Agro TB 1 by Transilvania Business

ww w.tra

Tran bus silvania

ss .ro

ine

ines s

iab

ilv an

B OT

sin

1 ul

n va sil

a 1,

ist

2 lie

e ar Ap

ial

s me

supliment trimestrial Transilvania Business

Furnizorul fermierilor transilvﾄハeni www.dafcochim.ro

supliment Transilvania Business

Primul pas…

n proiect realmente frumos, util, inedit în piaţa media. AGRO TB. Despre Agricultură în Transilvania, alături de TB. Supliment al Transilvania Business. Vă veţi convinge. Deocamdată, trimestrial în 2014… USAMV, în frunte cu rectorul Doru Pamfil, a venit alături de colegii noştri jurnalişti. Dascăli şi cercetători de la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj au acceptat propunerea noastră de a fi sfătuitori şi consilieri ştiinţifici, dar şi autori, în acest demers editorial. Sper să reuşim şi cu universitarii de la Silvicultură. AGRO TB – un supliment trimestrial al revistei economice Transilvania Business. Cu distribuţie naţională. Scris despre şi împreună cu fermierii şi agricultorii. Veţi regăsi subiecte de ţinută universitară. Atât despre profesori, cercetare, studenţi şi masteranzi, dar şi despre lumea descoperirilor din laborator sau expuse de la tribuna congreselor şi conferinţelor internaţionale. Nu am intrat în nuanţele lui Otiman sau alte teorii ale vremurilor. Sau în traducerile naţionale ale PAC ori în fineţurile nedefinite ale Programului Naţional de Dezvoltare Rurală. Încă nu le-am acordat spaţii ministrului Daniel Constantin, dar nici foştilor Tabără, Fuia, Sârbu, Remeş, Rădulescu, Dumitru. Nici lui Dacian Cioloş, aflat pe final de mandat de Comisar European pe Agricultură. Deocamdată. Dar nici oficialilor de la PNDR, APIA, DADRP. Va veni şi timpul lor. Dacă îşi doresc cititorii. În schimb, după ani şi ani de simpozioane marca Liviu Cojoc şi Radu Fodor de la Dafcochim şi zeci de prezentări organizate la Manadas şi Europa, cu speakerii numărul 1 din BASF, Dow Agro Sciences, Pionieer, Syngenta, Nufarm, Bayer etc, m-a prins şi pe mine povestea. Sute de fermieri veneau an de an. Chiar dacă nu sunt împătimit al muncii câmpului, re-

cunosc influenţa benefică a zilelor şi serilor de ascultare a celor ce trudesc pământul. Cu rezultate prea puţin vizibile în societatea românească. Aşa s-a născut încetişor ideea de a ne face datoria de onoare: de a promova valorile cenuşăresei de prea mult timp a economiei româneşti, Agricultura. Şi sunt pe zi ce trece, har Domnului!, tot mai multe şi mai demne de a vedea lumina tiparului. Respect, Liviu Cojoc şi Radu Fodor. Am participat şi la constituirea ADIPA. Asociaţia Distribuitorilor de Insecticide şi Pesticide din Ardeal. Tot sub cupola Dafcochim. La poveşti mirifice, la degustări şi prezentări de vinuri despre care mult mai minunat vă vorbeşte Cezar Ioan în revista Vinul. ro. Ştiu şi greutăţile prin care trece un pomicultor curajos precum Emil Farago, chiar dacă e membru în comisia prezidenţială pentru agricultură, atât în plantaţiile vechi, cât şi la cele noi, şi chiar dacă deţine depozit de fructe cu temperatură controlată şi e fondator al asociaţiei de marketing ce-i strange pe producătorii de fructe întru competiţia cu legile hypermarketurilor. Am fost în câmp, la loturile experimentale, dar mai ales în holda de grâu şi la fermele de animale. La fabrica de zahăr de la Luduş unde managerul Armenean îşi pune amprenta indiferent de ce patronat deţine compania, român sau francez. Primul număr din Transilvania Business a avut drept cover story povestea brandului IRUM – Mavi Prod Reghin. Şi azi, Violeta, Mircea şi Andrei Oltean sunt alături de echipa ce vă oferă primul număr din AGRO TB. Tractoare pentru fermieri. Respect, familiei Mircea Oltean. Mă bucur că ai noştri colegi redactori din judeţele Transilvaniei si Banatului au adus în paginile AGRO TB subiecte vii, reale, faine, reprezentative şi mult diferite faţă de înaintaşi. Altceva decât seniorii domeniului: Profitul agricol, Ferma, Agro-busine-

ss, Lumea satului. Care vor rămâne pentru noi şi reper, dar şi model de diferenţiere. Loc este pe piaţă, rămâne ca noi să satisfacem speranţele celor ce ne oferă atâtea bucurii în viaţă! AGRO TB a intrat la tipar. Va fi la toate chioşcurile din Transilvania, plus în reţeaua naţională InMedio. Şi pe on line, pe www.transilvaniabusiness.ro. Şi mai important, vom fi alături de dumneavoastră unde ne invitaţi. Şi ne place şi respectăm truditorii pământului. La bună vedere! Aurelian GRAMA încă din 1997 aveam credinţa P.S. … că media acordă mult prea puţin spaţiu, că vorbim de print, şi interes, că vorbim de managementul instituţiilor de presă, truditorilor pământului… Azi, e un mic pas…

tă pentru export de material seminal taurin, a găzduit luna trecută, la sediul din Sângeorgiu de Mureş, un curs de perfecţionare în activitatea însămânţării artificiale.

În vârstă de 38 de ani, Valentin Mărginean este administratorul Klaus Agrar SRL din Adămuş și cultivă, împreună cu frații săi, circa 1.100 de hectare de teren din Valea Târnavei Mici.

24 pagina

IRUM TAG 952. 3 - Cel mai bine vândut tractor agricol

afacerile în agricultură şi îşi propune să cultive în acest an peste 15.000 de hectare pentru a produce cereale. Compania a avut în 2013 cel mai bun an economic din istoria sa şi a înregistrat cel mai mare profit, cea mai mare cifră de afaceri şi cea mai mare producţie.

Semtest BVN Mureş, singura unitate din România autoriza-

pagina

Lecție de agricul- Maschio Gaspardo tură pe ogoarele construieşte 12 Kodagro o poveste de sucLa Seuca, județul Mureș, culturile de grâu, rapiță sau sfeclă de ces pentru toţi zahăr cresc rapid și sănătos sub razele soarelui de martie. Kosa Motorul de pe TAG 952.3 este partenerii săi Cel mai mare producător de o unitate BELARUS D-245.5S2 Creșterea utilaje agricole din România, de 95 CP, diesel, în 4 cilindri, cu 18 MASCHIO GASPARDO ROturbosuflantă, injecție directă și continuă MÂNIA este o poveste de succes răcire cu apă, iar norma de polu„made in Romania” construită de are este Tier II. Conceput pentru la zero de Mirco Maschio, un om a numărului fiabilitate, putere și costuri de afaceri italian, care a ştiut să minime de întreținere, motocombine experienţa şi activitatea de studenți și Gyula, proprietarul companiei rul dispune de injecție directă Kodagro, se declară satisfăcut Motorpal, asigurând eficiență și a veniturilor de stadiul în care se află lucrăun consum redus de carburant. rile agricole, într-un an care se 22 USAMV anunță unul foarte bun. Cursuri de însă27 mânţări artificia- Trei frați din unui grup mondial cu expertiza şi resursele româneşti. le la Semtest BVN Mureș cultivă cu spor 1.100 ha 14 Transavia vrea 180 de agricultori din Transilteren vania au participat, între 14 - 17 la deja tradiţionalul să câştige pariul ianuarie, simpozion organizat anual de 20 compania Dafcochim Târgucu agricultura Mureş, divizia Agro. Dafcochim Transavia, liderul pieţei cărnii de pasăre din Romania, îşi extinde

este unul din principalii jucători de pe piaţa produselor chimice

supliment Transilvania Business

Formarea viitorului specialist în arta creşterii animalelor presupune, deopotrivă, aplicarea unei suite de metode didactice şi un temeinic proces de instruire practică, încă din primul an de studenţie. Încă din prima săptămână a anului universitar 2013/2014, studenţii anului I ai Facultăţii de Zootehnie şi Biotehnologii au participat la Programul de iniţiere în practică, elaborat de către conducerea Facultăţii.

Revoluţia Bio din Petrova

Un maramureşean face istorie în Petrova. În judeţul zootehniei pierdute, a agriculturii cu directori schimbaţi din trimestru în trimestru, a mierii şi a horincii care a uimit o lume întreagă,

nu mai există produse agricole ecologice, naturale. În partea de nord a Maramureşului sunt înregistrate doar patru produse ecologice, toate ale Asociaţiei Familiale Mihalca. În cea mai mare parte a Maramureşului istoric nu am găsit decât patru produse ecologice, naturale înregistrate. Satu Mare are sute de produse înregistrate, Bihorul de asemenea.

Mioriticul, cel mai bun prieten al românului

31 blânzit prin metode ce se bazau pe afecţiune, respect şi simpatie reciprocă (om-lup/câine), şi nu prin cele care se bazau pe profit. Ciobănescul Românesc Mioritic, Ciobănescul Românesc Carpatin,

Mangaliţa – o rasă redescoperită

Avându-şi originile cu câteva secole în urmă, în regiunea Bal-

canică, Mangaliţa este o rasă de porci de tip vechi, obţinută din încrucişările porcului Sumadija (din văile Moravia şi Sava) cu porcul Syrmia (din Slavonia). În țara noastră a intrat din Serbia, încă din secolul al 19-lea, pentru prima dată în Transilvania în anul 1833, existând în acea perioadă câteva varietăţi, selecţionate şi crescute de marii moşieri.

Ambalajele antimicrobiene, inventate la USAMV Cluj-Napoca În cadrul Facultății de Știința și Tehnologia Alimentelor din

36 pagina

Ciobănescul Românesc de Bucovina şi Ciobănescul Românesc Corb. Aceste rase sunt diferite între ele, iar Ciobănescul Mioritic iese în evidenţă prin roba sa lungă şi bogată, cu aspect lânos.

cadrul USAMV Cluj-Napoca a fost realizat un nou concept de ambalaje cu activitate antimicrobiană.

Ce trebuie să știm la înființarea plantațiilor 37 pagina

pagina

Periplul „bobocilor” pe la fermierii din Transilvania

pagina

industriale şi a produselor chimice pentru agricultură din România. Compania este deţinută de Liviu Cojoc şi Radu Fodor.

Compania Dafcochim Târgu-Mureş, unul dintre principalii jucători de pe piaţa produselor chimice industriale şi a produselor chimice pentru agricultură din România a organizat, tradiţional, la începutul lui 2014, două evenimente de anvergură destinate fermierilor din Transilvania. Cel dintâi a avut loc la final de ianuarie, timp de trei zile, în incinta hotelului „Saliris” din Eger, Ungaria, iar cea de-a doua întâlnire cu agricultorii a fost găzduită, în luna februarie, de Restaurantul „Manadas” din incinta Hotelului „President” din Târgu-Mureş. Atât simpozionul din Ungaria, cât şi întâlnirea de la Târgu-Mureş, încetăţenite deja ca tradiţie de dinaintea primăverii, au fost organizate şi pentru a marca elegant aniversarea a 20 de ani de la înfiinţarea societăţii. paginile 7 - 11

pagina

Seminţiile fermierilor ardeleni sub cupola DAFCOCHIM

pomicole

Acțiunea de înființare a plantațiilor pomicole impune investiţii financiare și materiale destul de mari şi pentru o perioadă relativ lungă de timp. O plantaţie de pomi fructiferi se poate înfiinţa numai în zonele în care specia sau soiul de pom cultivat găsește condiţiile optime de creştere şi fructificare.

esenţial Fondator Aurelian Grama

Brand Manager Alin Bolbos (0757-036.817) alin.bolbos@transilvaniabusiness.ro Editor: Iulian Haba Redacția

La nici jumătate de oră de Bistrița și la 15 minute de Beclean, dealurile și pădurile localității Șieu Sfântu ascund ceva cu totul deosebit: un refugiu dedicat în totalitate cailor. Acesta a fost pus la punct de către Simion Crăciun și vine cu servicii noi pentru Bistrița-Năsăud și chiar și pentru Transilvania.

pagina

Livezile, gura de rai a Transilvaniei

Grădina fericirii te așteaptă tot timpul, în inima ta. Mărturisesc sincer că o asemenea promisiune mă face să-mi amintesc cu nostalgie cei opt ani când am locuit la ţară şi în fiecare dimineaţă mă întâmpinau florile plantate de mine cu atâta bucurie, viţa de vie mustind de sevă şi pomii ce mă îmbiau cu flori zumzăind de albine ori cu roade zemoase.

pagina

Plafar renaşte din propria cenuşă la Cluj

Societatea Naţională Plafar, odinioară un simbol recunoscut pe plan mondial în rândul producătorilor de ceaiuri naturale din plante, a trecut, timp de mai mulţi ani prin momente cât se poate de dificile. După un proces de reorganizare sinuos, în care o bună parte din activele societăţii au fost vândute sau închise, societatea care furniza materie primă pentru toate companiile de medicamente sau cosmetice din România a ajuns, după investiţii consistente să îşi recapete gloria de odinioară.

pagina

Panemar, pâine realizată cu suflet

50 pagina

Colțul de rai al cailor de la Șieu Sfântu

Răsfăţ pentru animale în cea mai modernă clinică

Cea mai modernă unitate veterinară din partea de Sud-Est a Europei a fost construită la Timişoara, după ce un proiect european iniţiat cu sprijinul nemijlocit al Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Banat a prins contur. Investiţia s-a ridicat la aproape 10 milioane de euro, iar tehnica folosită este, la rândul ei, de cea mai înaltă performanţă.

54 pagina

pagina

„Valea Someșului, o țară a laptelui și mierii”

Ioan-Aurelian Cozma s-a născut întro familie de oameni harnici, pe Valea Someşului, în plină epocă de aur comunistă. Se trage dintr-un neam de zugravi care au vopsit case, dar şi biserici. Tatăl său l-a învăţat cum să ridice o casă de la fundaţie la acoperiş, aşa, ca pe vremuri. Zice că i-a prins bine în viaţă. L-am întâlnit la expoziţia Congresului Apimondia de la Kiev în Septembrie 2013, interesat de oportunităţi de desfacere a produselor sale. Aşa am ajuns să intrăm în vorbă şi să ne cunoaşte mai bine.

Redactori: Sorin Trocan, Laura M. Bondrilă, Dan Lungu, Sara Bianca, Codrin Pârcălab, Alex Toth, Alice Valeria Micu, Cristiana Fota, Augustin Stanciu, Carmen Cosman-Preda, Ionel Albu (editor online) DTP: Mihai Armanca Administrația Manageri publicitate: Alin Bolbos (0757-036.817) alin.bolbos@transilvaniabusiness.ro Bihor, Bistriţa-Năsăud, Sălaj Florin Marcel (0740-075.219) florin.marcel@transilvaniabusiness.ro Alba, Harghita Nicolae Pop (0740-115.167) nicu.pop@transilvaniabusiness.ro Bucureşti, Hunedoara, Sibiu, Timiş Dorel Vidican (0736-651.166) dorel.vidican@transilvaniabusiness.ro Bucureşti, Cluj Ştefan Brumar (0745-868.558) Harghita, Mureş Director resurse umane: Anamaria Grama Director difuzare: Atilla Szanto (0755-044.851) Responsabil abonamente: Gabriela Belean gabriela.belean@transilvaniabusiness.ro Trafic manager: Emo Veres Contabilitate: Lia Pamfilie Design: Claudiu Popa (0723-511.013) Tipărit la Novaprint Management SRL Târgu Mureș Regia de publicitate: Midas Media București Tel/Fax: 031-040.4118; 031-040.4120 Partener permanent: Oficiul Național al Registrului Comerțului Revistă editată de Transilvania Grup Business SRL Cluj ISSN 2068-5424 Adresă redacție și administrație: Cluj Napoca: Eftimie Murgu 18/6 Târgu-Mureș: Str. Primăriei nr.1 Tel/Fax: 0265-215.613 Abonamente prin Zirkon Media abonamente@zirkonmedia.ro Tel: 021.255.1800 Fax: 021-255.1866 Se distribuie naţional prin InMedio şi la toate chioşcurile din Transilvania şi Banat. TGB SRL prin TB - membru al Biroului Român de Audit al Tirajelor www.transilvaniabusiness.ro www.tb.com.ro Tiraj 9.000 exemplare. Distribuţie controlată - 5.000 ex prin APIA, DAR, Camerele Agricole din Consiliile Judeţene şi la fermieri.

Soţia că vo vrem mai Soţia ropa lucru rope boga Fata men mea depu Desp pent Are şefi d de ju tot. C lor. Că to din m sau m bitoa Ca u la Ox De r mini spate E pr româ sau p 2014 Dar zinte Cât o lui e ... Nu lui, c tocm valon A fos pul n şi a d dru Rom Ăsto nu-l bărb

Aure

supliment Transilvania Business

Seminţiile fermierilor ardeleni sub cupola DAFCOCHIM de Alex TOTH Compania Dafcochim Târgu-Mureş, unul dintre principalii jucători de pe piaţa produselor chimice industriale şi a produselor chimice pentru agricultură din România a organizat, tradiţional, la începutul lui 2014, două evenimente de anvergură destinate fermierilor din Transilvania. Cel dintâi a avut loc la final de ianuarie, timp de trei zile, în incinta hotelului „Saliris” din Eger, Ungaria, iar cea de-a doua întâlnire cu agricultorii a fost găzduită, în luna februarie, de Restaurantul „Manadas” din incinta Hotelului „President” din Târgu-Mureş. Atât simpozionul din Ungaria, cât şi întâlnirea de la Târgu-Mureş, încetăţenite deja ca tradiţie de dinaintea primăverii, au fost organizate şi pentru a marca elegant aniversarea a 20 de ani de la înfiinţarea societăţii.

Invitaţii lui Liviu Cojoc şi Radu Fodor, peste 180 de fermieri din opt judeţe din Transilvania, au beneficiat de informaţii ştiinţifice noi în domeniu şi de prezentări de produse asigurate de reprezentanţi de vârf ai multinaţionalelor BASF, DuPont Pioneer, Agro Prospect, Dow AgroSciences şi Timac Agro România. Top management naţional. Veritabile seminarii, sfaturi din experienţă din fermă şi dezbateri profesionale între cei mai semnificativi fermieri din centrul Transilvaniei, consiliaţi de echipele consistente ale multinaţionalelor prezente şi, evident, mai ales de divizia Dafcochim Agro, condusă de directorul general Marinel Ştefan.

Cojoc, Oltchim, Boţoman şi bancherii

Directorul general al companiei Dafcochim, Liviu Cojoc, a vorbit audienţei despre începuturile afacerii, mulţumind, pe rând, conducerii combinatului Oltchim de la acea vreme, în special lui Gheorghe Boţoman - unul dintre cei mai valoroşi specialişti din România în domeniul protecţiei plantelor, precum şi bancherilor care au avut viziunea necesară sprijinirii agricultorilor. „O contribuţie importantă în dezvoltarea companiei noastre a avut-o Combinatul Oltchim Râmnicu

Directorul general al companiei Dafcochim, Liviu Cojoc

Vâlcea, care a fost cel mai mare producător şi distribuitor de pesticide din ţară şi care, prin managerul său, ne-a determinat efectiv să intrăm pe linia de pesticide. Pe vremea respectivă, era la modă să se deschidă multe magazine, pentru că erau societăţi mici şi toată lumea folosea microambalate. Nu prea erau societăţi mari, ale fermierilor cu sute şi mii de hectare, ca astăzi. Un om deosebit de important pentru afacerea noastră a fost domnul Gheorghe Boţoman, care era country manager la vremea respectivă la Dow AgroSciences şi m-a ajutat cu numeroase sfaturi valoroa-

se. Pe lângă toate acestea, domnia sa a devenit în timp şi un prieten foarte bun. Nu în ultimul rând, o mare contribuţie pentru sprijinirea agriculturii în aceşti ani au avut-o şi băncile, cu care am lucrat în cei 20 de ani, prin creditele speciale acordate pentru finanţarea comerţului cu îngrăşăminte. În momente sensibile şi de mare curaj, dar şi pe întreaga durată a existenţei noastre. Băncile ne-au fost de mare ajutor şi le mulţumesc pentru aceasta bancherilor ce au înţeles, atât necesităţile noastre, cât şi ale fermierilor”, a precizat târgumureşeanul Liviu Cojoc.

Echipa BASF

„Nici noi nu ne-am fi dezvoltat fără agricultori. Nici agricultorii fără noi!” ”Number One” al companiei Dafcochim a punctat importanţa parteneriatului bilateral cu agricultorii, bazat pe onestitate, seriozitate şi sprijin reciproc, dar şi relaţia de parteneriat impecabilă cu principalii furnizori de input-uri, pesticide, seminţe şi îngrăşăminte, care au găsit în Dafcochim un partener loial, dispus să promoveze cele mai performante tehnologii agricole, unanim apreciate de fermieri. „Avem o echipă tânără, promovăm tineretul şi suntem în căutare de tineri care doresc să se afirme, mai ales în vânzări. Totodată, colaborăm cu numeroşi specialişti şi fermieri valoroşi, ei au fost motorul dezvoltării din ultimii 20 de ani. Parteneriatul dintre Dafcochim şi agricultori se bazează în primul rând pe seriozitate, onestitate şi sprijin reciproc: nici noi nu ne-am fi dezvoltat fără agricultori şi nici agricultorii fără noi, motiv pentru care îmi doresc să avem aceeaşi colaborare şi pe viitor, iar încrederea pe care Dafcochim a câştigat-o în faţa principalilor furnizori de input-uri,

firme multinaţionale cu renume, se datorează şi seriozităţii fermierilor, care au avut, şi ei, încredere în recomandările noastre, şi care, în final, le-au adus beneficii considerabile”, a precizat Cojoc. Vorbind despre dinamica vânzărilor din ultimele două decenii, directorul general a subliniat că acestea s-au aflat, an de an, pe o pantă ascendentă. „An de an am avut o creştere în business-ul de pesticide, în agricultură, dar nu neapărat pentru că ne-am lărgit portofoliul de clienţi, ci pentru că foarte mulţi clienţi şi-au achiziţionat în timp terenuri noi. Anual am crescut vânzările cu circa 10-15%, ajungând până la 20 de procente”, a menţionat gazda simpozionului.

Importanţa echipei lui Marinel Ştefan

Echipa de vânzări Dafcochim Agro este condusă de directorul general Marinel Ştefan, care a mulţumit, la rândul său, partenerilor, fermieri şi multinaţionale şi colegilor săi. „În primul rând, se cuvine să aduc mulţumiri dumneavoastră, agricultorilor, pentru că aţi ales să fiţi partenerii noştri, şi nu în ultimul rând echipei de vânzări pe care Dafcochim o deţine: Oana Moldovan, Ilie Coroja, Olimpiu Oana şi Liviu Ştefan. Vă urez

succes şi dumneavoastră, bineînţeles mulţi ani de acum înainte împreună cu Dafcochim”, a menţionat Marinel Ştefan. Pe perioada simpozionului, în echipa Dafcochim a fost cooptat şi Bogdan Chiru, care ocupă deja funcţia de director de vânzări pe zona Sibiu - Covasna - Harghita - Braşov.

BASF, Pionieer, Dow, Timac... Din echipa BASF au făcut parte, printre alţii, Marius Farcaş, Liviu Bădărău, Ruxandra Nicoleta Chiru, Adela Savin, Răzvan Boc şi Robert Băicoianu, care au prezentat atât noile produse, cât şi informaţii utile despre protecţia culturilor de cereale, rapiţă, floarea soarelui şi a viţei de vie. „Doresc să mulţumesc companiei Dafcochim pentru invitaţia la ediţia a treia a acestui eveniment, domnului Liviu Cojoc, domnului Radu Fodor şi domnului Marinel Ştefan, fără a cărui abnegaţie şi dăruire acest eveniment n-ar fi fost posibil să fie perfect”, a afirmat Marius Farcaş, director regional BASF. Echipa Pioneer a fost alcătuită din Cristian Deliu şi Florin Mureşan, care, sub titulatura „Ştiinţă, soluţii şi satisfacţia clienţilor”, au prezentat atât informaţii extrem de utile din domeniul combaterii dăunătorilor şi

supliment Transilvania Business

creşterii sănătoase a culturilor, cât şi produse din portofoliul companiei. Directorul pentru România al Dow AgroSciences, Iulia Nicola, a avut numai cuvinte pozitive despre colaborarea cu Dafcochim şi fermierii ardeleni. „Sunt în asentimentul dumneavoastră să urez echipei Dafcochim multă sănătate în primul rând, multă forţă de muncă şi să ne vedem şi peste alţi 20 de ani în aceeaşi formulă. Din cei 20 de ani, 15 sunt ani de colaborare cu Dow AgroSciences. Am crescut împreună cu echipa şi cu compania Dafcochim”, a precizat Iulia Nicola, care a fost însoţită la simpozion de Bogdan Radu şi Dorin Pop, care au trecut în revistă noutăţile, dar şi portofoliul de produse comercializate în România de Dow AgroSciences. Echipa Timac Agro International a fost reprezentată de un cvartet format din Janos Albert, Krisztina Blaga, Gabriel Barşon şi Gabriel Cuc, prezentarea cu tema „Provocări în fertilizarea culturilor în 40 de ţări”, fiind urmărită cu mare atenţie de cei prezenţi. „Avem o colaborare strânsă cu Dafcochim, este unul dintre cei mai importanţi distribuitori ai noştri, la fel avem o colaborare foarte bună şi cu fermierii din Transilvania”, a declarat Krisztina Blaga, director regional pe zona Transilvania. „Ca şi produse noi pentru anul 2014 avem Physiostart, un produs microgranulat, cu un cost relativ acceptabil şi care se va preta foarte mult condiţiilor climaterice din acest an. L-am testat anul trecut şi în acest an va trebui să facă minuni”, a completat Krisztina Blaga.

AgroProspect în viziunea Boţoman La simpozion a onorat cu prezenţa şi fondatorul AgroProspect, Gheorghe Boţoman, unul dintre cei mai valoroşi specialişti din România în domeniul protecţiei plantelor. Prietenul Dafcochim. „Acest simpozion organizat de Dafcochim a început în urmă cu 14 ani, la Restaurantul «Europa» din Târgu-Mureş unde foarte mulţi din sală aţi şi participat. Apoi ne-am mutat la «President», pe acea vreme simpozionul era organizat împreună cu o companie americană pe care am reprezentat-o”, a rememorat Gheorghe Boţoman. AgroProspect este prima companie

Echipa Pioneer

privată autohtonă din domeniul protecţiei plantelor acreditată să testeze biologic produse în vederea omologării. „Câteva cuvinte despre AgroProspect: a fost visul meu să dezvolt prima companie de cercetare în domeniul agriculturii din România. Am reuşit să acreditez această companie, prima companie privată din România care este acreditată să desfăşoare activităţi de testare biologică a produselor pentru protecţia plantelor în vederea omologării, facem teste de eficacitate şi selectivitate şi în acelaşi timp oferim consultanţă tehnică celor interesaţi în privinţa dezvoltării unor tehnologii competente. În echipa AgroProspect avem astăzi 11 experţi, oferim servicii în domeniul culturilor de câmp, dar şi al culturilor horticole. Testele pe care le facem sunt recunoscute în toată Europa”, a menţionat Gheorghe Boţoman.

