UNIUNEA CRESCĂTORILOR DE PĂSĂRI DIN ROMÂNIA Coordonator: Prof. univ. dr. Ilie Van Gheorghe Marin Daniela Custură
Aurel Damian Ioan Custură
Vladimir Cofas Nicolae Hebean
Ana Maria Covaşă Elena Popescu-Micloşanu
CREŞTEREA ŞI EXPLOATAREA PENTRU OUĂ A GĂINILOR OUĂTOARE Ediţia a II-a (revăzută şi adăugită)
TOTAL PUBLISHING Bucureşti, 2009
© 2009 - Uniunea Crescătorilor de Păsări din România Orice reproducere, totală sau parţială, a acestei lucrări, fără permisiunea scrisă a a autorilor, este strict interzisă şi se pedepseşte conform Legii dreptului de autor.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Creşterea şi exploatarea pentru ouă a găinilor ouătoare / Gheorghe Marin, Aurel Damian, Ana Maria Covaşă, … ; coord.: prof. univ. dr. Ilie Ivan. - Bucureşti : Total Publishing, 2009 ISBN 978-606-8003-03-0 I. II. III. IV.
Marin, Gheorghe Damian, Aurel Covaşă, Ana-Maria Van, Ilie (coord.)
636.52/.58
TOTAL PUBLISHING Tel./Fax: 021.317.91.61; 031.412.96.94 totalpublishing@gmail.com Tehnoredactare: Paul Marcu ISBN 978-606-8003-03-0
2
SUMAR
INTRODUCERE LA EDIŢIA DIN 1999 …….................................................................... INTRODUCERE LA EDIŢIA DIN 2009 …………………………………………………
9 13
Capitolul I DINAMICA PRODUCŢIEI DE OUĂ PE PLAN MONDIAL ŞI ÎN ROMÂNIA ..........
16
Capitolul II MATERIALUL BIOLOGIC - Rasele de găini ouătoare. Hibrizi ouători ....................... Rase uşoare ……………………………………………………………….. 2.1. 2.1.1. Rasa Leghorn ……………………………………………………………..... 2.1.1.1. Hibrizii ouători de tip Leghorn ……………………………..………........ 2.1.2. Rasa La Bresse ……………………………………………………...…......... 2.1.3. Rasa Dominicană …………………………………………………………… 2.1.4. Rasa Orlov ……………………………………………..…………………… 2.1.5. Rasa Hamburg ……………………………………..……………………...... 2.1.6. Rasa Ascona (Italiană pestriţă) ……………………..……………………..... 2.1.7. Rasa Araucană ………………………………………..…………………….. 2.1.8. Rasa Wellsumer …………………………………………………………….. Rase mixte de ouă-carne ……………………………………………........... 2.2. 2.2.1 Rasa Rhode-Island ………………………………………………………….. 2.2.1.1. Hibrizii ouători de tip Rhode-Island …..…………………………………. 2.2.2. Rasa New-Hampshire ……………………………………………………..... 2.2.3. Rasa Sussex ………………………………………………………………..... 2.2.4. Rasa Plymouth Rock …..…………………………………………………… 2.2.5. Rasa Wyandotte …….………………………………………………………. 2.2.6. Rasa Australop ……………………………………………………………… 2.2.7. Rasa Minorca ……………………………………………………………….. 2.2.8. Rasa Gât golaş de Transilvania ……………………………………………... 2.3. Valorificarea în condiţii de producţie a performanţelor hibrizilor ouători …………………………………………………………………..….. 2.3.1. Nivelul de ouat şi producţia medie anuală de ouă ………………………… 2.3.2. Consumul specific de furaje ………………………………………………… 2.3.3. Pierderile prin mortalitate …………………………………………….…….. Capitolul III ADĂPOSTURI ŞI ECHIPAMENTE …………………………………………….………. Recomandări privind amplasarea ………………………………..…….... 3.1. Sisteme de creştere ……………………………………………………...… 3.2. 3.2.1. Sistemul de creştere pe aşternut permanent ………………………..……..... 3.2.1.1. Echipamente de hrănire……………………………………………..………. 3.2.1.2. Echipamente de adăpare ……………………………………………..…....... 3.2.1.3 Echipamente de ventilaţie şi climatizare …………………………..……… 3.2.1.4. Cuibarele de ouat ……………………………………………...……… 3.2.1.5. Instalaţia de iluminat ………………………………………….……… 3.2.1.6. Încălzitul artificial al halelor de tineret ……………………………… Creşterea în baterii …………………………………………..……… 3.3. 3.3.1. Creşterea găinilor ouătoare în cuşti îmbunătăţite ……………………
3
20 20 20 22 24 24 25 25 27 28 28 29 29 30 33 34 35 36 37 38 39 40 41 41 42
43 43 45 46 48 50 51 61 62 62 63 68
Capitolul IV THNOLOGIA DE CREŞTERE A TINERETULUI DE ÎNLOCUIRE OUĂ CONSUM ………………………………………………………………….……………….. Creşterea tineretului de înlocuire ………...……………………………… 4.1. 4.1.1. Creşterea pe aşternut permanent …………...……………………………….. 4.1.1.1. Curăţenia, dezinfecţia şi vidul sanitar ……………………………………… 4.1.1.2. Pregătirea halelor pentru populare …….…………………………………… 4.1.1.3. Popularea cu puicuţe de o zi ……………………………………………..… 4.1.1.4. Îngrijirea puicuţelor în ziua populării ………………………………………. 4.1.1.5. Perioada de creştere în ţarcuri (1 - 10 zile) ………………………………… 4.1.2. Creşterea în baterii ………………………………………………..………... 4.1.2.1. Perioada de start în baterii ………………………………………..………… 4.1.2.2. Perioada de rărire, până la vârsta de opt săptămâni ………………..………. 4.1.2.3. Perioada 8-13 săptămâni …………………………………………….……... 4.1.2.4. Perioada 15-20 săptămâni. Reţete de preouat şi start ouat ……..………....... Prezentarea hibrizilor ouători din România ……………….………........ 4.2. 4.3. Măsuri colaterale privind prevenirea şi combaterea principalelor boli la tineretul de înlocuire …………………….….................................... Transferul tineretului în hala de adulte ……………………..…………. 4.4. Capitolul V TEHNOLOGIA DE PRODUCERE A OUĂLOR PENTRU CONSUM ....................... 5.1. Scurtă descriere a halei şi a bateriei BP3; perspectivele acestora după integrarea în UE …....................................................................................... Curăţenia, dezinfecţia şi vidul sanitar …..………………………………. 5.2. Pregătirea halelor pentru popularea cu puicuţe de 16-18 săptămâni … 5.3. 5.4. Îngrijirea păsărilor în perioada de acomodare (16 – 20 săptămâni); intrarea în ouat ……………………………………………………………. Curbele de ouat ale hibrizilor utilizaţi în România ..……………………. 5.5. Bateria îmbunătăţită ……………………………………………………... 5.6. 5.6.1. Cadrul legal ….…………………………………………………………….. 5.6.2. Descrierea noii baterii ……………………………………………………… 5.6.2.1. Descrierea cuştii ……………………………………………………………. 5.6.2.2. Descrierea modulului ………………………………...……………………. 5.6.2.3. Descrierea liniei (bateriei) de cuşti …………………..…………………… 5.6.2.4. Amplasarea liniilor (bateriilor) de cuşti …………………………………… 5.7. Tehnologii recomandate pentru găinile ouătoare …………….……………………. 5.7.1. Curba ascendentă şi vârful de ouat ...………………………………….......... 5.7.2. Curba descendentă de ouat şi lichidarea găinilor ...……………………........ 5.7.3. Ghid tehnologic pentru hibridul Lohmann Brown …...…………………..… 5.7.3.1. De ce trebuie să studiem acest ghid ? …….………………………………… 5.7.3.2. Performanţă de vârf prin selecţie sistemică ……………………………….... 5.7.3.3. Recomandări generale privind igiena ............................................................. 5.7.3.4. Recomandări generale ..................................................................................... 5.7.3.5. Managementul creşterii la sol ......................................................................... 5.7.3.6. Perioada de ouat: recomandări privind nutriţia ............................................. 5.7.3.7. Unele particularităţi privind producţia de ouă .............................................. 5.7.3.8. Debecajul ……................................................................................................ 5.7.3.9. Vaccinarea ……............................................................................................... 5.7.4. Tehnologia Hisex Brown …........................................................................... 5.7.4.1. Dezvoltarea greutăţii corporale; programul de lumină şi curba de ouat ......... 5.7.4.2. Perioada de producţie ……….......................................................................... 5.7.4.3. Hală şi echipamente ...................................................................................... 5.7.4.4. Programul de furajare HISEX BROWN ......................................................
