătate, în timpul vacanțelor de vară: timp de o lună am stat în Cipru la un adăpost de cai și animale fără stăpân, o lună în Grecia la un sanctuar de urși, trei săptămâni în Anglia la un centru de măgari salvați. După facultate am fost asistentul unui medic veterinar francez într-un proiect de conservare a unor specii de primate din Amazonul peruvian, iar după aceea, timp de șase luni, am lucrat pentru un centru de salvare, reabilitare și reintroducere a unor specii de primate in Indonezia. În general, aș dori să văd noi generații de medici veterinari care-și aleg această meserie din pasiune. Fără pasiune cred că a fi veterinar este doar un job cu prea puține bonusuri materiale și foarte multe frustrări. Pentru cei care doresc să lucreze cu animale sălbatice nu cred că există un drum bine determinat și ”semnalizat” așa cum se întâmplă cu alte specializări. Important este că cel care dorește acest lucru să aibă o minte deschisă, să vadă orice caz, fie el cal, câine, vacă, porc sau canar ca pe un potențial pacient sălbatic, să-și însușească bine tehnicile manipulării acestora, ale anesteziei și ale medicinii de urgență. Cu cât face mai multă practică, cu atât mai bine! În teren trebuie luate decizii rapide, iar neîndemânarea și stângăcia în efectuarea unor noțiuni de bază este cât se poate de problematică. Nu îți ”faci mâna” pe animale sălbatice! Recomand ca înainte de a decide dacă se merită sau nu o astfel de ”călătorie” profesională, studentul să încerce să ajungă la una dintre conferințele de specialitate precum cele ale EAZWV

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Wildlife (http://www.zoovet-conference.org/), unde va putea vedea și discuta pro-urile, dar mai ales contra-urile acestei specializări. Vă spun dinainte că această specilaizare este una care oferă cele mai puține locuri de muncă dintre toate specializările din medicina veterinară, este printre cele mai prost plătite, cele mai periculoase și nesigure dintre toate celelalte. De curând am creat, în colaborare cu revista ”Veterinarul”, un curs online despre ”Abordarea și Anestezia Animalelor Sălbatice” (n.r.: link-ul către curs poate fi accesat de pe site-ul www.totuldespreanimale.ro). Cei interesați își pot face o idee despe ce ar însemna medicina animalelor sălbatice, cel puțin din prisma experiențelor mele. Odată trecut prin curs și în urma unui examen, se pot obține 10 Credite acreditate CMVRO. M.I.: Ai avut și ai în continuare o contribuție majoră cu privire la îngrijirea cailor din Letea. Ce a însemnat pentru tine ”episodul Letea”? O.R.: Episodul Letea a fost un moment

foto: Cristian Nistor

de răscruce pentru mine, atât din punct de vedere profesional cât și social. În momentul nefericitelor întâmplări din Letea, din luna mai 2011, tocmai mă întorsesem din Indonezia și lucram, de trei luni, pentru organizația Vier Pfoten, în diferite proiecte de sterilizări ale animalelor fără stăpân. În momentul blocării transportului de cai în Urleasca-Brăila, am fost trimis de urgență dintr-un proiect din Dej să asist în oarecare măsură la acțiunile DSV dat fiind faptul că se știa că aș mai fi lucrat cu cai. Primul contact cu cei 55 de cai salvați, cu ceea ce a fost cea mai mare acțiune social-mediatică pentru protecția animalelor din România, a fost când 30 de angajati ai DSV Brăila încercau disperați să contenționeze și/sau să anestezieze caii respectivi pentru a le preleva sânge pentru testul AIE. Ce s-a întâmplat acolo a fost un fiasco total, care a durat două zile, pentru că nimeni nu avea experiență cu astfel de animale sălbăticite. S-a lăsat cu multe traume și stres atât pentru cai cât și pentru oamenii care au participat. Totuși, am rămas la ferma din Urleasca să

ofer asistență medicală acelor cai. Pentru mine această perioadă a reprezenat oportunitatea perfectă de a-mi pune în practică cunoștințele despre animale sălbatice și de a încerca noi protocoale anestezice și tehnici de abordare. La următoarele prelevări de sânge (la trei luni și șase luni) am decis ca cei de la DSV să nu se mai ocupe de prinderea cailor și să fim noi cei care fac acest lucru. Am reușit să tranchilizăm toți caii, în mai puțin de cinci ore, în trei persoane (două fete voluntare și cu mine). În urma experienței și a rezultatelor pozitive, s-a hotărât crearea unui nou departament în cadrul Vier Pfoten, ”Departamentul Cai”, unde am fost repartizat. În general, pentru mine, Vier Pfoten și proiectul cailor sălbăticiți din Letea, a însemnat și înseamnă libertate și oportunitate de profesare. Dat fiind faptul că Vier Pfoten are o oarecare independență financiară, se pot aborda cazuri deosebite la un nivel profesional ridicat care, în alte circumstanțe, ar fi putut întâmpina obstacole. După salvarea cailor și eliberarea lor îna-