Fabrica de zahăr din Bod Administratorul special al Fabricii de zahăr din Bod, Bodo Lajos, s-a declarat mulţumit de rezultatele anului 2013, considerat a fi unul de revigorare. „Anul 2013 a fost unul bun, am avut în jur de 6.000 de hectare contractate în judeţele Braşov şi Covasna şi am făcut o producţie medie pe fabrică în jur de 40.000 de tone per hectar, iar în total am avut în jur de 240.000 de tone de sfeclă de zahăr de prelucrat, depăşind cota alocată fabricii”, a precizat Bodo Lajos. „Fabrica a intrat în insolvenţă, dar în anul 2012,

octombrie, s-a aprobat planul de reorganizare. Suntem în grafic, conform planului de reorganizare şi mai avem trei ani de plată la restanţe. Fabrica funcţionează, numai că de aici încolo trebuie să mărim capacitatea fabricii din Bod, una cu capital românesc şi din punct de vedere financiar nu ne putem compara cu concurenţa”, a completat administratorul special al Fabricii de zahăr din Bod. Potrivit acestuia, unitatea colaborează cu peste 600 de producători şi asigură 230 de locuri de muncă. „Avem 50-60 de producători mai mari, care lucrează peste 70-80 de hectare, restul sunt producători mici. În total, avem peste 600 de producători agricoli în cele două judeţe. De asemenea, avem baze de recepţie şi în judeţul Covasna şi în Braşov, unde avem circa 230 de angajaţi permanenţi. În incinta fabricii o să facem şi un depozit brut de 12.000 de tone şi vom avea prelucrare şi în extrasezon. Cred că vom porni depozitul pe la jumătatea anului 2014”, a explicat Bodo Lajos.

Trend ascendent la Jidvei Marin Cucură, director tehnic în cadrul producătorului de vin Jidvei a afirmat că anul 2013 a fost unul bun pentru compania pe care o reprezintă, care a înregistrat o creştere a cifrei de afaceri cu peste zece procente. „Anul 2013 a fost unul bun, atât din punct de vedere al calităţii, cât şi al

Prezentare DOW

producţiei. Cred că am avut cea mai bună producţie din ultimii ani. Am scos o medie bună pe unitate, clima ne-a ajutat. Sperăm ca şi anul 2014 să fie la fel”, a declarat Marin Cucură. „Încă nu s-a făcut o statistică pentru anul 2013, dar e cert că suntem peste anul 2012 cu cel puţin 10%”, a mai spus directorul tehnic al Jidvei SRL, referindu-se la dinamica cifrei de afaceri din anul 2013.

Cartofii lui Becsek Laszlo Becsek Laszlo, preşedintele Asociaţiei Cultivatorilor de Sfeclă de Zahăr din Braşov şi Covasna, totodată director al societăţii Biofarm SRL din Covasna, a menţionat că este mulţumit de produţia obţinută în anul 2013, şi a tras un semnal de alarmă cu privire la importurile dubioase care „sugrumă” producătorii locali. „Anul 2013 a fost unul bun, problemele care au fost ţin de seceta din august care a tăiat producţia de porumb la jumătate şi a micşorat-o pe cea de sfeclă. După doi ani grei, 2011 şi 2012, anul 2013 a fost bun pentru producţia de cartofi. Ar trebui lucrat pentru o concurenţă mai loială. Până când nu se rezolvă problema importurilor necontrolate, fără niciun fel de certificat fito-sanitar, aduse de firme dubioase şi care concurează fermierii din România, nu va exista o concurenţă loială şi un preţ corect. Nu e corect să se aducă importuri dinspre nord, mai ales cartofi din Polonia, care este în carantină şi nu are voie să exporte. Dacă nu

reuşesc să intre în Bulgaria, descarcă marfa la Bucureşti şi din acest punct de vedere România este lada de gunoi a Europei”, a subliniat Becsek Laszlo.

Platon. Cercetare pomicolă Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultură din Bistriţa Năsăud, singura care face cercetare pomicolă în Transilvania, a fost reprezentată de directorul Ioan Platon care a făcut lobby pentru susţinerea cercetării de către autorităţi. „Cercetarea din România încă există şi aş vrea să precizez că, indiferent de guvernele care se succed la cârma ţării, acestea au datoria să aibă grijă de cercetarea agricolă, singura cale de a obţine soiuri adaptate condiţiilor pedo-climatice astfel încât să nu fim nevoiţi să aducem seminţe, pesticide şi soiuri din import pentru că nu întotdeauna acestea sunt potrivite condiţiilor din România”, a afirmat Ioan Platon. Totodată, directorul Staţiunii de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultură din Bistriţa Năsăud a militat pentru reducerea importurilor din domeniul pomiculturii şi a susţinut că fructele româneşti au o aromă unică, inimitabilă. „Ne confruntăm cu mari greutăţi pentru că în 20 şi ceva de ani de la Revoluţie nu s-a pus mare preţ pe cercetare. Trebuie să fiu sincer şi să afirm că, chiar dacă ni se vor aloca fonduri, toată reţeaua de cercetare din pomicultură nu va putea satisface în totalitate necesarul din România. De asemenea, trebuie să punem

accent şi pe soiurile româneşti, care sunt testate în condiţiile pedo-climatice ale României. Să nu aducem totul din afară pentru că, să nu uităm, şi mă refer la pomi, că avem ceva ce nu ne poate lua nimeni, din nicio ţară, şi anume aroma fructelor româneşti. Aceasta e sintagma pe care o spun eu, reprezentantul unei staţiuni de cercetare autoare a peste 30 de soiuri de pomi fructiferi. Aromele nu ni le poate fura nimeni”, a arătat Ioan Platon.

Producţii bune la cireş şi vişin Unul dintre veteranii prezenţi la simpozionul Dafcochim a fost şi Ioan Anghel, inginer în cadrul societăţii Horticola International SRL din Sibiu. „Anul 2013 a fost foarte bun pentru seminţoase, au fost producţii bune la cireş, vişin, unde am depăşit prevederile planului. La măr în schimb, din cauza secetei din anul precedent, am avut nişte probleme şi producţia a fost mai mică în comparaţie cu alţi ani”, a afirmat Ioan Anghel. „Pentru anul 2014, avem muguri de rod extraordinar de bine formaţi şi trebuie să facem o normare a producţiei, pentru a nu obţine o recoltă prea bogată, aşa cum avem acum, motiv pentru care am instruit oamenii în acest sens. Vom scurta cam două treimi din ramurile anuale. Noi întotdeauna avem în perspectivă întinerirea pomilor. Avem 73 de hectare de livadă clasică. De asemenea, avem pomi plantaţi inclusiv în 1949 şi avem producţii mari”, a adăugat Ioan Anghel.

supliment Transilvania Business

Lobby pentru subvenţii europene

Principalul producător de hamei din România, proprietarul companiei Moragroind Târgu-Mureş şi totodată preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Hamei din România, Mora Acaţiu, s-a declarat mulţumit de calitatea informaţiilor dobândite la simpozionul Dafcochim, fiind de părere că „echilibrul dintre mediu şi cultura pe care o cultivăm este o balanţă la care trebuie să fim foarte atenţi.” „Ce propunem noi, agricultorii, ministrului Agriculturii, este să fie înconjurat de specialişti care au lucrat în practică foarte mult, care au cunoştinţe şi care pot lua măsuri de legiferare a anumitor activităţi specifice agriculturii. Asta înseamnă subvenţii la nivel european, noi tehnologii la care trebuie să fie înscrise noi soiuri şi o serie de probleme la care deocamdată nu avem rezolvare în România: vorbim de boli şi de culturi. Sunt mai multe probleme de rezolvat, la care specialiştii din Ministerul Agriculturii pot să îşi aducă un aport extraordinar”, a afirmat Mora Acaţiu.

Ionică Pop vrea fiscalitate mai mică

La simpozionul Dafcochim a participat şi Ionică Pop, proprietarul Ceragrim Ungheni. Societatea deţine peste 1.300 de ha de teren cultivate, două ferme mari de bovine, un complex de creştere a porcilor şi o fabrică de nutreţuri. Pop a afirmat că una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă marii fermieri din România este fiscalitatea exagerată. „Pe parcursul anului 2013 am întâlnit două probleme mai dificile, una legată de secetă şi cealaltă legată de preţurile care au fost cu 50% mai mici comparativ cu anul anterior. De asemenea, din păcate, în anul 2014, odată cu modificările din Codul Fiscal s-a introdus o nouă taxă, de 1,5%, pe toate activele existente în fermele zootehnice şi unităţile de producţie din agricultură, care ne împovărează foarte mult bugetele şi, ca atare, foarte multe firme vor intra, cred, în faliment, ţinând seama că marea

Marinel Ştefan şi colegii

majoritate a capacităţilor din agricultură nu sunt populate la capacitate maximă”, a arătat Ionică Pop.

Balogh Jozsef cere preţuri corecte

Fermierul mureşean Balogh Jozsef a apreciat discuţiile din cadrul simpozionului ca fiind foarte interesante şi utile. Fermierul crede că ideile prezentate de colegii săi din opt judeţe ar trebui materializate. „Dacă se continuă în ritmul acesta, cu preţul la motorină de 6 lei per litru, nesubvenţionat, şi preţul cerealelor, mă refer la grâu, porumb boabe la preţul maxim de 49-55 de bani, la anul ne vom întâlni numai cu jumătate dintre fermierii care au venit aici, pentru că nu vor mai putea suporta cheltuielile”, a declarat Balogh Jozsef. Acesta a concretizat: în 2013 a cultivat, la Gorneşti, 50 de hectare de grâu, 80 de hectare de porumb, precum şi mai multe hectare de lucernă şi ovăz pentru ferma sa de cai. Potrivit acestuia, până în 2012 preţul grâului era de 1 leu şi 10 bani per kilogram, iar în prezent grâul se vinde cu maxim 55 de bani kilogramul. „La fel şi porumbul, anul trecut se vindea cu 1 leu kilogramul, astăzi cu maximum 55 de bani. E o problemă care nu se mai poate tolera, pentru că dacă vrei să păstrezi porumbul sau grâul, costul uscării a 100 de tone este de 5.000 lei. La 100 de tone să pierzi 5.000 de lei este foarte mult. Eu m-aş îndrepta către creşterea animalelor, şi anume animalele de carne: porci şi bovine pentru că nu merită să vinzi la preţul de 50-60 de bani per kilogram. Mai bine încercăm să închidem acest circuit şi să creştem animale pentru carne”, a menţionat Balogh Jozsef.

Directorul Unităţii Fitosanitare - schimbări la export

Directorul Unităţii Fitosanitare Târgu-Mureş, Marian Pogăcean, deţine în localitatea Sânpetru de Câmpie o fermă de 600 de hectare de teren specializată pentru producerea de seminţe de cereale şi plante tehnice. „Anul 2013 a fost unul relativ bun din punctul de vedere al producţiei. Probleme au fost, în schimb, la valorificarea producţiei, preţurile care s-au practicat fiind foarte scăzute şi nu toată lumea a reuşit să închidă anul pe profit sau pe profit mai substanţial, care să permită o dezvoltare ulterioară”, a spus Pogăcean. „O altă problemă mare a fost că s-au însămânţat hibrizi cu umidităţi mari la recoltare şi, cum nu sunt spaţii de depozitare şi nu avem uscătoare, porumbul a mucegăit şi a trebuit să fie valorificat la preţuri cu mult sub cel al preţului de cost”, a completat producătorul de seminţe. Totodată, şeful Unităţii Fitosanitare Târgu-Mureş a fost de părere că se impune creşterea valorii subvenţiilor din domeniul zootehniei. „Aş mări puţin subvenţia la animale şi vorbesc în primul rând la cea de vaci, porci, oi, pentru că noi avem probleme cu valorificarea cerealelor şi a furajelor, cu valorificarea pajiştilor, a fâneţelor şi păşunilor, deoarece consider că numărul animalelor - şeptelul - este insuficient. Atunci aş mări puţin subvenţia pe partea de zootehnie pentru a se crea posibilităţi de valorificare superioară a cerealelor. Încercăm să producem cereale şi să le dăm la export, dar nu înţeleg de ce trebuie să dăm cereale şi să nu dăm la export carne, lapte, ouă”, a spus Marian Pogăcean.

IRUM TAG 952. 3 - Cel mai bine vândut tractor agricol Motorul de pe TAG 952.3 este o unitate BELARUS D-245.5S2 de 95 CP, diesel, în 4 cilindri, cu turbosuflantă, injecție directă și răcire cu apă, iar norma de poluare este Tier II. Conceput pentru fiabilitate, putere și costuri minime de întreținere, motorul dispune de injecție directă Motorpal, asigurând eficiență și un consum redus de carburant. Utilajul se încadrează în clasa de tracțiune 1.4 și dispune de transmisie integrală 4x4, direcție hidrostatică și sistem de frânare cu discuri multiple. Instalatia hidraulică a utilajului funcționează cu control automat de forță si poziție, iar elementul principal (cu ridicare hidraulică) asigură o poziționare combinată. De asemenea, mecanis-

mul de suspendare de pe TAG 952.3 este un sistem în 3 puncte, de categoria II. Față de fratele mai mic (920.4), utilajul TAG 952.3 oferă mai multă putere, precum și cel mai bun raport calitate/preț. Conceput în primul rând pentru a asigura operatorului condiții optime de siguranță și confort, cabina utilajului corespunde normelor OECD și este dotat cu instalație de încălzire și ventilație cu sistem de filtrare a aerului, geamuri laterale și spate rabatabile, precum și un scaun pneumatic Grammer. De asemenea, utilajul dispune de proiectoare de lucru față/ spate pentru condiții optime de lucru și pe timp de noapte.

TAG 952.3 de la IRUM este un tractor agricol agil și capabil, caracterizându-se prin costuri minime de întreținere, și care poate executa o gamă variată de lucrări în funcție de necesitățile clientului.

Alexandru Géczi director național vânzări tractoare agricole

0746 / 053. 003 alex@irum.ro www.irum.ro

supliment Transilvania Business

Tractorul agricol TAG 952.3 îmbină experiența celor 60 de ani de activitate a companiei IRUM cu tehnologia de încredere BELARUS, rezultatul fiind un utilaj robust, fiabil și usor de întreținut, care în agregat cu diverse mașini și utilaje specializate, purtate, semipurtate sau tractate, poate executa o gamă largă de lucrări în agricultură, silvicultură și transporturi.

PREȚ ȘI GARANȚIE: Preț EX WORKS Reghin: Curs facturare : Valabilitate ofertă : Acest preț nu conține : Termen de livrare : Garanție :

19.785 Euro + Tva BNR + 1 % din ziua facturării. 15 zile. Servicii RAR Stoc Reghin 24 luni sau 1.000 ore de funcționare.

MODALITĂȚI DE ACHIZIȚIE: • Accesare fonduri europene nerambursabile (IRUM oferă consultanță pentru accesarea fondurilor) • Credit bancar • Leasing financiar • Rate direct de la IRUM (minim 15 % avans, perioadă finanțare 1- 5 ani, rate lunare, sezoniere sau de comun acord cu clientul, dar minimum 2 rate / an

CARACTERISTICI TEHNICE Motor: d iesel MMZ, 4 cilindri cu turbosuflantă, injecție directă, răcire cu apă, filtru de aer cu cartuș filtrant dublu. Pompă de injecție: în linie MOTORPAL Norme poluare: Tier ll Capacitate cilindrică: 4.750 cm³ Putere: 95 CP ( 70 kW ) Cuplu maxim: 451 Nm Factor backup cuplu: 25 % Turația nominală: 1800 rot/ min Consum: 220 g/kW/h Rezervor combustibil: 135 l Ambreiaj: uscat, monodisc Cutia de viteze: mecanică cu sincroane, cu 14 viteze de mers înainte și 4 de mers înapoi Viteze de lucru: înainte 2,78 - 39,9 km/h ; înapoi 5,85 – 13, 18 km/h Priză de putere: independentă, cu două turații 540 și 1000 rot/min 4x4 Tracțiune: Direcție: hidrostatică Frână: de serviciu și de parcare uscată, pe discuri, acționare mecanică. Instalație hidraulică: mecanism hidraulic cu un cilindru de ridicare, control automat de forță și poziție Debit pompă: 45 l/min

Capacitate de ridicare: 3.200 kg Mecanism de suspendare: în trei puncte, categoria II. Cauciucuri: față 360/70 R 24; spate 18,4 R 34 Apărători de noroi: la roțile față / spate Instalația electrică: 12 V, cu faruri în mască, instalație de semnalizare, tablou de bord cu turometru și contor de ore electronic, 2 baterii 12 V, 88 Ah, demaror 4 kW la 24 V, alternator 700 W Cabină: corespunde normelor OECD, cu instalație de încălzire și ventilație, cu sistem de filtrare a aerului, tavan, geamuri laterale și spate rabatabile, bord modern, proiectoare de lucru față / spate, scaun confortabil GRAMMER Greutate proprie: 4. 300 kg Lungime / Lățime / Înălțime: 4. 400 / 1. 970 / 2. 850 mm Ampatament: 2. 450 mm Ecartament axă față: 1. 420 – 1. 970 mm Ecartament axă spate: 1. 500 – 2. 100 mm Rază de întoarcere: 4. 5 m Gardă la sol: 645 mm Contragreutăți: 440 kg Cârlig remorcare Instalație pneumatică și hidraulică auxiliară Compresor aer Opțional: Cuplă remorcă (300 Euro + Tva)

Cursuri de însămânţări artificiale la Semtest BVN de Alex TOTH

Semtest BVN Mureş, singura unitate din România autorizată pentru export de material seminal taurin, a găzduit luna trecută, la sediul din Sângeorgiu de Mureş, un curs de perfecţionare în activitatea însămânţării artificiale. Evenimentul este organizat de Asociaţia „Organizaţia Naţională de Însămânţări Artificiale”, care are sediul în aceeaşi locaţie cu compania Semtest BVN Mureş, şi se adresează medicilor veterinari, inginerilor zootehnişti şi fermierilor care doresc să desfăşoare activităţi de însămânţare artificială.

Accent pe instruirea practică

Parada Taurilor la Semtest

Potrivit medicului veterinar Lucian Hârceagă, cursanţii îşi însuşesc cunoştinţe teoretice şi mai ales abilităţi practice în domeniul însămânţării artificiale la speciile de bovine şi suine. „Cursul se adresează medicilor veterinari care lucrează în domeniul reproducţiei, respectiv în domeniul însămânţărilor artificiale la vacă şi scroafă şi are ca scop deprinderea însuşirilor şi experienţei practice de efectuare a acestor însămânţări. Punem accentul pe latura practică de efectuare a însămânţărilor. Vrem să clarificăm anumite lucruri, să le reamintim cursanților aspectele teoretice ale morfologiei, fiziologiei, aparatului reproducător la cele două specii, ale aspectelor teoretice referitoare la biotehnologiile de reproducţie la

animale, punând accent pe partea practică. Avem în vedere şi inginerii zootehnişti şi operatorii care lucrează deja în acest domeniu şi chiar şi fermierii care doresc să îşi însămânţeze propriile efective de vaci şi scroafe”, a precizat dr. Lucian Hârceagă. Cursul găzduit de Semtest BVN Mureş a atras interesul în rândul profesioniştilor din domeniu din majoritatea judeţelor ţării. „Avem participanţi din toată zona noastră de activitate, respectiv din întreaga ţară. Fiind primul curs, pot să vă spun că s-au înscris doritori din Cluj, Neamţ, Iaşi, Mureş şi avem solicitări pentru efectuarea celui de-al doilea curs unde vor veni, la fel, medici veterinari, ingineri zootehnişti, fermieri, operatori însămânţări din Braşov, Sălaj, Suceava, Iaşi şi Mureş. Vrem să organizăm lunar aceste cursuri şi solicitările sunt destul de numeroase”, a explicat dr. Lucian Hârceagă.

Diplome recunoscute de Semtest BVN Mureş Directorul Semtest BVN, ing. zoot. Valer Sician, a subliniat importanţa abilităţilor practice pentru profesioniştii din domeniul însămânţărilor artificiale. „Participanţii sunt medici veterinari cu diplomă în domeniu, care doresc să activeze în domeniul însămânţărilor artificiale şi duc lipsă pe partea practică. Exact asta facem, un curs cu suport teoretic şi mai ales practic. La finalul cursului se dă un test, participanţii primind diplome recunoscute de către noi. Vor avea, ast-

fel, competenţe în însămânţările artificiale”, a declarat ing. zoot. Valer Sician.

Exporturi dublate pentru piaţa din China De asemenea, directorul Semtest BVN Mureş şi-a manifestat încrederea că unitatea pe care o conduce va continua vânzările în China şi în acest an, obiectivul propus fiind exportarea unui număr de doze cel puţin dublu comparativ cu 2013. „Începând de anul trecut, am exportat în China 50.000 de doze, de la cei mai buni şase tauri ai noştri, iar semnalele sunt pozitive. Recent, am avut doi inspectori reprezentanţi ai delegaţiei chineze de la AQSIQ, care s-au declarat mulţumiţi de rezultate. Intenţionăm să mărim numărul de doze exportate pe piaţa din China care este foarte mare, e vorba de 100 de milioane de animale. Totodată, avem solicitări de 2.000 de embrioni de la două ferme din China, în condiţiile în care capacitatea noastră de producţie este de câteva sute”, a arătat ing. zoot. Valer Sician. Asociaţia „Organizaţia Naţională de Însămânţări Artificiale” este o organizaţie înfiinţată în anul 2012, care coordonează practic însămânţările artificiale şi încearcă să coordoneze operatorii de însămânţări artificiale din toată ţara. „Până la urmă era nevoie să apară o astfel de organizaţie, pentru că cei care lucrează în însămânţările artificiale erau dezorganizaţi. În România sunt aproximativ 2.600 de operatori de însămânţări artificiale, din care 700 sunt membri în această asociaţie”, a menţionat ing. zoot. Valer Sician.

supliment Transilvania Business

Ing. zoot. Valer Sician, directorul Semtest BVN Mureş la cursul ce are loc în sala de conferinţe a Semtest BVN Mureş

Genetică de top la Semtest BVN Mureș MOTTO: O ,,sămânță” produsă azi la Semtest BVN este rodul a zeci de ani de muncă în selecție și ameliorare cu seriozitate și pricepere, iar o ,,sămânță” aleasă azi de dumneavoastră cu seriozitate și pricepere va aduce rod zeci de ani în fermă. Semtest BVN este cel mai mare Centru de Însămânțări Artificiale din România și unul dintre cele mai mari centre din Europa de Est. Este poziționat strategic în centrul României, în inima Transilvaniei, fiind localizat în Sângeorgiu de Mureș din județul Mureș, județ cu tradiție impresionantă în creșterea animalelor. Centrul de Însămânțări Artificiale de ține 130 tauri pe categorii de folosință (exploatare, așteptare, testare genomică), iar ca structură de rasă predomină rasa Bălțată tip Simental. Testarea taurilor se face în baza unui program de ameliorare organizat în

comun de Austria și Germania, iar calculul valorilor de ameliorare se face la Zucht-Data Austria, pentru însușiri în producția de lapte și carne și de Lfl Germania, pentru însușiri de fitness si respectiv VAG. Ca formă de organizare unitatea este o societate pe acțiuni cu consiliul de administrație și organe de conducere, a fost înființată în 1976 iar în 1999 a fost preluată de Centru de I.A. BVNGermania. Sub coordonarea și îndrumarea spe cialiștilor BVN-Germania, Semtest a reușit în ultimii 15 ani să dezvolte, în Sângeorgiu de Mureș, o unitate de însămânțări artificiale competitivă la nivel național și internațional. Activitatea este organizată pe depar ta mente (Producție, Laborator, Li vra re, Vânzare, Embriotransfer și Con sultanță) departamente în care activează 44 de specialist, ce dau garanția că produsele obținute respectă cele mai înalte cerințe de calitate. În 2002 Centrul de I.A. a fost înregistrat ca Centru de Colectare și Livrare autorizat în UE, primind codul CRB 01, fiind de altfel singurul Centru din

România care exportă genetică. În 2010, după 4 ani de vizite și protocoale semnate, Semtest BVN a îndeplinit toate cerințele impuse de R.P. China, astfel a primit Codul de export 2010 BAIRO 001, prin care este autorizat pentru export în această țară. În 2013 Semtest BVN a ajuns la o performanță de export de aproximatv 50% din producția obținută, către țări ca Germania, Austria, Moldova, Croația, Iran și China În România Semtest este principal furnizor de Genetică în cadru rasei Bălțată de tip Simental, acoperind în special zona Transilvaniei, Moldovei și Banatului. Pentru zona de Sud există, de asemenea o ofertă competitivă pe rasele specializate de lapte Holstein Friza, Red Holstein. Pentru crescătorii de Brună și Pinzgau Semtest BVN are oferte care să permită cecreșterea și ameliorarea în rasă curată. Pentru fermele comerciale ce fac încrucișări cu rasele de carne sau femele de creștere a acestora în rasă pură Semtest asigură principalele rase specializate în producția de carne (Limousine, BBB, Charolaise, Angus).

Pachete avantajoase Calitatea fecundată a materialului seminal este dată de întreg sistemul de management a Centrului de recoltare, pornind de la întreținerea și furajarea excelentă a taurilor cu furaj produs special în unitate, completat cu microelemente importate direct din Germania, continuând cu sistemul de recoltare și împaietare a msc-ului. Genetica oferită de Semtest BVN este produsă în România din tauri aclimatizați și riguroși testați, o genetică care, cel puțin în ultimile 3 generații, în fermele cu activitate consecventă în utilizarea geneticii de vârf, a adus rezultate în producție și reproducție și totodată cu o rezistență bună la probleme de metabolism, sănătate, și cu o longevitate productivă mare. În calitate de producători de msc, Semtest poate oferi partenerilor condiții avantajoase în furnizarea geneticii și garanția calității serviciului oferit. Pachetul de servicii mai cuprinde și asigurarea cu containere de păstrare în azot lichid la -1960C a msc, containere cu capacități de 20L, 10L, 3L. Preluarea comenzilor se face de către specialiștii Semtest BVN, se asigură consultanță în alegerea geneticii iar livrarea se face cu mașini autorizate pentru transport ADR, dotate cu sistem de GPS, facturare, imprimare, iar transvazarea se face cu profesionalism.

