Institute, The Magazine No.10/2013 (full version) by The Institute

Numărul 10 — 003

004 — Numărul 10

Coperta: Casa Imago

dE vĂzut | Întreb`rile din filmele daneze

...................... 012

De citit | Idei de 100 de dolari

....................... 014

De rĂsfĂŢat | Cafele pe alese

....................... 018

De Gustat | Mâncare bun` [i oameni frumo[i la Beautyfood

....................... 022

De BĂut | Sloop - fructe de b`ut

....................... 024

De ciocnit | Discu]ii lungi la un pahar de vin

....................... 026

Numărul 10 — 005

Print Power | Print advertising beautifies our lives Festival | Urzeala like-urilor la Internetics Dosar | Idei, resurse [i exemple demne de urmat în industriile creative

....................... 030 . ..................... 047 . ...................... 050

Training | {coala IAA strig` catalogul la mijlocul lui noiembrie

...................... 112

OPINIE | Antreprenoriat la genul feminin

....................... 118

006 — Numărul 10

Societatea civilă | În loc de concluzii, mul]umiri

........................ 122

Infografic | Mic- dejunul creativului înving`tor

........................ 133

Târg | Bijuterie contemporan` cu autor colectiv

........................ 136

Ahitectură | Locul care se nume[te sediu

........................ 142

Aniversare | 1.500 de etaje de revist`, pline de oameni, fotografii, momente, pove[ti

........................ 146

Numărul 10 — 007

CONTRIBUTORS

Marcel Borţun – Arhitect, membru al Ordinului Arhitecţilor din România

Alex Mihai Dinu – Nu prea se uită la filme, dar e pasionat de ele. Când n-are cum să se uite la filme, pentru că e la muncă, promovează o școală de antreprenoriat.

Publisher ANDREI BORŢUN Editors IRINA FLOREA IOANA PÎRVU Writers MAria neneciu

Raluca Bătănoiu – A absolvit un master în știinţe sociale în Germania și unul în Media, Peace and Conflict Studies, la Universitatea ONU din Costa Rica. Acum locuiește în Bremen, Germania, unde lucrează la un institut de cercetare în sociologie.

Creative Director CĂTĂLIN RUSU Ana Chiciu – Field Scientist shortCUT, absolventă a unui master de Media Culture Studies la Universitatea din Maastricht – Faculty of Arts and Culture, fost manager de comunicare al Festivalului Freigeist din Olanda.

Design

Publishing Design ANCA USCĂTESCU

Oana Filip – De aproape doi ani, este capul răutăţilor la Asociaţia Industrii Creative, unde își dă silinţa să dezvolte produse și programe pentru antreprenori. Povestea încă se scrie, va avea mii de pagini și va fi cu siguranţă cu final fericit.

Advertising Director SILVIA FLOAREȘ Alina Floroi – Chief Research Officer shortCUT, unul dintre membrii fondatori Hydra Society, care a organizat primul eveniment TEDx în București și conferinţele Revival of the Fittest.

Production Manager PAUL HORJEA Corectur` www.corectura.ro Tipar

Distribu]ie Laura Mihai – A terminat de curând studiile de PR în UK, a lucrat ca asistenta unei curatoare de net.art în Paris, a scris licenţa pe subiectul art hacktivismului și îi place să își bage nasul în evenimentele cu iz artistic.

Un proiect

Adresa redac]iei Gheorghe Lazăr 21, corp A, etaj 1, 010102 București themagazine@institute.ro

008 — Numărul 10

Numărul 10 — 009

010 — Numărul 10

COFFEE TIME

Povestea nemuritoare a magiunului // hashtag-uri cu cocktailuri [i fripturi //pe ritmul viorilor de la Reghin

Boabe verzi [i specialit`]i cu spum` // origo înseamn` origini // cappuccino, flat white, latte, macchiato La intersec]‌ia gusturilor [i a pasiunilor // viitorul este mai optimist cu un pahar de vin în mân`

Coomunity cooking // tart` cu pere frangipane // bar placat cu farfurii

Cu 100 de dolari po]i s`-]i iei jum`tate de toc de pantof Louboutin // sau s` începi un business de succes // cine e Chris Guillebeau?

Numărul 10 — 011

Cultură

Det er spørgsmålet? (Aceasta e întrebarea?) Alex Mihai Dinu

Text

E înnorat, totuși luminos. Peisaje minunate, verde, un pic de ceaţă, mare albastrumetalic, dar nu o mare în care ai vrea să faci baie, ci una cu apă rece, perfectă de admirat, lemn, oameni blonzi, ochi albaștri. Pare liniștit, dar sentimentul că o să se întâmple ceva important e acolo. Estetic, incredibil de estetic. Cam așa începe un film danez. Poate pentru că așa e în Danemarca: frumuseţe și bunăstare. Dar și acolo există o sumedenie de întrebări care nu își au răspunsul, pentru că altfel nu s-ar justifica puterea, profunzimea, măiestrimea și viteza cu care danezii fac filme. La noi, noul val de regizori ne-a facut conștienţi de mizeria în care băltim; abia pe urmă au apărut întrebările ceva mai adânci: ce e vina, și cum și cine o împarte? Cât de multă nefericire și câtă înfrânare sunt într-o relaţie? Dragostea de mamă – minune sau boală? Dar în cazul danezilor, poate din cauza soarelui puţin, poate din cauza civilizaţiei, poate pentru că și-au răspuns deja la unele întrebări, poate din cauza istoriei, problemele pe care le însămânţează sunt unele pe care nu le auzi des, măcinătoare și extrem de dureroase: Nu ar trebui să fie amuzant pentru ceilalţi sacrificiul cuiva? Ce e de făcut cu răutatea din noi? Nu cumva ne place să nu fim liberi pe deplin, pentru că așa putem să aruncăm vina și responsabilitatea pe cei care ne conduc? E instinctul sexual mai puternic decât cel matern? Dragostea pentru copiii noștri nu ne face un pic monștri? E ok cum au ajuns foștii vikingi? E clar că pentru a se naște asemenea întrebări, trebuie să faci un pic de artă. Cum au ajuns aici? Păi au început chiar în primii ani din secolul al XX-lea și în 1920 erau cei mai tari din Europa în cinematografie. A urmat o perioadă de stagnare, apoi o perioadă hippie în care mai toate filmele erau dacă nu porno, 012 — Numărul 10

măcar softporno, a urmat înfiinţarea Institului Danez de film care a încercat să schimbe asta, au urmat primele Oscaruri pentru film străin, Dogma 95 (un manifest creat de Lars von Trier și Thomas Vinterberg, care s-a născut ca răspuns la direcţia în care Hollywoodul ducea cinematografia și care își propunea printr-un set de reguli stricte – vows of chastity – reintroducerea realismului absolut), expansiunea lui von Trier, premii la Cannes, alt Oscar. Și așa ajungem în zilele noastre, în care cinematografia daneză e iarăși una dintre cele mai puternice din Europa. Și poate singura cinematografie din lume care își permite să pună astfel de întrebări. Așa că dacă ţi-ai luat porţia de liniște sufletească, dacă nu te mai mulţumesc poveștile frumoase, dacă ţi-ai răspuns la niște întrebări și vrei să te caţeri mai sus în vârful piramidei lui Maslow, dacă ai chef de ceva mai deep, nu rata ultimele prospături venite din Danemarca: "The Hunt" și "A hijacking". FILM: The Hunt - Thomas Vinderberg. PE SCURT: Un educator divorţat și care nu-și vede copilul pe cât de mult ar vrea e acuzat pe nedrept că a abuzat o fetiţă din clasa lui. Fetiţa celui mai bun prieten. Și cum, în comunitatea lor rurală, în care am visa cu toţii să trăim, deveneai bărbat atunci când îţi luai permisul de vânătoare, masculii alfa încep vânătoarea educatorului. ÎNTREBARE: Nu cumva ne cam isterizăm gratuit când vine vorba de siguranţa copiilor noștri? FILM: A hijacking - Tobias Lindholm. PE SCURT: Un vas de danezi e capturat de piraţii somalezi, care cer CEOului companiei 15 milioane de euro răscumparare pentru a-i lăsa liberi pe oameni. CEO-ul, un business man impecabil, trebuie să negocieze acum viaţa angajaţilor săi și e dispus să le dea un sfert de milion somalezilor. Urmează cinci luni de

telefoane și un curs de negociere cum nu se predă nici la Harvard. DE CE: Foarte ușor putem să fim siguri că la adăpostul capitalismului și al succesului nu vom fi nevoiţi să avem de-a face cu ultimii muritori de foame. Și când se întâmplă asta, jocul se desfășoară după regulile lor și nu mai contează nimic din ce am învăţat prin școli. Și pentru măiestrie regizorală. ÎNTREBARE: Nu ar trebui să le fie rușine danezilor, ca urmași ai vikingilor, de cum au ajuns? 10 filme cu întrebĂri interesante » Babette's feast, 1987, Gabriel Axel » Pele the conqueror, 1987, Billie August » The Celebration, 1999, Thomas Vinderberg » Dancer in the dark, 2000, Lars von Trier » Dogville, 2003, Lars von Trier » After the wedding, 2006, Susanne Bier » Melancholia, 2011, Lars von Trier » In a better world, 2011, Susanne Bier » The Hunt, 2012, Thomas Vinderberg » A hijacking, 2012, Tobias Lindholm

Numărul 10 — 013

Cultură

Ce poŢi face cu 100 DE dolari? Angela Naghi

Text Alexe Popescu

Foto

Îţi poţi lua o jumătate de iPod nano. Poţi achiziţiona o bicicletă second-hand, fără șa. Sau un toc de pantofi Louboutin. Sau zece procente dintr-un bilet de avion București – NY. Sau... să-i folosești pentru capitalul startup-ului tău. Chiar e posibil să începi un business de succes cu doar 100 de dolari? Chris Guillebeau, autorul cărţii "Startup de 100$, ne demonstrează în câteva sute de pagini că... se poate!

Despre ce este "Startup de 100$"? Cartea este despre microafacerile de succes, aducând în discuţie o modalitate prin care poţi reinventa felul în care îţi câștigi existenţa, făcând ceea ce-ţi place. Este un ghid care enumeră pașii identificaţi în peste 1.500 de startup-uri care au urmat următorul pattern: » investiţie mică la înfiinţare » venit net de cel puţin 50.000 de dolari pe an » mai puţin de cinci angajaţi » să fie pe baza modelului "Urmează-ţi pasiunea!" (valorificarea hobby-urilor și a intereselor personale) » antreprenorul să nu aibă abilităţi speciale

Cine e Chris Guillebeau? Antreprenor, călător și scriitor. Până la 35 de ani a reușit să viziteze aproape toate ţările din lume, inclusiv România. Voluntar, blogger, speaker, gazdă a World Domination Summit. 014 — Numărul 10

De ce 100 de dolari? Într-o eră în care tehnologia ne oferă o platformă de milioane, a împrumuta bani pentru deschiderea unei afaceri este astăzi o variantă complet opţională.

Câteva idei dezvoltate în carte: » Căutarea libertăţii personale rezidă în urmărirea oferirii de valoare celorlalţi. Pune-ţi întotdeauna întrebarea: "Cum pot să-i ajut mai mult pe oameni?" » Concentrează-te non-stop pe punctul de convergenţă dintre ceea ce-ţi place să faci și lucrurile pentru care alţi oameni sunt dispuși să plătească » Leagă-ţi produsul sau serviciul de beneficii atractive, nu de caracteristici plictisitoare

» Descoperă ce își doresc oamenii și găsește o cale prin care să le oferi acest lucru » Acţiunea bate planificarea. Folosește planul de afaceri de o pagină » Descoperă o modalitate prin care să ai parte cât mai repede de prima ta vânzare. Apoi lucrează pentru a îmbunătăţi lucrurile care merg și ignoră lucrurile care nu merg » Nu-i nimic în neregulă dacă rămâne o afacere mică în mod deliberat

Numărul 10 — 015

Mixuri româneȘti Antreprenoriatul creativ înseamnă business din pasiune. Și când vorbim de sentimente care clocotesc, sigur atingem și aria gătitului sau a muzicii, teritorii care nasc scandaluri și dispute între oameni. Iar tehnologia se încadrează la marele fix când vorbim de startup-urile din ultimii ani. Despre aceste trei domenii și despre afaceri creative care s-au născut în lumea culinară, muzică și tehnologie ne povestesc cei de la mixtopia.ro.

Cooking Povestea magiunului de Topoloveni a pornit de la o ambiţie a Bibianei Stanciulov, care se săturase să vadă cum austriecii și nemţii îi revindeau produsul mai scump și cu un adaos considerabil de zahăr. Astfel, în fabrica pe care a clădit-o cu greu, a etichetat borcanele, nemailăsând loc de îndoială... Oamenii aveau de-a face cu un produs 100% românesc și natural. Magiunul de Topoloveni este atestat de Comisia Europeană ca marcă protejată, asigurând consumatorii de calitatea acestuia. Mai mult, magiunul de prune are cei mai puternici endorseri, mai exact pe Principele Radu Duda și pe Principesa Margareta, asta după ce brandul Topoloveni a trecut testul și a ajuns în farfurioarele Casei Regale. Vă invităm să savuraţi acest produs, transformat într-un adevărat brand naţional, sub forma unei prăjituri:

016 — Numărul 10

Prăjitură cu magiun de prune Topoloveni Ingrediente: Pentru blat 200 g unt 5 ouă 200 g zahăr + 5 linguri zahăr 1 linguriţă esenţă vanilie 100 g magiun de prune Topoloveni 170 g făină 1 linguriţă praf de copt Pentru glazură 300 g cremă brânză 100 g zahăr pudră Începeţi cu blatul. Separaţi gălbenușurile de albușuri, iar pe acestea din urmă le spumaţi cu cele 5 linguri de zahăr. Într-un alt bol mixaţi untul cu zahărul, până obţineţi o cremă pufoasă. Adăugaţi câte un gălbenuș și amestecaţi la viteză mică. Puneţi albușurile bătute spumă și vanilia. Apoi, cu ajutorul unei linguri, puneţi câte puţin gem de prune. Amestecaţi ușor, până când compoziţia prinde o culoare ruginie, semn că gemul s-a contopit cu restul ingredientelor. Cerneţi făina și praful de copt direct deasupra vasului și amestecaţi cu o spatulă, pe verticală, până ce o înglobaţi pe toată. Turnaţi compoziţia într-un vas uns cu unt și tapetat cu făină și coaceţi 30 de minute la 180 grade C. Cât timp se coace blatul, preparaţi glazura care va transforma prăjitura într-un soi de cheesecake special. Puneţi crema de brânză într-un bol și mixaţi-o cu zahărul pudră. O ţineţi la rece cât timp se coace blatul și nu o folosiţi decât când acesta se răcește. După ce îmbrăcaţi blatul în crema de brânză, puneţi prăjitura la frigider și lăsaţi-o cel puţin o oră pentru ca glazura să se întărească și pentru ca gemul de prune să înmoaie ușor textura blatului.

Cârnaţii de Pleșcoi sunt ca niște produse mitice. Există atâtea legende despre aceste produse, unele care îl implică chiar și pe Napoleon, iar altele în care eroi sunt haiducii cu apucături de Robin Hood. Un adevăr indiscutabil este că acești cârnaţi sunt produși doar în zona Pleșcoi-Berca, după o reţetă transmisă din generaţie în generaţie. Secretul lor stă în modul de preparare: carne și seu de oaie, tocată cu barda, condimentată cu usturoi, cimbru, busuioc și sare, umpluţi în membrane naturale de oaie. Cârnaţii sunt afumaţi cu lemn de fag, iar gustul lor este inconfundabil, mai ales după ce bulgarii și sârbii au adus un upgrade reţetei originale: ardeiul iute. Ca un adevărat brand care se respectă, și cârnaţii de Pleșcoi sunt atestaţi drept produse românești tradiţionale. Și dacă tot vorbim de tradiţii culinare, ce ziceţi de o varză la tigaie cu cârnaţi de Pleșcoi? Varză la tigaie cu cârnaţi de Pleșcoi Ingrediente: 1 varză medie 2 căţei usturoi 100 ml ulei 3 cârnaţi de Pleșcoi 1 linguriţă cimbru uscat piper negru după gust 1 linguriţă boia de ardei dulce 2 linguri sare grunjoasă 100 ml borș acru Îndepărtaţi primul înveliș al verzei, iar apoi tăiaţi-o în două și tocaţi-o. O frecaţi cu sare grunjoasă și apoi treceţi la tocat cârnaţii. Puneţi ulei la încins într-o tigaie mai mare. Adăugaţi cârnaţii tăiaţi rondele și usturoiul. Lăsaţi aproximativ un minut, doar ca să se rumenească. Adăugaţi jumătate din cantitatea de varză și amestecaţi. Când varza își pierde din volum, adăugaţi și restul. Amestecaţi bine și adăugaţi piper negru, boia de ardei dulce și cimbru uscat. La final, adăugaţi borșul și lăsaţi să fiarbă, acoperind tigaia cu un capac, încă 10 minute. Varza va avea un gust dulce-acrișor, iar cârnaţii rumeniţi vor fi ușor crocanţi.

MUZICĂ Fabrica Hora S.A. din Reghin, vărul îndepărtat al lui Stradivarius La Reghin există un loc unde munca lutierului Vasile Gliga ne aduce cu un pas mai aproape de faimoasa vioară Stradivarius. Maestrul instrumentelor cu coarde din Transilvania a ajuns pe poziţia a 11-a în catalogul producătorilor de viori din toată lumea, clasificare apărută la Cremona, orașul legendarului Stradivarius. Anual, de la Reghin, din fabrica Hora S.A., ies aproximativ 40.000 de instrumente muzicale cu coadă și arcuș, care pleacă apoi într-o călătorie prin lume, făcând din pasiunea lutierului Gliga o afacere cu adevărat profitabilă. Tradiţia a început din codrul românesc în care se găsea lemn de paltin, ideal pentru construcţia viorii. Profitând de cadrul natural, Vasile Gliga a continuat tradiţia zonei, dezvoltând un business care încă răsună.

GADGET De la români vine primul meniu pe Instagram Cu un hashtag pe Instagram nu se face primăvară, dar poţi să faci un meniu online. Au demonstrat acest lucru trei români care au avut ideea de a crea un hashtag pentru un restaurant, denumire care a devenit apoi meniul online al unui

Misbits, discuri la raft Misbits e locul de unde pasionaţii de muzică electronică își pot cumpăra discuri fără să mai depindă de comenzi online, taxe, întârzieri și altele. Acesta e locul în care te simţi ca într-un record store din filme, buticul unde găsești vinyluri cu muzică electronică, în primul rând, dar și alte genuri pe placul melomanilor. Ideea și creaţia îi aparţin Ioanei Pârlog, DJ cu șapte ani de activitate, care se săturase să își comande muzica din străinătate. Așa că a umplut rafturile micului magazin din Făinari cu discuri noi și second hand, materie primă pentru DJ-i, dar și obiecte de colecţie pentru nostalgicii muzicii ascultate la pick-up. Astfel, Misbits a transformat pasiunea într-un business de nișă. Viitorul e on side B, așteptăm să vedem cum sună.

restaurant din New York. Clienţii veneau în restaurant și, dacă nu știau ce să aleagă, verificau pozele de pe Instagram și puteau apoi să se hotărască. De asemenea, fiecare client putea să contribuie la acest meniu cu o nouă poză, același fel de mâncare, altă perspectivă. Ideea a fost apreciată de publicaţii de succes precum Huffington Post, Wall Street Journal și altele, iar creatorii, Raul Mândru, Mihai Botărel și Mihnea Gheorghiu, au lansat astfel o nouă tendinţă de succes pentru marketingul restaurantelor. Summify, agregatorul de știri care a cucerit Twitter-ul În urmă cu doi ani, apărea o unealtă care investiga tot conţinutul unui om de pe Twitter, Facebook și din feed-ul de RSS și care apoi îi livra cinci articole, fix acele materiale din reţelele sociale și de conţinut care să fie de interes pentru internaut. La nici un an după lansarea produsului dezvoltat de doi români, Mircea Pașoi și Cristian Strat, Twitter-ul cumpără Summify, agregatorul care făcea viaţa pe internet mai ușoară și mai frumoasă. Creatorii anunţă cu mândrie că fac parte din echipa Twitter, se mută în San Francisco, iar acum așteptăm următoarea mișcare. Numărul 10 — 017

DESIGN

O cafea, LA Origo Irina Florea

Text

Este un loc pe Lipscani, dar care nu este în aglomeraţia din Centrul Vechi, este mereu plin, dar este foarte liniștit, nu primești un meniu, dar poţi să bei multe bunătăţi din cafea sau cu alcool. Origo s-a deschis în primăvară într-un spaţiu atent amenajat pe Lipscani, la numărul 9. La cele câteva mese umbrite de pe trotuar miroase aproape mereu a cafea proaspăt prăjită, iar mesele dinăuntru sunt luminate de abajururi în formă de ceașcă de cafea. "Mi-am dorit să creez un loc în care oamenii să își schimbe percepţia asupra cafelei, prin prisma experienţelor pe care aceasta le poate oferi. Origo s-a născut din dorinţa de a bea o cafea bună în București, cu scopul de a educa prin gust și de a demonstra că dacă oferi calitate, lucrurile nu au cum să nu meargă. De asemenea, este locul în care mi-am dorit dintotdeauna să lucrez", povestește Mihai Panfil, unul dintre proprietari. Origo este 100% un business românesc și vine în completarea proiectului Barmania (www.barmania.ro), pornit acum 5 ani de Mihai Panfil și Bogdan Nicolae. La Origo se folosesc cafele de "origin", boabele verzi vin de la unul dintre cei mai importanţi importatori internaţionali care se ocupă strict de cafea de specialitate. De asemenea, o dată pe lună, echipa de aici ia și cafea prăjită de la cei mai buni prăjitori din lume, din dorinţa de a se educa și de a analiza diferite stiluri de prăjire. Cafeaua de la Origo o mai poţi găsi la Manarola, în Constanţa. Dacă ajungi seara la Origo, poţi să alegi unul dintre cocktailurile sofisticate și pline de bună dispoziţie, care se schimbă cam o dată la două luni. Ultima oară am încercat un Hoola Zombie care a venit la pachet cu tot felul de "props-uri", printre care și un "lei" - ghirlandă din orhidee, 018 — Numărul 10

menită să te teleporteze într-o vacanţă exotică. Și chiar m-am simţit ca pe o plajă îndepărtată, sorbind din romul cu arome de fructe și cu multă gheaţă. Despre amenajarea cafenelei s-a vorbit mult, iar fotografiile cu decorul construit din ceșcuţe de cafea de la Origo au făcut turul blogurilor de design. "Am știut ce ne dorim și ce vrem să regăsim atunci când intrăm în acest coffee shop, însă am avut și un mare noroc să găsim echipa perfectă de arhitecţi care să dea viaţă visului. Am creat acest proiect împreună cu Dan Enache de la Lama Arhitecture. Am vrut ca spaţiul să fie simplu, modern, toată atenţia să fie concentrată către bar și cafea. Și de aceea am creat barul de zi pentru cafea, cu atributele lui, și barul de seară, care cucerește cu alte detalii specifice. Mobilierul și decoraţtiunile sunt făcute special pentru aici: bar, mese, ceșcuţele folosite creativ pentru sistemul de iluminare, băncuţa", povestește Mihai. De toată partea de branding și PR a Origo s-a ocupat echipa Fantazia PR Boutique.

În cifre • Până în prezent, la Origo s-au consumat în jur de 400 kg de cafea; • În România, conform statisticilor, se consumă aproximativ 3,4 kg/persoană/ an, iar 85% din consum este acasă; • La Origo găsești 4-5 feluri de cafea. Preţul este cuprins între 15 și 24 lei/100 gr; • Origo = 2 barmani + 4 bariști + 1 prăjitor + 2 ajutoare = 7 oameni.

Numărul 10 — 019

Mihai panfil, Managing Partner Origo Coffee Shop și Head Barista Institute, The Magazine: Cine alege cafelele pe care le aveţi la Origo? Mihai Panfil: Cafeaua este aleasă de noi. În prima fază cerem monstre, apoi le degustăm, și în funcţie de analiza finală, facem alegerea. ITM Cine creează reţetele de cocktailuri? MP: Ne place să schimbăm meniul de cocktailuri, pentru că ne place să experimentăm. Reţetele sunt create de noi, echipa care lucrează la Origo. Împreună căutăm ingrediente, degustăm și selectăm idei frumoase pe care apoi să le transformăm în cocktailuri concept. ITM Ce planuri de extindere aveţi? MP: Ne dorim foarte mult să dezvoltăm prăjitoria, pentru a putea oferi o cafea bună tuturor iubitorilor de cafea, pentru acasă. De asemenea, vom dezvolta un serviciu de catering pentru cafea. ITM Ce vânzări v-aţi propus pentru primul an – primii trei ani? MP: Ne-am propus să dezvoltăm obiceiul de a bea cafea, dimineaţa, înainte de birou. Acest lucru a început să se întâmple, foarte mulţi dintre musafirii noștri ne vizitează în prima parte a zilei. Primii doi ani vor fi de stabilizare și dezvoltare. Nu ne dorim să obţinem acest lucru prin a crea alte coffee shopuri, ci prin dezvoltarea prăjitoriei și a cateringului. Origo este un loc special, în care ne-am adunat toată pasiunea și plăcerea de a face și de a bea cafea. Nu o putem multiplica, o putem doar îmbunătăţi. ITM Ce vindeţi mai mult: cafea preparată la voi, cafea nemăcinată, alte băuturi? MP: Cel mai mult se cer espresso și preparatele derivate din el, respectiv cappuccino, flat white, latte, macchiato. Apoi, există un interes sporit și pentru brew, iar ceaiurile reprezintă și acestea un aspect important din vânzări. ITM Ce aţi mai aflat despre obiceiurile de consum ale românilor, în ceea ce privește cafeaua, de când aţi deschis Origo? MP: Din studiile pe care le-am consultat de-a lungul anilor, știam cu siguranţă că românii sunt consumatorii de cafea 020 — Numărul 10

la ibric, iar consumul în oraș este foarte redus, până la de zece ori mai mic decât în alte ţări europene. La Origo am întâlnit însă persoane foarte pasionate de acest domeniu, cu espressoare acasă, oameni care cumpărau online cafea de specialitate de la coffee shopuri din afară.

Origo înseamnă origini: folosim cafele de origini, care au personalitate din punctul de vedere al profilului aromatic; creăm cocktailuri după principii clasice, care stau la baza originii bartendingului; aici se naște pasiunea pentru cafea; totul inspiră simplitate. – Mihai Panfil

Numărul 10 — 021

DESIGN

În gr~dina Beautyfood Irina Florea

Text

cornelbrad.com Foto

Am mâncat la Beautyfood într-o duminică, când gătea, ce-i drept, un bucătar invitat – Bogdan Răileanu, care are și blogul "de Pamplezir". Supă potrivit de cremă de dovleac, ragu alla napoletana – cu cea mai bună carne pe care am mâncat-o în ultimii doi ani și la desert o tartă de m-am dus și eu să fac acasă. Dar ca să nu rămânem cu gândul la ce mirosea perfect în farfurie, mă întorc la Beautyfood. Un restaurant mic, recent deschis pe Batiștei 23, într-un spaţiu care și înainte a găzduit un restaurant. Grădina cu mese de le numeri pe degetele de la o mână și barul luminos din interior te fac sigur să te întorci să mai încerci ceva. Mi-am lăsat curiozitatea gâdilată de numele suficient de nu știu cum și am întrebat-o pe Elena Platon, proprietara, cu ce gânduri a pus pe picioare locul din buricul Bucureștiului. "Când am văzut filmul «Chocolat» cu Juliette Binoche și Johnny Deep, mi-am închipuit ce bine mi s-ar potrivi mie rolul de gazdă într-un mic bistro. Trebuie să recunosc că la vremea aceea mă interesa mai puţin aspectul gastronomic și mai mult șarmanta proiecţie a mea în rochie de flanel asortată cu stiletto roșii, zâmbind și sporovăind cu clienţii casei.[...] În ianuarie 2013, de ziua mea, am primit cadou un 022 — Numărul 10

Programul este 9:00-22:00 (ultima comandă la bucătărie), de marţi până duminică. Lunea este zi liberă. www.facebook.com/ beautyfood23

e-mail, de la persoana care a ţinut cont de răspunsul meu la întrebarea «Ce ţi-ar plăcea ţie mai mult și mai mult să faci?». E-mailul avea atașată identitatea locului despre care vorbim acum: «Beautyfood» cu logo roșu!". Fără un buget în spate și îndemnată de prietenul cu logo-ul, Elena a căutat un spaţiu perfect, a găsit locul unde fusese "Violeta’s Vintage Kitchen" și imediat după toate acestea a găsit și o sursă de finanţare. Beautyfood a fost gata amenajat pe 20 aprilie, a "rodat" bucătaria și meniul cu prieteni apropiaţi, iar pe 1 iunie s-a deschis pentru public. Acţionari sunt Elena Platon și Nicu Stăncescu, iar bucătar-șef, Lucian Petre, tânăr absolvent de știinţe politice, pasionat de gătit și cu experienţă acumulată la Cardiff, Anglia. Meniul se schimbă o dată la trei luni, iar la 1 octombrie s-a lansat meniul de toamnă/iarnă, păstrând feluri din meniu care au avut succes la public, cum ar fi: Burger del Barrio, sandwich Reuben, Wrap cu pui marocan. Duminica, gătește mereu un alt prieten/invitat. "Facem community cooking în fiecare duminică. Avem un bucătar/prieten priceput la gătit, invitat, care propune un meniu, noi îl promovăm și astfel în fiecare duminică ne găzduim prietenii care încearcă

Echipa Beautyfood Elena Platon – Proprietar, zisă și Beautyșef Ana Mohora – Manager Gabriel Tudor – Barmanul prieten Echipa din bucătărie, condusă de Lucian Petre - Beautychef

feluri care nu sunt în meniul nostru obișnuit. Cel mai recent, am avut duminica «Ricchi e Poveri», când ne-a delectat «De Pamplezir» cu supă de dovleac cu Star Anise, Ragu Napoletana și tartă cu pere frangipane. Vinerea facem mici petreceri cu muzică pusă de DJ invitaţi, livrăm mâncare pentru câteva locuri din București și participăm cu bucătărie mobilă la evenimente. Un eveniment recent la care am participat a fost Summer Well. A fost o experienţă foarte bună pentru noi și foarte plăcut să fim faţă în faţă cu o mulţime de clienţi cărora le-am citit încântarea, de la prima îmbucătură. Planul pentru succes este ambianţa plăcută și prietenoasă, servicii corecte, mâncare

bună și oameni frumoși", povestește Elena. Amenajarea restaurantului a fost făcută de Ionuţ Croitoru – Bir. Arh. Tailors. Conceptul arhitectului pentru spaţiu a pornit de la numele Beautyfood, oglindă (pentru beauty) și faianţă (pentru food). "Am moștenit un moncharge pe care l-am dezvelit și l-am lăsat aparent, astfel încât clienţii pot vedea cum «mâncarea coboară din cer». Barul este placat cu faianţă și farfurii, iar iluminarea este făcută cu cabluri textile de care atârnă graţioasele becuri Plumen", explică Elena. Numele restaurantului a fost dat de Sorin Trâncă (Friends Advertising), iar logo-ul este desenat de Radu Manelici. Numărul 10 — 023

Echipa Sloop

BRANDING

Melania Damian – business leader Ioana Toderică – strategic brand manager Claudia Gavrilov – brand & trade marketing specialist

Cât ai spune Sloop Irina Florea

Text

Le bem atât de firesc din juice-barurile din alte orașe europene sau atunci când ni le facem acasă din orice pare că se va amesteca într-un blender. Dar, cu toate astea, nu suntem obișnuiţi să le putem cumpăra din magazin sau dintr-o cafenea. Smoothie-ul este o băutură făcută din fructe, care conţine cel puţin 50% piure de fructe. La noi, a deschis rafturile pentru această categorie a smuti-urilor, Sloop. Imediat ce ajungi într-un aeroport european, frigiderele au două-trei branduri de smoothie, iar printre baruri și restaurante sigur dai peste un local unde se fac sucuri și smoothie-uri proaspete. În România, fie îţi faci singur acasă, fie ai noroc să dai peste un local unde se prepară sucuri din fructe. În magazine oferta este aproape inexistentă. Sloop s-a lansat în aprilie 2013, în trei variante de smuticeală de fructe – pere și mere, vișine și banană, piersică și mango. Toate au ca bază sucul de mere și sunt fabricate în Austria. Sloop a pornit din dorinţa de a lansa un produs din fructe proaspete, mai ales că 68% dintre români consumă zilnic fructe proaspete. "Analiza pieţei 024 — Numărul 10

românești și în special a ofertei în segmentul fructe/legume proaspete, studiul grupului ţintă, ce comportamente de consum are, nevoile nearticulate, plus performanţele diferitelor segmente în Europa ne-au îndreptat spre fresh și smoothie", explică Melania Damian, business leader Sloop. "Conceptul de marcă pe care l-am dezvoltat la www.cube-inovation.com e mai bine susţinut de un produs inovator ca smoothie". În România, piaţa este dominată de sucuri

făcute din concentrate, iar majoritatea au aditivi pentru îmbunătăţirea gustului sau a valorilor nutriţionale. Conceptul de "NDC", "Nu Din Concentrat" ("NFC" în engleză, "Not From Concentrate") nu este cunoscut de români. De aici derivă și o problemă de credibilitate cu care se luptă Sloop, care spune "din toate inimile de fructe" că este "NDC". "Oamenii au prejudecăţi și au devenit sceptici din cauza atâtor promisiuni "neclare" ale mărcilor. Toată lumea se întreabă «Ce înseamnă 100% natural ?»", spune Melania.

"Noi am ales calea cea dreaptă și onestă, fără concentrate, aditivi sau zahăr. Chiar nu e nevoie, fructele, așa cum sunt, au toate bunătăţurile de care avem nevoie. Pentru ca termenul de valabilitate să poată fi de 21 de zile, se folosește un sistem special de îmbuteliere." Smuti e o categorie aproape inexistentă în România, dar foarte atractivă și gustoasă! La momenul lansării Sloop, doar 55% din publicul ţintă declara că știe ce înseamnă "smuti/ smoothie", explică Melania. Dacă în nordul Europei

atent selecţionate după indicatori preagreaţi, cum ar fi gustul, textura, postgustul etc.", explică Melania. "Portofoliul de inovare va fi larg și complex, deci ritmul și succesiunea lansării reţetelor noi se va face conform strategiei de dezvoltare a mărcii, relativ la nevoia de a dezvolta și lansa produse noi", completează ea. Sloop se distribuie în București, atât în mici băcănii și cafenele - Băcănia Veche, Târgul Domnesc, Pukka Food, K-Life, cât și prin marii retaileri – Carrefour și Cora. Treptat, Sloop va ajunge și în alte orașe, care au un grad afinitate mare pentru un astfel de produs inovator.

