Transilvania Business 18 by Transilvania Business

pag.

11-13

Secpral, lider de performanţă

pag.

Muza managerilor de succes

TRANSILVANIA BUSINESS www.transilvaniabusiness.ro

Informaţia care dă putere

Fondator Aurelian GRAMA

Nr. 18 / An III / martie 2012

PREŢ: 8 lei

ESENȚIAL Pledoarie pentru femeia manager Dacă în urmă cu 10-15 de ani, numărul de femei care conduceau afaceri era - să zicem la fel de mare ca şi cel al lebedelor de pe Dâmboviţa, adică puţin mai mare decât zero, la începutul anului 2000 tot mai multe reprezentante ale sexului frumos s-au lansat, cu încredere, la cârma unor business-uri din cele mai variate domenii. Ascensiunea femeilor în afaceri a fost confirmată şi de un studiu al Centrului Parteneriat pentru Egalitate, potrivit căruia deşi numărul femeilor de carieră din România a început să crească din anul 2000, mai mult de 60% dintre manageri şi supervizori consideră că femeile întâmpină mai multe obstacole în dezvoltarea carierei profesionale decât bărbaţii. Ceea ce ar trebui să dea de gândit... Trimise, decenii la rândul, la crescut copii şi la cratiţă de către misogini, catalogate de mulţi ca fiind „sexul slab”, femeile au devenit din ce în ce mai active şi au demonstrat, pas cu pas, că nu sunt deloc mai prejos decât bărbaţii şi că în lumea afacerilor contează, înainte de toate, pregătirea, profesionalismul şi seriozitatea. Revista “Transilvania Business” vă invită să faceţi cunoştinţă în acest număr cu mai multe femei de afaceri din Transilvania. Fiecare din ele are o poveste interesantă de succes, din care, cine vrea poate trage învăţăminte serioase. Poate că una dintre concluziile esenţiale este că în viaţă în general, şi în afaceri în special, reuşita nu e deloc întâmplătoare, ci e rodul mai multor factori. Lecturând articolele despre femeile de afaceri, vă veţi da seama că acestea au cel puţin un numitor comun: succesul pe care l-au înregistrat are în spate enorm de multă muncă. Efort uriaş şi constant, ambiţie, sacrificii pe plan personal, toate dublate de curaj, pasiune, implicare, atitudine proactivă şi responsabilitate. Cam acesta ar fi portretul femeilor de afaceri de succes pe care le prezentăm în acest număr. Citind despre ele, bărbaţii care domină lumea afacerilor şi care până acum nu le acordau încredere şi credit, ar trebui să se gândească mai bine înainte să-şi eticheteze partenerele de business. Am citit, nu demult, un material interesant despre femeile de afaceri şi discriminarea în business. “Atâta timp cât ai născut, ştii să naşti şi o afacere”, spunea, pentru feminis.ro, Bibiana Dolores Stanciulov, proprietara brandului Magiun de Topoloveni. O poate contrazice vreun bărbat de afaceri?!

SUMAR pag. 16

pag. 27

pag. 33

Juridice

Lideri:

Turism:

Comunicatoarea

”Stăpâna” croazierelor

Consultanţă în afaceri – Muşat&Asociaţii pag. 56,57

Old Business Eroul băilor de aur

pag. 60

Eveniment Magia vinului la Provino pag. 61

Agricultură Secretele vinurilor din sticle de colecţie pag. 62, 63

Agricultură Viitorul fermelor din Transilvania! pag. 64

Agricultură Iernutul reînvie producţia de seminţe româneşti

Alex TOTH Director Editorial: Alex TOTH (0757-036968)

Brand Manager: Alin Bolbos (0757-036.817)

alex.toth@transilvaniabusiness.ro

alin.bolbos@transilvaniabusiness.ro

REDACȚIA

ADMINISTRAȚIA

Redactor şef:

Claudiu Pădurean

claudiu.padurean@transilvaniabusiness.ro

0744-566.444

Director Mkt. N-V:

Dorel Vidican

dorel.vidican@transilvaniabusiness.ro

Director Mkt. Centru: Redactor şef adjunct:

Ionuț Oprea

ionut.oprea@transilvaniabusiness.ro

Redactori: Sorin Trocan Arina Moldovan Ioana Lucăcel Fotoreporter: DTP: Corectură: Design și Layout: Creatica Media

0721-197.559

Arminiu Pădure Andreea Costea Adrian Rus Cristina Gânj Raluca Rogoz Erika Mărginean Tiparit la: SC Minos SRL mediaexpert.ro

ﬂorin.marcel@transilvaniabusiness.ro

Director Pub. N-V:

(0740-075.219)

Rada Morar

rada.morar@transilvaniabusiness.ro

Director Pub. Centru:

(0744-641.313)

Marius Morar

marius.morar@transilvaniabusiness.ro

Director Vânzări: nicu.pop@transilvaniabusiness.ro

Dir. res. umane Dir. difuzare: Traﬁc manager:

(0746-130.439)

Nicu Pop (0740-115.167)

Anamaria Grama Attila Szanto (0755-044.851) Emo Veres

Regia de publicitate: Midas Media Bucureşti

Revistă editată de Transilvania Grup Business SRL Cluj ISSN 2068 - 5424 Adresă redacție și administraţie: Cluj-Napoca, Bisericii Ortodoxe nr. 2 Tel/fax: 0364.730.551 Târgu Mureș, Călărașilor, nr. 22, et. 2 Tel/Fax: 0265-215.613 www.transilvaniabusiness.ro

Revistă economică distribuită în judeţele: Cluj, Mureş, Bistriţa-Năsăud, Alba, Arad, Sibiu,Harghita, Covasna, Braşov, Satu Mare, Maramureș, Sălaj, Bihor, Hunedoara, Timiş şi Bucureşti

Tel/Fax: 031-040.4118; 031-040.4120

Partener permanent: Oﬁciul Național al Registrului Comerțului www.transilvaniabusiness.ro

(0736-651.166)

Florin Marcel

ŞTIRI TIMIŞ Sute de mil. euro pentru apă şi canal

Consiliul Judeţean Timiş a calculat că, până la finalul anului viitor, va investi peste 250 de milioane de euro în reţeaua de apă şi canal din judeţ. Astfel, cu această sumă, judeţul Timiş a urcat pe primul loc într-un astfel de top al investiţiilor din infrastructura de profil, mai ales că 90% din bani vin prin intermediul fondurilor europene. Cei 250 de milioane de euro fac parte dintr-un proiect în valoare de aproape două miliarde de euro, iar 28 de milioane de euro vor fi investiţi, în final, doar pentru reţelele de apă şi canalizare din oraşul Timişoara. Acestuia îi se va adăuga alte 10 localităţi din judeţ care vor beneficia de reparaţii europene. „Este un semn de normalitate. Toate aceste lucrări şi efortul autorităţilor centrale şi locale este firesc pentru ca locuitorii judeţului nostru au nevoie de aceste investiţii. Apa şi canalizarea sunt condiţii esenţiale pentru orice comunitate civilizată”, a declarat preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, Constantin Ostaficiuc.

Bază de agrement de 3 mil. lei la Lugoj În acest an, primăria din Lugoj va investi 3,2 milioane de lei pentru realizarea unei baze de agrement. Aceasta va avea 1.125 de metri pătraţi şi va ﬁ construită în zona Ştrand din oraşul bănăţean. În următoarea perioadă, primăria va demara procedura de achiziţie, iar lucrările ar urma să ﬁe terminate înainte de 1 decembrie. Două jacuzzi, două saune, un bazin pentru adulţi şi unul pentru copii, vestiare, duşuri sanitare, dar şi o terasă pentru alimentaţie publică vor face parte din dotările noului centru de agrement de la Lugoj.

Cramele Recaş se extind Una dintre cele mai cunoscute companii din industria vinului, Cramele Recaş, se va extinde pe încă 200 de hectare. Reprezentanţii societăţii timişorene au anunţat că au cumpărat acea bucată de teren pentru ca acele 2.500 de tone de struguri, capacitatea de prelucrare a cramei, să poată ﬁ atinsă. Momentan, compania deţine un teren de „doar” 970 de hectare, astfel că noul teren al Cramelor Recaş va depăşi 1.100 de hectare. Cramele Recaş a fost o afacere care a aparţinut statului român, însă acum este controlată de către familia Cox, Gheorghe Iova şi Ioan Georgiu, după investiţii de zeci de milioane de euro care au dat o nouă faţă întregii companii. De asemenea, unul dintre cei mai importanţi producători de vin este vizitat, anual, de aproximativ 12.000 de turişti.

CLUJ Investitori pentru Tarniţa-Lăpuşteşti În luna martie a început selectarea companiilor care şi-au manifestat interesul pentru realizarea hidrocentralei Tarniţa-Lăpuşteşti. Potrivit reprezentanţilor Ministerului Economiei, această selecţie a început după stabilirea membrilor noului Grup de Lucru Interministerial, ca urmare a schimbării Guvernului. „În cadrul procesului de stabilire a Strategiei pentru atragerea investitorilor la compania care va realiza investiţia la Centrala Hidroelectrică cu Acumulare prin Pompaj Tarniţa-Lăpuşteşti documentele necesare au fost finalizate de către consultantul angajat, Deloitte România şi au fost transmise Grupului de lucru interministerial pentru aprobare, astfel încât selecţia companiilor care vor realiza aportul de capital va începe în cursul lunii martie. Urmează astfel să fie aprobate: documentul de descriere a proiectului, cererea de ofertă angajantă şi proiectele de Acord de investiţii şi Act constitutiv al societăţii comerciale, care vor fi transmise potenţialilor investitori, precum şi criteriile de selectare a investitorilor”, conform comunicatului trimis de la minister. Construirea hidrocentralei Tarniţa-Lăpuşteşti costă 1,6 miliarde de euro şi este cea mai mare investiţie din judeţul Cluj.

Lecţie de navigare pe Someş predată de olandezi În luna martie a început selectarea companiilor care şi-au manifestat interesul pentru realizarea hidrocentralei Tarniţa-Lăpuşteşti. Potrivit reprezentanţilor Ministerului Economiei, această selecţie a început după stabilirea membrilor noului Grup de Lucru Interministerial, ca urmare a schimbării Guvernului. „În cadrul procesului de stabilire a Strategiei pentru atragerea investitorilor la compania care va realiza investiţia la Centrala Hidroelectrică cu Acumulare prin Pompaj Tarniţa-Lăpuşteşti documentele necesare au fost finalizate de către consultantul angajat, Deloitte România şi au fost transmise Grupului de lucru interministerial pentru aprobare, astfel încât selecţia companiilor care vor realiza aportul de capital va începe în cursul lunii martie. Urmează astfel să fie aprobate: documentul de descriere a proiectului, cererea de ofertă angajantă şi proiectele de Acord de investiţii şi Act constitutiv al societăţii comerciale, care vor fi transmise potenţialilor investitori, precum şi criteriile de selectare a investitorilor”, conform comunicatului trimis de la minister. Construirea hidrocentralei Tarniţa-Lăpuşteşti costă 1,6 miliarde de euro şi este cea mai mare investiţie din judeţul Cluj.

Brinel, parteneriat cu Infor Compania clujeană furnizoare de servicii şi soluţii IT Brinel a încheiat un parteneriat de colaborare cu firma americană Infor. Astfel, aplicaţiile informatice ale firmei de peste Ocean vor fi dezvoltate şi în România, iar Infor îşi extinde, în acest fel, prezenţa şi în Europa de Est. „Clienţii Brinel au nevoie de soluţii de management al activelor pentru a menţine la întregul potenţial unităţile de producţie, echipamentele şi facilităţile, într-un mediu de încredere şi în deplină securitate. Datorită soluţilor Infor, aceste sectoare pot să-şi îndeplinească obiectivele de conservare a mediului, de respectare a legislaţiei, normelor specifice industriei şi procedurilor interne”, a declarat directorul Brinel, Marcel Borodi. În cadrul acestui parteneriat, Brinel va furniza soluţiile Infor10 EAM Asset Sustainability, Infor10 EAM Business şi Infor10 EAM Enterprise, destinate sectoarelor producţie, guvernamental, universităţilor şi instituţiilor publice din România.

ŞTIRI TIMIŞ/CLUJ SAP se extinde în Timişoara şi Cluj Filiala din România a producătorului de software SAP îşi va extinde prezenţa în Timişoara şi Cluj, după ce a închiriat un nou sediu în oraşul de pe Bega. Pe lângă cele două municipii, SAP România vrea să-şi fortiﬁce prezenţa şi în Iaşi, asta după ce şi-a extins, deja, sediul existent în Bucureşti. În complexul timişorean City Business Center, furnizorul de consultanţă IT a închiriat 800 de metri pătraţi, iar acum vrea să angajeze peste 150 de specialişti în domeniu, atât aici, cât şi la Cluj-Napoca. „Scopul centrului este de a crea o echipă de experţi de înaltă caliﬁcare şi de a oferi servicii de consultanţă de valoare pentru clienţii SAP din toată Europa. Deschiderea centrului nostru este o recunoaştere unanimă a serviciilor de consultanţă IT oferite de către români. Noi ne propunem să ne menţinem la nivelul acestor aşteptări şi, în ceea ce priveşte angajaţii noştri, dorim să îi recrutăm pe cei mai buni. SAP intenţionează să angajeze peste 150 de specialişti în acest an, din Timişoara şi Cluj, în cadrul unui program de recrutare elaborat în strânsă cooperare cu cele mai importante universităţi din România: Universitatea Politehnică Bucureşti, Academia de Studii Economice Bucureşti, Universitatea Babeş Bolyai din Cluj, Universitatea de Vest Timişoara şi Universitatea Tehnică Cluj-Napoca”, a declarat directorul centrului nearshore SAP din România, Gheorghe Olteanu.

Profit majorat pentru Dafora Mediaş Compania de foraje şi construcţii Dafora Mediaş a avut un profit de 10,9 milioane de lei în ultimul trimestru al anului 2011. Această sumă este de 10 ori mai mare decât cea realizată în aceeaşi perioadă a anului 2010, iar aceste rezultate au readus compania medieşeană pe profit după ce afacerile au scăzut, iniţial, cu 13%. Totuşi, câştigul Dafora în 2011 a fost de doar 3,9 milioane de lei, mult sub cel înregistrat la finalul anului 2010, când acesta a avut valoarea de peste opt milioane de lei. Datoriile totale ale companiei din judeţul Sibiu înregistrate la finalul anului trecut au fost de 269,2 milioane de lei. Dafora Mediaş este controlată de către omul de afaceri Gheorghe Călburean.

BRAŞOV Licitaţie pentru pista viitorului aeroport

SIBIU/BRAȘOV 10 mil. de lei pentru infrastructura de apă Reprezentanţii SC Apă Canal Sibiu au anunţat supervizorul lucrărilor din cadrul proiectului „Extinderea şi reabilitarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţele Sibiu şi Braşov”. Aceasta este compania Louis Berger, care a câştigat licitaţia pentru suma de 10.802.190 fără TVA, iar contractul de Asistenţă Tehnică a fost semnat marţi la sediul societăţii sibiene. Obiectivul general al contractului este furnizarea de asistenţă tehnică sub forma serviciilor de supervizare a 11 contracte de lucrări cu privire la îmbunătăţirea infrastructurii serviciilor de canalizare şi de alimentare cu apă potabilă pentru judeţele Sibiu şi Braşov. Durata de realizare este de 49 de luni.

SIBIU „Sibiu Baroc Update”, la Târgul Naţional de Turism Oraşul Sibiu nu a lipsit de la Târgul Naţional de Turism al României fiind prezent, cu tema „Sibiu Baroc Update”, la evenimentul programat la Bucureşti între 15 şi 18 martie. Astfel, la Romexpo au fost împărţite peste 4.000 de broşuri, 1.500 de DVD-uri, 1.500 de flyere şi 30 de afişe care cuprind informaţii şi filmuleţe despre diverse instituţii culturale din oraş. Vizitatorii au putut afla informaţii despre Muzeul Naţional Brukenthal, Traseul de fortificaţii, Complexul Naţional Muzeal Astra, Centrul istoric sau Turnul Sfatului, iar standul sibian va fi animat în cele patru zile de târg de spectacolele Guilty Lemon şi Big Band Sibiu. Oraşul de pe Cibin a fost prezent în această perioadă şi la Târgul Internaţional de Turism de la Berlin.

www.transilvaniabusiness.ro

Anunţul de licitaţie pentru „Proiectarea şi execuţia suprafeţelor de mişcare aeroportuare a Aeroportului Internaţional Braşov” a fost făcut public de către Consiliul Judeţean (CJ) Braşov. Astfel, deschiderea ofertelor pentru proiectul în valoare de 21,5 milioane de euro va fi făcută în 2 aprilie, de altfel şi data limită pentru depunerea înscrierilor. Câştigătorul respectivei licitaţii va trebui să construiască o pistă în lungime de 2.820 de metri, o lăţime de 45 de metri, dar şi acostamente de 7,5 metri pe fiecare parte a acesteia. CJ Braşov estimează un număr de cinci oferte pentru această licitaţie, iar termenul de final de construcţie este de patru ani de la semnarea contractului.

Autoliv se extinde Autoliv România, subsidiara grupului suedez producător de sisteme de securitate auto, a anunţat că îşi va extinde capacitatea de producţie la unitatea din Braşov. A fost cumpărat, deja, un teren de 35.000 de metri pătraţi pe care vor fi construite câteva hale de producţie în plus, iar acestea vor aduce, la rândul lor, încă 600 de locuri noi de muncă. „Tocmai ce am finalizat achiziţia unui teren de 35.000 de metri pătraţi, iar în momentul în care vremea ne va permite vom demara construcţia pentru încă 7.000 de metri pătraţi de hale dedicate producţiei şi a încă 2.500 de metri pătraţi de laboratoare şi spaţii de cercetare. De asemenea, compania va angaja încă 500 de persoane pe partea de producţie şi 100 de ingineri care să se ocupe de partea de cercetare-dezvoltare”, a declarat managerul subsidiarei locale a Autoliv, Ionel Fierbinţeanu. Lucrările în noile hale de producţie vor începe în luna septembrie, odată cu finalizarea lor şi angajarea noului personal. Suedezii de la Autoliv sunt liderii mondiali în producţia de sisteme de securitate auto.

ŞTIRI O companie israeliană vrea sub Tâmpa Un dezvoltator imobiliar din Israel, cu activităţi şi în piaţa din România, vrea să cumpere Spitalul de Dermato-Venerice din Braşov cu 2,1 milioane de euro. Anunţul a fost făcut de către preşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Braşov, Aristotel Căncescu, care a mai spus că va analiza oferta companiei israeliene. De asemenea, pe lângă unitatea medicală, grupul din Asia este interesat să achiziţioneze şi pachetul majoritar de acţiuni al celor două parcuri industriale ale Braşovului, Metrom şi Carﬁl. CJ Braşov a anunţat, anul trecut, un preţ de 4,5 milioane de euro pentru Spitalul de Dermato-Venerice.