Asigurarea permanentă a con sul tanței de specialitate începând de la alegerea geneticii, bonitarea animalelor, probleme de reproducție, până la informări privind legislația în vigoare reprezintă baza dezvoltării unui parteneriat de lungă durată. Semtest BVN este implicat activ și în programe de cercetare, dezvoltare și diseminare a informațiilor și organizează periodic simpozioane și întâlniri pe teme științifice invitând și Universitățile de Științe Agricole și Medicină Veterinară și Stațiunile de Cercetare și Dezvoltare a Bovinelor. Semtest BVN – deține unul din cele 3 laboratoare de Embriotransfer autorizate în țară având o echipă de specialiști pregătită pentru a efectua această biotehnică de vârf. Semtest BVN oferă și material seminal de vieri de la cele mai importante rase, vieri cu pedigree cu testare încheiată aduși din Germania. Pe linie maternal, unitatea oferă Marele Alb și Landrace, iar pe linie paternă Duroc și Pietrain. Recomandările sunt atât pentru creștere în rasă curată cât și pentru încrucișări între rase, în vederea obținerii efectului heterozis. Livrarea materialului seminal se face în toate județele din țară în baza comenzilor primite, iar termenul de păstrare al materialului seminal este de 7 zile.

supliment Transilvania Business

Lecție de agricultură pe ogoarele Kodagro Primăvara timpurie a scos pe câmp utilajele, iar fermierii muncesc de dimineață până seara târziu. La Seuca, județul Mureș, culturile de grâu, rapiță sau sfeclă de zahăr cresc rapid și sănătos sub razele soarelui de martie. Kosa Gyula, proprietarul companiei Kodagro, se declară satisfăcut de stadiul în care se află lucrările agricole, într-un an care se anunță unul foarte bun, dacă nu se întâmplă ceva neprevăzut. de Ionel ALBU Pe cele aproximativ 1.000 de hectare de teren agricol pe care Kodrago le cultivă la acest moment, verdele grâului și al rapiței și negrul pământului proaspăt cultivat cu sfeclă de zahăr sunt culorile „la modă”. Cu precizie de ceas elvețian, totul trebuie făcut la timp la Kodagro. „Fiind o primăvară timpurie, am ieșit pe câmp încă din 5 martie pentru a pregăti terenurile agricole pe care am cultivat ulterior sfecla de zahăr și grâul de primăvară. În plus, am făcut fertilizarea de bază cu azotat de amoniu la rapiță și la grâul de toamnă, care a fost terminată până în 15 martie. Sfecla de zahăr am pus-o destul de devreme, deși a fost un risc de îngheț, pentru că noaptea temperaturile scad destul de mult. Am terminat lucrările de erbicidare în emergență, înainte să răsară sfecla de zahăr, așa că în câteva zile câmpurile recent cultivate vor fi verzi”, ne-a explicat fermierul din Seuca. Ca ordinea să fie completă, următorul pas a fost cel de pregătire a culturii de floarea soarelui. „Din 20 martie am pregătit patul germinativ pentru cultura de floarea soarelui, iar din 1 aprilie am început să semănăm și să facem fertilizarea de bază în același

timp”, a mai adăugat Kosa. Imediat ce termometrul va permite, se vor face și celelalte lucrări de primăvară. „După ce temperaturile medii vor depăși 10 grade Celsius, vom începe erbicidarea pentru culturile de grâu și de rapiță și vom efectua tratamentul foliar împotriva bolilor de primăvară, care vor fi completate mai târziu cu alte tratamente specifice”, a explicat fermierul mureșean. Un alt secret pentru producții record la grâu este și procedura de aplicare a stabilanului. „La grâul avansat în vegetație, aplicăm un produs numit stabilan, care stabilizează creșterea tulpinei până la un punct și în același timp ajută la crearea unui spic mai mare și mai bogat. Din păcate, din lipsa cunoștințelor sau din ignoranță, micii producători nu respectă aceste reguli importante în domeniul agricol. Uneori, aceștia nu folosesc nici fungicide, fapt care duce la producții mici și la profituri la fel de mici. Asta este diferența între agricultura făcută la nivelul nostru și cea de subzistență sau la nivel de mic fermier. Noi avem producții adesea duble față de media pe județ.”, a explicat Kosa Gyula. Pentru cultura porumbului, lucrările

de semănare încep la jumătatea lunii aprilie. „Din 15 aprilie vom începe semănarea porumbului, în acest moment (n.r. 2 aprilie) am început deja pregătirea terenului și fertilizarea de bază a acestuia. În funcție de cum ne lasă temperaturile, vrem să începem însămânțarea cât mai repede pentru a evita pe cât posibil dăunătorii de carantină, cum este și diabrotica, adică gărgărița de porumb, care din păcate a ajuns și pe plaiurile noastre de câțiva ani și periclitează uneori culturi întregi. Noi combatem dăunătorii mai ales prin rotirea culturilor”, a adăugat agricultorul din Seuca.

Secretele unui fermier de succes Primul element pe care un adevărat fermier trebuie să-l rezolve este, în opinia lui Kosa Gyula, găsirea unei piețe de desfacere a produselor. „Dacă nu ai cui să vinzi produsul finit, fie că e grâu, floarea soarelui, sfeclă de zahăr, rapiță sau porumb, ai parte de un risc crescut să pierzi. Degeaba ai producție bună, dacă din lipsă de spațiu de depozitare trebuie să

supliment Transilvania Business

vinzi, uneori la prețuri derizorii, sau, dacă ai unde depozita, dar din cauza umidității sau temperaturii produsele se strică iar munca ta se pierde. La toate acestea se adaugă factorii naturali, care produc adesea pierderi, pot pune pe butuci o afacere din agricultură!”, susține Kosa. Un alt element pe care se bazează afacerea de la Seuca este cel al analizei serioase a pieței din anul respectiv. Cei din conducerea Kodagro analizează și tatonează piața încă din iarnă, pentru a afla ce se caută și ce nu, pentru a afla prognozele specialiștilor. Foarte importantă este colaborarea cu anumite firme care fac analize serioase ale pieței cerealiere și a plantelor uleioase, inclusiv a burselor. „Cum noi exportăm majoritatea produselor, vrem să știm ce se caută și ce nu pe piață. Chiar dacă pare, pentru necunoscători, o cheltuială în plus, colaborarea cu firme de analiză este extrem de productivă. Uneori poți evita chiar un dezastru care te poate duce la faliment.”, a conchis fermierul. Apoi, alte două elemente importante de care trebuie să ții seama daca vrei să ai succes în agricultură sunt aratul și pregătitul patului germinatoriu. „Nu este același lucru să ari toamna sau primăvara, nu este același lucru să ari la adâncimea corespunzătoare sau numai să «zgârii» pământul cum fac unii. Aratul la adâncime integrează materia organică lăsată în urma exploatării culturii anterioare și astfel se formează un humus care este un îngrășământ natural bun pentru orice plantă”, a mai spus Kosa.

Porumb special pentru italieni La ferma din Seuca, Kosa Gyula mai are o veste bună. „Nu demult, ne-au contactat niște oameni de afaceri italieni din domeniul producerii amidonului care vor să cultivăm un anumit tip de porumb, din care se produce amidon de calitate. La noi în țară este

o noutate, numai în câteva județe din vest, de la granița cu Ungaria, se cultivă așa ceva”, ne-a dezvăluit Kosa Gyula. Avantajele pentru aceste noi culturi sunt importante. „Ne gândim serios să acceptăm propunerea, mai ales că acest tip de porumb are un preț mai bun decât cel obișnuit și piața de desfacere o ai asigurată încă dinainte de a te apuca de semănat”, a conchis fermierul.

Trei frați din Mureș cultivă cu spor 1.100 ha teren

de Alex TOTH

În vârstă de 38 de ani, Valentin Mărginean este administratorul Klaus Agrar SRL din Adămuş și cultivă, împreună cu frații săi, circa 1.100 de hectare de teren din Valea Târnavei Mici, la limita judeţelor Mureş şi Alba, în localităţile Adămuş, Dâmbău, Mica şi Bahnea. O afacere de succes, izvorâtă din pasiune, seriozitate și muncă grea.

Născut şi crescut într-o familie de agricultori, Valentin a îndrăgit de mic copil munca pământului, astfel încât nu a mirat pe nimeni atunci când s-a decis să urmeze cursurile unui liceu de profil şi ulterior ale unei facultăţi specializate. „Totul a început de la părinţii mei, care au lucrat în domeniul agriculturii. Am terminat Liceul Agricol, după care am început activitatea în domeniul agriculturii şi am urmat ulterior şi cursurile Facultăţii de Agricultură din cadrul Universităţii Oradea. În 1997, am avut primele contracte de arendare. În perioada 1997-2000 eram singurul agricultor tânăr din zonă, toată lumea mă striga cu apelativul «Copilul». Acum agricultura e altceva, s-a schimbat, văd mulţi tineri de vârsta mea sau chiar mai tineri care doresc să facă agricultură, ceea ce mă bucură”, spune Mărginean.

Start cu 100 de hectare Începutul nu a fost uşor, tânărul pornind la drum cu 100 de hectare de teren. Având însă ca atuuri entuziasmul şi dorinţa de a face ceva util, dar şi sprijinul celor doi fraţi, Sorin şi Gheorghe, împreună cu care conduce în prezent ferma, „Copilul” n-avea cum să dea greş. „Bazele asocierii cu fraţii mei s-au pus acum 15 ani şi de atunci mergem pe aceleaşi principii. Nu am avut niciodată neînţelegeri şi treaba merge foarte bine. În 1997 am pornit cu 100 de hectare şi, pe măsură ce am mărit suprafaţa, nu am mărit numărul de angajaţi, ci am modernizat ferma cu utilaje performante. Suntem cinci persoane în toată ferma, suntem trei fraţi şi încă doi angajaţi. Nu muncim

opt ore pe zi, ci „zi-lumină”, cât e nevoie. Nu muncim după program, ci muncim ca să terminăm treaba”, explică fermierul.

Tehnologie John Deere În prezent, familia Mărginean lucrează o suprafaţă apreciabilă de teren, cultivat atât cu cereale, cât şi cu plante tehnice. „Activăm în zona Târnăveniului, în mai multe localităţi. Lucrăm aproximativ 1.100 de hectare, iar structura de culturi include cereale şi plante tehnice. Mă refer la grâu, porumb, floarea soarelui, rapiţă, sfeclă de zahăr”, spune Mărginean. Conştienţi că nu pot face faţă unei asemenea suprafeţe de teren cu utilaje rudimentare, Valentin şi fraţii săi s-au ambiţionat să retehnologizeze ferma, astfel încât în prezent dispun

de utilaje moderne, de ultimă generaţie. Toate marca John Deere, brand care impune respect în rândul agricultorilor. „Avem o bază modernă, deţinem şapte tractoare John Deere cu capacităţi de la 100 de cai putere la 400 de cai putere, mai avem şi două combine John Deere de ultimă generaţie. Atât tractoarele, cât şi combinele sunt asistate prin sistem GPS, astfel încât nu mai putem spune că suntem tractorişti, ci operatori de utilaje performante. Munca de tractorist s-a transformat în cea de programator de utilaje”, spune tânărul. Şi investiţiile nu se opresc aici, familia Mărginean având pe lista de cumpărături o maşină de erbicidat. Evident, tot marca John Deere. Cu baza materială pe care o avem acum am putea lucra şi 2.000 – 3.000 de hectare, dar, din cauza reliefului şi a condiţiilor mult mai greoaie, avem doar 1.000 de hectare”, precizează Valentin.

supliment Transilvania Business

Bursa cerealelor – cea mai mare dorință „Anul 2013, din punctul de vedere al producţiilor, a fost un an bun. Se putea şi mai bine, dar preţurile necorespunzătoare au fost motivul pentru care am terminat anul cu puţin peste linia de plutire. A fost un an mult mai greu decât 2012. A fost foarte greu să comercializăm produsele, mai puţin sfecla de zahăr, pentru care avem un contract prestabilit anterior începerii culturii. Munca efectivă a fermei nu este o problemă, deoarece avem utilaje foarte performante, care în 24 de ore acoperă o suprafaţă foarte mare. În schimb, avem problema distrugerilor provocate de animalele sălbatice, în special cele provocate de mistreţi şi căprioare. Pentru noi e o problemă

foarte mare, deoarece pagubele produse sunt imense. De asemenea, mai avem şi daunele provocate de unii locuitori, care nu cultivă, dar culeg ceea ce cultivă alţii, sub privirile nepăsătoare ale autorităţilor”, povesteşte administratorul fermei Klaus Agrar. În ceea ce privește aşteptările sale pentru anul 2014, fermierul mărturiseşte că înfiinţarea unei burse a cerealelor ar fi un demers aşteptat de toţi agricultorii din România. „Aşteptările pentru anul 2014 sunt să continuăm retehnologizarea fermei şi, din partea statului, demararea unei burse a cerealelor în România. Reală. Spun asta deoarece în anul 2013 principala problemă pe care am avut-o a fost desfacerea, preţul foarte mic oferit de marii comercianţi. O bursă a cerealelor în România ar fi cea mai mare dorință a noastră. O aştept şi cred că nu sunt singurul fermier din România care aşteaptă acest lucru…”, conchide Valentin.

„

Bazele asocierii cu fraţii mei s-au pus acum 15 ani şi de atunci mergem pe aceleaşi principii. Nu am avut niciodată neînţelegeri şi treaba merge foarte bine. În 1997 am pornit cu 100 de hectare şi, pe măsură ce am mărit suprafaţa, nu am mărit numărul de angajaţi, ci am modernizat ferma cu utilaje performante. Nu muncim opt ore pe zi, ci „zi-lumină”, cât e nevoie. Nu muncim după program, ci muncim ca să terminăm treaba”

Maschio Gaspardo România construieşte o poveste de succes în agricultură pentru toţi partenerii săi Cel mai mare producător de utilaje agricole din România, MASCHIO GASPARDO ROMÂNIA este o poveste de succes „made in Romania” construită de la zero de Mirco Maschio, un om de afaceri italian, care a ştiut să combine experienţa şi activitatea unui grup mondial cu expertiza şi resursele româneşti. Înfiinţat în 2003, MASCHIO GASPARDO ROMANIA este în prezent cel mai mare producător de utilaje agricole din România şi cel mai mare exportator de utilaje agricole de pe piaţa locală. Peste 45% din producţia companiei este absorbită de piaţa internă, cu ajutorul unei reţele naţionale de cca 50 de dealeri, care îi permite acoperirea întregului teritoriu al României, atât pentru distribuţia de utilaje, cât şi pentru cea de piese de schimb sau service. MGR face parte din grupul Maschio Gaspardo Unigreen, lider la nivel mondial în domeniul producţiei de utilaje agricole de mare precizie pentru arat, semănat, arhitectură peisageră, producţie de furaje şi recoltare (cultivatoare rotative, grape puternice, semănători de precizie, semănători de cereale, echipamente combinate cultivator-semănătoare, maşini de tuns iarba şi echipament pentru lucrări minime). Societatea din România este una dintre unităţile de producţie ale grupului şi fabrică echipamente agricole de mici dimensiuni care nu se mai produc în celelalte uzine ale grupului. Unele utilaje au fost dezvoltate special pentru a răspunde nevoilor fermierilor din România şi specificului solului de aici, prioritatea Maschio Gaspardo fiind investiţia în dezvoltarea de tehnologii noi.

MASCHIO GASPARDO ROMANIA S.R.L.

Strada Înfrăţirii, 155 | 315100 Chişineu-Criş Arad | România +40 257 307030 +40 257 307040 info@maschio.ro

Utilaje create special pentru nevoile fermierilor români Investiţia a pornit de la zero, prin cumpărarea unei hale goale la Chişineu-Criş. Mirco Maschio a pus pe picioare întregul proiect şi a construit fabrica, transformând-o în 10 ani de muncă în cel mai mare producător de utilaje agricole din România, cu o cifră de afaceri în creştere constantă, care a ajuns în 2013 la aproape 31 de milioane de euro. „România are un potenţial agricol uriaş, însă pentru a-l valorifica optim, ea are nevoie de câteva lucruri. Un element cheie în acest sens este mecanizarea, utilizarea unor tehnologii avansate care să permită fermierilor să obţină maximum de la pământul lor, la cele mai bune preţuri. Am investit in dezvoltarea unor tehnologii noi, adaptate specificului solului românesc, pentru a putea sa îi facem pe clienţii noştri parte din povestea noastră de succes. Iar această ofertă ne face diferiţi pe piaţa locală: răspundem unor nevoi concrete, la preţuri competitive şi inovăm în permanenţă. Inovaţiile noastre îl ajută pe client săşi reducă consumul de combustibil, sa reducă poluarea, să reducă eroarea umană, să scadă costurile de producţie, să aibă o viteză de lucru ridicată etc.”, a declarant Mirco Maschio, administratorul general al fabricii. În prezent, societatea deţine o supra-

Mirco Maschio, administrator general Maschio Gaspardo România

faţă de 78.627 mp din, care 12.026 mp suprafaţă acoperită şi are 260 angajaţi. Capacitatea de producţie a ajuns în 2013 la 2.225 utilaje, iar pentru 2014 este estimată la 2.500. Grupul este format din 11 mari centre de producţie, 9 sedii in Italia (Maschio SpA, Gaspardo SpA, Terranova, Unigreen Portogruaro si Unigreen Regio Emilia, Unicka, Moro, Feraboli, Visini, Primis) şi 3 sedii productive în străinatate (România, China şi India) şi este prezent în toată lumea prin filiale comerciale din Franţa, Spania, Germania, Polonia, Ucraina, Turcia, Rusia, America de Nord, China, India, România, Georgia şi Iran.

supliment Transilvania Business

Fabrica Maschio Gaspardo România de la Chișineu-Criș, Arad

Oferte speciale în 2014 la semănătorile de precizie, model

MG România are oferte speciale în 2014 la semănătoarea pneumatică de precizie MT cu cadru fix, cu precizie de semănat, asigurând garanţie 3 ani, preţ special şi livrare imediată. Firma dispune de un stoc suficient pentru toate regiunile din ţară. Variantele care sunt la promoţie în acest an sunt MT 6R cu sistem de fertilizare (capacitate buncăr de fertilizare 2 × 280 litri) şi MT 8R cu sistem de fertilizare (capacitate buncăr de fertilizare 4 × 160 litri). Tot la ofertă există şi semănătorile pneumatice de precizie Gaspardo, model MT BBP (Big Bag), cu bazin unic de fertilizare de 1.000 l (MT 6R BBP şi MT 8R BBP). Semănătoarea pneumatică de precizie „MT” este o maşină polivalentă, ideală pentru însămânţarea de precizie, indicată pentru orice tip de sămânţă, dar mai ales pentru porumb, floarea soarelui, sfeclă de zahăr şi soia, precum şi pentru orice teren, pregătit sau semipregătit, cu sau fără resturi vegetale. Această semănătoare este realizată în mai multe variante, pornind de la 4 rânduri şi mergând până la 12 rânduri şi poate fi folosită şi pe terenurile unde s-a aplicat tehnica minimei prelucrări a solului. Pentru fiecare semănătoare MT cumpărată la un preţ de ofertă, Euralis te răsplăteşte cu un sac de seminţe de floarea soarelui (ES CANDIMIS CL +). Semănătorile MG România pot fi echipate şi cu monitoare: - Monitorul MCE 6000 pentru varianta MT 6R şi MCE 12000 pentru varianta MT 6R si MT 12R, care sunt folosite pentru alarmă la controlul semănatului pe rând, determinarea numărului de seminţe pe m2 (densitate semănat), determinarea ariei de lucru parţială sau totală (ha), determinarea distanţei de semănat (cm), media

tuturor rândurilor sau a fiecărui rând activ, posibilitatea de montare a unui dispozitiv de eliminare a unui rând, montare senzor viteză de lucru; - Monitorul V1200 folosit pentru toate variantele MT şi care este folosit pentru alarmă control semănat pe un rând şi numărarea hectarelor lucrate.

Transavia vrea să câştige pariul cu agricultura

Transavia, cel mai important producător de carne de pasăre din România, a început în 2011 investiţii provocatoare în agricultură, compania propunându-şi să producă cerealele pentru fermele proprii şi să îşi asigure astfel independenţa. Transavia a înfiinţat în 2011 divizia vegetală, prin care se asigură produ-

Compania îşi propune să cultive peste 15.000 de hectare în 2014

cerea în sistem propriu a cerealelor folosite la hrana păsărilor, o premieră în rândul marilor producători de carne de pui în România. Compania a dorit astfel, potrivit directorului ge neral Ioan Popa, să aibă un control total al lanţului de producţie. În prezent, divizia vegetală Transavia cuprinde patru ferme vegetale: la Şpring şi Ciuguzel (judeţul Alba) şi la Aiton şi Sâmboleni (judeţul Cluj). Ioan Popa recunoaşte că pariul privind investiţiile în agricultură nu este uşor de câştigat în România, în condiţiile în care o companie care investeşte în acest domeniu se confruntă cu numeroase şi diverse probleme. „Efortul cultivării celor 10.000 de hectare este, insă, mai mult decât o provocare - pe lângă faptul că arendarea presupune luarea în exploatare a unor terenuri agricole devenite pârloagă şi repunerea lor în circuitul agricol, în arealul central transilvănean ne confruntăm şi cu problema fărâmiţării terenurilor, transhumanţa animalelor”, a precizat Popa. Potrivit omului de afaceri, pentru 2014, ţinta este cultivarea a peste 15.000 hectare de teren agricol, pentru asigurarea în proporţie de 100% a necesarului de cereale pentru hrana păsărilor, precum şi înfiinţarea de noi culturi agricole. Planul de investiţii pentru 2013 a cuprins alocarea de fonduri pentru modernizarea a trei ferme de creştere păsări, un depozit frigorific de carne, achiziţionarea de maşini transport marfă şi utilaje agricole pentru fermele vegetale.

„Produsele Transavia provin dintr-un sistem de producţie complet integrat, de la bob la furculiţă, de aceea am înfiinţat acum doi ani o divizie vegetală pentru a produce cerealele în regim propriu”, a mai spus Ioan Popa, directorul general Transavia. Potrivit acestuia, pe lângă un control strict al lanţului integrat de producţie, obţinerea unor recolte în regim propriu cu un preţ mai bun decât cel de pe piaţă garantează un profit consistent.

2013 - cel mai bun an din istoria Transavia Transavia a avut anul trecut cele mai mari performanţe economice din istoria companiei, obţinând cel mai mare profit, cea mai mare cifră de afaceri şi producând cea mai mare cantitate de carne. Directorul general al Transavia, Ioan Popa, afirmă că 2013 a fost atât un an cu performanţe economice importante, cât şi un an în care compania a derulat un program investiţional extrem de ambiţios. „În anul 2013 am obţinut cea mai mare cantitate de carne, cifră de afaceri şi profit din istoria companiei. Am realizat parametri tehnici excepţionali, recunoscuţi şi pe plan internaţional prin premiul Aviagen oferit pentru cel mai bun sector de reproducţie păsări din Europa” a spus Ioan Popa.

SuplimenT TRAnSilvAniA BuSineSS

Transavia, liderul pieţei cărnii de pasăre din Romania, îşi extinde afacerile în agricultură şi îşi propune să cultive în acest an peste 15.000 de hectare pentru a produce cereale. Compania a avut în 2013 cel mai bun an economic din istoria sa şi a înregistrat cel mai mare profit, cea mai mare cifră de afaceri şi cea mai mare producţie. de Dan Lungu

Potrivit omului de afaceri, Transavia a implementat în ultimii 3 ani, începând cu 2010, un amplu program investiţional de peste 30 milioane euro. În 2013, suma bugetată pentru investiţii, de 8 milioane euro, a fost suplimentată cu 5 milioane de euro pentru achiziţionarea de utilaje şi maşini agricole pentru extinderea diviziei vegetale în judeţele Alba şi Cluj. În ultimii 7 ani, Transavia a investit peste 60 de milioane de euro, urmând cele mai înalte standarde de performanţă în producerea cărnii de pui în România. Ioan Popa a adăugat că cifra de afaceri realizată de grupul de firme Transavia a depăşit anul trecut 135 milioane euro, însă valoarea companiei este mult mai mare. „Transavia înseamnă azi cel mai mare producător de carne de pasăre din România, cu un volum anual de 55.000 tone. Şi pentru anul în curs, cifra de afaceri şi profitul brut vor fi în creştere faţă de anul trecut” a spus Popa.

Investiţii în imagine şi în consolidarea brandului Transavia a investit în 2013 şi în imaginea companiei, prin susţinerea unei campanii media pentru consolidarea brandului comercial Fragedo. Campania TV „Întoarcerea la natural Din natură, pentru viitor” este prima

acţiune de acest gen din 2008 şi s-a axat pe promovarea unui produs care se adresează „consumatorilor care au un stil de viaţă sănătos şi activ”. Campania derulată sub sloganul „Cu încredere, pentru viitor” a subliniat, potrivit reprezentanţilor companiei, calitatea produselor Fragedo, consolidând astfel promisiunea de „Well Made in Romania”. Lansat pe piaţă încă din anul 2006, brandul Fragedo prezintă sortimente proaspete din carne de pui. Pentru 2014, Transavia are în vedere consolidarea poziţiei de lider pe piaţa românească a cărnii, consolidarea situaţiei financiare şi creşterea profitabilităţii. „Vom continua campania educaţională în şcoli şi vom lua în considerare şi combaterea campaniilor publicitare nereale privind carnea de pui“, afirmă Ioan Popa.

Transavia – lider naţional în producţia de carne de pui Compania Transavia a fost înfiinţată în 1991 în judeţul Alba şi este în prezent unul dintre cei mai importanţi producători de carne din România, cu o producţie de peste 55.000 tone de carne de pasăre în fermele proprii de creştere din cinci judeţe transilvănene (Alba, Cluj, Sibiu, Brașov, Harghita). Toate produsele sunt realizate în conformitate cu normele de calitate

internaţionale, sub controlul autorităţilor sanitar-veterinare şi de mediu, iar in anul 2006 compania a primit distincţia de furnizor al Casei Regale a României. Compania deţine 15 ferme de creştere pui de carne, două ferme de reproducţie şi două staţii de incubaţie, o fabrică de nutreţuri combinate, două abatoare performante de industrializare a cărnii şi o fabrică de procesare a cărnii, precum şi patru ferme vegetale. Din toamna anului 2007, Avicola Braşov, unul dintre producătorii cu tradiţie pe piaţa românească, face parte din grupul Transavia. Produsele Transavia deţin certificările IFS (International Food Standard) şi BRC (British Retail Consortium). Potrivit reprezentanţilor companiei, cei 23 de ani de activitate pe piaţa avicolă din România atestă calitatea incontestabilă a companiei Transavia ca lider de piaţă. Produsele Transavia sunt prezente pe piaţa internă în procent de 75% în marile lanţuri de retail prin brandurile Fragedo şi Papane. Transavia este prezentă şi pe piaţa internaţională, prin exporturile realizate în ţări din Comunitatea Europeană, printre care Marea Britanie, Franţa, Spania, Croaţia, Ungaria, Bulgaria, Estonia. Fondatorul şi directorul general este dr. ing. Ioan Popa, arhitectul celei mai performante companii cu sistem integrat de creştere, procesare şi comercializare a produselor din pui din România. Compania are în prezent peste 1.500 de angajaţi.