În cifre* • 98% cred că fructele și legumele nu trebuie să lipsească din alimentaţia zilnică • 91% cred că fructele și legumele trebuie consumate crude • 70% cred că smuti contribuie la menţinerea unei diete echilibrate și sănătoase (la nivel declarativ) • 46% preferă smutiurile drept posibilă gustare • 24% preferă smutiurile pentru experienţa gustului *Studiu realizat de în perioada 28.07.2012 – 6.08.2012, pe un eșantion de 102 persoane

Sloop e de găsit, în București, la: The Institute, Știrbei Vodă, nr. 104 -106 Jái Bistrot, Griviţa, nr. 55 Acuarela, Str. Polonă, nr. 40 Crayon, Intrarea Mieilor, nr. 17 Institutul Francez, Bd. Dacia, nr. 77

5 porţii zilnice de fructe și legume De ce avem nevoie de 5 porţii zilnice de fructe și legume? Pentru bunătatea lor integrală și vitamine, minerale și fibre care să ne menţină sănătoși și plini de energie, ca să nu mai vorbim de aspectul radiant și buna dispoziţie. Cât înseamnă o porţie? Cam cât încape într-o mână. Adică o legumă sau un fruct mediu, câteva mai mici sau 80 de grame dacă preferi cifrele exacte. În total, un om în toată firea are nevoie de 400 de grame de fructe și legume proaspete în fiecare zi. Cum te ajută Sloop? Îţi dă 2 din cele 5 porţii de fructe și legume în fiecare smuti Sloop. Fără șmecherii. Pentru că smuti Sloop e făcut din fructe proaspete întregi stoarse sau zdrobite și nimic altceva. Are în el chiar și pulpa și fibrele fără să adăuge concentraţi, coloranţi, arome sau alte răutăţi. Pe scurt, Sloop egal fructe de băut. Agită-l tare și bea-l repede! 2 din 5! Slup-slup-slup!

există o cultură a sucurilor proaspete de portocale și din alte fructe, în România orice producător de astfel de băuturi trebuie să își asume și o parte de educaţie a publicului. Reţetele de Sloop au pornit de la briefurile Melaniei și au fost realizate în colaborare cu Cătălin Bilbie, de la Expergo (www.expergo.ro). "Pe baza analizei preferinţelor senzoriale ale publicului local am setat clar obiectivele de performanţă și senzoriale ale variantelor care trebuiau dezvoltate. Spun asta pentru că aceste variante au fost

Sloop · Îţi dă 2 din cele 5 porţii de fructe și legume zilnice recomandate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii · Are bunătatea integrală și gustul delicios a cel puţin 4 tipuri de fructe · Conţine fibre și fiecare sticlă de smuti Sloop îţi oferă o parte importantă din necesarul zilnic de Vitamina C Numărul 10 — 025

DESIGN

Vin’ la Domenii, negustori pentru cunosc~tori Maria Neneciu

Text roald aron

Foto

Pe un colţ de stradă, în zona Domenii, s-a deschis în vară un magazin la intersecţia gusturilor și a pasiunilor. O curte mică și umbroasă te introduce treptat într-un univers al desfătării și al opţiunilor. Vin’ la Domenii s-a născut din pasiunea pentru discuţiile lungi, acompaniate de produse de calitate și de oameni care știu să le aprecieze, și din dorinţa de a privi la viitor cu optimism și cu un pahar de vin bun în mână. Am stat de vorbă cu Costel Popa, unul dintre cei doi proprietari ai micului magazin, despre gusturi, opţiuni, umanism și bucuria de a fi ajuns unde trebuie. Ce este Vin’ la Domenii? Vin’ la Domenii este o plăcere. Plăcerea se numește vin și se bea după gust. Pentru asta a fost amenajat un colţ de piaţă (Domenii), într-o casă construită prin anii ‘30, odată cu cartierul ce poartă același nume și care de la început a avut acest scop nobil, și anume comerţul cu ridicata. La intrare ne întâmpină, în loc de preș, un "BUN, VENIT" atent ortografiat în gresia originală, deoarece virgula cade perfect între bun și venit, de parcă ar fi două entităţi separate, de sine stătătoare, adică bun e bun și de venit oricum ai venit, deci nu în sensul obișnuit de poftiţi, 026 — Numărul 10

fiţi bineveniţi, ci mai degrabă de "bine că ai venit", ai nimerit unde trebuie! În rest, vinuri 70% românești, 30% de aiurea, la preţuri cel puţin decente. Când și cum a început afacerea? Ideea a început odată cu consumul. Cunoscător și pasionat nu se poate să devii decât după multă practică. Poate că și viaţa a jucat un rol, cine știe? Important de știut este că, din când în când, un vin bun ne face mai buni și ca să fim mai buni merită să sacrificăm câteva zeci de lei. Așa încât noi am sacrificat multe zeci de lei pe altarul bunătăţii. În rest, sunt chestiuni practice și acest spaţiu perfect pe care l-am vânat vreme de aproape doi ani. Care este filosofia după care vă ghidaţi? Ce vă doriţi de la acest magazin? Principalul scop este de a împărtăși beneficiile vinului ca metodă de

emancipare, întâi de sub tirania berii și a vodcii, apoi a femeilor, respectiv a bărbaţilor, după caz. Cred că putem aspira la un nou umanism, viaţa în general părând mai frumoasă dacă vinul este mai bun. Ce oameni vă trec pragul? Sunt oameni care iubesc vinul bun și tot ce poate el să ne aducă, ca un soi de poezie de vârstă mijlocie. Oameni care vor puţină inspiraţie. Asta înseamnă foarte mult. Ce furnizori/produse găsim la voi? La noi găsiţi creatori, nu furnizori. Oameni și vinuri pe care le-au realizat pornind de la aceeași pasiune pentru un vin bun. Ce înseamnă asta? Ce a făcut crama Știrbey să producă vinurile Știrbey? Dar cei de la Corcova? Dar creatorii celebrului Prinţ Matei? Dar Smereneia cea lipsită de smerenie? Probabil că și orgoliul joacă un

Vin’ la Domenii Strada Alexandru Constantinescu nr. 2, București 0729 882 904 andrei@vinladomenii.ro

rol, dorinţa de a produce bucurie celor din jur prin vinul astfel creat. Sunt vinificatori care au pornit de la început cu această dorinţă de a face puţin și bun, alţii au vândut borș ani buni, dar în ultimul timp și-au dezvoltat și vinuri premium cu un anumit succes, așa cum au făcut cei de la Jidvei sau Murfatlar. Pentru noi este important să-i atragem pe cei care doresc un vin corect, plăcut. Pentru vinurile mai scumpe și de ocazie, vrem să facem promoţii periodice în care să-i tentăm pe amatorii de vinuri să meargă și către karma vinurilor, mergând pe o marjă de profit către zero. Sunt puţini oameni care au disponibilitatea mentală de a da pe un vin mai mult de 80-90 de lei (20 de euro), chiar și cei pentru care această sumă nu contează prea mult. De altfel, e o întreagă discuţie cât valorizează românul vinul și mâncarea de calitate și cât este dispus să investească în ele, chiar și ocazional, spre deosebire de haine sau, mai ales, de mașină. Bagă românii zeci de mii de euro în mașini, dar când vine vorba de vin beau vin vărsat. Sper să convertim cât mai mulţi oameni la vinul de calitate, care poate fi găsit și la preţuri decente.

Cum este piaţa magazinelor specializate în vin la noi și ce credeţi că va aduce viitorul? Vrem să dominăm piaţa de vinuri, măcar piaţa Domenii. Dar până atunci, ne domină Mega Image, Carrefour și vinurile vărsate. La viitor privim cu speranţă și cu un pahar în mână, căci altfel nu putem. Magazinele specializate vor câștiga prin abordarea personală, prin produsele de calitate și prin diversitate. Important este să ne facem cunoscuţi celor care știu că vin înseamnă mai mult decât acrul vin de ţară, atât de apreciat și totuși atât de prost (cu mici excepţii), chiar dacă e considerat natural. De altfel, ne luptăm și cu un set de mitologii pornite dintr-o serie de experienţe nefaste, după ce mult timp vinul îmbuteliat a fost de proastă și de foarte proastă calitate, cu mult prea mult zahăr și arome chimice în el. De aici a rămas oarecum această teamă de a încerca vinul îmbuteliat, însă în ultimii 5-10 ani au apărut o serie de producători români foarte serioși și care oferă vinuri de calitate. Acesta este un teren relativ nou și care se va dezvolta. Numărul 10 — 027

028 — Numărul 10

LUNCH TIME

Expozi]ie Lürzer’s Archive // print advertising beautifies our life // pur [i simplu le lu`m pe cele mai bune. Punct.

Urzeala like-urilor // despre cum comunit`]ile cuceresc online-ul// regate, blazoane, supu[i [i putere de convingere

Blogging, fotografie [i fashion // hainele sunt un mod de extrovertire // pop culture dus la extrem

Vacan]` în Poiana Urban` // peste 70 de forma]ii în line-up

Despre cum s` construie[ti un altfel de prezent // "No matter who you are, most of the smartest people work for someone else"

Numărul 10 — 029

Comunicare

Agenda funda}iei AdPrint Irina Florea

Text

Cunoscut de întreaga industrie de publicitate drept festival dedicat print advertising-ului și în egală măsură datorită ediţiilor ce au avut loc la Brașov, AdPrint s-a transformat anul acesta în fundaţie și continuă să promoveze frumuseţea printului, printr-o serie de proiecte și evenimente. AdPrint a apărut in 1998 ca o manifestare locală dedicată printului și a evoluat într-un festival regional în 2001 și mai apoi european, din 2004. Timp de 13 ani, AdPrint a premiat cele mai bune lucrări de print, outdoor și graphic design. În 2012, AdPrint a lansat provocarea cu mesajul "Save the Print", iar în 2013, odată cu o nouă campanie, "Print advertising beautifies our life", AdPrint și-a extins activitatea în încercarea de a genera, reuni și promova publicitatea în print, graphic design-ul și media printate la nivel internaţional. Noua misiune AdPrint presupune: promovarea publicaţiilor și a publicităţii în print la nivel internaţional; susţinerea jurnalismului de calitate, prin încurajarea abonării la publicaţii printate și prin promovarea publicaţiilor tipărite ca mediu de publicitate; susţinerea inovaţiei în reclamele în print și în folosirea creativă a publicaţiilor tipărite ca mediu de publicitate; creșterea standardelor în disciplinele ce ţin de craft și educarea creativilor; derularea unor campanii de conștientizare a calităţilor printului ca mediu pentru publicitate; promovarea 030 — Numărul 10

printului ca artă și a rolului său de înfrumuseţare a mediului înconjurător. Asta înseamnă că AdPrint a legat prietenii și parteneriate cu publicaţii în print europene, cu organizaţii europene din industria de comunicare, dar și cu o serie de creativi care au aderat la mesajul de susţinere a print advertisingului.

Print advertising beautifies our life Campania "Print advertising beautifies our life" s-a adresat creativilor și agenţiilor din întreaga lume. Acestea au înscris un print sau o serie de printuri care susţin într-o manieră creativă mesajul campaniei, iar juriul, format din Michael Weinzettl, Editor-in-chief, Lürzer’s Archive, Stefan Schmidt, fondator și Creative Director, Dieckertschmidt; Philippe de Ceuster, Partener și Creative Director, Mortierbrigade; Pol Úbeda Hervàs, Senior Art Director, JWT și Gian Carlo

Lanfranco & Rolando Cordova – Senior Creatives, Fred & Farid, au ales opt campanii care au redat cel mai bine mesajul provocării. Cinci din cele șapte agenţii premiate sunt din România, iar Publicis Bucharest a câștigat cu două dintre lucrările înscrise în competiţie. Lucrările câștigătoare vor fi publicate în media internaţionale și incluse în expoziţii itinerante în cadrul festivalurilor de profil. Partenerii media care s-au alăturat campaniei sunt Lürzer’s Archive, El Publicista, Kreativ, Igloo, Decât o Revistă, Zeppelin, BIZ , România Liberă, Academia Caţavencu, Metropotam, Institute, the Magazine. Campania este susţinută de Grolsch, Pepsi și DDB România. În cadrul campaniei "Print advertising beautifies our life" au fost înscrise 114 execuţii/62 de campanii, semnate de către 33 de participanţi, din nouă ţări: Bulgaria, Costa Rica, Croaţia, Germania, Norvegia, Portugalia, Spania, Republica Moldova și România.

Expoziţie Lürzer’s Archive în premieră AdPrint a organizat anul acesta și expoziţia "200 Best Digital Artists Worldwide", în colaborare cu Lürzer’s Archive. Expoziţia prezentată în premieră mondială a avut loc la Palatul Știrbei din București și a reunit cele mai bune lucrări din albumul "200 Best Digital Artists Worldwide", printate în format mare, dar și patru proiecţii cu cele 506 imagini din album, semnate de peste 200 de artiști digitali din întreaga lume. La vernisajul expoziţiei a fost prezent și Michael Weinzettl – Editor in Chief Lürzer’s Archive. Acesta a declarat că "expoziţia conţine cele mai bune exemple din ce poate să facă astăzi arta digitală" și a fost bucuros să vadă lucrările integrate într-un spaţiu alternativ, care reușește să le scoată în evidenţă. "Albumul «Lürzer’s Archive 200 Best Digital Artists Worldwide» s-a născut din nevoia de a face o selecţie riguroasă de lucrări prelucrate digital, acestea fiind din ce în ce mai numeroase și mai spectaculoase", a explicat Michael. "Arta digitală este un instrument prin care poţi crea lumi fantastice, ea reușind să elibereze imaginaţia de orice fel de constrângeri", a concluzionat el. Selecţia lucrărilor din albumul "200 Best Digital Artists Worldwide" a fost făcută de Michael Weinzettl, împreună cu un juriu format din Anne Telford, scriitor și editor, fost Managing Editor al revistei Communication Arts, Michael Jostmeier, decanul Facultăţii de Design din cadrul Georg-Simon-Ohm University, Nuremberg, și Chris Christodoulou, CEO Saddington Baynes. Numărul 10 — 031

Comunicare

Michael Weinzettl, Editor-in-chief, Lürzer’s Archive Aș vrea să îmi povestești puţin despre această expoziţie, dar mai ales despre albumul "Lürzer’s Archive 200 Best Digital Artists Worldwide". Care este ideea din spatele acestui album? Noi aveam deja celebrele albume de fotografie și de ilustraţii, iar cu timpul am observat că sunt din ce în ce mai multe lucrări prelucrate digital, iar calitatea lor era din ce în ce mai bună și s-a simţit nevoia realizării unui altfel de album, care să reunească cele mai bune lucrări digitale. Astăzi, toată lumea, în special în zona de advertising, folosește prelucrarea digitală; ne-am dorit însă să avem în acest album lucrări care nu ar fi putut trăi fără digital și am reușit să strângem o colecţie impresionantă, cred eu. Expoziţia, care a avut loc în perioada 25-29 iulie, la Palatul Știrbei, a fost o premieră mondială pentru noi și ne-am bucurat foarte tare că s-a întâmplat. Și că s-a întâmplat aici. Crezi că era digitală eliberează cumva creativitatea? Cred că îmbogăţește creativitatea pentru că poţi face mai multe lucruri, cu un buget limitat. Sigur, dacă nu ai limite de timp și de buget, ceea ce știm cu toţii că nu există în industria de publicitate, poţi realiza lumi fantastice și fără prelucrare digitală, dar cu siguranţă aceasta este un instrument esenţial și extrem de util și de eficient. Cum a evoluat digitalul în ultimii zece ani și ce te aștepţi să vezi în următorul album de acest tip? Eu sper ca următorul album să fie foarte, foarte diferit. Și va fi, nu îmi dau seama cum, pentru că este foarte greu să anticipezi în acest domeniu, lucrurile se întâmplă atât de repede, nu poţi să știi exact ce se va întâmpla anul viitor sau peste o lună. Schimbarea este evoluţie și trebuie să fii deschis la ea, iar lucrările digitale vorbesc foarte frumos despre acest subiect. Crezi că putem discuta despre democratizarea creativităţii în acest context? Nu, nu neapărat, tot trebuie să fii original, să fii altfel, să ai viziune, nu poate face 032 — Numărul 10

oricine asta, prelucrarea este doar un instrument, ideile rămân și vor rămâne întotdeauna cele mai importante. Problema în publicitate este că oamenii sunt din ce în ce mai greu de impresionat și trebuie să ţinem cont că publicitatea nu este și nu a fost niciodată avangardă. Ea este de fapt foarte aproape de zona comercială, de mainstream, ea urmărește sau ar trebui să urmărească ce se întâmplă în alte domenii, în fashion, film, tot ce înseamnă zona artistică, urbană, subculturi. Cei care stabilesc tendinţele vin întotdeauna dintr-o zonă artistică, de "youth culture", iar odată ce acestea sunt folosite în publicitate, sunt moarte pentru aceste subculturi. Crezi că este greu pentru cei din publicitate să ţină tot timpul pasul cu această cultură "tânără"? Ăsta este jobul lor. Nu cred că este greu, depinde de cât sunt de buni, teoretic pentru un creativ este ceva natural să își dorească să fie informat și să mixeze idei până le transformă într-o comunicare eficientă cu clientul, cu publicul produsului pe care vrea să îl vândă. Cum alegi lucrările pentru aceste albume? Este greu procesul de selecţie? Pur și simplu le luăm pe cele mai bune. Punct. Nu, nu este greu, dar pentru că este un proces subiectiv, nu trebuie să fie neapărat subiectiv în sensul rău al cuvântului. Trebuie să știi multe lucruri, din domenii diferite, dar dacă ești genul de om curios, ăsta nu e un lucru greu. Mi se întâmplă să îmi dau seama ce, de unde e inspirat, un poster pentru ciocolată care transmite aceleași lucruri ca un film anume, de exemplu. Lürzer’s Archive este supranumită "biblia publicităţii". Cât de mult interacţionezi tu cu acest univers? Cât mai puţin posibil, încerc să nu mă leg foarte tare de această industrie sau de oamenii care activează în ea, nu vreau să mă las influenţat, nu mă uit cine semnează o lucrare sau de unde vine, cred că e cel mai corect așa. Dar poţi să îţi dai seama de unde este o lucrare? Există un specific local al creativităţii? Nu. Dacă e bună, nu! În afară de copy,

de limbă practic, un ad grozav este... un ad grozav. Se spunea în lumea advertisingului că este foarte ușor să recunoști o reclamă sud-americană, pentru că are o poză mare și textul și logo-ul mic, dar acum, de exemplu, toată lumea face asta. E adevărat că tendinţa a pornit din Brazilia, unde, pentru că gradul de analfabetism era foarte mare, aveau nevoie să transmită mesajul mai mult vizual, decât prin text. Ulterior, a devenit o reţetă pentru agenţiile de peste tot din lume. Pentru că s-a dovedit eficientă. Crezi că o să ajungem să spunem povești doar prin imagini, din lipsă de timp? Dacă ne gândim la reţelele sociale, tendinţa de a înlocui explicaţiile sau statusurile lungi cu poze este unul evident. Da, asta este o tendinţă clară, oamenii nu mai au răbdare. Am scris și câteva posturi pe tema asta, pe blogul meu, blog pe care, de exempu, scriu niște posturi foarte lungi, iar editorul meu online mă ceartă tot timpul și îmi spune că nu o să aibă nimeni răbdare să le citească. Poate că are dreptate, am ajuns cu toţii să avem un mare deficit de atenţie, dar cred că este pur și simplu modul în care evoluează societatea și va trebui să ne adaptăm. Poate că este și puţin trist. Ţi-au plăcut expoziţia și spaţiul în care a fost ea găzduită? Da, mi-a plăcut foarte tare spaţiul. Eu locuiesc în Berlin, așa că sunt obișnuit cu folosirea unor spaţii alternative în scopuri culturale. Mă încântă însă aici, în București, că încă este ceva autentic. Să vă bucuraţi de asta cât mai puteţi. În Berlin, de exemplu, spaţiile alternative, industriale, ciudate au fost atât de utilizate și de promovate încât a devenit un brand de oraș, iar turiștii fac prea multe poze, iar când se întâmplă asta, curentul s-a dus, pentru că își pierde din autenticitate. Devine mainstream. Asta seamănă puţin cu discuţia de mai devreme, când îmi spuneai despre artă și tendinţe care, odată folosite în scopuri "comerciale", este greu să mai fie resuscitate. Crezi că intenţia comercială este cea care "strică" de fapt originalitatea unei idei? Este corect să gândim în termenii aceștia? Într-un fel. De fapt, problema este una care ţine de dimensiune, faptul că încerci și mai ales că trebuie să comunici către un public mare, care, oricât ar fi el de targetat, este un public mare, strică mult orice idee bună, pentru că o transformă în ceva banal. Exact același fenomen este în cazul orașelor, de aceea subiectul gentrificării a devenit unul atât de popular. În Berlin, cel puţin, sper că nu și la voi...

Numărul 10 — 033

Comunicare

034 — Numărul 10

01 Carioca // Digital Artist: Carioca // Agency: 1861united, Milan // Creative Director: Roberto Battaglia // Art Director: Giorgio Cignoni // Photographer: Carioca // Client: Sky Italia 02 Davide Calluori // Digital Artist: Davide Calluor // Agency: DLV BBDO, Milan // Creative Director: Stefania Siani, Federico Pepe // Art Director: Matteo Pozzi // Client: Cam 03 Digital Light // Digital Artist: Digital Light // Agency: AMV BBDO, London // Creative Director: Dave Buchanan // Art Director: Antony Nelson // Photographer: Nadav Kander // Client: Guinness 04 Macri Studio // Digital Artist: Macri Studio // Creative Director: Ciprian Udrescu // Photographer: Ionu] Macri // Illustrator: Maria Bordeanu // Selfpromotion

05 Heavy Artillery // Digital Artist: Heavy Artillery // Rowan Simpson // Agency: The Marketing Store, Toronto // Creative Director: Travis Shorrock // Client: Guinness

NumÄ&#x192;rul 10 â&#x20AC;&#x201D; 035

06, 07 Ransom & Mitchell // Digital Artist: Ransom & Mitchell // Agency: Hi Fructose in-house, Richmond California // Creative Director: Ransom & Mitchell // Art Director: Annie Owens // Photographer: Jason Mitchell // Client: Hi-Fructose

036 — Numărul 10

08 Rohner Retouche // Digital Artist: Rohner Retouche // Agency: Wirz, Zürich // Art Director: Kim Sokola // Photographer: Jonathan Heyer // Client: Ochsner Sport

09, 10 Salamagica - Colgate // Digital Artist: Salamagica // Agency: Prolam / Y&R, Santiago de Chile // Creative Director: Alvaro Becker, Francisco Cavada // Art Director: Emerson Navarrete, Sergio Araya // Photographer: Salamagica // Client: Colgate

Salamagica - Amnesty // Digital Artist: Salamagica // Agency: TBWA, Paris // Creative Director: Mohamed Bareche // Photographer: Salamagica // Client: Amnesty International

NumÄ&#x192;rul 10 â&#x20AC;&#x201D; 037

Comunicare

12, 14

Surachai Puthikulangkura - WMF // Digital Artist: Surachai Puthikulangkura // Agency: McCann, Bangkok // Creative Director: Chinnawut Awakul, Supachai Toemtechatpong // Art Director: Lerdpong Jaturontrasame // Photographer: Surachai Puthikulangkura // Illustrator: Surachai Puthikulangkura, Supachai U-Rairat // Client: WMF

13 Surachai Puthikulangkura – Maxam // Digital Artist: Surachai Puthikulangkura // Agency: JWT, Shanghai // Creative Director: Hattie Cheng // Art Director: Haoxi Lv, Danny Li // Illustrator: Surachai Puthikulangkura, Suprachai U-Rairat // Client: Maxam 15

Staud Studios // Digital Artist: Staud Studios // Agency: BBDO, Beijing // Creative Director: Matthew Phillips // Photographer: Patrick Staud // Client: Mercedes-Benz

Upstairs Studio // Digital Artist: Upstairs Studio // Agency: Publicis, Bucharest // Creative Director: R`zvan C`p`nescu // Art Director: Vali Petridean // Photographer: Vali Petridean // Production Company: Abis Studio // Client: Centre of Consultancy for the Road Victims

038 — Numărul 10

Numărul 10 — 039

Print advertising beautifies our life

01 Campaign Title: There is a David Beckham for every woman Execution: There is a David Beckham for every woman AgenCy: Friends Advertising Country: Romania Art Director: Roxana Cozaru Copywriter: Ioana Ichim Creative Director: Adrian Preda

040 â&#x20AC;&#x201D; NumÄ&#x192;rul 10

02 Campaign Title: I am! Execution: Flexible AgenCy: AdVenture Country: Romania Art DirectorS: Mircea Moldovan // Alin Dumitrescu CopywriterS: Elisa Olteanu // Daniela Hab`r` 03 Campaign Title: Better on paper Execution: Fly pack AgenCy: Publicis Bucharest Country: Romania Art Director: Alex Deaconu Copywriter: C`lin Ionescu Group Creative Director: Drago[ Ometita Chief Creative Officer: R`zvan C`p`nescu

Numărul 10 — 041

04 Campaign Title: Giftwrap Execution: Giftwrap AgenCy: Casa Imago Country: Moldova Idea & Design: Olga Radu Creative Input: Veronica }urcanu // Anta Matvienco Account Management: Constantin Salagor

042 — Numărul 10

05 Campaign Title: Freedom Execution: Clown AgenCy: Next Advertising Country: Romania Art Director: Andreea }impea Copywriter: Laura Dragomir Photography: Andreea }impea // Laura Dragomir Creative Director: Liviu David

06, 07 Campaign Title: Print not dead Execution: Frinculescu AgenCy: Publicis Bucharest Country: Romania Art Director: Diana Papuc Copywriter: Mihnea Gheorghiu // Cosmin Baba Group Creative Director: Mihnea Gheorghiu Chief Creative Officer: R`zvan C`p`nescu Numărul 10 — 043

08 Campaign Title: From product to brand Execution: Guinness AgenCy: Mercury360 Country: Romania Art director: Daniel Strugariu Copywriter: Ruxandra Papuc Creative director: Liviu }urcanu 09 Campaign Title: It Works Execution: It Works AgenCy: Fletcher Agency Country: Spain Art Director: Rudy Guerreiro Copywriter: Virginia Hortal

044 — Numărul 10

Numărul 10 — 045

046 — Numărul 10

Comunicare

Fondat și organizat de către The Institute, Internetics este un festival de branding, marketing și advertising online, care fixează standardele în comunicarea online din România prin premierea celor mai bune campanii interactive, site-uri și tool-uri de promovare online și încurajarea creativităţii și a strategiei. Internetics a apărut în 2001, încă de la începutul conturării industriei online din România, contribuind pe parcursul acestor ani la creșterea și dezvoltarea acesteia. Află mai multe despre festival pe: www.internetics.ro

Comunit~}ile cuceresc online-ul Irina Florea

Text

Vremurile se schimbă în lumea onlineului. Peste mulţimea de site-uri, bloguri, conturi create în multe reţele sociale s-a abătut urzeala comunităţilor. Mai puternice ca niciodată, mai numeroase decât au visat vreodată iniţiatorii lor, mai urmărite decât vechile forumuri și mai dorite decât orice blogger care a scris despre teste de mașini sau călătorii la Paris. Specialiștii în online știu: a venit timpul comunităţilor. Internetics a adus în lumina reflectoarelor anul acesta nu doar cele peste 200 de lucrări participante în competiţie, ci și unele dintre cele mai populare comunităţi din România. Campania de comunicare a festivalului, ediţia 2013, - "Urzeala Like-urilor" – creată de Gavrilă & Asociaţii - a vorbit despre importanţa comunităţilor în universul online-ului. A fost pentru prima dată când o campanie de comunicare a apelat la "comunităţi partenere", astfel că printre partenerii Internetics 2013 s-au numărat: "Creative Monkeys", "273 de locuri pe care trebuie să le vezi înainte să pleci din România", "Coșul de legume", "SUB25", "Experimentalist", "Times New Roman", "Copilăria anilor ‘80-‘90", "Ctrl-D" și "Bărbat la Cratiţă". Comunităţile partenere

reunite au însumat un public de peste 1.500.000 de persoane, pe Facebook. Campania "Urzeala Like-urilor" a apelat la simboluri medievale și folosind referinţe clare la serialul de succes "Urzeala Tronurilor", comunităţile online au fost comparate cu regate, ce au blazoane, reguli, supuși, fani și putere de convingere. "Dincolo de dragoni înflăcăraţi, corbi mesageri, strategi cu raţiune de oţel, armate de soldaţi perfect disciplinaţi și pitici lubrici, mai ai nevoie și de alte instrumente și tactici pentru a cotropi online-ul. Comunităţile alese oferă fiecare câte o lecţie de online care te poate ajuta să ajungi cu regatul tău digital cât mai departe, fără a fi nevoie să recurgi la pumnale în spate sau mercenari mârșavi. Scopul nostru ca agenţie de creaţie este de a pune pe tron importanţa comunităţilor online și a engagementului din jurul acestora și de a lucra cu spell-urile noastre magice la imaginea lor", au povestit Iulian Fecioru, copywriter, și Robert Șopârlache, art director, de la Gavrilă & Asociaţii. Pasiune și strategie de comunicare La baza fiecărei comunităţi stă negreșit pasiunea. Fie că vorbim de un hobby, fie că vorbim despre valorile ce definesc un brand precum Grolsch. "Proiectul 273 de locuri pe care trebuie

să le vizitezi înainte să pleci din România a început ca o pasiune și a continuat la fel. Deși am cochetat cu businessul, nu s-a concretizat nimic până în momentul de faţă, deci nu poate fi vorba despre un plan de afaceri", spun ei. În cazul lui Robert Ghiţă, iniţiator "Bărbat la cratiţă", este chiar mai mult: "Nu pot să spun că am pornit nici de la pasiune, nici de la un business plan... poate este vorba despre câte puţin din amândouă. Pur și simplu am văzut dezvoltarea unui blog ca fiind un joc puţin mai elaborat și am zis să fac o încercare". În cazul 'Coșului de legume' a fost vorba despre strategie de comunicare, mai mult decât despre business plan. Și au reușit să își dubleze fanii din ianuarie 2013 până în prezent. Provocarea lor este acum să-și crească rata de conversie la consumatori și să crească și engagementul pe posturi, după cum explică Matei Dumitrescu, partener "Coșul cu legume". Grolsch a apărut în 2010 în România, ca un brand care susţine creativitatea în toate formele ei, un sponsor al experimentaliștilor care promite să valorizeze tocmai aceste comunităţi pentru calitatea lor de a fi diferite, de a fi cu un pas înaintea gândului banal. Așa că experimentalist.ro a apărut tot dintr-o nevoie de comunicare, în întâmpinarea unei promisiuni – aceea că Grolsch te va provoca întotdeauna să-ţi depășești limitele printr-un efort creativ. Brandul a vrut să adune oamenii cu care comunică și conţinutul relevant pentru ei într-un loc precis și clar targetat, în care mesajul să nu fie diluat de social media clasice – acolo unde bătălia brandurilor e serioasă, fără ca acest lucru să se reflecte, de cele mai multe ori, în conţinutul postat. Platforma experimentalist.ro s-a lansat (octombrie 2012) printr-un efort Numărul 10 — 047

Cristina Danilescu, Managing Partner Netvibes Care sunt locul și rolul comunităţilor în online-ul românesc, raportându-ne mai ales la bloguri și publicaţii online? Cred ca linia este foarte fină și este dificil sa separăm comunităţile, blogurile și publicaţiile online. A existat o migraţie media semnificativă spre online, în încercarea de a întreţine conversaţii cu cititorii, iar asta presupune existenţa unei comunităţi. Succesul bloggerilor se măsoară tot în comunităţile pe care le reunesc, pentru că, în teorie, sunt lideri de opinie, și în calitate de lideri de opinie generează conversaţii. Așadar, online-ul și succesul prezenţelor în online ale unor branduri personale sau comerciale înseamnă inevitabil comunităţi, numeroase, active și generatoare de conţinut. Care ar fi primele 3 sfaturi pe care le-aţi da unui brand care ar vrea să-și construiască o comunitate online? Bineînţeles, dacă nu sunt încă online, un prim pas ar fi să își construiască o prezenţă online – un website, o micro comunitate în social media – youtube(dacă are conţinut valoros), facebook (dacă se potrivește cu brandul), twitter. Ulterior va trebui să-și construiască instrumente prin care să dea consumatorilor posibilitatea să intre în contact cu el. Să fie prietenos, deschis, să genereze și să întreţină dialogul și mai ales să-și adapteze comunicarea mediului. www.netvibes.ro

comun al brandului și al endorserilor săi – toate categoriile de interes ale platformei au avut susţinători, comunităţi deja închegate online care au înţeles demersul s-au alăturat și s-au comportat ca experimentaliști curatori, adică au dat tonul creării de conţinut pe site și au setat "exemplul de conduită" online pe experimentalist.ro. În cele trei luni de vară de anul acesta au avut în medie 20.000 de unici pe lună și o rată din ce în ce mai mare de întoarcere pe site. Blogul "Bărbat la cratiţă" a avut cea mai mare creștere la sfârșitul anului trecut (octombrie-noiembrie). Odată cu vizibilitatea blogului a crescut vertiginos și numărul de fani Facebook și notorietatea blogului (tradusă prin creșterea numărului de vizitatori direcţi și abonaţi pe e-mail). Ritmul de creștere al comunităţii este cu 7.000 de noi fani lunar - www.facebrands. ro/brand/15999/B-rbat-la-Crati-re-ete.html. Advertiseri în comunităţi Dacă nu au investit în construcţia propriei comunităţi, brandurile au început să integreze în campaniile lor activităţi desfășurate de comunităţile online deja închegate. Lansat pe 23 august 2010, proiectul "273 de locuri pe care trebuie să le vizitezi înainte să pleci din România" a fost una 048 — Numărul 10

dintre primele pagini care promovau frumuseţea României și punctele ei pozitive atunci când marea majoritate era orientată spre călătoriile în afară. S-a bucurat de popularitate instantaneu, iar un al doilea mare moment de boom a fost imediat după mediatizarea proiectului în cadrul reclamei Volksbank pe toate canalele TV. Au avut colaborări care au venit natural, din specificul comunităţii, cu asociaţii sau fundaţii implicate în cauze locale sau în susţinerea turismului în diferite forme. Dintre acestea ar fi de amintit "Plantăm fapte bune în România", Festivalul George Enescu, Ministerul Agriculturii. KFC a închiriat toate spaţiile publicitare

ale blogului "Bărbat la cratiţă" timp de o lună, după ce a fost pe podiumul Roblogfest anul trecut (contractul a fost intermediat de agenţia Adbrain), iar prin Standout a avut în aprilie o campanie pentru Inedit-Dr.Oetker (postări pe blog coroborate cu postări pe Facebook). Prin Digital4 a rulat o campanie de bannere pentru Coca-Cola (cu 400.000 de afișări) și o campanie pentru margarina Unirea (postări pe Facebook). Principalele branduri care susţin "Coșul cu legume" sunt locurile unde livrează (Cărturești, The HUB, Băcănia Veche, Editura Litera etc.), precum și cumpărătorii. Ctrl-D oferă comunităţii celor interesaţi de design, development și comunicare

Juriul Internetics 2013 a reunit 18 specialiști în marketing online: Ana Bulgăr - Senior Advisor to the CEO, Petrom Andrei Lăscuţ - Brand Manager, Grolsch Alin Zăinescu – Online Communication Consultant Bogdan Toacșe - Marketing Manager Home Care, Unilever SCE Bogdana Butnar - Industry Manager, Google România Călin Clej - Marketing Manager, PepsiCo Ciprian Ștefan Istrate – Global Marketing Director, Bitdefender Cosmin Ghinea –Director de Dezvoltare, Mediafax Group Cosmin Preda – Sales Manager, Internet Business Unit ProTV Dragoș Gurăroșie – Executive Director, Starship Media

digitală o resursă de informaţii în limba română, relevante și de încredere, care să îi ajute să se dezvolte ca profesioniști. "Sprijinim companiile pe care noi le considerăm niște exemple de urmat și oamenii de succes din domeniu, fără să fim partizanii vreunui brand. Totodată, susţinem evenimentele care au valori comune cu ale noastre și își asumă misiunea de a educa", spun cei de la Ctrl-D. Creșterea lor este constantă, iar colaborările cu diverse companii se întâmplă când sunt pe aceeași lungime de undă. Se concentrează pe conţinut de calitate și vor să se apropie de membrii comunităţii prin diverse evenimente offline, create special pentru ei.

Asocierile experimentalist.ro sunt cu oameni sau cu proiecte interesante care vin din diverse domenii creative. "Am identificat oamenii, fie că fac content de diverse feluri, fie că pur și simplu vorbesc pe limba experimentaliștilor și fac ceva pentru ei, am stat de vorbă, leam explicat ce vrem să construim. Doar câţiva dintre prietenii noștri au fost (adică sunt): Breslo.ro (DIY), Local Records (muzică), Timishort Film Festival, Feeder. ro (lifestyle), Gamex tv (tech & gadgets) etc.", explică echipa experimentalist.ro. Una dintre cele mai importante secţiuni ale platformei Grolsch este cea de "provocări", ruptă din identitatea bradului și adusă între oameni, pentru interacţiune și user generated.

Ioana Teodorescu – Senior Brand Manager Procter & Gamble Balkans MDO Lucian Nistoroiu – Online Manager, Doncafé Mihaela Stănoiu - Marketing Manager, Samsung Mihai Dobre – Social Media Manager, Orange Oana Mihaela Ene - User Experience and research specialist, Romtelecom E Business Division Robert Anghel - Digital Marketing Manager, ING România Ștefan Liuţe - Co-fondator și Strategy Director, Storience Victor Kapra - Consultant Online independent și jurnalist freelancer Numărul 10 — 049

Resurse. Idei. Lec}ii. Maria Neneciu

Text ARHIVA THE INSTITUTE

Foto

Antreprenoriatul creativ se referă la businessuri sau la activităţi care au creativitatea ca principală resursă necesară. Capitalul intelectual devine deci esenţial, iar activitatea rezultată se încadrează în ceea ce numim generic "industrii creative". Acestea implică generarea și exploatarea cunoștinţelor, dar, fiind un concept mai degrabă tânăr, există mai multe definiţii și mai multe nuanţe la nivel teoretic. Și chiar câteva dezbateri tensionate la nivel internaţional, pentru că așa îi stă bine unui subiect aflat la pubertate, marea majoritate dintre ele fiind legate de activităţile care ar trebui (sau nu) să facă parte din acestea.

Profesorul Davis Hesmondhalgh, șeful Institutului de Studii ale Comunicării, Universitatea Leeds, de exemplu, a propus mai degrabă termenul de "industrii culturale", pe care l-a dezvoltat și explicat pe larg în deja celebra sa carte "The Cultural Industries", care include sau sintetizează, așa cum este criticat de alţi teoreticieni, doar activităţi culturale "de bază", ce sunt folosite în scopuri comerciale și se angajează într-o formă de "reproducere" industrială. El include aici muzica, industria filmului, publicitatea, presa, radiodifuziunea, industria de jocuri video și aplicaţii online. Scott Lash, directorul Centrului pentru Studii Culturale Londra și profesor de sociologie la Goldsmiths College, alături de John Urry, profesor la Universitatea Lancaster și Fellow 050 — Numărul 10

RSA a definit la modul general industriile creative, în cartea "The Economies of Sign and Space", ca fiind cele pentru care este necesar "schimbul drepturilor intelectuale", definiţie ce a fost ulterior adaptată de Departamentul de Cultură, Media și Sport din UK, iar ulterior preluată de multe lucrări de specialitate: "Industriile creative sunt cele care au la origine creativitatea, talentul și abilităţile individuale și care generează locuri de muncă și prosperitate tocmai prin exploatarea și folosirea proprietăţii intelectuale și a informaţiei". Conform acestei definiţii, în industriile creative sunt incluse: publicitatea, arhitectura, arta, designul, meșteșugurile, filmul, fotografia, artele vizuale, communication

design-ul, software-ul, muzica, presa, televiziunea, radiodifuziunea, artele spectacolului și evenimentele culturale de toate genurile. La această listă, John Howkins, unul dintre cei mai citaţi autori și speakeri în domeniu, a adăugat industria jocurilor, cercetarea și dezvoltarea știinţifică și tehnologică și chiar... gastronomia, el având o viziune mai largă asupra acestui subiect. Unii cercetători consideră chiar că industria învăţământului, inclusiv educaţia publică, ar trebui de fapt să stea sub umbrela industriilor creative, pentru că principalele sale resurse sunt informaţia, abilităţile individuale și inovaţia.