4
69 69 70 72 74 75 77 78 78 78 80 81 84 85 87 88
90 90 95 95 96 98 103 103 110 111 111 112 112 122 123 127 129 129 130 130 131 131 134 138 138 139 141 141 143 144 150
Capitolul VI FIZIOLOGIA OUATULUI ………………………………………………………………. Vitelusul (Gălbenuşul) ................................................................................. 6.1. Albumenul (Albuşul) .................................................................................... 6,2 Coaja .............................................................................................................. 6.3. Ciclul de ouat şi rolul luminii ....................................................................... 6.4. Curba de ouat ................................................................................................ 6.5.
155 156 157 158 159 160
Capitolul VII ALIMENTAŢIE ŞI NUTRIŢIE …………………………………………………….…….. Anatomia tubului digestiv la galinaceee ...................................................... 7.1. 7.1.1. Cavitatatea bucală ........................................................................................... 7.1.2. Esofagul .......................................................................................................... 7.1.3. Proventricolul şi stomacul triturator (pipota) .................................................. 7.1.4. Intestinul subţire ............................................................................................. 7.1.5. Intestinul gros ................................................................................................. 7.1.6. Cloaca .............................................................................................................. Absorbţia nutrienţilor ................................................................................. 7.2. 7.2.1. Apa şi electroliţii ........................................................................................... 7.2.2. Monozaharidele ............................................................................................... 7.2.3. Aminoacizii ..................................................................................................... 7.2.4. Lipidele .......................................................................................................... 7.2.5. Vitaminele ....................................................................................................... Noţiunea de digistibilitate ........................................................................... 7.3. Metabolismul energetic ................................................................................ 7.4. 7.4.1. Metabolismul glucidelor ................................................................................. 7.4.2. Metabolismul lipidelor .................................................................................... 7.4.3. Cerinţa de întreţinere ....................................................................................... 7.4.4. Cerinţa de producţie ........................................................................................ Metabolismul proteic .................................................................................... 7.5. 7.5.1. Clasificarea aminoacizilor .............................................................................. 7.5.2. Biosinteza aminoacizilor ................................................................................ 7.5.3. Echilibrul aminoacizilor; factori limitativi şi cerinţe ...................................... Metabolismul apei şi al mineralelor ............................................................ 7.6. 7.6.1. Apa .................................................................................................................. 7.6.2. Sodiul, Potasiul şi Clorul ................................................................................ 7.6.3. Calciul ............................................................................................................. 7.6.4. Fosforul ........................................................................................................... 7.6.5. Magneziul ....................................................................................................... 7.6.6. Oligoelemente ................................................................................................. Vitaminele ...................................................................................................... 7.7. 7.7.1. Vitaminele liposolubile ................................................................................. 7.7.1.1. Vitamina A ...................................................................................................... 7.7.1.2. Vitamina D ...................................................................................................... 7.7.1.3. Vitamina E ...................................................................................................... 7.7.1.3. Vitamina K ...................................................................................................... 7.7.2. Vitaminele hidrosolubile ................................................................................. Alimentaţia tineretului şi a găinilor ouătoare .......................................... 7.8. 7.8.1. Hrănirea tineretului de înlocuire .................................................................... 7.8.2. Hrănirea găinilor ouătoare ............................................................................ 7.8.3. Aportul energetic .......................................................................................... 7.8.4. Alimentaţia proteică .................................................................................... 7.8.5. Alimentaţia mineralelor: oligoelemente, vitamine şi pigmenţi .....................
162 162 163 164 165 166 169 169 169 171 172 173 173 174 175 178 178 179 180 180 181 181 183 184 186 186 187 188 189 191 191 195 196 196 197 197 197 197 198 199 201 201 202 204
5
7.9. 7.9.1. 7.9.1.1. 7.9.1.2. 7.9.1.3. 7.9.1.4. 7.9.1.5. 7.9.1.6. 7.9.2. 7.9.2.1. 7.9.2.2. 7.9.3. 7.9.3.1. 7.9.3.2. 7.9.3.3. 7.9.4. 7.9.5. 7.9.5.1. 7.9.5.2. 7.9.6. 7.9.7. 7.9.8. 7.10. 7.10.1. 7.10.2. 7.10.3. 7.10.4. 7.10.5. 7.10.5.1. 7.10.5.2. 7.10.5.3. 7.10.5.4. 7.11. 7.12. 7.12.1. 7.12.2. 7.12.3. 7.12.3.1. 7.12.4. 7.12.5.
Materii prime utilizate în avicultură ......................................................... Cereale .......................................................................................................... Grâul .............................................................................................................. Porumbul ....................................................................................................... Sorgul .............................................................................................................. Orzul ............................................................................................................... Secara .............................................................................................................. Triticale ........................................................................................................... Subproduse provenite din cereale ................................................................. Subproduse din grâu ...................................................................................... Subproduse din porumb .................................................................................. Şroturile ........................................................................................................... Şrotul de soia ................................................................................................... Şrotul de rapiţă ................................................................................................ Şrotul de floarea-soarelui ................................................................................ Alte proteaginoase şi oleaginoase .................................................................. Făinurile animale ............................................................................................. Făina de peşte .................................................................................................. Laptele praf degresat ....................................................................................... Organismele unicelulare ................................................................................. Grăsimile ......................................................................................................... Sursele de pigmenţi xantofile .......................................................................... Factorii antinutriţionali ................................................................................ Factorii antitripsici .......................................................................................... Compuşii fenolici şi taninii ............................................................................. Glucozinolaţii şi derivaţii ................................................................................ Saponinele ....................................................................................................... Micotoxinele ................................................................................................... Aflatoxinele .................................................................................................... Tricotecenii ..................................................................................................... Ochratoxina A ................................................................................................. Zearalenona ..................................................................................................... Alte materii prime utilizate în avicultură ................................................... Tehnologia de fabricare a nutreţurilor combinate .................................... Cântărirea -Dozarea ...................................................................................... Măcinarea ........................................................................................................ Omogenizarea ................................................................................................. Tipuri de amestecătoare (malaxoare) .............................................................. Încorporarea lichidelor .................................................................................... Tabele de compoziţie şi caracteristicile materiilor prime raportate la substanţa uscată ...........................................................................................
Capitolul VIII SORTAREA ŞI PRELUCRAREA OUĂLOR …………………………………………… Noţiuni asupra oului ..................................................................................... 8.1. 8.1.1. Morfologia şi rezistenţa cojii .......................................................................... 8.1.2. Albuşul de ou .................................................................................................. 8.1.3. Gălbenuşul de ou ............................................................................................. 8.1.4. Calităţi nutriţionale ......................................................................................... 8.1.5. Calităţi organoleptice ...................................................................................... 8.1.5.1. Coloraţia cojii ................................................................................................. 8.1.5.2. Prospeţimea albuşului ................................................................................... 8.1.5.3. Culoarea gălbenuşului de ou .........................................................................