86 de mil. lei pentru Institutul de Cercetare-Dezvoltare Universitatea „Transilvania” din Braşov a inaugurat Institutul de Cercetare-Dezvoltare, o construcţie care a costat 86 de milioane de lei. Institutul a fost amenajat pe un teren de 15.000 de metri pătraţi şi are în dotare 27 de laboratoare, iar pe lângă această construcţie investiţia va mai cuprinde un parc dendrologic, unul solar, dar şi câteva locuri de cazare pentru studenţi. Institutul este alcătuit din 12 clădiri, iar energiile regenerabile vor fi cercetate de 10 angajaţi noi ai universităţii braşovene. „Energia termică o vom produce cu pompe de căldură, care sunt existente, au foraje de mare adâncime. Este vorba de patru foraje la mare adâncime şi deservesc primul laborator. Toate celelalte laboratoare vor beneficia de un asemenea echipament pentru energia termică - fie pompe de mare adâncime, fie pompe de suprafaţă tip serpentine. Este o etapă următoare pentru care trebuie să atragem fonduri pentru a realiza acest lucru. Apa caldă o vom produce cu colectoare solare: pe fiecare laborator vom avea instalate asemenea colectoare. Sistemul e dimensionat şi o parte din componente sunt în faza de achiziţionare. Probabil în două luni le vom avea instalate pe câteva laboratoare. Energia electrică o vom asigura printr-o platformă fotovoltaică ce va produce probabil între 1,5 şi 2 MW şi care urmează, de asemenea, să fie instalată, cu fonduri atrase printr-un alt proiect” a declarat directorul Institutului de Cercetare-Dezvoltare, Ioan Vişa.

BISTRIŢA-NĂSĂUD Rombat produce baterii „Start-Stop” Centrul Municipal de Cultură Bistriţa va ﬁ reabilitat cu suma de 4,7 milioane de Compania bistriţeană Rombat, cel mai mare producător de baterii auto din România, intrată nu demult în portofoliul unei investitor sudafrican, va intra şi pe piaţa componentelor auto Start-Stop. Societatea care a produs baterii chiar şi pentru vehiculele din Africa de Sud intră, astfel, într-o nouă generaţie de baterii auto, prin folosirea tehnologiei AGM VRLA pentru maşinile dotate cu sistemul Start-Stop și frână regenerativă. „Studiem în permanență dezvoltarea pieței și vrem să ﬁm mereu la zi cu tendințele din acest domeniu. Pe piață sunt tot mai multe automobile cu tehnologia Start-Stop, iar bateriile AGM VRLA destinate mașinilor cu sisteme Start-Stop și frânare regenerativă pe care Rombat le aduce pe piața românească ajută la reducerea consumului de carburant și la protejarea mediului, în egală măsură. Nu ne propunem ținte îndrăznețe de vânzare, dar dorim ca șoferii români să aibă o baterie de schimb pentru noile automobile dotate cu sistemul Start-Stop”, a declarat directorul general Rombat, Ioan Repede. Compania bistriţeană a încheiat 2011 cu o cifră de afaceri de peste 319 milioane de lei şi a înregistrat o creștere de aproximativ 13% față de anul anterior.

SĂLAJ Michelin Cord Zalău angajează personal Compania Michelin Cord din Zalău va angaja în jur de 50 de persoane până la finalul acestui an. Astfel, în urma punerii în funcţiune a câtorva utilaje noi la fabrica de cord metalic, dar şi maşini de trefilat şi asamblat, sălăjenii sunt invitaţi să-şi depună CV-urile la fabrica pentru care lucrează, în prezent, peste 1.500 de persoane. „Încă de la începutul activităţii sale la Zalău, Michelin s-a dezvoltat într-o manieră durabilă păstrând echilibrul între performanţă economică, respectul faţă de mediu şi angajamentul faţă de societate. Această creştere nu ar fi fost posibilă, însă, fără aportul echipei, cea mai valoroasă resursă a noastră şi fără o implicare permanentă în dezvoltarea vieţii sociale”, a declarat directorul Michelin Cord, Felix Oanţă. De altfel, la conferinţa în care a fost făcut acest anunţ a participat şi directorul Uzinei Michelin Zalău Anvelope, Christian Falconet, care a anunţat că au fost făcute investiţii de 300 de milioane de euro de către grupul Michelin în România, în cei 10 ani de prezenţă franceză pe piaţa autohtonă.

ARAD 70 de mil. lei pentru un spital la Ineu Ministrul Sănătăţii, Ladislau Ritli, a inaugurat un spital modern la Ineu, judeţul Arad, după o investiţie de aproape 70 de milioane de lei. Unitatea medicală a fost construită în totalitate din fonduri date chiar de către instituţia guvernamentală, 61,3 milioane pentru ridicarea clădirii propriu-zise şi şapte milioane de lei pentru aparatura medicală din dotare. Spitalul Orăşenesc Ineu dispune de 100 de paturi pentru internare continuă, 12 paturi pentru internări de o zi şi poate deservi, în total, peste 100.000 de oameni din jurul Ineului. Spitalul Orăşenesc Ineu a fost construit în decurs de 15 ani şi a fost dat în folosinţă în primăvara anului trecut.

MARAMUREȘ Remin vinde 500.000 de tone de pirită auriferă Compania Naţională a Metalelor Preţioase şi Neferoase Remin din Baia Mare va scoate la licitaţie 500.000 de tone de pirită auriferă. Din această cantitate, care a rezultat după prelucrarea minereurilor neferoase din ultimii 50 de ani, vor putea fi scoase aproximativ şase kilograme de aur. „Comitetul creditor a analizat posibilitatea scoaterii la licitaţie pentru valorificare a cel puţin 500.000 de tone de pirită auriferă arsenioasă aflată în portofoliul companiei. A fost o discuţie de principiu, iar următorii paşi s-ar putea materializa prin declanşarea procedurii de scoatere la licitaţie a reziduurilor de minereu aflate pe haldele de steril din apropierea zonelor locuite”, a declarat directorul Remin Baia Mare, Ovidiu Gâlcă.

COMUNITATE

Se spune că în spatele unui bărbat de succes stă o femeie puternică! Dar în spatele unei femei de succes, ce o ﬁ? Graţie, ambiţie şi foarte multă muncă, sunt de acord doamnele care şi-au ridicat astăzi vălul, pentru cititorii Transilvania Business şi au binevoit a vorbi despre experienţele lor, într-un cover-story dedicat în exclusivitate Femeii. www.transilvaniabusiness.ro

COMUNITATE Simona Ciorcilă conduce cu succes clubul sportiv de tenis pe care l-a înﬁinţat în 2008

Winners Tennis Club, o afacere A pornit de la zero. Mai exact de la un parc aflat în paragină, pe care buruienile puseseră stăpânire. Simona Ciorcilă şi echipa sa de la Winners Tennis Club au reuşit ca în cinci ani să pună pe picioare cel mai modern şi cel mai mare club de tenis din Transilvania. “Am construit totul pas cu pas, am creat aici o infrastructură la cele mai înalte standarde, pornind de la un teren pustiu. Nu era nici apă, nici canalizare, nici gaz, nici electricitate”, spune Simona Ciorcilă despre Parcul Rozelor, locul în care acum se află clubul sportiv ce se întinde pe 20.000 de metri pătraţi. “Mai întâi, am transformat un vechi teren de fotbal în nouă terenuri de tenis, apoi am adăugat alte şapte terenuri de zgură. În total, am construit 16 terenuri de tenis cu zgură. Iar pentru a putea juca tenis si pe timp de iarnă, pe toată perioada sezonului rece şase terenuri sunt acoperite de două baloane”, spune femeia de afaceri despre ce a realizat în vechiul parc clujean. Pe lângă terenurile de joc, au fost construite alei, parcări, un pavilion sportiv de 1.000 de metri pătraţi cu vestiare, o sală de pregătire fizică pentru cei care practică tenisul şi un restaurant sportiv.

“Am construit totul pas cu pas, am creat aici o infrastructură la cele mai înalte standarde, pornind de la un teren pustiu. Aici nu era nici apă, nici canalizare, nici gaz, nici electricitate (…) Este o pasiune mai veche care s-a transformat intr-un model atipic de business, un proiect de suﬂet. Nu am gândit-o ca pe o afacere generatoare de proﬁt. (…) Am dorit să oferim ceva comunităţii din care facem parte, ceva care să dăinuie peste ani şi ani. Succesul vine si din satisfacţia că am făcut un bine, cât de mic, după puterile mele celor din jur şi comunităţii!” Simona Ciorcilă

Beneficiile tenisului pentru sănătate Până nu demult, majoritatea românilor percepeau tenisul ca pe un sport exclusivist, destinat celor instăriţi sau care doresc să evolueze ca jucători profesionişti. Cu toate acestea, în ultima vreme tenisul a început să câştige popularitate în rândul tuturor celor interesaţi de o viaţă sănătoasă şi care îşi doresc să rămână în formă. Tenisul reprezintă un exerciţiu fizic riguros care implică multă alergare şi folosirea braţelor. Întăreşte şi tonifică muşchii braţelor şi ai picioarelor şi ajută la controlul greutăţii. Pe lângă faptul că reprezintă o alternativă viabilă la regimul clasic de fitness, tenisul are şi un rol terapeutic demonstrat, de reducere a nivelului de stres. Practicarea tenisului nu depinde de experienţa, nivelul de calificare sau capacitatea atletică a persoanei. Oricine poate juca tenis.

Simona Ciorcilă a organizat cel mai important club de tenis din România

Tenisul, între pasiune şi business

şi comunităţii”, spune Simona Ciorcilă. Ea destăinuie astfel din secretele construirii unui club de tenis, pornit de la zero.

“În familia noastră toţi jucăm tenis. Eu joc de aproape 20 de ani, la fel şi soţul meu (n.red – Horia Ciorcilă). Este o pasiune mai veche care s-a transformat intr-un model atipic de business, un proiect de suflet. Nu am gândit-o ca pe o afacere generatoare de profit. Mai mult, decizia de a demara această investiţie nu s-a bazat pe o strategie de business”, explică Simona Ciorcilă, absolventă de studii economice. ”În urma asocierii cu Primăria Cluj-Napoca, proprietara parcului, am demarat o investiţie de 1,5 milioane de euro pe care am finalizat-o în doi ani. Am dorit să oferim ceva comunităţii din care facem parte, ceva care să dăinuie peste ani”, a mai declarat Simona Ciorcilă despre clubul sportiv. “A fost o mare provocare, pentru că făceam ceva absolut nou. Am învăţat zi de zi, am clădit pas cu pas, iar eforturile au fost mult mai mari decât mam aşteptat. Succesul vine şi din satisfacţia că am făcut un bine, cât de mic, după puterile mele celor din jur

Competiţia generează pasiuni la orice vârstă Încă din primul an de activitate, prioritatea echipei de la Winners Tennis Club a fost aceea de a organiza competiţii şi evenimente sportive, în special pentru copii şi juniori. “Noi, la Winners Tennis Club, credem că pasiunea şi motivaţia dezvoltate la vârste mici pot genera succese în ﬁecare etapă a vieţii. Astfel că turneele adresate juniorilor reprezintă o parte importantă a activităţii clubului”, spune Simona Ciorcilă. Winners a organizat în cei patru ani de activitate peste 60 astfel de competiţii, care au atras mii de participanţi. La toate acestea se adaugă şi turneele internaţionale adresate jucătorilor profesionişti, cum ar ﬁ cele incluse în calendarul ATP. Acest tip de turnee reprezintă un prilej pentru performerii tenisului local

COMUNITATE

pornită din pasiune şi naţional de a se afirma la nivel mondial. Potrivit Simonei Ciorcilă, 2011 a fost cel mai de succes an de până acum al clubului, pentru că, anul trecut, echipa Winners a organizat peste 20 de competiţii naţionale pentru juniori, care au culminat cu turneul internaţional Futures, aflat la a treia ediţie consecutivă la Winners Tennis Club. Datorită valorii mari a premiilor (15.000$) şi a calităţii jucătorilor, turneul din 2011 a fost cea mai importantă competiţie de tenis organizată în Cluj. “De la an la an am crescut valoarea şi intensitatea competiţiilor, organizând turnee internaţionale tot mai importante, cum ar fi turneul Futures dedicat jucătorilor profesionişti din întreaga lume. Ediţia din 2011 a avut premii în valoare de 15.000 de dolari şi a reunit jucători din peste 20 de ţări, de pe toate continentele”, mai spune femeia de afaceri. “Competiţiile s-au bucurat de aprecierea Federaţiei Naţionale, dar şi a celei Internaţionale, ITF Tennis. Practic, datorită acestor turnee, am reuşit să aşezăm Clujul pe harta tenisului mondial”, a declarat managerul Winners Tennis Club. Evenimentul va fi reeditat şi în 2012, între 14 şi 20 mai, când Clujul va deveni pentru al patrulea an consecutiv destinaţia preferată a 100 de tenismani profesionişti din întreaga lume. Pentru anul acesta au fost, programate 30 de turnee, astfel că Winners Tennis Club a devenit clubul de tenis cu cel mai bogat sezon competiţional din România.

Tenisul – pasiune pe viaţă “Atractivitatea acestui sport extraordinar constă în faptul că este accesibil la orice vârstă, partenerii de joc se pot alege între ei în funcţie de preferinţe sau nivel de pregătire. Asa că, dacă vrei să joci tenis, ia o rachetă în mână şi joacă”, spune Simona Ciorcilă. Și, pentru că orice sport are în centru ideea de competiţie, Winners organizează în ﬁecare an turnee pentru amatori, copii şi adulţi care simt că tenisul înseamnă sănătate dobândită într-un mod distractiv. “Avem competiţii pentru toate vârstele, pentru toţi cei care practică tenisul de plăcere. Ne-am străduit să facem din clubul nostru o oază de relaxare, de linişte, unde poţi face sport în aer liber, uitând de griji”, mai punctează managerul Winners Tennis Club. Activitatea clubului cea mai aproape de suﬂetul Simonei Ciorcilă este cea destinată copiilor. Şcoala de

tenis, care se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 4 şi 16 ani, reuneşte, anual, 100 de copii care sunt iniţiaţi în tainele sportului alb de o echipă format din opt antrenori profesionişti. “Ei sunt opt tineri entuziaşti, care au antrenat în cluburile din Marea Britanie, Italia sau Germania, dar au ales să se întoarcă acasă, la Cluj, şi să facă performanţă la Winners Tennis Club”, a mai declarat managerul clujean. Mulţi dintre elevii Școlii de Tenis Winners s-au îndreptat spre tenisul de performanţă şi au participat la competiţii în ţară şi în străinătate. Clubul creşte o echipă tot mai numeroasă de campioni, printre care şi doi juniori care au devenit ambasadorii Winners Tennis Club şi, implicit, ai României, în lume. “Considerăm că cea mai mare realizare a clubului este reﬂectată în rezultatele jucătorilor noştri: Ilka Csoregi şi Patrick Ciorcilă (n.red. – ﬁul Simonei Ciorcilă) care la doar 15 ani sunt situaţi foarte bine în clasamentele mondiale ale juniorilor de 18 ani. Ne mândrim însă şi cu alti juniori, la fel de promiţători, care ocupă poziţii fruntaşe în calendarul naţional”, a mai spus femeia de afaceri.

Femeie de afaceri, soţie şi mamă de campioni Simona Ciorcilă îşi face timp să joace tenis, în ciuda multitudinii de activităţi şi responsabilităţi pe care le are. “Ambianţa din lumea tenisului, pasiunea şi entuziasmul copiilor din timpul turneelor, încântarea şi bucuria micuţilor de 4-6 ani, care fac primele ore de tenis, îmi dau siguranţa şi satisfacţia că am făcut ceva bine primit, altceva decât un business obişnuit. Și mai presus de orice, bucuria şi mulţumirea pe care mi-o oferă copiii mei care privesc clubul de tenis ca pe o a doua casă”, a mărturisit Simona Ciorcilă. Și soţul său, Horia Ciorcilă, preşedintele Consiliului de Administraţie al Băncii Transilvania, îşi găseşte refugiul şi liniştea la club, când joacă tenis cu prietenii lui, departe de lumea afacerilor. Copiii familiei Ciorcilă, Patrick în vârstă de 15 ani şi Carla, de 12 ani au început să joace

tenis la vârsta de patru ani, iar pasiunea lor pentru tenis a crescut odată cu ei. Carla este clasată în primele 10 jucătoare de tenis din România la 12 ani. “Fiica mea mă întreabă mereu dacă fratele ei Patrick avea mai multe cupe câştigate la vârsta la care e ea acum”, spune cu un zâmbet Simona Ciorcilă. Patrick a ajuns să reprezinte clubul peste tot în lume. Până acum a participat la peste 100 de competiţii, în mai bine de 50 de ţări. El este, astăzi, unul dintre cei mai promiţători tenismani ai României, clasat pe locul 220 în clasamentul mondial ITF al juniorilor de 18 ani.

Planuri de viitor Planurile Simonei Ciorcilă includ organizarea in ClujNapoca a unui turneu major, o competiţie Challenger cu premii totale în valoare de 30.000$. “O astfel de performanţă ne-ar conﬁrma faptul că eforturile noastre au fost încununate de succes”, spune Simona Ciorcilă, căreia nu îi este frică să-şi facă planuri îndrăzneţe pentru Winners Tennis Club. Unul dintre acestea este de a organiza o şcoală de tenis absolut gratuită, pentru copii. “Mi-aş dori ca toţi copiii din oraş care vor să înveţe şi să practice tenisul să poată face acest lucru, gratuit, cu echipa noastră de antrenori dedicaţi”, a mai spus Simona Ciorcilă, care ar dori ca un astfel de proiect să devină cât mai curând realitate.

Ana FLORESCU

16 terenuri de tenis 2000 de metri pătraţi este suprafaţa clubului 20 de angajaţi are în total Winners Tennis Club 8 antrenori cu atestate internaţionale 30 de competiţii sunt organizare de Winners anual 2000 de jucători la competiţiile clubului în ﬁecare an 4 ani este vârsta la care copiii pot începe tenisul 1,5 milioane de euro a fost investiţia iniţială 850 mii de lei a fost cifra de afaceri a WTC în 2011

www.transilvaniabusiness.ro

SĂNĂTATE

Inaugurată la începutul lunii martie, având sediul pe strada Republicii nr. 43 din Târgu-Mureş, HP Dent (High Professional Dentistry) candidează pentru titlul de cea mai modernă clinică de stomatologie din judeţul Mureş. Investiţia a fost realizată în mai puţin de un an, cu scopul de a oferi târgumureşenilor o alternativă de calitate la serviciile stomatologice de pe piaţa de profil. “Cred că noi, târgumureşenii, duceam lipsă de ceva de acest gen şi nu mă simţeam confortabil să mă duc de exemplu la Universitate, să îmi facă un profesionist dinţii acolo sau să mă duc prin alte cabinete unde să îmi pierd mult timp aşteptând să fiu primită. Am zis că dorim un suflu nou, cu profesionişti adevăraţi, cu oameni care se specializează continuu, care sunt deschişi la diverse curente noi internaţionale pentru că în permanenţă apare ceva nou şi acesta e scopul nostru, să fim în pas cu noutăţile de pe plan internaţional, pentru a scurta durata de practică medicală în cadrul cabinetului şi pacientul să stea cât mai puţin pe scaunul stomatologic şi rezultatele să fie maxime”, a explicat Diana Pop, managerul clinicii HP Dent. „Ideea mi-a venit în vara anului 2011. Atunci m-am gândit că ar fi momentul unei schimbări majore. Eu sunt omul acţiunii, concep şi acţionez în consecinţă, nu mă pierd în detalii inutile”, a completat Diana Pop.