Era individului și economia bazată pe vise Industriile creative au cunoscut o creștere spectaculoasă în ultimii ani, atât la nivel de preocupări, cât și ca importanţă economică, și se vorbește din ce în ce mai mult de o nouă ideologie bazată pe abilităţi individuale și dezvoltare personală. Richard Florida a afirmat la un moment dat că "creativitatea umană este de fapt resursa economică supremă". Ea este de altfel și singura care nu este limitată, cel puţin la nivel teoretic, ceea ce poate însemna că ar putea duce la creștere economică și prosperitate pe termen... nelimitat. Atât Florida, cât și mulţi alţi teoreticieni și consultanţi pe acest subiect au fost acuzaţi de nenumărate ori de elitism, considerându-se că dezvoltarea și încurajarea economiei creative presupune de fapt un stadiu social și economic superior, valabil doar în statele puternic dezvoltate. Dacă ne uităm la statisticile despre Sfaturi pentru creativi, inspirate din cartea lui Michael Michalko, "Thinkertoys: A Handbook of Creative Thinking Techniques" • Caută similitudini și tipare în lucruri care nu au legătură între ele. Gândirea creativă implică să combini lucruri care aparent nu au legătură între ele. • Schimbă optica! Schimbă modul și unghiul din care vezi lucrurile. Tot timpul. Și, mai important, schimbă modul în care privești schimbarea. Stereotipurile și prejudecăţile sunt cel mai mare inamic al creativităţii. • Lucrează la extreme! Abordările contradictorii, scenariile extreme și ideile în opoziţie sunt utile. • Think the untinkable! Depășește orice pare a fi o limită... nu este! • Schimbă modul în care vorbești. La o decizie conștientă de a deveni pozitiv în discurs. • Atitudinile influenţează comportamentul, dar și invers.

Numărul 10 — 051

054 — Numărul 10

spectaculoase a informaţiei, conceptul de societate bazată pe cunoaștere pare unul dezirabil, eficient și echitabil din punct de vedere moral. Creativitatea, capacitatea de a inova, de a aduce ceva nou, de a mixa idei până când se naște încă una presupune să fii informat, să fii expus și bombardat cu noutăţi, dar și să îţi asumi eșecul, să ai curaj și să te joci. Antreprenoriatul creativ în viziunea lui Howkins John Howkins analiza la un moment dat definiţia oferită în secolul al XVIII-lea de Jean Baptise Say despre antreprenor, care era în viziunea economistului francez o persoană "care deblochează capitalul blocat în pâmânt și îl redirecţionează" și o completa, în contextul discuţiei despre antreprenorul în economia creativă, despre care afirmă că reacţionează în principiu ca antreprenorul lui Say, dar cu o mică-mare diferenţă: "Folosește creativitatea pentru a debloca o resursă ce se află... chiar în el. Și ca un adevărat capitalist, consideră că această resursă, dacă este corect manageriată, poate aduce mai multă bunăstare". Mai multe despre viziunea lui și despre economia creativă găsiţi și pe site-ul său: www.creativeeconomy.com.

Dietă pentru minte Richard E Caves, "Creative Industries: Contracts Between Art And Commerce", Harvard University Press. John Howkins, "The Creative Economy: How People Make Money From Ideas" Richard Florida, "The Rise of The Creative Class" Davis Hesmondhalgh, "The cultural industries" Chris Bilton, "Management And Creativity" Michael Michalko, "Thinkertoys: A Handbook of Creative Thinking Techniques" Edward De Bono, "Creativity Workout: 62 Exercises to Unlock Your Most Creative Ideas" Diana Barrowclough, "Creative Industries and Developing Countries: Voice, Choice and Economic Growth (Routledge Studies in Contemporary Political Economy)" Rosamund Davies, "Introducing the Creative Industries: From Theory to Practice" Luciana Lazzeretti, "Creative Industries and Innovation in Europe: Concepts, Measures and Comparative Case Studies (Regions and Cities)" *toate cărţile sunt disponibile pe Amazon.com Numărul 10 — 055

John Howkins, keynote speaker în domeniul industriilor creative

Dacă ar fi să rezumi conceptul de economie creativă într-o frază, cum ar suna aceasta? Aș rezuma-o, de fapt, în trei fraze: creativitatea este capacitatea de a manageria idei pentru a produce alte idei. Economia creativă este suma tranzacţiilor care rezultă din asta. Este o economie bazată pe inspiraţie individuală și pe vise despre cum poţi face ceva semnificativ pentru tine... și pentru alţii. Care sunt principalele ingrediente necesare pentru creativitate? Sunt ele aceleași peste tot în lume? Principala reusursă este imaginaţia și pasiunea de a o folosi pentru plăcerea și bunăstarea proprii. Cred că această resursă este aceeași peste tot în lume. Diferenţa este că unele guverne o interzic sau o descurajează, iar altele au programe complexe de dezvoltare a acestei resurse. Cred că istoria recentă a României este un exemplu foarte bun pentru o discuţie pe tema asta. Sunt conștient că oameni diferiţi și societăţi diferite au priorităţi și probleme diferite. Eu acum sunt în Coreea, de exemplu, care este devotată știinţei și tehnologiei. Ai primi cu siguranţă răspunsuri diferite la întrebarea asta în Strategia Europa 2020 pentru industriile creative și culturale La nivelul Uniunii Europene, industriile creative sunt responsabile de aproximativ 4% din PIB, iar procentul este în continuă creștere. În Marea Britanie el a depășit 6% și peste 2 milioane de oameni care lucrează aici în acest sector. Raportul Anual de Competitivitate la nivelul Europei confirmă această creștere a importanţei industriilor creative, care sunt descrise ca fiind "o sursă permanentă de creștere economică la nivelul Uniunii". Raportul Comisiei Europene privind "O politică

056 — Numărul 10

Europa și în India, să zicem. Există dorinţe diferite, dorinţa de libertate sau dorinţa de succes comercial sunt diferite una de alta, dar până la urmă totul se reduce la o decizie personală. Unii oameni sunt mai interesaţi de propria lor dezvoltare și de propriile valori morale, alţii de ce își dorește "piaţa". Succesul poate apărea în ambele situaţii, nu cred că ar trebui să nivelăm aceste diferenţe sau să ne fie frică de ele. Ne dezvoltăm ca persoane în funcţie de deciziile pe care le luăm. Cât de importantă este totuși educaţia în această ecuaţie și cât de util este să apelăm la subiectul "open source education", când vorbim despre educaţie și echitate? Educaţia este esenţială, deși eu cred că rolul ei scade din ce în ce mai mult. "A învăţa", prin care eu înţeleg dorinţa individuală de a ști mai multe, este mult, mult mai important decât educaţia în ziua de azi. Economia creativă se bazează mai mult pe învăţare decât pe educaţie. FOSS-urile au devenit niște instrumente senzaţionale, dar și niște importante principii morale despre cum ar trebui să circule ideile și ce ar trebui să se întâmple în legătură cu recunoașterea contribuţiei industrială integrată pentru era globalizării" mai spune că "inovaţia trebuie să fie plasată în centrul atenţiei, pentru ca Europa să rămână un lider economic global". Acesta mai subliniază că "concluziile recente la nivel regional pentru zece ţări membre UE arată că industriile creative au avut un efect pozitiv și semnificativ asupra ratei de creștere a PIB-ului pe cap de locuitor în perioada 2002-2007". În cele din urmă, raportul subliniază că "industriile creative nu aduc doar inovaţie, dar au fost, de asemenea, un motor important pentru creșterea altor sectoare ".

altora și cu dreptul de proprietate intelectuală, care este un subiect în sine. Un subiect mare, care pe mine mă pasionează foarte, foarte mult. Care credeţi că sunt primii pași pe care o persoană ar trebui să îi facă pentru a-și îmbunătăţi creativitatea și satisfacţia personală? Să viseze. Să gândească. Și să acţioneze. Cum vezi evoluţia economiei creative? Mă aștept să se păstreze tendinţele actuale: de trecere către imaginaţia și abilităţile individuale, de colaborare și schimb de idei la nivelul grupurilor cu aceleași interese (sau nu!), de dezvoltare a platformelor tip FOSS, care încurajează acest schimb de idei și răspândirea informaţiei, de creștere a numărului inovaţiilor și al descoperirilor știinţifice. Dar nu putem prezice viitorul! În ce măsură crezi că ar trebui să se implice guvernul pentru a încuraja această evoluţie și mai ales cum? Guvernele ar trebui să se implice, cu siguranţă! Guvernele ar trebui în primul rând să furnizeze leadership și să genereze dialog public, să vorbească cu oamenii creativi să vadă de ce au nevoie aceștia și să se asigure că există o legislaţie care susţine și inovaţia, nu doar producţia industrială și agricultura. Majoritatea guvernelor nu este conștientă de importanţa creativităţii în ecuaţia generală, dar nici ele nu pot face foarte multe singure, ce-i drept. Guvernele se ocupă de drumuri, de școli, de politici publice de sănătate, de acţiuni armate, dar nu pot influenţa foarte mult imaginaţia poporului, decât într-un sens general, de "cadru", prin care fie o interzic (cazul URSS, să zicem), fie o încurajează (SUA, Europa).

Numărul 10 — 057

Idei ce merit~ o scen~ Maria Neneciu

Text Dan Dumitriu

Foto

Celebrele conferinţe TED au schimbat mentalităţi, au ajutat la răspândirea ideilor ce merită să călătorească departe și să se transfome în acţiuni, au revoluţionat modul în care oamenii își prezintă ideile și au vorbit despre globalizare în doar 18 minute. TED este o organizaţie nonprofit, lansată în 1984. La început, TED se rezuma la o conferinţă internaţională care reușea să reunească specialiști de renume din toată lumea, din trei mari domenii: Tehnologie, Divertisment/ (E)ntertainment și Design. De atunci, activităţile și scopul TED s-au dezvoltat permanent, iar astăzi, pe lângă cele două conferinţe anuale centrale, TED Conference și TED Global, proiectul include și site-ul TED talks, proiectul OpenTranslation și TED Conversations, programul TED Fellows și, începând cu 2009, conferinţele locale TEDx. Tot din 2009, avem și la București o conferinţă TEDx. Un grup de tineri entuziaști afla atunci despre noul program propus de TED Worldwide și reușea să aducă în București conferinţele locale TEDx, cu x mic. Am stat de vorbă cu echipa TEDxBucharest pentru a afla cât a fost de greu să obţină această licenţă, despre ce înseamnă TED, dacă este sau nu o resursă importantă pentru cei care își doresc să se lanseze în antreprenoriat creativ și despre ce pregătesc pentru ediţia de anul acesta, care va avea loc în luna noiembrie. 058 — Numărul 10

Andrei Dinu, Licensee & Partnership Manager TEDxBucharest, mi-a povestit că echipa care a adus în 2009 TED-ul la București era la vremea respectivă cea mai tânără din Europa. Mi-a povestit că prima ediţie a fost cu multe emoţii. "Pentru a reuși să iei o licenţă TEDx, trebuie să îndeplinești anumite condiţii și criterii, de la modul în care motivezi aplicaţia la capacitatea organizaţională, la CV-urile echipei, la conceptul proiectului pe care îl propui și concordanţa cu brandul TED. În 2009, două colege de-ale mele au aplicat pentru o licenţă TEDxBucharest, eram o echipă foarte tânără, am găsit speakeri, am găsit spaţiul și am propus un proiect coerent", mi-a povestit el. Reţeta TED este una ce trebuie respectată peste tot în lume. "Trebuie ca tema principală pe care

Discursuri obligatorii pentru cei interesaţi de industriile creative: • Elizabeth Gilbert: Your elusive creative genius • David Kelley: How to build your creative confidence • Janet Echelman: Taking imagination seriously • Stefon Harris: There are no mistakes on the bandstand • Tim Brown: Tales of creativity and play • Amy Tan: Where does creativity hide? • Ken Robinson: How schools kill creativity • Isaac Mizrahi: Fashion and creativity • John Bohannon: Dance vs powerpoint, a modest proposal • Kirby Ferguson: Embrace the remix

o propui să fie declinată pe mai multe zone de interes, discursurile speakerilor nu trebuie să aibă mai mult de 18 minute, trebuie să prezinţi un set de filmuleţe venite de la TED, care să facă legătura între momente și care să dovedească apartenenţa la acest Univers, și când spun Univers nu exagerez cu nimic", mi-a mai explicat Andrei. Prima ediţie TEDx România a avut loc la Centrul Naţional al Dansului și a fost o conferinţă de mici dimensiuni, cu 120 persoane. "A fost un mare succes, am avut număr dublu de aplicaţii faţă de numărul locurilor, ceea ce ne-a încurajat ca la următoarea ediţie să creștem capacitatea la… 700 de persoane, iar acum am ajuns să avem evenimente diversificate. Este în continuare un singur eveniment mare pe an, dar acum organizăm și mici conferinţe și diverse alte evenimente punctuale, care ne permit să ne adresăm unei nișe sau să abordăm o temă mult mai restrânsă", mi-a mai povestit Andrei. Cât despre ce presupune efortul de a organiza aceste evenimente, Andrei mi-a explicat că acum sunt o echipă de șase persoane care lucrează permanent, plus echipa de voluntari, care sunt activaţi în special în jurul evenimentului și că una dintre cele mai grele sarcini este să identifici persoanele care să ţină discursurile. "Este dificil să găsești oameni, nu neapărat pentru că este greu să identifici profesioniști buni, dar foarte mulţi dintre ei nu știu să ţină un discurs, fie nu au abilităţi oratorice, fie sunt timizi sau le este dificil să își construiască o prezentare în timpul impus de format. Este cumva firesc, la noi aceste aptitudini Numărul 10 — 059

nu se formează în școli, nu prea avem cursuri despre asta, există foarte puţine debateclub-uri, dar și multe orgolii. De aceea, o importantă componentă a muncii noastre înseamnă, pe de o parte, să căutăm oameni care chiar au lucruri interesante de spus, iar pe de altă parte, să îi ajutăm să își facă o prezentare cât mai atractivă, așa că este necesar un dialog permanent cu vorbitorii, cu care avem o colaborare foarte strânsă". Cât despre cum se întâmplă lucrurile, primul pas pentru pregătirea unei conferinţe este alegerea temei: tema conferinţei de anul acesta, care se va întâmpla pe 9 noiembrie, este "Make it happen", pentru că vor să încurajeze publicul să treacă de la rolul de simplu spectator la cel de "actor". "Vrem ca publicul TEDx să se implice, să ia atitudine și să implementeze efectiv un proiect. Credem că este foarte important ca informaţiile pe care le poţi dobândi la aceste conferinţe să se transforme în resurse utile", a completat Andrei. Anul acesta, ei au implementat și un sistem prin care poţi sugera speakeri direct pe site-ul TED România. Pe lângă evenimentele TED, aceștia își doresc să creeze și o comunitate în jurul lor și să creeze un grup de oameni valoroși, pe care să îi promoveze și pe care să îi ajute să se cunoască și să colaboreze. "Principalul motiv pentru care aceste 060 — Numărul 10

evenimente locale sunt utile este că reușesc să creeze cadrul necesar în care oameni din domenii diferite, dar cu interese comune, se pot întâlni și se pot pune bazele unor colaborări ulterioare. Networking-ul și împărtășirea ideilor și a experienţei este esenţială pentru orice tip de proiect. Există suficiente conferinţe TED pe Internet, ce nu oferă ele este interacţiunea directă cu speakerii și chiar și cu ceilalţi participanţi din public, interacţiune care, credem noi, este esenţială". Publicul care participă la aceste conferinţe este și el selecţionat: formularele de înscriere sunt atent analizate și publicul TEDx este considerat la fel de important precum cei care se urcă pe scenă, făcând și ei parte din Universul TED, un univers care dovedește că inovaţia este esenţială. tedxbucharest.ro

Numărul 10 — 061

Linkuri utile europapentrucetateni.eu ec.europa.eu/romania keanet.eu fonduri-ue.ro

Mecanica fondurilor pentru industriile creative Ioana Pîrvu

Text

Argumente pentru finanţarea publică a industriilor creative sunt multe, unii vorbesc despre identitatea naţională sau despre specificul local, alţii aduc aminte de creativitate și de inovaţie, se aud și câteva glasuri care invocă creșterea calităţii vieţii, dezvoltarea spirituală și dreptul la expresie. Mai sunt instituţiile europene care aduc în discuţie cooperarea, cetăţenia europeană, patrimoniul și diversitatea, și opinia publică, ce susţine, pe bună dreptate, că experienţa artistică o scoate din plictiseală și din rutina cotidianului și că o ajută să se descopere și să se reinventeze. Așadar, se strâng multe voci și nici măcar nu le-am enumerat pe toate. Toate aceste argumente nu lipsesc din agenda autorităţilor publice, însă atunci când vine momentul de a identifica resursele financiare disponibile artiștilor și asociaţiilor culturale, se lasă de prea multe ori tăcerea.

Accesarea fondurilor – cât, cum și în ce condiţii? Cine dă banii, ce trebuie să faci ca să-i primești și pe ce poţi să-i cheltuiești? Până la încasarea efectivă a sumelor trebuie punctate o grămadă de lucruri. Banii nu trec dintr-un cont direct în implementarea activităţilor culturale, ei sunt doar un instrument pentru artiști și organizaţii. Cu alte cuvinte, pentru ca banii să poată să fie transformaţi în acte creative, ei trebuie să poată fi accesaţi și cheltuiţi. În același timp, public, privat sau donator individual, fiecare finanţator are felul său aparte de a organiza concursul de finanţare și propriile criterii de evaluare a propunerilor de proiecte artistice. Trebuie conștientizat că fiecare are un alt scop pentru care oferă sprijinul financiar și o altă misiune organizaţională, așadar aplicaţiile trebuie să fie gândite pentru a răspunde unei strategii consecvente, care trebuie înţeleasă 062 — Numărul 10

și asumată ca atare. În România, cel mai structurat și mai fundamentat argument pentru cultură și industrii creative este cel al contribuţiei economice a acestora, care a înregistrat o creștere semnificativă. Conform studiului realizat de Centrul de Cercetare și Consultanţă în Domeniul Culturii (CCCDC), în 2008, în perioada 2002-2005, aportul industriilor bazate pe copyright la PIB-ul naţional a fost în creștere. Dacă în 2002 acesta era de 3,75%, în 2005 ajunsese la 5,55%. În plus, contribuţia acestor industrii la comerţul exterior a crescut de la 122,7 milioane de euro în 2002 la 177,1 milioane de euro în 2005. Tocmai pentru a sublinia contribuţia industriilor culturale și creative la economia ţării și pentru a susţine măsurile de sprijinire financiară, a fost nevoie să fie generate aceste date statistice care să

ilustreze contribuţia sectorului cultural la economie, date care ulterior au permis comparaţia sectorului cu alte industrii și care au facilitat formularea politicilor publice și au încurajat investiţia de capital. Despre toate aceste programe de multe ori lipsite de vizibilitate, dar nu și de impact, povestim mai departe cu ajutorul specialiștilor, fie ei din spatele cortinei, finanţatori, consultanţi și iniţiatori de programe, fie din primul rând, cel al beneficiarilor.

Industriile creative, la control Centrul de Consultanţă are la activ peste zece studii despre industriile bazate pe

copyright, despre creativitate și depre influenţa economică a culturii. Rezultatele din ultimele lor cercetări arată clar că în ultima perioadă aceste industrii au avut în general o tendinţă ascendentă și și-au câștigat un rol important la nivel macroeconomic. Dinamica lor este pozitivă, cu excepţia anului 2009, când sectorul privat românesc a fost în declin puternic, iar industriile creative nu au făcut excepţie de la această situaţie. Pe lângă faptul că industriile creative au o contribuţie economică semnificativă, mai există un motiv puternic pentru care ele trebuie să dobândească o atenţie mai mare în societatea civilă. Ele au un potenţial creativ deosebit bazându-se foarte mult pe factorul uman, într-o proporţie mai mare decât pe cel material. Ca atare, industriile creative reprezintă un câmp foarte propice pentru dezvoltarea antreprenoriatului de profil. Nu mai puţin adevărat este faptul că industriile creative pot conduce la dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii, un sector bazat pe competenţă și inventivitate. Cercetările CCCDC sunt extrem de importante atât pentru cei care vor să înţeleagă ce reprezintă sectorul cultural și cel al industriilor creative pentru economia naţională, cât și pentru cei care caută argumente pentru formularea unor politici publice cu o dimensiune culturală și creativă. Despre programele active și planurile Uniunii Euroepene în ceea ce privește finanţarea proiectelor din industriile creative, dar și despre studiile pe care CCCDC le desfășoară anual am vorbit cu Ștefania Voicu, consilier CCCDC. Ea mi-a povestit și despre unul dintre cele mai interesante aspecte din cercetările lor, compararea industriilor creative cu alte tipuri de sectoare economice din România.

Ștefania Voicu

consilier Centrul de Cercetare [i Consultan]` în Domeniul Culturii

Care au fost primii pași în conturarea valorii industriilor creative pentru economie? În 2006, KEA, o companie de referinţă de cercetare și consultanţă cu sediul în Bruxelles, a realizat prima cercetare pentru Comisia Europeană (Direcţia Generală pentru Educaţie și Cultură) în scopul determinării valorii economice a sectorului cultural și creativ. Contextul cercetării se referea la poziţionarea culturii în cadrul obiectivului general stabilit de Consiliul European, la Lisabona, în 2000, și anume transformarea Europei în cea mai competitivă și cea mai dinamică economie bazată pe cunoaștere, capabilă de o dezvoltare economică sustenabilă care să ofere un număr mai mare de joburi de calitate în industriile creative și care să asigure o coeziune socială sporită. La momentul respectiv, strategiile europene

acordau o atenţie sporită investiţiilor în cercetare și dezvoltare, însă nu făceau referire și la aportul acestor investiţii pentru sectorul cultural și creativ. Nu pentru că ar fi avut un rol mai puţin important în realizarea coeziunii sociale europene, ci pentru că acest rol nu fusese enunţat în mod direct. Studiile pe care le facem la CCCDC ne arată un adevăr destul de simplu: cultura devine mai robustă și mai valoroasă atunci când este asociată cu termeni precum: creștere economică, locuri de muncă, exporturi. De aici și nevoia înlesnirii accesului la finanţări care să conducă la creșterea profitabilităţii și productivităţii industriilor culturale. De exemplu, se spune că turismul este unul din motoarele economiei naţionale, însă după analiza evoluţiei acestuia în intervalul 2006-2009, deși este intens mediatizat și susţinut, am constatat că industriile creative produc mult mai multă valoare adăugată. Chiar și în anul de declin 2009, industriile creative au contribuit într-o pondere de 4,75%, în timp ce turismul a generat numai 1,11%. Comisia Europeană a anunţat un nou program, Europa creativă, care pare un impuls mare pentru dezvoltarea industriilor creative. Ce oportunităţi de finanţare apar odată cu acest program? Programul "Europa creativă" va combina diferitele mecanisme de sprijin actuale destinate sectorului culturii și audiovizualului din Europa într-un singur program accesibil tuturor sectoarelor culturale și creative. Proiectul propune fuzionarea programelor existente Cultura, MEDIA și MEDIA Mundus într-un singur program, numit "Europa creativă", pentru că aceste sectoare se confruntă cu provocări similare, precum și cu serioase dificultăţi în accesarea împrumuturilor comerciale. Cu un buget propus de 1,8 miliarde de euro pentru perioada 2014-2020, industriile culturale și creative vor deveni o sursă importantă de creștere economică și de locuri de muncă în Europa. Bugetul propus pentru "Europa creativă" reprezintă o creștere cu 37% faţă de actualul nivel al cheltuielilor. Propunerea este în prezent examinată de Consiliu (27 de state membre) și de Parlamentul European, care vor adopta decizia finală privind cadrul bugetar.

Ce posibilităţi concrete de accesare a fondurilor europene există pentru operatorii din industriile creative din România? Cea mai vizată linie de finanţare este acum Programul Operaţional Creșterea Competitivităţii Economice, valorificat de către IMM-uri care desfășoară activităţi cu profil cultural sau creativ. În acest program, multe dintre liniile de finanţare sunt încă deschise (lucru care nu se poate spune pentru alte programe, cum ar fi Programul Operaţional Regional sau Programul Dezvoltarea Resurselor Umane). Există mai multe aspecte interesante ce ţin de strategia POS CCE, iar cele care influenţează cel mai mult domeniul industriilor culturale sunt atenţia sporită acordată cercetării, dezvoltării și inovării și încurajarea investiţiilor în tehnologia informaţiei și a comunicaţiilor. În strategia programului, există două obiective care vizează în mod direct industriile core și industriile culturale interdependente și care le face eligibile pentru o astfel de finanţare. În primul rând, dorinţa de a aduce în discuţie vulnerabilitatea sectoarelor industriale în care se utilizează tehnologii depășite, ineficiente, care afectează negativ mediul și sunt mari consumatoare de energie. În al doilea rând, stabilirea unei legături între activităţile de cercetare și dezvoltare și aplicarea lor în industrie și promovarea sectoarelor inovatoare care se bazează pe activitatea de cercetare și care sprijină folosirea pe scară largă a tehnologiei informaţiei și comunicaţiilor. Cu toate acestea, programul Creșterea competitivităţii economice a avut cel mai scăzut impact asupra proiectelor culturale, comparativ cu alte programe, cum ar fi Dezvoltarea resurselor umane, în cadrul cărora cultura a reușit să atragă finanţări importante. Până în prezent, în cadrul POS CCE au fost contractate 20 de finanţări pentru proiecte cu profil cultural sau creativ. Centralizarea datelor a luat în considerare și Centrul de Cercetare și Consultanţă în Domeniul Culturii (CCCDC) este o instituţie aflată în subordinea Ministerului Culturii și Patrimoniului Naţional. Misiunea sa este aceea de a contribui la elaborarea, monitorizarea și evaluarea politicilor publice din domeniul culturii, precum și oferirea de consultanţă pentru mai multe programe europene: Cultura 20072013, Mediadesk, Europa pentru Cetăţeni. Numărul 10 — 063

IMM-urile care ar putea fi încadrate în sfera industriilor culturale și care nu produc în mod direct bunuri artistice, dar care contribuie la producţia, vânzarea, comercializarea acestora (tipografii, artizanat). Ce zone din industriile creative pot beneficia cel mai mult de acest program de finanţare și cum se poate profita de absorbţia unor astfel de fonduri? Un domeniu de investiţii ce ar putea fi exploatat de industriile culturale ţine de dezvoltarea sistemelor de comerţ electronic și a altor soluţii electronice pentru afaceri (inclus, de asemenea, în axa prioritară 3 dezvoltarea E-economiei), care vizează în mod direct librării sau spaţii interdisciplinare axate pe comerţul cu bunuri culturale. Până în prezent, două librării au reușit să beneficieze de astfel de finanţări: Librăria Cărturești - dezvoltarea spaţiului cultural virtual Cărturești, și Sedcomlibris, librărie cu sediul în Alexandria (proiectul "La un click distanţă de o carte").

Bani pentru arte Despre granturile și finanţările pentru cultură și industriile creative se zice ori că nu există, ori că sunt, dar sunt date unor proiecte și programe prioritare, care au interese, ori că sunt, dar că banii sunt puţini, ori că nu sunt destule. În ciuda lipsurilor, a opacităţii și a întrebărilor care așteaptă răspuns, organizaţii nonguvernamentele și instituţii publice de cultură au reușit să atragă finanţări substanţiale din fondurile structurale, chiar și atunci când pe sursa de finanţare nu e scris cu majuscule "PENTRU CULTURĂ". Au dovedit inventivitate, curaj și strategie, competenţă de a gândi, de a scrie și de a începe implementarea unor proiecte importante. Este prea puţin cunoscut că, pe lângă fondurile explicit dedicate sectorului cultural prin Programul Operaţional Regional pentru Reabilitarea Patrimoniului Construit, operatorii culturali au putut obţine sume semnificative prin Programul Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane, Programul Operaţional Creșterea Competitivităţii Economice și Programele de Cooperare Transfrontalieră. Condiţiile de eligibilitate și cele de selecţie a proiectelor, fluxul banilor dinspre finanţator către beneficiar și birocraţia administrării proiectului au dezarmat multe organizaţii, însă sunt și exemple de lăudat care au reușit să folosească banii europeni și să inoveze strategii în abordarea asupra culturii și a percepţiei acesteia. Despre ce înseamnă accesarea unor astfel de fonduri, dar și despre idei bune puse în aplicare am vorbit cu reprezentanţii Teatrul Naţional de Operetă "Ion Dacian", care au dezvoltat un proiect de succes finanţat prin POSDRU, ScenArt. 064 — Numărul 10

Laura Diaconescu, asistent de proiect ScenArt Cum s-a născut ideea proiectului ScenArt? Cum aţi aflat de posibilitatea de a solicita fonduri prin Programul Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane? Ideea proiectului făcea parte din strategia noastră de management de câţiva ani buni. Astfel, printre alte programe și proiecte pe care ni le propuneam pentru a transforma Teatrul Naţional de Operetă "Ion Dacian" într-o instituţie care să contribuie la dezvoltarea scenei culturale, se afla și latura educaţională, de a educa prin artă, dar și de a profesionaliza actul artistic. Cu toate acestea, ideea de a oferi posibilitatea de formare celor care lucrează mai cu seamă în spatele scenei răspunde unei nevoi primordiale. Nu poţi face teatru de calitate fără resursă umană profesionistă. Orice regizor, producător, director de teatru realizează că lipsa de educaţie, de formare, de cunoștinţă și de informaţie în rândul celor care creează sau execută o parte din spectacol te limitează. Un maestru de lumini bine informat și format poate aduce spectacolul mai aproape de intenţia regizorului, poate ajuta producătorul în alegerile sale când este vorba de echipamente utilizate, de resurse financiare investite și nu irosite, ceea ce pentru un director de teatru aduce atât bilete vândute, cât și eficienţă în alocarea resurselor. Am aflat de posibilitatea de a solicita fonduri prin intermediul site-urilor de specialitate. Am consultat ghidurile solicitantului pentru a evalua încadrarea proiectului pe domenii și axe. ScenArt – Sprijin pentru competenţe în artele spectacolului din România (octombrie 2009 – octombrie 2012) Coordonator: Teatrul Naţional de Operetă "Ion Dacian" www.scenart.ro Proiect cofinanţat din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, "Investește în oameni!" Proiectul ScenArt a început în 2009, la iniţiativa Teatrului de Operetă "Ion Dacian", cu susţinerea finanţării venite de la Programul Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane

Care este cea mai solicitantă parte a desfășurării proiectului: pregătirea, dezvoltarea dosarului, aplicaţia, implementarea propriu-zisă, raportarea și evaluarea? Din experienţa acumulată până acum, fiecare etapă pune problemele ei. Astfel, pregătirea proiectului trebuie să ţină cont de fiecare aspect și activitate ce urmează să se desfășoare, precum și de eventuale riscuri pe care, de cele mai multe ori, practica le identifică. În ceea ce privește proiectul nostru, am întâmpinat probleme din pricina faptului că am aplicat în decembrie 2008, iar implementarea a început în octombrie 2009. În acest interval au apărut legi care au anulat parte din cheltuieli. Pentru implementarea proiectului, am conceput un sistem propriu acestuia, cu proceduri specifice. Pe lângă activităţile legate de obţinerea rezultatelor, una dintre cele mai importante activităţi este cea de management al proiectului, care asigură implementarea la timp și obţinerea rezultatelor, activităţi ce asigură resursele financiare. Raportarea este și ea extrem de importantă. Noi documentăm fiecare activitate prin rapoarte, foto și video, formularistică necesară pentru a dovedi eligibilitatea activităţilor, a cheltuielilor și a rezultatelor. Trebuie să faci evaluatorul să înţeleagă specificul tău, munca ta, de la amploarea ei până la cele mai mici detalii. Să nu presupui că orice aspect, oricât de mic ar fi, este de la sine înţeles sau evident. Cu cât cel care verifică are o listă mai scurtă de întrebări asupra activităţii tale, cu atât mai bine pentru proiect. În ceea ce privește evaluarea, proiectul Operetei prevede o astfel de etapă la finalul fiecărei activităţi. Avem periodic evaluări de rezultat, de conţinut, evaluăm procedurile și modul în care eficientizează activitatea, evaluăm gradul de satisfacţie al beneficiarilor proiectului. și cu aportul Accademia Teatro alla Scala din Milano, cel mai important partener al proiectului. Teatrul a obţinut o finanţare în valoare de 15.952.904 lei, bani care au fost administraţi pe parcursul a trei ani (octombrie 2009 - octombrie 2012). Miza proiectului este, conform coordonatorilor, dezvoltarea pieţei muncii artelor spectacolului prin formarea și informarea asupra meseriilor specifice domeniului. Ca principal beneficiar al proiectului, Teatrul de Operetă "Ion Dacian" a devenit el însuși un centru de formare, cu o expertiză care îi permite să ofere cursuri de perfecţionare pentru 15 meserii de bază în lumea artelor spectacolului.

Numărul 10 — 065

066 — Numărul 10

Mic ghid al antreprenorului wannabe E foarte la îndemână să credem că a avea spirit de artist exclude spiritul antreprenorial. E ușor pentru că ne imaginăm artiștii ca pe niște personaje boeme, destul de puţin ancorate în cotidian, neinteresate de concurenţă, de planuri de afaceri și bugete sau de regulile capitalismului, în general. Clișeul are un sâmbure de adevăr și, de cele mai multe ori, acestora chiar le este dificil sau chiar imposibil să transforme în business lucrurile pe care le fac cu pasiune. Doar că, pare că în ultima vreme, sunt din ce în ce mai deschiși să înveţe cum să facă asta. Deși pornesc de la egalitate cu alte tipuri de businessuri, iniţiativele în domeniul industriilor creative pot ridica foarte ușor și repede câteva întrebări: cum ajung la finanţatori, care sunt cele mai ușoare căi de a transforma o idee într-un produs creativ, care sunt soluţiile actuale de obţinere de fonduri pentru industriile creative. Despre antreprenoriat creativ, despre mișcările de pe piaţa din România, dar și despre câteva tips&tricks pentru atragerea unor finanţări am vorbit cu Péter Barta, CEO Fundaţia Post-Privatizare (FPP). În 2007, FPP a dezvoltat o nouă strategie care se baza, pe de o parte, pe conștientizarea nevoii de educaţie în rândul antreprenorilor români, iar pe de altă parte, pe sprijinirea companiilor mici și mijlocii în efortul lor de a atinge un nivel superior de dezvoltare. În acest sens, s-au pus bazele unei noi filozofii investiţionale prin care se susţine antreprenoriatul în industrii creative și companiile aflate la început de drum în procesul de dezvoltare. Proiectul derulat de FPP, prin care și-a propus promovarea antreprenoriatului în industrii creative, s-a integrat foarte bine în viaţa orașului și a tinerilor creativi. Evenimentele organizate de FPP, menite să îi ajute pe cei care activează în zona creativă să-și folosească abilităţile în construirea unei afaceri de succes, au avut impactul așteptat și au strâns peste 500 de persoane la traininguri. Dintre acestea, unele au dezvoltat proiecte care urmează să intre într-o competiţie în urma căreia vor obţine și o finanţare pentru implementarea ideilor prezentate.

Atragerea unei finanţări nu trebuie să fie scopul în sine al afacerii, ci un obiectiv secundar.

Péter Barta, CEO Fundaţia Post-Privatizare Explicaţi-mi care sunt pașii de urmat atunci când vrem să obţinem o finanţare? Cu ce trebuie să începem și care este strategia? În mod cert, e nevoie de finanţare pentru un business, dar acest lucru poate fi obţinut în mai multe feluri. Obiectivul principal al unui antreprenor trebuie să fie satisfacerea nevoii unui grup-ţintă bine definit, cu nevoi specifice și bine înţelese (nu trebuie să reinventezi roata, ci mai degrabă să vezi cum poţi să îmbunătăţești ceea ce este oferit în prezent). Dacă vrei să atragi finanţare de la un business angel, este de preferat să faci o listă cu acei potenţiali angeli care se potrivesc cu afacerea ta (asta se face prin analiza portofoliului potenţialului investitor) sau, în cazul în care finanţarea va fi de la un fond de investiţii, ar fi bine să întocmești o listă cu potenţialele fonduri de investiţii care s-ar potrivi cu tipul de afacere derulată. Acest proces poate dura între una și două luni, dar este foarte important ca această etapă să nu fie sărită. Următorul pas este elaborarea materialului de prezentare pentru fiecare tip de investitor identificat. Nu este recomandat ca antreprenorul să trimită același material fiecăruia dintre potenţialii investitori identificaţi. Prezentarea este cheia, aceasta trebuie să fie foarte explicită și ușor de înţeles. E foarte important să vorbești despre problemă/piaţă, despre produs (serviciu), dar și despre soluţie (cu ce e aceasta diferită faţă de alte soluţii din piaţă). Un alt subiect care trebuie punctat este echipa (un investitor vrea să vadă că ai echipă pentru a duce la bun sfârșit planul; în cazul în care echipa nu este completă, se poate menţiona faptul că o parte din fonduri se vor utiliza în atragerea resursei lipsă). Mai sunt și alte aspecte care merită subliniate în prezentare, cum ar fi modelul de venituri, status-ul proiectului, planul de finanţare; ideal ar fi ca această prezentare să nu fie mai lungă de 15 slide-uri. Cum se definește, în România, cultura grantului? Avem și nu avem o cultură a grantului. Mulţi vânează granturi pentru a-și atinge propriile interese, deși există și o altă categorie care caută să facă ceva cu grantul obţinut pentru un public-ţintă clar. Eu nu sunt un mare adept al granturilor nerambursabile, așa cum se procedează cu banii alocaţi de la bugetul de stat. Consider că în acest caz trebuie să fim mai responsabili în ceea ce privește modul în care cheltuim aceste fonduri și că e imperativ să impunem niște indicatori economici atât calitativi, cât și cantitativi, nu doar să aruncăm cu bani fără să așteptăm niciun fel de rezultate. Antreprenoriatul în România pe o scară de la 1 la 10 în ceea ce privește inovaţia // strategia // curajul. Îmi e destul de greu să acord o notă sau să plasez undeva antreprenoriatul în România. Și asta pentru că este încă foarte tânăr vorbim de 24 de ani de antreprenoriat, și nici acesta făcut așa cum trebuie, ci mai

degrabă conjunctural. Sistemul educaţional nu încurajează iniţiativa (nu spun neapărat că școala românească ar trebui să scoată antreprenori pe bandă rulantă, doar că ar trebui să asigure dezvoltarea acelor abilităţi care ajută mai târziu la crearea unui antreprenor de succes). De asemenea, nu există programe care să sprijine antreprenorii în mod real. Un alt aspect foarte important este celebrarea antreprenoriatului și lipsa unor modele. Mi-aș dori să văd mai multe materiale în presă despre persoane ca Mircea Tudor, Radu Georgescu, Florin Talpeș și alţii asemenea lor. În schimb, îi avem în prim plan pe George Becali sau Dan Voiculescu, care nu sunt deloc un exemplu pentru antreprenorii care doresc să demareze o afacere. Totodată, avem frică de eșec. Dacă în culturile anglo-saxone acest lucru este mult mai ușor acceptat, la noi în ţară este blamat. Ar fi important ca antreprenorii români să vorbească despre eșecul avut, pentru că fără eșec nu poţi avea progres; acesta face parte din viaţă, așa că e important să-l accepţi și să înveţi din lecţiile respective. Dacă ţinem cont de toate acestea, cred că suntem undeva la 5. Încă avem multe de făcut, dar suntem pe drumul cel bun. Iar apariţia mai multor evenimente și hub-uri pentru antreprenori fac ca lucrurile să se schimbe în bine. Cum este tânărul antreprenor creativ român, ce plusuri are și ce ar trebui să mai înveţe, ce ar trebui să mai citească, de sfaturile cui ar trebui să asculte? Trebuie să remarc că stăm bine în ceea ce privește antreprenoriatul în industriile creative. Cred că ceea ce le lipsește acestor antreprenori este abordarea de business. Mulţi dintre ei creează lucruri minunate, dar care nu sunt vandabile și asta pentru că nu au o piaţă sau nu au un public bine definit. Recomandarea mea ar fi să participe la cât mai multe programe de formare de calitate. Pentru citit aș avea o listă întreagă de titluri, dar primul care îmi vine în minte este "Disciplined entrepreneurship: 24 steps to a successful startup" de Bill Aulet. O carte foarte bună și un must read pentru orice antreprenor. Ce le recomandaţi tinerilor creativi pentru a-și transforma ideile în business? Să înceapă o afacere. Pofta vine mâncând, așa că și în antreprenoriat curajul vine când implementezi ideea de business. Înainte de a demara afacerea, le recomand să caute un mentor care poate să le ofere "guidance", foarte important pentru orice "wannabe entrepreneur".