poi în sălbaticie, pentru o mai bună monitorizare și supraveghere a tuturor cailor din Letea, am dezvoltat Proiectul de Control al Reproducției. Acest proiect este atât unul științific, cât și de protecție a animalelor. Este vorba despre vaccinarea imuno-contraceptivă a iepelor sălbăticite din zona pădurii Letea. Un număr mare de cai poate pune în pericol echilibrul ecosistemului în care trăiește. După mai mulți ani de cercetări și discuții pe plan național și internațional, am decis să inițiem un proiect etic, unic în Europa, prin care să reducem nașterile mânjilor. Nefiind de natură hormonală, vaccinul respectiv nu interferează în niciun fel cu fiziologia iepei sau a fătului deja existent. Prin reacția lui imună specifică, vaccinul crează o barieră în jurul ovulului, ce va face imposibilă nidația cu spermatozoidul la următoarea perioadă de călduri. Pe deasupra, dat fiind faptul că iepele nu vor mai fi gestante, acestea vor beneficia de o mai bună calitate a vieții. Vier Pfoten dorește să se ajungă la un număr de cai clinic sănătoși ce va fi sustenabil cu existența celorlal-

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Wildlife

te specii de plante și animale. Pentru a fi imunizate, iepele sunt tranchilizate de la distanță, identificate cu un crotal și, pe baza trăsăturilor robei și a semnelor particulare, într-un final, vor fi vaccinate. La baza acestui proiect stă și lucrarea mea de doctorat. M.I.: Vorbește-ne despre participarea la „Zoovet Conference” și despre articolul pe care-l vei prezenta. O.R.: Din 2008 sunt membru corespondent EAZWV (European Association of Zoo and Wildlife Veterinarians) iar în fie-

care an încerc să ajung la conferința organizată de ei, contribuind și eu cu un articol științific. Prin acest lucru mă oblig, într-un fel, să dau o notă cât mai profesională și științifică activității noastre în teren și să trag de mine cât mai mult în a-mi ridica standardul și a nu mă blaza atunci când unele activități devin repetitive. Am și eu „eroii” mei medici veterinari pe urma cărora aș vrea să calc și, uitându-mă la ei, îmi dau seama cât de mult mai am de învățat. Pe acești eroi îi întâlnesc de multe ori la această conferinta, iar atunci când articolele noastre

primesc un vot pozitiv din partea lor simt că suntem pe drumul cel bun. Anul acesta o să discut tot despre anestezia la distanță a cailor sălbăticiți din Letea, dar de data aceasta voi vorbi comparativ despre două coktailuri anestezice încercate de noi, coktailuri proiectate cu pușca și nu cu sarbacana (n.r.: tub lung și drept cu ajutorul căruia se pot arunca, suflând în el, proiectile de mici dimensiuni) ca în articolele anterioare. Vreau să cred că acest articol este cel mai bun și cel mai muncit de până acum.

M.I.: Pasiunile și meseriile noastre sunt, uneori, ”condimentate” cu diverse episoade haioase. În experiența de până acum, care este cea mai ”funny” pățanie? O.R.: Eram în jungla ecuatorială din Sumatra, Indonezia, unde trebuia să eliberăm în sălbăticie un grup de macaci și lorisi reabilitați. După câteva zile de mers cu mașinile 4x4, cu bărcile și apoi pe jos, am ajuns în locul unde trebuia să eliberăm animalele. După câteva zile de acomodare într-o cușcă de adaptare construită special, primatele au fost eliberate pe timpul nopții iar noi am fugit spre tabăra noastră de monitorizare încercând să pierdem urma macacilor. Fiind animale sociale și, după o perioadă de captivitate, macacii asociau prezența noastră cu aceea a ”furnizorului” de hrană și ultimul lucru pe care ni-l doream era ca aceștia sa ne descopere tabara care era la câțiva kilometri distanță. Au trecut câteva zile de liniște până când unul dintre masculi, pe numele lui Ardo, s-a despărțit de grupul mare de macaci și ne-a găsit locul. Noi am tot încercat să-l speriam cu făclii și cu bubuituri de carbid, dar nu am reușit, el tot atacându-ne tabăra, împrăștiind tot ce putea și mâncându-ne proviziile. Într-o seara, unul dintre colegii mei s-a dus săși facă nevoile de-a lungul unui râu, iar în acest timp, Ardo i-a apărut pe la spate și l-a atins pe picior. Colegul s-a speriat și a încercat să-l împingă pe Ardo iar acesta, la rândul lui, a reacționat mușcându-l de fund și de o pulpă. Disperat, băiatul s-a întors sângerând în tabără, unde a trebuit să-i îngrijesc rănile și să-i bandajez piciorul. Într-un final, a trebuit să-l tranchilizăm pe Ardo și să-l translocăm la o distanță mult mai mare de tabără.