Ioan Popa:

Agricultura poate fi rentabilă, dar totul depinde de management Directorul general al companiei Transavia, Ioan Popa, susţine, într-un interviu pentru Transilvania Business, că agricultura este un domeniu care poate fi rentabil în România, însă rezultatele depind foarte mult de management. Potrivit acestuia, Transavia a investit 20 de milioane de euro în agricultură şi va continua să investească alte 5 milioane de euro în acest an. TB: Cât a investit Transavia în divizia vegetală şi de ce a luat decizia de a investi în agricultură? Cât a investit în utilaje, silozuri sau în cumpărarea de teren? Ioan Popa: Transavia a investit până acum în divizia vegetală 20 de milioane de euro şi în 2014 vom mai investi încă 5 milioane de euro. Ţinta noastră este pentru acest an cultivarea a peste 15.000 hectare de teren agricol, pentru asigurarea în proporţie de 100% a necesarului de cereale. TB: Cum este piaţa cerealelor şi furajelor din România? Cât de mult afectează fluctuaţia preţului activitatea companiei? Ioan Popa: Fluctuaţia preţului materiilor prime, respectiv a cerealelor, afectează activitatea unei companii în primul rând pentru că nu poţi realiza previziuni de durată constantă, nici în privinţa nivelului de producţie şi nici a profitabilităţii acesteia. Creşterile exagerate de preţ din ultima perioadă afectează grav activitatea economică, există o mare presiune pe costurile de producţie şi limitează profitul sau chiar îl anulează. În ceea ce priveşte Transavia, am fost atenţi la acest capitol şi achiziţionăm cereale la preţuri bune în momentul recoltării, astfel încât ne asigurăm o marjă de profit. TB: De ce cantitate de furaje are nevoie Transavia pe an şi când va reuşi să îşi asigure independenţa totală? Ioan Popa: Consumăm 100.000 tone de furaje combinate pe an, din care 65.000 tone reprezintă cerealele. Este posibil ca din acest an să ne asigurăm necesarul din producţia proprie, în si-

tuaţia în care vom avea un an agricol normal. Dintotdeauna, de la înfiinţare şi până azi, Transavia şi-a produs singură furajele, iar de 3 ani ne producem şi o parte importantă din componentele furajere, respectiv cerealele. TB: Ce înseamnă producerea furajelor şi cerealelor pentru calitatea produselor Transavia? Ioan Popa: Producerea furajelor folosite înseamnă, până la urmă, controlul asupra calităţii materiilor prime. Procesul de fabricaţie a hranei păsărilor este o verigă foarte importantă în procesul de producţie şi astfel putem urmări trasabilitatea producţiei de carne. TB: Ce înseamnă să îţi produci singur furajele, ca şi rentabilitate sau economie? Ioan Popa: Diferenţa dintre a-ţi produce singur furajele şi a le cumpăra

de la alţii este una majoră! Această diferenţă se regăseşte în următoarele componente: calitatea furajelor fabricate, preţul acestora, raportul calitate-preţ şi rentabilitatea. În situaţia în care cumperi furajele de altă societate, diferenţele de preţ ar fi cu aproximativ 35% mai mari. Obţinerea unor recolte în regim propriu cu un preţ mai bun decât cel de pe piaţă garantează un profit foarte benefic. TB: Poate fi rentabilă agricultura în România? Ioan Popa: Din punctul meu de vedere, nu trebuie să existe în viaţa economică a unei ţări nicio activitate nerentabilă. Ca şi în alte ramuri de activitate, eu nu clasific o activitate economică pe principiul rentabil sau nerentabil, mai degrabă putem vorbi de management rău sau bun. Orice activitate poate fi rentabilă, dacă este condusă de cine trebuie.

supliment Transilvania Business

Creșterea continuă a numărului de studenți și a veniturilor USAMV de Codrin Pârcălab Rectorul Doru Pamfil din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) a prezentat, la finele lunii martie, raportul de activitate aferent anului precedent. Raportul, care urmează să fie înaintat Ministerului Educației Naționale, trebuie să acopere 14 puncte - programele de studiu, activitatea studenților, practica studenților, inserția profesională, situația profesională a cadrelor didactice, infrastructura și activitatea de cercetare, prestigiul profesional, relațiile internaționale, asigurarea calității, autoevaluarea, situația eticii universitare, situația financiară, precum și un raport privind utilizarea regiei cercetării și situația investițiilor.

Situația programelor de studiu a rămas neschimbată din 2012, când existau 25 de secții pentru nivel licență zi și opt secții pentru învățământul la distanță, două secții la frecvență redusă și 22 de masterate. Când vine vorba de situația locurilor la admiterea din anul precedent, USMAV a primit 35 de noi locuri bugetate, ajungându-se la 895. Față de anul 2012, când existau doar 253 de studenți înscriși la taxă, în scădere foarte abruptă față de anii anteriori, anul 2013 a adus pentru universitate cu peste 100 de studenți mai mult pe aceste locuri, adică 366. Targetul propus pentru locurile cu taxă este de 500 de studenți. Rectorul USAMV a declarat, în cadrul raportului de activitate, că instituția și-a atins unul dintre scopuri, acela de a avea 6.500 de studenți. „Cel mai îmbucurător lucru în ultimii ani este creșterea continuă a numărului de studenți, iar anul acesta am reușit să ne atingem unul dintre scopuri, acela de a avea 6.500 de studenți. Importantă este calitatea și trebuie reținut un lucru, obiectivul nostru este această calitate, nu trebuie să trecem studenții cu orice preț numai ca să avem un buget cât mai bun, pentru că pe termen lung acest lucru ne poate

compromite. Stăm foarte bine în ceea ce privește promovabilitatea, anul 2013 fiind un an bun din acest punct de vedere, cu un procent de 90,3%, cu 773 de absolvenți la nivel licență, fiind primul an în care depășim cifra de 90%”, a declarat Pamfil. Inserția pe piața muncii este un foarte bun indicator pe care Ministerul Educației Naționale îl cere și asupra căruia merită reflectat în cazul universităților. USAMV a desfășurat un sondaj în această privință, pentru a se observa ce s-a întâmplat cu studenții care au absolvit anul trecut și cu cei care au absolvit acum trei ani. S-a observat că absorbția imediat după licență este de 84%, 15% fiind șomeri, dar 41% își continuă studiile. După trei ani de zile crește angajabilitatea în domeniu, care aproape că se dublează, iar în alte domenii decât cel pecare s-au specializat studenții aproape că se triplează. A fi masterand crește șansele de angajare imediat după primul an, doar 15% din ei își continuă studiile cu un alt masterat sau un doctorat, iar 41% dintre ei se angajează în domeniu. După trei ani de studiu, doar 5% sunt șomeri,dar aproape jumătate evoluează în alt domeniu decât cel în care s-au specializat la masterat. USAMV se mândrește cu acest procent de 5%

șomeri, fiind o cifră în media regiunii Cluj în ceea ce privește șomajul.

Bugetul de venituri și cheltuieli În raportul de activitate făcut de Doru Pamfil, rectorul USAMV, se precizează că bugetul pe 2013 a fost mai mare decât în anul precedent, că s-a cheltuit mai mult și că au fost venituri mai mari. Veniturile, în total 82 milioane de lei, au avut un plus de 10 milioane lei față de 2012, 44,5% din venituri fiind de la buget, iar restul din venituri proprii. Veniturile totale sunt compuse din finanțări de bază, cu 28 milioane de lei, din venituri proprii, din cercetare, care a scăzut față de anul precedent, din finanțări europene, fonduri cu o creștere substanțială și venituri din resurse proprii. Cheltuielile au mers în special pe salarii, 32,47% din buget, în timp ce 22% au luat calea cheltuielilor materiale, iar aproape 37% au mers în fonduri europene. Salariul brut față de 2010 a crescut cu 37%, iar plata cu ora a crescut, la rândul său, cu 55%.

Periplul „bobocilor” pe la fermierii din Transilvania

Conf. Dr. Vasile Cighi,

Prodecan USAMV Cluj-Napoca În perioada 1-5 octombrie 2013, tinerii „boboci” de la specializările Zootehnie, Biotehnologii şi Acvacultură, sub îndrumarea unor cadre didactice cu multă aplicaţie practică - prof. Mihai Gheorghe, prof. Vasile Miclea, conf. Vasile Cighi, conf. Stelian Dărăban, asist. Mihai Bența şi asist. Bogdan Vlaic - au efectuat deplasări zilnice la exploataţii agro-zootehnice private din judeţele Alba, Bistriţa Năsăud, Cluj şi Mureş. La Aiud, în judeţul Alba, studenţii au luat cunoştinţă cu materialul biologic taurin specializat în direcţia producţiei de lapte, cu o exploataţie agro-zootehnică privată care îşi desfăşoară activitatea sub îndrumarea unui inginer zootehnist, absolvent de Cluj – Traian Florea. Acolo au avut prilejul să cunoască „pe viu” activitatea specifică cu principalele elemente care stau la baza organizării şi coordonării fluxului de hrănire, întreţinere, îngrijire şi exploatare a vacilor de lapte. După o scurtă lecţie de agrotehnică, predată de prof. Mihai Gheorghe la marginea tarlalei, acolo unde se zămislea viitoarea recoltă, grupul de studenţi a fost întâmpinat de către ing. Dan Roșca la crama dânsului, de acum

un popas devenit de tradiție pentru grupurile de studenți. În judeţul Bistriţa Năsăud, studenţii au fost aşteptaţi şi primiţi la ŞieuOdorhei de către ing. Daniel Țărmure, administratorul unei ferme de 1.000 de capete de vaci de lapte de rasă Holstein. La această fermă, medicul veterinar Călin Măierean a prezentat studenţilor aspecte interesante legate de controlul gestaţiei şi de metodele de însămânţare artificială a vacilor, iar unii dintre ei au putut chiar să se familiarizeze practic cu tehnicile specifice de lucru. Pe raza comunei Lechinţa, la „LechLacto Lechinţa” studenţii au vizitat o „bijuterie” de fabrică modernă pentru prelucrarea laptelui - mijloc sigur de sporire a eficienţei muncii în zootehnie şi în acelaşi timp de asigurare a calităţii produsului pe filiera de trasabilitate. Popasurile făcute la ferma de ovine de la Lechinţa, S.C. „Hiparion”, proprietatea ing. agronom Vasile Petrican şi la cea a ing. mecanic Ovidiu Ciuruș, profilată pe îngrăşarea taurinelor S.C. „Impex S.R.L.”, au avut darul să-i facă pe tinerii studenţi să înţeleagă că munca spre bunăstarea animalelor

presupune responsabilităţi manageriale şi nu de puţine ori numeroase sacrificii. Pe raza judeţului Cluj, vizitele făcute în comunele Bonţida, Jucu şi Cojocna au avut darul să familiarizeze studenţii cu activităţile specifice altor sectoare de profil. După vizitele făcute la firmele „Riella” și „Tehnofavorit”, furnizoare de instalaţii şi echipamente agro-zootehnice, tinerii studenţi au poposit pe rând la Răscruci, Jucu şi Gădălin. La Răscruci, la firma „Seradria” au avut prilejul să facă cunoştinţă cu activitatea specifică dintr-o exploataţie de îngrăşare a ovinelor, iar la Jucu au vizitat herghelia şi ferma de vaci de lapte, proprietatea S.C. „Modern Farm”. La Gădălin, studentii au avut posibilitatea să cunoscă o forma de activitate agro-zootehnică si de procesare integrată. Intâmpinaţi la ferma particulară de vaci de economistul Ionuţ Oprița, trecând prin moară, s-a ajuns în sectorul de panificaţie, unde li s-a oferit studenţilor posibilitatea să deguste pâine caldă, rumenită în brutăria proprie. La Cojocna, cadrele didactice le-au prezentat tinerilor „boboci” Ferma Didactică şi Experimentală a USAMV - o

supliment Transilvania Business

Ferma Hiparion Lechinta

unitate revigorată constructiv care, pe lângă suprafaţa agricolă aferentă, dispune de sectoare de creştere şi exploatare a vacilor de lapte, a ovinelor, suinelor şi păsărilor. Aceasta reprezintă chiar unul dintre Centrele de practică, în care studenţii se vor reîntoarce pe parcursul anilor de studiu.

Ferma Agrocarmolact

Ultimul popas făcut cu prilejul derulării Programului de iniţiere practică a studenţilor de anul I a fost în judeţul Mureş. La „Semtest BVN” Târgu Mureș, ing. zootehnist Valer Sician, directorul unității, s-a simţit onorat de prezenţa tinerilor studenţi, oferindu-le informaţii privind preocupările societăţii şi o interesantă „Paradă a taurilor” de înaltă valoare genetică.

Pregătirea practică asigurată la Facultatea de Zootehnie și Biotehnologii, care se intersectează benefic cu cea ştiintifică de specialitate, constitue premise certe pentru formarea viitorilor specialişti. Considerăm că deplasările făcute de către „bobocii” Facultăţii de Zootehnie şi Biotehnologii în cele 4 judeţe ale Transilvaniei la începutul drumului de student şi-au atins scopul, acela de a cunoaşte locuri, fapte şi oameni exponenţiali pentru profesie şi le vor fi de folos totodată în stabilirea de modele pentru viitoarele ferme.

Soluții și parteneri din Transilvania

- Lunar, 90 de pagini, oportunități de afaceri - Interviuri exclusive, analize, studii de caz - Coverstory-uri exclusive corelate cu evenimente și investiții cheie - Promovarea dvs. la cele mai importante târguri, expoziții și forumuri - Oportunități de promovare online - Tendințe și recomandări internaționale

abonamente@zirkonmedia.ro

Tel: 021.255.1800 Fax: 021.255.1866

Abonează-te cu 250 ron/an

USAMV Cluj-Napoca, școala specialiștilor transilvăneni de Codrin Pârcălab

Agricultura a fost şi este unul dintre cele mai importante sectoare de activitate ale economiei autohtone, iar pregătirea specialiștilor în acest domeniu este de o importanță reală. În ţară există cinci universităţi specializate în această activitate, Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară – Bucureşti, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV)Cluj-Napoca, Universitatea de Ştiinte Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” Iași, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din Timişoara şi Universitatea Ecologică din București. Și învățământul preuniversitar pregă tește specialiști în domeniu. În judeţul Cluj există două licee cu clase axate pe învățământ în domeniul agricol - Liceul Tehnologic Alexandru Borza din Cluj-Napoca şi Colegiul Emil Negruţiu din Turda.

USAMV, fruntea învăţământului agricol din Transilvania USAMV Cluj-Napoca are în structura sa cinci facultăţi, Facultatea de Agricultură, Facultatea de Horticultură, Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii, Facultatea de Medicină Veterinară și Facultatea de Ştiinţa şi Tehnologia Alimentelor. În cadrul Facultăţii de Agricultură există cinci specializări, respectiv agricultură şi agricultură cu predare în limba franceză, montanologie, exploatarea mașinilor şi instalaţiilor pentru agricultură şi industrie alimentară, biologie şi ingineria şi protecţia mediului în agricultură. La rândul său, Facultatea de Horticultură are șapte specializări la nivelul licenţei. În anul universitar 2013-2014, numărul de studenţi pentru Facultatea de Agricultură, la licenţă, este de 567 cu buget şi 52 la taxă în învățământul la zi, iar la distanţă sunt 171 de locuri. Pentru master există 248 de locuri la buget şi 26 la taxă. La Facultatea de

Horticultură, la nivel licenţă există la zi 1.123 de studenţi la buget şi 285 la taxă, 112 învăţând la distanţă, iar la masterat sunt 339 de studenţi la buget şi 16 la taxă. La Facultatea de Zootehnie si Biotehnologii, numărul de studenţi la licenţă, locuri la buget, sunt 490, iar 26 la taxă, având la învățământul la distanţă 65 de studenţi, iar la masterat 115 la buget şi 9 la taxă. Facultatea de Medicină Veterinară are înscrişi la licenţă 930 de studenţi la buget şi 291 la taxă, neexistând secţii de învăţământ la distanţă şi masterat. Facultatea de Stiinţa şi Tehnologia Alimentelor are pentru nivel de licenţă 400 de studenţi la buget şi 152 la taxă, învăţâmânt la distanţă 76 de studenţi, iar înscrişi la masterat sunt 178. Există 17 cursuri postuniversitare oferite de Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, din care, cele mai multe sunt de la facultatea de agricultură, 9 la număr, managementul fertilizanţilor, testarea şi diagnosticarea echipamentelor pentru tratamente fitosanitare, managementul proiectelor de dezvoltare rurală, analiza indicatorilor edafici agroproductivi şi monitoringul stării de calitate a solurilor, tehnologii optimizate în domeniul plantelor medicinale, custozi, rangeri, arii protejate şi fond cinegetic, agricultură ecologică, managementul producţiei integrate a culturilor leguminoase din spaţii protejate în sistem ecologic şi utilizarea erbicidelor în relaţie cu bunele parctici agricole şi de mediu.

Practica, mama învăţăturii Toţi studenţii şi masteranzii cu program la zi sau la distanță au obligaţia de a desfăşura activităţi practice pentru consolidarea cunoştinţelor teoretice şi pentru formarea abilităţilor, spre a le aplica în concordanţă cu specializarea pentru care s-au înscris la USAMV Cluj. Durata şi perioada stagiului de practică poate fi de minimum o săptămână și de maximum 12 luni calculate pe parcursul întregului ciclu de studii de licenţă sau de masterat. Perioada de desfăşurare a stagiului de practică poate fi cuprinsă atât în cursul anului universitar, cât şi în perioada vacanţelor universitare. Pentru specializările care implică perfecţionarea şi confirmarea practică a pregătirii profesionale, vor fi prevăzute stagii de practică în unităţile de profil ale partenerilor de practică - şcoli din învăţământul preuniversitar, unităţi de cadastru, unităţi economice cu profil agricol etc. atât din ţară cât şi din străinătate, respectiv ţările membre U.E. USAMV are, din 2012, un program de finanțare a practicii studentilor de la Facultățile de Agricultură, Știința și Tehnologia Alimentelor, Zootehnie și Biotehnologii, Horticultură și Medici nă Veterinară, fiind finanţat prin pro gramul POSDRU, având ca obiectiv creșterea gradului de inserție pe piața muncii de profil a absolvenților prin îmbunătățirea aptitudinilor și compe tențelor solicitate de mediul economic.

supliment Transilvania Business

Mioriticul, cel mai bun prieten al românului Oliviu Florian Secară, student la Facultatea de Medicină Veterinară, USAMV Cluj-Napoca

Din negurile vremii, alături de om a stat întotdeauna câinele, care i-a fost tovarăş şi sprijin în cele mai grele încercări. Câinele este singurul animal ce descinde dintr-o fiară și care a fost îmblânzit prin metode ce se bazau pe afecţiune, respect şi simpatie reciprocă (om-lup/câine), şi nu prin cele care se bazau pe profit. Câinele ciobănesc a fost alături de evoluția noastră ca popor încă din negurile timpului.

România deţine, protejează şi dezvoltă în momentul actual patru rase endemice de ciobăneşti, care s-au format din necesitate şi au rezistat datorită calităţilor lor: Ciobănescul Românesc Mioritic, Ciobănescul Românesc Carpatin, Ciobănescul Românesc de Bucovina şi Ciobănescul Românesc Corb. Aceste rase sunt diferite între ele, iar Ciobănescul Mioritic iese în evidenţă prin roba sa lungă şi bogată, cu aspect lânos. Deşi prezenţa strămoşilor acestor câini şi a ciobăneştilor actuali pe meleagurile româneşti este atestată de veacuri, găsim îmbucurător faptul că, în ultimul timp, se observă o preocupare accentuată în legătură cu viitorul acestor comori naţionale. În acest sens, s-au făcut eforturi şi paşi importanţi în drumul spre omologarea internaţională încă din epoca interbelică şi s-au continuat cu toată perioada care a urmat după anul 1981. În sfârşit, în 2005 s-a concretizat strădania crescătorilor şi pasionaţilor de Mioritic şi a Asociaţiei Chinologice Române, precum şi a „Mioritic Club din România” şi a comisiilor special concepute. La data de 13.07.2005, rasele Ciobănesc Românesc Mioritic şi Ciobănesc Românesc Carpatin au fost recunoscute provizoriu pe plan internaţional de către Federaţia Chinologică Internaţională (FCI), urmând ca după scurgerea celor 10 ani de selecţie şi de stabilizare a raselor, acestea să fie reexaminate şi, dacă totul este în parametri normali, să fie recunoscute definitiv. Această reexaminare şi recunoaştere definitivă ar putea fi obţinută mai devreme, cu ocazia Campionatului European de la Bucureşti, ce se va desfășura

în această toamnă, în 5-7 octombrie. Pentru ca acest lucru să se întâmple, este nevoie de prezenţa unui număr cât mai mare de exemplare de calitate, astfel că toţi cei care sunt dispuşi să facă un minim de efort în acest sens pot accesa www.ach.ro pentru o informare completă în vederea participării la Campionatul European. Competiția continentală va fi precedată de circuitul „Euromania”, cu startul la Târgu Mureş, în cadrul deja consacratului „Dracula Golden Trophy”. De asemenea, Ciobănescul de Bucovina a fost omologat provizoriu pe plan internaţional în anul 2009, iar Ciobănescul Românesc Corb, fiind la început, a fost omologat naţional şi îşi va urma cursul firesc spre recunoaşterea internaţională.

Mioriticul, feblețea tuturor Ciobănescul Românesc Mioritic se bucură de o popularitate crescută în România, dar şi în afara ţării, graţie aspectului său deosebit şi a caracteristicilor sale psihice. Acest câine a fost selecţionat dintr-o rasă naturală existentă în Carpaţi, principalul motiv fiind utilitatea. Populaţia autohtonă, muncitoare, nu se putea dispensa de aceşti câini ciobăneşti care îi protejau viaţa, avuţia, pământul cultivat, gospodăria şi turmele. Ciobănescul Românesc Mioritic îşi are originea la stână, în păstoritul sedentar şi cel transhumant şi a rezistat valurilor vremii datorită ciobanilor, a condiţiilor economice şi de mediu.

Acest câine plin de nobleţe şi-a îndeplinit sarcinile cu brio, dovadă fiind şi faptul că Mioriticul a reuşit să-şi facă loc în literatura universală, fiind amintit în legende, doine şi balade. De pildă, într-o variantă a unei balade consacrate lui Dobrişan, sunt înfăţişaţi câinii ciobanului bogat: „câini mocani,/câini vlăjgani,/ lăţoşi/ şi miţoşi,/ tare când lătra/zare fremăta,/ când se repezea/ spaima-n om băga/ trei zile şi ceva”.

Descrierea rasei Ciobănescul Românesc Mioritic, cunoscut sub numele vechi de ” barac” sau „baracul mocănesc”, este un câine puternic şi aprig, de talie mare, dar niciodată greoi, e viguros şi spectaculos, robust şi compact. Este de o rusticitate ieşită din comun şi e capabil să impresioneze prin fizic şi temperament. Ciobănescul Mioritic este un câine care se potriveşte spiritualităţii acestor locuri, are o formă şi nişte proporţii naturale care plac chiar şi celui mai exigent ochi. Părul este abundent pe cap şi pe corp, de textură aspră, drept şi lung de minim 10 cm. Blana este alcătuită din 2 straturi, ceea ce îi oferă o foarte bună protecţie termică şi o apărare împotriva elementelor naturii, precum şi o amortizare a eventualelor lovituri primite de la animalele sălbatice. Subpărul este mai dens şi mai suplu, de culoare deschisă.

Ciobănescul Mioritic are un cap masiv cu partea frontală lată, protuberanţa occipitală este proeminentă, craniul este uşor boltit, cu stopul nu prea marcat. Mioriticul posedă o vedere foarte bună, în ciuda faptului că ochii sunt acoperiţi de părul abundent de pe cap. Urechile sunt prinse relativ sus şi au forma literei “V” cu extremitatea uşor rotunjită, lungi de 10-15 cm, căzute şi bine apropiate de obraji. Trufa este lată, de culoare neagră, maxilarele sunt puternice, dentiţia completă, muşcătura este în foarfecă, iar ochii sunt expresivi, de mărime potrivită şi oblici; au culoarea alunei sau brun închis; emană calm şi inteligenţă. Botul este un pic mai scurt decât craniul sau cel mult egal cu acesta şi se îngustează progresiv spre vârf. Trupul este de formă dreptunghiulară, cu linia superioară dreaptă şi greabănul mediu marcat. Pe membre, părul este mai scurt. Coada este bine acoperită de păr. Înălţimea pieptului trebuie să fie aproximativ 50% din înălţimea la greabăn. Greutatea unui exemplar variază între 40 şi 65 de kg şi este în raport cu talia; talia ideală la masculi este de 75 cm, iar la femele de 70 cm. În cadrul populaţiei de Mioritic predomină mioriticul alb şi mioriticul alb cu pete gri. Se întâlnesc şi exemplare cu întreaga robă de culoare gri şi exemplare cu marcaje negre pe fond alb. În competiţiile canine sunt apre-

ciate şi căutate exemplarele bălţate cu negru sau gri. Crescătorii de Mioritic lucrează intens la selecţia rasei, iar culorile sunt atent monitorizate. Un aspect mai important la roba mioriticului se consideră a fi raportul dintre păr si subpăr, tinzându-se în final la stabilizarea unei robe care să necesite o îngrijire cât mai rară.

USAMV și cercetarea ciobăneștilor Prin prezenţa sa, Mioriticul exprimă forţă şi vigoare, ţinând la distanţă intruşii. Este un câine vioi şi ager, cu auz fin şi miros selectiv, cu o mişcare uşoară şi o remarcabilă rezistenţă la efort, fiind înzestrat cu o mecanică foarte bună, care îi asigură o acoperire uşoară a terenului, aducând aşadar un plus la capacitatea lui de pază. Ciobănescul Mioritic este perfect adaptat condiţiilor naturale din ţara noastră, este un paznic desavărşit, lucrează bine în condiţii de stres, e rezistent la boli, nu e pretenţios, e relativ uşor de întreţinut şi are calitaţi unice care sunt rodul selecţiei naturale şi a celei empirice făcute de ciobani. Faţă de ceilalţi Ciobăneşti Româneşti, se diferenţiază radical prin aspectul

supliment Transilvania Business

De ce e abonamentul 250 de lei când toată piaţa oferă discount și premii?! Iar preţul de la tarabe e mai mare decât abonamentul livrat acasă ori ca job?! Transilvania Business intră în al cincelea an de existenţă. Vom edita 12 numere de revistă clasică. Minimum 80 de pagini plus coperţi. Din ianuarie 2014 avem suplimentul interior – TB Cultural. Businessul trebuie să sprijine consistent cultura. Se coace vremea elitei economice care să deguste din șansa mecenatului și a sprijinitorului creaţiilor acestui popor. Altă revistă, de fapt. La început 20 de pagini... Ţineţi în mână suplimentul Agro TB, ce va apărea o dată la trei luni, despre pământ, animale, ferme, știinţă, industrie alimentară, truditori, profit agricol etc... Lumea medicală are încredere în redactorii noștri și am acceptat să pășim cu precauţie, dar deciși pe drumul spinos al sănătăţii românilor. Sănătate cu TB. Trimestrial. Măcar 80 de pagini. Ne-am pregătit pentru trei conferinţe naţionale – cum v-am obișnuit, cu anuarele – cataloagele – indexul aferent... Sibiu. Alba Iulia. Timișoara. Și Bucureștii rămân în cărţi...

nească şi va clarifica multe întrebări al căror răspuns încă se lasă aşteptat. Cercetarea va contribui ca piesă de rezistenţă şi la dosarul pentru omologarea internaţională a Ciobănescului Românesc Corb. Comisia Ştiinţifică a FCI a propus ca în viitor omologarea noilor rase să nu se mai facă fără acest studiu.

supliment trimestrial Transilvania Business

12 reviste TB clasice. Cu 12 - TB Cultural interior. Cel puţin 3 Agro TB și 3 Sănătate cu TB. Plus unicatele: Industrializare și Automotive. Parcuri tehnologice, logistice, huburi, clustere, industriale (II). Oglinda Energiei românești. Tot 3. Împreună, toate, susţin, merită un abonament la Transilvania Business! Un an mândru!

ines s

S-au recoltat peste 100 de probe de sânge din toată ţara, iar ADN-ul mitocondrial a fost trimis spre secvenţiat în Olanda. Astfel se construiesc arborii filogenetici şi cu ajutorul unor algoritmi se stabilesc asemănările şi diferenţele dintre rasele româneşti şi alte rase. Acest studiu prezintă importanţă pentru chinologia româ-

Tran bus silvania

exterior – morfologie, lungimea şi textura robei, culoare şi chiar prin încadrarea în Grupa 1 FCI. Ciobănescul Românesc Carpatin este inclus, de asemenea, în aceeaşi grupă, dar deosebirile dintre acesta şi Mioritic sunt mai mult decât evidente. În 2010, s-a demarat un studiu genetic pe rasele de câini ciobăneşti din România, în colaborare cu medicul primar neurochirurg Horaţiu Stan. Acest studiu se intitulează “Caracterizarea la nivel molecular a raselor de câini Ciobăneşti Româneşti” şi reprezintă lucrarea de doctorat a lui Olivier Chakirou. Doctorandul, împreună cu dr. Horaţiu Stan şi echipa sa din cadrul USAMV, de la Catedra de Genetică şi Ameliorare a Animalelor îşi propun să stabilească relaţiile dintre cele patru rase naţionale de ciobăneşti, precum şi relaţiile dintre Ciobăneştii Româneşti şi celelalte rase străine. Pentru aceasta trebuie să se întocmească arborele filogenetic al raselor pentru a observa gradul de înrudire şi posibilii strămoşi comuni. Practic pentru realizarea filogeniei este secvenţiat ADN-ul mitocondrial, care se transmite exclusiv pe linie maternă şi care serveşte în special la studiile de biodiversitate şi filogenie. Acesta este obţinut din probele de sânge recoltate, iar secvenţele sunt introduse în baza de date şi comparate de un soft special cu cele deja existente în banca internaţională de gene şi care aparţin a 150 de rase canine la care s-au efectuat deja studii filogenetice.