FPP s-a născut în anul 1996 și este rezultatul unui acord semnat între Comisia Europeană și Guvernul României, în calitate de beneficiar al unor programe de susţinere a dezvoltării sectorului privat, îndeosebi a companiilor aflate după procesul de privatizare. FPP a creat fondul privat de investiţii denumit generic Fondul Român Post Privatizare, singurul fond care făcea investiţii de capital în companii. Fondul a funcţionat timp de 10 ani, perioadă în care au fost realizate 12 investiţii în diverse business-uri românești, cum ar fi: Arctic, Venoma, Sicomed, reţeaua hotelieră Continental sau Vitalgaz. Numărul 10 — 067

www.tate.org.uk/whats-on/ tate-modern/eventseries/bmwtate-live www.youtube.com/user/tate

Implicarea cultural~ construie{te buna reputa}ie a unei companii Proiectele culturale, mai ales cele neconvenţionale, se luptă adesea pentru găsirea fondurilor necesare implementării lor. Alternativa la susţinerea pe care o pot oferi instituţiile de stat sunt și companiile multinaţionale care au deja în ADNul lor valori precum implicarea socială, responsabilitatea și dialogul intercultural. Având exemplul spectaculosului proiect BMW Tate Live, am încercat să aflăm ce stă în spatele deciziilor unei companii de talia BMW Group de a se implica în proiecte culturale și cum funcţionează mecanismele de colaborare cu o astfel de corporaţie.

Thomas Girst, Coordinator of Cultural Projects, BMW Group BMW sprijină multe programe culturale și artistice – care este filozofia companiei din spatele deciziei de a susţine aceste programe? De mai bine de 40 de ani, BMW Group a iniţiat și s-a implicat în mai mult de 100 de proiecte culturale din toată lumea. Credem că o companie se poate bucura de succes, într-un mod responsabil, doar dacă se implică social. Dialogul intercultural este baza unei companii cu valoare adăugată, la nivel internaţional. De aceea, ne simţim responsabili să facilităm proiectele culturale pentru societatea în care ne derulăm cu succes afacerile. Aceasta este filozofia BMW Group. Cuvintele-cheie sunt "responsabilitate" și "încredere". Chiar și în vremuri tulburi, niciuna dintre colaborările noastre nu este în pericol de a fi eliminată sau redusă. Dacă te implici cultural, nu îţi poţi 068 — Numărul 10

baza alegerile pe un raţionament de tipul cost-beneficiu. Este vorba despre Good Corporate Citizenship, vizibilitate dincolo de branding, reputaţie și simpatie. Angajamentele noastre nu sunt nici altruiste, nici în calitate de patroni protectori, ci sunt parteneriate pe termen lung în care ambele părţi sunt egale și se tratează reciproc cu apreciere și curiozitate. Percepţia și evaluarea din exterior a companiilor s-au schimbat enorm în ultimii cinci ani: ce face o companie în afara domeniului său, cum se implică în societate? A avut loc o trecere de la o abordare de shareholder la una de stakeholder. Cu cât este mai subtilă apariţia, cu atât compania este percepută mai bine. Accesul la reţeaua sa internaţională și la know-how-ul din domeniul PR-ului și marketingului este încă un mod de a susţine partenerul cultural în mod adecvat. Cum alegeţi proiectele culturale în care vă implicaţi? După cum am menţionat deja, BMW crede în parteneriatele durabile, autentice și speciale în care ambele părţi sunt egale și se tratează reciproc cu respect și curiozitate. Deciziile în legătură cu proiectele în care să ne implicăm nu sunt bazate pe afinităţi personale, ci sunt aliniate strategiei corporatiste. Principalele noastre trei zone de implicare culturală sunt arta modernă și contemporană, muzica clasică și jazzul, precum și arhitectura și designul. Nu suntem interesaţi de evenimentele punctuale și nici nu suntem doar sponsori care oferă un buget. Creăm și investim în formate pe care le dezvoltăm împreună cu instituţiile culturale. În acest mod ne diferenţiem de competitorii noștri. Cât investește BMW în programe culturale, în fiecare an? Politica noastră nu ne permite să discutăm despre angajamentele financiare. Dar nu este vorba doar despre suport financiar. Grupul BMW își oferă sprijinul ca partener prin reţeaua sa internaţională, know-how-ul în PR și marketing, precum și

vasta experienţă în colaborări internaţionale în domeniul culturii și al sustenabilităţii. Fiind o companie listată la bursă, BMW Group face publice o serie de informaţii și cifre în legătură cu businessul său. Dar în ceea ce privește implicarea culturală, nu dorim să facem publice cifre, pentru că nu dorim ca parteneriatele noastre să fie privite prin prisma acestor cifre. Credem că se pot face greșit multe lucruri cu o sponsorizare de 100.000 de euro și că se pot face bine multe lucruri cu 10.000 de euro. Când lucrarea lui Picasso "Young man with a pipe" din 1905 s-a vândut pentru mai mult de 100 de milioane de dolari la Sotheby’s în New York în 2004, ce a spus asta despre valoarea inerentă a tabloului, importanţa sa reală în lumea artei? Nu prea multe! Cum măsuraţi succesul parteneriatelor BMW? În cadrul BMW Group, implicarea culturală

nu este un salt în gol. Dar nu sunt beneficii care să poată fi măsurate direct. Dacă există o metodă de a le lega de CRM, facem acest lucru într-un mod subtil. Totuși, cred că întrebarea ratează un aspect esenţial. Implicarea culturală nu este doar o unealtă de CustomerRelationship-Management (CRM), ci este o parte a implicării sociale. Vrem să fim recunoscuţi și apreciaţi nu doar de partenerii noștri, ci și de audienţă. Prezenţa grupului BMW este pe atât de subtilă, pe cât de sofisticată este implicarea sa culturală. Oricât de mult neam iubi brandul, proiecţia monumentală a logo-ului companiei pe o cortină roșie la începutul unui spectacol de operă ar putea să îndepărteze audienţa la care vrem să ajungem. Ideal, implicarea BMW ar trebui privită ca o marcă a excelenţei și a calităţii, integrată în conţinutul activităţii culturale respective.

Ce aţi spune unei alte companii pentru a o convinge să se implice în programe culturale, precum BMW ? Companiile sunt judecate astăzi și în funcţie de cum se comportă și de cum interacţionează în afara zonei lor de business. În plus, mulţi potenţial clienţi sunt adesea îndepărtaţi de marketingul tradiţional și de campaniile de comunicare. Implicarea culturală cu un mesaj în spate ajută la construirea unei bune imagini și a unei bune reputaţii pentru orice companie care se implică într-un proiect pe termen lung. Cultura este una dintre cele mai mari realizări ale omenirii și nicio companie care privește cu înţelepciune modul în care s-ar putea implica într-un dialog cu societatea și în care s-ar putea poziţiona drept un cetăţean responsabil într-un context CSR nu ar trebui să se gândească prea mult când vine vorba de implicarea în arte. În

orice mod are sens din punct de vedere strategic. Aceste colaborări și iniţiative vor căpăta și mai mult sens și vor deveni și mai importante în viitor. Independent de cultură, succesul BMW Group s-a construit întotdeauna printr-o gândire pe termen lung și prin acţiuni responsabile. Așa cum poate știţi, strategia companiei noastre include valori precum sustenabilitate ecologică și socială, responsabilitate în privinţa produselor și conservarea resurselor. Ca rezultat al eforturilor sale, Grupul BMW este lider al industriei sale în Indexul Dow Jones Sustainability, în ultimii opt ani. De unde a apărut ideea proiectului Tate Live? BMW și Tate au fost în discuţii mult timp pentru potenţiale proiecte comune. Aceste discuţii s-au animat în ultimii doi ani și ne-am dat seama că dialogul intercultural și problemele legate de mobilitate ar putea fi motorul unei colaborări. Respectând independenţa și integritatea curatorială a Tate, BMW își oferă know-howul și reţeaua internaţională în beneficiul BMW Tate Live. Pentru BMW și Tate, Numărul 10 — 069

iniţiativa s-a potrivit excelent. BMW are o istorie lungă de activităţi culturale. Compania este interesată să ajute la stabilirea unui dialog multidisciplinar pentru a răspunde provocărilor viitorului și privește activităţile culturale drept promotori și platforme pentru acest dialog. BMW consideră esenţial dialogul cultural internaţional pentru o companie multinaţională de succes. Oameni din peste 60 de ţări lucrează doar în fabrica BMW de la München. Grupul BMW are mai mult de 90.000 de angajaţi la nivel internaţional și este implicat în proiecte culturale pe toate continentele. Implicarea culturală în ţările în care ne derulăm activitatea face parte din identitatea noastră. La fel ca pretutindeni, nu este vorba despre subvenţionare, ci despre o investiţie pe termen lung într-un loc, pe plan naţional sau internaţional. Ce colaborare mai bună am putea avea pentru a încuraja dialogul global intercultural decât cu o instituţie precum Tate, cu reţeaua sa internaţională inovatoare și trecutul său de programe inovatoare? Aspectele globale și ambiţia prezentării online a BMW Tate Live au o logică perfectă. Tate este una dintre cele mai respectate instituţii culturale la nivel internaţional și considerăm că se potrivește perfect la orice nivel și datorită reputaţiei sale. Ce așteptări aveţi de la cei patru ani de BMW Tate Live? BMW Tate Live va avea un program de spectacole de artă non-tradiţionale, de exemplu muzicale, spectacole de dans și digital media. Cuprinde spectacole artistice, online, transmise prin live-streaming, o serie de spectacole live în interiorul și în jurul Tate Modern folosind o varietate de spaţii; discuţii și workshopuri. Workshopurile vor avea loc în spaţii neconvenţionale din Tate Modern și vor fi un spaţiu de discuţie pentru idei ce au legătură cu parteneriatul BMW Tate. Temele sunt menite să lărgească discuţiile spre zone dincolo de artă care sunt de interes pentru BMW și Tate, precum neuroștiinţele, sociologia și psihologia. Mai mult, parteneriatul va face documentarea încă în derulare accesibilă online și/sau în print. Cât despre recunoașterea de care se bucură BMW, în mod ideal, parteneriatul va consolida imaginea pozitivă a BMW și va oferi mai multă expunere și vizibilitate pentru reputaţia de lungă durată a brandului drept responsabil, preocupat de sustenabilitate. BMW Tate Live tinde să livreze conţinut de calitate, cu integritate și rigoare intelectuală și spectacole inspiraţionale din punct de vedere vizual. Este pentru prima dată când Tate a 070 — Numărul 10

investit atât de multe resurse în arta live și în a-i oferi propria identitate și a-i crea propriul brand. Avem ca scop este să prezentăm un program anual de artă live, pentru a putea fi transmis live pe internet, printr-o abordare integrată cu Tate Online și Tate Learning. Care a fost impactul proiectului, până acum? Feedbackul primit pentru BMW Tate Live a fost în general foarte bun, încă de la lansarea proiectului. În primul an, cele patru spectacole "BMW Tate Live: Performance Room" au avut un total de 4.300 de spectatori live. Comparând cu aproximativ 200 de spectatori pentru o reprezentaţie de seară dintr-un muzeu, este remarcabil. Până acum, spectacolele au fost vizualizate de 74.300 de ori via YouTube și site-ul Tate. Conţinutul general BMW Tate Live, atât

Ca rezultat al eforturilor sale, Grupul BMW este lider al industriei sale în Indexul Dow Jones Sustainability, în ultimii opt ani.

pe YouTube, cât și pe site-ul Tate, a fost vizualizat de 115.670 de ori. Până acum, am atins o audienţă din mai mult de 100 de ţări, de la SUA până la Coreea de Sud. Privind la ce s-a întâmplat până acum în 2013, toate spectacolele BMW Tate Live au avut mare succes. Aproape 960 de vizitatori au venit la primul spectacol BMW Tate Live, prezentat de Suzanne Lacy, iar "BMW Tate Live: Performance Room" de Joan Jonas a fost vizualizat prin live streaming în 63 de ţări. Cum aţi ales artiștii din cadrul BMW Tate Live? În orice proiect cultural se implică, BMW pune preţ pe libertatea potenţialului creativ – care în artă este o garanţie pentru pionierat, așa cum este și pentru cele mai importante inovaţii dintr-un business. Selecţia artiștilor din cadrul programului BMW Tate Live aparţine în totalitate curatorilor Tate. Ce alte noi parteneriate culturale aţi plănuit pentru anul viitor ? Pe lângă cele 100 de colaborări pe care le avem deja în lumea întreagă, avem câteva lucruri pregătite pentru anul viitor. Suntem unul dintre partenerii principali ai "Kino der Kunst". Acest festival de film combinat cu o competiţie va servi drept forum pentru noile curente din artă și pentru tinerii artiști internaţionali aspiranţi. În afară de asta, avem în plan o serie de formate non-comerciale pentru târguri de artă și colaborăm pentru prima oară cu Paris Photo Los Angeles. Mai mult, vrem să consolidăm abordarea educaţională a formatelor precum "Opera for all", pentru a ajuta oamenii să-și depășească inhibiţiile culturale. BMW a susţinut recent și turneul asiatic al Munich Philharmonic Orchestra.

Numărul 10 — 071

Un leu pentru proiectul meu Ioana Pîrvu

Text

În crowdfunding, totul se bazează pe inspiraţie și pe curaj. Mai exact, pe cât de inspirat ești să îţi faci proiectul simpatic și pe cât de curajos să îl arăţi în faţa tuturor, la analizat, la dezbătut, la evaluat. Datorită acestui lucru, cele mai multe și mai mari site-uri de profil finanţează proiecte creative, așa cum este Kickstarter, exemplul care a fost pe buzele tuturor celor cu care am vorbit, referinţa de bază. Mecanismul acestor platforme e simplu și face apel la pasiunile, la nevoile creative și la hobby-urile noastre, căci ne încurajează să participăm activ la ceea ce ne place să facem, la ceea ce vrem să ne înconjoare mai des, fie că 072 — Numărul 10

e vorba de cărţi-obiect, fie că e vorba de proiecţii de film sau de concerte. Dar crowdfundingul rămâne un concept nou pentru România, iar publicul nu este încă educat despre ce este și cum funcţionează.

Abecedarul crowdfundingului Crowdfundingul este, pe înţelesul tuturor, finanţarea de către mulţime, este sistemul care pune în legătură iniţiatorii de proiecte și persoanele cu idei, cu cetăţenii, miile de utilizatori

care își doresc să susţină un serviciu sau un produs pe care îl consideră util sau inovator. Și mai pe scurt, e vorba de finanţarea unei idei prin sume mici de către un număr mare de oameni "obișnuiţi", interesaţi, dintr-un motiv sau altul, să contribuie la realizarea ei. Până la urmă, crowdfundingul nu diferă foarte mult de susţinerea unei investiţii în sensul clasic: când ai o idee de afacere și vrei să o concretizezi, prima etapă este să cauţi un investitor, fie că apelezi la o bancă pentru un credit, fie că apelezi la un business angel. Diferenţa ar fi că în loc să ai o relaţie cu o persoană sau cu o entitate, intri în contact cu o mulţime care se poate numi, în final, INVESTITORUL tău. Secretul succesului în crowdfunding, pentru că, desigur, există și un astfel de ingredient-minune, este să ai o comunitate de susţinători care este familiară cu activitatea ta, oameni care să-ţi cunoască potenţialul și să aștepte cu sufletul la gură să iniţiezi un proiect. Crowdfundingul pare ușor, doar încarci o pagină cu proiectul tău pe platformă și urmărești cum se adună ban peste ban. Însă campaniile de succes nu se întâmplă peste noapte. Dacă luăm la bani mărunţi proiectele de succes, putem să schiţăm clar câteva caracteristici pe care le bifează toate: idee clară și

au o foarte mare vizibilitate, garanţie a faptului că un iniţiator de proiect nu își permite să promită ceva unor sute sau mii de oameni și să nu livreze la timp, conform așteptărilor. Ar însemna că nu va mai primi, niciodată, o a doua șansă.

Scurtcircuitul proiectelor recompensate

vandabilă a produsului sau serviciului, pregătire riguroasă și o documentare pe măsură, prezentare puternică, o structură a recompenselor care atrage audienţa, strategii eficiente de social media. Pentru a lansa o campanie de crowdfunding și pentru a o finaliza cu lauri, vei avea nevoie de multe dintre elementele de mai sus, plus o idee foarte clară a costurilor implicate și o strategie pentru a menţine proiectul proaspăt în mintea și în preocupările audienţei. O campanie de crowdfunding presupune să fii plătit în avans de către un client al produsului pe care îl dezvolţi. Așadar, pentru a putea obţine acest lucru, ai nevoie de un produs bun, de o strategie care să construiască încredere și care să nu pună nimic sub semnul întrebării. Și, firește, trebuie să înveţi să ceri și să comunici acest lucru constant. Pe lângă asta, proiectele de pe platforme

Tu, iniţiator, ai o idee la care ai tot muncit, pe care vrei să o lansezi, și îţi dai seama că n-ai cum să faci asta cu resurse proprii. Intri pe un site de crowdfunding, povestești ideea ta, arăţi în ce stadiu de implementare ești, eventual un prototip, spui de ce mai ai nevoie pentru lansarea ei. Eu, publicul, hotărăsc dacă proiectul tău mă atrage și văd ce îmi dai la schimb, ca recompensă. Văd cine e în spatele proiectului, te aud vorbind, văd cum ai gândit implementarea proiectului și te pot întreba orice. Dacă suntem din aceeași poveste și, evident, îmi permit să îţi cumpăr produsul în avans sau să dau o mână de ajutor la organizarea evenimentului, o să fac asta.

Cu ideile la control Proiecte de design, filme, festivaluri, chiar și un muzeu Nikola Tesla, toate au fost posibile prin contribuţiile mulţimii. Valoarea adăugată pe care o oferă o campanie de crowdfunding se referă și la posibilitatea de a-ţi testa ideea înaintea unei lansări în masă. Este cazul celebrelor produse Pebble, "smart watch"-ul lansat printr-o campanie Numărul 10 — 073

de crowdfunding în decursul căreia s-au strâns 10 milioane de dolari, sau încercarea celor de la Linux de a lansa "Ubuntu Edge", din păcate eșuată (finanţările s-au oprit în jurul sumei de 12 milioane de dolari, din cele 32 de milioane necesare). Tot crowdfundingul este cel prin care se pot susţine dezvoltarea de iniţiative alternative la cele finanţate de stat sau de către companii, cel mai elocvent exemplu fiind campania pentru dezvoltarea unei platforme de jurnalism independent în România, campanie ce a strâns 40% din buget în prima săptămână și este în desfășurare până la începutul lunii noiembrie. Am descoperit, în ultima vreme, câteva proiecte creative cu viitor și am aflat, mai apoi, că au fost posibile cu ajutorul platformelor de crowdfunding, care, spre surprinderea mea, sunt cel puţin șase. Lucrurile s-au mișcat foarte repede în ultimul an în România, de anul trecut din septembrie s-au lansat două platforme la Cluj, după care a urmat o platformă în București. În ultimele șase luni au mai apărut două platforme, tot din București. Am vorbit cu Irina, de la We are Here, platforma tocmai lansată, dar care are istorie în finanţarea unor festivaluri, și cu cele două Cătăline de la "Creștem idei" și "Pot și eu", despre secretele crowdfundingului, despre ce le motivează și despre oamenii din spatele proiectelor care își pun ideile la bătaie. Entuziasmate, ambiţioase și cu un vârtej molipsitor de optimism care le alimentează argumentele, m-au făcut să înţeleg cât de mult contează implicarea, atât a iniţiatorilor, care trebuie să muncească pentru a-și face proiectul "finanţabil", cât și a beneficiarilor, căci fără un public dispus să participe activ la producerea lor, ele nu vor atinge niciodată mainstream-ul. "Creștem idei" a anunţat deja cinci campanii finanţate, unele chiar peste suma setată ca target. Una dintre ultimele campanii, încheiată în mai, a strâns 6.500 de lei de la 54 de persoane, iar fotograful Cosmin Bumbuţ a strâns 15.675 de lei de la 85 de oameni pentru editarea unui album, ceea ce reprezintă 157% din suma cerută iniţial. În medie, asta înseamnă 185 de lei donaţi de fiecare persoană contributoare. Pe de altă parte, prima campanie "We are Here", care a susţinut opt festivaluri culturale independente, a strâns 6.700 de euro, asta în condiţiile în care a avut parte de foarte multă 074 — Numărul 10

promovare în media. Irina Henegar de la 'We are Here' mi-a explicat că iniţiatorii de proiecte beneficiază de pe urma desfășurării unei campanii de crowdfunding în mai multe feluri. În primul rând, un beneficiu important al unei astfel de campanii este feedbackul din partea publicului-ţintă cu privire la conţinutul ideii lansate, căci finanţarea acesteia sugerează interes, pe când lipsa finanţării poate indica nevoia unei testări suplimentare sau a unei regândiri. Poate fi tradus ca un studiu de piaţă cu costuri foarte mici. De asemenea, o campanie de crowdfunding creează deja o comunitate în jurul ideii, înainte ca aceasta să fie implementată la o scară mai largă, "comunitate care promovează mai departe ideea gratuit și cu o credibilitate mai mare decât un efort tradiţional de marketing", argumentează Irina. În acest moment, există un număr de oameni care consumă astfel de proiecte, cumva constant și pe care fiecare manifestare creativă se bazează, într-o mai mică sau mai mare proporţie. Publicul a înţeles că el poate face lucrurile să se întâmple, că are o voce și că merită să-și susţină cultura. La rândul lor, organizatorii au văzut că oamenii sunt acolo, că îi susţin și că trebuie să-i lase să se implice. Cătălina de la "Pot și eu" a pus punctul pe "i", atunci când am întrebat-o despre implicarea comunităţii. "Atât iniţiatorii de proiecte, cât și susţinătorii trebuie să devină persoane active. Primii trebuie să meargă către posibilii cumpărători și să îi convingă că produsul sau serviciul propus merită a fi achiziţionat, iar cei din urmă trebuie să înveţe să susţină iniţiative timide și curajoase, dacă își doresc o piaţă variată și diversificată." Așadar, imboldul este clar, mai multă

participare și mai multă implicare în comunitate. Prin urmare, cu multă pasiune din partea celor care au dezvoltat astfel de site-uri în România, dar și din partea celor care iniţiază campanii, cu pachetul potrivit de recompense destinate celor care oferă bani proiectului, dar și cu promisiunea unui profit, sub orice formă ar veni el, crowdfundingul va căpăta greutate și în România. Nici primul proiect al celor de la Kickstarter nu a fost un succes. Lansat pe 1 aprilie 2009, a strâns doar 625 de dolari din targetul de 1.000. Primul proiect cu adevărat finanţat în stil crowdfunding s-a încheiat o lună mai târziu și a strâns 3.329 de dolari de la 110 finanţatori. De atunci, Kickstarter și-a luat avânt, iar în 2011 a ajuns să colecteze 99,3 milioane de dolari.

Cătălina Azamfirei

potsieu.ro

Care a fost ideea de pornire a platformei? Ce v-aţi dorit de la ea și cum s-a concretizat? Totul a pornit de la dorinţa lui Dragoș Nicolaescu, business angel, care a vrut să își mobilizeze prietenii și colegii ca de ziua lui, în februarie, în loc de obișnuitele cadouri, aceștia să ajute în mod eficient niște proiecte care au impact social. Împreună cu echipa de la Fundaţia Comunitară București, a lansat un anunţ în urma căruia s-au strâns 40 de idei de proiecte de antreprenoriat social. În seara festivă, invitaţii au donat bani și servicii pentru patru dintre proiecte, în valoare de peste 10.000 de lei. Și pentru că această experienţă a dovedit că este o mare nevoie de a ajuta în mod eficient un segment din antreprenoriatul care încearcă să se dezvolte în România, am început să lucrăm la dezvoltarea platformei. Acum urmează etapa de dezvoltare a acesteia, de strângere a cât mai multor proiecte spre finanţare.

Cum s-au integrat platforma și proiectele ei în viaţa orașului? Ţinând cont că a fost lansată în luna iunie, credem că s-a integrat destul de bine, avem o rată de succes de 50%. Dar adevărata muncă acum începe. Ne dorim să avem mult mai multe proiecte publicate și, în final, finanţate, să spunem sute, însă pentru a ajunge acolo este necesară parcurgerea unui proces de educare a publicului în domeniul crowdfundingului și chiar implicarea activă în comunitate, ieșirea din starea de spectator pentru a deveni actor. Care sunt proiectele care au fost introduse până acum pe site și care par a fi de succes? Proiectele publicate până cum pe platformă sunt: "Pavilionul din Intrarea Violoncelului", prezentat de "Reciclare creativă", proiectul "Iurta Călătoare", propus de Incubator 107, proiectul cultural "De ce taci?" al Univented Theatre și iniţiativa "Bond’n’Bake". Dintre ele, doar primele două au strâns finanţarea necesară. Care a fost investiţia iniţială (costurile site-ului și ale promovării, echipa tehnică, programatori, graficieni, securizări în problemele de transfer bancar, deal-urile cu băncile)? Investiţia iniţială a fost de 5.000 de euro, din care 2.000 de euro pentru dezvoltarea și mentenanţa platformei. Pentru plăţile online lucrăm cu Netopia și cu Unicredit, pentru pachetul destinat ONG-urilor. Nu am avut nici un deal cu nimeni până acum, deoarece ne-am dorit să lansăm o platformă a cetăţenilor pentru cetăţeni. Și am reușit! Însă acum ne-am dat seama că un parteneriat cu o instituţie bancară ne-ar ajuta să accelerăm procesul de dezvoltare a platformei. Fără un sprijin financiar, potsieu.ro va continua să crească organic, într-un ritm destul de lent, ceea ce nu este neapărat un lucru rău, însă ne-am dori să-și ia zborul mai repede. Așadar, suntem într-un proces de identificare și de contactare de parteneri. Numărul 10 — 075

Cătălina Amihăiesi

crestemidei.ro

Când aţi descoperit conceptul de crowdfunding, care au fost sursele voastre de inspiraţie și ce modele aţi avut din afară, pentru un asemenea business? Ne-am făcut temele într-un mod cât mai riguros, studiind în profunzime peste 20 de platforme, citind rapoartele de pe crowdsourcing.org, presa internaţională care a scris pe acest domeniu, poveștile de succes, dar și eșecurile notabile. La TIFF 2012 am avut ocazia să îi vedem pe realizatorii "Iron Sky", care și-au finanţat lungmetrajul printr-o campanie de amploare, am încercat și încercăm în continuare să fim în contact cu industria de crowdfunding prin toate mijloacele posibile. Avem în echipă experienţă pe un număr mai mare de metode de strângere de fonduri (fundraising), deci ne-a atras firesc această modalitate inovatoare de finanţare a proiectelor. Cum s-au integrat platforma și proiectele în viaţa culturală din Cluj? S-au integrat foarte bine, am putea spune că proiectele de pe crestemidei. ro sunt un agent de schimbare a vieţii culturale a orașului Cluj-Napoca și un instrument ce contribuie la promovarea acesteia. Concerte de vioară pe acoperiș, însufleţirea unor vitrine părăsite, oameni 076 — Numărul 10

creativi care și-au strâns lucrările într-un album ilustrat de promovare a Clujului, toate acestea s-au îmbinat natural cu crestemidei.ro. "Centrala de escaladă" este un alt exemplu de succes, prin care cei pasionaţi de sport au putut să contribuie efectiv la deschiderea unui centru de escaladă în oraș. Care a fost investiţia iniţială? Investiţia iniţială, care include designul și realizarea platformei, s-a ridicat la 3.500 de euro. Codul platformei a fost construit în limbajul Ruby on Rails și a pornit de la codul sursă făcut public de către Catarse. me. Dezvoltarea codului pentru platforma

crestemidei.ro, în forma în care o vedeţi azi, a fost realizată de o firmă de IT din Cluj. Dorim să le mulţumim acelora care ne-au recomandat să ne orientăm spre open-source și oamenilor care ne-au ajutat la testarea platformei înainte de lansare. Un mare mulţumesc merge și către Diana, Istvan și Ștefania, voluntarii noștri part-time, către colaboratorii noștri, precum și către cei peste 40 de Fondatori de Onoare crestemidei.ro, cei care au contribuit cu peste 1.000 de euro la dezvoltarea tehnică a platformei pentru a fi lansată în stadiul BETA, prin campania proprie de crowdfunding pe care am realizat-o la sfârșitul lui 2012.

Care sunt proiectele care au fost introduse până acum pe site și care par a fi cele mai de succes? Avem o vânătoare de comori urbane și arhitecturale, avem festivaluri, avem un proiect al unui hub în care artiștii pot să lucreze și să expună, avem două proiecte de film documentar și un album de jazz. Sunt proiecte destul de diverse și de impact diferit. Spre exemplu, ART HUB este un spaţiu existent, care vrea să se populeze cu artiști, cărora le oferă un mediu în care să poată interacţiona cu publicul prin expoziţii sau workshopuri, în care să se poată întâlni cu clienţii, unde să poată dezvolta colaborări. Mihai Iordache, unul dintre cei mai cunoscuţi muzicieni de pe scena jazzului românesc, intenţionează să își finanţeze următorul album cu ajutorul exclusiv al oamenilor care îl vor cumpăra, astfel, în avans. E o direcţie în care se merge din ce în ce mai mult la nivel internaţional și reușita lui va însemna foarte mult pentru industrie. În acest moment, fiecare proiect reușit este un pilon pe care se pot baza proiectele viitoare. Fiecare dintre cei care își postează proiectele pe platformă construiește o modalitate nouă și sustenabilă de finanţare. Platforma a pornit cu nouă proiecte, iar pe viitor vom încerca să avem un minim de 15 proiecte concomitent. Un număr mare de proiecte, din domenii diverse, care comunică fiecare pe nișa lui și care își împrumută vizitatori este singurul lucru care va face crowdfundingul să devină o alternativă reală de finanţare.

Irina Henegar

We are Here

Care a fost ideea de pornire a platformei, ce v-a motivat să dezvoltaţi un astfel de proiect? Am gândit, de la început, foarte practic: dacă statul nu îţi dă, e momentul să îţi vezi de proiectele tale singur. Adică să nu mai aștepţi ajutor financiar din partea unei entităţi mari și cu care comunici greu, ci să îţi construiești proiectul cu ajutorul oamenilor care, într-un final, se vor bucura de el. Cu ei vorbești mai ușor, sunt motivaţi să îţi vadă ideea prinzând viaţă. Așa că am propus participarea unor festivaluri-reper din cultura urbană și ne-am apucat să dezvoltăm o campanie de crowdfunding pentru ele. A fost o campanie punctuală

de trei săptămâni, pe care am derulat-o în aprilie 2013, dedicată strângerii de fonduri pentru opt dintre cele mai reprezentative festivaluri din România, adică Anim’est, NexT, Ideo Ideis, SoNoRo, KINOdiseea, Green Hours Internaţional Jazz Fest, Street Delivery și Temps D’images. Nu știam la ce să ne așteptăm, nu prea aveam repere pentru piaţa din România, dar știam la ce amploare a ajuns fenomenul de crowdfunding la nivel mondial. Și am găsit alţi peste 15.000 de oameni care au crezut la fel ca noi, în cele trei săptămâni de campanie, și fără un suport tehnic potrivit – ne lipseau premiile, am făcut o mulţime de alte greșeli de începători, dar am creat un precedent. Am adăugat 6.700 de euro la bugetele festivalurilor din anul 2013, cu ajutorul a aproape 600 de susţinători. În plus, în timpul campaniei, alte 15 festivaluri și-au dorit să se alăture. Le-am promis atunci că o să revenim cu o platformă permanentă, așa că... "We are Here"!

De ce aţi ales să sprijiniti antreprenoriatul în domeniul industriilor creative? Pentru că facem parte din lumea lor. Pentru că și noi, la fel ca și ei, încercăm să schimbăm câte ceva în jurul nostru. Credem că oamenii creativi pot să trăiască din arta lor, oricare ar fi asta, și nu ar trebui să se întrebe la fiecare pas dacă merită. Vrem să aducem publicul în locul în care să realizeze că da, e normal deja să asculţi un album pe Youtube. Dar, dacă vrei ca acel muzician să producă un alt album, și ca tu să îi asculţi în continuare muzica, e rândul tău să îl ajuţi. Iar asta poate fi, bineînţeles, extinsă la toate categoriile creative. We are Here a plecat de la cultură, pentru că noi, din perspectiva unor oameni care merg la film în cadrul festivalurilor din prima campanie, am vrut să facem ceva foarte concret și palpabil. Ceva care să construiască. În același spirit facem și acum ceea ce facem. De acolo, diversificarea domeniilor pe care vrem să le susţinem a venit cumva natural și pentru că am simţit că e nevoie de acţiune în direcţia proiectelor creative, în orice domeniu s-ar încadra ele. Numărul 10 — 077

Scurt îndrumar al vân~torului de finan}~ri Ioana Pîrvu

Text

După ce am pus cap la cap informaţii despre fonduri, finanţări, mici afaceri și idei creative de exploatat, am adunat, într-un mic îndrumar de obţinere de fonduri, tot ce trebuie făcut, pas cu pas, ca să ai cele mai mari șanse la bani nerambursabili. Deși sunt lucruri simple și intuitive, de cele mai multe ori avem impresia că după colţ, la primul pas greșit, ne paște eșecul absolut. Desigur, ca la orice încercare de a face bani, vor fi și suișuri, și coborâșuri, dar nici finanţarea nu vine de la sine. Determinarea, ambiţia și, mai ales, persistenţa sunt uneltele necesare care te vor ţine pe linia de plutire atunci când îţi vine să zici "pas". De asemenea, o planificare simplă care trasează, pe o foaie de hârtie, idei, obiective și riscuri îţi va da imboldul pentru a trece linia de sosire și de a ajunge la sacoșa cu bani.

__ A Cine dă banii? Statul român, Uniunea Europeană, asociaţiile care sprijină industriile creative, business angels. Așadar, finanţatorii! Fiecare cu scopurile, mijloacele, strategiile, misiunile și obiectivele lui. Înainte de a începe să lucrezi la o propunere de finanţare, interesează-te de toate lucrurile de mai sus și încearcă să iei legătura cu cineva care a primit deja finanţare de la aceeași sursă, oricare ar fi aceasta. Cel mai bine ar fi să discuţi direct și cu cineva din partea finanţatorului, să vezi în ce măsură propunerea de proiect artistic și așteptările tale cu privire la primirea și la 078 — Numărul 10

cheltuirea banilor se potrivesc cu ceea ce poate oferi el.

__ B Cine poate primi banii? Dacă există și cazuri fericite în care finanţatori individuali oferă bani direct artiștilor și creativilor, organizaţiile publice și private, care reprezintă majoritatea surselor de fonduri, nu o fac decât extrem de rar, și doar pentru proiecte artistice simple: cercetare, rezidenţe, granturi pentru călătorii de cercetare și documentare (fonduri pentru mobilitate). Din acest motiv, primul lucru pe care ar trebui să îl faci atunci când vrei să pui pe roate ideea ta artistică este să te alături unei asociaţii sau să înfiinţezi o organizaţie. Aceasta poate fi o organizaţie non-guvernamentală sau o firmă, însă e important ce vei alege până la urmă, pentru că unii finanţatori dau bani doar ONG-urilor, iar alţii doar firmelor. Interesează-te ce personalitate juridică ar fi mai potrivit să adopţi, pentru a obţine "the best of it".