6
206 207 207 208 208 209 210 210 210 210 211 212 212 213 214 214 215 215 215 215 216 218 219 219 220 221 221 221 222 222 222 223 223 224 224 225 225 226 226 227
232 232 232 233 235 237 238 238 238 239
8.1.6. 8.1.6.1. 8.1.6.2. 8.1.6.3. 8.2. 8.2.1. 8.3. 8.3.1. 8.3.1.1. 8.3.1.2. 8.3.1.3. 8.3.1.4. 8.3.1.5. 8.4. 8.4.1.
Descalificarea şi limitele de utilizare a oului ................................................ Miros, gust şi impurităţi ................................................................................ Contaminări bacteriene ................................................................................. Intoleranţe şi colesterol ................................................................................ Sortarea, calibrarea, etichetarea şi ambalarea ouălor .......................... Sortarea ouălor ........................................................................................... Prelucrarea ouălor .................................................................................... Ghid de bune practici pentru ouă şi produse din ouă ................................... Eliminarea riscurilor ..................................................................................... HACCP: definiţii şi principii ......................................................................... Măsuri generale ............................................................................................. Etapele fabricării ......................................................................................... Puncte Critice de Control …………………………………………………… Sortarea – prelucrarea artizanală a ouălor ................................................ Regimul de comercializare a ouălor ................................................................
Capitolul IX PROGRAM SANITAR-VETERINAR LA TINERETUL DE ÎNLOCUIRE ŞI GĂINILE OUĂTOARE ………………………………………………………………... Măsuri de profilaxie generală ................................................................... 9.1. 9.1.1. Curăţenia, dezinfecţia şi vidul sanitar ......................................................... 9.1.2. Acţiunile de sanitaţie veterinară .................................................................... 9.1.2.1. Decontaminarea microbiană a locurilor în care se cresc şi se exploatează păsările ….…………………………………………………………............... 9.1.2.2. Curăţirea mecanică (uscată) .......................................................................... 9.1.2.3. Curăţirea hidromecanică (sanitară) .............................................................. 9.1.2.4. Mijloacele de decontaminare microbiană .................................................... Inspecţia zilnică a efectivelor .................................................................... 9.2. Programul sanitar-veterinar, imunoprofilactic şi medicamentos ......... 9.3. BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………...
7
240 240 240 241 241 242 243 244 244 244 246 250 256 257 261
290 290 291 292 292 295 296 297 299 300 303
8
INTRODUCERE LA EDIŢIA DIN ANUL 1999
Ne cerem permisiunea de a demara acţiunea întreprinsă de noi, aceea de a publica o lucrare cât mai utilă şi mai practică de creştere a găinilor producătoare de ouă pentru consum, prin expunerea unor adevăruri axiomatice în sprijinul demersului nostru: - oul este, alături de lapte, alimentul complet, el neputând lipsi din hrana nici unei categorii de oameni; - conform unor statistici antebelice, oul era al doilea produs agricol cu rată mare a profitului, după produsele apicole; - creşterea găinilor ouătoare este foarte simplă. Chiar şi ţările mai puţin dotate tehnic îşi asigură în prezent necesarul de ouă din producţie internă, doar cca 3% din producţia mondială de ouă făcând obiectul comerţului între ţări; - ţara noastră are condiţii geo-climatice din cele mai favorabile producerii ouălor pentru consum; - în silozurile de cereale şi în pătulele ţărăneşti zac nevândute, spre disperarea producătorilor agricoli, milioane de tone de cereale; iar pe piaţa mondială, preţul acestora este în continuă scădere. În aceste condiţii extrem de favorabile, România îşi reduce producţia de ouă destinate pieţii orăşeneşti la un sfert faţă de producţia dinainte de 1989. Acum nu mai exportăm, ca în acea perioadă, câteva sute de milioane de ouă ci importăm câteva sute de milioane, iar consumul pe locuitor urban s-a redus cu peste 50%. Pentru orice persoană raţională, dar neiniţiată, aflată în afara sistemului, distrugerea unei activităţi economice care dispunea numai de condiţii favorabile reprezintă un paradox. Noi, cei implicaţi în acest dezastru, putem oferi explicaţii, putem să arătăm chiar şi cu degetul în direcţia celor răspunzători, dar avem impresia că nu vom putea găsi vinovaţi dispuşi să-şi cunoască lipsa de orientare (s-o numim astfel) şi mai ales să suporte consecinţele. De aceea, avicultorii semnificativi din România s-au constituit în asociaţia lor profesională - Uniunea Crescătorilor de Păsări din România-, şi încearcă să salveze ceea ce mai poate fi salvat din această activitate care, spunea un cetăţean străin, „în această parte a lumii, doar România şi Israelul se puteau lăuda cu ceva”. Cu câtva timp în urmă ne exprimam nemulţumirea faţă de conducătorul unui mare complex avicol producător de ouă din România pentru că scăzuse preţul de vânzare al ouălor la 1500 lei vechi, sub media pe ţară, reproşându-i o oarecare tendinţă către concurenţa neloială. Replica acestuia a fost însă neaşteptată pentru noi: „Îmi permit să vând ouăle cu 1500 lei pentru că le produc cu 1400 lei”. Şi avea dreptate: dacă producea ouă sub preţul de
9
producţie al majorităţii ţărilor importatoare de ouă în România, el nu putea să se teamă de concurenţa acestora, care erau obligaţi să suporte cheltuieli de transport şi taxe vamale şi care, oricât de mici ar fi fost, tot nu s-ar putea alinia la preţurile de ofertă ale acestui producător român performant. Prima lege a economiei de piaţă este să fii foarte performant. Şi întradevăr, în ţara noastră au rezistat tranziţiei doar producătorii avicoli foarte performanţi. Nu puteau rezista în nici un caz, crescătorii de păsări care realizau sub 200 de ouă pe găină cu consumuri specifice de furaje de peste 200 de g pe ou. Cei care au rezistat, societăţi avicole ca Bacău, Avicom Vaslui, Condor Matca, Lumina, Sibavis, Şiviţa (şi alte câteva, cărora le cerem scuze că nu le nominalizăm), realizează în prezent producţii medii de peste 300 de ouă pe găină furajată cu consumuri specifice de 130-140 g furaj pe ou şi pierderi prin mortalitate sub 5%! Ne exprimăm recunoştinţa faţă de toţi aceşti adevăraţi eroi, pentru că nici lor nu le-a fost uşor (şi încă se confruntă cu greutăţi de care nu se fac vinovaţi şi nu le merită), dar care nu dezarmează în faţa niciunui obstacol, convinşi că până la urmă, chiar dacă nu vor fi sprijiniţi în aceeaşi măsură ca producătorii de ouă din alte ţări, măcar nu li se vor mai pune piedici prin lipsa totală de protecţie, din toate punctele de vedere, la care sunt supuşi în prezent. Unii dintre colegii noştri au reproşat Uniunii Crescătorilor de Păsări din România, că nu a fost suficient de fermă în relaţia cu autorităţile… şi poate că nu greşesc. Asociaţii