Echipamente de ultimă generaţie Beneﬁciind de echipamente şi tehnologii de ultimă generaţie, sisteme performante de igienă şi sterilizare, dotări ce imprimă actului medical calitate, clinica HP Dent oferă servicii de implantologie, cosmetică den-

tară şi protetică, ortodonţie, endodonţie, pedodonţie, chirurgie orală şi radiologie. „Suntem foarte preocupaţi să oferim servicii de calitate, de aceea ne-am asigurat că avem dotări la standarde europene. Cel mai important dintre aparate este microscopul pentru tratamentul endodontic care este cel mai bun de pe piaţa internaţională la ora actuală”, a aﬁrmat Diana Pop. „Echipamentele HP Dent uşurează tratamentul atât din punct de vedere al medicului şi reduce timpul

petrecut de pacient în cabinet, iar durata de viaţă a lucrării este prelungită considerabil”, a adăugat Emilia Rusu, medic ortodont şi pedotond.

Consiliere pentru fiecare pacient Dornică să fidelizeze pacienţii, conducerea clinicii HP Dent a decis ca aceştia să beneficieze de consiliere atât

SĂNĂTATE înainte, cât şi după intervenţie. “În prima fază se face un consult, iar apoi un plan de tratament cu doctori diferiţi şi un plan de costuri diferenţiat pe lucrări, în funcţie de bugetul pacientului. Dorinţa noastră este ca pacientul să plece de la noi mulţumit, cu zâmbetul pe buze. Costurile sunt mai mult decât rezonabile”, a arătat Diana Pop. “Prin ce se mai deosebeşte HP Dent de alte clinici este consultanţa stomatologică oferită pacienţilor în ceea ce priveşte serviciile de profilaxie. Punem mare accent pe profilaxie, pe igienă, pe controale periodice, astfel încât unui pacient care intră la noi în cabinet iniţial i se face o consultaţie, ulterior i se explică problemele pe care le are şi i se realizează planul de tratament. Acesta e individualizat, specific pentru fiecare pacient în parte pentru că mulţi oameni au aceleaşi afecţiuni dar reacţionează diferit la tratament. Ulterior, după efectuarea planului de tratament, se începe cu igienizarea cavităţii bucale”, a mai spus Emilia Rusu.

Personal de top Referindu-se la personalul clinicii, managerul HP Dent a subliniat că acesta este format atât din profesionişti cu o vastă experienţă, cât şi din medici tineri, dornici de aﬁrmare. “Personalul cred că face diferenţa pentru că avem contracte de colaborare cu doctori care acoperă întreaga gamă de probleme de stomatologie, specializaţi pe astfel de probleme. Avem cinci profesori universitari care activează la noi la clinică şi doctori tineri care se specializează continuu, care merg la cursuri şi simpozioane tematice. Ne specializăm permanent din punct de vedere profesional”, a declarat Diana Pop.

Tehnici de relaxare Preocupată să ofere condiţii ideale pacienţilor, conducerea clincii HP Dent a gândit un sistem relaxant de aşteptare, datorită căruia copiii sau adulţii anxioşi să poată scăpa de teama de dentist. „Avem două săli de aşteptare pentru pacienţii care vin cu aparţinători, amenajate după toate standardele europene, cu jucării, cărţi de colorat, reviste de specialitate şi alte publicaţii. Oamenii în general nu vin prea relaxaţi la stomatolog şi noi am vrea să le schimbăm această concepţie, să le oferim o ambianţă cât mai plăcută. Avem muzică ambientală în clinică, pacienţii care aşteaptă sunt serviţi cu ceai, astfel încât să se simtă cât mai bine”, a precizat Diana Pop. “În timpul tratamentului, copilaşul stă pe scaun şi priveşte un monitor unde rulează de exemplu desene animate, iar medicul poate lucra nestingherit. Acelaşi procedeu îl folosim şi în cazul adulţilor anxioşi, care au posibilitatea de a viziona un ﬁlm”, a completat Emilia Rusu.

Servicii de urgenţă şi în week-end Atentă la detalii, conducerea clinicii HP Dent a decis oferirea de servicii stomatologice de urgenţă, inclusiv în zilele de week-end. “Vom face inclusiv urgenţe în zilele de sâmbătă şi duminică, de la ora 9.00 la ora 21.00, ceea ce ne diferenţiază de restul clinicilor. Pacientul poate apela numărul care e aﬁşat pe clădire, 0265-254.426, număr la care se fac şi programările”, a explicat Diana Pop.

Alex TOTH

www.transilvaniabusiness.ro

FRUMUSEŢE

Marketing cu Farmec Ioana Borza este unul dintre cei mai vizionari specialişti în domeniu marketingului din Transilvania. Din poziţia de manager de marketing al companiei clujene Farmec, Ioana Borza a reuşit să transforme branduri precum Gerovital în cele mai cunoscute şi mai apreciate produse cosmetice din Europa de Est.

Ioana Borza este un model pentru tinerele femei din afaceri

”Pur şi simplu, Gerovital Plant şi-a dublat vânzările după relansare, iar crema hidratanta a primit distinctia de „produsul anului 2011”, in urma unui studiu efectuat pe 4000 de consumatori romani” Ioana Borza, director de marketing Farmec SA

Personalitate fermecătoare Ioana Borza întruchipează spiritul Farmec SA. Cultă, inteligentă şi raﬁnată, femeia care conduce departamentul de marketing de la Farmec lucrează în companie încă de când era în anul 5 al Facultăţii de Farmacie. A avut un scurt interludiu, în care Ioana Borza a vrut şi a demonstrat că poate reuşi şi pe cont propriu. Astfel, a fondat un lanţ de patru farmacii de succes. Însă nu a putut rezista ofertei de a se întoarce în cadrul Farmec. ”Am fost extrem de impresionată de faptul că domnul Turdeanu-senior a venit la mine în farmacie şi mi-a cerut să mă întorc să preiau departamentul de marketing. Am acceptat şi am vândut farmaciile”, spune Ioana Borza. Între timp, managerul de marketing a făcut şi un doctorat de specialitate, care a reprezentat o premieră pentru România, prin modul original în care a îmbinat partea farmaceutică cu partea de promovare.

Compania clujeană Farmec are o faimă mondială, iar brandurile sale concurează de la egal la egal cu cele produse de marile companii de produse cosmetice din Occident. Însă globalizarea brandurilor clujene nu a dus la pierderea specificului lor original. Gerovitalul, de exemplu, a intrat în tradiţia ardelenească şi este un motiv de mândrie pentru toţi locuitorii Transilvaniei. Aceasta este cauza pentru care, adesea, atunci când trebuie să ducă daruri în străinătate, pe lângă pălinca pentru domni, ardelenii duc produse cosmetice Farmec pentru doamne. Dincolo de calitatea superioară a cosmeticelor Farmec, produse la Cluj, recunoaşterea globală de care se bucură aceste produse este bazată pe o strategie de marketing eficientă, inovatoare şi dinamică. Iar ”arhitectul” acestei strategii este managerul de marketing al companiei clujene, Ioana Borza. Una dintre cele mai noi iniţiative ”globale”, care se bucură de tot mai mult succes, este deschiderea unui magazin on-line, unde pot fi comandate produsele realizate de angajaţii Farmec. Însă aceste noi direcţii de dezvoltare nu ar fi fost posibile fără o bază adecvată, oferită de politica de resurse umane promovată de proprietarii fabricii de cosmetice din Cluj. Această politică pune angajaţii şi continua lor pregătire în centrul tuturor preocupărilor.

Reţetă de succes Ioana Borza este unul dintre cei mai preţuiţi angajaţi ai Farmec şi lucrează în cadrul companiei încă din timpul studenţiei. Ea spune că, de atunci, brandurile companiei clujene au întinerit, de parcă ar fi vrut să demonstreze eficienţa formulelor ”tinereţii” create de savantul Ana Aslan şi care reprezintă şi acum piatra de temelie a producţiei realizate de Farmec SA. Linia Gerovital H3 Evolution, lansată acum doi ani, demonstrează cu prisosinţă acest lucru, gama bucurându-se de un imens succes inca de la lansare. Gama Gerovital H3 Evolution a fost desemnat „cel mai bun produs cosmetic lansat in 2010” în cadrul galei de decernare a Premiilor Piaţa, ediţia a V-a,. Premiul a avut la bază votul comercianţilor şi reflectă inclusiv felul în care Gerovital H3 Evolution a fost apreciat prin prisma volumului şi a valorii vânzărilor înregistrate după lansarea produsului pe piaţă. Acesta este dealtfel momentul cand brandul Gerovital incepe sa castige puncte importante pe piata produselor cosmetice in detrimentul companiilor multinationale. Iar linia Gerovital Plant, care a fost, de asemenea, relansată, se bucură de acelaşi succes, mai ales că ea estesingura linie completă de produse de îngrijire facială fără

conservanţi. ”Pur şi simplu, Gerovital Plant şi-a dublat vânzările după relansare, iar crema hidratanta a primit distinctia de „produsul anului 2011”, in urma unui studiu efectuat pe 4000 de consumatori romani”, spune Ioana Borza. Un lucru important este faptul că acest premiu a ţinut seama de votul consumatorilor, ceea ce arată că, „dincolo de faimă, cosmeticele din Cluj se bucură de o apreciere reală în rândul consumatorilor”, spune Ioana Borza.

Ce urmează în acest an Pentru anul 2012, Ioana Borza pregăteşte o amplă campanie de promovare a liniei Gerovital Sun, pe care speră să o impună pe piaţă în sezonul cald, cu atât mai mult cu cât produsele de plajă create de Farmec au fost întotdeauna apreciate de consumatorii români, dar şi de cei din străinătate. ”Un factor important este faptul că acestea acţionează şi la nivelul celulelor, nu doar asigură protecţia împotriva razelor soarelui”, spune Ioana Borza. Însă până când plajele vor fi cucerite de linia Gerovital Sun, Ioana Borza pregăteşte relansarea liniei AslaVital. Este vorba de un brand extrem de performant, bazat pe argila unică în lume, extrasă din Munţii Pădurea Craiului. Pe lângă aceasta, reţeta secretă mai include şi extract de goji, cu efecte antioxidante extraordinare. Tocmai pentru că este o companie românească de succes, Farmec SA îşi manifestă recunoştinţa faţă de ţara în care Gerovitalul a devenit parte a patrimoniului de mândrie naţională idee pe baza căreia va sponsoriza, în acest an, delegaţia României la Jocurile Olimpice de la Londra. Astfel, şi în domeniul marketingului, Farmec SA devine un jucător de prima ligă mondială. Însă Farmec SA nu se mulţumeşte doar să cucerească Occidentul, ci doreşte să îşi consolideze şi redutele din Europa de Est. Deja, compania clujeană este prezentă pe marea distribuţie din Ungaria şi Moldova. Urmează Polonia, iar un prim transport spre Ucraina a plecat zilele acestea de la Cluj. Farmec SA este un jucător prezent în 30 de ţări şi vizează alte mari pieţe, cum ar fi Rusia. Managementul performant a dus firma producătoare de cosmetice la o cifră de afaceri de 24,5 milioane de euro. Pentru acest an, creşterea estimată este de 5 la sută, extrem de semnificativă pe o piaţă afectată de recesiune. Totodată, cu 550 de angajaţi şi cu alte câteva sute de locuri de muncă indirecte generate de business-ul Farmec, societatea clujeană rămâne unul dintre cei mai importanţi şi mai de încredere angajatori clujeni.

Claudiu PĂDUREAN

AFACERE

Lider de performanţă de 15 ani Cu sediul în inima Transilvaniei, in Cluj-Napoca, S.C. Secpral Pro Instalaţii S.R.L. (SPI) are o istorie de mai bine de 15 ani, timp în care a ajuns astăzi una dintre cele mai importante firme furnizoare en-gros din România de materiale de instalaţii termo-sanitare şi de tehnologii verzi. În spatele succesului companiei clujene stă echipa managerului Erika Hristea. În urmă cu un deceniu şi jumătate, Secpral Pro Instalaţii (SPI) pornea la drum în anii tulburi ai tranziţiei. Acum, după o muncă susţinută de viziune, S.C. Secpral Pro Instalaţii S.R.L. (SPI) este o societate cu capital integral românesc, cu un personal tânăr şi dinamic. ”Istoria acestui business a început în anul 1994, în Cluj-Napoca, într-un spaţiu închiriat. Fiind adepţii paşilor mici dar siguri, bazându-se pe propriile forţe, a urmat prima investiţie în anul 1997-1998 intr-un mic depozit, show-room, birouri. Investiţia inaugurată în octombrie 2005 în valoare de peste două milioane de euro a adus în Cluj-Napoca un plus de calitate serviciilor oferite prin crearea unui show room modern de 500 de metri pătraţi, unui laborator, unei săli de curs de 40 de locuri, mărirea depozitelor, a spaţiilor de birouri, totalul spaţiilor comerciale depăşind 10.000 de metri pătraţi la acea oră”, îşi aminteşte managerul general, Erika Hristea, paşii care au transformat compania clujeană într-unul dintre jucătorii importanţi de pe piaţa românească de profil. În 2002, Erika Hristea a decis să ”atace” piaţa celui mai mare oraş din România şi a deschis depozitul din Bucureşti… ”Firma a fost într-o continuă dezvoltare, anul 2007 marcând finalizarea construcţiei noului depozit din Cluj Napoca, de 5.000 de metri pătraţi, dotat la standarde europene, diversificarea gamei de ofertă şi a serviciilor, atacarea pieţei industriale (comercializarea

www.transilvaniabusiness.ro

cazanelor de puteri mari, a aerotermelor, tuburilor radiante). Sfârşitul anului 2007 este marcat de o nouă largire a activitatii, bazată pe cerinţele pieţei din zona Sibiului, deschiderea noului punct de lucru din Sibiu. Anul 2007 a reprezentat startul pentru construcţia noului show room şi celor două depozite proprii din Bucureşti. Această investiţie, ca şi cea din Cluj, ﬁind gândită la cele mai înalte standarde europene, a costat în jur de patru milioane de euro. Intenţionam cu acest nou punct de lucru să întărim implementarea materialelor şi tehnologiilor de calitate şi pe piaţa din sudul ţării”, spune Erika Hristea.

Extinderea continuă De fapt, calitatea a reprezentat cuvântul-cheie în extinderea Secpral Pro Instalaţii. Oferirea constanta a calitatii. Iar acesta este secretul prin care compania fondată la Cluj a supravieţuit în ciuda crizei economice. Mai mult, Erika Hristea a decis să cucerească noi pieţe locale şi a continuat extinderea ﬁrmei. ”În 2010 am deschis un punct de lucru la Braşov, iar în 2011 un punct de lucru la Timişoara, dorind astfel să venim şi mai mult în sprijinul partenerilor şi potenţialilor clienţi. Dezvoltarea personală şi profesională pentru noi este un proces continuu şi de la sine înţeles. De la un număr de 3-4 angajaţi la demararea afacerii, la sfârşitul

anului 2011 aveam 117 de angajaţi (la nivel de grup) iar această cifră este în creştere. Cota de piaţă a ﬁrmei este în jur de 10% - 20% din totalul pieţei de materiale termice şi sanitare din România, ceea ces ne clasează pe un onorabil loc 3 - 4 al clasamentului pe ţară şi pe ramură! Volumul de vânzări e foarte important, dar şi mai importantă este eﬁcienţa cu care realizezi acel volum”, spune managerul Erika Hristea. Ea mai spune că lucrurile care au permis companiei clujene să rămână pe piaţă au fost şi sunt oferirea constantă a calităţii şi orientarea permanentă către nevoile clientului.

Miza pe inovaţie Erika Hristea nu a mizat doar pe calitate şi pe tradiţie, ci a promovat în companie şi un spirit antreprenorial deschis spre nou, care pune accent pe tehnologii inovatoare, inclusiv pe cele din domeniul energiilor regenerabile. ”Viziunea noastră este să ﬁm lideri de performanţă pe piaţa materialelor de instalaţii termosanitare şi energii regenerabile, un model de profesionalism şi integritate morală. Misiunea noastră presupune faptul că suntem angajaţi într-un proces care conferă adevarata valoare pentru banii clientului şi care contribuie esenţial la ridicarea nivelului de trai al societăţii româneşti, în beneﬁciul generaţiilor de astăzi şi viitoare”, spune Erika Hristea.

AFACERE Managerul Secpral Pro Instalaţii (SPI) mai dezvăluie crezul care ghidează activitatea companiei pe care o conduce şi care reprezintă nucleul unui grup de succes. ”Valorile noastre sunt calitate la preţ rezonabil, profesionalism, integritate morală, cinste, corectitudine, flexibilitate şi transparenţă. Toate aceste valori bazate pe respect ne asigură că oferim excelenţă în relaţiile cu partenerii noştri. Datorită legăturilor stabile şi directe de peste 15 ani cu producătorii din centrul şi vestul Europei, Secpral Pro Instalaţii (SPI) oferă o mare diversitate de repere care prezintă avantajele noilor tehnologii: durata de viaţă îndelungată (la unele produse peste 50 de ani), uşor de instalat, ecologic, folosind surse regenerabile ca lemnul, deşeuri lemnoase, energia solară, soluţii fiabile, sisteme complete, soluţii confortabile, produse cu funcţionare bazată pe energii neconvenţionale, pretându-se perfect condiţiilor ţării noastre”. La sfârşitul anului 2011, firma Secpral Pro Instalaţii (SPI) avea aproximativ 60 furnizori, dintre care 40 externi. Relaţionarea cu firmele de top din Occident a încurajat echipa din conducerea Secpral Pro Instalaţii (SPI) să mizeze pe sistemele cele mai noi şi mai performante, precum şi pe tehnologii de vârf. ”Am implementat printre primii în România sistemul de cupru prin lipire şi presare, chiar inaintea unor state avansate de peste Ocean! În 2004, am fost pe primul loc dintre firmele din 25 de state europene în vânzarea centralelor Protherm. Am introdus şi crescut peste 20 de branduri puternice, unii lideri mondiali, pe piaţa României, pentru că am fost convinşi că şi românii merită tot ceea ce e mai bun!”, spune cu mândrie managerul general al companiei născute în inima Transilvaniei.