__ C Pentru ce poţi să iei bani? Doar pentru că informaţia despre o nouă sesiune de finanţare spune că se dau bani pentru proiecte artistice nu înseamnă

că orice idee pe care tu o consideri un proiect artistic va fi acceptată și de finanţator. Ce contează însă este să afli ce fel de proiecte dorește să sprijine finanţatorul, pentru că regulamentele, obiectivele și interesele sunt, de cele mai multe ori, foarte bine conturate în anunţul de finanţare. Sunt proiecte în care e nevoie să ai parteneri organizaţionali sau a căror anvergură trebuie să fie internaţională sau, din contră, locală. La fel, sunt situaţii când finanţatorul are anumite priorităţi tematice (proiecte care încurajează dialogul intercultural) sau când orientarea este, mai degrabă, către artiști tineri, debutanţi. Citește și recitește cu atenţie ceea ce finanţatorul spune explicit că nu dorește să finanţeze! De exemplu, construcţia din temelii a unui nou magazin își va găsi foarte greu un finanţator. În același timp, este posibil ca anumite tipuri de activităţi să nu fie eligibile, adică să nu îţi fie acceptate în bugetul de cheltuieli. Cel mai bine e să întrebi, orice nelămurire ai avea, chiar înainte de a începe să completezi primul rând al cererii de finanţare. Cu un telefon se poate face, mai mereu, lumină!

__ D De ce se finanţează doar anumite lucruri, în anumite perioade strict definite? În foarte puţine cazuri vei putea cere și primi bani oricând dorești pe parcursul

anului, asta pentru că finanţatorii, mai ales cei organizaţionali și publici, au un calendar și o planificare riguroasă, care depind de o grămadă de decizii (când se votează bugetul, când se închid bugetele instituţiilor, când trebuie deduse deconturile, când se încheie anul fiscal). Trebuie să știi că banii pe care finanţatorul îi pune la dispoziţie se vor îndrepta, asumat, către anumite tipuri de proiecte, în defavoarea altora. Așa că nu te considera nedreptăţit, interesează-te care sunt scopul, obiectivele și priorităţile declarate ale finanţatorului și ale programului de finanţare pe care acesta l-a lansat, dar află și care au fost proiectele susţinute de acesta în sesiunile anterioare. De cele mai multe ori, găsești o arhivă cu proiectele admise și cele respinse și poţi trage foarte ușor concluzii despre alegerile care au fost făcute. Așa afli mai multe despre preferinţele finanţatorului și, în același timp, îţi faci o idee despre competiţia pe care e posibil să o întâlnești, mai ales că multe organizaţii selectate revin anii următori cu noi propuneri la același finanţator.

__ E Cum funcţionează un program de finanţare? Ca în toate situaţiile în care totul se rotește în jurul dosarelor și al bugetelor, există un anumit ciclu al evoluţiei programului de finanţare. De la planificare, lansarea programului și depunerea cererilor de finanţare,

până la evaluarea și selecţia cererilor de finanţare, semnarea contractelor, implementarea proiectelor. În plus, pe tot acest traseu trebuie făcute monitorizări, raportări, evaluări și decontări. Da… pare deja obositor și nu e decât o descriere cu negru pe alb. Însă este esenţial să afli care sunt perioadele de finanţare (unele programe se deschid o dată la doi ani, altele au și câte două sesiuni pe an), datele exacte până când se pot depune cereri de finanţare, când se "afișează" rezultatele finale, până când se depun actele finale, când se semnează contractele, când și cum vin banii. În același timp, este important să știi când se rediscută priorităţile, obiectivele, condiţiile și modalitatea de accesare a banilor. Nu toţi finanţatorii vor discuta aceste lucruri cu beneficiarii lor, dar unii dintre ei o fac, fiind obligaţi prin lege (cazul AFCN, care lansează consultări publice), sau deoarece vor să îmbunătăţească modul de operare al programului și strategia pentru sesiunile următoare.

__ F Pentru ce pot fi cheltuiţi banii? Când ai hotărât exact dimensiunea proiectului, trebuie să te gândești la lucrurile de care ai nevoie pentru a desfășura activităţile. Vei ajunge să ai o listă de lucruri și acţiuni pe care cineva, plătit, va trebui să le obţină sau să le facă. Cu alte cuvinte, acesta este așa-numitul necesar al proiectului. De la transport, la chirie, închiriere de echipament,

papetărie, materiale specifice, oameni pregătiţi să facă anumite lucruri (sunetiști, pictori, designeri, graficieni), toate trebuie puse pe hârtie și adunate, scăzute, estimate și transformate în bani. Este foarte important să confrunţi lista ta finală cu cheltuielile pe care finanţatorul declară că le va acoperi, urmărind atât valoarea, cât și tipul lor. Este posibil, de exemplu, să se deconteze doar o parte din cheltuiala efectuată la achiziţia de echipamente sau este posibil ca această cheltuială să nu fie deloc acoperită.

__ G Ce trebuie să faci pentru a intra în competiţia pentru bani. Ai o idee. O pui pe hârtie, detaliezi activităţile, faci necesarul și estimezi bugetul care îţi trebuie pentru a o aduce la viaţă. Cauţi finanţarea. Pentru fiecare oportunitate identificată, te informezi cu privire la proiectele finanţabile și selectate în trecut, datele calendaristice bătute în cuie, activităţile și cheltuielile eligibile. Când ceva important nu e explicit, iei legătura cu finanţatorul și te lămurești. Te interesezi ce acte îţi trebuie atât la depunerea propunerii de finanţare, cât și în etapele următoare și începi să le pregătești. Scrii cererea de finanţare și o depui la finanţator până la termenul-limită și în condiţiile cerute, fără abateri de la reguli și indicaţii. Numărul 10 — 079

Proprietatea intelectual~, sfaturi juridice

Interviu cu Theodor Ovidiu Pârvu, Avocat Partener, Pârvu + Asociaţii

Ioana Pîrvu

Text

Dacă fotografii, arhitecţii și muzicienii au învăţat mai repede regulile proprietăţii intelectuale, profesioniștii din alte industrii creative, precum designul de obiect, sunt în continuare extrem de expuși din punct de vedere juridic. De multe ori, teama de un număr nesfârșit de pagini într-un limbaj mai greu accesibil sau preconcepţia că un creativ nu trebuie să se preocupe și de aspectele pragmatice ale afacerii sale stau în calea dezvoltării antreprenoriatului creativ sau la baza eșecului financiar. "Drepturile de autor «nu se vând sau cumpără» […] sunt o resursă care gestionată corect din punct de vedere juridic poate fi exploatată pentru o perioadă îndelungată", explică Theodor Ovidiu Pârvu, avocat partener, Pârvu + Asociaţii, și oferă un set de sfaturi legale celor care intenţionează să pornească o afacere în universul industriilor creative. Industriile creative se bazează pe valorificarea comercială a proprietăţii intelectuale: design, publicitate, arhitectură, meșteșuguri, muzică, film și video, jocuri și jucării, software, publishing, modă, artele spectacolului, turism cultural. Ce trebuie să știe un antreprenor din aceste industrii despre legile de protejare a proprietăţii intelectuale și despre cum se aplică? Despre legile de protecţie a proprietăţii intelectuale nu trebuie să cunoască cineva ceva în mod special. 080 — Numărul 10

Prioritatea ar fi să citească legile care nu sunt așa de lungi sau complicate pe cât se tem antreprenorii din domeniu. Pasul următor ar fi o vizită la www.wipo.int/about-ip/en/ index.html și modul în care se mișcă industria ar trebui să fie destul de clar. Pentru cei care se grăbesc, legislaţia în domeniul proprietăţii intelectuale nu poate fi intuită sau ghicită pe baza experienţelor directe într-un domeniu, iar cei care își imaginează că vor descoperi pe parcurs frumuseţile drepturilor de autor se înșală. Despre aplicarea legii, bănuiesc că lucrul care ar trebui să îl preocupe pe antreprenor ar fi viteza cu care instanţele îi pot rezolva o problemă. Din start, ar trebui să știe că celeritatea nu este unul dintr atuurile justiţiei române. Elementul este de importanţă mai ales că de multe ori dintr-o operă "furată" se fac mulţi bani până la momentul în care o instanţă reușește să se pronunţe, bani care sunt pierduţi de proprietarul de drept. Drept urmare, industria creativă nu se poate sprijini exclusiv pe concursul instanţelor, singurul său suport real fiind prevenţia, care se poate face doar prin consultanţa juridică de specialitate. Ce ar trebui să știe neapărat micile companii românești (dar și persoanele fizice autorizate) despre drepturile de autor? Ar trebui, în primul rând, să știe că drepturile de autor "nu se vând sau cumpără" și că sunt o resursă care,

gestionată corect din punct de vedere juridic, poate fi exploatată pentru o perioadă îndelungată. Interesul micului antreprenor este să se asigure că va exploata lucrativ opera sa până la finalul perioadei de protecţie și că trebuie să afle cum va face acest lucru. La prima vedere, două mi se par a fi pericolele care îl pândesc pe debutantul în industrie. Pe de o parte, este slaba înţelegere a ce anume este protejat de lege. Dacă nu va fi lămurit ce anume din ce realizează este protejat și cum, îi va fi foarte dificil să imagineze modul de exploatare și astfel să se bucure de creaţia sa. Pe de altă parte, este bagatelizarea gestionării și exploatării în timp a proprietăţii intelectuale. Comparaţia mea favorită pentru a ilustra riscul este cu grădina care încape pe mâna bălăriilor dacă nu e îngrijită constant, și mă gândesc la trifide. Ce ar trebui să știe un tânăr creativ care vrea să pună pe picioare o mică afacere? Care sunt indicaţiile, din punct de vedere legal, pentru a putea crea și pentru a stimula startup-uri creative viabile? Un semn de ușurare ar fi că alergătura pentru actele de înfiinţare nu este chiar atât de înfricoșătoare pe cât se aude, iar pe Internet se găsesc suficiente informaţii și modele de documente pentru a avea dosarul complet fără veun ajutor. Cu timpul, dacă afacerea crește, va veni și momentul unui upgrade din punct de vedere juridic.

Ca principiu funcţional, tânărul creativ ar trebui să știe că stabilitatea afacerii sale este direct legată de soliditatea contractelor pe care le semnează, iar la baza contractelor este propria înţelegere a sistemului de protecţie a drepturilor de autor. Fără să înţeleagă sistemul care îi protejează munca, nu își va putea negocia eficient onorariile și nici nu se va putea asigura de eficienta exploatare în timp a muncii sale. Cât despre start-up-uri din punct de vedere legal, prea puţine se pot face pentru a le stimula. Destinul lor luminos stă atât în mâna proprietarilor, cât și a statului care asigură cadrul general… și parcă deodată nu mai dor ochii de la lumină. Cum vezi evoluţia platformelor de crowdfunding ca metodă de finanţare și care sunt aspectele administrative pe care ar trebui să le știe o organizaţie care desfășoară un astel de proiect, finanţat prin această metodă? Cred că despre crowdfunding partea cea mai bună este optimismul celor care se ocupă, în rest nimic nu recomandă domeniul ca fiind "pe val" la noi. În România deja există câteva site-uri de crowdfunding funcţionale, cu proiecte deja finanţate, dar deocamdată sumele colectate nu sunt deloc impresionante și nici nu se înghesuie proiectele. Unul dintre ele, care a căutat finanţare pentru câteva festivaluri de muzică și film cu vechime în România, a înregistrat un oarecare eșec prin suma minusculă colectată.

Crowdfundingul are nevoie de public numeros, care să întrunească minimum trei condiţii: să acceseze frecvent Internetul, disponibilitate crescută pentru cheltuieli online și apetit pentru risc. Niște statistici nu chiar așa de vechi spuneau că jumătate din români nu folosesc internetul și că România și Bulgaria sunt în coada UE în privinţa comerţului online. Deocamdată, cifrele de la noi nu ajută domeniul. Dincolo de problemele economice, mecanismele juridice necesare punerii la punct a unui sistem de crowdfunding nu sunt atât de complicate, însă trebuie avut în vedere că limita de performanţă și stabilitate a unui asemenea sistem este dată de sistemul de drept în care este localizat proiectul. În cazul nostru, sistemul de drept românesc nu se bucură de niciunul dintre avantajele sistemului anglo-saxon, care susţine un proiect cum este Kickstarter. Transformarea unei idei într-un produs este un proces complex, care include elemente de business, pricing, contabilitate, piaţă, nevoi. Cum funcţionează inovaţia pe piaţa din România și care sunt legile care o protejează și/sau o promovează? Cu ceva timp în urmă, nu cu foarte mult timp, a fost un dosar de care m-am ocupat în care un personaj dintr-un judeţ extrem de nordic reușise să înregistreze la o instituţie extrem de centrală ca invenţie personală umbrela... Situaţia nu necesită comentarii suplimentare,

absurdul este evident și grăitor cu privire la protecţia inovaţiei în România. Și oricât de multă ilaritate produce exemplul de mai sus, cel mai probabil cel care are o invenţie sau un desen industrial de protejat nu este direct interesat de patria natală. România nu are o industrie suficient dezvoltată care să profite de pe urma inovaţiei produse local, motiv pentru care în exploatarea oricărei noi invenţii sau design trebuie avută în vedere o protecţie pe una dintre pieţele care contează sau apelarea la mecanismele de protecţie internaţională, prin înregistrarea de patente și desene industriale. În mod normal, prima grijă în momentul în care un nou design sau o nouă invenţie te lovește este să discuţi cu un specialist pentru a proteja din timp și cât mai eficient drepturile aferente. Înregistrarea unui patent sau a unui desen industrial necesită timp, iar exploatarea unei inovaţii încă nedefinitiv înregistrate, deși posibilă, presupune o serie de riscuri aparte. Ce le sugerezi cititorilor să facă imediat ce termină de citit acest material, dacă vor să pună pe picioare un business în zona industriilor creative? Să facă ce făceau și înainte de a citi articolul și, în momentul în care își dau seama că nu înţeleg ceva din lumea drepturilor de autor, să întrebe un avocat. De preferinţă, înainte să acţioneze. parvusiasociatii.ro Numărul 10 — 081

082 — Numărul 10

Recomandările Andreei; • Site-ul Creative Application este o platformă curatorială de proiecte new-media și una dintre principalele surse de informaţie pentru articolele Ideas Lab. • "Creative Industries" este o colecţie de eseuri critice editată de John Hartley ce prezintă toate faţetele industriilor creative. Printre autori se numără prezenţe academice, cum ar fi Lawrence Lessing, Umberto Eco, Charles Landry, dar și mai popularii Richard Florida și Sir Ken Robinson. • "We-Think" de Charles Leadbeater susţine ideea de colaborare ca factor fundamental al creativităţii, semnalizând, în același timp, condiţiile necesare unei colaborări eficiente. 01

La vân~toare de tendin}e Maria Neneciu

Text

IIdeas Lab este un proiect hibrid ce îmbină o componentă editorială cu una practică – laborator de consultanţă în tendinţe și generator de idei inovatoare. Am stat de vorbă cu Andreea Vrabie, iniţiatoarea acestui proiect, despre ce înseamnă inovaţia, despre industriile creative, trendspotting și ce își dorește ea de la acest proiect. Andreea a lucrat câţiva ani în advertising în România, iar apoi a plecat la Londra, unde a studiat "Creative and Cultural industries", în cadrul London Metropolitan University, a lucrat la câteva hub-uri creative și a colaborat cu Wired UK. Acum se ocupă exclusiv de Ideas Lab. Componenta editorială funcţionează ca sursă de inspiraţie, își propune să aducă profesioniștii din industriile creative, dar și publicul larg, mai aproape de o gândire interdisciplinară, iar zona de laborator de consultanţă își propune să găsească soluţii concrete, personalizate și inovatoare și să ofere consultanţă în materie de tendinţe.

Sfaturi pentru cei care vor să se lanseze în antreprenoriatul creativ: Andreea Vrabie

ini]iatoarea Ideas Lab

Ce înseamnă ideaslab.ro? Proiectele pe care le prezentăm se află la intersecţia dintre design, tehnologie, artă și știinţă. Sunt de părere că frontierele dintre genuri se estompează și, pentru a crea ceva cu adevărat nou și uimitor, oamenii din diferite medii trebuie să colaboreze și să înveţe unii de la alţii. Rolul laboratorului este de a analiza tendinţele observate prin documentare și de a propune idei ieșite din comun organizaţiilor din România – fie că vorbim despre angajarea unei companii sau a unei agenţii de publicitate într-un proiect artistic, fie despre o intervenţie a unui ONG în spaţiul public.

• În primul rând, să nu amâne lansarea în așteptarea perfecţiunii. Mulţi dintre noi ne raportăm la modele de succes, uitând întregul proces de învăţare și de adaptare ce stă în spate. Perfecţiunea necesită timp și multă muncă, nu poţi lansa un produs/serviciu ideal din prima. Stabilirea de standarde ridicate nu este un lucru rău, din contră, este de încurajat, însă nu trebuie să se transforme într-o eternă scuză pentru amânare. Asta se traduce, cred, în asumarea riscului de a fi criticat, dar și în viziunea oportunităţilor de a învăţa din greșeli. • Să fie flexibili. Ideea cu care au pornit iniţial, odată pusă în practică, va necesita modificări, atât pe baza feedback-ului, cât și a evoluţiei continue a mediilor economic, social și tehnologic. • Nu în ultimul rând, să fie deschiși, săși împărtășească experienţa și ideile. Cunoașterea nu trebuie să fie îngrădită și protejată, ci dezvoltată prin dialog și colaborare. Numărul 10 — 083

Cum a luat naștere proiectul? Care este povestea lui? Ideas Lab a apărut din dorinţa de a umple un gol în peisajul informaţional românesc, de a construi un altfel de prezent. Mi-am dorit să trezesc curiozitatea pentru inovaţie și tehnoartă și să demontez preconcepţiile oamenilor despre ce reprezintă expresia creativă, cu ajutorul unor articole scurte, scrise pe un ton prietenos și axate pe vizual. În același timp, am realizat că simpla prezentare a unor proiecte internaţionale trezește (mie inclusiv) un sentiment de frustrare din cauza sărăciei de exemple autohtone. Așa a apărut laboratorul, care constă într-o comunitate de talente – de la jurnaliști și copywritteri, până la artiști new media – ce poate fi consultată și comisionată pentru proiectele speciale. Cât de greu este să lansezi un astfel de proiect în România? Ce oportunităţi și ce provocări ai întâmpinat până acum? Este dificil nu doar pentru că propune idei noi și oamenii se tem de noutate, preferă calea cunoscută și bătătorită, dar mai ales pentru că vindem ceva intangibil. Organizaţiile sunt obișnuite să apeleze la talentele proprii (in-house talents) pentru idei noi, conceptele sunt rar dezvoltate prin outsourcing. Însă acesta este momentul oportun pentru a dărâma practicile neactuale și necorespunzătoare vremurilor pe care le trăim. Metoda de folosire a forţei de muncă ar trebui să fie mult mai dinamică, bazată pe proiecte și nu pe un program fix de la 9 la 6. Joy’s Law spune că "No matter who you are, most of the smartest people work for someone else". Pentru realizarea unui proiect inovator, o organizaţie poate să apeleze la o sumă de talente externe: de la documentare și conceptualizare, până la design și aplicare tehnică. Colaborarea este situaţională, componenţa colectivului schimbânduse în funcţie de proiect. Cât de importantă crezi că este creativitatea în creionarea unui astfel de produs versus informaţia/pregătirea academică? Cred că spiritul de observaţie, o curiozitate cultivată și capacitatea de a face conexiuni între idei din domenii diferite sunt cele mai importante calităţi într-un astfel de demers. Toate de mai sus sunt atribute ale creativităţii, însă creativitatea nu este suficientă. Ea trebuie să fie însoţită de o gândire critică și de o abordare sistematică și riguroasă orientată spre rezultat, pentru a nu transforma întreprinderea într-un heirupism lipsit de profunzime. Iar aici intervine pregătirea academică. 084 — Numărul 10

De ce know-how ai nevoie, de ce resurse? Ai nevoie de pasiune, de credinţa că faci ceva bun, și asta se răsfrânge în capacitatea și dorinţa de comunicare. Acum există platforme de tip crowdfunding care înlesnesc realizarea unui proiect creativ, deci resursele financiare nu mai reprezintă o barieră de nedepășit. Importante sunt claritatea și veridicitatea mesajului pe care îl transmiţi. Un proiect făcut din pasiune și comunicat clar va atrage susţinere financiară, colaborări interesante și sprijinul comunităţii creative. Cum vezi tu evoluţia antreprenoriatului creativ și ce aport au ajuns să aibă industriile creative în economie, la nivel mondial? Știu că se vorbește foarte mult în ultima vreme despre antreprenoriat și industriile creative ca motoare ale redresării economice, însă mai avem până să ajungem acolo. Reforma sistemelor educaţionale și a cadrului legislativ în domeniul antreprenoriatului, imperios necesară pentru a intra în această nouă paradigmă, se lasă așteptată. Însă democratizarea cunoașterii și a modalităţilor de finanţare reduce distanţele în timp și spaţiu. Prin intermediul Internetului, oamenii au acces la know-how-ul din orice domeniu și colţ al lumii – site-uri de specialitate, comunităţi de hackers și makers, cursuri online puse la dispoziţie de facultăţi renumite, fișiere open source – își pot finanţa proiectele cu ajutorul platformelor de crowdfunding și au posibilitatea de a-și promova și vinde lucrările în afara graniţelor. Antreprenoriatul creativ înlocuiește ierarhia top-down cu o structură ce funcţionează bottom-up.

06 01 Resonate - Aakash Odedra și Lewis Major 02 The Memory of Le Sacre du Printemps - Dennis Russell Davies și Maki Namekawa 03 Borderlands Granular - Chris Carslon 04 Your Cosmos - Daito Manabe și Satoru Higa 05 Huang Yi & KUKA - Huang Yi 06 Mind Games - Benedict Bleimschein și Martin Kienmeyer

Trendspotting-ul – în esenţă, Ideas Lab cu asta se ocupă – nu poate fi predat sau învăţat. Persoanele implicate trebuie să nutrească interes pentru tot ce e nou, indiferent de domeniu, de la bio-hacking până la smart cities. În același timp, explorarea noutăţii nu trebuie să fie una superficială. Un trend spotter trebuie să fie capabil să realizeze conexiuni între idei și să aibă o gândire critică antrenată, să fie la fel de curios să înţeleagă atât mecanismele imprimării 3D, cât și implicaţiile ei socio-economice.

Numărul 10 — 085

Exerci}ii de CREATIVITATE Ioana Pîrvu

Text Asociaţia industriilor creative

Foto

În ţară există, cu siguranţă, un val de bine și, mai important decât atât, un val de "hai să facem și noi proiecte locale cool". Mândria locală e extrem de sănătoasă dacă e pusă la treabă, nu doar declarată pe ici pe colo. Asociaţia industriilor creative din Iași a ales să sprijine antreprenoriatul în domeniul industriilor creative "pentru că avem nevoie de afaceri creative, nu doar de fabrici de cuie sau de piese auto. Pentru că ele pot să aducă o plus valoare consistentă unui oraș și unei ţări întregi, pentru că în asta credem, pentru că există multe idei de business care rămân pierdute prin sertare, deși au potenţial, pentru că avem ce ne trebuie ca să reușim, pentru că industriile creative pot genera bani și pot determina schimbări în bine", așa cum mărturisește Oana Filip, mintea creativă și motorul AIC . Asociaţia industriilor creative din Iași desfășoară două proiecte demne de mândria oricui: "Creative Coffee" și "Atelierul Produselor Creative". Fără primul, nu ar fi existat un pretext suficient de deștept și de sustenabil prin care să cunoască comunitatea de creativi din Iași, iar al doilea pentru că fără un cadru bine pus la punct, prea multe idei geniale ar fi rămas neimplementate. Au crezut de la început în strategia "bulgărelui de zăpadă" și bine au făcut. Însă a fost nevoie de timp și de oameni pasionaţi pentru ca lucrurile să se miște într-o direcţie care să dea și rezultate. Așa cum am aflat din culisele AIC, binele ăsta e de multe feluri: e ceea ce fac ei la asociaţie și ce se întâmplă prin intermediul ei, e suita de proiecte derulate de Fundaţia Comunitară Iași, e îndrăzneala pe care o au businessuri creative ca Upside Down, Chotronette, DEOCHI. E un potenţial care încă fierbe la foc mic, dar va da în clocot cât de curând. 086 — Numărul 10

Oana Filip

PR Asociatia Industriilor Creative

Care a fost ideea de pornire a asociaţiei și cum s-a dezvoltat proiectul? Ideea înfiinţării asociaţiei a apărut în 2008, odată cu finalizarea proiectului de cartografiere a industriilor creative din Iași, derulat de British Council România, însă asociaţia a dobândit personalitate juridică abia în 2010. Totul a pornit de la o încăpăţânare sănătoasă de-a Adrianei, colega mea, care momentan se află în San Francisco, unde lucrează de zor la start-up-ul ei creativ —Worksurfers. A fost în UK, a învăţat ce și cum e cu industriile creative și s-a întors în Iași, unde, alături de Marius și Dragoș, au pornit ceea ce astăzi se numește Asociaţia Industrii Creative. Tot Adriana a dat de mine și m-a convins că implicarea în AIC (așa îi spun prietenii) poate avea un ecou pozitiv. Și încă se mai aude după aproape doi ani, timp în care am ales să trec de la pălăria de PR la cea de project manager. Un fel de om care face în așa fel încât lucrurile să se întâmple. Îmi doream să învăţ să dansez printre creativi fără să mă împiedic.

Nu m-a tentat numele pompos de "PR Manager", ci faptul că, prin tot ceea ce făceam, aveam impact. Asta mă ţine aproape de AIC și asta îmi hrănește dorinţa de a face mai mult și mai bine. Asta nu înseamnă că lucrurile se întâmplau spontan. Ba dimpotrivă, am știut foarte bine că vrem să ne batem capul cu produse și evenimente strâns legate de zona de industrii creative, foarte generoasă de altfel. Sunt 12 subsectoare, așa că avem suficient loc de joacă. Așteptările sunt mari cât casa, altfel ne-am plictisi. Provocarea cea mai mare e să facem din asociaţie un hit nu doar pe plan local și începe să ne cam iasă. Am organizat prima ediţie Creative Coffee—eveniment de networking informal, prin care consolidăm și mobilizăm comunitatea de creativi la Cluj, după 14 la Iași, patru în America Latină, una în Ankara și alta în San Francisco. Când spun hit mă refer la faptul că AIC-ul e un ONG format din profesioniști pragmatici și creativi, care derulează programe de un interes real și cu rezultate pe termen lung. De asta atâtea ediţii de Creative Coffee, de asta trei episoade de Atelierul Produselor Creative —accelerator de startup-uri pentru antreprenorii creativi, de asta dorinţa de a păși cu încredere și curaj și în alte orașe din RO, dar nu numai.

Cum s-au integrat Asociaţia Industriilor Creative și seminariile Creative Coffee în viaţa culturală a Iașiului? Bini di tăt. Iar binili ăsta e dovedit pe de o parte de cei 50+ creativi care vin la toate ediţiile CC (la întâlnirea cu Cristi Lupșa de la DOR au fost 100+), de curajoșii care se înhamă la Atelierul Produselor Creative, unde, timp de 5 zile, sunt într-un maraton antreprenorial de toată frumuseţea, de peste 30 de artiști și ilustratori care au redesenat pentru noi logo-ul AIC sau de 2,000+ de prieteni de pe Facebook. Mai mult, cred că integrarea și rezultatele pe care asociaţia le-a adus în Iași sunt dovedite cu vârf și îndesat de colaborările dintre creativi. Ce ne motivează cu adevărat nu e să reciclăm un set de programe, ci să facilităm un dialog constructiv între creativii cu competenţe complementare. Până acum suntem pe plus: se face share de know how, sub forme dintre cele mai diverse: întâlniri între companii care se ajută reciproc, parteneriate între agenţii de design și branding și freelanceri sau businessuri creative, totul pentru a scoate în faţă ce-i mai bun și frumos din industriile de care ne-am lipit ca eticheta de sticla de vin. Cu siguranţă mai este loc pentru multe, dar credem că AIC-ul începe să devină din ce în ce mai mult un punct de referinţă al industriilor creative și mai puţin un simplu ONG care face o serie de evenimente de profil. Ce le recomanzi studenţilor creativi, dar care, de cele mai multe ori, nu au suficient curaj sau se simt inhibaţi de cei din jur pentru a-și transforma ideile în business? Antreprenoriatul sună sexy și într-o mare măsură chiar așa e. Pe de altă parte, îndemnul ăla care circulă în multe vizualuri pe Pinterest sau Facebook, cu "Fail, fail better" ascunde mai mult decât un simplu citat cu iz american. Altfel spus, da, încurajez și cred că e nevoie de mai multă implicare, de produse mai creative și mai inovatoare, de participare activă la programe cum e Atelierul Produselor Creative, însă totul cu o mare responsabilitate în buzunar. Pentru a fi următorul Facebook, LinkedIn sau Angry Birds e nevoie de mai mult decât de o bucătărie bine echipată. Iar asta o spun cei mai cei "bucătari", care au trecut prin focurile antreprenoriatului de câteva ori și încă respiră normal. Una peste alta, ce mă încântă cu adevărat e că, cel puţin în Iași, există mentori dispuși să își pună know how-ul la bătaie, proiecte care să accelereze ideile de afaceri creative și o asociaţie care să pună totul cap la cap, ca într-un puzzle reușit. Numărul 10 — 087

deochi.ro

S~ tot fie de Deochi Ioana Pîrvu

Text

Filmează pe DSLR-uri, sunt autodidacţi, vor să înveţe de la cei mai buni, cred în inovaţie, în surpriză, în "infantilism creativ". Cred și în justificarea fiecărei opţiuni tehnice, dar și în exprimarea liberă, în experiment, în încercări. Deochi reprezintă o serie de căutări, de explorări în jurul ideii de cinema, înseamnă racordarea simultană și creativă a trei personalităţi diferite la ceea ce înseamnă artă video contemporană. Imaginea filmată este, în zilele noastre, un domeniu care funcţionează foarte diferit faţă de acum zece ani, se ard multe etape, numărul temelor și tehnicilor care pot intra în alcătuirea unui film a crescut exponenţial. În București sunt 10.000 de regizori (film, teatru, operă, TV, reclamă, videoclipuri, evenimente), iar unii dintre ei, în ultmul deceniu, au câștigat Palme d’Or-uri și Urși de Aur. Suntem în situaţia în care absolut oricine are posibilitatea de a filma, dar și în era în

care filmul devine metoda de distracţie cea mai plăcută și cea mai agreată, precum și mediul cel mai propice pentru analize filosofice, dezbateri politice, transpuneri de concepte. Când i-am întrebat despre planurile lor, miau spus, ambiţioși și determinaţi: "E foarte greu să pătrunzi în cadru și să te afirmi. Dar vrem să încercăm marea cu degetul, vrem să ne învingem teama, să nu luăm calea ușoară a renunţării sau a compromisurilor autodestructive. Vrem să facem filme și să ajungem la oameni, cu filme despre oameni. Acest crez este, dintre toate, cel în care avem cea mai mare încredere."

Iustin Șurpănelu

regizor, scenarist, director de imagine, operator, monteur, actor, produc`tor, fotograf, designer, PR la DEOCHI

Cu ce bani aţi pornit la drum și pe ce s-au dus? Primii bani au fost 2.500 de euro, plus aparatură. Am investit în hosting pentru site, într-un cont Pro pe vimeo și primele producţii. Proiectul, încă la nivel de grupare ad-hoc, are patru luni și se autosusţine. Deocamdată nu e vorba de profit, ci de investiţii în proiecte. Câţi sunteţi implicaţi în acest business? Suntem trei în echipă, foarte diverși și complementari; și ca vârstă, și ca patimă. Cât v-a luat până să lansaţi oficial proiectul? Oficial, am pornit destul de repede, pentru că aveam o serie de proiecte la care am colaborat, dar nu eram o entitate. În felul ăsta am reușit să transferăm portofoliile personale sub Deochi și să avem un portofoliu consistent. Cam în trei săptămâni am reușit să punem cap la cap toate ideile și să dăm drumul la site și la pagina de Facebook. Ce aveţi de gând cu Deochi? Am intrat fără dubii și fără regrete în formele contemporane ale artei video: trailere, filme experimentale, videoclipuri, reportaje, filme corporate, food films, fashion films și credem doar în acele filme care surprind, pe lângă funcţia clară dată de forma lor, și infinitatea simţămintelor umane. Ne-ar plăcea să lucrăm la un proiect de fashion, care sa pună în evidenţă subtilităţile, ideile și detaliile unor creaţii, pentru că noile tendinţe în fashion sunt cinematicul și mitologia.

090 — Numărul 10

Chotronette – pove{tile din palatul de cle{tar de la Ia{i Ioana Pîrvu

Text

Silvia Chiteală și Laura Cazacu s-au cunoscut în clasa a 4-a la cercul de matematică. Peste ani și ani, pasionate de blogging, fotografie și fashion, au decis să facă un experiment social: un brand indie, axat pe vestimentaţie extravagantă și nonconformistă, care să se integreze perfect în societatea postcomunistă. Și pentru că le-au plăcut dintotdeauna detaliile bizare, personalităţile excentrice și pop culture-ul dus la extrem, au creat această nișă care gravitează în jurul ideii că hainele sunt un mod de "extrovertire". În ultimii ani, creaţiile lor au apărut în mai toate revistele glossy, iar fotografiile din pictorialele Silviei pentru chotronette. com au fost publicate în Vogue Italia și Vogue Britain, ilustrând fanteziile, magia și basmele pe care hainele și accesoriile le construiesc în jurul lor.

Silvia Chiteală

designer Chotronette

Cu ce bani aţi pornit la drum și pe ce s-au dus? Chotronette a fost înfiinţat în 2009 sub formă de proiect și abia ulterior s-a transformat într-un business. La început, totul a fost mai mult un experiment pentru a testa apetenţa publicului pentru extravagant. Investiţia iniţială a fost minimă – în jur de 5.000 de euro pe parcursul

primelor 6 luni – bani pe care i-am folosit în utilarea unui miniatelier și în materiale. În acest timp, noi aveam în paralel și alte joburi care ne permiteau să susţinem financiar atelierul. Câţi ani au trecut până aţi făcut profit? În primele șase luni ne-am axat foarte mult pe promovare, dar fiind la început, nu s-a pus problema profitului, ci mai mult de amortizarea anumitor cheltuieli. A urmat o perioadă în care am fost mai mult sau mai puţin pe zero, iar după un an și jumătate am putut trage linie și am constatat că suntem pe profit. Nefiind conceput ca un business, Chotronette s-a dezvoltat în mod spontan și planul de afaceri s-a conturat pe parcurs. Câţi sunteţi implicaţi în acest business? Chotronette a început ca un atelier foarte mic și în continuare nu credem în ideea de fabrică. Strategia noastră e să facem produse personalizate și exclusiviste și să încercăm să fim din ce în ce mai buni, nu să ne extindem ca număr de angajaţi. Ce aveţi de gând cu Chotronette? Planurile pentru Chotronette se extind pe două coordonate – lucrăm intens la o poziţionare mai bine ancorată pe piaţa online din România și, în paralel, la implementarea unui nou tip de concept store. Ne place să credem că toată povestea noastră va ambiţiona și alţi oameni să aibă curajul de a se aventura în deschiderea unui business pentru care nu au neapărat pregătirea necesară, dar au înclinaţie, intuiţie și imaginaţie. Numărul 10 — 091

Micro-muzeul cuvintelor frumos scrise IOANA PÎRVU

Text

TypopassageTM a luat naștere din dorinţa de a aduce în atenţia oamenilor designul grafic, de a oferi, într-un spaţiu expoziţional neconvenţional și ușor accesibil, o perspectivă relevantă asupra unor abordări ce au puterea de a influenţa semnificativ comunitatea. Muzeul plasat în spaţiul public, în aer liber, pe malul Begăi, în pasajul de sub Podul Tinereţii, este dedicat designului grafic, artei de a modela litera și de a sculpta în alfabet. Pasajul tipografic din Timișoara este prima extensie internaţională a Typopassage Viena și a fost iniţiat de tandemul curatorial Ovidiu Hrin (Timișoara) - Buero Bauer (Viena). La fel ca la Viena, unde proiectul Typopassage face parte dintr-o serie de pasaje tematice găzduite de spaţiul public din MuseumsQuartier, pasajul timișorean este un loc de instruire a ochiului, o "școală a vederii", așa cum îl numește Ovidiu. Lucrările expuse aici sunt statementuri despre forţa literelor, despre modul în care informaţii seci și forme fixe se transformă în mesaje inteligibile, despre felul în care funcţionează grafica la nivelul percepţiei, al sublinierii și al reliefării 092 — Numărul 10

unor idei, la propriu. Aici, lumea literelor și a paragrafelor, aparent bine sudate între coperte cartonate de cărţi, poate deveni un mare spaţiu de interacţiune și de dezbatere creativă. TypopassageTM a fost un in-house project al studioului Synopsis, iar planificarea, și strategia au fost făcute în echipă, în orele libere de după program, până când totul a ajuns să dea bine pe hârtie. Iar hârtia nu era neapărat un excel de cheltuieli și venituri, ci mai degrabă un plan riguros de dezvoltare și de punere în aplicare. Etapa următoare a fost găsirea unei locaţii. Căutarea nu a durat mult, căci au auzit repede un "da, ce idee bună" de la proprietarii terasei D'arc Mal. Mai mult, tot ei au fost de acord și să cofinanţeze proiectul și, așa, cheltuielile s-au împărţit la doi. Și pentru că tocmai unde-s doi puterea crește, la scurt timp au sărit în ajutor și prietenii de la biroul de arhitectură D-Proiect, care le-au oferit schiţa întregului muzeu și producţia ramelor pentru printuri. Când i-am întrebat despre investiţiile iniţiale, despre bani și lucruri administrative, am găsit reţeta perfectă pentru un proiect cu răsunet: colaborarea. Așa că o mână de oameni s-a transformat într-o mare gașcă: barmani,

01 TYPO-ZID graffiti // ediţia II // septembrie 2011. Lucrarea din 2011, realizată cu ajutorul grafferului Jones pe tema TYPEFACE s-a concretizat în reprezentarea monumentală a 5 portrete ale unor mari maeștri ai designului de literă: Erik Spiekermann, Zuzanna Licko, Peter Bilak, Herb Lubalin și Wim Crouwel. O lucrare murală de 28 m2 ce se întinde pe toată lungimea pasajului, Typo-zidul reprezintă un ecran suplimentar de proiecţie a unor teme tipografice. Graffiti-ul este împrospătat anual de către un invitat (graffer/street artist) pornind de la o temă legată de literă, scriere, artă tipografică etc.