profesionale, din alte ţări, recurg la mijloace violente pentru a sili autorităţile să-i protejeze, şi cel mai bun exemplu este cel al crescătorilor de păsări din Franţa, care şi-au cucerit pe această cale locul de lider în avicultura europeană. Noi am dorit să-i convingem cu argumente, nu prin constrângere, pe cei care au putere de decizie în România. Noi suntem siguri că dreptatea este de partea noastră atunci când încercăm să-i convingem că avem şi condiţii favorabile, şi capacitatea tehnico-organizatorică de a produce mai bine şi mai ieftin decât competitorii noştri din străinătate, în condiţii în care nu cerem sprijin material, ci numai să nu ni se pună piedici. Sperăm ca până la urmă să fim înţeleşi şi lăsaţi să ne exprimăm competenţa fără a recurge la acţiuni în forţă, dovedindu-ne şi pe această cale onestitatea şi civismul. Crescătorii de păsări din România au însă datoria de onoare ca, singuri, într-o deplină solidaritate de breaslă, să-şi soluţioneze „din interior” multe din problemele cu care se confruntă. Să ne referim mai întâi la ouatul sezonier, care perturbă în mod semnificativ piaţa internă a ouălor pentru cel puţin şase luni, în fiecare an. Nu putem reproşa nimic ţăranului căruia îi prisosesc cerealele, trebuie să le valorifice cumva şi cele mai la îndemână produse pe care le poate realiza pe această cale sunt carnea de porc şi ouăle. Este de asemenea greu să-l convingem să producă ouă în tot timpul anului, pentru că nu are capacitatea
10
tehnică de a o face şi de a alinia ţara noastră la situaţia normală din alte ţări, care produc ouă în mod egal în toate lunile anului. Pe măsură ce se va dezvolta reţeaua de crescători mici şi mijlocii de păsări, cu producere de ouă în flux continuu, tot timpul anului, înlocuind o parte din producţia sezonieră rurală, vom realiza o parte din acest deziderat. Iar dacă piaţa cerealelor se va redresa, va exista un interes în vinderea acestora, la un preţ favorabil, imediat după recoltare, în loc de a recupera cu întârziere şi total neeconomic costul cerealelor, după ce s-a consumat aproape un kg de furaje cerealiere pentru producerea unui ou, cum se întâmplă în gospodăriile ţărăneşti. În acelaşi timp, producătorii semnificativi de ouă sunt obligaţi săşi lichideze efectivele de ouătoare la începutul anotimpului călduros, înainte de terminarea ciclului de producţie. Ei aleg această soluţie neeconomică pentru a evita preţurile foarte scăzute şi acumularea de stocuri nevandabile în timpul verii. De aceea, efectivele de ouătore scad în vară la 50% faţă de cele de la începutul anului, iar preţul ouălor la cca. 50-60% faţă de cel practicat în iarnă, când piaţa ouălor este favorabilă. Există soluţia năpârlirii forţate a găinilor pe timpul verii, pe care o vom dezvolta în prezenta lucrare, dar ea determină şi alte consecinţe nefavorabile cum ar fi lipsa de încasări datorită încetării producţiei de ouă, şomaj tehnic, dereglarea producţiei de puicuţe hibride uşoare de o zi, lipsa de control a pieţii pe perioada de vară şi ocuparea acesteia cu ouă din import, în anotimpul rece etc. O a doua problemă cu care se confruntă producătorii interni de ouă este aceea a importurilor incorecte: preţuri de facturare subevaluate pentru neplata integrală a taxelor vamale pentru importurile din afara UE, ouă care nu respectă reglementările internaţionale (inscripţionare, ambalare, condiţii minime de calitate şi prospeţime etc.). Probabil că şi la aceste ouă producătorii străini înregistrează pierderi (dacă nu sunt subvenţionate la export, ceea ce sunt rare cazuri), însă pe această cale producătorii străini, cu sprijinul autorităţilor din ţările respective, reuşesc să lichideze stocurile nevandabile de ouă, plasându-le pe piaţa românească. Aceasta este, de fapt, principalul factor limitativ al producţiei de ouă din România, existând luni în care ouăle provenite din import în condiţiile arătate egalează numărul ouălor din producţia internă de pe piaţa noastră. Am arătat mai înainte că la această dată producătorii de ouă din România sunt mai competitivi decât cei din ţările din care provin ouăle din import şi numai unele practici incorecte pot concura ouăle din producţia internă. Am mai sugerat - şi revenim aici cu propunerea - ca producătorii semnificativi din România să-şi creeze propria reţea de investigaţii de demascare şi neutralizare a practicilor de tip mafiot de pe piaţa internă. Pentru noi toţi, este evident că, pentru a ne concura, aceste ouă intrate în ţară cu preţuri subevaluate nu pot fi vândute cu amănuntul la preţuri foarte scăzute. Ele se aliniază la preţul pieţii, însă fără a se înregistra la preţul
11
real, pentru că ar trebui să suporte mari taxe pe valoare adăugată şi impozite pe profit. Dacă personalul nostru de investigaţie ar descoperii şi sesiza organelor în drept aceste practici, este neîndoielnic că ouăle din import n-ar mai putea pătrunde cu atâta uşurinţă pe piaţa românească. În afară însă de aceste aspecte de ordin subiectiv, mai există şi altele, pur obiective, care depind de producătorii de ouă din România pentru a le elimina din activitatea noastră. Spuneam ceva mai sus că perioadei de tranziţie din ţara noastră i-au rezistat doar producătorii performanţi, tehnic şi economic. Mai există însă printre producătorii de ouă crescători încă neperformanţi, cu indici tehnico-economici care nu le conferă competitivitate şi şansa de supravieţuire. Noi încercăm în prezenta lucrare să trasăm unele jaloane şi sperăm că acestea să fie utile unora dintre crescători. Dar ei trebuie să analizeze cu luciditate posibilităţile tehnico-materiale pe care le pot asigura păsărilor şi să renunţe să producă ouă dacă le lipsesc condiţiile minime necesare marii performanţe. Este păcat de eforturile fizice şi materiale pe care le fac, în ideea că până la urmă tot vor fi falimentari, căci economia de piaţă este necruţătoare cu contraperformanţele. Prezenta lucrare a fost concepută de autori ca pe un manual practic de operare, care caută să acopere un gol în cunoştinţele crescătorilor de găini ouătoare, da la specialist la îngrijitorul de hală (care şi el este, sau trebuie să fie, un specialist) şi de la patronul de fermă avicolă până la micul crescător privat. Primim la sediul Uniunii numeroase semnale că în ţară lipsesc astfel de lucrări. Într-o scrisoare primită zilele trecute, un crescător ne scria: „Sunt un pasionat crescător de păsări care am început să cresc păsări cu câţiva ani în urmă. Acum am în crescătorie câteva mii de găini ouătoare şi pui de carne. mă confrunt însă cu lipsa literaturii de specialitate. Mă ajut doar cu cărţile de creştere a păsărilor moştenite de la tatăl meu, odată cu pasiunea de avicultor. Dar cărţile sunt scrise cu 30-40 de ani în urmă”. Uniunea Crescătorilor de Păsări din România, prin societatea ROMAVIAS, organul său lucrativ, începe un amplu program de tehnicizarea a aviculturii din România, inclusiv prin publicarea de lucrări de specialitate de interes general, iar prima din serie este aceasta. Ne exprimăm speranţa că acest manual de creştere a găinilor ouătoare îşi va atinge scopul urmărit de autori, acela de a deveni un îndrumar în activitatea practică a tuturor crescătorilor de păsări, producători de ouă din România.