Durabilitatea, un factor esenţial Erika Hristea afirmă că, dincolo de inovaţie şi calitate, un element esenţial care a ajutat la impunerea brandului Secpral Pro Instalaţii (SPI) este reprezentat de durabilitate. ”Garanţiile de patru ani oferite la centralele Termet, de 12 ani la radiatoarele Korado, de cinci ani la panourile solare Ritter - Solar, de 12 ani la panourile Thermosolar şi de cel puţin doi ani la multe alte produse importate, ne obligă la un înalt grad de profesionalism. La noi, promisiunea se respectă!”, afirmă managerul general al companiei clujene. Iar toate aceste lucruri nu sunt vorbe goale, ci sunt certificate, în conformitate cu procedurile şi standardele internaţionale. ”Firma S.C. Secpral Pro Instalaţii S.R.L. este certificată ISO 9001:2008, are managementul integrat de calitate introdus, iar producătorii materialelor comercializate de firma noastră sunt certificaţi TŰV ISO 9001, materialele sunt avizate de Ministerul Sănătăţii, agrementate tehnic şi certificate de Comunitatea Europeană”, afirmă managerul general al societăţii comerciale din Cluj.

Branduri valoroase Strategia complexă de creştere şi dezvoltare a ﬁrmei conduse de Erika Hristea a presupus şi conturarea unui portofoliu de branduri valoroase, menite să aducă valoare adăugată mare în piaţă. ”Firma S.C. Secpral Pro Instalaţii S.R.L.(SPI) este titularul mărcilor S.C. Secpral Pro Instalaţii SRL (SPI), Woody, Secpral

Erika Hristea este un model pentru femeile de afaceri din Transilvania

40 de milioane de euro este cifra de afaceri atinsă de Secpral Pro Instalaţii în anul 2008 30 la sută este scăderea generată de criză în afacerile companiei clujene, însă cifra este mult mai mică decât în cazul concurenţei 550 de companii partenere distribuie mărcile deţinute de Secpral Solar, Sursa Instalaţiilor Tale şi Atmos în România, iar mărci ca Arco, Termet, Atmos, Ritter-Solar, Thermosolar, Korado, Drazice, Wavin-Ekoplastik, Heliroma, STP, Lipovica, Thermia, Mateu, Oras etc. sunt reprezentate tehnic şi comercial în exclusivitate de SPI. Pentru noi, şansa a însemnat mereu o atitudine pozitivă şi multă muncă”, dezvăluie Erika Hristea din ingredientele suc-

”Nu putem să ignorăm greutăţile cu care ne confruntăm în activitatea noastră zilnică, greutăţi cu care se confruntă şi cele aproximativ 550 de ﬁrme distribuitoare ale noastre: orientarea slabă a pieţei de materiale termice către produse utilizatoare de energii neconvenţionale, orientare care în schimb nu este ajutată simţitor, subvenţionată masiv în România de către statul român, deşi în Europa occidentală e o practica uzuală de mulţi ani, deşi România are condiţii geograﬁce mai favorabile decât Germania!” Erika Hristea, manager general Secpral Pro Instalaţii

cesului. Ea mai spune că, pentru SPI, ”speranţa nu e o strategie, acţiunea, da! Dacă ar fi să concluzionez, succesul SPI poate fi rezumat la reţeta: 90% muncă (adică transpiraţie), 10% şansă, noroc (adică inspiraţie). Din păcate, criza economică mondială a afectat şi segmentul nostru de afacere şi, din octombrie 2008, am simţit o scădere drastică a vânzărilor. Vânzările anuale de 40 de milioane de euro s-au diminuat cu 30-35 % în ultimii ani. Am putea spune cu „numai” 30-35 %, din ce moment la competitorii noştri diminuarea a fost mai accentuată. Atunci când ai rezerve, când „nu te întinzi mai mult decât te ţine plapuma”, când construieşti corect, pe baze solide, pas cu pas, caramidă cu caramidă, când ai calitate (în mărfuri, servicii, oamenioameni potriviti(!)-), constanţă, valori morale, onestitate, legalitate, integritate, branduri de renume, exclusive, tradiţie şi recunoaştere, când ai demonstrat că ştii să fii lider de performanţă (eficienţă în ceea ce faci)... parcă treci mai uşor peste criză şi vezi oportunitatea în orice criză. Da, SPI s-a dezvoltat şi se dezvoltă şi pe timp de criză”, afirmă Erika Hristea.

O alegere câştigătoare Managerul general al companiei SPI a remarcat faptul că, în multe cazuri, comportamentul românilor s-a schimbat sub impactul crizei economice. Cei care au mizat pe calitate, însă, au în continuare de câştigat, spune Erika Hristea. ”Deşi în România, populaţia nu numai că a sărăcit şi marea majoritate caută doar ceea ce este cel mai ieftin, fără să ţină cont de calitate, de

AFACERE asigurarea mărfurilor, de garanţii, dar a devenit şi deosebit de rezervată şi sceptică legat de orice investiţie. Foarte puţini mai fac modernizări sau investiţii în noi instalaţii. Iar pentru acei foarte puţini, dorim să le mulţumim, să le aducem un omagiu, „Din inimă, pentru clienţii noştri!”, felicitări pentru că au continuat să aleagă calitatea! Ei sunt deosebiţi, vrem să-i asiguram că, pentru noi, ei sunt importanţi în ﬁecare zi! „Nu suntem atât de bogaţi să cumpărăm lucruri ieftine!” Perfect adevărat. Bunicii noştri nu numai că ştiau, dar şi aplicau acest crez. De ce nu am face şi noi la fel?”, rezumă managerul general al companiei clujene diferenţa dintre cei care sunt câştigători şi cei care fac compromisuri în chestiuni importante.

ni se întâmplă. Chimia o regăsesc cu plăcere şi în materialele de instalaţii şi în tehnica instalaţiilor termosanitare”, recunoaşte managerul general al SPI. Însă Erika Hristea aﬁrmă că, în calitate de femeie de afaceri, a avut şi o serie de atuuri importante. ”Atuurile unei femei în acest domeniu se bazează pe faptul că poţi ﬁ altfel, diferită, unică prin ceea ce faci şi cum faci. Aici mă gindesc şi la studiile mele de design şi psihologie pe care le-am aplicat cu succes în acest business. Impedimentele sunt reprezentate de faptul că ai nevoie de mult mai multă muncă, energie, dârzenie, inventivitate că să răzbeşti, dar e deosebit de frumos şi-ţi aduce multă mulţumire şi stimă de sine!”, spune managerul SPI.

Modele bune de urmat

Diﬁcultăţi pe toată piaţa

Pentru Erika Hristea, un model bun de urmat este cel oferit de locuitorii ţărilor germanice. ”Chiar şi în aceste vremuri, elveţienii, nemţii, deşi construiesc noi locuinţe într-un ritm mai moderat, continuă să investească masiv în modernizarea locuinţelor existente, investind în special în tehnologii ecologice, energii regenerabile, slab poluante (pompe de caldură, panouri solare, cazane în condensatie etc.), ştiind că astfel vor economisi bani importanţi la factura de gaze şi energie electrica din viitor. Investesc acum, pentru viitorul lor. De ce nu am face şi noi la fel?”, se întreabă managerul general al societăţii comerciale SPI.

În acelaşi timp, Erika Hristea recunoaşte deschis dificultăţile cu care se confruntă piaţa instalaţiilor şi a energiei verzi în România. ”Nu putem să ignorăm greutăţile cu care ne confruntăm în activitatea noastră zilnică, greutăţi cu care se confruntă şi cele aproximativ 550 de firme distribuitoare ale noastre: orientarea slabă a pieţei de materiale termice către produse utilizatoare de energii neconvenţionale, orientare care nu este ajutată simţitor, subvenţionată masiv în România de către statul român, deşi în Europa occidentală e o practica uzuală de mulţi ani, deşi România are condiţii geografice mai favorabile decât Germania!”, mai spune Erika Hristea. Managerul general al SPI mai aminteşte şi alte probleme care afectează buna funcţionare a pieţei de profil din România. Printre acestea se numără ”o legislaţie neadaptată la noile cerinţe ale pieţei. Ar fi necesare programe naţionale coerente, masive, cu susţinere financiară, de stimulare a implementării sistemelor de încălzire cu energii neconvenţionale, dar de calitate, după exemplul unor ţări cu tradiţie din Uniunea Europeană sau cu energii şi tehnologii slab poluante, a se vedea (iarăşi) exemplul Germaniei. Programul Casa Verde nu

Îndrăgostită de tehnică De profesie inginer chimist, Erika Hristea a reuşit să performeze într-o lume care era considerată odinioară drept un teritoriu rezervat bărbaţilor. ”Mă simt bine şi in largul meu în postura de „femeie de afaceri” într-o lume mai mult a bărbaţilor: cea de instalaţii-construcţii. Întotdeauna mi-a plăcut tehnica, nu degeaba am ales ca profesia mea de bază să ﬁe cea de inginer chimist. M-a ajutat enorm şi în această orientare. Practic, chimie este în tot ceea ce ne înconjoară, în tot ce

www.transilvaniabusiness.ro

reglementează în niciun fel calitatea, performanţa produselor acceptate spre implementare şi finanţare! Astfel, peste 3-4 ani, când sistemele neperformante vor da rateuri simţitoare, aplicanţii (n.r. – candidaţii) la program vor putea cere o nouă finanţare, pentru un nou sistem, banii irosindu-se, legislaţia actuală obligând la doar un an de funcţionare (fără a specifica vreun randament!) în posesia proprietarului investitor finanţat prin Programul Casa Verde. Bani irosiţi de Uniunea Europeană, bani irosiţi de statul român!”. În plus, Erika Hristea mai reunoaşte deschis faptul că problema sprijinului din partea autorităţilor române este una deosebit de spinoasă. ”Nu beneficiem de nici o recunoaştere, avantaj sau ajutor din partea organelor de stat locale şi centrale, deşi semnalăm problemele existente, avem rezultate deosebite, deşi plătim la timp toate impozitele, taxele, de când existăm! De ce nu am recompensa şi noi, în România, excelenţa, în mod constant?”, se întreabă managerul general al SPI.

Claudiu PĂDUREAN

Planuri de viitor Planurile de viitor ale d.nei Erika Hristea sunt legate tot de clienţii săi, pe care ea nu îi priveşte drept cumpărători, ci drept parteneri. ”Dorim ca şi în viitor să contribuim la ridicarea nivelului calităţii vieţii şi a confortului prin furnizarea de materiale de instalaţii termice şi sanitare de înaltă calitate, bazându-ne pe propria reţea de depozite cât şi pe cea a celor 550 de distribuitorilor independenţi din ţară. Clienţilor noştri le datorăm şi multumim zi de zi existenţa noastră!”, a spus managerul general al SPI.

AFACERE

Modelul Napotex Cornelia Nagy este un prototip pentru managerul de succes, care ştie să îşi reinventeze afacerea şi să o adapteze în funcţie de evoluţiile pieţei. Astfel, ea a reuşit să transforme Napotex într-o afacere care a trecut cu bine peste valurile crizei şi care a devenit, acum, o adevărată mină de aur. Cornelia Nagy are o cultură vastă şi este pasionată de artă şi de istorie. Biroul ei, mobilat cu mult bun-gust, exprimă o personalitate puternică şi deschisă spre viitor, însă fără să uite lecţiile trecutului. Astfel, papirusuri egiptene de o foarte bună calitate, care simbolizează Istoria, se aﬂă în aceeaşi încăpere cu un glob pământesc ce semniﬁcă deschidere şi cu tehnică de ultimă generaţie, care prevesteşte tehnologiile viitorului. Iar lecţia de istorie practică servită de Cornelia Nagy este desprinsă din exemplele marilor cuceritori. La fel ca şi Alexandru Macedon ori Iulius Caesar, ea a ocupat puncte strategice. Cel mai important este reprezentat de baza logistică situată exact peste drum de Aeroportul Internaţional Cluj-Napoca, principala poartă aeriană a Transilvaniei şi, totodată, un important hub comercial al Europei de Est. Această lecţie i-a făcut pe mulţi dintre cunoscuţii managerului general al Napotex să o asemene pe Cornelia Nagy cu Angela Merkel, cu păstrarea proporţiilor de rigoare. Astfel, dacă Angela Merkel a reinventat Germania şi a transformat-o dintr-o ţară care se temea pentru viitorul ei şi care avea probleme structurale, generate de diferenţele mari dintre landurile foste comuniste şi cele occidentale, într-un stat în care viitorul începe azi, Cornelia Nagy a reinventat afacerea Napotex. În prima fază, în anii tulburi ai tranziţiei, a evitat una dintre marile greşeli comise de alţi manageri: privilegierea spaţiilor de birouri din centrele oraşelor şi neglijarea periferiei. Napotex a păstrat şi şi-a extins baza logistică din

cartierul clujean Someşeni, de lângă aeroport, care a devenit azi unul dintre punctele – cheie ale economiei clujene. De asemenea, în anii boom-ului imobiliar, când alţi manageri se lansau în investiţii nerealiste, cu speranţa că preţurile vor creşte necontenit, Cornelia Nagy a optat pentru o dezvoltare organică şi sănătoasă a afacerii, iar investiţiile au fost realizate din resursele proprii generate de Napotex. Astfel că declanşarea crizei economice a găsit Napotex bine ancorată şi cu perspective excelente, în timp ce alte societăţi asemănătoare din Transilvania au fost lovite de recesiune ca de un tsunami. Acum, cazul Napotex a devenit un model de economie aplicată, demn de a ﬁ urmat şi de alţi manageri.

Viziune realistă Modul de management al Corneliei Nagy poate ﬁ rezumat în cuvântul realist. Ea a preluat o companie de comerţ, însă, în prezent, afacerile Napotex sunt generate de închirieri. Structura afacerii s-a transformat radical, după ce Cornelia Nagy şi-a dat seama că multe dintre companiile de comerţ care activau în centrul Clujului şi care erau clienţii Napotex aveau să ﬁe grav afectate de mutaţiile generate de deschiderea celor două mall-uri din Cluj. Peste acest fenomen s-au adăugat concurenţa neloială şi importurile masive de marfă proastă, adusă din Turcia ori din China. Astfel că, în loc să mizeze pe rolul de centru logistic pentru

Transformare Un lucru interesant este transformarea de la nivelul locurilor de muncă. Acum 18 ani, la Napotex lucrau 150 de angajaţi. Acum, în baza logistică de la aeroport lucrează tot atâţia, însă oamenii sunt mult mai bine plătiţi de cei 40 de angajatori din perimetrul Napotex. În prezent, 85 la sută din spaţiile Napotext sunt depozite, iar 15 la sută sunt birouri. Cornelia Nagy va investi şi în acest an în creşterea gradului de confort şi în creşterea calităţii acestor spaţii. Astfel, toţi cei care au depozite în zone precum Apahida ori Turda vor să îşi facă birouri în Napotex, aﬁrmă Cornelia Nagy. Iar extinderea Aeroportului Internaţional Cluj-Napoca şi construirea centurii rutiere Vâlcele – Apahida vor duce la creşterea gradului de atractivitate pentru baza logistică Napotex.

40 de chiriaşi se află în baza logistică Napotex 400.000 de euro este cifra de afaceri a companiei clujene 150.000 de euro este profitul estimat pentru 2012 companiile ardeleneşti producătoare de bunuri precum textilele, Napotex a mizat pe închirierea spaţiilor de depozitare unor companii care activează în domenii diferite. Iar diversificarea activităţii a redus riscurile. Astfel, ”de 18 ani, Napotex a reuşit să rămână pe profit, iar investiţiile au fost realizate fără a lua un leu credit bancar”, spune Cornelia Nagy. Preţurile practicate de Napotex au fost cele corecte, în sensul că, în anii de boom imobiliar ele nu au fost umflate în mod artificial. Acesta este şi motivul pentru care, în această perioadă, nici unul dintre clienţi nu a venit la Cornelia Nagy să îi ceară scăderea chiriei. ”Oamenii, chiriaşii, au apreciat parteneriatul onest pe care l-am propus noi”, spune managerul general al Napotex. Iar stabilitatea oferită de acest parteneriat a constituit o bază bună pentru extinderea afacerilor chiriaşilor Napotex, în ciuda crizei. ”Pot să spun că mă implic foarte mult. Nu mai am un business, acum am 40”, glumeşte Cornelia Nagy, care se străduieşte să îi ajute pe clienţii ei la fel cum ar face-o cu un departament intern al Napotex. În prezent, societatea administrată de Cornelia Nagy este un model de eficienţă. Cu nouă angajaţi, deserveşte 40 de clienţi, care generează o cifră de afaceri de 400.000 de euro şi un profit planificat pentru acest an de 150.000 de euro. Iar aceste cifre sunt argumente solide pentru ca acţionarul majoritar al Napotex, SIF Banat-Crişana, să mizeze în continuare, pe termen lung, pe managerul Cornelia Nagy.

Claudiu PĂDUREAN

”Pot să spun că mă implic foarte mult. Nu mai am un business, acum am 40” Cornelia Nagy, manager Napotex Cornelia Nagy este un manager cu viziune

TURISM

Grand Hotel Napoca - un Titanic învingător În 2008, în timp ce industria hotelieră alături de celălalte ramuri ale economiei începuseră să alunece pe panta crizei ﬁnanciare, Grand Hotel Napoca, din Cluj, a îndrăznit să facă un pas contra furtunii: conversia la 4 stele. În prezent, deţine cel mai mare centru de conferinţe din Transilvania şi un calendar încărcat de evenimente organizate de parteneri renumiţi. La 4 ani de la debutul crizei, situaţia economică a unităţilor de cazare nu s-a ameliorat. Cel puţin nu în Cluj-Napoca, un oraş cu turism de tranzit şi de afaceri. Dacă în vremurile bune numărul turiştilor atingea aici, anual, 400.000, acum cifra gravitează în jurul a 240.000 de turişti. În timp ce gradul de ocupare a hotelurilor a suferit o scădere drastică, unităţile de cazare s-au văzut nevoite să îşi scadă tarifele cu 40%. În acest context, conducerea unui hotel cu o suprafaţă totală de 14.000 metri pătraţi şi cu aproximativ 100 de angajaţi, cum este Grand Hotel Napoca, reprezintă o adevărată provocare.