02, 08 Expoziţie TYPOPASSAGE-TM // ediţia IV // septembrie 2012

03 Expoziţie TYPOPASSAGE-TM // ediţia III // mai 2012

04, 07 Expoziţie TYPOPASSAGE-TM // ediţia II // septembrie 2011

05 Expoziţie TYPOPASSAGE-TM // ediţia V // aprilie 2013

06 TYPO-ZID graffiti // ediţia V // aprilie 2013. Pentru lucrarea din 2013 au fost invitaţi cei de la Folkolor Crew, iar tema aleasă a fost ARCHETYPE. Portretele următorilor designeri legendari au fost alese pentru lucrare: Doyald Young, Kurt Weidemann, Marian Bantjes, Oded Ezer și Oldrich Menhart.

Fiind amplasat în curtea Museumsquartier Wien, unul dintre cele mai mari areale culturale din lume, cu o suprafaţă de 60.000 mp și aproape 4 milioane de vizitatori pe an, Typopassage Viena scoate din anonimat teme culturale neglijate de publicul larg. Infrastructura de expunere este finanţată de quartier 21, departamentul dedicat culturii secolului XXI, iar biroul de design vienez grafic Bauer concept & design a preluat curatorierea și finanţarea catalogului editat cu ocazia fiecărei expoziţii. Ediţii TYPOPASSAGE-TM mai 2011 / expoziţie Prima ediţie a expus lucrările Hi Visuelle Gestaltung (studio elveţian, prezentat simultan și la MQ, în expoziţia Typopassage Viena) faţă în faţă cu afișe create de tinerii designeri români Alexe Popescu, Adnan Vasile, Sorina Vasilescu și Mihaela Popa. septembrie 2011 / atelier Hjalti Karlsson și Jan Wilker, fondatorii studioului newyorkez de design Karlssonwilker Inc., au fost invitaţii speciali ai workshopului. Împreună cu designerii și artiștii timișoreni, ei au realizat o serie de postere experimentale în cadrul unui performance live desfășurat sub podul de pe Bega. Evenimentul a fost inclus în materialul documentar realizat de aceștia în Europa Centrală și de Est.

mai 2012 / expoziţie Typopassage Timișoara i-a expus pe designerii Nelu Wolfensohn (Montreal/Canada) și Ovidiu Hrin (Timișoara/România, expus simultan și la MQ, Viena). Prin alăturarea lucrărilor s-a creat un dialog interesant între două generaţii de designeri cu origini comune, dar separaţi de distanţa spaţială (6.000km) și temporală (25 de ani). septembrie 2012 / atelier Grafica fără computer a fost tema ediţiei din toamna 2012, în cadrul căreia Ciprian Isac și Tudor Mureșanu de la Graphic Front au susţinut o miniconferinţă și un workshop în pasaj, unde participanţii au realizat lucrări de grafică folosind exclusiv unelte tradiţionale.

sudori, studenţi, arhitecţi, lingviști, peste 30 de oameni care au lucrat cot la cot pentru aceeași idee. Pe lângă cei 1.000 de euro bani lichizi pe care i-au investit în start-up, s-a adăugat un alt capital, mai valoros, mai energic și deloc orgolios, al oamenilor care au pus umărul la treabă. Obiectivul general al înfiinţării unui astfel de muzeu a fost "promovarea designului grafic și tipografic contemporan și a diversităţii culturale, cu accent pe educarea și dezvoltarea culturii vizuale a audienţei, printr-o abordare participativă", povestește Ovidiu. Și tot el explică, în cuvinte care nu sperie la fel de tare, că au vrut să facă lumea conștientă de designul grafic, de poveștile pe care liniile, culorile și formele le pot crea în jurul lor, de mesajele care se ascund în spatele literelor. Un alt obiectiv al muzeului este susţinerea designului ca un vehicul cultural esenţial, ca o manifestare pe care oamenii trebuie să o

aprile 2013 / expoziţie Ediţia de anul ăcesta s-a deschis cu expoziţia DESIGN & ZEIT - Afișul Cehoslovac de Film 1976-1991. Printr-un parteneriat de succes cu Centrul Ceh din București s-au expus 12 afișe de film cehoslovace în formă originală, oferite de arhiva Terry-Posters din Praga, uan dintre cele mai semnificative la nivel global, ce numără peste 60.000 de postere. Vernisajul a avut și o componentă video - un omagiu adus regizorului Jan Švankmajer, filmele acestuia fiind prezentate într-o instalaţie produsă de Atelier29 (Caius Ovidiu Merșa & Ovidiu Cărăbeţ). TypopassageTM a fost onorat de prezenţa excelenţei sale ambasadorul Republicii Cehe în România, domnul Jiri Sitler, și de întreaga echipă a Centrului Ceh din București. REVISTA TYPOPASSAGE-TM: Revista anuală însoţește, din 2012, inaugurarea fiecărui sezon la TypopassageTM și adună toate detaliile importante în legătură cu lucrările expuse. Publicaţia conţine interviuri cu designerii expuși, articole legate de tipografie și amănunte despre lucrarea Typ'o'Wall, alături de un exemplar de colecţie al afișului ediţiei. În plus, după ce am văzut-o și am expus-o în cadrul Romanian Design Week, am văzut că este presărată cu 'surprize' și sfaturi (tipo)grafice, care ghidează cititorul interesat către o conștientizare asupra rolului pe care îl are designul în viaţa noastră. Numărul 10 — 093

recepteze, să o conștientizeze, nu doar să o consume. Așa că vernisajele bianuale propun dialoguri vizuale între designul internaţional și cel autohton, punând în dialog lucrări ale unor artiști consacraţi în design grafic și în artă tipografică. Evenimentele Typopassage mai includ, pe lângă expoziţii, ateliere de lucru pe design grafic și artă tipografică, o lucrare graffiti de mari dimensiuni, împrospătată anual de un artist invitat (Typo-zid), și o publicaţie anuală de tipografie și design grafic. Pentru anii următori, Ovidiu&co și-au propus organizarea unui concurs naţional de graffiti pentru Typo-Zidul din pasaj, dezvoltarea publicaţiei Typopassage în platforme de comunicare a designului grafic, workshopuri cu graficieni și designeri de marcă, precum și găsirea unor parteneri sau dezvoltatori ai proiectului în alte orașe. Dacă până în momentul de faţă TPTM a fost un muzeu al zilelor calendaristice însorite, septembrie a marcat prima micro extindere a proiectului în lunile friguroase. Primul partener în această direcţie a fost cafeneaua Mokum Cafe din Piaţa Unirii (Timișoara), care găzduiește, pe perioada toamnă-iarnă, patru expoziţii tematice. Prima dintre ele este o colecţie de șase afișe, reprezentative pentru comunicarea stradală a Operei Române din Timișoara între anii 1954 și 1980. În paralel, este făcută publică în premieră povestea descoperirii celor 425 de afișe din arhiva TypopassageTM.

Ovidiu Hrin

ini]iator Typopassage

Cum s-au integrat muzeul și proiectele lui în viaţa orașului? Fiind primul muzeu dedicat graficii și literei, pot spune că integrarea lui în peisajul cultural al urbei a venit în modnatural. Typopassage și-a asumat de la bun început rolul de interfaţă între comunitatea de design și publicul cu apetenţe tot mai mari pentru acest domeniu. În toţi acești trei ani am avut bucuria de a vedea din ce în ce mai mulţi oameni la evenimentele noastre. Spre exemplu, la vernisajul din mai 2013 am avut peste 180 de oameni care au venit special pentru noi - un număr impresionant dacă ţinem cont că vorbim de un micromuzeu din provincie. Sincer, nu știu ce va urma, dar orice ar veni cred că este benefic să te prindă muncind, făcând ceva valoros pentru tine, pentru comunitate și pentru societate. În ciuda existenţei unei comunităţi profesionale active, stimulată de trendul ascendent general al industriilor creative, designul (tipo)grafic contemporan din România nu s-a angajat încă într-un dialog relevant cu publicul larg pe teme de culturalizare vizuală. Totuși, iniţiative există, și pot să sper că acestea vor trece proba de foc a primilor trei ani (entuziasm în primul an, cheltuirea efectului în al doilea an, inerţie în al treilea), devenind componente fixe în peisajul cultural românesc. Ce le recomanzi tinerilor creativi graficieni care vor să înceapă un proiect? Potenţialul creativ și terenul fertil sunt doar o parte din atuurile lor și sunt un dat. Evoluţia e posibilă, însă numai prin disciplină, rigoare individuală și perseverenţă.

10 0 9 TYPOPASSAGE // poster // ediţia III, 2012. Afișul din 2012 comunică workshop-ul GRAFICA FĂRĂ COMPUTER susţinut de cei de la Graphicfront din toamna anului 2012. El a fost realizat integral manual și a fost tipărit folosind tehnica de linogravură. Au fost tipărite și puse în vânzare în cadrul evenimentului 100 de exemplare (numerotate și semnate de autori: Lavinia Vereș & Flavia Ţună) .

1 0 TYPOPASSAGE TM // ziar // aprilie 2013. "Design & Zeit" este titlul sub care s-a lansat cea de-a doua publicaţie originală TypopassageTM. Revista aduce în atenţia publicului tema centrală a expoziţiei: "Afișul Cehoslovac de Film 1976-1991". Tema designului cehoslovac a fost tratată în detaliu de-a lungul capitolelor Afișul cehoslovac de film (prezentare generală a peisajului grafic cehoslovac), Interviu cu Pavel Rajcan (iniţiatorul arhivei Terry Posters din Praga), Afișe și designeri expuși (detalierea exponatelor și scurte biografii ale designerilor autori) și nu în ultimul rând, articolul Johannei Bil'ak despre Conexiunile cehoslovace în arta tipografică - iniţial publicat pe typotheque. com și cedat de autoare pentru publicaţia TypopassageTM. 11 TYPO-ZID graffiti // septembrie 2012. În 2012 Typopassage Timișoara l-a invitat pe artistul The Orion să se desfășoare grafic pe suprafaţa Typo-Zidului, tema aleasă fiind TYPESPACE - ideea de spaţiu din jurul literelor, un spaţiu inevitabil în arta tipografică. Portretele maeștrilor Hermann Zapf, Edward Johnston și Gerrit Noordzij au fost integrate în lucrare.

094 — Numărul 10

Numărul 10 — 095

096 — Numărul 10

Pa{aportul ideilor... Maria Neneciu

Text

Modulab în cifre Care a fost investiţia iniţială? Valoarea spaţiului în care își desfășoară activitatea Modulab (terenul) este de peste 300 000 de euro. Amenajarea spaţiului a însemnat, cu tot cu construcţia laboratorului, 40 000 de euro.

Modulab

Foto

Mașini ghidate cu puterea minţii, imagini care trăiesc din aplauze, pești sensibili la lumină, instalaţii cu display lichid, ecrane de particule ionizate de apă, toate născute în Modulab, România, și cu viză pentru viitor. Modulab este o platformă interdisciplinară în cadrul căreia sunt explorate noile tehnologii și medii de comunicare dintr-o perspectivă creativă, cu aplicaţii în artă, design, arhitectură, marketing și advertising.

Așa cum mi-au povestit cei doi iniţiatori ai proiectului, Ioana Calen și Paul Popescu, cele patru direcţii principale de dezvoltare ale laboratorului sunt: inovaţie tehnologică (marketing, advertising, events); artă – Modulab a produs o serie de instalaţii artistice care au fost expuse la festivaluri internaţionale de gen (CyNet Art – Germania, Piksel – Norvegia, a co-produs Pavilionul României la Bienala de Arhitectură de la Veneţia în 2012 etc.); cercetare – Modulab este, de asemenea diseminator de conţinut relevant în domeniul noilor tehnologii, dar și cu articole de popularizare, prin punerea la dispoziţia publicului de informaţii și tutoriale; o platformă educaţională para-universitară în cadrul căreia sunt explorate noile tehnologii în relaţie cu diferite domenii, precum arhitectură, artă și design. Am stat de vorbă cu cei doi despre MUST • 3 site-uri: Open culture, Creative applications, Wired • 3 cărţi: "Iluzia utilizatorului" de Tor Norrentranders, "The Hacker Ethic and the Spirit of the Information Age" de Peka Himanen și "Making things talk" de Tom Igoe • 3 artiști de urmărit: Olafur Elliason, Daito Manabe, Golan Levin Numărul 10 — 097

Drumtable este un prim studiu de interacţiune cu care Modulab deschide seria de experimente "Dust Machines", dezvoltat sub forma unei interfeţe muzicale pe bază de senzori ce reacţionează (emit un semnal sonor) în momentul în care detectează fluctuaţii în intensitatea luminii provocate de tiparele desenate pe suprafaţa rotativă. Senzorii transmit un semnal către computer prin intermediul unui midi protocol care declanșează sample-uri și efecte audio. Fiecare dintre cele patru braţe ale instalaţiei are unul sau mai mulţi senzori care provoacă diferite sunete.

cum a început "laboratorul", care sunt ingredientele lui secrete și ce experimente pregătesc pentru viitor. "În anul 2007, eu eram jurnalist la «Cotidianul» și scriam despre cultura new media, noi tehnologii, artă contemporană, lifestyle etc., iar Paul tocmai realizase primul aparat de proiecţie pe mediu volatil din lume, Holopixul. După mai multe întâlniri și discuţii, am decis să punem bazele primului laborator de artă trans-media din București. Lucrurile au evoluat încet, pentru că nu am vrut să ne asociem prematur cu niciun brand și pur și simplu ne-am văzut de ale noastre, Paul derulând un program continuu de experimentare și producţie de instalaţii interactive și de alte tipuri de aplicaţii, iar eu diseminând cultura trans-media și, implicit, Modulab, pe plan local", mi-a povestit Ioana despre cum a început povestea Modulab. Sfaturi pentru creativi • Să fie techno-freaks • Să se pregătească de investiţii masive în cercetare și tehnologie fără presiunea de a returna banii • Să aibă răbdare să dezvolte mai întâi o serie de soluţii convingătoare pe cont propriu • Să aibă un back up

Digital Biopoesis este o instalaţie realizată în 2008 în cadrul căreia mișcarea în spaţiu a peștilor dintr-un acvariu generează un pattern vizual pe ecranul din spatele acvariului. S-ar putea spune că este o formă conceptuală și minimalistă a vitrinelor interactive.

098 — Numărul 10

Proiecte În timp, proiectele lor au luat amploare, bugetele au devenit din ce în ce mai mari și proiectele din ce în ce mai complexe. Unul dintre cele mai importante proiecte, cel puţin pe zona artistică, a fost coproducerea pavilionului României la Bienala de arhitectură de la Veneţia 2012. "Paul a realizat instalaţia propriuzisă, ocupându-se de latura multimedia, iar eu am dezvoltat și susţinut conceptul expoziţiei, pe un proiect câștigat de arhitectul Emil Ivănescu. Din echipă au mai făcut parte Irina Bogdan, Laura Iosub și Ana Constantinescu", povestește Ioana. De asemenea, Modulab a dezvoltat și multe aplicaţii interactive pentru evenimente corporate. De exemplu, cu ajutorul tehnologiei de video tracking,

Buyer Brain. În cadrul Galei Premiilor E-Commerce din toamna anului trecut, am luat un voluntar din sală pentru a garanta autenticitatea experimentului, pentru că mulţi sceptici credeau că umblăm cu o telecomandă ascunsă. Prin intermediul micro-controlerului Arduino, semnalele electrice de la nivelul scalpului care indicau un anume tip de activitate cerebrală erau trimise către mașinuţă. Astfel, trebuia să te concentrezi să o miști în faţă sau în spate, dacă clipeai vira la stânga și dacă zâmbeai vira la dreapta".

Degustări în supermarket versus idei în laborator invitaţii unui eveniment puteau ghida, balansându-și braţele de la stânga la dreapta, obiectele de pe ecran ca la o probă de slalom neconvenţional. O altă aplicaţie reacţiona la aplauze și cu cât erau mai multe, cu atât făceau mai vizibilă o formă proiectată pe ecranele din sală, iar dacă o parte dintre participanţi se oprea, forma dispărea. "Tot pe partea comercială mai putem puncta capacitatea Holopixul este o interfaţă de proiecţie pe mediu volatil, formată dintr-un ecran de particule ionizate de apă. Prima versiune a instalaţiei a fost realizată în anul 2006, fiind de altfel o premieră la nivel internaţional. Instalaţia este dezvoltată sub licenţă Creative Commons.

laboratorului nostru de a proiecta și imprima obiecte 3D, mai ales pe zona de machete sau prototipuri, dar am avut și cereri mai ciudate de premii printate 3D sau replici miniaturale ale unor persoane", mi-au mai povestit cei doi. Ioana mi-a mai spus că pentru primul laborator de neuromarketing din Europa de Est și singurul din România, Buyer Brain, în cadrul căruia lucrează în calitate de consultant, a făcut o aplicaţie de Brain Computer Interface cu Arduino: "Am folosit casca EEG pe care de obicei o folosim în cadrul cercetărilor neuro, pentru a controla, «cu puterea minţii», o mașinuţă cu telecomandă pe care am împrumutat-o de la fiul Anei Iorga, CEO

Cei doi mi-au explicat că își doresc să păstreze direcţiile pe care le-au trasat până acum și să pună accentul pe aplicaţiile în zona de business, deși cred că la nivel de advertising ultra-tech piaţa din România este foarte în urmă, nu ca potenţial, ci ca deschidere și viziune. "Multe dintre agenţii preferă să copieze soluţii văzute la alţii pe net, în loc să apeleze la specialiști și să încerce să găsească o abordare originală. Primim foarte multe solicitări de genul: «Vrem ceva ultra tech, inovator și interactiv, care să aibă un wow factor foarte mare, customizat pe eventul sau produsul nostru, să se încadreze într-un buget mult sub nivelul proiectului și să fie gata Numărul 10 — 099

Pavilionul Play Mincu este o instalaţie semiotică interactivă ce interoghează conceptul de timbru de arhitectură în căutarea celor două aspecte ale profesiei de arhitect: cel artistic – estetic și conceptual, și cel birocratic și juridic – generator de norme și valori. Timbrul poștal și ștampila notarială sunt vectorii simbolici ai expoziţiei. Vizitatorii se puteau juca cu acestea, producând, de exemplu, timbre seci notariale precum cele ce investesc planurile arhitectului cu autoritate, dar care în convenţia pavilionului reflectau asupra birocraţiei și forţei sale normative pentru profesia de arhitect. O parte semnificativă a Pavilionului Play Mincu a constituit-o instalaţia interactivă de timbru sonor, în cadrul căreia scanurile termice ale unor timbre erau traduse prin sunete pentru a ilustra trecerea de la o paradigmă mecanică la o paradigmă digitală (i.e. dematerializată) a arhitecturii.

într-o săptămână». Evident, refuzăm aceste solicitări, pentru că nu ne place să lucrăm cu soluţii de compromis", mi-au mai explicat cei doi. "La noi sunt încă foarte cool QR code-urile, deși afară sunt fumate de mult, însă atât au înţeles creativii din România din realitatea augmentată. Și pentru că nu au cultură high tech, nu au nici cea mai vagă idee care este potenţialul acestui domeniu în advertising. Plătesc în continuare hostesse îmbrăcate ridicol, care transmit prin fiecare por că se simt umilite și jenate să facă munca respectivă (mai ales dacă le îmbraci într-o cutie de detergent sau ceva de genul ăsta, cum sunt de obicei), în loc să pună o instalaţie interactivă sau un display holografic la stand, pentru că, în realitate, oamenii se simt mult mai confortabil să interacţioneze cu tehnologia decât cu alţi oameni în acest context. Cam la asta se rezumă BTL-ul în România: la promoteriţe caraghioase și degustări în supermarket", mi-au explicat cei doi, "ușor" indignaţi. Cât despre cum o să se schimbe asta în viitor, am zărit acolo o urmă de optimism, ce-i drept, moderat. "În cinci ani, lucrurile vor fi foarte diferite pentru că, din fericire, în societăţile creative (pe care ne străduim să le imităm), advertisingul imersiv, cel ambiental și augmentat tehnologic ia o amploare foarte mare, iar agenţiile locale se vor prinde curând și vor copia din ce în ce mai mult din acest trend. Faptul că trăim într-o societate globală deschisă ne obligă să ţinem pasul, iar vechile metode de marketing deja sunt epuizate și ineficiente, întrucât consumatorii s-au plictisit foarte tare de ele și au dezvoltat un soi de rezistenţă la sloganuri stupide cântate, afișe și bannere". După cum au spus chiar ei, instalaţiile Modulab au fost comisionate în general de către agenţii de publicitate pentru tot felul de evenimente. "De cele mai multe ori clienţii vor ceva gata, testat, filmat. Nu prea își bat capul cu soluţii mai complexe, customizate și individualizate în faza de idee sau prototip, ale căror rezultate ar fi mult mai interesante", mi-au explicat 100 — Numărul 10

ei. Iar pe viitor mi-au mărturisit că își doresc clienţi deschiși la experimente care pot părea desprinse din scenarii știinţificofantastice, dar sunt perfect realizabile, din punctul lor de vedere.

Adevăr sau provocare Să fii pionier pe o piaţă mică și conservatoare oferă avantajul primului sosit, dar și dezavantajul unui mediu ușor ostil și de multe ori foarte încăpăţânat. "Faptul că am fost primii de pe piaţa din România care au oferit soluţii ultra tech cu aplicaţii în artă și industrii creative a constituit evident un avantaj, doar și pentru că la o căutare pe Google de printare 3D, proiecţii holografice și instalaţii interactive, eram primii care îţi apăreau. Pe de altă parte, am fost surprinși de lipsa de deschidere și informare din România, ceea ce mă face să cred că noi trăim, într-o oarecare măsură, într-o bulă. Am ţinut inclusiv prezentări, despre noua paradigmă interactivă și imersivă Wikileaks Instalaţie cu display lichid care rulează feed-uri de știri de pe site-ul Wikileaks, funcţionând ca un text scroll asemănător cu cele din burtiera emisiunilor de știri. Așa cum știrile importante de peste zi trec prin diferite canale media, de unde sunt preluate și retransmise, mesajul text din această instalaţie trece prin tuburi, se desincronizează și în timp se deformează, sfârșind într-o înșiruire ilizibilă de cod morse pe măsură ce lichidul care formează textul este colectat și reintrodus în circuit. Tactil este o instalaţie audio-video care

permite mai multor utilizatori să interacţioneze simultan cu un display multi-touch cu o suprafaţă elastică. Platforma multi-touch oferă diferite tipuri de feedback în funcţie de interfaţa-imagine selectată de utilizator. Spre deosebire de majoritatea instrumentelor muzicale electronice, unde interacţiunea se face folosind foarte puţin lucru mecanic și mișcări rapide, Tactil necesită o interacţiune intimă, cu mișcări de amplitudine cărora li se opune suprafaţa elastică a instrumentului, având în felul acesta un răspuns multisenzorial.

Know. How?

și felul în care se propagă în marketing, unui public format din «specialiști» în domeniu, dar care auzeau pentru prima oară în viaţă de niște lucruri care mie mi se păreau «so 2007», cum ar fi aplicaţii mai complexe de realitate augmentată sau aplicaţii interactive integrate", mi-a mărturisit Ioana, care crede că principalul lor avantaj a fost libertatea financiară, care le-a permis să stea deoparte de compromisuri, chiar dacă investiţiile au

depășit cu mult profitul în primii ani de activitate. Miezul echipei Modulab este format acum din trei oameni: Ioana, Paul Popescu (creaţie și inovaţie tehnologică) și Matei Popescu, care se ocupă de partea de producţie și optimizare. Au o frumoasă grădină pe strada Viitorului 153, unde anul acesta au terminat de construit corpul principal al laboratorului și unde vor organiza workshopuri și evenimente din zona artă high tech.

Am vrut să aflu de ce se "mișcă" atât de greu această piaţă la noi și care este de fapt know how-ul necesar pentru a lansa un astfel de business. Ioana m-a lămurit cum funcţionează lucrurile în cazul lor. "Avem trei tipuri de know how: Paul este specializat pe partea de creaţie și mai ales inovaţie, el are capacitatea de a găsi o soluţie high tech pentru orice problemă, dacă este posibilă din punct de vedere știinţific, și vine cu ideile «out of the box» pentru temele pe care le primim din partea clienţilor. Matei este «homo faber», se ocupă de partea de producţie și optimizare și are capacitatea de a duce la bun sfârșit, în deadline, proiectele. Eu vin cu partea teoretică: scriu despre aceste domenii ca jurnalist și ulterior manager de proiect în cadrul Modulab de peste opt ani și sunt foarte preocupată, pe de-o parte, să fiu la curent cu tot ce este nou în domeniu, iar pe de altă parte, și de înţelegerea și integrarea acestor tendinţe la nivel teoretic, cultural. Începând de anul acesta, m-am înscris la un master de etică aplicată cu un proiect de cercetare pe etica noilor tehnologii, iar rolul meu în Modulab este acela de a integra cultural activitatea laboratorului. Pe latura comercială ofer consultanţă de branding și comunicare, mai ales în ceea ce privește tendinţele și paradigmele din zona de marketing. În ceea ce privește resursele materiale ale Modulab, suntem norocoșii proprietari ai spaţiului în care ne desfășurăm activitatea, ceea ce ne simplifică viaţa din punct de vedere financiar și avem o sumedenie de unelte și soluţii tehnice la-ndemână", a mai explicat ea. Număr de angajaţi? Trei angajaţi și colaboratori apropiaţi (designeri, programatori etc.) cu care lucrează pe bază de proiect. Numărul 10 — 101

Boutique Festival Maria Neneciu

Text Summer WelL

Foto

Summer Well este un festival "boutique", care are loc anual la Domeniul Știrbey din Buftea și care reușește să transforme un weekend banal de august din Capitală într-o minivacanţă cu parfum occidental și cu o coloană sonoră atent aleasă. Relaxarea pare să fie cuvântul de bază pentru acest festival de dimensiuni medii: pături în carouri, multă verdeaţă, oameni care citesc, pahare de bere, jocuri, baloane, îngheţată, gânduri de vară, toate adunate în faţa unei scene ce a găzduit la cele trei ediţii de până acum unele dintre cele mai apreciate trupe ale momentului. Summer Well s-a impus deja ca unul dintre cele mai relevante festivaluri de la noi, așa că ne-am dorit să stăm de vorbă cu organizatorii lui și să aflăm mai multe despre ce înseamnă să lansezi un proiect de genul acesta în România și care sunt oportunităţile și provocările cu care te întâlnești pe drum.

102 — Numărul 10

Andi Mitoi

Managing Partner Livada

Ce înseamnă Summer Well? Summer Well e festivalul celor care sunt pasionaţi de muzica nouă și relevantă. Am ajuns la "definiţia" asta după ce ne-am tot gândit la lucrul care e cel mai aproape de ce am avut noi în minte atunci când am început proiectul. Pentru mulţi e poate altceva – o experienţă care n-are neapărat legătură cu muzica, un loc de întâlnire, dar pentru noi SW înseamnă muzică nouă. Cum a luat naștere proiectul? Acum cinci ani părea o idee bună să faci un festival care să aducă în România trupele importante ale momentului și care să ofere o experienţă premium. Ceea ce se numește prin alte ţări un festival "boutique". Mai mult, abonamentele trebuia să aibă preţuri rezonabile. Cu alte cuvinte, un festival frumos, pe care să ţi-l permiţi și unde să asculţi formaţiile pe care le găsești în line-up-urile festivalurilor importante din toată lumea – asta a fost ideea de la care am plecat. Voiam un festival curat, "de oraș", deși dacă în viitor o să găsim o variantă care să ne permită organizarea unui camping la standardele noastre, o să-l facem; nu respingem ideea participanţilor care rămân la festival și peste noapte. Pe urmă ne-am gândit că există un număr de formaţii pe care poţi să le vezi într-o zi și-am ajuns la concluzia că cinci ar fi ok, așa că avem un line-up de zece formaţii în total. În timp am adăugat diverse detalii, dar în mare cam astea sunt lucrurile din spatele SW. Cine este iniţiatorul acestuia și cum aţi reușit să puneţi pe picioare prima ediţie? Cum a fost ea finanţată și ce probleme au existat, dacă au existat? Orange a iniţiat, susţinut și finanţat în mare parte prima ediţie. Și a doua, și-a treia. Orange și ceilalţi parteneri ai festivalului, pe care îi vede toată lumea în materialele de comunicare, pe site, pe Facebook. Fără ei, n-ar fi existat un festival de genul Summer Well. Ce evoluţie a avut festivalul și ce vă doriţi de la acest proiect pe viitor? A avut "ups and downs". În 2011 am avut o primă ediţie extraordinară, pe urmă, în 2012, am avut niște zile de coșmar (a trebuit să anulăm a doua zi de festival – asta după ce am nimerit singurele patru zile cu ploaie torenţială în patru luni cu soare și 40°C), iar anul acesta am avut din nou două zile excepţionale. Numărul 10 — 103

Ne-am dori să avem în viitor niște ediţii de festival care să semene cu ultima. Cât de greu este să lansezi un festival de muzică în România? Ce oportunităţi și ce provocări întâmpini când vrei să lansezi un festival? Cea mai mare problemă – dacă e să ne uităm la piaţă în general – este finanţarea. Următoarea ar fi lipsa de interes pentru muzică în general. Pare că în România sunt multe evenimente, dar în realitate sunt foarte puţine, formaţiile vin o dată și te mai întâlnești cu ele după ani buni (dacă se mai întorc), aproape niciun concert nu e sold-out (cu excepţia formaţiilor din anii ‘70, care umplu de câte ori vor Sala Palatului – pe asta chiar că n-o-nţelegem). Așa că e foarte greu să lansezi un festival. Oportunitatea e poate în faptul că sunt mulţi tineri educaţi care își doresc să trăiască experienţele pe care le încearcă toţi cei de vârsta lor în restul lumii civilizate. Inclusiv experienţa unui festival de muzică (sau a mai multor festivaluri). Și dacă dorinţa lor e bine înţeleasă de cei care pot finanţa un astfel de eveniment – în cazul nostru, dacă oamenii cu viziune care gestionează mărcile care investesc în festival, de multe ori fără beneficii imediate, ci doar pentru că înţeleg că în acest fel ne fac nouă, tuturor, viaţa mai frumoasă – atunci apare o stea norocoasă sub care se naște Summer Well sau orice alt proiect de acest fel. Cât de importantă credeţi că este creativitatea în creionarea unui astfel de proiect și ce credeţi că înseamnă antreprenoriat creativ în România? Un astfel de proiect e în mare parte un efort creativ. Pentru că în fiecare zi în care ne ocupăm de lucrurile care ţin de festival descoperim că trebuie să găsim răspunsuri pentru întrebări care par să fie tot timpul noi. În cazul festivalului în particular, creativitatea în dezvoltarea lui înseamnă că trebuie să încercăm în fiecare zi să anticipăm care sunt lucrurile care i-ar face pe oameni să se simtă bine, și după ce găsim niște răspunsuri, să ne imaginăm feluri în care să le și implementăm. Asta, pe lângă faptul că există oameni în echipa SW pentru care creativitatea e o meserie și care fac toate lucrurile pe care le vedeţi în campaniile de comunicare din jurul festivalului, art-directori, graficieni, copywriteri. În ceea ce privește industriile creative, cred că acestea nu traversează cea mai bună perioadă. Există oameni creativi, companii creative, dar "industrii creative" e probabil un pic prea mult. Când vezi în jur atât de multe lucruri urâte, improvizate, neinteresante, e cam 104 — Numărul 10

greu să-ţi imaginezi că există o industrie creativă puternică. De ce know-how și resurse ai nevoie pentru a demara un astfel de proiect? Aici e simplu: trebuie să ai experienţă cu organizarea evenimentelor, contacte în lumea artiștilor internaţionali și bani. Cum vedeţi voi evoluţia festivalurilor de muzică sau a evenimentelor culturale în general? Ce vă așteptaţi să vedeţi în România peste cinci ani pe această "scenă" sau ce credeţi că lipsește azi? Încep cu sfârșitul: lipsește ce-o să aducem noi anul viitor la Summer Well. E o glumă

acum, în contextul articolului, dar ne-ar plăcea să aducem la festival lucrurile pe care și le doresc oamenii. În rest, e o piaţă a evenimentelor culturale care crește. Și e un lucru bun. Ar fi și mai bun dacă ar atrage cu adevărat interesul oamenilor. În businessul ăsta succesul este egal cu numărul de oameni care participă sau cu numărul de bilete vândute. Când sălile de expoziţii, cinematografele, sălile de concerte vor avea capacităţi prea mici pentru numărul mare de oameni care vor vrea să participe, vom putea vorbi despre o evoluţie în acest domeniu.

Numărul 10 — 105

Festivalul de poveste Maria Neneciu

Text

Festivalul Electric Castle a mutat muzica electronică pe scenele indoor și outdoor ale unui castel și a reușit, timp de trei zile, să îl readucă la viaţă și să îl transforme într-un spaţiu electrizant. Prima ediţie Electric Castle a avut loc în iunie, la Bánffy, și a însemnat 3 zile de festival, 92 de artiști, 4 scene și peste 32.000 de vizitatori. "Am vrut ca Electric Castle Festival să fie mai mult decât o simplă extensie a unui concert unde lumea vine, ascultă și pleacă. Am vrut să oferim o experienţă completă, o poveste care a avut loc în jurul unui castel și a îmbinat urbanul cu trecutul plin de istorie al castelului, muzica, sporturile extreme și activităţile care s-au întâmplat la festival", povestește Andi Vanca, membru al echipei de organizare.

Reabilitarea prin gălăgie Festivalul și-a propus, printre altele, să fie și un pretext de readucere în discuţie a posibilităţii renovării și restaurării castelului, a cărui stare precară a fost recunoscută oficial, fiind inclus în anul 2000 în World Monuments Watch, explică cei de la Boiler Events, care au conceput și implementat proiectul. Aceștia au organizat mulţi ani evenimente în ţară, dar mai ales în Cluj: Booha Partyuri sau petrecerile de la Boiler Club. "Evenimentele noastre au crescut treptat și era următorul pas logic pe care 106 — Numărul 10

trebuia să îl facem și pe care îl aștepta toată lumea: să organizăm un festival. Am vrut să avem un concept diferit de ce a fost până acum în România, iar spaţiul era unul dintre cele mai importante lucruri. Știam de Castelul Banffy, știam că oamenii de la Transilvania Trust doresc restaurarea lui și așa am început colaborarea cu ei, care presupune că ei ne pun la dispoziţie spaţiul, iar noi îi ajutăm la restaurarea castelului, dar și la promovarea lui. Până la urmă, este un monument naţional și merită să fie repus acolo unde îi este locul, pe harta monumentelor turistice importante", explică Andi. Cât despre cât a durat creionarea proiectului, aceștia mi-au mărturisit că lucrează la el de aproximativ doi ani, deoarece și-au dorit să creeze un eveniment de referinţă. "Publicul din România a devenit din ce în ce mai pretenţios, majoritatea a fost prin Europa și a văzut festivaluri mari, deci are repere destul de importante. Evident că și cerinţele lui au ajuns să fie ridicate. Iar noi ne-am dorit să-l surprindem pozitiv: prin organizarea evenimentului, prin concerte, dar și prin amenajarea teritoriului", spun organizatorii.

Mai mulţi și mai pretenţioși În contextul unui număr din ce în ce mai mare de evenimente și businessuri creative, care se adresează unor oameni din ce în ce mai numeroși, dar și din ce în ce mai pretenţioși, conceptul din spatele unui eveniment devine din ce în ce mai important, dar și mai greu de creionat și de diferenţiat. Electric Castle a reușit să se remarce anul acesta ca fiind un proiect ce merită urmărit, iar printre ingredientele care l-au ajutat să își câștige un loc printre evenimentele de referinţă din România, pe lângă line-up-ul echilibrat și locul ales, a fost și modul în care a fost amenajat și gândit spaţiul: hamacele, designul barurilor, spaţiile de relaxare, toate au fost concepute să fie cât mai inedite și să creeze o atmosferă relaxantă. Numărul 10 — 107

"În România sunt multe festivaluri de tradiţie, care se organizează de ani buni, or pentru a te putea face remarcat trebuie să ai o doză de creativitate care să te diferenţieze cumva de ceilalţi. Creativitatea este vitală într-un astfel de proiect și trebuie să fie prezentă în fiecare detaliu, chit că este vorba de strategia de marketing, de amenajarea festivalului sau de modul în care interacţionezi cu publicul tău. Cred că noi putem fi un exemplu bun de antreprenoriat creativ: am avut ideea, am avut know how-ul ca să punem ideea în aplicare și am oferit doza necesară de diferit", mi-a explicat Andi.