12
INTRODUCERE LA EDIŢIA DIN ANUL 2009
Prima ediţie a acestui tratat de „Creştere şi exploatare a găinilor ouătoare”, apărută în anul 1999, poartă amprenta perioadei în care acesta a fost elaborat, reflectată şi în „introducerea la ediţia din 1999” pe care, pentru corecta informare a cititorilor, am reluat-o în totalitate. Recitind acum lucrarea elaborată cu 10 ani în urmă şi apărută în 1999, ne-am dat seama de progresele imense pe care această activitate le-a făcut în această scurtă perioadă. Mai întâi, pentru că am fost primiţi în Uniunea Europeană, a trebuit să adoptăm reglementările şi directivele acesteia. Şi, în primul rând Directiva 1999/74 a Consiliului Comunităţii Europene, emisă la data de 19 iulie 1999, deci în perioada în care noi publicăm ediţia întâia a lucrării. Întrucât directiva stabileşte standardele minime pentru protecţia găinilor ouătoare, în fapt, se schimbă cu 180 grade tehnologia de creştere, prin impunerea unor norme de creştere care vizează respectarea unor „drepturi” ale păsărilor, precum acela al clocitului, al căţărării, al îmbăierii în praf sau al tăierii unghiilor, iar din nerespectarea - până acum ale acestora, găinile s-au simţit frustrate. În această perioadă, am asistat la o împotrivire crâncenă a crescătorilor de păsări, care şi-au simţit ameninţate profitabilitatea (unii chiar existenţa) datorită pretenţiilor, considerate de ei absurde, referitoare la confortul ieşit din comun pe care organizaţiile de protecţia animalelor le pretindeau pentru păsări. Argumentele lor erau că, dacă cele mai bune producţii de ouă, cu cele mai mici pierderi prin mortalitate se obţin în condiţiile de creştere în baterii, înseamnă că aceste performanţe de vârf s-au obţinut tocmai pentru că au fost asigurate păsărilor condiţii optime de trai şi că acei care acuză claustrarea ca o limitare a drepturilor păsărilor judecă acest lucru după norme omeneşti, care nu pot fi similare cu cele care se aplică pentru o oarecare categorie de animale. Analogia dintre unii câini de apartament şi un maidanez ar fi foarte potrivită pentru a înţelege, plastic, şi pe aceea dintre o pasăre ţinută în cuşcă faţă de una crescută în libertate. Apoi, a intervenit epizootia de gripă avară, care i-a silit pe medicii veterinari să impună închiderea păsărilor în spaţii care să nu le permită contactul acestora cu păsările sălbatice, aducătoare de moarte. Şi au mai cedat şi societăţile de protecţie a animalelor, recomandând însă ca păsările, deşi lipsite de libertate şi de aer liber, trebuie să le fie făcută captivitatea cât mai plăcută. Drumul către consens era început pentru că, sincer vorbind, existau şi crescători care ajunseseră să ţină 13
găinile în cuşti la o densitate apropiată de cea a scrumbiilor la cutie. Şi tot raţional vorbind atunci când ne lăcomim şi exploatăm fără discernământ păsările, depăşind nişte norme tehnologice care să le ofere condiţii normale de producţie, acestea se răzbună pe producător, refuzând să producă economic şi chiar să trăiască. Uniunea Europeană a instituit fel de fel de consilii care să studieze problemele de habitat ale păsărilor, care să satisfacă atât revendicările societăţilor de protecţie a animalelor (sau, în speţă, ale păsărilor), cât şi a crescătorilor. Şi se pare că s-a ajuns şi din această privinţă la un consens, facilitând în mare măsură de ingeniozitatea constructorilor de hale şi de echipamente avicole. Conform noilor concepte, investiţia este mai costisitoare, dar îmbină în mod fericit confortul păsărilor cu economicitatea investiţiei. Iar noile ferme de găini ouătoare (TRITICUM SEBEŞ, AT GROUP, EUROCASA etc.) confirmă că halele de ouătoare echipate cu baterii conform legislaţiei UE au trecut cu bine proba practică, pe care o vom dezvolta în cuprinsul acestei lucrări. O nouă provocare a perioadei actuale - şi mai ales a celei viitoareo constituie creşterea dramatică a preţului furajelor. În anii 2007-2008 acestea şi-au dublat sau chiar şi-au triplat preţul, pe când preţul mediu al ouălor în UE a crescut de la 5 eurocenţi la începutul anului 2005, la aproape 6 eurocenţi la începutul anului 2006, deci cu cca 20% într-o perioadă în care preţul furajelor a fost relativ constant. Între 1 ian. 2006 şi 1 ian. 2009 preţul mediu al ouălor în UE a cunoscut o nouă majorare, de la 6 eurocenţi la 7,2 eurocenţi, deci cu încă 20%, pe o perioadă în care, cum am mai spus, preţul furajelor a explodat. Această nouă provocare, preliminată cu certitudine şi pe anii următori, necesită o nouă strategie de hrănire a găinilor ouătoare, cu folosirea (şi optimizarea) pe calculator a unor ingrediente mai ieftine, chiar cu riscul afectării într-o oarecare măsură a performanţelor tehnice, dar cu protejarea performanţelor economice. O altă problemă cu care se confruntă producătorii avicolei este cea cu protejarea mediului, iar creşterea găinilor ouătoare în baterii, cu cantitatea mare de dejecţii semilichide rezultate, este nevoită să depună mari eforturi şi să facă mari cheltuieli pentru soluţionarea problemei. Şi în această direcţie s-au căutat (şi s-au găsit) soluţii tehnologice ingenioase, pe care producătorii de ouă trebuie să le folosească. Iar distanţele mărite faţă de localităţi sau alte obiective economice obligă pe investitori la cheltuieli suplimentare cu utilităţile (alimentare cu energie electrică şi apă, drumuri de acces etc.) şi numai organizarea de platforme zootehnice în afara localităţilor (care sunt deocamdată în faza discuţiilor) poate constitui o soluţie. 14
Şi după ce producătorul a reuşit ă soluţioneze problemele generate de noile reglementări şi a reuşit să producă ouă, îl aşteaptă noi eforturi pentru condiţionarea, prelucrarea şi comercializarea acestora. Noile staţii de sortat-prelucrat ouă trebuie să îndeplinească noi condiţii, mult înăsprite, faţă de cele existente în ultima perioadă, toate puse în sprijinul realizării unui ou (sau produs din ou) a cărei securitate alimentară să fie perfectă. Dar nevoia de calitate nu se opreşte aici. Oul a fost în ultimii 50 de ani subiect de discuţie din punct de vedere al valorii alimentare şi a unor contraindicaţii alimentare care erau pe cale de a-i limita foarte mult folosirea în alimentaţia umană, în special datorită conţinutului acestuia în colesterol. De aceea, producătorii de ouă şi cercetătorii din mai multe ţări au căutat mijloace de a-l îmbogăţii cu diverse substanţe (acizi graşi polinesaturaţi, seleniu organic, vitamina E, etc.) sau de reducere a conţinutului de colesterol, trecând oul de la categoria „produs alimentar cu folosinţă limitată”, la oul-medicament, mai scump, dar preferat de o secvenţă importantă de consumatori, între care copii, bătrânii şi bolnavii, dar şi de persoanele care doresc să-şi protejeze sănătatea. Aceste câteva elemente - şi evenimente - noi, care au intervenit în activitatea de producere şi valorificare a ouălor (în special într-o perioadă când ouăle organice suportă handicapul protejării la gripa aviară), ne obligă să abordăm de pe alte poziţii această activitate. Încercăm, prin noua ediţie a acestei cărţi de creştere a găinilor ouătoare, de producere şi valorificare a producţiei de ouă, să punem la dispoziţia persoanelor implicate în această activitate, instrumentele tehnico-organizatorice necesare pentru a realiza, cu succes, obiectivele de producţie şi economice pe care şi le-au propus. Şi comparând conţinutul „introducerii” la cele două ediţii - din anul 1999 şi 2009 - putem sesiza marile diferenţe - conceptuale, tehnologice, economice- care au apărut în această scurtă perioadă de un deceniu, iar ideea că în fiecare an se perimă 5% din cunoştinţele noastre dintrun anumit domeniu, se confirmă şi pentru activitatea de producere a ouălor de consum. Şi probabil, va fi valabilă şi pentru perioada următoare. Autorii