O afacere de familie Roxana Ghiran are 30 de ani şi, în prezent, conduce împreună cu părinţii ei, Ioan Ghiran şi Ana Maria Ghiran, afacerea de familie cumpărată de tatăl său în 1997. După propriile mărturisiri, avea câteva luni când a călcat pentru prima dată pragul unui hotel. A fost cooptată în afacere la 15 ani şi a început prin a spăla pahare. Este de părere că un manager trebuie să înceapă prin muncă necaliﬁcată şi să evolueze treptat, pentru a cunoaşte în detaliu şi a înţelege toate etapele de întreţinere a unui hotel. După terminarea şcolii, tânăra a fost implicată şi mai mult în afacere, ca după absolvirea unui master de specialitate în Elveţia, să se aşeze alături Roxana Ghiran

8 milioane de euro a costat transformarea Grand Hotel Napoca într-un hotel de mare clasă de părinţii ei la conducere. “Este important să conştientizezi unde vrei să ajungi, după care să îţi găseşti mijloacele şi calea pentru a-ţi atinge scopul. Cel mai important este să ştii ce vrei să obţii în ﬁnal”, mărturiseşte Roxana Ghiran. Manageriatul unei unităţi de cazare necesită ore în şir de muncă şi dedicare, fapt care transfomă de multe ori hotelul în propria casă, iar casa, pe care tânăra ajunge să o vadă rar, într-un hotel. Există însă atuuri pe care Grand Hotel Napoca le deţine în faţa concurenţei şi care vin în sprijinul manageriatului. Deşi este un hotel cu capacitate mare de cazare (160 de camere/ 320 de locuri), acesta ocupă o poziţie centrală, avantaj în faţa celorlaltor hoteluri de acelaşi calibru.

Cel mai mare centru de conferinţe din Transilvania Conversia de la 2 la 4 stele a costat până în acest moment mai mult 8 milioane de euro. Pentru finalizarea întregului proiect, prevăzută la jumătatea lui 2012, conform Roxanei Ghiran, ar mai fi necesară o sumă de aproximativ 1 milion jumătate de euro. Investiţia însă a crescut renumele hotelului şi a câştigat clienţi importanţi, în special pe partea organizării evenimentelor de amploare. Grand Hotel Napoca deţine în prezent cel mai mare centru de conferinţe din Transilvania, cu 4.000 de locuri, adaptabil cerinţelor venite din partea clienţilor. Posibilitatea de convertire a sălilor într-o singură încăpere, spaţiul semnificativ de lobby gândit pentru expoziţii sau pentru standurile sponsorilor, logistica pentru conferinţe şi sălile simultane pentru workshopuri sunt câteva dintre avantajele

“Este important să conştientizezi unde vrei să ajungi, după care să îţi găseşti mijloacele şi calea pentru a-ţi atinge scopul. Cel mai important este să ştii ce vrei să obţii în ﬁnal!” Roxana Ghiran

www.transilvaniabusiness.ro

O șansă pentru turism Ca şi vicepreşedinte al Asociaţiei pentru Promovarea şi Dezvoltarea Turismului din Cluj, tânărul manager al Grand Hotel Napoca consideră că transformarea oraşului într-unul dinamic şi aglomerat, prin organizarea şi promovarea cât mai multor festivaluri, competiţii sportive, târguri sau spectacole mari pe Cluj Arena, ar crea o şansă creşterii turismului. Visul Roxanei Ghiran este ca gradul de ocupare a hotelurilor să revină la normal şi să ajungă să vadă amenajat restaurantul de sticlă de la etajul 10, care ar asigura clienţilor o panoramă uimitoare asupra oraşului. centrului. Printre dotările celor 9 săli (Roma, Atena, Atrium, Diplomat, Privee, Forum, Europa, Viena şi Ambasador) se numără sonorizarea ambientală, microfoanele fixe, mobile şi microfoanele wireless de prezidiu, pupitrul orator sau ecranele mobile de proiecţie cu stativ 2.5x1.8m. Pentru că asigură un spaţiu generos şi servicii profesioniste, Grand Hotel Napoca a fost gazdă şi partener a numeroase evenimente- Premiile MTV, Provino, TIFF, Zilele Clujului, Children Party, organizat de Banca Transilvania, şi multe altele. Pe partea de tursim medical, în hotelul de lângă Someş vor fi organizate „Congresul de Parazitologie”, cu o participare de peste 1.500 de invitaţi, şi „Congresul Naţional de Dermatologie”. Printre evenimentele următoare care vor fi găzduite aici, sunt de precizat şi Turneul Internaţional de Poker (21-25 martie) sau Festivalul de Salsa (5-8 Aprilie). Printre clienţii fideli ai Grand Hotel Napoca se numără Federaţia Română de Diabet, Romtelecom, Energobit şi EBS. Conversia la 4 stele a fost una de bun augur, deşi situaţia generală a hotelurilor nu este una foarte încurajatoare. „Prin anul 2008, toată lumea promova ideea de reînnoire a Clujului. Oamenii de afaceri, inclusiv hotelierii, au început să construiască, să renoveze şi să modernizeze. Acum am realizat că avem toţi proprietăţi noi, frumoase, în care s-au investit o grămadă de bani, dar că plătim în urma acestora un impozit de 56 ori mai mare şi că avem mult mai puţini clienţi. Statul ne-ar putea ajuta scăzându-ne impozitul pe clădiri”, declară nemulţumită Roxana Ghiran.

Oana CAPUSTINSCHI

CONSULTANŢĂ JURIDICĂ ÎN AFACERI

Inovaţii realizate în materia societăţilor comerciale prin OUG nr. 2/2012 La începutul lunii martie, au fost adoptate o serie de modificări ale Legii nr. 31/1990, modificări privite atât de specialişti cât şi de consultanţi ca fiind esenţiale pentru simplificarea şi accelerarea proceselor de fuziune şi divizare, privite ca modalităţi de restructurare foarte des utilizate în contextul economic actual. Textul adoptat de Guvern are în vedere mai multe raţiuni. În primul rând, în contextul crizei financiare globale actuale era necesară adoptarea unor măsuri rapide pentru eficientizarea activităţii operatorilor economici şi, implicit, pentru relansarea creşterii economice. În al doilea rând, simplificarea sarcinilor administrative impuse societăţilor comerciale este o măsură ce are ca efect imediat reducerea costurilor şi îmbunătăţirea activităţii acestor operatori economici. Dezideratele amintite au fost atinse, în primul rând, prin introducerea alineatului 3 al articolului 38 al Legii. Potrivit acestui text legal, în situaţia societăţilor comerciale pe acţiuni constituite prin fuziune sau divizare nu este necesară întocmirea raportului prevăzut în primele două alineate ale normei, raport realizat de către un expert autorizat, şi, prin urmare nici depunerea acestuia la oficiul registrului comerţului. Aceasta întrucât menţinerea obligativităţii raportului menţionat mai sus ar apărea ca redundantă faţă de prevederile exprese ale articolului 2433 care au în vedere posibilitatea numirii, în cazul proiectelor de fuziune sau divizare, a câte unui expert pentru fiecare dintre părţile participante la operaţiune, expert ale cărui atribuţii au în vedere examinarea proiectului de fuziune sau de divizare şi întocmirea un raport scris către acţionari. Desigur, în măsura în care raportul nu a fost realizat, dispoziţiile menţionate rămân a fi obligatorii. Tot relativ la capitolul fuziuni şi divizări se poate observa ca element de noutate introducerea posibilităţii publicării pe pagina proprie web a proiectului realizat în vederea efectuării operaţiunilor în discuţie. În reglementarea anterioară acest document era publicat, în mod obligatoriu, în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Noua reglementare oferă, aşadar, o soluţie de eficientizare a operaţiunilor în măsura în care societatea deţine propria pagină de internet. În plus, în situaţia utilizării aces-

tei opţiuni există şi alte avantaje. Pe de o parte, în măsura asigurării condiţiilor tehnice pentru afişarea continuă şi neîntreruptă, toate documentele aduse astfel publicităţii nu vor mai trebui comunicate acţionarilor. Pe de altă parte, trebuie avută în vedere şi facilitatea oferită prin publicarea, cu titlu gratuit, a proiectului de fuziune sau divizare pe site-ul oficiului registrului comerţului de la locul înmatriculării societăţii. O altă modificare deosebit de relevantă are în vedere posibilitatea retragerii unuia dintre asociaţi din societate. În concret, Legea nr. 31/1990 dă posibilitatea asociatului unei societăţi cu răspundere limitată sau, dimpotrivă, unei societăţi în nume colectiv sau în co-

mandită simplă, de a se retrage în anumite situaţii, respectiv: a) în cazurile prevăzute expres în actul constitutiv b) cu acordul tuturor asociaţilor c) în situaţia în care nu se realizează acordul unanim asupra unor modificări sau măsuri luate de societate În cazul prevăzut la litera c, legea detaliază modalitatea în care se poate exercita dreptul de retragere, mai precis, doar în cazul existenţei unor motive temeinice şi numai în baza unei hotărâri a tribunalului. Tocmai pentru aceste considerente OUG nr. 2/2012 aduce prevederi suplimentare şi cu privire la primele două situaţii menţionate de normă, în sensul că dreptul de retragere exercitat în baza prevederilor cuprinse la alineatul a şi b poate fi valorificat doar în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii adunării generale a asociaţilor în Monitorul Oficial. Această nouă reglementare se aplică şi în cazul fuziunii şi divizării, termenul de exercitare pentru asociatul care este împotrivă urmând să curgă în aceste situaţii de la data publicării proiectului aferent operaţiunii. Concluzionând asupra măsurilor analizate, observăm că prin simplificarea aspectelor procedurale ale fuziunii şi divizării se răspunde nevoii de fluenţă în cadrul operaţiunilor de restructurare a capitalului social şi de micşorare a costurilor de susţinere a unei afaceri. Mai mult, modificările operate aduc un plus de eficienţă în activitatea operatorilor economici prin asigurarea celerităţii procedeelor adoptate în cadrul acesteia.

Ioana VARGA Sediul central Bucureşti Blvd Aviatorilor Nr. 43, Sector 1, Cod 011853 Bucureşti, România Tel: (40-21) 202.59.00; (40-31) 423.29.00 Fax: (40-21) 223.39.57 / 223.04.95 Sediul Secundar cluj Calea Dorobanţilor Nr. 18-20, Et. 2, Cod 400117 Cluj-Napoca, România Tel: (40-264) 40.38.08; (40-21) 202.59.99 Fax: (40-264) 40.38.09 Email: general@musat.ro Website: www.musat.ro

LIDERI

Doina Pană. Portretul unei doamne A început ca inginer în fabrică, dar şi-a găsit adevărata vocaţie în învăţământ, unde este atât profesorul de la catedră, iubit şi admirat de elevi, cât şi directorul responsabil, devotat şcolii şi dezvoltării acesteia. Doina Pană, fost secretar de stat în Ministerul Educaţiei în ultimul mandat al Ecaterinei Andronescu, e femeia care a învăţat că “răul se dezvoltă atunci când binele stă deoparte”. Doina Pană a absolvit liceul la Colegiul Naţional “Liviu Rebreanu” din Bistriţa, în 1976. După Politehnica absolvită în Bucureşti, lucrează ca inginer Fabrica de Hârtie din Prundu Bârgăului. Ajunge să facă cunoştinţă cu învăţământul strict întâmplător. “Îmi era băiatul mic şi avea probleme medicale mărunte, ca orice copil. Tocmai ne mutaserăm la Bistriţa, lucram la Iproeb iar atunci, înainte de Revoluţie, Liceul Infoel de azi era patronat de fabrică. M-am detaşat un an de zile să pot să ﬁu mai mult timp cu băieţelul, ca să aﬂu mai apoi că mi-am descoperit vocaţia”, mărturiseşte Doina.

că plecam în minister după 30 de ani de muncă în sistem. Însă viaţa acolo a fost foarte grea! Sub aspectul în care mai devreme de ora 23.00 nu terminam ziua de muncă. Ba chiar se întâmpla să mă prindă 1.00 dimineaţa la minister. Îmi era dor de o viaţă normală, în cele 9 luni de la minister eu nu am avut viaţă personală. Poate am exagerat şi eu, aveam spaima că tot bunul meu nume făcut în 30 de ani de muncă se poate duce pe copcă în mandatul meu de secretar de stat”, explică Doina Pană.

O carieră remarcabilă

Iulia STUPINEAN

A fost pe rând profesor, şef de catedră, dar şi inspector, iar din 2002 şi până în prezent ocupă funcţia de director adjunct la Colegiul Tehnic Infoel din Bistriţa, unde coordonează partea administrativă şi predă materiile de specialitate. În politică, Doina Pană a intrat în ianuarie 2004, la invitaţia conducerii partidului din care face si azi parte. Îşi aminteşte că era oarecum în cumpănă dacă să facă acest pas, şi s-a sfătuit cu ﬁul ei care i-a spus simplu: “Mamă, dacă nu îţi convine, cobori la prima staţie!”. Dar a ales să rămână în tren, cu atât mai mult cu cât a ajuns la concluzia că e uşor să stai pe margine şi să critici, în timp ce greul se simte atunci când îţi faci curaj să intri în luptă. Evoluţia ei în plan politic şi administrativ s-a dovedit una remarcabilă. În 2004, a devenit consilier judeţean şi în 2008 a câştigat un al doilea mandat. Mandat pe care l-a întrerupt temporar, în perioada în care a fost numită secretar de stat în Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării. Aici avea să cunoască o altfel de viaţă, total diferită de cea cu care era obişnuită în teritoriu. “Am avut marel e avantaj

„Mi-aş fi dorit ca sistemul să fie mai aplicativ, să scăpăm odată de teoretizarea asta stufoasă. Îmi plăcea mult exemplul Finlandei şi în direcţia aceea m-aş fi orientat. Ei au ştiut cum să ajungă la bunăstare prin finanţarea sistemului educaţional, cercetării şi inovării”.

“Ce înseamnă o femeie de succes? Nu ştiu, cred că ﬁecare îşi impune un target, iar în momentul în care l-a atins, poate spune că a dobândit şi succesul. Dacă stau şi judec toate funcţiile pe care le-am avut în timp, pot spune că sunt o femeie de succes. Doar că, după o anumită vârstă, redeﬁneşti succesul! Adică, nu îl mai vezi prin funcţie, ci prin ce laşi în urma ta, ce vezi când te uiţi dimineaţa în oglindă. Vine o vreme, aşa... către 50 de ani, când ajungi la convingerea că nu te-ai născut numai să mergi la serviciu, să vii acasă şi să o iei de la capăt, ci vrei să te uiţi şi să acţionezi în jurul tău.” Doina Pană, director adjunct al Colegiului Tehnic Infoel - Bistriţa

LIDERI

Muza managerilor de succes Augusta Romanţa este specialistă în vânzări şi negociere, costuri si bugete, management şi leadership. Experienţa vastă acumulată în domeniul vânzarilor a propulsat-o către o carieră de succes în training şi tutoriat. Domeniile de expertiză includ: Managementul Vânzărilor, Tehnici de vânzare şi negociere, Abilităţi interpersonale de conducere, Management şi Leadership, Costuri şi Bugete, Finanţe pentru non-finanţişti, Managementul timpului, Inteligenţă Emoţională, Tehnici de prezentare si comunicare. Reporter: Cum aţi dobândit această expertiză în domeniul resurselor umane? Augusta Romanţa: “Domeniul instruirii personalului şi al resurselor umane prezintă un real interes pentru mine. Am dobândit cunoştinţele, abilităţile şi deprinderile necesare pentru a transfera cursanţilor mei experienţa profesională de peste 15 ani dobândită în domeniul managementului şi al vânzărilor, în arii de interes cum ar fi: publicitate, bănci şi pieţe de capital, materiale de construcţii, produse farmaceutice, programe de training şi instruire profesională sau produse şi servicii bancare. Poziţiile de management deţinute în firme prestigioase cum ar fi: Romfin, Editorul Ziarului “ Ziua”, Unicredit Bank, ABN Amro, Alpha Bank sau CODECS, mi-au conferit avantajul viziunii integrate asupra unei afaceri, oferindu-mi competente manageriale valoroase pe care le pot acum fructifica în poziţia de trainer. Am participat la numeroase cursuri de pregătire şi formare ca trainer, oferite de firma CODECS de-a lungul celor 12 ani de colaborare. Poziţia de tutore în cadrul programului OUBS mi-a asigurat accesul la formarea profesională continuă. Rep.: Ce ne poţi spune despre succes? A.R.: Vă răspund la această întrebare cu un citat celebru din David Rockefeller, care spunea că: “ Succesul în afaceri presupune pregătire, disciplină şi multă

Ambasadorul britanic la Bucureşti, Martin Harris (stg) şi Augusta Romanţa (dr) muncă. Dar dacă nu eşti speriat de aceste lucruri, oportunităţile sunt mereu foarte mari”. Rep.: Ce le recomanzi tinerilor, aflaţi acum la început de drum în carieră? A.R.: Să-şi aleagă o profesie potrivită aspiraţiilor lor, caracteristicilor personale care-i definesc ca şi persoană şi să nu neglijeze aspectele legate de pregătirea profesională. Pentru realizarea celor mai îndrăzneţe obiective, fie ele personale sau profesionale, e nevoie de determinare, muncă, îndrăzneală şi un dram de noroc. “Arta de a reuşi, este arta de a fi când foarte îndrăzneţ, când foarte prudent!” spunea Napoleon Bonaparte, si pe buna dreptate. Legat de succes şi de arta de a reuşi în viaţă, îmi amintesc acum şi un citat al lui Thomas Edison care spunea că “Mulţi dintre cei ce eşuează în viaţă sunt persoane care nu au realizat cât de aproape au fost de succes în momentul când au renunţat.” Rep.: Sunteţi o persoană curajoasă şi îndrăzneaţă, care şi-a îndeplinit şi obiectivele personale la fel ca şi pe cele profesionale. Cum aţi reuşit? A.R.: E adevărat, am găsit un echilibru între obiectivele profesionale şi cele profesionale, şi am reuşit astfel să ating un obiectiv personal, drag mie, şi anume, acela de a avea 3 copii. Implicată fiind în viaţa profesională şi în construirea carierei, am avut puterea să iau decizia de a face o “pauză de carieră” pentru aducerea pe lume a celor mai tineri membri ai familiei Romanţa: o fetiţă de 3 anişori pe nume Thea şi un băieţel de aproape 1 an jumătate pe nume Vlad Antoniu. Ei sunt partenerii de joacă pentru cel mai mare frăţior, de 11 ani, pe nume Tudor. Pentru a “eficientiza” la maximum “pauza de carieră” profesională, odată cu cei doi copii, am finalizat şi pro-

Pregătire teoretică şi practică: - MBA- Master of Business Administration, al Open University Business School din Marea Britanie (anul 2010) - Diploma Profesională în Management al Open University Business School UK ( anul 2006), prin intermediul Codecs - Certiﬁcat Profesional în Management al Open University Business School UK ( anul 2004), prin intermediul Codecs - Masteratul “ Bănci şi pieţe de Capital “, Universitatea Babeş Bolyai Cluj - Napoca (2008) - Facultatea de Ştiinţe Economice, Universitatea Babeş - Bolyai Cluj - Napoca (1997)

www.transilvaniabusiness.ro

gramul de MBA al Open University Business School, în octombrie 2010. De atunci încoace mă bucur de recunoaşterea meritelor mele academice, în calitatea mea de tutor Open University Business School şi trainer partener Codecs. Am întâlnit la festivitatea de înmânare a diplomelor MBA, foşti studenţi de-ai mei, care mi-au mărturisit că datorită mie, cunoştinţelor şi recomandărilor mele au ajuns să absolve unul dintre cele mai prestigioase programe de MBA din lume, că mie îmi datorează ascensiunea frumoasă pe care au avut-o în carieră, şi că se simt norocoşi că m-au avut ca tutore şi ca îndrumător. Rep.: Ce vei face de acum înainte cu toată această experienţă dobândită? Ce urmează? A.R.: Obişnuită ﬁind de 12 ani cu programul academic al OUBS, voi face ceea ce ştiu să fac cel mai bine: voi îndruma şi forma profesional managerii companiilor din România, păstrând în continuare nivelul de excelenţă al acestor programe, transferând studenţilor cunoşţintele şi experienţa mea practica şi de studiu, dobândită de-a lungul celor 15 ani de activitate. Nu exclud parteneriatele pe diverse proiecte, pentru a dezvolta continuu experienţa şi expertiza mea pe diferite domenii de competente.