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Colaboratori Bloggeriță, pasionată de social media și, nu în ultimul rând, profa noastră de engleză, Andra Istrate monitorizează tot ce mișcă în lumea prietenilor noștri. PR-ul nostru dedicat ne sfătuiește ori de câte ori întâmpinăm vreun obstacol și ne promovează așa cum se cuvine. Partenera și ajutorul ei de neegalat este Fefe, cea mai zăpăcită femelă de Peruș din câte-au existat vreodată.

Cristina Preda și Răzvan Călin

dar și colțișorul său creativ: http://anirbrokenear.deviantart.com/ http://anirscrafts.blogspot.ro/

Alina Rusu Etolog

Irina Anghel Fotografi - Pet Foto Cristina și Răzvan surprind în imagini deosebite momente și evenimente din viața celor mai buni prieteni ai noștri. ”Fotografia a fost tot timpul prezentă în viața noastră. Am fost mici, am fost surprinși râzând în fața camerei foto, apoi am trecut în spatele ei să experimentăm. Cu trecerea anilor, joaca s-a transformat în pasiune, apoi viziunea noastră fotografică s-a transformat într-una profesionistă.” Pasiunea pentru animale s-a răsfrânt asupra conceptului ”Pet Foto” și pot spune cu mâna pe inimă că cei doi parteneri fac o treabă excelentă. Îi găsiți pe http://www.viatafoto.ro/ și pe pagina de facebook https://www.facebook.com/ PetFoto.ro?fref=photo

Raluca Ene

Redactor colaborator În urmă cu ani buni, jurnalista Raluca Ene a renunțat la presa cotidiană în favoarea presei dedicată animalelor de companie. Și înțeleaptă alegere a făcut, căci mediul

Ilustrator scris și on-line al acestui segment ar fi fost mai slab informat fără ajutorul ei. După ce vreme de 3 ani s-a documentat temeinic despre lumea ecvestră, Raluca Ene împărtășește cu noi cunoștințele acumulate, numai în revista on-line ”Totul despre animale”.

Andra Istrate

Junior social media specialist

Când Dumnezeu a împărțit talentul, Irina s-a ales nu cu un polonic, ci cu o întreagă oală de talent! Pictură, sculptură, desen, grafică… Irina le stăpânește perfect. Chiar dacă îi plac toate animalele din lumea asta mare, Irina adoră ratonii și visează ca, într-o zi, un raton să devină stăpânul inimii ei! Dacă vrei să vezi câteva dintre lucrările Irinei te invit să urmărești atât site-ul și revista ”Totul despre animale”

Pot să spun clar și răspicat că Alina este o doamnă excepțională, apreciată de studenții săi și adorată de animalele cu care interacționează. Biolog și psiholog ca formare, a obținut titlul de doctor în etologie (studiul comportamentului animal) la Universitatea din Zürich, Elveția, în anul 2004. După un curs de formare în Terapia și Activitățile Asistate de Animale (Delta Society și Universitatea de Nord-Texas, SUA, în 2006), Alina Rusu a inițiat în premieră națională un curs postuniversitar de terapie și activități asistate de animale, cu aplicabilitate în îmbunătățirea calității vieții animale și umane. Alina Rusu

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Colaboratori este cadru didactic la Facultatea de Psihologie și Stiințele Educației (Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca) și colaborator al Institutului de Cercetare a Interacțiunii Om-Animal (www.icioa.ro). La nivel profesional, Alina combină idei și modele din viața animalelor cu studiul emoțiilor și comportamentului uman, sub forma cursurilor interdisciplinare de psihologie animală și terapie asistată de animale.

Brigitta Csordas

sei, prezintă nu doar proprii câini, ci și pe ai altora. Cu Brigitta alături, ai succesul garantat. Urmărește-i materialele din revistă, despre alegerea corectă a puiului de câine, pentru că ai ce învăța din experiența ei.