Mangaliţa, o rasă redescoperită

Avându-şi originile cu câteva secole în urmă, în regiunea Balcanică, Mangaliţa este o rasă de porci de tip vechi, obţinută din încrucişările porcului Sumadija (din văile Moravia şi Sava) cu porcul Syrmia (din Slavonia). În țara noastră a intrat din Serbia, încă din secolul al 19-lea, pentru prima dată în Transilvania în anul 1833, iar în Oltenia în anul 1860, existând în acea perioadă câteva varietăţi, selecţionate şi crescute de marii moşieri. Conf. dr. ing. Marius Zăhan, USAMV Cluj-Napoca De-a lungul timpului, pe teritoriul ţării au fost prezente toate varietăţile de culoare: blondă, roşie, ”abdomen de rândunică”, neagră şi „baris” („lupie”). Dintre acestea, prezintă o importanţă deosebită pentru noi varietatea roşie, aceasta fiind obţinută în urma încrucişării dintre Mangaliţa blondă şi porcul de Salonta. Acesta din urmă, numit şi „Porcul Roşu”, a fost apreciat şi a câştigat premii la expoziţiile de la Paris (1855) şi Viena (1873), însă, în ciuda acestui fapt, a dispărut ca rasă, fiind absorbit de Mangaliţa în cadrul procesului de formare a varietăţii roşii. Conform specialiştilor, Mangaliţa este considerată rasă autohtonă pentru că se creşte în România de peste 100 de ani, ceea ce nu înseamnă că este o rasă românească, maghiară, sau a oricărei alte naţiuni. Fiind o rasă ce se pretează condiţiilor de creştere extensivă şi având o specializare spre grăsime, s-a bucurat de o mare popularitate în Balcani, fiind răspândită în Ungaria, România, Serbia, Croaţia, Cehia, Slovacia, Bulgaria

şi chiar în Rusia. În acest context, merită să îl cităm pe distinsul prof. univ. dr. Cornel Man, care, într-o lucrare dedicată creşterii şi îngrăşării rasei de suine Mangaliţa, spunea atât de plastic: “Pachetul din traistă, incluzând pâine, slănină de porc Mangaliţa şi ceapă, a fost baza alimentaţiei pentru milioane de lucrători cu coasa, cu sapa ori cazmaua, din România. Nici unul nu a făcut toxiinfecţie alimentară, nu a degenerat biologic, nu a avut cancer, nici gută”.

Cu toate acestea, evoluţia populaţiilor de Mangaliţa a urmat un trend descendent odată cu dezastrele produse de gripa suină din 1895 şi cel de-al doilea război mondial. Concurenţa dură din punct de vedere economic a raselor ameliorate spre producţia de carne a condus aproape la dispariţia rasei Mangaliţa, în anii `70. Caracterizată prin rusticitate şi o deosebită rezistenţă a organismului la boli, frig sau radiaţii solare, se poate exploata pe terenuri neproductive.

supliment Transilvania Business

Nu este pretenţioasă la hrană şi, în sistemul de creştere extensivă sau semi-intensivă, nu necesită proteină de origine animală. Valorifică foarte bine păşunea şi fructele de pădure (ghindă, jir) şi se pretează la creştere extensivă. Carnea obţinută de la rasa Mangaliţa este gustoasă, suculentă şi se pretează foarte bine la prepararea unor specialităţi uscate. Această calitate deosebită a cărnii se datorează perselării şi marmorării, respectiv a prezenţei şi distribuirii grăsimii intramusculare. Chiar dacă afirmaţii de genul „porc fără colesterol” nu pot decât sa ne stârnească zâmbetul, este important să ştim faptul că există un raport favorabil între colesterolul „bun” (HDL) şi cel „rău” (LDL). Ponderea acizilor graşi nesaturaţi (în special a celor polinesaturaţi) este mult mai mare decât a celor saturaţi, iar prezenţa unor cantităţi însemnate de acizi graşi de tipul Omega 3 au condus la supranumele de „porcul-somon” sau „uleiul de măsline cu patru picioare”. Având în vedere calităţile menţionate, reevaluarea rasei relevă noi valenţe economice, menţionând doar cererea reală pentru calitatea acestei cărni pe pieţele unor ţări din UE sau SUA. De la conservarea rasei la dezvoltarea unui adevărat sector economic este o cale pe care nu toţi cei care s-au înrolat la un moment dat au şi reuşit să o străbată. Exceptând Ungaria, restul ţărilor cu tradiţie în creşterea acestei rase (menţionate mai sus) sau fără tradiţie, dar cu interese în ultimii ani (Germania, Austria, Elveţia), sunt încă la nivelul conservării (cu efective în număr mic), căutând pârghiile pentru realizarea unei afaceri. Întorcândune la exemplul Ungariei, observăm că succesul a fost posibil prin efortul comun al multor foruri instituţionale şi private, factori decizionali economici şi politici. Afacerea cuprinde sute de ferme, mii de scroafe de reproducţie şi zeci de mii de porci îngrăşaţi anual, abatoare, o filieră controlată şi coordonată de către asociaţia de crescători de Mangaliţa, de la nivelul genetic al reproducătorilor (cu rolul de a menţine rasa pură) şi până la exportul produselor cu brand-ul „Mangalica”. „Revenind la porcii noştri”, conservarea rasei Mangaliţa în ţară se realizează la Staţiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă din Turda din 1976, an în care unitatea a achiziţionat 20 capete scrofiţe şi 6 vieruşi din gospodăriile populaţiei din judeţul Bihor.

De atunci, unitatea a avut ca scop stocarea in vivo a fondului genetic al rasei Mangaliţa, varietatea roşie, având consemnarea atât a autorităţilor naţionale, cât şi a unor foruri Europene. În ultimii ani, o tentativă de dezvoltare a afacerii a avut-o SC Suinprod SA Roman, jud. Neamţ, unitate de creştere a suinelor care a investit din anul 2000 în creşterea rasei Mangaliţa în sistem intensiv, ajungând la un efectiv matcă de peste 500 de scroafe în 2009. Din păcate, lipsa subvenţiilor în anumiţi ani, blocarea exportului de carne de porc din România spre UE şi criza financiară au contribuit decisiv la imposibilitatea continuării acestui proiect. În ultimii ani, o activitate mai intensă se face simţită în Maramureş, acolo unde anul trecut s-a înfiinţat „Asociaţia Crescătorilor de Porci Mangaliţa” care, împreună cu „Asociaţia producătorilor de produse tradiţionale şi ecologice din Maramureş”, a reuşit să organizeze prima ediţie a „Festivalului Mangaliţa”. Dacă eforturile acestor oameni s-ar fi rezumat doar la acel eveniment, cu siguranţă că ar fi putut fi trecut cu vederea destul de uşor, însă eforturile de promovare au ajuns şi la Cluj, acolo unde specialităţi din carnea de Mangaliţa se pot procura din marile reţele alimentare Cora şi Real (alături de mai vechiul magazinul Delicatese din Polus, unde se comercializează produse din Mangaliţa provenite de la Cefa, jud. Bihor). Un interes tot mai mare pentru crescătorii de mangaliţa din România îl suscită exploatarea în sistemul de creştere în păduri îngrădite sau la păşune. Cu precizarea că astfel de exploataţii pot contribui la dezvoltarea mediului rural, încheiem făcând o invitaţie

tuturor susţinătorilor agriculturii ecologice și ai produselor şi culturii tradiţionale să ia parte la „Festivalul Mangaliţa” de la Baia Mare, care în acest an se va desfăşura în cursul lunii mai, prilej cu care participanţii vor putea să deguste din produsele specifice Mangaliţa şi să se convingă (dacă mai este cazul) de calităţile senzoriale deosebite oferite de această rasă.

Ambalajele antimicrobiene, inventate la USAMV Cluj-Napoca

Toxiinfecțiile alimentare care rezultă în urma consumului de alimente contaminate cu bacterii patogene reprezintă un interes major pentru sănătatea publică. Din păcate, există o creștere dramatică în lume a cazurilor de toxiinfecție alimentară.

Carnea proaspătă și produsele derivate pot fi contaminate cu ușurință cu microbi, iar dacă sunt manipulate și conservate necorespunzător, crește posibilitatea de alterare a produselor prin dezvoltarea microbilor, ceea ce duce la pierderea calității produselor și la generarea problemelor de sănătate. În cadrul Facultății de Știința și Tehnologia Alimentelor din cadrul USAMV Cluj-Napoca a fost realizat un nou concept de ambalaje cu activitate antimicrobiană. Asist. dr. Dan Vodnar, inventatorul acestui produs, susține că „utilizarea de aditivi chimici este percepută de către consumatori ca reprezentând un risc asupra sănătății. Astfel, datorită gradului de conștientizare a consumatorilor vis-a-vis de produsele naturale, a devenit o preocupare majoră utilizarea substanțelor antimicrobiene naturale ca metodă de conservare a alimen-

telor. Ca răspuns la aceste cerințe, tendințele actuale în industria alimentară se referă la dezvoltarea de soluții alternative celor chimice, cu efect inhibitor, în vederea consolidării siguranței alimentare”. Ambalajele dezvoltate de către Dan Vodnar sunt realizate exclusiv pe bază de compuși nontoxici, biodegradabili și biocompatibili, reprezentând o alternativă la ambalajele existente, evitându-se astfel adaosul de aditivi obținuți prin sinteză chimică și interacțiunea acestora cu compoziția produsului. Ambalajul prezintă în mod avantajos eliberarea controlată a substanțelor bioactive extrase din plante cu efect antimicrobian pe o perioadă mai mare de timp și cu acțiune la suprafața alimentului. Această invenție a fost premiată în cadrul Salonului de Inventică Proinvent 2013 cu Diploma de Excelență și Medalia de Bronz.

supliment Transilvania Business

Ce trebuie să știm la înființarea plantațiilor pomicole De prof. dr. Horia Cacovean Prin definiție, pomii fructiferi reprezintă sisteme biologice extrem de complexe, iar pentru a avea o utilizare economică se impune cunoaşterea lor temeinică. Pentru a stabili o tehnologie de cultură corespunzătoare, necesară obţinerii producţiilor maxime, pentru fiecare specie în parte, este necesar cunoaşterea cerințelor edafice (natura solului) și climatice necesare fiecărei specii pomicole. Acțiunea de înființare a plantațiilor pomicole impune investiţii financiare și materiale destul de mari şi pentru o perioadă relativ lungă de timp. O plantaţie de pomi fructiferi se poate înfiinţa numai în zonele în care specia sau soiul de pom cultivat găsește condiţiile optime de creştere şi fructificare. Climatul local, mai ales prin parametrii săi, cum ar fi, lumina, temperatura ridicată şi intensitatea vântului, sporesc procesul de evapotranspiraţie şi prin urmare, nevoile de apă ale plantelor. Suprafețele de teren care nu prezintă anumite cerințe de topoclimat, precum temperatura medie anuală peste 7ºC, amplitudinea termică în intervalul decembrie-februarie inferioară pragului termic de 20ºC, precipitaţii atmosferice, în perioada de vegetaţie mai-iulie, de peste 200 mm (în condiţii de cultură neirigată), se vor exclude ca și folosinţe pomicole. Perioadele optime de plantare a pomilor fructiferi sunt toamna, în lunile octombrie-noiembrie, iarna, doar atunci când temperatura din sol și a aerului este pozitivă, precum și la începutul primăverii, atunci când solul este uscat la suprafață. Relieful terenului, mai ales prin valorile pantelor şi expoziţia terenului, constituie factori limitativi în amenajarea plantaţiilor pomicole. Astfel, sunt excluse de la înfiinţarea plantaţiilor terenurile cu pantă mai mare de 25 %, versanţii expuşi proceselor

de eroziune şi alunecărilor de teren, zonele expuse vânturilor dominante, vârfurile de deal şi văile înguste. Sunt recomandate din acest punct de vedere terenurile plane sau uşor înclinate (cu pantă de 3-5 %), deoarece pe astfel de terenuri se poate folosi toată gama de maşini şi utilaje necesare unei tehnologii moderne. Cele mai favorabile pentru amenajarea de plantaţii pomicole sunt terenurile cu pante de 6-12%, care pot să fie lucrate uşor, dacă sunt uniforme. În zonele dealurilor înalte, cum se caracterizează, în mare parte relieful Depresiunii Transilvaniei, unde clima este răcoroasă, cele mai bune terenuri sunt cele cu expoziţie sudică, sud-estică sau sud-vestică. La altitudini mai mari, cum ar fi cele din dealurile ce fac tranziția spre zona montană, se vor evita expoziţiile nordice, nord-vestice şi nord-estice, mai ales pentru soiurile de pomi care ajung mai târziu la maturitate. Pe terenurile cu expoziţii mai puţin favorabile se plantează arbuşti fructiferi care au cerinţe mai reduse faţă de temperatură şi lumină. Experiența a arătat că, la măr, soiul Jonathan se comportă bine la altitudini mai mari de 300 de metri, în timp ce soiurile Starking delicious şi Golden delicious dau rezultate ceva mai slabe. Adâncimea apei freatice reprezintă un important factor limitativ în alegerea suprafețelor de teren optime pentru noile plantaţii pomicole. Momentele prelugite cu ploi şi temperaturi reci ale aerului încetinesc creşterea, reduc evoluţia procesului de fotosinteză, prelungesc perioada de vegetaţie, împiedică coacerea lemnului, în timp ce existența unui exces de apă în sol duce la asfixierea rădăcinilor. Nivelul ridicat al apei freatice determină apariţia fenomenului de gleizare, orientarea rădăcinilor spre suprafaţă, provoacă asfixia radiculară. Astfel, pentru mă-

rul şi părul altoiți pe portaltoi vegetativi, adâncimea acestui nivel freatic ar trebui să fie de 1,5 m, iar în cazul altoirii pe franc de 2-2,5 metri. Pentru cais, piersic şi nuc adâncimea apei freatice trebuie să fie mai mare de 2,5-3 m. Limitele optime ale adâncimii apei freatice pentru diferite specii sunt: arbuşti fructiferi 0,8-1,0 m, gutui 1,01,5 m, măr şi prun 1,5-2,0 m, păr şi piersic 2,0-2,5 m, cais 2,5 m, nuc 3,0 m. Solurile excesiv drenate (cu o textură luto-nisipoasă) au capacitate slabă de reţinere a apei necesară creşterii, dezvoltării şi producţiei de fructe. În alegerea terenurilor optime pentru înfiinţarea plantaţiilor de pomi fructiferi se impun, fără tăgadă, efectuarea de studii pedologice şi cartarea agrochimică a acestora, care vor furniza date referitoare la adâncimea de apariţie a orizontului cu carbonaţi şi conţinutul de carbonat de calciu activ, volumul edafic util de sol fără schelet şi adâncimea de apariţie a orizonturilor sărăturate, inclusiv intensitatea salinizării şi alcalizării, condiţiile din sol și reacţia. Granulometria sau textura solului prezintă un rol important în reţinerea şi mişcarea apei în sol. Pentru cultura pomilor fructiferi sunt favorabile solurile cu o textură lutoasă, luto-argiloasă, nisipo-lutoasă şi cea nisipoasă, doar atunci când există posibilitatea oferirii de condiţii tehnico-economice pentru a se asigura apa şi substanţele nutritive pentru fiecare specie în parte. Prezenţa în sol a carbonaţilor de calciu (CaCO3), în cantități mari, în asociație cu calcarul activ, va duce la apariția clorozei ferocalcice (ce poate fi calculată cu ajutorul indicelui de putere clorozantă a solului). Solurile lutoase au capacitate bună de reţinere a apei, sunt în general fertile şi opun o slabă rezistenţă la pătrunderea rădăcinilor.

Solurile cu o textură pe profil, lutoasă, luto-argiloasă sunt favorabile pentru dezvoltarea pomilor fructiferi, în timp ce, solurile nisipoase și lutonisipoase prezintă o capacitate reducere de reţinere a apei, fiind supuse fenomenului de secetă pedologică. Solurile nisipoase sunt în general slab aprovizionate în elemente nutritive, au permeabilitate mare pentru apă şi aer, se încălzesc uşor la acțiunea razelor solare şi pierd repede apa din profilul solului. Specii de pomi, precum, piersicul, nectarinul, cireşul şi caisul dau rezultate bune pe solurile lutoase și luto-nisipoase, însă, efectuarea de irigații va duce la obţinerea unor producţii superioare cantitativ şi calitativ. Nu pot fi incluse în categoria terenurilor optime pentru înființarea de plantații pomicole terenurile mlăştinoase, sărăturate, pietroase şi cele calcaroase-marnoase cu un conţinut de peste 8-10 % calcar activ (datorită valorilor ridicate indicelui de putere clorozantă a solului). Grosimea solului, sau volumul edafic util, se referă la adâncimea până la roca compactă. Pentru o dezvoltare normală a sistemului radicular, speciile pomicole preferă solurile profunde, cu grosimea de 1-2 m, în funcţie

de modul de înrădăcinare a portaltoiului. Dintre speciile pomicole, nucul şi părul altoite pe portaltoi sălbatic necesită soluri profunde, cu grosime de până la 3 m, mărul altoit pe sălbatic, prunul şi caisul altoite pe mirobolan au nevoie de soluri cu grosime până la 2 m, mărul altoit pe portaltoi vegetativi şi vişinul se dezvoltă bine pe soluri cu grosime până la 1-2 m, în timp ce arbuştii fructiferi pot fi cultivaţi pe soluri mai subţiri, de 0,6-1 m. Reacţia solului (sau pH-ul) constituie de asemenea un factor important, care trebuie cunoscut de pomicultor, deoarece speciile de pomi au cerinţe diferite faţă de acesta. Astfel, mărul are un optim al reacţiei solului cuprins în intervalul de pH de 5,7-7,6; prunul 6,2-8,2; cireşul 6,2-8,2; vişinul 6,2-8,2; caisul 6,2-8,3; piersicul 6,8-8,3; afinul 4,3-5,8 etc. Conţinutul în humus din sol, alături de materia organică slab descompusă influenţează creşterea şi dezvoltarea pomilor. Pomii se dezvoltă echilibrat în soluri cu un conţinut în humus de 2-3 %. Solurile cu un conţinut în humus scăzut, de sub 2%, mai ales cele erodate, precum cele cu un conţinut ce depăşeşte 5-6 % nu asigură o dezvoltare normală a pomilor.

Teritoriul Transilvaniei prezintă condiții favorabile din punct de vedere a fizico-geografice, aici existând de multe decenii adevărate bazine pomicole, cum sunt cele din zona județelor Maramureș, Bistrița, Mureș și Sibiu. O parte din condițiile fizico-geografice și mai ales cele edafice descrise mai sus, la care s-au adăugat și tradiția locală, au condus la dezvoltarea unei pomiculturi de nivel național, începând cu cele situate în zona localităților Șomcuta Mare și Seini, urmate de livezile din Culoarul Someșului, între Dej și Câțcău, Dealurile Ciceului, pe aliniamentul Ciceu Mihăiești- Uriu, depresiunile Dumitra și Bistrița-Livezile, îndeosebi pentru cultura mărului (în principal cu soiurile Ionathan și Golden), livezile de măr de la Batoș, din Dealurile Reghinului, la care se adaugă și cele din Depresiunea Apoldului, în arealul cuprins între Cristian-Miercurea Sibiului-Sebeș.

SuplimenT TRAnSilvAniA BuSineSS

Horia Lucian Cacovean Curriculum vitae

– Născut la 20 decembrie 1965, în Turda, jud. Cluj – Este absolvent în 1990 al profi lului Geografie, specializarea Limba şi Literatura Franceză, direcţia de aprofundare Geomorfologie-Pedologie, Facultatea de Biologie Geografie, Geologie, Universitatea “Babes-Bolyai” Cluj-Napoca. – Absolvent al programului de studii postuniversitare româno-american, în Eco-Management- Technical University of Cluj Napoca, Center for Eco-Management şi University of Minnesota, Hubert H. Humphrey Insititute of Public Aﬀairs, USA. – Este Doctor in Agronomie, titlu obţinut la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, conducător ştiinţific: prof. univ. dr. Victor Miclăuş, susţinută la data de 1.07.2005. – De 14 ani este inginer pedolog (categoria I) la Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice, Cluj-Napoca. Specializării: • (1993), cursul de Pedologie susţinut în cadrul Catedrei de Pedologie al USAMV- Cluj-Napoca. • (1994), Stagiu de pregătire în domeniul Ştiinţei Solului în cadrul „Laboratorului de Ştiinţa Solului şi a Substratului” al Institutului National de Horticultură, Angers (Franţa); • (1994), participare la colocviu fracez-român asupra „rolului Referenţialului pedologic în promovarea Ştiinţei solului din România, aprilie, Angers (Franţa); • (2002), Studies Program in Eco-Management- Technical University of Cluj Napoca, Center for Eco-Management şi University of Minnesota, Hubert H. Humphrey Insititute of Public Aﬀairs, USA. • (2006), Schimb de experienţă cu International Institute for Geo-Information Science and Earth Observation- Enschede (Olanda) şi Agricultural University of Wageningen (Olanda). Membru al asociaţiilor profesionale: • 1994, membru, Societatea Naţională Română pentru Ştiinţa Solului – SNRSS, Filiala România a ISSS – International Society of Soil Science; • 2007, membru şi persoană de contact al Centrului de Cercetare tip C: Sisteme Minime şi Tehnologii Agricole Durabile – SMTAD – recunoscut de CNCSIS-MEC; • 2004, membru, International Union of Soil Sciences – IUSS; • 2000, membru, Organizaţia de Cercetare pentru Lucrările Solului, Filiala România a ISTRO – International Soil Tillage Research Organization; • Vicepreşedinte al Societăţii Naţionale Române pentru Ştiinţa Solului – SNRSS- Filiala Transilvania.

Când pasiunea se transformă în business. Colțul de rai al cailor de la Șieu Sfântu de Bianca Sara La nici jumătate de oră de Bistrița și la 15 minute de Beclean, dealurile și pădurile localității Șieu Sfântu ascund ceva cu totul deosebit: un refugiu dedicat în totalitate cailor. Acesta a fost pus la punct de către Simion Crăciun și vine cu servicii noi pentru Bistrița-Năsăud și chiar și pentru Transilvania.

Simion Crăciun are 35 de ani și și-a petrecut copilăria în preajma cailor de la Herghelia Beclean, acolo unde munceau ambii săi părinți. Fără să vrea, acolo a acumulat mare parte din informațiile privitoare la cai, pe care, în timp a ajuns să îi iubească. Metodele și tehnicile de îngrijire și dresaj și le-a perfecționat tocmai în Belgia, acolo unde a ajuns în anul 1999, la muncă. În ciuda faptului că, în țara de adopție, s-a calificat ca și instalator pentru a-și crește șansele pe piața muncii, a ajuns să lucreze tot cu caii. A economisit cât a putut și s-a întors acasă, pentru a investi tot ce a reușit să agonisească în Belgia. Și-a cumpărat o bucată de teren în Șieu Sfântu și s-a apucat de treabă. A construit o căsuță, care în timp a fost „upgradată” și a amenajat un loc special dedicat animalelor pe care le iubește cel mai mult: caii. Construcția a început-o în 2003, urmând ca în 2004 deja să colinde dealurile din zonă în drumeții călare, serviciu aproape inexistent la acea dată în România, cel puțin nu disponibil la prețurile practicate de bistrițean. A numit locația, care a ajuns să fie cunoscută în întreaga Transilvanie și chiar și peste granițele țării, „Refugiul Caii Lupilor”. A sugerat, chiar și prin intermediul numelui, faptul că nu va ține caii închiși și nici nu-i va educa folosind violența. Căluții de la refugiul lui Simion Crăciun primesc o libertate de care se mai pot bucura doar animalele sălbatice. „M-am întors pentru că e foarte fain

în România. În ciuda faptului că aici nu prea se câștigă așa mult în domeniul acesta, nu aș mai pleca”, precizează Simion. Primii săi clienți nu au fost români, așa cum ne-am fi așteptat, ci tocmai străinii, care veneau să călărească într-un sătuc din România la recomandarea faimoaselor centre de călărie din Franța sau Belgia, care practicau prețuri prohibitive chiar și pentru străini. Culmea, românii au prins gustul acestui sport mai târziu, cei mai mulți dintre cei care trec pragul refugiului Caii Lupilor fiind clujeni, orădeni sau chiar bucureșteni. Tot la călărie și-a cunoscut Simion și actuala soție, pe Ioana, o arhitectă din Cluj-Napoca. În 2009, Ioana, acum în vârstă de 28 de ani, era în căutarea unei locații unde să poată călări și să

meargă în drumeții alături de mătușa și unchiul său, și ei îndrăgostiți de cai. În ciuda faptului că absolvise Arhitectura și avea o carieră promițătoare în față, Ioana a lăsat orașul Cluj-Napoca pentru a-i fi aproape lui Simion, atât în plan personal, cât și profesional. Cei doi s-au căsătorit călare, în adevăratul sens al cuvântului, în anul 2011, chiar în grădina oazei lor de liniște de la Șieu Sfântu. Preotul și primarul au intrat și ei în joc, acceptând să oficieze căsătoria în curtea casei lor, cu mirii călare. Ioana nu s-a oprit aici și s-a reprofilat, obținând o diplomă de instructor de călărie și specializându-se tocmai în Franța. Acum ea este cea care oferă orele de călărie, în timp ce Simion organizează și conduce drumețiile călare. Aproape 15 cai trăiesc în refugiul de

supliment Transilvania Business

la Șieu Sfântu. Mare parte din ei sunt chiar ai proprietarilor refugiului, însă câțiva sunt doar „găzduiți”, posesorii lor preferând să îi lase în grija tinerilor și să se bucure de ei la final de săptămână sau în timpul liber. Majoritatea cailor au fost salvați de Simion Crăciun după ce au fost abandonați de proprietari sau chiar sortiți pieirii. Este cazul mai multor cai de la Herghelia Beclean sau Reșița, care au fost salvați pe ultima sută de metri de la abator. Printre rasele prezente în bătătura lui Simion Crăciun se numără lipițanul negru și sur, pur sângele englez sau arab, gidranul sau shagyra arab, rasă care a putut fi întâlnită pentru prima dată în județ la Caii Lupilor. „Trebuie să recunosc că cel mai mândru sunt de un căluț pe care l-am luat de la Reșița, cu puțin timp înainte să-l ducă cei de la herghelie la abator. L-am pregătit un an de zile, după care l-a cumpărat un prieten din Bistrița, primul bistrițean care a investit întrun cal. A participat cu el la un concurs de anduranță cu el și a ieșit primul. Ne crește inima când ne gândim la el”, povestește Simion Crăciun. Este vorba de Batal, un Shagyra Arab de 8 ani, care a fost salvat de la Herghelia din Reșița în anul 2011, înainte să fie vândut la kilogram la abator. Deși era perfect sănătos, calul urma să ajungă la abator doar pentru că nu era considerat rasă pură, necunoscându-se identitatea tatălui. Batal a fost achiziționat de la herghelie cu 1.500 de lei. Acesta nu este din păcate singurul exemplu de acest fel, hergheliile preferând să trimită la abator caii pentru care nu are documente clare care să le ateste rasa. Nu de puține ori Simion i-a salvat de la moarte și i-a adus la Refugiul Caii Lupilor, unde i-a pregătit pentru călărie.