Alin BOLBOS

Clienţii E-on Romania, E-on Gaz, E-on Distribuţie, E-on Grup, Ropharma, S.N.R – Radio Com SA, Samsung Electronics, Prospecţiuni SA, Platinum Asigurări, Mi-Pay, Asociaţia Brokerilor din România, Daw Benţa România, Bio – Eel, Aliat, Transilvania Grup Business sunt companiile care au fost sau sunt clienţi personali ai Augustei Romanţa. Printre clienţii CODECS deserviţi de Augusta în cadrul work-shop-urilor “Provocarea Managementului” şi “Viziunea Integrată” sunt ﬁrme de prestigiu pe piaţa de business din România, precum: Nestle România, SIVECO, Vodafone, Tuborg România, Wrigley’s România, Boromir , Seca&Aquila Distribution, ATP Exodus, Ambient, Raiffeisen Bank, Libra Bank, BCR, Alcatel Timişoara, Caroli Foods, Don Caffe, Prospecţiuni SA etc.

LIDERI

Pamela Raţiu este una dintre cele mai respectate figuri ale aristocraţiei transilvănene. După o carieră fabuloasă la nivel internaţional, ea s-a stabilit la Turda, vechiul fief al familiei nobiliare Raţiu, al cărei vlăstar este actualul ei soţ, Indrei Raţiu. Pamela Raţiu s-a implicat în numeroase proiecte sociale. ”Cred că unul dintre motivele pentru care Casa Regală a României este atât de îndrăgită de populaţie este pentru că ascultă cu adevărat problemele românilor, le pasă de aceste probleme, dar şi pentru că spun ceea ce cred. Sunt de părere că oferă stabilitate acestei ţări, aşa cum Familia Regală a Marii Britanii oferă stabilitate acestei ţări. Uitaţi-vă la Majestatea Sa, Regina Elisabeta, care acum îşi serbează jubileul de diamant, în timp ce premierii au venit şi au plecat. Însă ea este acolo în fiecare marţi, se întâlneşte cu ei, le spune punctele ei de vedere. Ea este unul dintre cele mai stabilizatoare elemente din Regatul Unit. Nu este doar despre cine poartă o coroană sau bijuterii şi participă la evenimente, ci este mult mai mult. Cred că acesta este şi cazul Casei Regale a României” Pamela Raţiu.

Reporter: Cum aţi descrie viaţa dumneavoastră în Turda? Pamela Raţiu: Cred că sunt foarte norocoasă să trăiesc în Turda şi în România în acest moment al vieţii mele. Nu îmi pot imagina un alt loc în care să trăiesc la vârsta mea de 63 de ani. Nu mi-e ruşine să îmi recunosc vârsta. Mă simt foarte norocoasă să îmi pot împărtăşi din experienţa şi priceperea mea şi să lucrez cu atât de mulţi tineri talentaţi din comunitatea noastră, fie că sunt români sau maghiari. Pentru mine este o experienţă bogată. Reporter: Ce diferenţe sunt între viaţa dumneavoastră petrecută în Europa de Vest şi viaţa de la noi? Pamela Raţiu: Am muncit din greu la viaţa mea, dar am muncit, dar am fost norocoasă să am libertatea să fac alegerile pe care le-am dorit, astfel că am avut libertatea să lucrez unde am vrut, să mă implic în afacerile în care am dorit, să călătoresc. Am avut şi şansa de a-mi întâlni actualul meu soţ (Indrei Raţiu – n.red.), dar şi pe fostul meu soţ (Demis Roussos – nr. red.). Amândoi au jucat un rol important în viaţa mea. Eu cred că fiecare ţară are cultura proprie, fiecare ţară are ceva de oferit. Cred că e mai important să vezi şi să acumulezi ceea ce are fiecare ţară de oferit, decât să compari

ţările. Cred că aceasta este o mare greşeală din partea oricui, pentru că astfel pierzi valoarea, pierzi, în acest fel, ceva ce ţi-ar putea îmbogăţi viaţa.

Diferenţe de mentalitate Rep: Cum puteţi descrie comunitatea din Turda şi din judeţul Cluj? Pamela Raţiu: Este o comunitate prosperă, în plină dezvoltare. Turda şi Cluj-Napoca sunt două lucruri diferite. Turda este un oraş, datorită populaţiei, iar Clujul este o metropolă, în care viaţa este mai intensă. În Turda se munceşte la fel de mult, dar este, totuşi, o altă mentalitate decâ la Cluj. Reporter: Sunteţi implicată în mai multe proiecte în Turda. Puteţi să ne spuneţi mai multe despre acestea? Pamela Raţiu: Am venit în Turda în 2004 sau 2005, împreună cu soţul meu. Atunci eram mai implicaţi în activitatea Fundaţiei (n.red. – Fundaţia Familiei Raţiu) decât acum. Şi acum suntem, dar în aspecte diferite. Când am pus bazele Turda Fest, care a devenit Transilvania Fest, cam în aceeaşi perioadă am început şi programul de voluntariat, printr-o vizită la Washington. Departamentul de Stat şi-a exprimat îngrijorarea faţă de problema traﬁcului de

LIDERI carne vie şi a cerut organizaţilor neguvernamentale să se implice în prevenirea acestui fenomen, pentru că era o problemă foarte mare, pe care guvernele nu puteau să o rezolve singure, ci aveau nevoie de ajutor. Când m-am întors, am pus bazele programului împotriva traficului de persoane, împreună cu un membru al echipei mele. Apoi am pornit şi programul ”Crăciunul copiilor”, pe care l-am început în 2003 în Bucureşti, iar acum acesta continuă la nivel regional, nu doar în Turda şi este condus de Doiniţa Pop cu mare succes. De asemenea, am pus bazele Clubului de dezbateri, condus de Florin Stan. Sunt foarte mândră că avem campioni naţionali şi chiar internaţionali la dezbateri. Mai avem un minunat program de week-end, numit Turda Fest Kids care a adus împreună copii din zone diferite. Avem şi campania Slow Food Cluj Convivium, sub conducerea lui Rareş Crăiuţ, un program foarte interesant, în parteneriat cu Universitatea de Ştiinţe Agricole și Medicină Veterinară, în care este implicată şi Adina Raţiu. În plus, ne ocupăm de diferite aspecte ale festivalului, astfel că noi asigurăm instruirea diferiţilor membri ai comunităţii care sunt interesaţi de organizarea de evenimente. Toate aceste pot fi găsite pe site-ul transilvaniafest.ro. De asemenea, vom găzdui un eveniment de strângere de fonduri, numit Cină în pădure, care va fi o minunată supriză elegantă. Prima ediţie va fi în 18 mai, în pădurea din Petreştii de Jos.

Avantajele vieţii din Transilvania Reporter: Ce ne puteţi spune despre calitatea vieţii dvs. în Turda? Pamela Raţiu: Eu mă cam baricadez înăuntru, pentru că împreună cu mica mea echipă (suntem 22) muncim mult la o varietate de proiecte, dar nu cred că aş avea o calitate mai bună a vieţii nici unde altundeva. Pentru că prefer legumele şi fructele, mâncărurile proaspete în general, am posibilitatea de a le găsi la piaţa din Turda şi cea din Cluj, de unde le iau de la micii producători locali de legume sau de tot felul de sortimente de carne afumată sau peşte afumat. Încerc să mănânc cât mai mult din aceste surse, mai degrabă decât din mâncarea de la supermarket. De ﬁecare dată când avem invitaţi servim mâncăruri provenite de la micii producători locali, bem nişte vinuri româneşti foarte bune. Cred că o astfel de calitate a vieţii e foarte potrivită pentru vârsta mea. Reporter: Cum vedeţi evoluţia comunităţii din Turda din ultimii ani? Pamela Raţiu: E o întrebare foarte delicată. Cu sinceritate cred că tinerii profesionişti români merită să se poată desfăşura, exprima, să concureze, cred că ar trebui implicaţi mai mult în administraţie. Cred că ar ﬁ timpul să avem o conducere nouă. Este părerea mea personală, nu este cea a fundaţiei.

Eu sunt un pic mai radicală. Cred că tranziţia ar trece mai repede, totul ar merge mai bine dacă ar ﬁ mai puţină corupţie şi mai mult „sânge nou”, în locurile cheie din administraţie.

Patronaj regal Reporter: Aveţi o relaţie specială atât cu Casa Regală a Marii Britanii, cât şi cu cea a României. Cum colaboraţi cu acestea, în proiectele dvs.? Pamela Raţiu: Am un respect enorm faţă de ambele Case Regale. Am avut norocul să avem ambele case drept patron al Transilvania Fest. Cred că unul dintre motivele pentru care Casa Regală a României este atât de îndrăgită de populaţie este pentru că ascultă cu adevărat problemele românilor, le pasă de aceste probleme, dar şi pentru că spun ceea ce cred. Sunt de părere că oferă stabilitate acestei ţări, aşa cum Familia Regală a Marii Britanii oferă stabilitate acestei ţări. Uitaţi-vă la Majestatea Sa, Regina Elisabeta, care acum îşi serbează jubileul de diamant, în timp ce premierii au venit şi au plecat. Însă ea este acolo în ﬁecare marţi, se întâlneşte cu ei, le spune punctele ei de vedere. Ea esre unul dintre cele mai stabilizatoare elemente din Regatul Unit. Nu este doar despre cine poartă o coroană sau bijuterii şi participă la evenimente, ci este mult mai mult. Cred că acesta este şi cazul Casei Regale a României.

Ana FLORESCU

Cine este Pamela Roussos Raţiu Pamela Roussos Raţiu s-a născut în Los Angeles (California, Statele Unite ale Americii) în 4 august 1948. În copilărie a studiat muzica şi a cântat la violoncel sub coordonarea lui Thomas Briccetti. În tinereţe, ea a studiat la şcoala de actorie a lui Stella Adler în New York, după care s-a orientat către modelling. În acest domeniu ea a lucrat prima oară pentru Halston (New York), după care s-a mutat la Londra, pentru a putea lucra la proiecte de nivel internaţional. În 1983, cu ocazia unui eveniment desfăşurat în Grecia, ea l-a întâlnit pe Demis Roussos şi s-au căsătorit. Pamela şi-a petrecut următorii 15 ani din viaţă în Grecia, unde a lucrat la o mulţime de proiecte, a scris o carte de bucate, s-a ocupat de imaginea publică a lui Demis Roussos, a învăţat multe în domeniul decoraţiunilor florale şi a celor gastronomice şi s-a ocupat de organizarea unor evenimente. De asemenea, ea s-a ocupat de imaginea şi coordonarea unor evenimente din Atena şi din alte capitale europene, a colaborat cu Warner Brothers, UNICEF şi mulţi alţii. În 2001, Pamela s-a mutat la Bucureşti pentru a înfiinţa o firma axată pe călătoriile oamenilor de afaceri şi marketing. În orașul valah, ea a organizat

www.transilvaniabusiness.ro

evenimentul “Crăciun pentru copii” și a ajutat astfel peste 1.000 de copii defavorizaţi sau cu disabilităţi. După numeroase evenimente pline de succes, ea a ajuns să colaboreze cu Centrul Raţiu pentru Democraţie din Turda, oraş în care s-a şi mutat după ce în 2004 s-a căsătorit cu Indrei Raţiu. În condiţiile în care se consideră acum acasă la Turda, ea se ocupă de imaginea Centrului Raţiu pentru Democraţie, colaborând cu Pro Patrimonio România, Fundaţia Familiei Raţiu din Bucureşti. Ea este preşedintele şi directorul festivalului agrar întemeiat sub numele de Turda Fest, care a devenit între timp Transilvania Fest, al Turda Fest Kids, al Clubului de debate Ion Raţiu, campania împotriva traﬁcului uman “Alege pentru binele tau”, “Crăciun pentru copii”, “Vânătoarea de ouă” şi proiectul FACT. În anul 2008 a fost recompensată de către revista Avantaje, cu titlul Femeia Anului, la categoria Implicarea Socială. Premiul a fost înmânat de ASR Principesa Margareta a României. Pe lângă acestea, Pamela Raţiu încearcă să facă din Centrul Raţiu pentru Democraţie un ONG recunoscut la nivel internaţional, o organizaţie care are în desfăşurare proiecte de o importantă deosebită pentru comunitatea locală.

AFACERE

O afacere de milioane de flori Ioana şi Gabriel Molnar aduc zâmbetul pe buzele oricărei femei. Este reacţia universală când cineva primeşte în dar flori. Magnolia nu este doar denumirea florii unui arbore, ci este şi o prolifică afacere în domeniul horticol. „Am început afacerea în anul 1997, în Bistriţa, întrun chioşc de 20 de metri pătraţi şi un singur angajat. Investiţia iniţială a fost de 2.000 de mărci germane”, destănuit Ioana Molnar despre începutul unui prosper business care a ajuns la o cifră de afaceri anuală de aproape 3 milioane de euro şi aproape 100 de angajaţi în Cluj, Bistriţa şi Mureş. După doi ani de la primele flori şi aranjamente florale vândute, Magnolia s-a extins şi la Cluj. „Soţul meu se ocupă de partea tehnică, importuri, grădinărit şi garden center, iar eu de clienţi, recrutări, instruirea angajaţilor şi arta florală”, dezvăluie femeia de afaceri secretul succesului: munca în echipă. Însă afacerile sunt discutate doar la serviciu. „Nu de puţine ori mă întâlnesc cu soţul la o cafea pentru a discuta despre afacerea noastră. Niciodată nu facem acest lucru acasă. E mai sănătos”, mai spune Ioana. „Acest domeniu, al comerţului cu flori este împărţit egal între femei şi bărbaţi. În timp ce în alte domenii bărbaţii sunt 70%, în lumea florilor, femeile au câştigat un teren de 50%”, declară managerul Magnolia despre afacerile cu flori de la noi din ţară.

O piaţă de milioane de euro Să fii înconjurat doar de flori şi de florişti care fac artă din buchetele pe care le realizează pare a fi un serviciu de vis. „E un domeniu frumos, dar şi riscant, pentru că lucrăm cu marfă perisabilă”, ne aduce cu picioarele pe pământ Ioana Molnar. Florarii din România importă marfă în valoare de 20 de milioane de euro pe an. Din această cifră, un milion de euro reprezintă importurile făcute de firma Magnolia. „Mai există şi producţie internă de flori, cum ar fi petuniile, muşcatele sau panseluţele. Însă la capitolul flori tăiate, din care facem buchete, acestea provin exclusiv din import. La noi 6 luni este iarnă. E prea mare investiţia să le creştem noi, de aceea nu rentează”, spune directorul general al firmei Magnolia.

„Numărul comenzilor online creşte de la an la an cu aproximativ 50%. Lumea preferă să stea la birou şi să comande ﬂori care pot ﬁ livrate oriunde în lume! De 8 martie, am fost nevoiţi să oprim comenzile online pe România, pentru că nu mai puteam face faţă numărului atât de mare de clienți!” Ioana Molnar, director general Magnolia

www.transilvaniabusiness.ro

Buchetele de mireasă, o nişă profitabilă Ioana Molnar a învăţat arta florală în Olanda, de unde a venit cu informaţiile necesare pentru a-i putea instrui, mai departe, pe angajaţii săi. „Învaţă la locul de muncă. Printre florişti avem şi 5 băieţi care sunt foarte talentaţi în realizarea buchetelor”, dezvăluie doamna Molnar. Ca în orice domeniu, există un trend şi în cel al florilor, în special în cel al buchetelor de mireasă. „Anul acesta se poartă buchetele vegetative, fără accesorii şi cu o tehnică simplă de realizare, cât mai naturale. Sunt la modă culorile descendente din galben şi roşu. Se mai poartă şi buchetele la extrema cealaltă, cu dantele, perle sau diamante”, mai dezvăluie specialista în domeniul florilor. De altfel, Ioana Molnar a scos de sub tipar la începutul acestui an primul album de buchete de mireasă editat în România, din care viitoarele sale cliente se pot inspira. „În general, nu facem buchete de mireasă fără să vedem mireasa, pentru a o consilia ce i s-ar potrivi”, spune doamna Molnar. Preţurile acestor mici opere de artă încep de la 100 de lei şi pot ajunge la oricât, în funcţie de dorinţele şi buzunarul clientului, dar şi fantezia floriştilor de la Magnolia.

„Trimite flori, oriunde în lume!” Aşa sună mesajul publicitar cel mai des întâlnit atunci când este vorba despre florăriile Magnolia. Asta pentru că de 12 ani, Magnolia face parte din reţeaua internaţională Interflora (la care sunt afiliate 140 de ţări), prin care doritorii pot trimite flori oriunde în lume, în maximum 24 de ore. De șapte ani, centrul naţional pentru comenzile interne şi externe se află la Târgu-Mureş, unde

3 milioane de euro cifră de afaceri anuală 1 milion de euro importurile anuale 1 angajat a avut afacerea la început 100 de angajaţi are Magnolia acum 1,5 lei costă un fir de garoafă, cea mai ieftină floare 129,9 lei costă un fir de orhidee, cea mai scumpă floare 100 de lei este preţul de pornire al unui buchet de mireasă funcţionează una dintre filialele Magnolia. „Până acum am avut zeci de mii de clienţi. Numărul comenzilor online creşte de la an la an cu aproximativ 50%. Lumea preferă să stea la birou şi să comande flori care pot fi livrate oriunde în lume”, mai spune Ioana Molnar. „De 8 martie am fost nevoiţi să oprim comenzile online pe România, pentru că nu mai puteam face faţă numărului atât de mare”, a dezvăluit managerul Magnolia.