Cosmina Cristian Posesoare de Ciobănesc Românesc Carpatin

Ai zice că dacă-i tânără și foarte frumoasă, locul ei este toată ziua bună ziua pe

Crescător Husky Siberian – Canisa Brigimerci

Crește cu mândrie și respect rasa pe care o îndrăgește nespus: Husky Siberian. Își promovează frumoasele exemplare în expozițiile chinologice din țară, dar și din străinătate. Și pentru că îi stă bine în postura de handler, iar cățeii se comportă excelent când o simt la celălalt capăt al le-

la vreo prezentare de modă, prin cluburi și terase. Ei bine, te înșeli! Locul Cosminei Cristian este lângă Veve, cel mai bun prieten al ei, din rasa Ciobănesc Românesc

Carpatin. Cosmina este o mare iubitoare de animale și o admiratoare a valorilor românești. Drept dovadă, s-a și întovărășit cu una dintre ele. În suplimentul ”Femeia și câinele”, al revistei ”Totul despre Animale”, ai ocazia să afli povestea Cosminei și a lui Veve.

Daniela Enache Medic veterinar

Alexandra Stăncescu Nicula Voluntar Terapie Asistată de Animale

Când o aduc în discuție pe Alexandra, simt că lipsește ceva… Ahhhm da, lipsesc Aksel și Luck, prietenii Altfel ai copiilor speciali. Alexandra vine la ”pachet” cu cei doi năzdrăvani Goldeni retrieveri. Sunt trei suflete frumoase, trei inimi incredibil de mari, a căror misiune este să îmbunătățească viața copiilor cu TSA și sindrom Down. Au ales să ne împărtășească din experiența lor, fapt pentru care le mulțumim și le dorim la cât mai multe realizări.

Acum câțiva ani, Daniela a lăsat Constanța pentru Timișoara. Nu dintr-un moft, ci ca să-și urmeze visul: acela de a deveni medic veterinar. Astfel, în 2010 a absolvit Facultatea de Medicină Veterinară din Timișoara (USAMVBT) iar în 2012 a finalizat cu brio masterul Epidemiologie și Igienă Veterinară. Pentru că îi place să se perfecționeze, urmează și un doctorat, la Universitatea Ovidius - Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole din Constanța. Daniela Enache este membru fondator al Societății Române de Dermatogie Veterinară, membru fondator și președinte, în perioada studenției, al Asociației Studenților în Medicină Veterinară din Timișoara (ASMVT). În prezent, lucrează ca medic veterinar în cadrul adăpostului Asociației ”Save the dogs and other animals” din Cernavodă, Constanța. ”Am preferat acest loc de muncă tocmai din dorința de a veni în sprijinul animalelor fără stăpân (în număr mare pe străzile din România, o reală problemă pentru socie-

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Colaboratori tate) lipsite de apărare și care au nevoie de asistență medicală, dar și de a susține activitatea unor străini care, din dragoste pentru animalele fără stăpân investesc în România de mai bine de 10 ani.”spune medicul Daniela Enache.

Roxana Neagu Administrator site www.dihori.ro

Nicoleta Buda

Marketing manager la Equitana

Dacă ar trebui să o caracterizez pe Nicoleta în doar trei cuvinte aș spune: promptitudine, profesionalism și pasiune. ”Atunci când munca vine din pasiune şi dragoste pentru cai, este o plăcere să transmit mai departe evenimentele organizate şi să promovez sportul ecvestru în România. Firma Equitana oferă pe lângă produse de top, servicii de publicitate şi promovare a activităţilor ecvestre, scopul fiind acela de a ajuta la o cât mai eficientă colaborare dintre călăreț și cal.” ne-a mărturisit Nicoleta.

Roxana nu doar administrează site-ul care găzduiește cele mai bune informații despre dihori, Roxana este posesoarea acestor minunați prieteni. Fie că vrei să-ți iei un dihor, fie că ai unul și vrei să afli cum să-l îngrijești corespunzător, citește cu atenție sfaturile Roxanei. Îți vor fi de folos.