15
Cap. I. DINAMICA PRODUCŢIEI DE OUĂ PE PLAN MONDIAL ŞI ÎN ROMÂNIA Producţia mondială de ouă a cunoscut o creştere semnificativă. Dacă în anul 1961 producţia mondială de ouă se ridica doar la 14420 mii tone (sau cca 230,7 miliarde buc.) cu 44 de ani mai târziu în anul 2005, acesta a ajuns la 64375 mii tone (cca 1030 miliarde), cu o creştere procentuală de peste 345% (tabelul 1.1). Creşterea cea mai impresionantă a avut loc în China: de la 1210 mii tone, la 29500 mii tone, adică o creştere de aproape 25 de ori! După cum se remarcă însă din tabel, creşteri impresionante, cu mult peste media mondială, au înregistrat şi alte ţări asiatice. India, de la 170 la 2403 mii tone, Thailanda, de la 46 la 623 mii tone, Coreea de Sud, de la 39 la 598 mii tone, dar şi în alte ţări din Orientul îndepărtat sau mijlociu: Indonezia, de la 23 la 1056 mii tone, Iran de la 60 la 570 mii tone, sau Turcia de la 65 la 830 mii tone. Nu putem să nu nominalizăm şi Japonia (de la 897 la 2425 mii tone), Mexic (de la 141 la 2307 tone) sau Brazilia (de la 216 la 1367 mii tone), ţări care în prezent figurează între primele 7 ţări mari producătoare din lume. SUA a avut o creştere mai puţin spectaculoasă: de la 3697 la 5330 mii tone (creştere 44%) iar Rusia, după reculul de după dezintegrare, a început a-şi redresa producţia fără însă a ajunge la nivelul din perioada anterioară. În acelaşi tabel sunt prezentate detalii privind producţia anului 2005. România, conform statisticilor mondiale, a înregistrat o mare dezvoltare a producţiei de ouă faţă de anul 1961, anul începerii producţiei intensiv-industriale de ouă, ajungând la un vârf de producţie în perioada revoluţiei din 1989, o scădere considerabilă a producţiei în prima parte a deceniului 1990-2000 şi apoi o revenire destul de semnificativă după anul 2000, mai consistentă însă în gospodăriile ţărăneşti (până în anul 2006), decât în complexele industriale de ouătoare. Redăm însă statisticile noastre interne privind producţia de ouă din România în ultimii 70 de ani (tabelul 1.2). Aceste statistici pot fi comentate astfel: - În perioada antebelică, producţia de ouă era realizată exclusiv din ouăle ţărăneşti, de bună calitate, apreciate inclusiv în ţări ale Europei occidentale, însă în cantităţi relativ mici şi realizate în condiţii exclusiv extensive; - Apariţia aviculturii industriale, după anii ’60, a propulsat producţia românească de ouă, care a cunoscut un record în anul 1990, când producţia totală naţională de ouă a ajuns la 9,6 miliarde (sau 600 mii tone), realizată aproape egal din sectorul industrial (4760 milioane) şi cel al gospodăriilor ţărăneşti (4840 milioane de ouă); 16
Medie 19891993
7.635 4.096 2.501 2.524 1.261 1.118 1.277 402 913 404 935 649 696 620 632 354 428 839 413 x 376 400 36.287
1961
China 1.210 SUA 3.697 Japonia 897 Rusia x India 170 Mexic 141 Brazilia 216 Indonezia 23 Franţa 520 Turcia 65 Germania 675 Spania 245 Italia 382 Anglia 754 Olanda 345 Iran 60 Thailanda 46 Ucraina x Coreea de Sud 39 Africa de Sud x Polonia 346 România 150 Total ţări 14.420
Ţara
17.214 4.598 2.567 1.700 1.611 1.329 1.415 613 1.009 565 850 656 720 649 605 486 467 491 470 x 426 248 47.631
1997 17.855 4.825 2.520 1.803 1.732 1.591 1.500 429 1.044 x 860 631 751 626 592 625 554 x 445 x 404 300 48.889
1999
17
Detalii asupra producţiei din anul 2005 Sistem de creştere Consum ouă persoană Proporţie Producţie ouă Mil. Din care 2001 2003 2005 medie pe Câmp ouătoare brune/ouă Baterii Aşternut Total În găină liber Procesate albe coajă 23.763 26.427 29.500 x x 75/25 65 10 25 340 x x 5.086 4.168 5.330 288,1 296 5/95 98 2 0 256 176 80 2.514 2.505 2.420 136,9 282,8 72/28 95 5 0 324 164 160 1.971 2.052 2.067 x x x x x x x x x 1.870 2.155 2.403 115,3 x 5/95 80 20 38 x x 1.892 1.882 2.307 x x 9/91 100 0 0 351 x x 1.604 1.609 1.367 98,7 221,6 24/76 100 0 0 132 122 10 850 1.060 1.056 x x x x x x x x x 1.016 988 908 46,6 339,2 100/0 79 3 18 251 167 84 661 792 830 887 814 752 36,0 334,2 70/30 71 15 14 206 x x 771 686 770 44,4 277,5 90/10 98 1 1 196 x x 657 672 808 x x 95/5 91 7 2 219 145 74 661 722 540 28,6 302,0 99/1 63 5 32 173 140 33 657 450 575 30,7 300,0 56/44 47 37 16 182 140 42 581 585 570 48,0 190 2/98 100 0 0 130 x x 793 814 623 35,6 280 100/0 100 0 0 150 x x 554 657 726 x x x x x x x x x 553 549 598 x x x x x x x x x x x 343 21 x 100/0 86 0 14 124 118 6 449 510 520 x x x x x x x x x 324 415 454 x x x x x x x x x x x x x x x x x x 57.324 60.985 64.375
Producţia de ouă (mii tone) în anii
Tabelul 1.1 Producţia de ouă din unele ţări ale lumii, în perioada 1961-2005 şi alte detalii asupra producţiei din anul 2005
Tabelul 1.2 Producţia de ouă în România în perioada 1938-2008 Anul 1938 1950 1960 1970 1980 1985 1990 2000 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Producţia totală de ouă mil. buc mii tone 1354 84 1100 69 2355 147 3537 221 6727 420 8235 515 9600 600 5115 320 6432 402 6641 415 7381 461 7267 454 7429 464 6408 401 6308 391
d.c. Sectorul industrial mil. buc mii tone 10 0,5 58 4 782 49 2587 162 3501 220 4760 298 1167 73 1355 85 1334 84 1301 82 1348 84 1340 84 1390 87 1480 93
Gospodăriile ţărăneşti mil. buc mii tone 1354 84 1090 68,5 2297 143 2755 172 4140 258 4734 295 4840 302 3948 247 5079 317 5307 331 6080 379 5919 370 6089 380 5018 314 4828 298
- Intrarea României, după anul 1990, în perioada de trecere către economia de piaţă, a determinat o scădere semnificativă a producţiei industriale de ouă. Producţia de ouă era realizată în întreprinderi avicole de stat şi cooperatiste, iar majoritatea dintre acestea au fost lichidate în ultimul deceniu al secolului XX. Până în anul 2000 s-a înregistrat o scădere a producţiei de ouă şi în gospodăriile ţărăneşti, de la 4840 mil. în anul 1990 la 3948 mil. în anul 2000 (scădere de cca 18%); - După anul 2000, producţia totală de ouă a României a început din nou să crească, ajungând la un nou vârf de 7429 mil. ouă în anul 2006. Creşterea a fost deosebit de alertă în gospodăriile ţărăneşti, care a depăşit în acel an cifra de peste şase miliarde de ouă, superioară cu peste 25% producţiei din anul 2000; - Producţia industrială de ouă a crescut între anul 2000 şi 2007 doar cu 19%, faţă de un program întocmit de UCPR şi însuşit de organismele de decizie din România şi care prevedea o creştere a producţiei de peste 3,5 ori în deceniul 2003-2013. Faptul că ouăle ţărăneşti –de cinci ori mai numeroase decât cele industriale- erau scutite de TVA şi impozit şi produse aproape exclusiv în sezonul estival – au constituit un concurent neloial faţă de ouăle industriale, împovărate cu o fiscalitate excesivă şi lipsite de orice sprijin al statului, spre deosebire de carnea de pasăre - au determinat o stagnare a producţiei industrială de ouă, unde doar penetrarea masivă a capitalului străin a împiedicat o scădere şi mai accentuată a producţiei; - Anul 2007 a consemnat o scădere accentuată a producţiei ţărăneşti de ouă, cu un minus de peste un miliard de ouă, sau de 17,5% faţă de anul 18