Azi în Ardeal, mâine în toată ţara Planul de viitor al Ioanei şi Gabriel Molnar este de a extinde lanţul de ﬂorării Magnolia şi în Bucureşti, dar şi în alte oraşe ale ţării (în afara de Cluj, Bistriţa şi TârguMureş. „Un vis de-al nostru este să dezvoltăm şi să vindem francize la nivel naţional”, a mai spus Ioana Molnar. Nu în ultimul rând, Magnolia are şi o componentă axată pe grădini. „Realizarea unei grădini costă minimum 3.000 de euro, iar preţurile variază în funcţie de suprafaţă şi de plantele dorite de proprietar”, mai spune directorul general Magnolia, care se mândreşte şi cu o grădină proprie pe care o îngrijeşte cu drag.

Ana FLORESCU

LIDERI

Clujul cosmopolit În Cluj-Napoca, există o tot mai numeroasă comunitate de expaţi. Unii dintre ei vin de pe alte continente, din cu totul şi cu totul alte culturi. Pentru a se adapta mai bine realităţilor româneşti, au apărut diferite organizaţii şi cluburi. Una dintre cele mai active organizaţii este Cluj International Women’s Club – CIWC sau Clubul Femeilor Internaţionale din Cluj. Acesta are 45 de membre din 13 ţări. Din New Delhi în Transilvania. Smriti Menon Chatterji a venit din India la Cluj, unde l-a urmat pe soţul ei, care conduce o companie multinaţională importantă, Evalueserve. Ea mărturiseşte că s-a născut în capitala Indiei, New Delhi, şi că a trăit toată viaţa în acest oraş. Asta până când soţul ei a primit o ofertă profesională de nerefuzat. ”Până atunci, nu mai fusesem în afara Indiei. A fost o provocare culturală. La început, când am ajuns aici, nici măcar nu ştiam cum să salut. Abia după trei luni de stat în Cluj am putut chema un taxi. Primele luni le-am petrecut în casă nu ieşeam decât să cumpăr lapte pentru copii. Însă acum cred că Clujul este un oraş minunat”, spune Smriti Menon Chatterji. Ea a venit prima dată în România în anul 2008, pentru trei luni. A fost şocată la început de cât de multă zăpadă a descoperit, după ce toată viaţa a trăit în clima din zona New Delhi, unde iarna este foarte scurtă şi incomparabil mai blândă decât iernile clujene. În mod surprinzător pentru un european, Smriti Menon Chatterji spune că România de azi seamănă cu India anilor 1980. ”Există foarte multe similarităţi. În primul rând, acum, toată lumea vrea să plece din România, vrea să părăsească ţara. Însă, în al doilea rând, deoarece Clujul este mult mai aproape de Occident, cred că schimbările vor ﬁ mult mai rapide decât cele care au avut

loc în India”, spune Smriti Menon Chatterji. Ea spune că şi-ar dori să vadă mai multă atitudine pozitivă din partea oamenilor. Cu eleganţă, Smriti Menon Chatterji recunoaşte că, în condiţiile în care a venit din afara Uniunii Europene, a avut mult de furcă cu birocraţia românească, în ciuda faptului că soţul ei conduce o afacere importantă, care asigură locuri de muncă pentru mulţi români şi care oferă servicii valoroase mediului de afaceri românesc. Însă Smriti Menon Chatterji a remarcat faptul că, în ultimii cinci ani, multe lucruri s-au schimbat în bine în România. Este vorba de infrastructură, servicii medicale, dar şi apariţia unor lucruri cu care străinii sunt obişnuiţi la ei acasă, de la lanţuri internaţionale de magazine până la cafenele. De asemenea, familia lui Smriti Menon Chatterji s-a adaptat bine. Fiica sa, de patru ani, învaţă la o şcoală internaţională. Acolo, studiază în limba engleză, însă vorbeşte în româneşte cu colegii săi. De asemenea, familia de indieni s-a acomodat şi cu gastronomia românească. ”Îmi plac sarmalele, precum şi preparatele din carne, cum ar fi cârnaţii. Pentru unii dintre prietenii mei din India ar fi o adaptare mai dificilă, pentru că unii sunt sută la sută vegetarieni”, glumeşte Smriti Menon Chatterji. Și tot prietenii din India sunt acum curioşi să afle cum este în România. Dacă, odi-

nioară, nu ar ﬁ luat în calcul să viziteze această ţară, acum sunt curioşi şi vor să vină să viziteze Clujul. Smriti Menon Chatterji i-ar duce nu doar prin oraşul pe care îl consideră prietenos şi primitor, ci şi pe la ţară, prin sate pline de ﬂori şi de pomi fructiferi. Iar ca destinaţii turistice, Smriti Menon Chatterji le-ar recomanda prietenilor săi din India zone precum Vatra Dornei, Gura Humorului, mănăstirile din Moldova şi frumuseţea neatinsă a Bucovinei.

Fotograf din Belgia pentru Cluj O altă doamnă care face parte din Clubul Femeilor Internaţionale din Cluj este Sofie wan Waterschoot. Ea a ajuns în capitala Transilvaniei în august 2009. Soţul ei, care conduce o companie importantă din Cluj, Office Depot, a ajuns în oraş în ianuarie 2009. Sofie wan Waterschoot era profesoară în Belgia şi a rămas acasă pentru a-şi duce la bun sfârşit cursurile, apoi, la încheierea anului şcolar, s-a mutat şi ea la Cluj. Pentru început, a venit cu cei doi copii, ca să îl viziteze pa tatăl lor. Apoi, i-a întrebat pe cei mici dacă ar accepta să se mute cu toţii la Cluj. ”La început, copiii au fost şocaţi”, zâmbeşte Sofie wan Waterschoot. Din punct de vedere cultural, diferenţele dintre Belgia şi Transilvania nu sunt chiar atât de mari. ”Este foarte important faptul că la Cluj mă simt în siguranţă. Acelaşi sentiment îl am şi pentru copiii mei”, adaugă Sofie wan Waterschoot. Ea spune că, la început, i-au lipsit mâncărurile cu care era obişnuită acasă, în Belgia. De exemplu, verdeţurile proaspete. În acea perioadă, găsea doar la Metro ingredientele de care avea nevoie pentru a găti.

45 de membre are CIWC 13 ţări sunt reprezentate în organizaţia clujeană

LIDERI Însă, mai apoi, lucrurile au început să se apropie tot mai mult de normalitatea occidentală, iar astfel de ingrediente sunt disponibile acum mai în toate supermarcheturile din Cluj. Sofie wan Waterschoot spune că Clujul mai are de recuperat faţă de Occident la mai multe capitole, cum ar fi infrastructura, organizarea traficului rutier ori starea spitalelor publice. ”În schimb, am avut experienţe pozitive cu spitalele private”, spune Sofie wan Waterschoot. Tot la capitolul experienţe pozitive este faptul că ea a învăţat să gătească mai mult în România, pentru că, în Belgia, se baza întro măsură mult mai mare pe semipreparate. Dacă ar fi să recomande ceva clujenilor, Sofie wan Waterschoot i-ar sfătui pe aceştia să exploreze mai mult frumuseţea acestui oraş, dar şi să fie mai bine organizaţi. ”Clujenii mai au de lucru la capitolul planificarea şi promovarea evenimentelor. Uneori, am sentimentul că totul este făcut în ultimul moment”, mărturiseşte profesoara belgiană stabilită în principalul oraş al Transilvaniei. De asemenea, Sofie wan Waterschoot i-ar sfătui pe români să se bucure mai mult de frumuseţea propriei lor ţări şi să viziteze locuri de care ea a fost încântată. Aşa ar fi Sighişoara, Sibiul ori Transfăgărăşanul. Sofie wan Waterschoot spune că, în ciuda crizei, multe lucruri s-au schimbat în bine la Cluj din 2009 şi până acum, iar de acum înainte, belgianca este de părere că lucrurile vor evolua tot în aceeaşi direcţie. Sofie wan Waterschoot are şi unele sfaturi pentru clujeni. Ea crede că clujenii ar trebui să acorde o atenţie mai mare curăţeniei şi reciclării gunoiului.

Afaceri franceze la Cluj Marie Druguet este un model de succes şi de adaptabilitate pentru femeile de afaceri din Cluj. Ea face parte din conducerea companiei Distral, care se ocupă cu importul şi cu revinderea de carne congelată, adusă din Occident. Marie Druguet este o personalitate complexă, cu o bogată experienţă de viaţă. Provine din Franţa, însă a locuit o vreme în Spania. Este căsătorită cu un australian de origine croată, însă copiii lor învaţă în şcoli româneşti. Marie Druguet locuia în

Spania, la Alicante, atunci când a decis ca, împreună cu verişoara sa şi cu un asociat român, să deschidă o afacere în Cluj-Napoca. Într-un fel, ea şi cu verişoara sa continuă tradiţia familiei, în condiţiile în care bunicul ei, la fel ca şi tatăl său, au avut afaceri în industria alimentară. Astfel că, din 2004, Marie Druguet s-a mutat la Cluj şi şi-a deschis un depozit în Baciu. Afacerea sa constă în faptul că importă carne congelată de foarte bună calitate, de la furnizorii din statele din Europa de Vest. În Baciu, carnea este depozitată, apoi împărţită în loturi mai mici, care sunt revândute producătorilor de dimensiuni medii şi mici din România, pentru care nu ar fi rentabil să cumpere şi să transporte carnea din Occident. Marie Druguet mărturiseşte că, în anul 2003, când a venit pentru prima dată în România, a fost o experienţă şocantă. Împreună cu soţul ei, au venit cu maşina. Au ajuns la Oradea şi s-au trezit în beznă. ”Un naiba m-ai adus?” a întrebat-o soţul ei. Marie Druguet era sceptică la început, însă apoi şi-a dat seama că, în general, românii sunt deschişi şi dispuşi să ajute. ”Poate mai puţin cei din Bucureşti, care seamănă cu locuitorii Parisului, în sensul că sunt mai egoişti”, spune Marie Druguet. De asemenea, ea a remarcat faptul că, în cei şapte ani petrecuţi la Cluj, oraşul s-a schimbat cât s-au schimbat alte oraşe din Occident în 15 ani. Ea crede că, totuşi, Clujul nu este promovat suficient din punct de vedere turistic. Marie Druguet crede că oraşul în care locuieşte este mult mai puţin poluat decât alte localităţi similare din Occident. ”Există şi avantaje mari. În câteva minute poţi ajunge din centrul oraşului în pădure, în natură”, afirmă femeia de afaceri născută în Franţa şi stabilită la Cluj. La capitolul lucruri negative, ea aminteşte de birocraţia românească, mai încurcată în cazul soţului ei, care are cetăţenia australiană, deci vine din afara Uniunii Europene. ”Prima dată a trebuit să mergem de trei ori la poştă pentru a cumpăra un timbru în valoare de doi lei”, spune Marie Druguet. Ea, însă, a trecut cu curaj peste toate aceste neajunsuri şi a învăţat să aprecieze plusurile pe care le oferă Clujul. De exemplu, fiica sa merge la o grădiniţă publică şi vorbeşte deja franceza, engleza şi româna. De asemenea, Marie Druguet s-a implicat şi în diferite proiecte de caritate şi, de asemenea, a vizitat multe zone frumoase din România, de la Cavnic, Padiş, Alba Iulia ori Sibiul. Pentru viitor, ar dori să se implice în proiecte ecologice, prin care să îi convingă pe oameni să arunce mai puţine mizerii în pădurile care înconjoară Clujul.

Sufletul CIWC Mary Ginter este sufletul şi preşedintele CIWC. Ea este membră a acestei organizaţii încă de la fondarea ei, în anul 2004, şi a pus umărul la relansarea clubului, în perioada 2006 – 2007. De origine americană, ea trăieşte în România încă de pe vremea comunismului. Nu şia luat cetăţenia română pentru că, astfel, ar fi obligată să renunţe la cetăţenia americană. Însă Mary Ginter, care munceşte cu multă dedicaţie pentru comunitatea clujeană, a trăit, precum un român de rând, toate fazele istorice care au transformat România dintr-o ţară comunistă într-una democratică. Mary Ginter şi-a luat foarte în serios rolul de preşedinte al CIWC şi face tot posibilul pentru a le ajuta pe soţiile expaţilor care vin la Cluj să se integreze în comunitate. ”Este foarte important ca, atunci când nu cunoşti pe nimeni, să fie cineva care să te ajute să ştii unde să îţi

www.transilvaniabusiness.ro

”Este foarte important ca, atunci când nu cunoşti pe nimeni, să ﬁe cineva care să te ajute să ştii unde să îţi dai copiii la şcoală ori unde găseşti un medic bun” Mary Ginter, preşedintele CIWC

dai copiii la şcoală ori unde găseşti un medic bun”, spune Mary Ginter. De asemenea, ea munceşte din tot suﬂetul pentru a transforma Clujul şi România întrun loc mai bun. Și asta cu atât mai mult cu cât copiii ei au crescut în România. Fiica sa este absolventă a Universităţii de Știinţe Agricole şi Medicină Veterinară şi, probabil, va rămâne în România alături de părinţii ei, mai ales că este îndrăgostită de un român, în timp ce ﬁul lui Mary Ginter s-a întors în Statele Unite ale Americii. Mary Ginter spune că Clujul este o comunitate generoasă, care, însă, s-a schimbat mult faţă de perioada comunistă, în toate sensurile posibile. Multe aspecte au devenit mai bune, însă Clujul a împrumutat şi lucruri negative din Occident. ”Mai demult, oamenii erau mai calzi. Chiar dacă nu se găseau alimente, când plecai de la cineva îţi dăruia un borcan cu dulceaţă ori cu zacuscă. Acum, oamenii încep să semene cu cei din Statele Unite ale Americii, unde trebuie să îşi faci programare ca să te întâlneşti cu prietenii”, spune Mary Ginter, care continuă să treacă Oceanul Atlantic şi să meargă în Statele Unite o dată la 2 - 3 ani. Cu o profundă credinţă în Dumnezeu, Mary Ginter continuă să muncească şi să se roage pentru Cluj, care a devenit noua sa casă.

Claudiu PĂDUREAN

AFACERE

Dezgheţul afacerilor imobiliare În anul 2006, opinia generală era că afacerile imobiliare, inclusiv serviciile oferite de agenţiile de profil, reprezintă afacerea viitorului. Acum, în 2012, pesimismul este general, iar mulţi dintre oameni cred că acest tip de afaceri este cea mai sigură cale spre faliment. Însă există exemple concrete care contrazic aceste păreri. Compania Remax – Grup de Lux, fondată de Ramona Cuc, arată că şi în domeniul imobiliar, după furtună răsare întotdeauna soarele. Dacă există vreun viitor pentru sectorul imobiliar - şi, cu certitudine, există! – el ar trebui imaginat de manageri precum Ramona Cuc. Fondatoarea companiei Grup de Lux, implicată acum într-un parteneriat strategic cu unul dintre cei mai importanţi jucători la nivel global, compania austriacă Remax, a demonstrat că în acest domeniu pot reuşi cei care îmbină viziunea cu curajul şi cu munca tenace. Acum, Ramona Cuc face echipă cu soţul ei, Răzvan Cuc, care a decis să se implice în Remax – Grup de lux după ”exitul” dintr-o altă afacere de mare succes, Plus GSM, petrecut în anul 2008. Echipa formată din Ramona şi Răzvan Cuc a intuit furtuna care avea să se abată asupra sectorului imobiliar şi a decis să îşi transforme radical afacerea. Şi asta chiar dacă Grup de Lux era unul dintre cei mai performanţi jucători de pe piaţa de profil din România. Ramona Cuc spune că au fost două direcţii principale. Prima a fost parteneriatul strategic cu Remax, care a adus pe piaţa românească o serie de bune practici deja testate cu succes în alte ţări. În al doilea rând, Ramona Cuc le-a propus angajaţilor să devină parteneri, adică să se asocieze cu Grup de Lux şi să fie împreună la bine şi la greu. ”Unii dintre oameni au plecat, însă cei mai mulţi au rămas, astfel că suntem acum 15 asociaţi”, spune Ramona Cuc. Acum, cei 15 parteneri se administrează în comun şi participă atât la cheltuieli, cât şi la împărţirea beneficiilor. Noul mod de organizare a dus la creşterea implicării membrilor echipei Remax – Grup de Lux, precum şi, paradoxal, la aprofundarea gradului de cooperare. Motivul este acela că oamenii au învăţat să coopereze altfel decât ar face-o într-o firmă organizată după principiile clasice. ”98 la sută din tranzacţiile realizate în această pe-

15 parteneri lucrează în echipa Remax – Grup de Lux Cluj

rioadă au fost realizate prin colaborare”, spune Ramona Cuc. După modelul aplicat la Cluj, Remax – Grup de Lux s-a extins şi în Bistriţa, precum şi în Turda. Iar cum noul mod de organizare şi-a dovedit eficienţa, extinderea continuă. Un avantaj pentru echipa Remax – Grup de Lux este reprezentat de experienţa de patru decenii a austriecilor de la Remax, precum şi de modelele pe care oamenii le-au putut ”importa” din Portugalia, o ţară care, din toate punctele de vedere, seamănă foarte mult cu România. ”Reţeta de succes este parteneriatul, pe care îl promovăm noi. Însă un alt ingredient important este educaţia continuă. La cel mult şase luni, fiecare angajat are parte de ”reciclare”, primeşte noi informaţii, în aşa fel încât să fie în permanenţă la curent cu noile evoluţii”, spune Ramona Cuc. Ea şi-a dat seama de acest lucru încă de acum trei ani, când a considerat că principala lecţie a crizei economice constă în faptul că supravieţuitorii trebuie să înveţe să fie mult mai avansaţi decât ceilalţi.

Dezgheţul de pe piaţa imobiliară În acest context, echipa Remax – Grup de Lux pare să ”navigheze” acum în ape mult mai calme. Primele semne ale dezgheţului de pe piaţa imobiliară clujeană au apărut din 2011. În acest an, Remax – Grup de Lux a ﬁnalizat trei tranzacţii extrem de importante. Ele au vizat fostul cămin studenţesc al Academiei de Muzică ”Gheorghe Dima”, localul fostei grădini de vară ”Boema” şi fosta Policlinică studenţească. Pentru acest an, Ramona Cuc doreşte să dezvolte strategia pusă în practică anul trecut, adică educarea oamenilor, parteneriatele între ei şi aşteptări realiste. Ea estimează că preţurile vor scădea uşor, dar că putem vorbi de o scădere lentă şi calmă, fără atacurile de panică ce au

Personalitate puternică În cazul Ramonei Cuc, reuşita în afaceri constă şi în caracterul puternic şi în personalitatea complexă pe care o are. Acestea i-au permis să reziste şi să îşi reinventeze afacerea, în aşa fel încât să treacă cu bine peste momentele grele. Una dintre pasiunile ei este motocicleta. De multe ori, ea porneşte în raiduri pe cont propriu, în care străbate continentul. Acest stil de viaţă a călit-o şi a oţelit-o şi pentru afaceri. Însă creativitatea Ramonei Cuc răzbate nu doar în decizii inspirate de afaceri, ci şi în stilul cu care îşi pictează ”coliba” de suﬂet, pe care o are în Munţii Apuseni, într-o zonă izolată, unde a ajuns îndemnată de unul dintre amicii săi, cunoscutul fotograf Voicu Bojan.