Alin Butișcă

Crescător Ciobănesc Românesc Carpatin Când vine vorba de tradițiile românești nu trebuie să ne sfiim în a aduce în discuție rasele autohtone de câini. Iar una dintre acestea este Ciobănescul Românesc Carpatin crescut cu grijă și prețuire de domnul Alin Butișcă, din Stei, Bihor. Canisa ”din Stâna Vlahului”, născută din pa-

siune pentru Ciobănescul Carpatin, este una dintre dovezile că valorile românești continuă să fie respectate. ”De ce Ciobănescul Românesc Carpatin? Pentru că, din punctul nostru de vedere, este cel mai frumos și echilibrat ciobănesc. Devotat, loial, un paznic de nădejde.” mărturisește domnul Butișcă. Vă invit cu mare drag să vizitați pagina dedicată canisei dumnealui - http://www.stanavlahului.ro/ index.html - precum site-ul http://carpatin.info/.

lângă pasiunea pentru iguane și animale, în general, admiră astronomia, având chiar un blog propriu în acest sens: http:// vigilatecaelum.wordpress.com.

Marin Apostol

Managing partner la Blog de Cinema

Daniel Nicolae Propietar de Iguană

Aș fi putut să spun la fel de bine, prietenul lui Cipi! Cipi este Iguana lui Daniel și da, cei doi chiar sunt cei mai buni prieteni. Daniel Nicolae este absolvent al Facultății de Relații Internaționale, având o specializare în Diplomație iar în prezent este în ultimul an la masterat. Are 26 de ani și, pe Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale

Colaboratori Vei spune ”Bine, bine, dar ce-au animalele cu cinematograful?” Păi cam au, căci unele dintre cele mai captivante, sentimentale și armonioase pelicule ne sunt oferite de protagoniștii cu patru lăbuțe sau de înaripate. Oare ai uitat de ”101 Dalmațieni”, ”Lassie”, ”Paulie”, ”Rio” și multe alte filme cu animale? Nu-i nicio problemă, pentru că-l avem aproape pe cinefilul Marin să ne-aducă aminte. De asemenea, Marin se ocupă și de buna funcționare a site-ului Totul despre animale.

cu care are în comun aceeași pasiune, astfel dând naștere Asociației Ornitologice Române. În edițiile revistei on-line ”Totul despre animale”, Marius Nistor ne ”ciripește” din secretele îngrijirii corespunzătoare ale celor mai frumoase dintre păsări.

Letea îl știu ca… pe-un ”cal breaz”, căci le este alături, la bine și la greu. Actualmente, Ovidiu este și doctorand în cadrul FMVB și membru EAZWV (European Association of Zoo and Wildlife Veterinarians). Dar te las să-l descoperi în paginile revistei ”Totul despre animale”.

Ovidiu Roșu

Ovidiu Bufnilă

Medic veterinar

Responsabil comunicare Societatea Ornitologică Română

păsărilor. Îmi place în SOR, pentru că dacă faci parte dintr-un grup care iubește natura, știi că ești înconjurat de oameni buni.” Grație lui Ovidiu și prietenilor săi iubitori de animale și natură, vei afla cele mai interesante lucruri despre păsările sălbatice din România și activitatea SOR.

Sorin Rădulescu Design grafic

Marius Nistor Președinte Asociația Ornitologică Română

Creșterea canarilor, sticleților și scatiilor nu-i sunt necunoscute, ba chiar le stăpânește foarte bine. Din dragoste pentru păsări, s-a înconjurat de oameni

Are 30 de ani și-o pasiune nelimitată pentru toate animalele. Nu degeaba a îmbrățișat tainele Facultății de Medicină Veterinară București, pe care a absolvit-o în anul 2008. Un an mai târziu a urmat studiile postuniversitare ale Facultății de Medicină Veterinară din Viena, Austria, la specializarea ”Conservation Medicine”. A ales nu să stea într-un cabinet veterinar ci să umble pe teren, ”into the wild”, să dea o mână de ajutor, animalelor aflate la ananghie. Caii din

Din anul 2013, Ovidiu este responsabilul de comunicare al SOR. Să fie dragostea pentru natură cea care l-a călăuzit în alegerea făcută? Eu zic că da. Dar să vedem ce zice Ovidiu însuși: "Îmi plac păsările de la primele ture pe care le-am făcut în Delta Dunării, alături de prietenul meu, Andrei Parciog. El m-a învățat deosebirile dintre pelicanul comun și cel creț, iar de atunci sunt un observator tot mai atent al

Tehnoredactarea nu are secrete pentru Sorin. Îmi place să-l numesc ”creatorul de frumos” pentru că îmbină ca nimeni altul textul cu fotografia, rezultatul fiind plăcut ochiului și pe gustul minților luminate. A creat multe lucruri deosebite la viața lui, iar acum s-a oprit asupra unui domeniu care nu-i este necunoscut: cel al animalelor. Așa că, nu i-a fost greu să clădească o revistă inedită. Bănuiesc că te-ai convins cu ochii tăi de rezultat!

Nr.1 | Iunie - Iulie 2014 | Totul despre Animale