precedent. Seceta care a diminuat producţia internă de cereale şi majorarea excesivă a preţului acestora au determinat pe ţărani să nu mai consume furaje pentru hrănirea găinilor, fiind mai rentabilă valorificarea cerealelor decât a ouălor, produse şi eventual vândute, în această perioadă; - În anul 2008 asistăm la un nivel ceva mai mic faţă de anul 2007 a producţiei totale de ouă, dar o creştere cu 6,5% a producţiei industriale de ouă, unde subvenţia de 5 bani pe ou a acoperit parţial preţul încă ridicat al furajelor, cât şi preţul scăzut al ouălor în sezonul estival. Am prezentat succint dinamica - şi tendinţa - mondială şi românească a producţiei de ouă, într-un moment crucial al acestei activităţi în România. Într-o perioadă în care mulţi investitori de dimensiuni mijlocii şi mici pun în funcţiune capacităţi de producere a ouălor cu fonduri structurale pe care le pot accesa toţi producătorii pricepuţi, cinstiţi şi curajoşi, este datoria atât a organismelor decizionale de stat, cât şi ai asociaţiilor profesionale (în esenţa a UCPR), de a canaliza efortul acestor noi categorii de producători către managemente de succes, capabilă să readucă România în rândul ţărilor mari producătoare de ouă din lume.
19
Cap.II. MATERIALUL BIOLOGIC Rasele de găini ouătoare. Hibrizi ouători Nu poate fi concepută o producţie masivă şi economică de ouă, fără a apela la găinile din rasele uşoare, specializate pentru o producţie bună de ouă, dar mai ales la hibrizii industriali, realizaţi în baza unor programe precise şi performante de selecţie. Programele aşa-zise de ameliorare, adică de îmbunătăţire a performanţelor, sunt foarte importante în sine, dar insuficiente pentru producţia avicolă. Este evident că odată cu apariţia şi perfecţionarea fenomenului de heterozis, ameliorarea a căpătat noi dimensiuni, prin acumularea de calităţi morfo-productive, care conferă hibridului industrial creat prin lucrări de o mare subtilitate şi profesionalism, un nivel de producţie superior ambilor progeni intraţi în combinaţie. În perioada actuală - şi pentru o perioadă destul de lungă în perspectivă - se folosesc doar două, maximum patru rase de găini ouătoare: Leghorn, pentru producţia hibrizilor cu ouă albe, Rhode Island pentru producerea hibrizilor cu ouă brune dar şi al unor rase ca Susex şi Marans, care au fost folosite uneori atât pentru obţinerea unor hibrizi performanţi, cât şi pentru realizării autosexării după culoarea pufului, la vârsta de o zi. Într-o etapă încă nedeterminată, în viitor, atunci când resursele genetice ale actualelor rase de ouătoare folosite pentru obţinerea hibrizilor industriali se vor epuiza, genetiştii pot apela şi la alte rase, aflate în prezent în cercetare şi ameliorare, în diferite ţări ale lumii, cu referire specială la rasele uşoare La Bresse, Dominicană, Orlov, Hamburg, Araucană, Kravenkoppe sau Welsumer, sau rasele considerate mixte de ouă-carne: New Hampshire, Plymouth Rock, Wyandote, Australop, Minorca sau Gât Golaş de Transilvania. Vom face în continuare, o prezentare a acestor rase, mai ales a celor care participă la formarea hibrizilor ouători, aflaţi în prezent pe piaţa mondială şi românească. 2.1. Rase uşoare 2.1.1. Rasa Leghorn Este originară din zona mediteraneană, unde din cele mai vechi timpuri erau răspândite ca păsări uşoare, bune ouătoare, denumite generic „găini italiene” şi având diferite varietăţi de culoare. Exportate către SUA de mai multe ori, prin Portul Livorno, începând cu anul 1835, găinile ita20
liene au fost numite de către americani „Leghorn”. Americanii le-au supus ameliorării timp de 40 de ani, pentru greutatea optimă şi buna producţie de ouă, apelând la infuzii de sânge de la rasele Minorca, Spaniolă, Combatantă Malaieză, Phönix, Yokohama etc. Astfel îmbunătăţită, această rasă, denumită Leghorn alb, a revenit în Europa după anul 1910 şi stă la baza obţinerii majorităţii hibrizilor industriali pentru ouă cu coajă albă, inclusiv a hibrizilor româneşti Albo 67, Albo 70 şi Albo SL 2000, care pentru o lungă perioadă au reprezentat baza biologică a producţiei industriale de ouă din România. Greutatea corporală este mai mică la tipul american, german şi olandez decât la tipul englez. Astfel ea este cuprinsă între 1,75-2,5 kg la găini şi 2,25-3 kg la cocoşi, standardul englez prevăzând o greutate apropiată mai degrabă de a raselor mixte, de 2,7-2,9 kg pentru găină şi 3,4 kg pentru cocoş. Caractere de exterior. Impresia generală este de găină robustă, de mărime submijlocie, deosebit de vioaie şi activă. Are creasta simplă, mare, urechiuşele albe, conformaţie mediteraneană, cu abdomen evident dezvoltat, coadă destul de lungă, cu seceri bine dezvoltate la cocoş şi strânsă în evantai la găină (fig. 2.1).
Fig. 2.1
Aripile sunt lungi, purtate strâns, picioarele fine, cu fluierele, pielea şi ciocul de culoare galbenă. 21
Însuşiri productive. Producţia medie anuală a găinilor Leghorn este de 220 ouă (150-270), cu o greutate medie de 55-67 g şi coaja albă. Conversia furajelor este destul de bună, de 2-2,5 până la 3 kg nutreţ pentru un kg masă ou (120-160 g până la 170 g nutreţ combinat/ou). Indicii de incubaţie sunt foarte buni: fecunditatea ouălor este ridicată, de 80-92% iar capacitatea de ecloziune de 80-87%. Maturitatea sexuală se instalează la 130-140 de zile, 50% ouat obţinându-se la 150-160 de zile. Instinctul de clocit este foarte slab, găinile din această rasă clocind numai în proporţie de 1-4%. Viabilitatea păsărilor în primul an de producţie este mare, de 87-92%. Viteza de creştere este redusă, până la vârsta de 8 săptămâni, puii realizând 0,6-0,7 kg, cu un consum specific ridicat pentru creşterea în greutate, de peste 3 kg. Carnea este de calitate inferioară, randamentul la tăiere scăzut, de numai 78,5% iar raportul carne/oase sub 3,6 : 1. Este o rasă pretenţioasă la condiţiile de întreţinere, exteriorizându-şi capacitatea productivă mai ales în sistem intensiv de creştere, cu asigurarea condiţiilor de hrănire şi microclimat la nivel cât mai apropiat de cerinţele păsărilor. 2.1.1.1. Hibrizii ouători de tip Leghorn În tabelul 2.1 redăm performanţele tehnice ale hibrizilor autohtoni de tip ALBO, prezenţi în proporţie de 100% în avicultura industrială românească până în anul 1976. Până în anul 1992 aceştia au fost prezenţi în proporţie de 84%, după care prezenţa acestora a fost foarte limitată, ajungând la zero către anul 2000, după care, prin apariţia Societăţii Avicole AGRIMON-Brăila, hibrizii de tip Leghorn au acoperit din nou 10-15% din piaţa ouălor din România. Tabelul 2.1 Performanţele tehnice ale unor hibrizi Leghorn autohtoni Nr. crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.