La fel s-a întâmplat și cu Batal. După un an de pregătire, Batal a devenit camaradul lui Stelian Andrei, un kinetoterapeut de 27 de ani din Bistrița, care a început prin a practica călăria pentru relaxare și a ajuns să participe la competiții naționale de anduranță. În anul 2012, Stelian Andrei alături de Batal a obținut locul al III-lea la un concurs zonal de anduranță, iar în anul 2013 a fost singurul bistrițean care a participat la etapa națională de anduranță de la Horodnicul de Sus, județul Suceava. Deși la început a considerat călăria drept o mare pasiune, Andrei a fost mereu pe podium la competițiile la care a participat. Simion Crăciun recunoaște faptul că îi este greu și că business-ul în care și-a pus atâtea speranțe și toate economiile sale abia acoperă costurile și abia le permit celor doi un trai decent. „Gândițivă că doar întreținerea unui singur cal ajunge la 500-600 de lei lunar. Cu toate acestea, oricât ne-ar fi de greu, nu renunțăm, ei sunt viața noastră. Aici, caii sunt stăpânii noștri, ei trebuie să aibă tot ce le trebuie, iar noi suntem angajații”, precizează Simion Crăciun. 45 de minute de călărie costă 45 de lei, pentru două ore de drumeție, pasionații de acest sport nobil scot din buzunare 80 de lei, iar pentru o zi călare 200 de lei. Cei doi oferă adesea și promoții cu cazare gratuită. Refugiul beneficiază de 16 locuri de cazare, dispuse în mai multe cabane. Cei care vor să rămână peste noapte sunt nevoiți să scoată din buzunare doar 30 de lei. În schimb, nu se oferă servicii de masă, cei doi administratori ai refugiului colaborând cu o firmă de caterig din Beclean, care și asigură mâncarea celor mici când vin în tabere. De asemenea, Refugiul Caii Lupilor colaborează și cu o firmă care organizează tabere, sute de copii alegând

an de an să petreacă o săptămână în mijlocul naturii. Prețul plătit este de 1.000-1.100 de lei, însă cei doi administratori promit o experiență de neuitat în mijlocul naturii și al cailor. „În tabere se mizează pe apropierea dintre copii, natură și animale. Copiii sunt învățați să respecte animalul, să-l prețuiască, dar să nu uite nici de natură. (...) Mie parcă îmi place mai mult să lucrez cu copiiii, parcă au mai mult echilibru, parcă nu au frica aia de cai precum o au cei mari. Când vezi un pitic pe cal ai impresia că s-a născut să călărească”, adaugă Simi, cum îi spun apropiații. Simion privește viitorul afacerii sale cu un pragmatism mai rar întâlnit. Nu se gândește nici la restaurante și nici la servicii imposibil de susținut. Acesta își programează o extindere treptată, cu mai mulți cai „particulari” în grajdurile sale și accent pus pe concursurile de anduranță, pentru care a făcut o pasiune și la care participă și Ioana, soția sa. „Dorința mea cea mare este ca cei care chiar au bani și își permit să investească într-un căluț și, până la urmă, în propria persoană. Oamenii au uitat să se bucure de viață, de natură, să facă sport... Obiectivul principal în viață a devenit goana după bani și e păcat”, concluzionează tânărul. Pe lângă drumețiile pe care cei doi le organizează, la Refugiul Caii Lupilor au loc anual și concursuri locale și chiar regionale de anduranță. De asemenea, colțul de rai de la Șieu Sfântu găzduiește adesea și workshop-uri de dresaj natural, asta în încercarea de a „stârpi” metodele barbare prin care caii sunt învățați cu hamul și cu călăritul. La acestea a luat parte și actorul de telenovele Denis Ștefan, care a devenit expert în dresaj natural, pe care îl promovează peste tot prin țară.

Livezile, gura de rai a Transilvaniei

supliment Transilvania Business

ă desprinzi fructul din ramul pe care l-ai vegheat în grădina ta, să smulgi din straturi legumele a căror sămânţă ai încredinţat-o pământului cu mâinile tale sunt experienţe aproape religioase, dar mă vor înţelege numai cei care le-au experimentat. După cum nu poţi scrie despre suferinţa în dragoste până nu ai trecut prin ea şi nu i-ai simţit amărăciunea dulce strecurându-ţi-se sub piele şi străbătându-ţi vinele, n-ai să poţi trăi fiorul ce te cuprinde când ai plantat un pom şi el înfloreşte şi rodeşte pentru prima oară, dar mai ales când îţi înfigi dinţii în primul fruct, îi simţi sucul parfumat şi savurezi aroma cu fiecare papilă. Gata, v-am făcut poftă? Atunci să trecem la muncă, eu vă povestesc câte în lună şi-n stele despre livezi, iar voi visaţi la primul pom pe care-l veţi planta alături de copii, pentru că, nu-i aşa, în viaţă e musai să plantezi un pom şi să construieşti o casă, iar pentru cei mai norocoşi să naşti ori să creşti un copil şi să scrii o carte. Modestă cum sunt, le-am făcut pe toate, aşadar să purcedem! Corcoduşii explodează în floare, caişilor le crapă bobocii şi petalele rozalii se arată cu timiditate, iar ici-acolo migdalii şi cornii îşi sumeţesc florile cu mândria pomului rar şi preţios. „Nu e nimic mai interesant decât să te întorci într-un loc care a rămas neschimbat ca să îţi dai seama cât de mult te-ai schimbat tu”, spunea Nelson Mandela. Şi unde mai găsim locuri neschimbate, dacă nu într-o livadă, unde pomii aliniaţi de mâini harnice aşteaptă cuminţi razele soarelui ca să-şi deschidă florile. Transilvania noastră a avut mereu satele pline de pomi fructiferi, iar acolo unde gospodarii sunt foarte harnici nu rămâne nici un loc gol, mai ales în jurul caselor. Pe vremuri, când lucrările agricole se efectuau în mare parte manual şi gospodarii petreceau multe ore zilnic pe câmp, tarlalele erau mărginite înspre râuri, drumuri ori dealuri de pomi fructiferi la umbra cărora ei se opreau o clipă să bea apa din ulcioarele de lut, dosite în tufe, ori să se înfrupte din bucatele aduse de neveste. Uliţele satelor aveau peste tot pomi feluriţi şi fiecare gospodar încerca să aducă toate fructele pe masă, atât cât îi permitea pământul şi clima.

Hotarele erau pline de pomi sălbatici care se îmblânzeau sub mâna celor ce deprinseseră meşteşugul altoitului. Odată cu trecerea de la agricultura de subzistenţă la cea orientată spre profit, dar mai ales atunci când roadele nu mai trebuiau să ajungă doar familiei, ci surplusul era căutat şi dorit pentru schimbul de produse şi vânzare, gospodarii s-au străduit să acopere întregul sezon şi să aibă pomi roditori în fiecare parte a perioadei de vegetaţie. Astfel a apărut pomicultura orientată înspre cerinţele pieţei. Desigur, este plăcut să vezi curţi tradiţionale cu pomi şi o fântână din care cumpăna scoate apă rece în căni de lut. Dar cât este de frumos să admiri livezi bine orânduite, cu pomi sănătoşi, viguroşi în plină vegetaţie! Înainte de 1989 noi, cei trecuţi de 40 de ani,

norocoşi că aveam livezi şi vii în zonă, năvăleam toamna în timpul practicii în agricultură, culegeam prune, nuci, mere şi struguri, dar cel mai mult ne înfruptam, aşa cum am făcut şi eu în livezile şi viile din Depresiunea Şimleului. Erau vreo cinci ferme pomicole, din câte îmi amintesc, trei exclusiv cu meri, una cu meri, pruni şi nuci şi una cu piersici şi meri. Astăzi a rămas o singură livadă în plin rod. Este trist când mă uit în magazine şi pe tarabele din pieţe să nu găsesc mere de Şimleu, deşi sunt la câţiva kilometri depărtare. Se pune, aşadar problema reconversiei terenurilor. În locul livezilor au apărut case. Dar sunt atâtea terenuri în paragină cărora le-ar prinde teribil de bine o faţă nouă. Unde mai pui că livezile împiedică alunecările de teren cu care se confruntă multe locuri din ţară.

În judeţul Satu Mare, în zonele deluroase, povestea este cam aceeaşi. Însă aici există livezi care nu au avut de suferit odată cu desfiinţarea cooperativelor şi întreprinderilor agricole. Este cazul livezilor din comuna Săuca, unde prunii, cireşii, vişinii şi caişii sunt îngrijiţi cu dragoste şi aduc mândrie şi bucurie sătenilor. Mai nou, culturile de căpşuni s-au adăugat celor existente şi fac din Săuca un adevărat rai al fructelor. După ce reconversia viticolă s-a dovedit a fi un succes în județul Satu Mare, directorul Camerei Agricole, Istvan Fodor afirmă că în județ există nu mai puțin de 7.300 de hectare care se pretează la reconversie pomicolă, iar în primele săptămâni ale acestui an, peste 100 de sătmăreni s-au înscris la cursuri de specializare în pomicultură. Acest program presupune finanţări privind înfiinţarea plantaţiei, producţia de material săditor, sistemul de susţinere şi de irigaţii, dotarea cu utilaje și partea de depozitare şi procesare. Reconversia viticolă s-a desfăşurat la fel de fructuos şi în Sălaj. Ca dovadă stau noile plantaţii de viţă de vie, cea de la Carastelec, ce furnizează materia primă noii unităţi de vin spumant şi cea de la Camăr, care îşi aşteaptă şi ea investiţia în unitatea de prelucrare şi producţie.

Despre livezile noastre ar fi multe de spus. Îmi amintesc şi acum cu câtă poftă ne înfruptam în fiecare zi din merele crescute în abundenţă în livezile Şimleului în timpul practicii agricole atât de hulite, din anii de liceu de dinainte de 1989. Se pare că în pomicultură, precum în multe domenii ale economiei noastre, toate se împart în înainte şi după 1989. Dar în anii de tinereţe ai întovărăşirilor agricole, în anii ’50, la Şimleu Piersicăria, aşa cum îi spuneam noi livezii aflate parţial pe marginea drumului spre Oradea, avea piersici din soiul ”Sugar baby”. Le ştiţi, cei ce aţi petrecut vacanţe în marile oraşe ale Europei, dar mai ales în Spania, sunt acele piersici plate, ca nişte gogoşi, cu pulpa zemoasă şi parfumată, care ne copleşesc cu aroma lor specială. Câţiva dintre cei ce au acum în jur de 70 de ani îşi amintesc de anii copilăriei, când s-au lăsat atraşi de fascinantele fructe, s-au furişat pe lângă paznicii de vie şi la lumina lunii s-au întors cu preţioasele trofee, purtate în sacoşe pe umeri cu ajutorul unui par, încât s-a dat alarma în oraş, cum că partizanii din fosta Iugoslavie ar fi traversat Măgura Şimleului. Erau cele mai dorite fructe, iar copiii ştiau tot ce creşte oriunde în găoacea generoasă a depresiunii silvane. Acum ne dorim cu toţii să găsim asemenea bu-

nătăţi şi în ţara noastră, însă un puiet din soiul ”Sugar Baby” poate ajunge să coste chiar și 65 de lei. Livezile de măr au ocupat mereu cea mai mare suprafaţă în Transilvania, iar Sălajul se poate lăuda cu o livadă de măr în sistem superintensiv. Este vorba de livada de la Ip, unde a fost instalat cel mai nou si performant sistem de protecţie contra grindinii. Tehnologia implementată, în valoare de 90.000 de euro, a fost importată din Austria şi constă în acoperirea livezilor cu o plasă specială, susţinută de un sistem de stâlpi şi fire metalice. Suprafaţa de livadă protejată de grindină este de circa 10 hectare, iar lucrarea fost executată în aproximativ o lună, cu sprijinul specialiştilor austrieci, ea fiind garantată 30 de ani. Sălaj Plant, firma pe care o administrează Sandor Biro, a semnat deja un contract de distribuţie în exclusivitate pentru România a sistemului respectiv, colaborarea putând fi extinsă chiar şi pentru Ungaria. Toate bune şi frumoase, dar noi tot nu găsim în magazine mere româneşti, iar la piaţă, deşi ni se promit pe tarabe fructe din livezile noastre, nimic nu garantează asta, iar felul în care sunt ele conservate, prospeţimea cojii şi miezul zemos sunt departe de merele pe care bunicii noştri le păstrau cu trudă în pivniţe.

supliment Transilvania Business

Philippe Gustin, ambasadorul Franţei a declarat nu demult că a iniţiat discuţii între marile lanţuri de distribuţie franceze şi producătorii din agricultură, după ce şi-a dat seama că este o aberaţie ca românii să cumpere mere importate din Polonia, în condiţiile în care România e un paradis agricol. ”La iniţiativa mea, în martie anul trecut, au fost organizate mai multe reuniuni cu marile lanţuri de magazine franceze prezente în România, cu Ministerul Agriculturii şi cu reprezentanţi din agricultură şi, respectiv, din sectorul bio. De ce? Pentru că mi-am dat seama, ca şi consumatorii români, de unele aberaţii. După cum aţi auzit deseori, şi premierul Victor Ponta a spus-o astăzi (în discursul de deschidere al Forumului Franţa – Europa Centrală şi de SudEst – n.r.) România este un paradis agricol care se poate transforma întrun infern dacă nu sunt reorganizate lucrurile şi, în special, filierele scurt”, a precizat oficialul francez. Admirabil demersul, dar de ce este nevoie să vină altcineva să intervină pentru ca în marile lanţuri de magazine, tot mai preferate de cumpărători, să găsim mere româneşti? „Cum se poate accepta ca merele cumpărate din supermarketuri să fie importate din Polonia? Pornind de la acest exemplu al mărului, am lansat

discuţii între producători şi marile lanţuri de distribuţie cu obiectivul ca mâine (în curând – n.r.) să găsim în aceste lanţuri de magazine mere din România. Totul ar fi simplu, dacă ar exista interesul, este nevoie de o reorganizare completă a filierei, pentru că lanţurile de distribuţie au nevoie de continuitate. Merele se consumă aproape tot anul, trebuie să existe o uniformitate a calităţii, iar asta presupune spaţii frigorifice de depozitare, care să permită livrarea în permanenţă către marii distribuitori, adică o reorganizare a ceea ce numim noi filiere scurte”, a mai precizat Gustin. Ambasadorul francez s-a arătat mulţumit de faptul că invitaţiei sale nu au răspuns doar marii distribuitori francezi, ci şi distribuitorii germani, cu care a avut un dineu în acest sens cu câteva zile înainte de deschiderea Forumului Franţa – Europa Centrală şi de Sud-Est. „Dacă vom ajunge la rezultate în cazul merelor, vom putea proceda la fel şi în alte sectoare”, a concluzionat Philippe Gustin. „Oamenii nu îşi mai dau seama de bucuria de a trăi, pentru că nici nu mai ştiu să privească minunile Naturii”, spunea Constantin Brâncuşi, iar noi petrecem tot mai mult timp într-o singurătate feroce, în mediul virtual, departe de copii, de părinţi, de prieteni. Vă invit din primăvara aceasta să

vizitaţi o livadă de-a lungul întregului an, să asistaţi, plângând de mila pomilor, cărora li se taie crengile, după metode bine ştiute de pomicultori. Veţi vedea cu câtă recunoştinţă se vor întoarce pomii cu crengile proaspete încărcate de flori, cum se vor abandona asaltului înaripat al albinelor şi cum îşi vor pleca plini de modestie crengile încărcate de rod. Ce-ar fi pomul în singurătate?

Plafar renaşte din propria cenuşă la Cluj De Augustin Stanciu Societatea Naţională Plafar, odinioară un simbol recunoscut pe plan mondial în rândul producătorilor de ceaiuri naturale din plante, a trecut, timp de mai mulţi ani prin momente cât se poate de dificile. După un proces de reorganizare sinuos, în care o bună parte din activele societăţii au fost vândute sau închise, societatea care furniza materie primă pentru toate companiile de medicamente sau cosmetice din România a ajuns, după investiţii consistente să îşi recapete gloria de odinioară.

66 de ani de experiență Societatea Naţională Plafar a acumulat o îndelungată experiență în domeniul plantelor medicinale. Încă de la începutul secolului, micile fabrici de condimente care activau în zona Banatului, precum și o serie de manufacturi care furnizau plante medicinale pentru farmacii, au format specialiști în domeniu. Apariția I.C.S. PLAFAR în 1948 nu a făcut decât să concentreze la nivel național experiența în acest domeniu. Constituită ca o companie la nivel național în domeniul cultivării, colectării și procesării plantelor medicinale, aromatice, toxice și a condimentelor, I.C.S. PLAFAR este preluată în anul 1955 de către CENTROCOOP, prin înființarea ”Direcției de plante medicinale, aromatice și a condimentelor”. În anul 1975 a fost creat TRUSTUL PLAFAR, care funcționează până în 1990, când devine REGIA AUTONOMĂ PLAFAR, având în componență filiale în 9 județe ale țării. Din martie 1999, Regia Autonomă Plafar s-a transformat în SOCIETATEA NAȚIONALĂ PLAFAR, cu 8 sucursale în subordine, având acoperire pe întreg teritoriul României.

Florian Simion, directorul general al societăţii naţionale, afirmă că unul dintre principalele atuuri ale Plafar este experienţa de peste 60 de ani în acest domeniu. „Societatea Naţională Plafar are ca obiect principal de activitate producţia, industrializarea şi comercializarea pe piaţa internă şi internaţională a plantelor medicinale, aromatice, din culturi şi din flora spontană, fiind în prezent cel mai important şi cunoscut producător în acest domeniu din ţară. Având o experienţă vastă în domeniu, acumulată în cei 60 de ani de existenţă, plantele medicinale oferite de Plafar prezintă garanţia unor produse vegetale de înaltă calitate, bogate în principii active şi aceasta deoarece pentru fiecare sortiment recoltarea şi condiţionarea se efectuează de către specialişti cu îndelungată experienţă”, spune directorul general al Plafar.

234 sortimente de ceaiuri marca Plafar Chiar dacă, odinioară, Plafar avea reprezentanţe în toată ţara, la ora actuală, societatea se rezumă doar la fabrica din Cluj-Napoca, un sediu administrativ la Bucureşti şi un depozit de repartizare, din care se distribuie marfa în tot sudul ţării. Chiar şi aşa, fabrica din Cluj-Napoca produce 234 de sortimente de ceaiuri şi siropuri.

„Oferta Plafar cuprinde o gamă largă de produse din plante medicinale şi aromatice: ceaiuri simple şi combinate, tincturi, siropuri, condimente sau muştar. Produsele noastre fac parte din grupa suplimentelor alimentare şi contribuie la sănătatea sistemului de reproducere, respirator, digestiv, nervos vegetativ, nervos central, imunitar, excretor, circulator, ocular, aparatului genital. Ceaiurile pe care le producem sunt structurate în patru mari categorii, respectiv ceaiurile tradiţionale, celebrele ceaiuri de muşeţel, mentă, sunătoare, talpa-gâştii sau din cozi de cireşe, ceaiurile medicinale, respectiv amestecurile de multidoze din ceaiurile anti-asmatic, sedativ, hepatic, grupate pe afecţiuni ale sistemului metabolic ale organismului. De asemenea, Plafar mai produce ceaiurile tradiţionale, la doze, de mentă, muşeţel, cruşin, sunătoare, ceaiurile alimentare din măcieşe, cătină, chimion şi ceaiuri pentru echilibru şi menţinerea tonusului, cum ar fi cel verde cu iasomie”, spune Florian Simion. Acesta mai precizează că în portofoliul Plafar se mai află şi 24 de sortimente de siropuri, toate produse din ingrediente naturale, necontaminate chimic. „Avem, de asemenea, o gamă de 24 de sortimente de siropuri naturale din plante şi fructe care nu au ingrediente toxice. Singurul ingredient care ar putea intra în această categorie, a celor toxice este zahărul. Siropurile se produc pe bază de extracte din

SuplimenT TRAnSilvAniA BuSineSS

fructe, respectiv sirop de goji, măceşe, afine, muguri de brad, muguri de pin, cătină şi propolis sau măceşe cu echinaceea. Avem şi siropuri polivitaminizante pentru fortificarea organismului, avem şi pentru mici afecţiuni sum ar fi guturaiul, durerile de gât sau febră. De asemenea, avem şi 19 sortimente de siropuri care au fost concepute şi în varianta pentru diabetici şi supraponderali, prin înlocuirea zahărului din compoziţie cu un îndulcitor obţinut din plante. Aceste produse nu conţin coloranţi, aromatizanţi sau alţi conservanţi. Doresc să menţionez că noi nu dorim să înlocuim medicina tradiţională, noi mergem în paralel cu aceasta, iar siropurile şi ceaurile vin să îmbunătăţească sau să suplimenteze, într-o oarecare măsură, la aportul nutritiv al organismului. Toate produsele noastre sunt garantate, fiind obţinute prin metode şi tehnici ecologice originale”, mai spune directorul general al SN Plafar.

Calitatea, bunul cel mai de preţ al Plafar Chiar dacă timp de zece ani compania s-a aflat într-o situaţie dificilă, lucrurile par să reintre pe făgaşul normal, iar fabrica de la Cluj, după un amplu proces de retehnologizare, a ajuns să aibă din nou profit. „În ultimii doi ani ani am investit peste 450.000 de euro în refacerea acestei fabrici. Pe lângă reabilitarea clădirilor şi a birourilor, a spaţiilor de depozitare sau a instalaţiilor sanitare, am investit serios şi în

linia de producţie. Am cumpărat aparatură modernă, care ne ajută să avem produse superioare din toate punctele de vedere. Pe lângă acest lucru, am început colaborări cu mai toţii marii retaileri, iar produsele noastre ajung în aproape toate hipermarketurile din România. Acest fapt a dus la triplarea cifrei de afaceri în ultimi trei ani, iar anul trecut a fost primul din ultimii zece în care am reuşit să obţinem profit. Chiar dacă acesta a fost de doar 200.000 de lei, suntem optimişti că el va creşte constant în următorii ani”, mai spune Simion. Acesta consideră că cel mai important atuu al Plafar este reprezentat de produsele de calitate pe care societatea le produce, Simion considerând că din acest punct de vedere ceaiurile şi siropurile fabricate la Cluj depăşesc orice alte produse similare ale concurenţei. Acest fapt este confirmat şi de faptul că peste 20 % din materia primă produsă de Plafar merge către export. Importurile şi lipsa culturilor, principalele probleme ale Plafar Directorul general al SN Plafar spune că prinicipalele probleme ale companiei sunt lipsa culturilor de plante medicinale din România, dar şi faptul că majoritatea companiilor româneşti de produse farmaceutice sau cosmetice nu mai cumpără materie primă de la Plafar, ci preferă să importe. „Din toată averea Plafar am rămas cu un teren la Craiova, în comuna Rast, de 380 de hectare, teren cu care suntem în litigiu de vreo şapte ani. Am câştigat, dar Primăria refuză să ne pună în posesie şi trebuie să mergem iarăşi în instanţă. Pentru noi, acest lucru este o mare pierdere pentru că acolo am putea să

înfiinţăm nişte culturi şi nu am mai depinde atât de mult de import sau de producătorii individuali, care, oricum, datorită costurilor ridicate ale carburanţilor, preferă să nu investească foarte mult în momentul de faţă. Până acum câţiva ani, exportam foarte multă materie primă, motiv pentru care fabrica de la Cluj a rămas tot timpul pe picioare. Mai mult, lucram foarte mult şi cu companiile farmaceutice şi de cosmetice din România, cărora le furnizam materie primă pentru extracte. Din păcate, în momentul de faţă nu mai foloseşte nimeni plantele, iar companiile de cosmetice importă extractele”, mai spune Florian Simion. Totodată, acesta mai spune că din cauza lipsei culturilor de plante medicinale din România, SN Plafar este obligată să importe o cantitate importantă de produse, multe dintre plantele pe care trebuie să le cumpere de pe pieţele externe fiind extrem de comune şi în România. „Aducem o mulţime de sortimente din Egipt. Nu o să vă vină să credeţi, dar importăm fenicul din Egipt, importăm gălbenele, mentă sau anason. De asemenea, importăm păpădie şi urzică din Polonia. Noi am fost cei mai mari exportatori de plante medicinale din Europa de Est până în 2005, dar acum trebuie să importăm”, conchide Florian Simion, directorul general al Societăţii Naţionale Plafar.

Panemar, pâine realizată cu suflet De Augustin Stanciu

Nicolae Chiorean, directorul general al producătorului clujean de produse de panificaţie spune că afacerea a pornit, acum 20 de ani, de la un singur cuptor de pâine. „Compania a fost înfiinţată în 1993, când toată lumea căuta o direcţie. La momentul respectiv am deschis o secţie, respectiv un cuptor de pâine, în cartierul Mărăşti din

Cluj-Napoca. Timp de trei ani şi jumătate am produs pâine pe vatră întrun singur cuptor, dar apoi piaţa ne-a cerut suplimentarea producţiei şi noi

am vrut să fim prompţi şi în aceeaşi locaţie am mai construit încă o secţie. După doi ani, tot la exigenţele pieţei, am început să producem produse de patiserie pe cuptoarele de pâine. Era oarecum impropriu, pentru că un cuptor de pâine presupune un consum mare, incinta e mare. În aceste condiţii, după o perioadă, am deschis o mică secţie de patiserie. În paralel, am inaugurat şi magazine proprii, chioşcuri, şi am vrut să vindem direct, având în vedere tendinţa generală de atunci şi condiţiile impuse de către colaboratori. Apoi, în 2001 am zis că ar fi bine să închidem cercul, să avem o moară proprie unde să ne facem făina noastră şi să nu mai importăm din Ungaria. În 2004 funcţiona deja. Am făcut făina după o diagramă de măcinare adusă din Germania, considerând că germanii au tradiţie în acest domeniu şi sunt mai bine pregătiţi. Mai departe, în 2007, lângă moara cu pricina am construit o nouă capacitate de producţie, pentru că cele două cuptoare şi secţia mică de patiserie nu mai făceau faţă cererii. În 2007 am dat

drumul la o capacitate de producţie nouă, în comuna Jucu, iar în paralel am continuat să deschidem magazine proprii. În toată această perioadă am încercat să rămânem serioşi pe piaţă, în sensul că am făcut întodeauna produse de calitate, fără amelioratori de sinteză chimică”, precizează brutarul clujean. Panemar nu face rabat de la calitate Chiorean spune că secretul longevităţii companiei sale rezidă din calitatea produselor Panemar, afirmând că, zilnic, peste 17 tone de produse de panificaţie şi patiserie ajung pe mesele clujenilor. „În momentul de faţă producem între zece şi 15 tone de pâine pe zi şi patru, cinci tone de produse de patiserie, având, în acest moment, peste 70 produse în portofoliu. Acest fapt ne transformă întrunul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa de produse de panificaţie din Transilvania. Secretul succesului nostru, al faptului că produsele noastre sunt apreciate pe piaţa clujeană este că am respectat, de la început, nişte standarde de calitate ridicate.

supliment Transilvania Business

Compania clujeană Panemar, unul dintre cei mai importanţi producători de produse de panificaţie din Transilvania, a ajuns, în 20 de ani de la înfiinţare, să producă nu mai puţin de 17 tone de produse de panificaţie şi patiserie în fiecare zi, fiind şi unul dintre cei mai importanţi angajatori din domeniu. Aproape patru sute de persoane muncesc pentru a satisface dorinţele, tot mai exigente, ale publicului clujean. Suntem foarte atenţi la toate procesele de fabricaţie şi nu facem rabat de la calitate în niciun domeniu. Grâul îl procurăm de la furnizori locali şi din import, aducem grâu inclusiv din Austria. Chiar dacă e un paradox, dar grâul austriac este foarte bun pentru panificaţie. Chiar dacă am incercat să cumpărăm grâu din România, este destul de greu, din cauză că acesta nu are parametri de panificaţie foarte buni”, mai spune directorul general al companiei Panemar.