Marfa și banii... Ce alte elemente sunt esenţiale pentru un astfel de proiect, în afară de creativitate? Andi mi-a explicat că în primul rând trebuie să te gândești la finanţare, care poate fi acoperită fie prin sponsori, fie prin vânzarea de bilete, iar apoi trebuie să acorzi atenţie fiecărui amănunt organizatoric. "Cum comunici, cum satisfaci așteptările publicului, cum programezi concertele, cum programezi activităţile din timpul zilei sau cum controlezi fluxurile de oameni, fiecare detaliu poate deveni foarte important. Este o muncă complexă, care implică mult efort și o echipă devotată care crede mult 108 — Numărul 10

în acest proiect", spune Andi. Ca orice eveniment aflat la prima ediţie, Electric Castle a întâmpinat și el o doză de scepticism din partea sponsorilor. "Foarte mulţi se gândesc de două ori înainte să își asocieze imaginea cu un eveniment aflat la prima ediţie, e cumva normal. Le mulţumim însă celor care au avut încredere în noi de la început. Festivalul a avut un buget de 500.000 de euro, iar cea mai mare parte din sumă a fost susţinută din vânzarea de bilete. Suntem siguri însă că, datorită succesului de anul acesta, în 2014 lucrurile vor merge mult mai lin", a mai spus el. "Începutul a fost extraordinar și dorim să menţinem standardul ridicat și pentru 2014. În primul rând, vom mări numărul de zile la 4. Așa că în 2014 ne așteptăm la mai mulţi vizitatori, la mai mulţi artiști și la mai multe scene." Electric Castle este cu siguranţă un exemplu încurajator de business creativ, dacă ne uităm la rezultatele La poartă Considerat cândva Versailles-ul Transilvaniei, castelul Bánffy de la Bonţida este unul dintre cele mai frumoase ansambluri de clădiri istorice de la noi. Starea sa precară a fost recunoscută oficial, fiind inclusă în anul 2000 de World Monuments Watch pe "Lista monumentelor aflate în pericol".

impresionante pe care le-a avut chiar de la prima ediţie, iar apariţia în ultimii ani a unor festivaluri din ce în ce mai prestigioase vine tocmai pe fondul creșterii, pe de o parte, a publicului acestor evenimente și a numărului celor care iniţiază proiecte și businessuri inovatoare, pe de altă parte. Electric Castle este un exemplu și pentru că reușește să "lărgească" harta evenimentelor creative, care nu se mai rezumă acum la Capitală.

Numărul 10 — 109

Vacan}~ urbanA Maria Neneciu

Text Ionuţ Dobre

Foto

Poiana Urbană este un eveniment-maraton, ce durează aproximativ trei luni și care a reușit să reunească anul acesta peste 70 de trupe și artiști români, de care s-au bucurat peste 70.000 de spectatori. Organizatorii evenimentului, Asociaţia Art Laboratoire, ne-au povestit că anul acesta și-au propus să transforme zona "La Statui", din Piaţa Universităţii, într-un colţ de vacanţă, într-un spaţiu de relaxare, cu terase, șezlonguri și multă, multă muzică bună.

Loc de întâlnire Timp de trei luni, Piaţa Universităţii s-a transformat într-un loc de socializare, unde bucureștenii își dădeau întâlnire pentru a-și aplauda trupele preferate sau pentru a se relaxa la o bere într-un balansoar colorat, iar faptul că spaţiile publice din București încep să fie folosite și altfel, în scopuri culturale și recreative, nu poate decât să ne bucure. Am vrut să aflăm de la organizatori cât este de greu să pui pe picioare un eveniment de mari proporţii, lung de o vară, și care a fost reacţia bucureștenilor la programul propus de ei. Aceștia ne-au mărturisit că unele dintre cele 110 — Numărul 10

mai importante aspecte ale evenimentului au fost selecţia trupelor și amenajarea propriuzisă a spaţiului. "Când organizezi un eveniment ce durează o vară întreagă sunt multe aspecte pe care trebuie să le iei în calcul. Pe lângă cele «vizibile», cum ar fi programul propus și numele trupelor pe care le aduci în faţa publicului, sunt și alte detalii, care nu sunt neapărat evidente la prima vedere. Am vrut ca oamenii care vin în Poiană să se poată bucura de wi-fi gratuit, așa că am apelat la partenerii noștri de la Idilis, care au făcut posibil acest lucru, am vrut ca înainte de concerte oamenii care vin în piaţă să poată bea o bere rece, la umbra teraselor amenajate aici, și ne-am dorit foarte tare ca vizitatorii noștri să interacţioneze între ei și să se bucure de vacanţa de vară, chiar în inima orașului. Pentru că este posibil și pentru că astfel de eveniment se întâmplă în toate capitalele mari din Europa și era firesc ca și Bucureștiul să aibă un astfel de spaţiu pe timp de vară. Așa că am încercat să aducem cât mai multe activităţi și să oferim un program cât mai variat", mi-a povestit Alex Călin Graur, membru al echipei de organizare. Cât despre cum au reacţionat bucureștenii, aceștia au

venit în număr mare în Poiană, au trimis e-mailuri și comentarii în legatură cu trupele pe care și-ar dori să le vadă, au interacţionat între ei, și-au făcut poze pe scenă și și-au împărtășit dorinţele de-o viaţă pe tabla special amenajată aici. "Reacţia publicului a fost una foarte bună, am avut mai mulţi vizitatori faţă de prima ediţie, care a avut loc în Piaţa Sfântul Anton din Centrul Vechi, iar publicul a fost mai gălăgios și mai... activ", ne-a mai povestit Alex. Schimbă-ţi starea! În Cutia Albastră, care a poposit în Poiana Urbană pentru patru zile, echipa Delivering Life a creat contextul perfect prin care să le schimbe starea celor sătui de problemele zilnice, oferindu-le mici surprize și un pretext bun de a-și reanaliza starea de spirit și atitudinea. Un proiect optimist, care a mai îndulcit puţin ziua trecătorilor agitaţi și grăbiţi din Piaţa Universităţii.

Before I die... Before I die (www.beforeidie.cc) este de fapt un perete pe care oamenii își pot scrie speranţele și aspiraţiile. Proiectul a început în New Orleans, unde artista Candy Chang a transformat peretele unei case abandonate într-o tablă pe care trecătorii puteau scrie ce își doresc să facă înainte să moară. Conceptul a devenit între timp un fenomen internaţional, devenind cunoscut în toate colţurile lumii. A ajuns vara aceasta și în Poiana Urbană, unde bucureștenii și-au demonstrat încă o dată creativitatea și au lăsat mesaje simpatice, iar ideile originale au fost recompensate de către organizatori cu premii speciale.

Program pe termen lung Cel mai important aspect al evenimentului a fost line-up-ul: peste 70 de formaţii și artiști au urcat pe scenă, iar selecţia lor a fost una echilibrată: multe trupe indie și de rock alternativ, un weekend dedicat exclusiv reggae-ului, câteva concerte de jazz, iar programul a fost asezonat cu proiecţiile unora dintre cele mai cunoscute concerte din lume. Pe lângă concertele propriu-zise, care au avut loc în fiecare săptămână, de joi până duminică, Piaţa Universităţii a găzduit și multe alte evenimente: proiecţii de scurtmetraje, panoul Before I die, unde bucureștenii își puteau trece pe o tablă dorinţele lor de-o viaţă, Cutia Albastră "Schimbă-ţi Starea", care îi ajuta pe vizitatori să fie optimiști, numere speciale

de magie, Sport Arena Streetball și multe, multe altele. Printre trupele care au urcat pe scena din Poiană s-au numărat: Omul cu Șobolani, Simona Radu, YellLow, Blazzaj, Butterflies in my Stomach, East Roots, Luna Amară, Jazzapella, KUMM, R.O.A, Silent Strike, Steaua de Mare, Byron, Superhiks, The Amsterdams, E.M.I.L, El Negro, Pacha Man, Aria Urbană, Coma. "Ne-am dorit, firesc, să avem trupe consacrate, care să aducă un public numeros și loial în Poiană, dar care să se potrivească și cu ce ne dorim noi de la acest eveniment. Am ales și trupe mai puţin cunoscute, care fac însă o muzică foarte bună și care merită promovate, iar Poiana poate reprezenta pentru ei o mare oportunitate. Programul a fost deci unul destul de echilibrat, ce aveau însă toţi în comun este pasiunea pentru muzica bună și abilitatea de a susţine niște concerte live de calitate", mi-au mai povestit organizatorii. Poiana Urbană este un exemplu de eveniment ce reușește să schimbe rolul unui spaţiu public și să genereze comportamente și atitudini pozitive. Bucureștenii par să se fi obișnuit ușor cu ideea weekendurilor lungi și gălăgioase în inima Capitalei, cu interacţiunea apropiată dintre ei, cu concerte de calitate, la care accesul este gratuit, și cu această vacanţă urbană pe care a propus-o evenimentul. Este firesc, deoarece se simţea, probabil, nevoia unei astfel de iniţiative, care să ofere o alternativă de petrecere a timpului liber. www.poianaurbana.ro Numărul 10 — 111

Comunicare

{coala de lideri Irina Florea

Text

Marcom-ul românesc s-a îmbogăţit cu 32 de lideri pregătiţi după modelul celor mai apreciate școli de leadership creativ din Europa. Și Școala IAA de Marketing și Comunicare - Modulul 3 – Leadership nu s-a oprit aici. Se pregătește să strige din nou catalogul pe 19 noiembrie. Înscrierile la cea de-a doua ediţie a programului se pot face până la 26 octombrie, prin e-mail, și în urma unui proces de selecţie vor fi aleși 24 de participanţi. Modulul 3 - Leadership este un program de training intensiv adresat antreprenorilor și managerilor din marcomm, cu peste șapte ani experienţă și care deţin poziţii de top management. Cursurile Modulului 3 urmăresc, în principal, dezvoltarea 112 — Numărul 10

abilităţilor de leadership inspiraţional, gestionarea și susţinerea inovaţiei, conducerea proiectelor de schimbare și transformare, dar și gestionarea aspectelor organizatorice și de conducere a resursei umane. În cadrul acestui program, cursurile sunt susţinute de profesori cu reputaţie internaţională, care predau la prestigioase școli de business din Europa: Stefan Krummaker, Jens Maier, Serge Oreal, Robert Weisz și Olivier Tabatoni. Nu în ultimul rând, în cadrul acestui modul participanţii sunt implicaţi în unul dintre cele mai inovatoare și mai provocatoare exerciţii de simulare de business din lume – Blue Ocean Strategy Simulation. Cursurile celei de-a doua ediţii a Modulului 3 – Leadership încep pe 19 noiembrie și se vor încheia în luna mai 2014.

Te poţi înscrie cu un e-mail către laura. tampa@iaa.ro și ruxandra.radu@iaa.ro, care să includă: • CV-ul tău; • Fișa de înscriere; • Un eseu pe tema "Expuneţi observaţiile și ideile voastre cu privire la modul în care aţi putea îmbunătăţi performanţele organizaţiei pe care o conduceţi sau performanţele industriei în care activaţi." (aprox. 1 pagină). Taxa de participare este de 7.500 euro + TVA (pentru membrii IAA, plată integrală), 8.000 euro + TVA (pentru membrii IAA, plata în patru rate lunare egale) și 10.000 euro + TVA (pentru non-membri IAA). Taxa de participare include și costurile de cazare și masa pentru cele trei săptămâni rezidenţiale ce se vor organiza în Sinaia în lunile noiembrie 2013, ianuarie 2014 și martie 2014.

Numărul 10 — 113

114 — Numărul 10

Școala IAA a fost prima structură de formaţie academică din România patronată de o organizaţie profesională, premiată la Congresul Mondial IAA cu distincţia de "Best Practice", și care este recunoscută și acreditată de către IAA Educational Programs. International Advertising Association este organizaţie tripartitã, un parteneriat strategic unic ce apără interesele comune ale tuturor disciplinelor din întregul spectru al comunicărilor de marketing - de la clienţi și agenţii de publicitate și până la mass-media. Este o asociaţie ce cuprinde toate disciplinele implicate în construirea unei mărci și are o organizare globală, cu baze în 96 de ţări. În România, IAA reunește 120 de companii, iar rolul său este să promoveze în standardele profesionale și etice recunoscute în domeniul publicităţii.

Pe parcursul modulului, participanţii vor pregăti o teză finală ce presupune prezentarea unei idei ce va duce la ridicarea standardelor de performanţă în industrie sau în organizaţia din care fac parte. Prima ediţie a Modulului 3 al Școlii IAA de Marketing și Comunicare s-a desfășurat în perioada ianuarie-mai 2013. Participanţii spun că au mers la birou și că au aplicat de a doua zi ce au învăţat la școală. Încântaţi de interacţiunea cu colegii, impresionaţi de profesori și de cunoștinţele dobândite, toţi privesc în urmă cu nostalgie. "Mi-am dorit mult să particip la acest modul, iar experienţa în sine a fost mult peste așteptări. Am întâlnit o mulţime de oameni excepţionali: profesori, colegi, organizatori, tutori, care au adus în această «călătorie» multe lucruri de valoare: cursuri foarte bune, idei extraordinare, implicare, provocări, organizare impecabilă, multă deschidere, suport, multă inspiraţie, mult suflet, și nu în ultimul rând, distracţie. Intens, cu standarde ridicate, interactiv, puternic ancorat în realitatea de business, acest modul este un «boost» de leadership cu efect vizibil în activitatea oricărui profesionist", povestește Dana Bursuc, RMT – Marketing, Cosmote. Monica Jitariuc, managing director The Practice, spune la rândul său că din zona strategiei de business, a finanţelor, Numărul 10 — 115

Comunicare

a managementului organizaţiei, a motivării angajaţilor, a învăţat sau a redescoperit lucruri pe care le va putea aplica zi de zi "pentru a fi un lider mai bun al unui business mai performant!". "Este incredibil cum un astfel de curs îţi poate schimba perspectiva. După cele cinci zile petrecute la prima sesiune a modulului, mi-am dat seama câte am învăţat atât de la profesori, cât mai ales de la colegii mei. Am început încă de pe drumul spre București să fac planuri pentru businessul pe care îl conduc. Aplicabilitatea conceptelor care ne-au fost explicate aici este imediată", spune și Raluca Tonciu, CEO/COO News Outdoor. Modulul 3 a fost construit după modelul celor mai renumite școli de leadership creativ din Europa: Berlin School of Creative Leadership (Germania), University of St. Gallen (Elveţia), University of Aix-Marseille (Franţa) și University of Cambridge (Marea Britanie), iar profesorii au fost și ei aleși dintre cei mai buni. "Am fost foarte impresionat de nivelul cunoștinţelor și de pasiunea participanţilor pentru acest domeniu. Nivelul de interacţiune a fost foarte ridicat și nu s-a ţinut cont de timp. Nu am mai întâlnit oameni care să nu dorească să ia pauză, ci să continue discuţia pe subiecte de leadership", spune Stefan Krummaker, Senior Lecturer in Organisational Behavior, Senior Lecturer & Associate Director of Enterprise & Engagement, UEA London/ Norwich Business School. "În comparaţie cu clienţii mei globali, din Europa, SUA și Asia, m-am bucurat să descopăr oameni cu o viziune atât

de cosmopolită, bine conectată cu factorii de decizie din întreaga lume, cu o gândire «outside the box» și pregătiţi să se provoace atât pe ei înșiși, cât și pe profesori", a declarat Jens Meier, Lecturer at the University of St. Gallen, Lead Faculty on the topic of Innovation, Centre Europe, Brussels Consultant on Leadership and Innovation, Zürich. Ediţia de anul acesta a Modulului 3 va include cursuri de "Innovative leadership", "Strategic Leadership", "Strategic Thinking at Corporate & Network Level", "Leading Creative People / Communication Styles" și "Emotional Intelligence".

Participanţii primei ediţii a Modulului 3 Adrian Ţuluca, Director Executiv, Propaganda // Alexandra Iavorschi, Associate Managing Director, Starcom // Ana Ilinca Macri, Șef departament Comunicare Internă și Comunitate, BCR // Anca Gheorghe, Marketing & Sales Director, TVR // Andreea Boaca, General Manager, iLeo // Andreea Dinescu, Client Services Director/ Head of Unit, Initiative Media // Andreea Marincescu, Marketing Manager / Sr. Brand Manager, Hochland // Andreea Nemens, Executive Director / CSD, GMP Advertising // Arina Ureche, Director General, BRAT // Bogdan Niţu, General Manager & Strategy Director, Webstyler // Cătălin Rusu, Founding Partner, CEO & Creative Director, Rusu + Bortun Cyber Growers // Cătălina Roman, Manager Comunicare, Unicredit Tiriac Bank // Claudia Chirilescu, Director General , Spoon Media // Claudiu Șerban, General Manager, Editura Evenimentul si Capital // Dana Bursuc, RMT – Marketing,

Cosmote // Dana Hogea, Client Services Director, McCann // Diana Klusch, Corporate Affairs Director, SAB Miller // Doina Popescu, Director Executiv, Gfk România // George Ștefănescu, Director General, Whiteland // Georgiana Cujba, Client Services Director, Webstyler // Mihaela Babeanu, Marketing Manager, Tchibo // Mihai Carder, Director General, Photoland // Mona Opran, COO, Saatchi&Saatchi România // Monica Jitariuc Soare, Managing Director, The Practice // Oana Bulexa, Managing Director, The Practice // Oana Petroff, Managing Director, Mindshare // Raluca Mihalachioiu, General Manager & Senior Public Relation Advisor, The Public Advisors // Raluca Tonciu, CEO/COO, News Outdoor // Răzvan Căpănescu, Chief Creative Officer, Publicis // Ruxandra Rău, Director Marketing Segment Rezidenţial, Romtelecom // Simina Leotescu, Managing Partner, Propaganda // Șerban Alexandrescu, Executive Creative Director, Headvertising.

116 — Numărul 10

propus să le oferim participanţilor a atins sau a depășit așteptările.

Laura Tampa

director executiv, {coala IAA

Care este impactul cursurilor de leadership asupra businessului unui participant? Ne-am propus prin acest modul să le dăm participanţilor un set de instrumente de business și de leadership, pe care să le poată aplica în business imediat – people management, change management, innovative leadership sau în momentelecheie – vânzarea businessului, achiziţia de noi linii de business, crearea de noi pieţe. Ce pot spune este că suntem foarte mulţumiţi că tot efortul nostru de a rula acest modul este apreciat de către cei care au beneficiat de el și că tot ce ne-am

Ce noutăţi aduce a doua ediţie? La finalul primei serii am luat feedback de la participanţi pe toate aspectele legate de conţinut, profesori și organizarea modulului și, ca urmare a feedbackului lor, am implementat o serie de mici ajustări, de formă, pentru că esenţa este acolo, este bună. Sunt subiecte pentru care vom extinde timpul destinat, sunt subiecte pe care le vom restrânge. Cursurile se vor desfășura pe o perioadă mai lungă și vom avea trei săptămâni rezidenţiale în loc de două săptămâni. În plus, timpul de pregătire a tezei finale va fi extins, pentru a le permite participanţilor să își documenteze bine teza și să o pregătească astfel încât să o poată folosi și implementa. Prima ediţie a fost finanţată din fonduri UE, de aceea participarea la cea de-a doua ediţie este contra cost. Detaliile despre înscriere și costuri sunt disponibile pe siteul www.iaa.ro. Cum este programa voastră, comparativ cu cea a altor cursuri similare din Europa? Când am pornit acest proiect ne-am propus să oferim participanţilor cele mai relevante și mai aplicabile subiecte de leadership în contextul în care, în paralel cu studiile, participanţii trebuie să își conducă businessurile într-un context economic afectat de criză. Ne-am uitat la cele mai importante și renumite universităţi și MBA-uri din Europa și am selectat numai subiectele de top care îi pot ajuta pe participanţi azi și în viitor să-și conducă businessurile și oamenii spre succes. Dintre acestea, o atenţie deosebită am acordat programului de la Berlin School

of Creative Leadership, pentru că este un program dezvoltat pentru a răspunde nevoilor liderilor din businessurile creative. Mulţi lideri din industria marcomm din România au absolvit Berlin School of Creative Leadership; ei ne-au recomandat și ne-au consiliat în procesul de stabilire a temelor abordate, de selectare a profesorilor. Mai mult decât atât, patru absolvenţi ai Berlin School, Zoltan Szigeti, Eliza Rogalski, Simona Dan și Daniel Pană, s-au implicat ca tutori – ghidând participanţii la prima ediţie în procesul de pregătire a tezei finale. De cât timp are nevoie o persoană care dorește să urmeze cursurile modulului 3? În primul rând, are nevoie să își elibereze agenda pentru a participa la cele 20 de zile de cursuri, care se desfășoară pe parcursul a cinci luni. De această dată vom organiza trei săptămâni rezidenţiale în Sinaia, una în noiembrie, una în ianuarie și una în martie. În al doilea rând, pentru a absolvi, fiecare participant are de pregătit o teză finală în care, pe baza conceptelor învăţate pe parcursul modulului, să expună o idee / un instrument / un mijloc prin care poate îmbunătăţi performanţele organizaţiei din care face parte sau să ridice standardele industriei. Elaborarea acestei teze presupune documentare, research, timp de gândire și de pregătire. Nu este tocmai simplu, dar la final fiecare participant poate pleca cu un kit bine gândit și documentat pe care îl poate aplica în organizaţie. Deci, ca orice proces de acumulare de cunoștinţe, participarea la modulul 3 necesită o investiţie de timp, dar care, din experienţa participanţilor la prima ediţie și din feedbackul primit de la aceștia, merită cu prisosinţă. Numărul 10 — 117

Comunicare

Antreprenoriat: substantiv comun, genul feminin Raluca Bătănoiu

Text

Când era mică, visa să devină o actriţă faimoasă, bogată și adulată în lumina reflectoarelor. Atunci nu știa că visul va deveni realitate, deși arta ei va fi de altă natură. Primul pas l-a făcut când a început să lucreze în laboratorul unchiului ei chimist, care a învăţat-o să folosească săpunuri-cremă și diverse loţiuni de piele pe care apoi ea le oferea ca mostre, pentru a-i convinge și pe alţii de magia cosmeticelor. Inovaţia unui astfel de tip de vânzări în anii '30 a fost al doilea pas. Mai târziu, și-a început propria afacere al cărei nume azi îl știe oricine. Produsele ei se găsesc pe cinci continente, în peste 130 de ţări. Văzută ca un simbol nu doar în domeniul cosmeticelor, ci și în cel de business, Estée Lauder este singura femeie în topul TIME (1998) al celor mai influenţi 20 de oameni de afaceri ai secolului trecut. În 2013, compania Estée Lauder, ce a adus pe piaţă peste două mii de produse de-a lungul a aproape 80 de ani de existenţă, își estimează vânzările la aproximativ 10 miliarde de dolari. Americanca evreică a făcut istorie și a demonstrat că antreprenoriatul poate fi o cale de succes și pentru femei. Dacă înainte condiţia fizică era de bază în a dobândi un loc de muncă, azi, capacitatea intelectuală este punctul de pornire, iar femeile se dovedesc la fel de capabile precum bărbaţii. Așa-zisa "feminizare a pieţei de muncă", fenomen descris de Daniel Bell în cartea sa "The Coming of Post-Industrial Society", a fost declanșată nu doar de o tehnologie tot mai avansată ce a lăsat deoparte rolul manufacturii unde bărbaţii aveau prioritate, dar și de

118 — Numărul 10

invenţia pastilelor contraceptive ce au dat șansa femeilor să își organizeze viaţa personală în funcţie de cea profesională. Însă statisticile arată că, deși s-au făcut progrese de-a lungul timpului, situaţia încă nu este una ideală. Conform studiilor Eurostat pe 2012, rata de angajare la femei pe o vârstă între 20 și 64 de ani este de 62,4% la nivel UE, cu România la un scor de 56,3%, adică sub media europeană. Ţările în top sunt Islanda cu 79,1 %, urmată de Norvegia cu 77,3% și Suedia cu 76,8%. La cealaltă extremă se află Turcia, cu un scor de 30,9%, și ţările din fosta Iugoslavie, cu 38,7%. Cât privește antreprenoriatul feminin, acesta este văzut diferit în diverse părţi ale lumii. Dacă în ţările în curs de dezvoltare și mai ales în cele subdezvoltate el începe precum o cale de subzistenţă într-o economie mult prea puţin productivă, în ţările bogate, în schimb, punerea pe picioare a unei afaceri proprii, așa cum a fost și cazul lui Estée Lauder, se bazează în primul rând pe faptul că aduce ceva nou într-o economie viabilă. Însă și aici apar tot felul de probleme, precum necesitatea unei finanţări solide de la bun început, a unui angajament pe termen lung (care pentru femei înseamnă de cele mai multe ori sacrificarea vieţii familiale) și a unui nivel de educaţie care să permită cunoștinţele necesare pentru întreprinderea unei afaceri pe cont propriu. Conform raportului antreprenorial feminin elaborat de Global Entrepreneurship Monitor (GEM), în 2012 aproximativ 126 de milioane de femei au început o afacere în cele 67 de economii pe care studiul le ia în considerare, iar 98 de milioane își continuă afacerea deja existentă. Într-un articol din august 2013, revista Forbes anunţă că în ultimii 16 ani numărul firmelor conduse de femei în SUA a crescut cu 59%. Conform Anei Recio Harvey, director la SBA (Small Business Administration) Office for Women's Business Ownership, motivul ce stă la baza acestei creșteri este frustrarea americancelor (în special a celor de peste 50 de ani) faţă de poziţia lor pe piaţa muncii în contrast cu cea a bărbaţilor, precum și dificultatea de a avea un job care să le satisfacă nevoile (personale și profesionale) și unde să fie plătite adecvat. Biroul SBA lucrează cu femei ce doresc să își transforme afacerea privată de tip informal, precum o pasiune, într-o activitate care să genereze venit și care să ofere, la rândul său, locuri de muncă. Problema este că, atunci când întreprind o afacere,

femeile preferă să fie pe cont propriu, în comparaţie cu bărbaţii care, conform studiilor GEM, tind să lucreze în grup de cofondatori, îmbinând astfel diverse idei, resurse și abilităţi care, pe termen lung, dau șanse mai mari de dezvoltare. Deși, pe de o parte, este de lăudat iniţiativa feminină în direcţia antreprenorială, pe de altă parte statisticile arată că afacerile pe cont propriu și mai ales cele care rămân la o scară mică nu creează joburi și nu contribuie semnificativ la economie. Referitor la finanţarea de start-up, GEM notează dificultăţile cu care se confruntă femeile fără capital personal și proprietăţi. Acesta este cazul în Bosnia Herţegovina, Iran și Mexic, unde este nevoie de consimţământul soţului pentru a primi un împrumut de la bancă. Deși astăzi există instituţii care oferă credit femeilor ce doresc să înceapă propria afacere, totuși adesea ele nu sunt puse la curent cu noile oportunităţi ori sunt folosite de bărbaţi pentru a-și începe ei propriul business, unde numele femeii se află doar pe hârtie. Conform raportului GEM, nivelul total de activitate antreprenorială (Total Entrepreneurial Activity - TEA) variază la nivel global. În Pakistan, 1% din femei au propria afacere, în timp ce Zambia are scorul cel mai mare, de 40%, urmată de Ghana, Nigeria și Uganda. Africa Subsahariană are nivelul cel mai ridicat de iniţiativa antreprenorială feminină, Africa de Sud fiind o excepţie cu un scor de sub 6%. Economiile din America Latină și Caraibe arată și ele un nivel ridicat, Ecuador fiind în top, unde o femeie din patru și-a pornit propria afacere. Studiul notează faptul că în economiile dezvoltate, competitive și cu un know-how pus la punct în afaceri, unde elementul de bază este inovaţia, nivelul antreprenorial este mult mai scăzut, dată fiind opţiunea mai mare de joburi de pe piaţa muncii care implică siguranţă, beneficii și asigurări sociale. Nivelul de trai ridicat face ca antreprenoriatul să fie văzut ca un risc, cu taxe ridicate, mai ales atunci când venitul mediu pe economie este îndeajuns pentru un trai decent. În contrast, în ţările sărace, unde economia subzistă din agricultură, resurse naturale și muncă necalificată, nivelul antreprenorial este mult mai mare. Totuși, scorul TEA din Orientul Mijlociu și Africa de Nord este scăzut, acolo unde politicile religiei musulmane au un rol important în a crea

oportunităţi de liberalizare. Thailanda, cu peste 20%, are scorul cel mai mare din ţările asiatice în curs de dezvoltare, urmată de China, cu un nivel antreprenorial feminin de peste 10%. În ceea ce privește economiile puternic dezvoltate, Japonia și Coreea au un nivel de 2%, în timp ce SUA, de circa 11%. În Europa, Estonia este în top, cu un scor de 10%. Raportul GEM subliniază faptul că, în ciuda calificărilor academice la un nivel mult mai ridicat, femeile din Europa și SUA nu sunt atât de întreprinzătoare precum cele din alte regiuni, considerând că nu au abilităţile necesare pentru a intra în domeniul afacerilor. Motivul este lipsa încrederii în sine, ori a unui training special care să le încurajeze și să le dea cunoștinţele necesare. Acesta este de fapt obiectivul Fundaţiei pentru Femei (Foundation for Women) a lui Cherie Blair, care susţine că, "în comparaţie cu bărbaţii, 90% din venitul femeilor revine familiei și comunităţii acestora. Când femeile sunt independente financiar, nivelul economic familial crește simţitor, iar noul lor statut le dă curajul de a-și lua angajamente de ordin social și justiţiar". Totodată, în SUA, Marea Britanie și UE, diferenţa de venit dintre femei și bărbaţi este de circa 20%, potrivit unui raport al Băncii Mondiale. În plus, dat fiind rolul lor din cadrul familiei, femeile rareori au avantajul unei ascensiuni profesionale continue, similare cu cea a bărbaţilor. Piaţa muncii cere adesea o disponibilitate pe care femeile nu o pot oferi, atunci când au copii acasă. Conform unui studiu McKinsey din 2007, 54% din femeile pe poziţii de top în companii și afaceri proprii nu au copii, în comparaţie cu 29% din bărbaţii aflaţi pe poziţii similare. Chiar dacă activiști precum Betty Friedan, care a luptat pentru egalitatea drepturilor dintre femei și bărbaţi, ori politicieni ca Margaret Thatcher, Hilary Clinton sau Angela Merkel au dovedit femeilor că orice este posibil, încă există loc de mai bine. În autobiografia sa, Estée Lauder a recunoscut că propria afacere a ţinut-o adesea departe de copiii ei, pe care i-a neglijat. A întreprinde un business pe cont propriu nu este ușor: cere pasiune, curaj, capital și un simţ economic acut. La femei, sacrificiul este într-adevăr mai mare, dar, trebuie admis, și recunoașterea ulterioară creează un nou statut (personal și profesional) ce impune un respect mai mare decât antreprenoriatul la genul masculin.

Numărul 10 — 119

120 — Numărul 10

tea TIME

Bijuterie contemporan` cu autor colectiv // diamonds are forever

Creativitatea ca metod` de reintegrare social` // arta protestului

10 edi]ii de revist` // timpul [i paginile nu ne-au fost niciodat` de ajuns // istorii ce merit` recitite

Por]ia de socializare se las`, în primul rând, cu bere // dac` e[ti dintre cei care nu fumeaz`, sari o c`su]`

Ace[ti ani ne-au colorat fa]adele // despre în]elepciunea arhitectului // sediu – ca loc geometric al tuturor eforturilor noastre

10 Numărul 10 — 121

Comunicare

Creativitate în civil Maria Neneciu

Text

Creativitatea și inovaţia sunt două ingrediente esenţiale pentru proiectele desfășurate de sectorul asociativ din România. Bugetele și resursele, care sunt de cele mai multe ori prea mici, impun o abordare originală și soluţii creative. Fie că vorbim de campaniile de conștientizare, de lobby, de activităţile concrete pe care le presupune implementarea unui proiect, fie că vorbim de acţiunile de foundrasing, reprezentanţii societăţii civile din România trebuie să fie din ce în ce mai atenţi atât la felul în care comunică, cât și la resursele creative pe care le atrag și le folosesc în proiectele lor. Am stat de vorbă cu o parte dintre câștigătorii de la Gala Societăţii Civile de anul acesta pentru a afla direct de la cei care implementează cele mai importante proiecte din România ce provocări întâmpină, de ce resurse dispun și cât de inovatoare este, de fapt, societatea civilă de la noi.

Școala priorităţilor. Metode inovatoare Proiectul "Școala mea în spital", marele câștigător al Galei Societăţii Civile 2013, este un program prin care copiii și adolescenţii diagnosticaţi cu cancer au șansa să urmeze cursuri direct în spital. Proiectul a presupus, printre altele, realizarea fiecărei activităţi educaţionale sub formă de joc, prin materiale și metode creative, astfel încât învăţarea în spital să fie o plăcere și nu o povară în plus. Am vrut să aflăm de la Katie Rizvi, fondator, Asociaţia Little People și Clubul Temerarii, 122 — Numărul 10

ce a înseamnat proiectul "Școala mea în spital" și cum au reușit să îl implementeze. "În vreme ce programa școlară naţională are menirea de a pregăti tinerii pentru o educaţie viitoare și se concentrează pe rezultate academice, în spitale avem «luxul» de a ne întoarce la lucrurile de bază. Ceea ce reprezintă o provocare pentru clasele cu număr mare de elevi și profesori împovăraţi se transformă în oportunităţi tentante în acest mediu foarte diferit", mi-a explicat Katie, care mi-a povestit că în vreme ce copiii în școli sunt organizaţi în clase după vârstă și dezvoltare cognitivă, copiii din spital sunt organizaţi în grupuri mici de toate vârstele, indiferent de considerentele sociale, economice și educaţionale sau culturale: "În spital singurul lucru

În loc de concluzii, mulţumiri! Societatea civilă din România se maturizează, devine o forţă reală, cu un potenţial creativ excelent, ce poate și oferă soluţii concrete, inovatoare. Suntem curioși deja cine o să se urce pe scenă la ediţia viitoare a Galei Societăţii Civile. Până atunci însă, ne reamintim câștigătorii de anul acesta. Chapeaux! Educaţie, Învăţământ, Cercetare: Școala mea în spital - Asociaţia Little People România Artă și Cultură: Tinere Talente - Fundaţia Principesa Margareta a României Apărarea drepturilor individuale/colective: Campionii Paralimpici - Asociaţia Little People România Comportament civic și participare publică: Reamenajarea Parcului Istru conform cu nevoile locuitorilor cartierului - Grupul de Iniţiativă Civică Callatis - Drumul Taberei La secţiunea Sănătate au fost câștigate două premii: Alinând suferinţa adusă de cancer - Fundaţia Sfânta Irina și Copilăria nu trebuie trăită în spital a Asociaţiei M.A.M.E. Incluziune socială: Atelierul ocupaţional pentru persoanele fără adăpost Samusocial din România Servicii de asistenţă socială: Revista Temerarii - Asociaţia Little People România Protecţia mediului: La vânătoare de vănători în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării - Asociaţia Salvaţi Dunărea și Delta Și la secţiunea Dezvoltare economică și socială au fost acordate două premii I: Green Entrepreneurship (Antreprenoriat Verde) - Fundaţia pentru Parteneriat și Taking Farmers out of Poverty Through Economic Development, proiectul Fundaţiei World Vision România. Proiecte și campanii de VOLUNTARIAT: Big Build 2012 - Habitat for Humanity România Proiecte pentru TINERET: Școala pentru o Românie Verde - Asociaţia Zibo Help

pe care îl au în comun este mediul nou și senzaţia de disconfort, durere și, deseori, teamă. Pentru a diminua diferenţele de vârstă și dezvoltare, specialiștii noștri privesc indivizii. Precum legendara Montessori, care a lăsat moștenire metoda de predare cu același nume, credem cu tărie faptul că toţi copiii sunt diferiţi în parte și tratarea lor ca atare va determina un nivel de învăţare mai ridicat și un potenţial mai mare atins. Precum a spus și Jerome Bruner, notabilul contribuitor la psihologia educaţională, interesul asupra conţinutului este cel mai bun stimul pentru educaţie, mai degrabă decât motivaţiile externe, cum ar fi notele", mi-a mai explicat ea. Cât despre ce presupun, mai exact, aceste metode alternative, am înţeles că tinerii pacienţi pot

parcurge materiile prin vizionarea unor documentare, efectuând proiecte de echipă și realizând experimente, notând observaţii pe parcursul mai multor zile. "Micuţii școlari din cadrul Fun School (Școala distractivă) învaţă că viaţa și lumea din jurul nostru sunt frumoase, interesante, ceva pentru care merită să luptăm, ceva care face ca toată suferinţa, durerea și disconfortul să merite să fie îndurate. Ei învaţă, de asemenea, despre compasiune, respectul pentru ceilalţi, despre solidaritate și munca în echipă. Învaţă despre priorităţi. Este o școală diferită. O școală a vieţii, în cel mai înfricoșător mediu, cel de spital, dar unde învăţarea poate fi un element de împuternicire, de vindecare și cel mai necesar dintre toate", mi-a mai explicat Katie.

La secţiunea Buget - / Eficienţă +, premiul a fost revendicat de proiectul "La vânătoare de vânători în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării", al Asociaţiei Salvaţi Dunărea și Delta. Proiectul "Resetează Sistemul - O familie pentru fiecare copil abandonat!" a câștigat premiul pentru Impact, iar la secţiunea Durabilitate, premiul a fost acordat pentru proiectul "Programul de Prevenire a Abandonului Școlar și Familial", al celor de la Asociaţia Hrăniţi Copiii. La secţiunea Originalitate, premiul a fost câștigat de proiectul "Energie pentru viaţă" al Asociaţiei Române de Intervenţie în Situaţii de Urgenţă, iar la secţiunea Proiecte și campanii de CSR, premiul I a fost oferit Fundaţiei Simte Românește, pentru proietul "Campania AVON pentru Sănătatea Sânilor". La categoria Programe a fost desemnat câștigător proiectul "Creștem împreună", Salvaţi Copiii România. Numărul 10 — 123

Comunicare

Creativitatea, ca metodă de reintegrare socială De cele mai multe ori percepem reintegrarea socială ca pe un proces tehnic, ca pe o vizită la un ghișeu public, unde o doamnă, sperăm noi, amabilă, dă un verdict favorabil și rezolvă problema, fie cu o locuinţă, fie cu un loc de muncă sau câţiva oameni care te susţin și îţi spun că viitorul nu e chiar atât de negru. Dar reintegrarea în societate a persoanelor cu probleme este un proces complicat, cu nevoi subtile, neînţelese pe deplin nici măcar de cei care le poartă. Acești oameni au nevoie de confirmări și nu știu de multe ori nici de unde și nici cum să le primească, sunt persoane cu un mare deficit de încredere, atât în cei din jur, cât și în propriile puteri. Samusocial, câștigătorii premiului I la categoria "Incluziune socială", cu proiectul "Atelierul ocupaţional pentru persoanele fără adăpost", a reușit să identifice cu succes gama largă de nevoi ale acestor persoane. Proiectul a fost format din două componente esenţiale: pe de o parte, conţinea activităţi socio-medicale și de consiliere psihologică și ocupaţională, pe de altă parte-activităţi practice, creative, care constau în realizarea unor obiecte decorative mici, pictarea de tricouri sau sacoșe textile, crearea de rame foto, jucării de lemn pentru copii, decoraţii din ipsos și lemn. Această componentă creativă reușește să ajute persoanele fără adăpost să se simtă apreciate și utile, dar este interesant că reușește să schimbe și prejudecăţile oamenilor faţă

124 — Numărul 10

de această categorie socială. "Impactul pe care îl au asupra publicului este impresionant: vizitatorii sunt atrași de micile obiecte decorative și rămân profund impresionaţi de poveștile oamenilor care le-au creat. Astfel, devin atrași de proiectele asociaţiei și încep să se implice prin donaţii de îmbrăcăminte, încălţăminte, mâncare sau chiar bani", mi-a povestit Monica Tautul, PR Manager, Samusocial. "Pentru beneficiarii implicaţi în proiect, activităţile creative reprezintă modalitatea prin care ei, ca adulţi ai străzii, sunt puși în valoare, fapt ce îi ajută să se simtă importanţi, din nou utili", mi-a mai explicat ea.