Specificare I. Perioada de creştere: Viabilitate, % Consum nutreţ combinat (kg) Greutate corporală la 18 săpt. (kg) II. Perioada de ouat: Potenţial genetic (ouă) Producţia de ouă: - pe găină furajată - pe găină transferat Masă ou (kg) Vârsta la primul ou (zile) Vârsta la 50% ouat (săpt.) Vârsta la vârf producţie (săpt.) Nivel vârf ouat, %
Albo - 67
Albo - 70
Albo SL - 2000 96-97 5,7-6,2 1,27
22
290-295
290-300
326
270-285
280-295
314 308 20,4
138-150
140-150
27-28 94
27-28 95
22 28 93
Tabelul 2.1 (continuare) 11.
12. 13.
14.
Consum nutreţ combinat: - pe zi (g) - pe ou (g) - pe kg ou (kg) Greutate ou (g): - la 32 săpt. - la 70 săpt. Greutate corporală (kg): - la 20 săpt. - la 70 săpt. Viabilitate, %
98-102 142 2,3
140 2,2
56-57 64-65
57-58 64-65
1,3-1,4 1,7-1,8
1,3-1,4 1,7-1,8
2,02 62,7
1,6 la 77 săpt. 95
Notă: performanţele au fost preluate după fişa tehnică a hibridului.
Cât priveşte hibrizii ouători albi comercializaţi de unele firme străine, caracteristicile morfo-productive ale acestora sunt redate în tabelul 2.2. Tabelul 2.2 Performanţele tehnice ale unor hibrizi Leghorn comercializaţi de unele firme străine Specificare I. Perioada de creştere Viabilitate, % Consum furaj (kg) Greutate corporală la 18 săpt. (kg) II. Perioada de ouat Perioada de vârstă (săpt) Vârsta la 50% ouat Vârf de producţie % ouat Producţia de ouă - perioada (săpt) - pe efectiv mediu - pe găină transferată Viabilitate - perioada - % mortalitate Greutate medie ou - vârstă - grame Masă ou 19-80 săpt (kg) Greutate vie - vârstă - kilograme Consum mediu furaj pe zi (g) Consum furaj kg/kg masă ou - vârstă - conversie furaj Temperament
Hy-Line W-36 1998-1999
Hy-Line W-77 1995
Hy-Line W-98
Hisex White
97-98 5,66 1,28
98 5,99 1,32
98/16 săpt. 5,05/16 săpt. 1,23/16 săpt
96/17 săpt. 5,16/17 săpt. 1,21
19-80 155 zile 93-94
19-80 146 zile 93-94
17-80 139 zile 93-94
19-80 147 zile 26 săpt. (93)
19-80 336-345 330-339
19-80 339-346 329-336
19-80 337-343
19-80 354 341
19-80 săpt. 4
19-80 săpt. 7
17-80 săpt. 7
4 săpt. 0,5
32 săpt. 58 20,3
32 săpt. 59,2
32 săpt. 60,9 21,7/63 săpt.
32 săpt. 58,6 20,7
70 săpt. 1,58 95
70 săpt. 1,74 -
70 săpt. 1,72 100/63 săpt.
71 săpt. 1,68 108
60 săpt. 1,99 Foarte calm
60 săpt. 2,07 Foarte calm
60 săpt. 1,93 -
60 săpt. 2,08 -
Notă: Performanţele sunt cele garantate de firmele producătoare pentru condiţii optime de producţie.
23
Redăm în continuare caracteristicile altor rase uşoare de găini, considerate ca rezerve genetice pentru formarea şi a altor hibrizi într-o perspectivă nedeterminată încă: 2.1.2. Rasa La Bresse
Este una din cele mai vechi rase franceze, formată din populaţiile locale în Burgundia. Varietăţile de culoare sunt neagră, albă şi cenuşie, cea mai răspândită fiind varietatea neagră. Greutatea corporală varietatea neagră la găină 1,7-2 kg; la cocoş 22,5 kg, la celelalte varietăţi greutatea mai mare: găină 2-2,5 kg, cocoş 2,5 kg. Caractere de exterior. Conformaţia este mediteraneană, caracteristică raselor uşoare. Ciocul şi fluierele sunt cenuşii la varietatea neagră şi cenuşiu-albe la varietatea albă. Pielea este albă, urechiuşele albe. Însuşiri productive. Producţia medie de ouă este de 160-180 pe an, la varietatea neagră mai mult. Greutatea oului este de 65-70 g, coaja albă. Este renumită pentru calitatea cărnii sale, o pasăre bună ouătoare, precoce, care începe ouatul la 5-6 luni. Se pretează foarte bine la creşterea în libertate, pentru producerea puilor şi ouălor ecologice, sub etichetă de calitate. Francezii folosesc această rasă pentru producerea cărnii de pasăre sub licenţa „Label Rouge”, care însă nu face obiectul prezentei lucrări. 2.1.3. Rasa Dominicană Una dintre cele mai vechi rase nord-americane, rasa Dominicană a participat la formarea rasei Plymouth Rock barat, de la care a moştenit rezistenţa la boli şi adaptabilitatea. Culoarea penajului: porumbacă. 24
Greutatea corporală în standardul olandez şi german este de 1,7-2,2 kg la găină şi 2-2,5 kg la cocoş. Caractere de exterior. Conformaţia rasei este mediteraneană, mai alungită, cu coada mai lungă decât la alte rase din zona respectivă. Creasta este bătută, ciocul, pielea şi fluierele de culoare galbenă. Însuşiri productive. Producţia de ouă este de 170 în primul an de ouat. Greutatea oului este de 60-65 g, cu coaja maro deschis. 2.1.4. Rasa Orlov Este originară din partea europeană a Rusiei, formată -se pare- din găini provenite din Persia, încrucişate cu Combatantul malaiez. Varietăţi de culoare: roşu pestriţ (paietat), negru pestriţ, barat, alb, negru, culoarea mahonului. Greutatea corporală: găină 2-2,2 kg, cocoş 3-3,5 kg. Caractere de exterior. Conformaţie corporală asemănătoare raselor combatante. Are creastă nuciformă, sprâncene proeminente, care îi dau expresie întunecată şi răzbunătoare, barbă, favoriţi. Gâtul este gros, ciocul, picioarele şi pielea galbene. Însuşiri productive. Producţia de ouă este bună, de 160, cu greutate medie de 53-55 g şi coaja albă, uneori pigmentată. Este şi bună producătoare de carne, având musculatura bine dezvoltată. 2.1.5. Rasa Hamburg Rasă veche, care apare în picturile olandeze încă din 1625, a fost ameliorată în Olanda, Germania, Anglia. În ultima ţară s-a urmărit în mod 25