Chioşcuri vs. magazine moderne Începând cu anul 2011, pe lângă chioşcurile de pâine, producătorul clujean a inaugurat o serie de magazine moderne, directorul general al Panemar afirmând că acest fapt era necesar în dezvoltarea companiei. „Ne-am diversificat, constant, gama de produse în funcţie de nevoile pieţei. Mai mult, în 2011 am lansat un concept nou de magazine, ne-am rebranduit şi am ales un logo modern. În momentul de faţă avem în portofoliu 12 magazine moderne şi 30 de chioşcuri în municipiul Cluj-Napoca şi în comunele Apahida şi Floreşti. Am ales să modernizăm spaţiile de vânzare, pentru că era o treaptă necesară în evoluţia noastră şi, mai mult, Clujul merita aşa ceva. Impactul pe care l-au avut magazinele vine să confirme ceea ce spun şi, din discuţiile noastre, am aflat că locuitorii municipiului se simt bine în maga-

zinele noastre. Pe lângă aceste magazine moderne mai avem în potrofoliu şi 30 de chioşcuri, în toate cartierele municipiului, pe care ne-am dorit, de asemenea, să le modernizăm. Vânzarea produselor de panificaţie şi patiserie în chioşcuri este oarecum improprie pentru produse alimentare şi în speţă pentru pâine, aşa că am făcut o serie de demersuri la primărie pentru a le moderniza. Am dorit să înlocuim chioşcurile existente cu altele moderne, în aceleaşi locaţii, pentru că acolo ne-am format vadul. Totuşi, în momentul de faţă există o hotărâre de Consiliul Local în virtutea căreia nu se mai autorizează alte chioşcuri noi şi, chiar dacă acest concept pe care noi îl propunem este de actualitate şi se practică în ţările din Uniunea Europeană, nu putem să-l implementăm. Dacă, la un moment dat, se va decide că nu se va mai putea realiza vânzarea de produse de panificaţie şi patiserie în incinta chioşcurilor, noi vom renunţa la acest tip de comerţ şi vom căuta aproape de vechile locaţii o serie de spaţii pentru a deschide magazine în sensul propriu. Totuşi, este destul de greu să găseşti un spaţiu adecvat, aproape de locaţia veche, care să fie şi liber”, mai spune Chiorean.

Olandezii, cu ochii pe Panemar Nicolae Chiorean spune că, în momentul de faţă, compania clujeană se gândeşte la planuri de extindere. Mai mult, directorul Panemar afirmă că există interes din partea unei compa-

nii olandeze care ar dori să investească în societatea clujeană. „Am studiat problema extinderii. Totuşi, deocamdată, nu văd de ce aş deschide magazine în Gherla, când cel mai mare producător de acolo vine în Cluj-Napoca. Mai mult, vin la noi producători din Târgu Mureş, Baia Mare, Oradea, Beclean, Dej sau Bistriţa. Mai mult, până acum am primit o mulţime de cereri de franciză din toată ţara, din Târgu Mureş, Timişoara, Baia Mare, Sibiu, Bucureşti, Constanţa sau Iaşi. Sunt unii doritori care insistă. Totuşi, pentru a face acest lucru va trebui să investim masiv în producţie, ori noi lucrăm acum în viteza a şasea. Nu putem face, în momentul de faţă, mai mult. Totuşi, ne gândim ca în viitorul apropiat să demarăm o investiţie consistentă în ceea ce priveşte unităţile de producţie. Ne-am gândit că magazinele moderne, conceptul pe care l-am implementat în Cluj-Napoca, merită să fie şi în alte locaţii din ţară. Totuşi, va trebuie să fim foarte atenţi, în condiţiile în care, dacă lucrezi cu parteneri, trebuie să dai reţeta, iar acest lucru comportă un risc destul de consistent. În momentul de faţă, noi suntem curtaţi de o firmă mare olandeză. Am fost la dânşii în Olanda. Am văzut ce au acolo. Au fabrici care, după capacitatea la care lucrează şi automatizarea la care lucrează, ar face faţă în Ardeal. Suntem doar la capitolul tatonări, dânşii ne-au contactat. Vom vedea, nu pot să spun ce vom face”, a încheiat Chiorean.

Răsfăţ pentru animale în cea mai modernă clinică de Laura M. BONDRILĂ Cea mai modernă unitate veterinară din partea de Sud-Est a Europei a fost construită la Timişoara, după ce un proiect european iniţiat cu sprijinul nemijlocit al Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Banat a prins contur. Investiţia s-a ridicat la aproape 10 milioane de euro, iar tehnica folosită este, la rândul ei, de cea mai înaltă performanţă. Animalele de companie din partea de vest a României beneficiază de condiţii de tratament şi intervenţii chirurgicale la cel mai înalt nivel, după ce, la Timişoara, a fost construită şi pusă în funcţiune cea mai modernă clinică veterinară din partea de Sud-Est a Europei. Investiţia este parte integrantă a unui proiect finanţat din bani europeni, derulat de Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Banat (USAMVB), în valoare de aproape zece milioane de euro. Noua unitate medicală veterinară este parte a unui complex mai mare, care include laboratoare pentru studiu şi cercetare dotate la cel mai înalt nivel. Întreaga aparatură este nouă şi a costat 19 milioane de lei. “Sistemul aplicat este unul de tip american: omul intră, lasă animalul la intrare şi rămâne în sala de aşteptare. El nu intră în

contact cu personalul medical, există circuite speciale pentru fiecare tip de tratament”, a declarat Ioan Huţu, responsabil în cadrul proiectului. Practic, proprietarul unui animal nu mai are acces în cabinete, aşa cum se întâmplă în cazul cabinetelor mici private. Acesta are la dispoziţie o sală de aşteptare, unde este informat, atunci când este cazul, de către medic, asupra stării animalului. Există circuite separate pentru animalele cu probleme infecţioase, special pentru a nu intra în contact cu alte animale, şi săli de operaţie dotate chiar mai bine decât cele din spitalele umane. Pe jos au fost instalate suprafeţe speciale, antibacteriene, la fel şi vopselele folosite sunt speciale. „Avem dotări la un nivel care nu mai există la nicio clinică universitară din România şi de la Timişoara

până la Budapesta sau Viena. Aparatura cumpărată include un tomograf de ultimă generaţie şi un aparat de radiologie digitală, care sunt unice în această zonă”, a declarat, la rândul său, Horia Cernescu, profesor în cadrul USAMVB Timişoara. Au fost modernizate opt laboratoare, s-au construit alte 25 de laboratoare noi şi şase unităţi experimentale, pentru aceasta fiind alocate alte 15,5 milioane de lei. Dotările depăşesc orice ştia sau a văzut până acum un proprietar de animale din Timişoara: săli de operaţie şi de anestezie, electrocardiograf, ecografe, endoscopie, tomografie computerizată, toate de ultimă generaţie. Pentru bolile infecţioase există un traseu special, separat, pentru a nu interfera cu activitatea normală, fiind respectate toate normele sanitare în vigoare.

supliment Transilvania Business

Veterinarii locali, parteneri şi nu concurenţi Construirea acestei unităţi absolut de excepţie a creat o anumită rumoare printre medicii veterinari care practică această profesie în cadrul cabinetelor private proprii. În contextul concurenţei acerbe în domeniu, s-a creat ideea că noua clinică va falimenta multe cabinete private, prin pierderea unui număr însemnat de clienţi. Unii dintre veterinarii timişoreni au avansat ideea că mulţi vor dori să renunţe la afacerea proprie, pe motiv că nu vor putea ţine piept cu dotările fabuloase ale noii clinici şi că s-ar putea chiar angaja la noua unitate. De partea cealaltă, personalul clinicii

nu îi vede pe proprietarii de cabinete ca pe concurenţi, ci mai degrabă ca pe nişte colaboratori. „Noi dorim să colaborăm cu cabinetele private. Ideal ar fi ca medicii acestora să ghideze spre noi cazurile dificile, care necesită intervenţii medicale sau chirurgicale majore şi pentru care ei nu ar avea dotările necesare. Noi avem laboratoare unde se fac analize complexe, de sânge ori de patologie”, a mai afirmat Horia Cernescu. Concluzia este că, pe o piaţă de talia Timişoarei sau a regiunii de vest, în general, „este loc pentru toată lumea”.

Cercetare aplicată Noua clinică nu se va ocupa doar de tratarea patrupedelor aflate în suferinţă, ci va dezvolta şi un sector desti-

nat cercetării aplicate. Se va lucra cu culturi celulare, în domeniul reproducţiei asistate, al imunologiei şi al microbiologiei. În acest sens, au fost deja instalate cele mai puternice microscoape de pe piaţă, cea mai bună şi nouă aparatură. Totuşi, lucrurile se derulează mai încet în acest domeniu, lipsesc încă unele dotări, principala cauză fiind fondurile insuficiente, ştiut fiind faptul că cercetarea românească nu beneficiază de foartă multă finanţare. „Am luat în calcul şi posibilitatea finanţării din partea mediului privat. Din păcate, au fost doar câteva firme mici, care nu pot susţine activitatea într-o măsură prea mare. De ce nu vin mai multe solicitări din acest domeniu? E tot problema banilor, nici ei nu au bani pentru asemenea investiţii”, a mai adăugat profesorul Horia Cernescu.

supliment Transilvania Business

Revoluţia Bio din Petrova Un maramureşean face istorie în Petrova. În judeţul zootehniei pierdute, a agriculturii cu directori schimbaţi din trimestru în trimestru, a mierii şi a horincii care a uimit o lume întreagă, nu mai există produse agricole ecologice, naturale. În partea de nord a Maramureşului sunt înregistrate doar patru produse ecologice, toate ale Asociaţiei Familiale Mihalca.

Este o poveste care ar trebui să uimească Maramureşul. Disputa între partea de nord şi judeţele din jurul Maramureşului devine pe zi ce trece inegală. Agricultura se face cu bani, iar fonduri au cei care au ştiu să se organizeze - Satu Mare, Bihor, Cluj şi chiar Sălaj şi Bistriţa Năsăud. Plecând de la un proiect ambiţios „Munţii Maramureşului” -, una dintre puţinele ocazii de a aduce fonduri europene în această zonă a ţării, am descoperit lucruri incredibile. Şi de bine şi de rău. De exemplu, este rău că Maramureşul, în diverse statistici, din punct de vedere agricol aparţine de zona Bihor. Satu Mare are pădurile şi partea economică grea, iar Bihorul are agricultura. Iată că, din celebrul judeţ care avea Bruna de Maramureş, horinca, mierea, legumele, oieritul, zootehnia adevărată, s-a ajus la o anexare administrativă la alte judeţe. În acest moment, se dă o bătălie cruntă pe piaţa produselor ecologice, a produselor naturale. În Maramureş se face de când lumea şi pământul brânză, carne, horincă, miere, fructe şi legume cu caracteristicile produselor naturale. Conceptul de ecologic este promovat de câţiva ani şi ar putea fi nişa care ar scoate un judeţ în faţa tuturor. Ar putea fi şansa Maramureşului de a lua faţa altor judeţe care nu au tradiţia maramureşenilor, sau nu au dârzenia lor, munţii şi păşunile, reţetele şi spiritul de oameni liberi, ingrediente care fac ca produsele de aici să fie unice. Aşa ar trebui să fie. Cu toate acestea, în cea mai mare parte a Maramureşului istoric nu am găsit decât patru produse ecologice, naturale înregistrate. Satu Mare are sute de produse înregistrate, Bihorul de asemenea. Să precizăm că pe partea de sud a judeţului sunt produse care au fost

de Nicolae Teremtuş

înregistrate, dar per ansamblu, Maramureşul a pierdut o bătălie foarte importantă. Deocamdată. Vinovaţi sunt toţi cei care au condus acest judeţ care, în loc să se preocupe ca să fie cât mai multe produse înregistrate, să îi ajute pe ţărani să facă acest lucru, şi să sprijine politica de dezvoltare a agriculturii ecologice, au risipit eforturile în proiecte irealizabile. În toată această brambureală, am dat de floarea rară. Ioan Mihalca din Petrova a mai apărut în presă cu ferma lui, dar lucrurile au evoluat şi el a dat o lecţie de economie adevărata tuturor. „Am implementat un proiect SAPARD, în 2008 l-am terminat, o fermă de bovine. Din 2009 am depus şi am obţinut certificarea ecologică pentru produsele fermei, inclusiv pentru procesarea animalelor. Tot lanţul este închis pe ecologie. Avem o suprafaţă de 80 de hectare pe care o exploatăm. Nu folosim nici un produs chimic, la nimic. Totul este natural, aşa cum a fost dintotdeauna. De asta ne-a ales Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj pentru a deschide un punct de lucru şi cercetare pe probleme de ecologie. De asemenea au venit de la Academia din Bucureşti şi de la Universitatea din Timişoara pentru a face cercetare cu studenţi şi nu numai. Am ajuns la un nivel foarte înalt. Participă doctoranzii la studii aici, la ferma noastră. Este un nivel destul de înalt şi suntem

mulţumiţi că putem să facem faţă. Vrem ca prin aceşti studenţi să atragem tineretul spre această activitate. Aici în afară de zootehnie nu prea mai ai ce face. Am avut multe vizite din Elveţia, Austria şi multe alte ţări. Pot concura cu ei. Avem cu ce şi chiar să fim peste ei”, ne-a spus Ioan Mihalca.

Brânză de Petrova Dârz, fără stare, Ioan Mihalca şi cei din familia lui au început să lucreze la proiectul fermei ecologice. Mihalca a obţinut şi certificat ecologic pentru carne, dar va mai dura un pic până va începe să producă carne şi produse din care cu eticheta ecologic, natural. Mihalca are înregistrate ca produse „Telemea de Petrova”, „Caşcaval de Petrova”, „Brânză frământată de Petrova” şi „Urdă de Petrova”. Vor veni şi produsele de carne, pentru a închide cercul. Povestea lui Mihalca a ajuns şi în ţările străine. Au venit din Norvegia, din Irlanda, Marea Britanie pentru a cumpăra brânzeturile lui Mihalca. Din păcate pentru el nu are capacitatea de producţie aşa de mare. Străinii ar fi cumpărat tone de brânzeturi lunar. Acum, ferma lui Mihalca este într-un oarecare blocaj financiar, de asta a întârziat pe partea de carne. Dar cu dârzenia lui şi a familiei va reuşi.

Interviu cu Ioan-Aurelian Cozma:

„Valea Someșului, o țară a laptelui și mierii” de Dr. Cristina Aoşan Ioan-Aurelian Cozma s-a născut într-o familie de oameni harnici, pe Valea Someşului, în plină epocă de aur comunistă. Pe vremea lui Ceauşescu, făcea robineţi la Armătura Zalău. Apoi, după revoluţie, s-a întors acasă, la ţară. Se trage dintr-un neam de zugravi care au vopsit case, dar şi biserici. Tatăl său l-a învăţat cum să ridice o casă de la fundaţie la acoperiş, aşa, ca pe vremuri. Zice că i-a prins bine în viaţă. L-am întâlnit la expoziţia Congresului Apimondia de la Kiev în Septembrie 2013, interesat de oportunităţi de desfacere a produselor sale. Aşa am ajuns să intrăm în vorbă şi să ne cunoaşte mai bine. Rep.: Ioane, ai spus la un moment dat că românul e construit genetic să fie apicultor. Atunci, de ce te-ai făcut primar? Apoi, de ce te-ai lăsat de primărie? Ioan-Aurelian Cozma: La un moment dat, cunoscând oamenii din sat şi nevoile lor, m-am gândit că ar fi bine să mă implic în luarea deciziilor privind dezvoltarea comunei. Şi uite aşa, în anul 2000 am devenit consilier local, iar în 2002 viceprimar al comunei Rus din județul Sălaj. Ca viceprimar, am avut ambiţia să fac curăţenie în comună. Am înfiinţat primul serviciu de salubrizare de pe Valea Someşului, între Dej şi Jibou. Din 2002 fac voluntariat în cadrul proiectelor derulate de Fundaţia Heifer România, care se ocupă cu sprijinul comunităţiilor sărace. După ce m-am obişnuit cu problemele administraţiei publice, mi-am dat seama că pot face mai mult decât cei dinaintea mea. În 2004 am candidat ca primar şi am fost ales. Ulterior, am renunţat, pentru că mi-am dat seama că pot mai mult decât atât. A fost o alegere simplă.

când am găsit dovezile necesare pentru o dreaptă chibzuinţă. Dar am reuşit să împărţim corect, aşa încât la noi n-au prea apelat la tribunale ulterior.

Rep.: De ce ai renunţat să rămâi ”fruntaş în satul tău”, cu o viaţă mai tihnită? Ioan-Aurelian Cozma: Din două moRep.: Ai o listă impresionantă de rea- tive. Întâi, am realizat că se poate mai lizări. Totuşi, care a fost cel mai greu mult. Şi al doilea rând, pentru albine. lucru din mandatul tău de primar? O localitate ca cea în care am fost priIoan-Aurelian Cozma: Reconstitu- mar, comuna Rus, poate să trăiască irea dreptului de proprietate pentru mai bine dacă intră într-o cooperare deţinătorii de păduri. Pământul în cu satele învecinate. Localităţile din Ardeal este cu mult mai preţuit de Ro mânia de azi sunt pe vatra unor oameni, decât în alte părţi pe care am vechi sate. Acestea au fost amplasate ajuns să le cunosc. A trebuit să stu- în locuri optim alese, pentru ca oamediem toate arhivele disponibile, până nii să-şi poată duce viaţa. Comunităţi

le învecinate au resurse din apropie re de exploatat în comun şi folosesc a ceeaşi infrastructură. Devine, deci, firească înţelegerea faptului că locali tăţile vecine nu trebuie să rivalizeze pentru resurse dirijate de autoritatea centrală şi să intre în jocul celor care dezbină pentru a stăpâni. Dimpotrivă, mai înţelept este să se coalizeze pe plan local, pentru a se impune faţă de cei de la judeţ şi Bucureşti. Prefecţii şi parlamentarii se schimbă des. Vecinii mai rar... Rep.: Câte primării şi consilii locale cuprinde asociaţia pe care ai înfiinţat-o? Ioan-Aurelian Cozma: Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Valea

supliment Transilvania Business

Expoziţie Berlin 2012

Someşului este o organizaţie non-guvernamentală locală, care şi-a început activitatea în anul 2007 şi, iniţial, a fost compusă din nouă primării sau consilii locale situate în Judeţul Sălaj. Azi, sunt 11 autorităţi locale în calitate de membri. Misiunea este simplă, aceea de a realiza coeziunea vieţii socio-economice a regiunii, spre a creşte bunăstarea. Ceea ce îşi doresc de fapt toţi oamenii, dar nu ştiu cum să traducă în realitate dorinţele lor prin hăţișul legislativ şi birocraţie. Am avut o dorinţă: ca Valea Someşului să redevină o ţară a laptelui şi mierii. Înfiinţarea, dotarea şi elaborarea strategiilor de dezvoltare a comunelor şi a asociaţiei au fost finanţate prin primul meu proiect PHARE câştigat. Până acum am derulat mai multe proiecte, care au urmărit dezvoltarea rurală şi înfiinţarea unui parteneriat public-privat pentru dezvoltarea Văii Someşului. Practic, din august 2008 şi până în 2013 am depus 10 proiecte sociale și de dezvoltare şi am câştigat şi implementat trei, în valoare de 6,5 milioane de euro. Unul a presupus o alimentare cu apă şi canalizare în două comune, un after school, modernizarea unui cămin cultural. Altul - asfaltarea a două drumuri comunale şi dotarea asociaţiei cu utilaje pentru întreţinerea drumurilor şi spaţiilor verzi şi dezăpezire. Al treilea proiect, privind înfiinţarea unui teneriat public privat GAL (grup par de acţiune locală) pe Valea Someşului, a atras 2,85 milioane de euro. Derula

sem şi un proiect pilot cu albine, iar apoi, prinzând încredere, am demarat unul mai mare, numit „Miere şi Salcâm pe aceeaşi arie”, care îşi propune şi crearea propriului habitat. Un lucru fun damental pentru o dezvoltare durabilă. Rep.: Cu albinele cum a fost, oamenii s-au arătat receptivi la ideea ta? Ioan-Aurelian Cozma: În anul 2008, cu ajutorul Fundaţiei Heifer România am obţinut finanţarea pentru primul proiect pilot cu albine - „Producţia de miere pentru comunităţile sărace din centrul Transilvaniei’’, finanţator fiind „Elevages sans Frontieres” din Franţa. Era primul proiect social de acest fel din zona noastră. Mai derulasem două proiecte împreună cu această fundaţie, care îşi propune nu doar să asiste social o comunitate, ci mai ales să o ajute să înveţe cum se poate descurca singură. Desigur, este necesar şi un sprijin material iniţial, dar care devine o obligaţie morală pentru oameni, să-şi ajute la rândul lor confraţii. După cum se spune, dar din dar se face rai. Rezultatele au fost neaşteptat de bune. În primul rând am realizat o comunitate unită de apicultori. Prin proiect s-au cumpărat materialele necesare construirii stupilor, iar beneficiarii, împreună, au debitat scândura, au montat stupii și i-au vopsit. Am organizat primele cursuri de crescători de albine, cu teorie şi practică. Mai ales practică, cu fiecare beneficiar, în stupina mea.

După primul an, am avut surpriza că toţi au transmis darul mai departe altor beneficiari stabiliţi de fundaţie. Şi uite aşa, a început prima experienţă socială prin muncă în zona noastră şi poate prima din Ardeal, dacă nu chiar şi din țară. Conjunctura favorabilă, cu an apicol bun, şi măsurile de sprijinire a fermelor de subzistenţă au dus la rezultate nebănuite. Înmulţirea foarte bună a albinelor şi încurajarea beneficiarilor cu potenţial să depună cereri de finanţare, au transformat 25 de beneficiari iniţiali, în 15 întreprinzători care au devenit persoane fizice autorizate. Şi uite cum, din familii care solicitau ajutor social de la primărie, printr-un mic sprijin, s-au transformat în doi ani în oameni pe picioarele lor, plătitori de impozite pentru stat... Rep.: Cum se împacă activitatea civică pe care o desfăşori cu stupăritul? Ioan-Aurelian Cozma: Sunt foarte puţini stupari profesionişti în ţară la noi. Destui oameni trăiesc doar din albinărit, dar cei mai mulţi nu ating un grad de ocupare a timpului lor în aşa fel încât să spună că nu au timp şi pentru altceva. Acesta este unul dintre avantajele albinăritului: ai timp şi pentru tine, familie şi alte activităţi. Rep.: Ce ţi-a insuflat ideea să înveţi oamenii să se apuce de albinărit? Ioan-Aurelian Cozma: Cunosc această ocupaţie din familie. Ca atare, ideea mi-a venit dintr-o experienţă reală.

Creşterea albinelor se potriveşte pentru familii cu resurse limitate. Adesea, începe ca o pasiune, dar curând poate fi transformată într-o afacere. Aduce venituri imediate; în plus, se înlocuieşte zahărul din dieta familiei, adică produce o economie în dublu sens, care generează şi sănatate. Un alt avantaj major al apiculturii este că mierea şi celelalte produse apicole sunt mai uşor de împachetat, depozitat şi vândut. Lucru care nu poate fi neglijat pentru un om de la ţară.

Biroul Asociației Intercomunitare de dezvoltare a Văii Someşului se află în Comuna Rus, Judeţul Sălaj. Dl IoanAurelian Cozma poate fi contactat la adresa de e-mail: aurelian.cozma@yahoo.com În zona noastră, de cele mai multe ori gospodăriile sunt mici ca întindere. Munca este făcută manual sau cu ajutorul cailor, bivolilor şi vacilor. Datorită ratei mari a şomajului şi a sistemului agricol neproductiv, familiile se confruntă cu sărăcia. Majoritatea beneficiarilor proiectului au familii cu mulţi copii, cărora nu le pot oferi suficientă hrană... Pe viitor, mulţi dintre şomerii zonei vor fi capabili să

se implice în creşterea albinelor, o activitate care poate fi desfaşurată atât de tineri, cât şi de femei şi bătrâni. Pe de altă parte, apicultura presupune o mulţime de cunoştinţe, iar cunoştinţele aceastea oferă o valoare în plus beneficiarilor... Rep.: Te rog să ne explici ce ai reuşit să faci în acest sens, ca să-i încurajăm şi pe alţii să caute să obţină bogăţia acestui pământ prin mijloace proprii. Câţi apicultori şi stupi ai găsit pe raza asociaţiei pe care o conduci şi câţi apicultori sunt acum? Câte familii de albine aţi înfiinţat? Ioan-Aurelian Cozma: În 2008 aveam cam un apicultor pe comună cu câte 10-30 familii de albine. Acum, sunt în medie 10 apicultori pe comună şi aproximativ 2.500 de stupi în arealul în care lucrează asociaţia noastră. Noul nostru proiect, „Miere şi Salcâmi”, a asistat nouă sate vecine din nord-vestul României, anume: Băbeni, Câțcău, Gîlcău, Ileanda, Lozna, Poiana Blenchii, Rus, Vad si Zalha, de pe valea Someşului. Grupul ţintă a cuprins peste 17.000 de locuitori. Această regiune este una dintre cele mai sărace din România şi are rata şomajului foarte ridicată. Economia locală se bazează pe agricultura tra-

diţională, practicată la nivel de subzistenţă. Comunităţile sunt afectate de fertilitatea scăzută a solului şi inundaţiile intrate în actualitate, care, de cele mai multe ori, distrug recolta pe suprafeţe însemnate. Dar mediul curat de-a lungul râului Someş, care este înconjurat de pajişti şi dealuri împădurite, este propice dezvoltării apiculturii. Întreaga regiune face parte din Programul naţional de mediu Arie protejată Situl Natura 2000. În primii doi ani de funcționare, Heifer România a furnizat pentru 50 de familii de fermieri săraci, cinci colonii de albine, lăzi şi echipamente mici. Alte 600 de familii sărace de fermieri au primit câte 250 de puieţi de salcâm, adică în total 150.000 de puieţi. Oamenii au transmis şi acest dar mai departe. Am ajuns în felul acesta ca, în patru ani, să împădurim 30 de hectare de teren degradat. În ciuda vremii secetoase şi a unor incendii de păşune care au afectat şi plantaţiile, procentul de prindere a fost destul de bun. Azi, avem salcâmi de peste trei metri înălţime. Prin componenta de reîmpădurire a proiectului, avantajele sunt numeroase. Copacii păstrează umezeala de pe terenurile învecinate, reduc eroziunea solului şi fixează azotul în sol. Salcâmii vor genera nectar pentru

supliment Transilvania Business

IOAN AURELIAN COZMA Născut 01.10.1969 • Absolvent 2008 al Facultăţii de management, Universitatea „Bogdan Voda”, Cluj – Napoca

• • • • • •

Cursanţi la practică

•

1992-2002 Intreprinzator Particular (constructii) 2002-2004 Viceprimar com. Rus (jud. Salaj) 2004-2008 Primar com. Rus

după 2008 Director Executiv al Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară Valea Someşului iniţiator al Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară Valea Someşului (2007) iniţiator al asociaţiei profesionale Cooperativa Agricolă Valea Someşului (2013, cu sectoare apicol, avicol şi cereale-leguminoase) iniţiator, coordonator şi implementator pentru proiecte privind protecţia mediului, infrastructură, învăţământ, sănătate şi de protecţie socială pe Valea Someşului (valoare totală 9 milioane euro) schimburi de experienţă internaţionale pe teme de agricultură, asistenţă socială, voluntariat, abordare LEADER (Heifer Project International S.U.A, Polonia, Republica Moldova, Bulgaria, Franţa, Italia, Germania) apicultor profesionist, dirijor cor (Şcoala Generală Rus), cerc literatură (colaborare Primăria Rus – Şcoala Generală Rus)

albine şi seminţe pentru păsările din fauna locală. Beneficiile sunt lesne de înţeles: participanţii la proiect îşi vor spori veniturile prin vânzarea de mieLansare proiect Gâlgău re şi alte produse apicole. Îşi sporesc calitatea vieţii şi sănătatea prin suplimentarea hranei cu miere, polen, propolis. Albinele contribuie la creşterea agro-producţiei prin polenizare. Remarcabil este faptul că s-a redeşteptat spiritul comunitar în zonă. Am văzut primari şi copii de şcoală plantând împreună puieţi de salcâm. Ca atare, ne-am hotărât să facem un pas îndrăzneţ şi să înfiinţăm o Asociaţie Agricolă a Văii Someşului, care să unească interesele producătorilor pe o arie şi mai largă, pentru a optimiza preţul şi condiţiile de vânzare. Cererea pe piaţa internă şi externă este mare. Pot spune cu bucurie că, după câţiva ani de muncă, vedem cum renaşte ţara laptelui şi mierii pe Valea Ora de apicultură la şcoala din Rus Someşului.