Arta protestului Asociaţia Salvaţi Dunărea și Delta a câștigat Premiul I la "Protecţia mediului" în cadrul Galei, pentru proiectul "La vânătoare de vânători în Rezervaţia Biosferei Deltei Dunării", un proiect prin care s-a reușit protejarea și conservarea patrimoniului RBDD, prin interzicerea vânătorii sportive în tot acest areal. Pentru a afla cât de complicat este să faci lobby în România și ce impact a avut protestul pe care SDD-ul l-a organizat atunci în Parlament, am stat de vorbă cu Dan Bărbulescu, director executiv SDD. Acesta mi-a povestit că au aflat atunci pe ultima sută de metri că legea privind vânătoarea în Deltă urma să fie discutată și votată în Parlament. Asta se întâmpla în decembrie, în apropierea Crăciunului. "Trebuia să reacţionăm imediat și nu pe stradă, ci în Parlament. Or, acolo, la balcon,

ai o marjă mică de libertate. Plus că, atunci când privești în jos, văzând personaje gen Hrebenciuc, Cătălin Voicu, Vasile Blaga, Elena Udrea sau... Ion Iliescu etc., rămâi pur și simplu mască. Este incredibil cum moare doza de creativitate în faţa acestor…cum să le numesc? Clișee. Da, cei pe care i-am amintit, și nu numai ei, sunt niște clișee. În faţa lor rămâi fără cuvinte. Și am ieșit și noi la balcon cu niște cearșafuri pe care am scris: «Nu vânaţi patrimoniul UNESCO!» sau «Patrimoniul UNESCO nu-i parc de distracţii pentru vânători!!». N-am obţinut mare lucru, căci oricum legea s-a votat ulterior. Pe urmă am fost la Băsescu și i-am cerut să nu promulge legea. Și a acceptat. Cred că Băsescu este printre puţinii politicieni români care au o anumită doză de spontaneitate. Nu vreau să-l laud, căci și-a folosit creativitatea de multe ori în slujba răului, dar reușește să facă mulţi politicieni să pară… lași", mi-a explicat Dan, care crede că este foarte greu să faci advocacy în România. "Noi beneficiem de «serviciile» lui Liviu Mihaiu, jurnalist și activist civic cunoscut, și asta ne ajută foarte mult. Când Liviu o sună pe doamna Rovana Plumb, ministrul mediului, și-i spune că în Deltă braconajul e la el acasă, a doua zi se fac controale și se deschid dosare penale", mi-a povestit Dan. Cât despre importanţa creativităţii în contextul unui protest, nu puteam să nu

ajungem și la discuţia despre protestul Roșia Montană, pe care Dan mi l-a oferit ca exemplu pozitiv, "care oferă speranţă și dovedește că avem cu adevărat societate civilă în România". "Creativitatea, umorul și inteligenţa de la acest protest au lăsat mască nu numai politicienii, care nu sunt oricum obișnuiţi cu așa ceva, pentru că nu au asemenea valori sau însușiri, ci și mass-media clasică. Și o frunză de corcoduș are mai multă creativitate decât aceste personaje. Aceasta este diferenţa! Cum sună, de exemplu, «muzica» bănuţilor din PET-urile goale pe lângă dansul pinguinului? Cum sună, de exemplu, «Niciun braconier fără cazier» sau «Braconieri + justiţie = love(le)» pe lângă «Jos Guvernul» sau «Vrem salarii mari». Cred că orice protest sincer, spontan, presupune o doză mare de creativitate", a concluzionat Dan, care crede că o abordare diferită este esenţială în sectorul asociativ. Pentru a exemplifica ce ar putea însemna asta din punctul lor de vedere, mi-a povestit un episod amuzant de la Tulcea. "Ministrul mediului de atunci, domnul Borbely, a vrut să vină în Deltă să vadă care-i treaba și a organizat o conferinţă de presă, plină de clișee, la care mureai de plictiseală și la care nu a pomenit nimic despre poluare, braconaj, dispariţia speciilor, reconstrucţie ecologică. Pe drum spre conferinţă, am oprit și am cumpărat doi sturioni… de la colţ de stradă. Și când ministrul povestea cât de bine și de frumos este în Deltă, eu am ridicat mâna și am cerut cuvântul și l-am invitat pe domnul ministru la un grătar de sturioni cumpăraţi de la Hârșova. S-a schimbat la faţă, și-a desfăcut nodul la cravată, iar televiziunile au tăbărât pe mine, deși erau venite acolo probabil pentru a face ministrului puţin PR. Nu îţi mai povestesc ce s-a întâmplat după și câte declaraţii am dat la Poliţie, important este că un gest simplu a rupt în două expresia cartonată a unui ministru care nu știa pe ce lume trăiește." Numărul 10 — 125

Comunicare

Povești terapeutice În categoria "Servicii de asistenţă socială" din cadrul Galei Societăţii Civile de anul acesta, premiul I a fost acordat proiectului "Revista Temerarii", o publicaţie realizată pentru și cu adolescenţii care se luptă cu cancerul. Conceptul este autohton și aparţine Asociaţiei Little People. "Mulţi oameni ar fi surprinși să afle că, în ciuda faptului că avem o listă lungă de parteneri internaţionali și ne găsim deseori inspiraţia în practici străine, programele Asociaţiei Little People sunt născute chiar aici, sunt inovatoare, creative și concepute pentru a răspunde nevoilor locale. Specialiștii vest-europeni privesc cu interes și apreciere ceea ce am reușit să dezvoltăm în activităţile noastre cu tinerii supravieţuitori români. Nu există o publicaţie similară, care să apară periodic și care să conţină atât de multe articole originale, care să vorbească supravieţuitorilor adolescenţi și tinerilor, deopotrivă, precum și pacienţilor actuali. Revista s-a născut din dorinţa de a da speranţă, de a face vizibilă luminiţa de la capătul tunelului și se adresează și celor care au trecut peste aceste obstacole, dar care se luptă în continuare cu probleme precum reinserţia școlară sau profesională sau care au întrebări despre sistemul de furnizare de asistenţă medicală", mi-a povestit Katie Rizvi, fondator, Asociaţia Little People și Clubul Temerarii.

126 — Numărul 10

Ideea a plecat de la convingerea că oportunitatea de a scrie despre propria călătorie de vindecare, despre victoria triumfătoare asupra unei boli care îţi pune viaţa în pericol reprezintă o afirmare a vieţii și, mai mult, un proces terapeutic cu multe beneficii pentru persoana în cauză și nu numai. "Valoarea acestor testimoniale puternice merge mai departe de atât, oferă încredere cititorului. Aceasta este misiunea membrilor comunităţii Temerarii, pasiunea și empatia lor pentru pacienţii actuali sunt ceea ce îi motivează să împărtășească din ce în ce mai mult, astfel încât, treptat, oricât de dificil ar fi, se deschid și se împărtășesc detalii personale și intime despre propriul tratament, cu scopul de a-i ajuta pe cei care au nevoie de încurajare pentru a lupta", mi-a mai explicat Katie.

Numărul 10 — 127

128 — Numărul 10

Cultura antreprenorială, ca soluţie de dezvoltare economică și socială Proiectul "Taking Farmers Out of Poverty Through Economic Development", câștigătorul premiului I la secţiunea "Dezvoltare economică și socială", a avut ca scop îmbunătăţirea standardelor de trai ale populaţiei rurale, prin organizarea cursurilor de calificare și oferirea de informaţii și de consultanţă pentru a-i ajuta să-și dezvolte spiritul antreprenorial. În urma implementării proiectului, 293 de fermieri au absolvit cursuri de pomicultură, viticultură, legumicultură, apicultură, creșterea animalelor și au dobândit competenţe antreprenoriale; 100 de fermieri au învăţat pașii necesari pentru înfiinţarea unei asociaţii cu statut juridic; au fost înfiinţate 9 asociaţii agricole; 36 de fermieri au participat la expoziţii și târguri de produse tradiţionale atât în România, cât și în alte ţări, iar 150 de membri ai noilor asociaţii înfiinţate au accesat fonduri prin Planul

Naţional de Dezvoltare Rurală. Gabriela Grana, specialist Relaţii Publice World Vision, mi-a explicat mai multe despre oportunitatea unui astfel de proiect. "Micii fermieri din mediul rural practicau agricultura de subzistenţă, le lipsea spiritul antreprenorial, erau reticenţi la asociere și incapabili să acceseze piaţa sau informaţii de pe piaţă. Acest proiect agricol de dezvoltare economică și socială a fost necesar pentru a îmbunătăţi viaţa membrilor comunităţii și a copiilor, oferind acces la educaţie de calitate, hrană îmbunătăţită și oportunităţi de dezvoltare". Proiectul a urmărit creșterea șanselor de succes ale gospodăriilor rurale în dezvoltarea activităţilor generatoare de profit, formarea de ONG-uri funcţionale bazate pe interesul și pe nevoia oamenilor, creșterea numărului de fermieri care accesează fonduri europene și posibilitatea celor nouă asociaţii înfiinţate de a se susţine și dezvolta singure. "Proiectul a fost iniţiat pornind de la nevoile concrete ale fermierilor, care au contribuit decisiv la conturarea unei strategii. De la începutul proiectului și până la final, fermierii au demonstrat o schimbare de atitudine și de comportament datorată procesului continuu de formare", mi-a mai povestit Gabriela, care crede că fiecare asociaţie astfel înfiinţată are propria traiectorie economică și dinamică internă și că sustenabilitatea unui astfel de proiect este dovedită tocmai prin faptul că toate aceste nouă asociaţii au ajuns să se autosusţină. Cât despre ce ar trebui să se întâmple cu politicile agricole și cu patrimoniul rural, Gabriela mi-a spus că ea crede că "viitorul României rurale aparţine noilor generaţii, care trebuie motivate și educate astfel încât acestea să preţuiască și să păstreze patrimoniul rural și să valorifice potenţialul lui economic". "În ultimii ani, fundaţia a remarcat nevoia de educaţie vocaţională, antreprenorială și morală a adolescenţilor și tinerilor din mediul rural. Lipsa de profesionalism în meseriile agricole face ca statutul de agricultor sau fermier în România să fie considerat inferior și, de aceea, indezirabil pentru tineri. O schimbare de mentalitate ar trebui să înceapă

în perioada copilăriei, astfel încât tineri competenţi să aleagă în cunoștinţă de cauză învăţământul și o carieră în agricultură și dezvoltare rurală", mi-a explicat Gabriela.

Antreprenoriatul social Se vorbește din ce în ce mai mult despre noi abordări ale capitalismului și despre forme de organizare inedite, ce bifează atât principiile eficienţei, cât și pe cele ale echităţii sociale și ale sustenabilităţii. Asociaţiile agricole nu sunt, cu siguranţă, o formulă nouă, însă implicarea ONGurilor pentru a educa populaţia din mediul rural, cu scopul de a le dezvolta abilităţile antreprenoriale și de a-i încuraja pe aceștia să colaboreze între ei pare să fie o soluţie eficientă, ce merită salutată și dezvoltată. Întreprinderile sociale sunt o altă soluţie din ce în ce mai populară - sunt întreprinderi al căror scop este unul de natură socială, dar care ar trebui să se autosusţină prin vânzarea unor produse sau servicii care trebuie să fie competitive pe o piaţă liberă. Întreprinderile sociale sunt un model de succes, în special în Europa de Vest, unde au cunoscut o dezvoltare spectaculoasă în ultimii ani, ajungând să angajeze peste 6% din forţa activă de muncă. La noi, această dezvoltare este mai lentă și încă nu avem încă statistici relevante despre gradul lor de dezvoltare, marea majoritate a întreprinderilor sociale fiind oricum în primii ani de activitate, ceea ce face greu de anticipat succesul pe care acestea îl vor avea în România. Unul dintre avantajele competitive ale acestor produse este povestea pe care o poartă, faptul că sunt mature și... responsabile. Dar într-o societate de consum, în care preţul este principalul diferenţiator între produse, este greu să sperăm că o soluţie sustenabilă pentru probleme de incluziune socială, șomaj și dezvoltare socială va fi automat adoptată ca atare. Numărul 10 — 129

Noi metode de organizare Grupul de iniţiativă civică CallatisDrumul Taberei este un grup informal de cetăţeni care a reușit să câștige locul I la Comportament civic și participare publică. "Activitatea grupurilor de iniţiativă nu este reglementată de o lege specială și nici nu credem ca ar fi nevoie. Rolul grupului este de a coagula oamenii în jurul unui scop comun. Demersurile pentru rezolvarea problemelor colective ale comunităţii înseamnă petiţii colective, audienţe colective la autorităţile responsabile, evenimente publice în cartier, presiune pe autorităţi să-și facă treaba. Există o vorbă care spune că «Poate că politicienii nu știu să scrie sau să citească foarte bine, însă cu siguranţă știu să numere». Cred că, în general, creativitatea este necesară pentru că adesea soluţiile cele mai bune sunt cele pe care nu le-a încercat nimeni până atunci. În cazul iniţiativelor civice, noi ne lovim zi de zi de opacitatea și de inerţia autorităţilor mai ales, dar și de cea a vecinilor noștri, uneori. Iniţiativele noastre încearcă, pe lângă rezolvarea problemelor colective resimţite de comunitate, și schimbarea modului în care autorităţile tratează cetăţenii. Ca orice schimbare, este greu acceptată, astfel că apar piedici birocratice de tot felul și atunci căutăm soluţii cât mai creative pentru a le depăși", a declarat Delia Mihalache, reprezentant al grupului CallatisDrumul Taberei.

130 — Numărul 10

Campanii de comunicare Unele dintre cele mai premiate și apreciate campanii de comunicare din lume sunt realizate pentru sectorul asociativ. Trebuie doar să ne gândim la câteva dintre campaniile realizate de WWF sau Samusocial la nivel internaţional, pentru a înţelege de ce agenţiile

de publicitate de renume se "bat" pe clienţi sociali și își "etalează" abilităţile creative în acest gen de campanii. Multe dintre ele sunt realizate pro-bono, din dorinţa de a ajuta ONG-ul respectiv sau cauza, dar și cu speranţa realizării unei campanii de "festival". Premiile Fundaţiei Gala Societătii Civile de anul acesta au fost acordate unor campanii sociale, tocmai pentru a susţine creativitatea în sectorul asociativ: "Prinţ și

Cerșetor" - Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului București, semnată de Publicis Bucharest, "F.O.C. – Flăcările Omoară Copii", Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă în parteneriat cu E.ON România, semnată de Friends Advertising, "Salvaţi Pădurile Virgine" - WWF România, semnată de Headvertising și "How Long Would You Wait?" – Asociaţia Salvează Vieţi, semnată de Graffiti BBDO. Numărul 10 — 131

132 — Numărul 10

Comunicare

Dup~ branduri

Un traseu interactiv care ne dezvăluie cum sunt oamenii din industriile creative, în funcţie de brandurile pe care le folosesc Alina Floroi și Ana Chiciu – shortCUT research

Text Maria Bilius

Ilustra]ie

Când e vorba să intre un nou produs pe piaţă, specialiștii de marketing salivează la trendsetteri. În special când e vorba de produse de lifestyle, integrate cu factorul cool, cei vizaţi sunt oamenii din industriile creative. Aceștia au meserii care creează ceva ce nu exista înainte, iar printre ei se numără: publicitari, arhitecţi, programatori, designeri de modă, actori, muzicieni. Sunt oameni conectaţi la ce se întâmplă afară, îmbrăcaţi cochet și cu un repertoriu cultural bine definit. Să o zicem pe-a dreaptă: hipsteri! Și cum ce se întâmplă în Atelierul Mecanic nu rămâne în Atelier Mecanic, ci se răspândește ca o undă seismică în populaţie, putem spune că subiecţii menţionaţi sunt trendsetteri. Am primit temă de la revista The Institute să aruncăm un ochi asupra creativilor și să vedem dincolo de Moleskine și Converse ce branduri îi însoţesc în traseul lor de peste zi. Am creat un chestionar online cu răspunsuri deschise, la care am primit peste 130 de răspunsuri. Am analizat frecvenţa răspunsurilor și ne-am oprit asupra numitorului comun. Revistele glossy prezintă de cele mai multe ori în paginile lor o versiune aspiraţională a publicului-ţintă, care alege ţinute Valentino și se duce în vacanţă în Bali. Creativii pe care i-am descoperit în cercetarea noastră par înclinaţi spre eficienţă: cheltuieli moderate în susţinerea stilului de

viaţă (transport, băuturi) și în afișarea identităţii (îmbrăcăminte, accesorii de design). Cele mai serioase investiţii sunt în gadgeturi. Destul de puţini au declarat că se dau cu mașina prin oraș și în schimb preferă transportul în comun. Creativul sau creativa noastră este în Citycotul nostru la birou, la sfârșitul zilei de lucru și la începutul zilei sociale. De acolo, pleacă cu metroul sau cu bicicleta. Câștigător la puncte este brandul, dacă îi mai putem spune așa, Metrorex. Halta de la sala de sport provoacă scoaterea echipamentului de firmă Nike sau Adidas. Direct după birou sau după sală, obligatoriu porţia de socializare se lasă cu, în primul rând, bere (Heineken, Ciuc, Ursus sau nefiltrată) sau, alternativ, vin/Coca Cola (nu vin și cola în același pahar). Nimeni nu merge la culcare direct, ci se uită mai întâi la un film pe laptopul personal HP, Dell sau Apple sau pe televizorul Samsung. Media curge din surse precum vplay sau torenţi. După somn, creativul alege un mic dejun alcătuit din cafea Lavazza sau ceai Twinings, lactate Oly, covrig generalist. Deschide dulapul plin de haine H&M, Zara, Mango și Bershka. Printre preferinţe se strecoară și niște Oysho, prevestind tentaculele comerţului electronic. Prin casă observăm cum creativul

încurajează prin gesturi mici designul autohton. Printre obiectele de design deţinute se numără obiecte tradiţionale cum ar fi ie, scaune ţărănești, ibric sau create de designeri, precum perna Care Cutare sau o bijuterie de Carla Szabo. Ziua de muncă poate începe! Cu o pauză de ţigară fină, Dunhill sau Virginia Slims. Dacă sună telefonul, cu atât mai bine, se prelungește pauza. Oamenii noștri răspund la smartphone Apple sau Samsung și destul de puţini încă la un dumbphone Nokia. Pe biroul creativului se găsește un caiet Moleskine, căști Sony, lampă IKEA, pixuri BIC și post-it-uri. După muncă intensă, urmează pregătirea bagajului pentru plecarea dorită în vacanţă. Creativii nu se despart de un aparat foto cât mai aparat (Nikon, Canon), Ipod cu boxa x-mini, ochelarii de soare Ray Ban, Kindle și cărţi fizice, un parfum (mai mult Hugo Boss faţă de alte preferinţe). În paginile următoare puteţi urmări o traducere în imagini cu ajutorul unui boardgame pe care l-am numit Citycot. Sperăm să faceţi rost de zaruri și să ajungeţi în vacanţă cât mai repede! shortCUT research este o agenţie de cercetare calitativă care livrează rezultatele în forme narative imersive. www.theshortcut.ro/research Maria Bilius este freelancer și a studiat arte la București și Poznan. be.net/mariabilius

Numărul 10 — 133

134 — Numărul 10

Numărul 10 — 135

DESIGN

AUTOR # 10: Bijuterie contemporană cu autor #colectiv Laura Mihai

Text AUTOR

Foto

For the Love of God, celebrul craniu din platină încrustat cu diamante, reprezintă una dintre cele mai controversate creaţii, care au făcut din Damien Hirst un enfant terrible al artei contemporane. Pentru a realiza această piesă, artistul a asociat două elemente care fac referinţă la conceptul de eternitate: moartea si diamantele; rezultatul a fost unul de succes, macabru și sclipitor în același timp. Din nefericire însă, când vine vorba de eternitate, Hirst nu a avut același succes în a-și menţine popularitatea și preţurile astronomice de vânzare. În momentul de faţă, arta se îndepărtează de elementele glossy și se concentrează, în schimb, pe concepte precum funcţia publicului de cocreator al unei piese artistice, obiectul de artă ca mediu de comunicare, interactivitate, dialog. Același lucru se întâmplă și în designul de bijuterie contemporană, unde se pare că din diamant a mai rămas doar forma. În acest moment, folosirea formei clasice a diamantului este mai puternică decât diamantul în sine. 136 — Numărul 10

01 Andreea Mogu // Inel // Argint 925, rășină, celuloză, particule fine de marmură 02 Dana Tudor // Colier din colecţia The Nest // nylon monofilament, cupru tratat antioxidare, șnur microfilament, argint, argint placat cu aur și pietre semipreţioase

Numărul 10 — 137

DESIGN

Artiștii experimentează foarte mult cu materiale și forme, ceea ce le permite acestora să se îndepărteze de valoarea comercială a unei bijuterii și le oferă posibilitatea de a explora noi concepte și abordări în dialogul cu publicul. Ca mediu de comunicare, bijuteriile îndeplinesc o funcţie cu atât mai importantă cu cât, spre deosebire de alte obiecte de artă, se creează o relaţie intimă, strânsă, datorită contactului direct cu corpul uman. De aceea este important ca designerii de bijuterie să creeze noi discursuri și să se distanţeze de funcţiile convenţionale ale ornamentelor pe care le produc.

138 — Numărul 10

Designerii de bijuterie contemporană realizează de cele mai multe ori obiecte unicat sau care fac parte din ediţii limitate, păstrându-le astfel aura de care Benjamin Walter a vorbit cu atâta înflăcărare. De aceea, pentru a stabili un exchange între artist și publicul său, întâlnirea fizică și contactul direct cu opera de artă au un rol deosebit de important. Pornind de la convingerea că viitorul are un autor colectiv, platforma Autor facilitează dialogul dintre acești artiști și publicurile lor prin organizarea bienală a unui târg de bijuterie contemporană.

06 03 Ana Maria Dobras // Brăţări // Argint, smarald brut 04 Alina Simion // Inel // Argint 925, lapis lazuli (piatră în stare brută)+ topaz (piatră faţetată) 05 Andreea Mogu // Brăţară // Argint, rășină și celuloză 06 Odette Lupu // Colier // Argint 07 Alis Lalu // Colier Adagio în G Minor // Argint 925 și abanos

Numărul 10 — 139

DESIGN

Tematica celei de-a 10-a ediţie a Târgului Autor, care va avea loc pe 16 & 17 noiembrie la Sala Dalles, constă in selecţionarea unor designeri români și internaţionali, pe baza unei aplicaţii (call for entries). Cerinţa acestei ediţii a fost ca fiecare designer să propună trei piese spectaculoase, care să exprime crezul lui suprem în creaţia de bijuterie. Procesul de selecţie este strâns legat de efortul platformei Autor de a reprezenta valoarea conceptului unei bijuterii. Mai mult, designerul român a cărui colecţie sau piese vor fi desemnate cele mai bune în cadrul târgului va primi premiul AAA (Autor Awesome Design).

08 08 Raluca Buzura // Colier // Porţelan, piele, aur coloidal 09 Andra Lupu // Colier // Material textil, cupru, pigment 10 Alina Carp // Inel // Oţel, argint 925, argint pulbere, argint foiţă, zirconiu, pirită 11 Alina Carp // Inel // Argint 925, rășină, pigment, pirită

140 — Numărul 10

Analiza colecţiilor va fi realizată de un juriu format din persoane cunoscute în domeniul vizual- artistic. Autor speră că, astfel, bijuteria contemporană din România va dezvolta piese din ce în ce mai creative și mai experimentale, iar exchange-ul dintre artiști și public va deveni din ce în ce mai expresiv. Premiul constă într-o bursă de trei luni la Le Arti Orafe, Școala de bijuterie contemporană din Florenţa. Desigur, nimeni nu se îndoiește că diamonds are forever, dar sunt unele materiale (precum cojile de ou sau bucăţi de os) și forme neconvenţionale demne de explorat în procesul artistic al bijutierilor actuali. De aceea, scopul târgului Autor este de a arăta vizitatorilor cum designul contemporan poate scoate splendoare și din piatră seacă.

Numărul 10 — 141

Locul care se numeȘte sediu Arh. Marcel BorŢun

Text

Cu vreo zece ani în urma, pe terasa de la etaj a noii sale case din Vălenii de Munte – terasă care era o extensie a biroului plin de cărţi și de dischete – unul dintre istoricii-scormonitori în arhivele revoluţiei române și ale vremurilor de tranziţie, îmi povestea despre vizita premierului Roman la președintele Mitterand, din februarie 1990. După discuţii asupra drepturilor omului, asupra democratiei românești și a subiectului "Transilvania" – fierbinte la acea data – premierul nostru abordează problema investiţiilor franceze în România. Replica vine clară și rece ca o lamă de cuţit: deocamdată doar sprijin logistic, schimburi culturale și francofonie… banii mai încolo, când vom reuși democratizarea ţării. Chiar dacă peste un an, Francois Mitterand, aflat la București, va avea un discurs mai nuanţat și mai încurajator pentru tânăra noastră democraţie, întîlnirea de la Ellisse din acea primavară tulbure ne ajută să înţelegem și mai bine cât de precar a fost începutul nostru de acum 24 de ani… Revenirea la democraţia liberală și la capitalism din anii ’90 a fost un spectacol pe cât de haotic, pe atât de fascinant, pentru că, deși era produs doar de o mică parte a populaţiei, demonstra o forţă de re-setare care cu greu va fi evaluată vreodată în toată mareţia ei. De la navetiștii pe ruta București – Istanbul care au transformat cuvântul boutique în butic, până la ziariștii care înfiinţau publicaţii editate în zeci de mii de exemplare sau foștii și actualii securiști care ocupaseră import-exportul românesc, toţi acești oameni deveneau patroni. Lor li se adăugau cetăţenii străini care vedeau în noile teritorii din Est oportunităţi de tot felul… Mijloacele erau minimale – capitalul pentru investiţii încropit

142 — Numărul 10

1 Cu câţiva ani în urmă, când am bătut cu piciorul, mai multe zile la rând, Torino, mi-a fost dat să vad doar câteva bannere discret suspendate peste alei de promenadă și care anunţau "Expoziţia Chagall" de la Muzeul de Artă al orașului. 2 Unul dintre foștii presedinţi ai CEC-ului îi spunea arhitectului care îi prezenta soluţiile de re-branduire și de rezolvare unitară a tuturor spaţiilor pentru public, că nu-i place culoarea propusă pentru "identitate" din cauza că, de când era mic, la vederea acesteia îl apucă… frigul!

adhoc, legislaţia confuză și incompletă – dar sereleurile se înregistrau pe bandă rulanta, cu sedii sociale, puncte de lucru și tot tacamul aferent. Acești ani ne-au colorat faţadele – la partere și pe frontispicii, la balcoane și sub ferestre, la porti și în ganguri – cu tot felul de cuvinte, mai vechi sau mai noi: amanet, exchange, xerox, copiat acte, traduceri autorizate, notariat, birou de avocatură, pariuri, jocuri electronice, bar, magazin mixt, butic, gepa, adorama, computerland, alcatel, edificia, bog’art, bancorex, alfa-bank și câte și mai câte – până la cele mai turbulente dintre ele, precum fsn, pdsr, pnl, pnt-cd, pd, ps-dr, punr sau gds. La toate astea se adăugau, de la o zi la alta, mai sufocant, bannere și mass-uri publicitare, cu alte și alte cuvinte, unele mitice – precum lg sau nike, dar și de-ale noastre – cum ar fi mocheta unui anume popescu, care a tronat câţiva ani pe un banner din Piaţa Universităţii. Mare parte din violenţa vizuală descrisă mai sus a transgresat fabulosul deceniu, continuând să ne amuze trist și astăzi, la șase ani dupa re-intrarea noastră în Europa – această lume în care firmele firmelor sunt doar accente discrete și elegante ale ambientului stradal, iar materialul publicitar, așa cum îl știm noi, lipsește cu desăvârșire1. Ce-i drept că și la noi, dincolo de munţi, poţi găsi rezolvări grafice de identificare și publicitate care respectă orașul și orășenii – oricum mai mult decât în Sud, unde Bucureștiul conduce de departe într-un clasament al prostului-gust și al lipsei de responsabilitate instituţională. Sediile de firma ale anilor ’90 erau amenajate în apartamente (proprietate sau închiriate),

foste spaţii comerciale ale epocii de aur (partere și mezanine de bloc), vile și case boieresti (gestionate încă de primării), precum și în cele câteva construcţii noi care începeau să apară – spre sfârșitul deceniului – pe harta unei re-urbanizari fără urbanism. Proiectam și noi – eu și partenerul meu de atunci – sedii de firma, începând cu cel al societăţii noastre, amenajat la ultimul nivel al unui bloc de locuinţe transformat în clădire de birouri, continuând cu reproiectarea unor foste spaţii comerciale sau a unor structuri de blocuri nefinalizate și până la extinderea BRD-ului din Centrul Vechi. Matrialele de construcţie și finisajele inovatoare patrundeau încă greu pe piaţa românească, dar gips-cartonul și geamul termopan pentru ferestre și faţade-cortină ne-au ajutat decisiv în mutarea atenţiei beneficiarilor de la lambriurile de lemn lustruit, plafoanele cu decoraţii de ipsos sau faţadele cu praf de piatră spre un limbaj de arhitectură cât de cât contemporan. În urma aceastei experienţe, dar și din tot ceea ce aud și citesc despre sediile de firmă, aș spune că, dincolo de complexitatea oricărui program de proiectare, acestea aduc cu ele câteva probleme specifice, dintre care: 1 Competenţa beneficiarului direct de a decide asupra soluţiilor de proiectare cu viaţă lungă, precum integrarea urbanistică, volumetria, expresia de arhitectură sau materialele folosite. Indiferent dacă sunt directori de investiţii, directori generali sau membrii și președinţi ai consiliilor de administraţie, toţi aceștia sunt decidenţi pasageri în comparaţie cu durata de viaţă a unei intervenţii – uneori chiar și atunci când e vorba despre o simplă amenajare2. Numărul 10 — 143

144 — Numărul 10

În Numerologie , pentru descrierea individului, există un număr care exprimă imaginea acestuia despre sine însuși și un altul, care se calculează diferit și care descrie imaginea celorlalţi asupra subiectului în cauza; cele două numere corespund extrem de rar…

În ziua când am plecat de la Institutul în care lucrasem 15 ani, șeful de la Personal mi-a urat succes și mi-a spus sfătos că cel mai important este să te duci cu plăcere la serviciu și să te întorci cu drag acasă. Naiv de simplu, dar adevărat!

Pe de altă parte, nu este oare de dorit ca acești oameni să fie co-participanţi la crearea sau re-crearea sediul lor și să se simtă reprezentaţi de această "anvelopă" a activiţatii lor? Sigur ca da, dar aici începe – dincolo de profesionalismul propriu-zis – inţelepciunea arhitectului! Și tot aici se naște a doua problemă dintre cele cu care spuneam că vine acest program… 2. Concordanţa imaginilor asupra firmei/brandului respectiv – pe de o parte cea subiectivă, individuală sau de grup, care se formează sau vrea să se formeze în interior, și cea percepută de facto, care funcţionează și produce efecte în exterior3. Sigur că, în cazuri fericite, arhitectul poate fi ajutat de un beneficiar foarte competent sau de specialiști în comunicare, în creare de imagine sau în branduire, dar în cele din urmă, responsabilitatea produsului de arhitectură îi revine lui, cel care – folosindu-se de spaţiu și de lumina, de materiale și de culori, de perspective și de trasee resimtite psihic – trebuie să spuna o poveste coerenta și memorabila. Astăzi, când scriem aceste rânduri, sediile firmelor românești continuă să ocupe apartamente și vile, dar și clădiri noi de birouri – unele dintre ele dedicate unei singure companii, dar cele mai multe găzduind numeroase branduri, care le aglomerează faţadele. Întâmplări de arhitectură ca sediul BMW de la München sau magazinul Prada din Tokyo n-au avut încă loc, pentru că, pe aceste meleaguri, nu sunt încă societăţi private destul de mari că să-și comande sedii cu adevărat personalizate… și poate nici arhitecţi destul de mari – români sau străini,

dar asta e o altă problemă și pentru alt articol de revistă… Revenind la tema noastră, cred că rămâne deschisă o întrebare care rezidă din cele două probleme menţionate mai sus: cum trebuie și cum poate să fie locul în care lucrezi pentru o firmă, dar și pentru tine, familie și societate? Fie că ne referim la o întreagă clădire care transmite mesaje identitare, fie ca este vorba de un etaj, de o cameră sau de o suprafaţă "atribuită" întrun open space, toate aceste niveluri conţin "silueta" noastră fizica și morală, împreună cu alte asemenea "siluete" care muncesc și relaţionează o mare parte din zi – adică din viaţă4. În "Loc și locuire", din numărul 5 al acestei reviste, mă foloseam de conceptele lui Heidegger – locul ca pământul natal al arhitecturii, spaţiul (Raum-ul) ca rânduiala, cedare și eliberare în vederea limitării faţă de haos, luminișul destinat locuirii și apărat de forţele necontrolabile – pentru a explica de ce un anume teren care trebuia construit era deja un loc, care-și "aștepta" casa. Și pentru ca în fenomenologia heideggeriană noţiunea de locuire e folosită în sensul ei de maximă generalitate, în proximitatea fiinţării, dar și prin faptul că locuinţa a fost primul "program de arhitectură" din care s-au dezvoltat toate celelalte, putem spune că și sediu de firma trebuie să fie un loc – adică un spaţiu apărat de forţe ostile și necontrolabile. Iar dacă reducem sintagma la cuvântul sediu – înţeles de data asta ca loc geometric al tuturor eforturilor noastre de dezvoltare individuală și ca societate – putem să ne imaginăm doar un scaun și o masă în lumina caldă a unei zile de lucru.

Numărul 10 — 145

EDITORIAL

IRINA FLOREA

Editor

M-am obișnuit să măsor aniversările în etaje de torturi de bezea. Sau, mai bine zis, așa am fost obișnuită. La un moment dat nu s-a mai putut măsura răsfăţul în bezele, așa că răsfăţul a stagnat. Institute, The Magazine face 10 ediţii. Dacă ar fi să aniversăm în număr de pagini, aș număra în total aproximativ 1500 de pagini/etaje de revistă, pline de oameni, fotografii, momente, povești. Cât să tapetăm o casă cu etaj. Sau cât un Vogue în lunile lui cele mai bune. Până acum am scris despre școli și meserii, vacanţe și cadouri, lucruri mici și lucruri mari care ne fac viaţa mai frumoasă și am colecţionat oameni și proiecte despre care am simţit că merită puse la gazetă. Și toate astea, în timp ce chiar am făcut noi înșine toate lucrurile astea – pentru că poate unii dintre voi nu ne-au cunoscut și în afara revistei, ne pare bine: suntem The Institute, iniţiatori de proiecte și evenimente din universul industriilor creative, editorii revistei cu același nume și băutori de cafea în cafeneaua The Institute. Și tocmai am împlinit 10 ediţii de revistă, 13 ani de Internetics, 14 ani de AdPrint, 4 ani de Noaptea Agenţiilor, 2 de ADC*RO Awards, 6 de Școala ADC*RO și numărătoarea nu se oprește aici. Revista a apărut din gândul de a avea un album cu lucruri și oameni de colecţie. Poveștile le-am organizat în momentele de lectură ale zilei – la cafea, la prânz, la ceaiul de la ora 5. Timpul și paginile nu ne-au fost niciodată de ajuns, am profitat de orice amânare și de orice subiect nou. Închiderea de ediţie la noi este doar o expresie, niciodată o realitate. Pentru că ritmul evenimentelor ce ţin pasul cu lunile din calendar dictează poveștile pe care le citiţi ediţie de ediţie în Institute, The Magazine, revista este jurnalul industriei de marcom. 146 — Numărul 10

Privind în urmă, ne-am dorit, de fapt, să puteţi scoate oricând din bibliotecă un număr mai vechi de revistă și să găsiţi inspiraţie sau o istorie ce merită recitită. Ne-am așezat firesc pe rafturile Cărturești, într-o companie cât se poate de plăcută, pe birourile oamenilor de comunicare și în magazine și localuri cu farmec din oraș. De aici, plănuim ca până la următoarea aniversare să vă putem da întâlnire și online, în site-ul pe care îl

desenăm în culorile platformei The Institute. Înainte de a sufla în tort, am avea o listă lungă de dorinţe, dar cea care ne-ar bucura cel mai mult ar fi să ne spuneţi cât mai mulţi și cât mai des ce aţi citit din revistă, ce v-a plăcut și ce nu, de unde aţi luat revista și ce aţi făcut cu ea. Mai precis, ne-am dori să vă cunoaștem, ca să scriem mai mult despre ce v-ar plăcea să citiţi, să întrebăm mai mult ce aţi vrea voi să aflaţi. Așteptăm cadourile voastre la adresa: themagazine@institute.ro.