În loc de epilog Românii ar vrea să trăiască demn, nu să fie o masă de asistaţi social. Au nevoie să li se ofere doar şansa să se poată transforma din şomeri în producători. Dezideratele şi preocupările făţarnice de re-integrare socială care irosesc bani publici şi europeni pe cursuri şi pliante, nu ating nici pe departe nevoile oamenilor din zonele sărace. Însă agricultura şi ocupaţiile tradiţionale, care au susţinut neamul româ

nesc prin istorie până azi, pot face acest lucru. Cu o condi ţie: să existe oameni de stat competenţi în acest domeniu şi oneşti, care să dispună de un minim de mijloace şi care să poată iniţia un impuls. Bine ar fi dacă şi alte autorităţi locale şi instituţii ale statului, după specificul fiecărei loca lităţi şi zone, ar fi interesate să pună în practică proiecte similare celor de pe Valea Someşului, unde a început să curgă mierea...

Fir întins şi poveşti pentru 1001 vieţi Alice Valeria Micu

Ce poate fi mai uşor pentru o fiică de pescar, decât să scrie despre pescuit? Am atâtea poveşti în minte, atâtea ore în care îl ascultasem pe tata relatând cu lux de amănunte cea mai proaspătă aventură pe malul apei, ore în care mi-am ascuţit şi eu privirea, urmărind pluta şi aşteptând ca un peşte nătăfleţ să înhaţe momeala şi să încerce să dispară în adâncuri!

Mai pun şi orele în care, copilă şi adolescentă fiind şi asta s-a întâmplat, oho, de ceva vreme, îl aşteptam pe tata să se întoarcă de la pescuit. Pe el, vorbăreţul, nu-l poţi opri din poveşti pescăreşti şi planuri pentru o ieşire fabuloasă, într-un loc nemaipomenit. Atunci când nu e prohibiţie, stă câte o zi întreagă, bătând cu piciorul firul apei înspre izvor, câte 1015 kilometri prin pădure şi de la un anumit loc printre pietre şi stânci, pe Muntele Şes. Fie că mergea la Mori, în codru, fie că la Plopiş, pe Valea Mare sau pe Lucşor, cred că pot număra pe degetele unei singure mâine de câte ori a venit acasă fără păstrăvii pistruiaţi, din specia indigen. Îl ştiţi, e cel cu puncte negre şi roşii, care în apele noastre de munte se ascunde sprinten pe după pietre, dar care, în lacurile de munte poate ajunge până la 10 kilograme. Veţi spune că e doar o poveste pescărească, dar hei, ce ar fi viaţa fără poveşti? În acele puţine dăţi când a venit fără păstrăvi sau doar cu mărunţiş, după cum recunoştea cu resemnare, tata găsea mereu ceva cu care să-şi justifice evadarea în raiul său şi să-şi mângâie cumva orgoliul de campion, iar din raniţa verde se iveau ciuperci pline de savoare ori mici raci de munte, pe care îi momea cu interioarele primilor păstrăvi, atunci când restul se lăsau aşteptaţi. De ce i-am spus campion? Tata nu a participat niciodată la vreun concurs de pescuit, dar e membru legitimat

A.J.V.P.S., adică Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din 1962, cu viză pentru apele de munte de când mă ştiu. E adevărat, pescuitului staţionar, adică în lacuri, i-a dăruit multe ore, dar pescuitul în ape curgătoare a fost şi va rămâne marea sa pasiune. Cum, nu aţi fost niciodată la pescuit? Atunci să vă spun eu o poveste din aventurile de pescuit ale tatălui meu în copilărie. Era în anii ’50, iar tata avea 12-13 ani. La marginea Şimleului era atunci un lac frumos, din care a rămas azi o baltă colmatată, declarată arie protejată în 6 martie 2000. Locul era un paradis în miniatură, erau multe răchite, arini, ferigi de apă, trestie, papură, sânziene, mană de apă, iar fauna bogată în specii rare: stârc pitic, lăcar mare, găinușa de baltă sau mai multe specii de rațe, printre care și o specie cunoscută sub denumirea de rață mare. Alături erau broaște, buhaiul de baltă cu burta galbenă și cel cu burta roșie, o specie de salamandră din familia amfibienilor, cunoscută în zonă sub denumirea de triton cu creastă, gușteri, mai multe specii de insecte din ordinul coleopterelor și heteropterelor, precum şi crustacee. Lunca râului Crasna şi drumul mărginesc balta, iar coama dealului Măgura străjuieşte şi acum, plină de amintiri. La malul bălţii erau în acele vremuri trei bărci, una a vânătorilor şi pescarilor, una a micilor meseriaşi şi una

proprietate privată, dar atunci când se întâmplau acestea, rămăsese doar barca vânătorilor şi pescarilor. Era vacanţa de vară, cu zile călduroase, numai bune de pescuit. Tata se trezea foarte devreme şi, cu geanta sa metalică înaltă şi curbată, cu striaţii, în care stătea de regulă masca de gaze, cu inevitabila pâine cu unsoare drept merinde şi undiţa din creangă de alun se îndrepta cu paşi mari spre baltă. Trebuia neapărat să ajungă primul acolo, ca să prindă barca, fără de care tot efortul ar fi fost zadarnic. Odată ajuns, curăţa barca de crengi, o răsturna ca să scurgă apa lăsată de adulţii neglijenţi şi, aşezându-se pe burtă pe scândură, îşi folosea braţele pe post de vâsle. Barca avea în dotare un par lung, dar nu se slujea de el decât atunci când, ajuns la locul lui de pescuit, îl înfigea cât mai adânc în nămolul şi nisipul de pe fundul bălţii şi lega barca de el. Avea un loc fix, unde erau ierburi sub apă, iar deasupra el aşeza crengi, ca să-l marcheze şi să-l mascheze în acelaşi timp. Cu două zile înainte, după ieşirea anterioară la pescuit, tăiase cu briceagul nelipsit din trusa pescarului, râmele pe care le adusese expres pentru a momi locul. Ele se prindeau de vegetaţia subacvatică, iar peştii găseau hrană fără nici un efort a doua zi. Degeaba strigau la el de pe mal, ameninţând cu pumnul, pescarii mai somnoroşi. Treziţi-vă mai devreme dacă vreţi barca!, le striga el şi-şi vedea liniştit de pescuit. Cărăşei cât

supliment Transilvania Business

palma se lăsau amăgiţi de pătimaşul pescar, iar atunci când cutia măştii de gaze se umplea, iar tata socotea din ochi, experimentat, că a prins trei kilograme, partida de pescuit se încheia. Ultimele râme tăiate în bucăţi ajungeau în baltă, pregătind următoarea partidă de pescuit de peste două zile, iar crengile din barcă acopereau din nou locul cel bun. El, cu sprinteneală, ori cu câte vreun camionagiu generos care trecea cu camionul pe acolo, se îndrepta spre casa sakterului. Măcelarul evreu îşi freca palmele de bucurie la vederea cărăşeilor ce dădeau vioi din coadă. Cu zece lei pentru fiecare kilogram de peşte tata se întorcea fericit acasă, nu înainte de a trece pe la cofetăria domnului Ranga, unde se trata cu o îngheţată la cornet, cea mai bună îngheţată pe care, spune el, a mâncat-o vreodată, făcută după o reţetă ce a rămas secretă şi dispărută odată cu moartea vrednicului cofetar. E adevărat, sakterul eviscera peştii, îi prăjea şi trimitea bunilor evrei câte o farfurie pe care el obţinea zece lei şi cei treizeci plătiţi tatei aduceau nouăzeci în buzunarul său. Dar ce mai conta în copilărie? În anii de sărăcie de atunci, el aducea acasă mici averi. Peştii se prind cu undiţa, iar oamenii cu vorba, spunea William Shakespeare, iar pescuitul este una din pasiunile cele mai pătimaşe. Discuţiile despre locuri de pescuit, tehnici, undiţe, lansete, mulinete, fire, cârlige, linguriţe, momeli, competiţii de pescuit, secrete şi sfaturi pot face liniştit obiectul de studiu a multor domenii ştiinţifice. Numai în ţara noastră sunt site-uri nenumărate, de la cele ale comercianţilor de echipamente de pescuit şi momeli, la cele ale pescăriilor ori ale pasionaţilor împătimiţi ai sportului cu cârligul. Există şi răuvoitori, precum Samuel Johnson, care spunea că undiţa este un băţ cu o râmă la un capăt şi un bou

În cartier, băieţii îl ştiau bine şi mulţi s-au îmbolnăvit de microbul pescuitului din cauza lui. Când am postat pe pagina mea de Facebook o fotografie recentă cu tata în echipament de pescuit şi cu undiţele alături, comentariile lor m-au umplut de mândrie: Cel mai mare pescar de clean pe care-l cunosc! (şi cunosc o grămadă.....pe bune), Guru al pescuitului de păstrăv.

la celălalt, dar nu pot să nu suspectez un rateu colosal al scriitorului şi editorului operelor shakespeariene. Dar câte pagini au fost dedicate acestei pasiuni şi câte celebrităţi ale culturii s-au dedat pătimaş artei de a prinde peştii cei zvăpăiaţi! Ernest Hemmingway nu doar că a scris Bătrânul şi marea, una dintre primele poveşti despre pescuit care a atras atenţia a milioane de oameni, iar autorului i-a adus Premiul Nobel, dar legenda spune că Hemmingway a prins primul său peşte atunci când avea doar doi ani. Turgheniev este şi el cunoscut pentru pasiunea sa, dar nici scriitorii români nu au fost străini de acest sport, iar printre ei mulţi au fost undiţari faimoşi. Mihail Sadoveanu, Ioan Alexandru BrătescuVoineşti, Dan Dobrinescu ori Ştefan Goanţă, dar nu-l putem uita pe Radu Anton Roman, unul dintre colaboratorii români ai lui Jacques Yves Cousteau în timpul turnării celor patru filme despre Dunăre, în 1991. Alături de Adrian Gagea, Radu Anton Roman s-a dovedit o gazdă informată pentru echipa lui Cousteau în Delta Dunării. Aceste aventuri au fost cuprinse în jurnalul său În Deltă cu Jacques-Yves Cousteau. Romanul exploratorului francez, intitulat Zile de pescuit, a fost răsplătit de revista Luceafărul cu un premiu în 1985 şi publicat în

Franța cu titlul Des poissons sur le sable( Peşti pe nisip). Câte întâmplări şi poveşti de pescari vor pieri odată cu protagoniştii? Eu, una, ştiu sigur că de câte ori un biban mi se va agăţa pe cârlig, îmi voi aminti cu câtă ciudă îi lăsau pescarii să se usuce la soare pe pietrele ce mărgineau digul barajului de acumulare de la Vârşolţ. Şi printre dinţi îl pomeneau pe tovarăşul Gârjoabă, cel ce interzisese pescuitul în baraj, fapt care a făcut ca bibăneii pofticioşi, care se aruncau lacomi la momeala destinată caraşilor şi crapilor, să poarte câţiva ani porecla de gârjobei. Anul acesta mi-am promis mie şi tatălui meu o partidă de pescuit ca-n poveşti la Doda Pilii, în Munţii Apuseni, însă visul cel mare, acela de a pescui în Delta Dunării cred că va mai avea de aşteptat şi, precum etica pescuitului se concentrează în transparenţa firului, tot aşa frumuseţea visului se împlineşte în distanţa mare până la îndeplinire. Cel mai mare eveniment de profil este, fără îndoială, a XIII-a ediţie a Târgului Expo Aventuri la pescuit si vânătoare / Expo Pescuit pur si simplu, care a început joi, 13 martie, în Piaţa Constituţiei, în fata Casei Poporului, iar odată cu vremea caldă vor începe şi competiţiile mult aşteptate.

Cabana Moţilor, o oază de relaxare în inima Apusenilor

De Augustin Stanciu Una dintre cele mai frumoase pensiuni din judeţul Cluj, Cabana Moţilor, situată în comuna Mărişel, la mai puţin de 50 de km de centrul municipiului ClujNapoca şi la numai 20 de km de lacul Tarniţa, poate fi privită ca o adevărată poveste de succes. Patronii, soții Ela Atanasiu şi Sebastian Hosu (foto), au renunțat la joburi bine plătite în multinaţionale pentru a porni această afacere. În mai puţin de cinci ani de la inaugurare, Cabana Moţilor a devenit un reper în Transilvania în ceea ce priveşte afacerile din domeniul agro-turistic. Povestea pensiunii asaltată de mii de turişti anual, atât din România, cât şi din Canada, Australia sau Japonia a început în 2009, Sebastian Hosu afirmând că investiţia iniţială a fost de aproximativ 300.000 de euro. „Cabana Moţilor este o cabana turistică clasificată la trei stele, adică maximul pe care îl puteam obţine. Aceasta este localizată în comuna Mărişel, la 50 de km de Cluj-Napoca, în Munţii Apuseni. Investiţia, finalizată în luna iulie 2009, a avut o componentă de finanţare SAPARD, aproximativ 35% din totalul de 300.000 de euro, iar 100.000 de euro i-am obţinut printr-un credit bancar. Restul banilor i-am obţinut din fonduri proprii sau de la prieteni sau rude. Ideea a pornit de la dorinţa de a locui la ţară, noi ne-am întors din Canada pentru acest lucru, renunţând la slujbe bune, simţind că putem face mai multe în ţară. Am aflat că va începe programul SAPARD şi am hotărât că atunci este momentul oportun să ne întoarcem să investim în turism”, a spus Sebastian Hosu, proprietarul Cabanei Moţilor. Acesta precizează că soții nu își privesc pensiunea ca pe o afacere, ci mai degrabă ca pe un stil de viaţă. „Când am pus bazele Cabanei Moţilor nu neam dorit să privim pensiunea ca pe o afacere, ci şi ca pe un stil de viaţă, nu ne-am propus şi nici nu am reuşit încă

să acoperim investiţia iniţială. Acest lucru se va realiza, cel mai probabil, în aproximativ cinci ani”, mai spune Hosu.

Promovarea, cheia succesului Proprietarul cabanei afirmă că, pe lângă calitatea serviciilor oferite, pentru a avea succes într-un business de genul acesta este foarte importantă şi promovarea. „Din punctul meu de vedere sunt trei lucruri importante pentru a avea succes într-un business turistic. În primul rând, trebuie să ştii foarte clar ce oferi şi să livrezi calitate, sub orice formă ar fi aceasta. Odată ce ai stabilit acest lucru, trebuie să hotărăşti care este publicul tău ţintă, după care urmează partea de promovare. Mulţi oferă produse de calitate, dar se pierd la partea de promovare, considerând că este inutilă sau sunt bani aruncaţi. Pentru noi, de exemplu, cel mai important canal de promovare şi de comunicare este Internetul, cu nişte cheltuieli destul de reduse reuşeşti să atragi exact piaţa pe care tu te axezi. Am observat la alte cabane sau pensiuni că o mare problemă constă în partea de promovare, de marketing, proprietarii trebuind să înţeleagă că această ramură a business-ului nu este

o cheltuială, ci o investiţie. O altă problemă constă în segmentarea clientelei, să ştii clar cui te adresezi şi să nu cobori standardele pe care le impui”, afirmă Hosu. Creditul bancar, un factor determinant Hosu mai spune că un factor destul de important pentru succesul pensiunii, chiar dacă pare paradoxal, este faptul că au finanţat construirea pensiunii printr-un credit bancar. „Secretul succesului este disponibilitatea de a munci foarte mult, cred că asta ne-a făcut pe noi să ajungem unde suntem. Această disponibilitate vine și din acel sentiment de datorie, având contractat un credit de la bancă avem o motivaţie foarte puternică pentru a ne trezi dimineaţa. Consider că este benefic ca într-o afacere să fie implicată şi o bancă, mai ales la începuturi, doar pentru acea motivare în plus care reuşeşte să te facă să dai tot doar pentru a nu pierde ce ai realizat până în acel moment”, mai spune proprietarul Cabanei Moţilor.

Saltelele, un detaliu important De asemenea, Hosu consideră că un lucru la fel de important în succesul afacerii sale este grija pentru detali-

SuplimenT TRAnSilvAniA BuSineSS

Cămara de la munte, sănătate la borcan

ile pe care unii le-ar putea considera minore, cum ar fi de pildă investiţia în saltelele de dormit. „Considerăm că un om care nu a dormit bine nu va fi în stare să se bucure de ceea ce îi oferi, de aceea am ales să investim de 4-5 ori mai mult în saltele, pentru ca omul care vine să se cazeze la noi să fie capabil să se relaxeze. Un al lucru la fel de important este mâncarea. Noi credem că mâncarea trebuie să fie potrivită locului, tradiţională, cu ingrediente locale, dar în nu în ultimul rând trebuie să fie foarte gustoasă. Un alt lucru important pe care îl oferim clienţilor noştri este partea de divertisment, pe care o asigurăm în colaborare cu diverse firme sau cu localnici. Dacă este vorba de o plimbare cu căruţa sau cu sania trasă de cai, apelăm la resursele locale, în timp ce pentru activităţi de aventură, speologie, trasee 4X4, colaborăm cu firme din Cluj”, precizează antreprenorul.

Olandezii „asaltează” Cabana Moţilor Pensiunea clujeană nu duce lipsă de turişti, în cei aproape cinci ani de funcţionare numărul acestora crescând constant. Mai mult, 10-15 % dintre turiştii care se cazează, în fiecare an la pensiunea din comuna Mărişel sunt străini, în special din Olanda şi Israel. „Avem şi clienţi străini, iar spre fericirea noastră numărul lor este în creştere. Cel mai des vin europenii, în special olandezi şi mai nou israelienii, deşi am avut turişti şi din Australia sau Japonia. Cred că turiştii străini apreci-

ază cel mai mult naturaleţea locurilor, faptul că natura este într-o anumită măsură virgină sau că oamenii trăiesc, încă, la fel cum trăiau bunicii lor. De asemenea, un alt lucru, poate la fel de important, îl reprezintă faptul că tradiţiile şi obiceiurile încă se păstrează, dar şi imaginile pitoreşti pe care le pot vedea în excursiile organizate. Anual avem între 800-1.000 de clienţi care ne vizitează, perioada de cazare medie fiind de aproximativ trei zile. Totuşi, la aceştia se mai adaugă alte câteva mii de turişi, în special din Cluj-Napoca, care vin doar pentru a lua masa şi îşi petrec la Cabana Moţilor câteva ore”, explică Hosu.

Proprietarii Cabanei Moţilor au lansat conceptul „Cămara de la munte”, o serie de produse naturale de care se pot bucura atât vizitatorii pensiunii, dar, de asemenea, pot fi comandate şi prin intermediul unui magazin on-line. „Încă de la deschiderea cabanei ne-am propus să oferim oaspeților mâncare cât mai naturală și atunci am zis că trebuie să ne folosim și de fructele din flora spontană, afine, zmeură, merișoare, așa că am început să facem dulceață și sirop pentru uzul cabanei. A avut atât de mare succes încât oaspeții au dorit să cumpere şi pentru ei şi aşa

Lipsa personalului, un impediment Sebastian Hosu consideră că cel mai mare impediment într-o afacere de acest tip este lipsa personalului calificat. „Cele mai mari provocări de care ne-am lovit au fost legate de personal. Activitatea fiind foarte fluctuantă, e greu să găseşti angajaţi de altundeva decât din sat, însă aici nivelul de pregătire nu este cel pe care l-am dori. Deşi sunt buni executanţi, nu au iniţiativă, pe de altă parte în ultima perioadă am angajat studenţi clujeni pe perioada verii. Lunile în care noi funcţionăm la capacitate maximă sunt iulie, august, septembrie, dar şi în perioada sărbătorilor de iarnă. Chiar dacă în restul anului avem activitate mai redusă, nu s-a întâmplat să fim puşi în incapacitate de a plăti cheltuielile”, a spus Hosu.

am ajuns să fie un produs de sine stătător. Produsele noastre au ajuns să fie distribuite şi prin magazine din Cluj-Napoca şi din Bucureşti sau la târguri de profi l. Chiar dacă, în acest moment aceste produse nu sunt certificarte bio, vă pot spune că fructele din care sunt realizate dulceţurile sau siropurile sunt 100% naturale, fiind recoltate din zone în care nu s-au utilizat pesticide sau insecticide. Pentru a realiza aceste produse folosim capacitatea cabanei, bucătăria, deocamdată este suficient şi credem că produsele acestea sunt garantate şi totodată reprezintă imaginea cabanei. Sezonul acesta am produs aproximativ 5.000 de borcane”, încheie Sebastian Hosu.

Şomerii de la ţară vor fi recalificaţi cu fonduri UE Şomerii din mediul rural din judeţul Cluj au o nouă şansă de accedere pe piaţa forţei de muncă, odată cu implementarea proiectului „Ne formăm pentru un viitor mai sigur”, finanţat din fonduri europene. În cadrul programului, peste 300 de persoane fără loc de muncă vor fi calificate în meseriile de îngrijitori bătrâni, cameriste sau lucrători în construcţii.

Camelia Bakri ( foto), manager al SC Arini, societate de formare profesională a adulţilor, spune că în momentul de faţă se lucrează la un program care va ajuta aproximativ 300 de persoane din mediul rural să se recalifice, urmând ca o parte dintre aceştia să fie consiliaţi inclusiv în găsirea unui loc de muncă. „Titlul proiectului la care lucrăm în momentul de faţă este «Ne formăm pentru un viitor mai sigur». El este în fază de contractare, urmând să îl demarăm, efectiv, în următoarele luni, imediat după semnarea contractului. Obiectivele acestui proiect sunt de a crea un pachet complet de programe integrate pentru un număr de 300 de persoane din judeţul Cluj, acestea urmând să beneficieze de programe de informare, consiliere şi mediere pe piaţa muncii. Aceste persoane vor fi ajutate şi susţinute în găsirea unui loc de muncă, după ce parcurg programa de formare, iar o parte vor fi sprijinite până îşi vor găsi un loc de muncă”, a detaliat Camelia Bakri. Constructori, cameriste şi îngrijitori Managerul societăţii de formare profesională a adulţilor, care este partener în derularea acestui program, spune că persoanele care vor participa la proiect vor fi instruite în mai multe domenii, pentru a-şi găsi mult mai uşor un loc de muncă. „Persoanele participante la program vor putea opta pentru meseriile de lucrători în structuri uşoare pentru construcţii, cameriste sau îngrijirea la domiciliu a bolnavilor batrâni. Acesta din urmă este un domeniu care se caută foarte mult în zona rurală, în condiţiile în care sunt foarte multe persoane în vârstă care au rămas în situaţii sociale defavorabile şi de care nu se mai ocupă nimeni. Mai mult, în momentul de faţă, alternativa ar fi centrele de îngrijiri din zonele rurale, dar acestea

de Augustin Stanciu

sunt, deocamdată, doar într-o fază incipientă de dezvoltare. De asemenea, vom realiza şi o serie de cursuri de perfecţionare de limbă engleză, iar unele persoane, care au deja o anumită pregătire, o anumită formare, vor fi învăţate şi cum să opereze pe un calculator. Totodată, în cadrul acestui proiect vor exista şi cursuri de perfecţionare pentru personal de curăţenie, îngrijiri clădiri sau mijloace de transport. Chiar dacă anumite meserii se pretează şi pentru piaţa forţei de muncă externe, noi nu plecăm de la prezumţia că aceşti oameni vor pleca din ţară”, a declarat Camelia Bakri. Managerul Arini afirmă că persoanele eligibile pentru a participa la acest program trebuie să îndeplinească nişte condiţii minime, respectiv trebuie să nu deţină un loc de muncă şi să aibă vârsta minimă de 18 ani. “În cadrul programului vor intra persoane care nu au un loc de muncă, depăşesc perioada de şomaj sau chiar şi şomeri, dar, în principiu, publicul ţintă sunt acele persoane care au pierdut orice calitate de şomer sau de asistenţă social din partea statului. Limita inferioară este 18 ani, iar cea superioară este de 50 de ani”, mai spune Bakri.

Proiect de 1.8 milioane lei Valoarea totală eligibilă a proiectului „Ne formăm pentru un viitor mai sigur” este de peste 1,86 milioane lei, din care asistenţă financiară nerambursabilă din partea Uniunii Europene depăşeşte suma de 1,77 milioane lei. „În momentul de faţă proiectul este în contractare, zilele următoare urmând să semnăm contractual de finanţare. Liderul de proiect este SC T SMART SERVICII SRL, Arini fiind partener, alături de o serie de primării din judeţul Cluj, cum ar fi cele din Apahida, Baciu sau Floreşti. Autorităţile publice locale urmează să ne ajute cu recrutarea grupului ţintă, urmând să ne furnizeze bazele de date cu persoanele care urmează să facă acest curs. Proiectul, care se va întinde pe durata a un an şi două luni, va cuprinde aproximativ zece grupe de persoane care vor parcurge programe de formare profesională şi care vor fi certificate. Cursurile durează de la 80 de ore până la 720 de ore, participanţii urmând să beneficieze gratuit de aceste programe, costurile cursului fiind finanţate de la comunitatea europeană, prin programul POSDRU”, încheie Bakri.

supliment Transilvania Business

SEVEN - foarte probabil

cel mai bun remediu naturist adjuvant în oncologie şisiglă: hematologie culori - albastru Pantonedin 637 România. - orange Pantone 151 - verde Pantone 360

Prin valoarea sa detoxifiantă, imunoreglatoare, chemo şi radio-protectoare SEVEN este produsul cu care am obţinut cele mai bune rezultate în ameliorarea calităţii vieţii pacienţilor oncologici şi cu suferinte hematologice. Utilizarea sa concomitent cu tratamentele clasice a permis obţinerea unor rezultate cu mult mai bune, uneori spectaculoase. Pentru moment acest produs poate fi achiziţionat doar prin comenzi telefonice şi prin Internet la Melidava. Tel.: 0256.200.105 ; 0740.20.50.40 ; 0768.19.29.39 De Luni până Vineri între 9.00 - 17.00. www.melidava.ro Un produs recomandat de Dr. Cristina Aoşan