Ramona Cuc este o femeie de afaceri nonconformistă şi oţelită

”Noi am intuit încă de acum 6 – 7 ani că trebuie să ne structurăm pe departamente, să oferim servicii personalizate pentru rezidenţial, pentru spaţii industriale, pentru spaţii comerciale, în aşa fel încât să avem eficienţă maximă” Ramona Cuc, manager general Grup de Lux minat piaţa imobiliară acum câţiva ani. ”Noi vom miza şi în acest an pe exclusivităţi. Cred că poţi duce 15 – 25 de exclusivităţi dacă eşti bine pregătit”, spune Ramona Cuc. În 2012, contractele de exclusivitate cu clienţii, vor fi pe şase luni, un termen rezonabil pentru finalizarea tranzacţiilor. De asemenea, Ramona Cuc crede că va continua profesionalizarea pieţei serviciilor oferite de agenţiile imobiliare şi ”cernerea” companiilor. ”Noi am intuit încă de acum 6 – 7 ani că trebuie să ne structurăm pe departamente, să oferim servicii personalizate pentru rezidenţial, pentru spaţii industriale, pentru spaţii comerciale, în aşa fel încât să avem eficienţă maximă”, spune Ramona Cuc. Tocmai în acest spirit, Răzvan şi Ramona Cuc şi-au împărţit atribuţiile în firmă. În timp ce Răzvan Cuc se ocupă mai mult de partea de conducere executivă, Ramona Cuc îmbină planificarea strategică cu vânzările şi cu marketingul.

Claudiu PĂDUREAN

LIDERI

Comunicatoarea Felicia Szucs, unul dintre cei mai cunoscuţi jurnalişti bistriţeni, s-a transformat în ultimii ani într-o impetuoasă femeie de afaceri. Profitând de o nişă grozavă - piaţa locală de publicitate şi comunicare, ocolită cu înfumurare de marii jucători naţionali – Felicia şi-a găsit jobul care i se potriveşte ca o mănuşă. Înoată vioi într-un mediu plin de nerv, de clienţi cu mărimi, forme şi gândiri diverse, unde provocările stau mereu după primul colţ. Reporter: De ce trecerea de la jurnalistică la business? Felicia Szucs: Simplu şi onest: pentru că îmi place să fac bani, nu să câştig bani! Iar pentru mine, marea provocare a fost în 2001, când, la Radio 21 Bistriţa, din postura de redactor şef la staţia Bistriţa m-am trezit om de marketing. Și m-a prins extrem de tare flama şi aşa am rămas până în ziua de astăzi: extrem de prinsă. Iar legătura cu jurnalismul nu am pierdut-o, din contră, acum sunt mai bine înfiptă în sistem decât atunci când eram reporter de teren sau redactor şef. Mă interesează tot ce mişcă în materie de actualitate publică, de material jurnalistic şi îmi place să cred despre mine că sunt un om foarte bine informat. Lucrez cu cele mai bune produse jurnalistice de pe piaţa din Bistriţa-Năsăud şi mă laud că am în portofoliul meu doar ceea ce înseamnă locul I pe fiecare segment mass-media din judeţ. În sufletul meu am un colţişor special dedicat omului de presă din mine. Am propria emisiune tv pe care mi-o gestionez 100%, logic că la cea mai bună televiziune locală (AS-TV), am reînceput să scriu, logic că la cel mai bun ziar electronic de pe piaţa din judeţul nostru (www.bistriteanul.ro) şi mă gândesc serios să mă apuc de ceva şi pe domeniul meu de suflet, radio-ul. Rep.: Cum vezi piaţa locală de publicitate/comunicare? F.S.: Din punctul meu de vedere este cea mai bună piaţă din câte există. În general, piaţa de publicitate şi comunicare din oraşele de mărimea Bistriţei este piaţa ideală. Spun asta pentru că aici nimeni nu se prea înghesuie să lucreze. Și mă refer la marile agenţii, la jucătorii importanţi din piaţa comunicării. Cei mari se uită cu superioritate la agenţii economici sau la potenţialii clienţi persoane fizice din “provincie”. Eu am onoarea să îi privesc ca pe partenerii mei reali de dialog, să reuşesc să stabilesc nişte relaţii

www.transilvaniabusiness.ro

mult mai strânse cu toţi clienţii mei şi să ajungem să vorbim aceeaşi limbă. Și, cel mai important, să creştem împreună. Rep.: Ce proiecte importante ai derulat, de care eşti mândră? F.S.: Absolut toate proiectele în care sunt implicată le consider ca fiind Alpha şi Omega, pentru că, fiecare în parte sunt speciale, au ceva doar al lor, au o notă de diferit. Și asta, pentru că nu îmi place să aplic o reţetă care văd ca a funcţionat doar de dragul de a nu da greş. Greşul cel mare îl dai abia atunci când nu mai gândeşti un proiect ca fiind special şi aplici reţeta care ai văzut că funcţionează la alţii. Eu, prin firma mea, Media Comunication, mă transpun atât în pielea clientului, al partenerului de afaceri de fapt, cât şi în cea a managerului de instituţie media. Iar ca sa răspund totuşi la întrebare şi cu exemple concrete, voi veni cu trei tipuri de proiecte în care am fost implicate, diferite ca structură şi ca scop. Unul este cel privind promovarea brandului turistic Cetatea Medievală Bistriţa, în care am fost cooptată pentru a gestiona integral partea de media, cu tot ceea ce a presupus acest lucru: de la structura campaniei, la scenarii şi producţie materiale de promovare Tv, radio şi presă scrisă, până la negocierea părţii de difuzare şi publicare a acestora, dar şi monitorizarea modului de implementare. Alt proiect drag mie este “Crăciun în Bistriţa-Năsăud”, proiect de tip organizare de eveniment. Nu este primul de acest gen, dar a fost unul pe cinste! În ajunul Ajunului Crăciunului, am reuşit să adunăm pe pietonalul bistriţean tot ce se putea ca producător local de bunătăţi specifice sărbătorii şi să le determinăm pe femeile din oraş să îşi amintească de gustul adevărat al mâncării ce trebuie pusă pe masa festivă şi să o cumpere de la gospodine venite din toate colţurile judeţului. A fost o atmosferă minunată, animată de colinde, cu miros

de cozonac de la ţară şi de sarmale de îţi lăsa gura apă. Și acum îmi amintesc cu poftă de asta. Dar trec la un alt proiect, care acum este în derulare, făcut în parteneriat cu www.bistriteanul.ro: Portretul unei doamne! Acesta este strict un proiect de suﬂet, pentru că nu este vorba de avantaje materiale. Neam propus, împreună cu Claudia Andron de la bistriteanul.ro, să scoatem tot ce-i mai minunat in jurul nostru la lumina şi să ne lăudam cu femeile de lângă noi. Sunt extrem de fericită că ne putem folosi de ceea ce avem pentru a arăta că există şi altceva decât fuste scurte, silicoane şi minte cât mai puţină. Femeile noastre, şi pot spune cu mâna pe inimă că am făcut o selecţie dură, chiar sunt frumoase. Din toate punctele de vedere. Rep.: Care este pentru tine clientul ideal? F.S.: Clientul care este cel mai greu de convins, cel mai reticent, cel mai conservator, cel mai diferit de clienţii doriţi de toată lumea! Poate par masochistă când spun asta, dar categoric acesta e răspunsul. Nu de alta, dar mie îmi place la nebunie să lucrez cu oamenii care mă provoacă, să fac faţă unor situaţii care par fără ieşire şi să transform proiecte la prima vedere sortite eşecului în nişte bijuterii.

Alin BOLBOS

AFACERE

Succes, marca Adela Cristea Adela Cristea, în lumea afacerilor, este o femeie de succes. În câţiva ani, firma sa a ajuns să fie cea mai puternică pe segmentul pe care-l reprezintă, în întreaga regiune. A deschis şase birouri în patru ţări şi a avut în anul 2011 o cifră de afaceri de peste un milion de euro. Adela Cristea îşi aminteşte cum primul contact cu lumea afacerilor l-a avut ca studentă la Timişoara, când a intrat în AIESEC. Era la începutul anilor `90, când în România afaceri erau micile buticuri, dar ştia că economia de piaţă înseamnă cu totul altceva. „Am învăţat, practic, împreună cu mediul de afaceri. Am organizat întâlniri, simpozioane şi am intrat în contact cu mari firme care doreau să intre pe piaţa românească”, îşi aminteşte Adela Cristea. Primul job a fost la Unilever, unde a lucrat trei ani. Era un loc de muncă visat de mulţi români, deoarece avea maşină şi telefon de serviciu. Practic, Adela coordona agenţii şi vânzările. Deşi era invidiată pentru jobul său, a simţit că nu era tocmai ceea ce îşi dorea. Românii vroiau să ajungă să lucreze într-o firmă multinaţională, deoarece considerau că este un post călduţ, unde nu faci altceva decât să urmezi nişte strategii gândite de alţii. „Într-o multinaţională există multe constrângeri, nu poţi fi creativ”, îşi aminteşte Adela Cristea şi spune că şi-a dorit mereu un loc de muncă unde să poată să-şi impună ideile şi să construiască ceva. A lăsat jobul de invidiat şi a plecat la un salariu mai mic, la o firmă de consultanţă mică, ce avea un birou în Timişoara şi unul în Bucureşti. „Era un integrator de servicii, de la resurse umane, la contabilitate şi juridic”, povesteşte Adela Cristea. Ea s-a ocupat de training-uri, iar rezultatele nu au întârziat să apară. În şase ani de zile, firma a ajuns la şapte birouri şi peste 70 de angajaţi. A considerat că a acumulat experienţă suficientă, iar prietenii i-au explicat că s-a implicat enorm în acest business, l-a dezvoltat, dar nu era al ei personal şi că ar fi cazul să-şi deschidă o firmă personală. A stat, s-a gândit şi a făcut pasul.

„Am vrut să creez o companie în regiune care să poată ﬁ competitivă. Investitorul nu ştie unde anume să investească: în România, Bulgaria, Serbia sau Republica Moldova. Tu, dacă ştii cum să-i prezinţi situaţia, acolo vine” Adela Cristea

Pe cont propriu Lăsa în urmă o ﬁrmă de succes pentru ceva nou, dar care i-a dat posibilitatea de creaţie şi implicare, exact ceea ce-şi dorea. Împreună cu doi prieteni, în 2004 a deschis Ascent Group, un integrator de servicii. Nu ia fost uşor, dar a înţeles exact cum trebuie procedat pentru a atrage investitorii străini. Un investitor străin nu are timp să meargă în mai multe locuri, să vadă, să se documenteze. El vine, discută cu un integrator de servicii despre business-ul pe care vrea să-l dezvolte şi integratorul îi găseşte practic soluţia.

Soluţiile de criză au atras investitorii „Am vrut să creez o companie în regiune care să poată fi competitivă. Investitorul nu ştie unde anume să investească: în România, Bulgaria, Serbia sau Republica Moldova. Tu, dacă ştii cum să-i prezinţi situaţia, acolo vine”, a explicat Adela Cristea. În câţiva ani, a reuşit săşi impună firma pe piaţă şi să fie căutată de tot mai mulţi investitori. S-a afiliat la structuri internaţionale, a contactat Camere de Comerţ din străinătate şi s-a afilat la grupul OCRA. Aşa că, dacă un om de afaceri vrea să vină în regiune, se interesează cu cine ar putea discuta şi aşa ajunge la Ascent Group. După ce află că această firmă este un integrator de servicii, o caută pe site sau caută informaţii la alţi investitori, foşti clienţi şi cere referinţe. „Un client îţi aduce întotdeauna un alt client”, spune Adela Cristea. Participă la evenimente ale mediului de afaceri, la conferinţe internaţionale şi aşa reuşeşte să-şi promoveze firma. Criza a afectat mult mediul de afaceri, iar cei ce au ştiut să profite de criză, au atras investitorii, a explicat Adela Cristea.

Ce preferă investitorii străini Adela Cristea îşi aminteşte cum, în 2008, când a început criza, a fost cumplit. A strâns din dinţi, a tăiat tot ce a putut tăia, dar nu a concediat oamenii. Strategiile care erau deja gândite nu au mai corespuns. Aşa că a trebuit să se adapteze din mers, la situaţia de criză. Specialiştii pe care îi coordonează ştiu tot ce se întâmplă în mediul de afaceri din România şi ţările din jur,

Adela Cristea a reuşit să se impună într-un domeniu foarte dur cunosc legislaţia şi politicile guvernamentale. Adela Cristea arată, de exemplu, cum pune problema un investitor străin şi ce îşi doreşte el. Dacă acesta are o afacere în domeniul comerţului, România este o piaţă de desfacere foarte bună. Acest lucru înseamnă, însă, puţine locuri de muncă. Dacă investitorul îşi doreşte o afacere de producţie, nu alege România. Deşi şi-ar dori să-i aducă în România, nu-şi poate minţi clienţii. În ţara noastră, la 100 de lei net, 85 înseamnă taxe la stat. În Bulgaria, pentru aceeaşi sumă, investitorul plăteşte între 25 şi 40%, în Serbia, 35% iar în Republica Moldova, 65%. România nu este atractivă nici din punctul de vedere al impozitului pe proﬁt, deşi politicienii s-au lăudat mereu cu cota unică: 16%, faţă de 10% în Bulgaria şi Serbia, sau 15% în Republica Moldova. Pe lângă impozitul pe proﬁt, urmează taxarea dividendului: în România, 16%, în timp ce în Bulgaria investitorul plăteşte 5%, în Serbia pentru nerezidenţi, 0%, adică investitorii străini nu sunt taxaţi pentru dividende, iar cetăţenii sârbi sunt taxaţi cu 10%, în Republica Moldova, 15%. „Nu suntem competitivi în acest domeniu”, spune Adela Cristea. Practic, a explicat Adela Cristea, Ministerul Economiei din România nu are o strategie pentru a-i atrage pe investitorii străini: „Dacă eu sunt cel mai scump în regiune, normal că nu vine nimeni să investească la mine, merge la vecini”.

Vecinii, mai atrăgători Se pare că pariul cu atragerea investiţiilor străine este unul pierdut pentru România. Oamenii de afaceri nu vin să creeze foarte multe locuri de muncă în România

AFACERE pentru că nu au facilităţi ca în „vecini” şi taxarea este mare. „În ultima perioadă, investitorii preferă Serbia, pentru că au fost adoptate reforme deosebite pentru mediul de afaceri”, a explicat Adela Cristea. De exemplu, dacă o firmă de producţie creează o investiţie de minim 100 de noi locuri de muncă, cu condiţia ca aceste locuri de muncă să fie funcţionale minim cinci ani de zile, pentru fiecare loc de muncă statul sârb alocă suma de 5.000 de euro, cash. Regiunile au libertatea de a negocia cu investitorii şi pentru că au învăţat din lecţia unor ţări europene, unde şomajul a crescut simţitor, oferă practic teren gratuit, cu utilităţi, investitorilor. Și pentru a încuraja investiţiile străine, Serbia a încheiat un acord preferenţial cu spaţiul exsovietic şi are taxe vamale de 1% şi se află în negociere cu UE, pentru taxe de 0%. Un mare investitor de pe piaţa românească, producătorul din industria componentelor auto, Leoni, care are inclusiv în Arad o fabrică mare, urma să se extindă în România şi să construiască încă o fabrică cu 3.000 de angajaţi. A fost atras de facilităţile din Serbia, iar cele 3.000 de locuri de muncă vor fi create în Serbia. Fiat va deschide o uzină mare, tot în Serbia, cu 4.000 de angajaţi. Mulţi nu înţeleg politica statului sârb, dar este vorba de una de combatere efectivă a şomajului. Vecinii noştri şi-au făcut calcule, după model american, cât costă un şomer şi ce înseamnă un loc de muncă, timp de cinci ani într-o firmă mare, de succes. Banii se întorc la buget, sub formă de impozite pe salariu, TVA etc.

3.000 de locuri de muncă au fost pierdute de România în favoarea Serbiei, din motive ﬁscale

4 ţări sunt acoperite de birourile ﬁrmei Adelei Cristea

şi chiar manageriază bine ﬁrma, însă nu „mai creşte”. „Sunt programe de training deosebite şi sunt apreciate în întreaga lume”, spune Adela Cristea. Pe un segment de piaţă extrem de dur, nu s-a considerat niciodată discriminată şi a reuşit să se impună. Crede în femeile manager pe care le consideră foarte bune în afaceri.

Compania românească cu cea mai Modelul Taiwan mare extindere în afara României antreprenorul, erou naţional Adela Cristea şi-a dezvoltat încet, dar sigur, firma. Ascent Group a ajuns firma din domeniul său de activitate cu cea mai mare extindere în afara României: şase birouri în patru ţări. În Republica Moldova este unica firmă de training şi lucrează cu marile multinaţionale. „Investim mult în metode şi am ajuns să avem metode exclusive. Am achiziţionat licenţa pe toate programele lui Larry Farrell”, povesteşte Adela Cristea. Programele i s-au părut interesante şi le foloseşte cu succes în trainingurile pe care le organizează. Practic, au fost studiate toate firmele ajunse în top 100. A observat că un procent mic dintre acestea au reuşit să şi rămână în frunte. Echipa de cercetători ai lui Farrell a încercat să înţeleagă ce se întâmplă de fapt în aceste cazuri şi concluzia a fost extrem de simplă: la un moment dat, antreprenorul oboseşte să fie în fruntea firmei, ajunsă pe culmile succesului, şi deleagă un manager competent. El ştie să managerieze

www.transilvaniabusiness.ro

Pe Adela Cristea a impresionat-o mult cazul Taiwanului, care de aproape 20 de ani are creştere economică. Cheia succesului a fost simplă. Ministrul economiei din Taiwan a avut o idee strălucită, într-un context în care copiii, îndemnaţi de părinţi, doreau să devină medici, ingineri, profesori şi nici nu-şi imaginau că ar putea deveni antreprenori. A fost creat un program, predat cu succes în şcoli, prin care antreprenorul era prezentat ca un Batman. Tot mai mulţi copii au vrut să devină antreprenori, iar ideile lor de afaceri s-au dezvoltat şi au transformat economia Taiwanului într-una extrem de înﬂoritoare. Adela Cristea povesteşte că iar plăcea ca şi în România, antreprenorii să ﬁe prezentaţi chiar de către programele guvernamentale, drept Batmani. Din păcate, investitorii români sunt în viziunea Guvernului, cei cărora li se mai poate impune oricând o taxă în plus.

Sorin TROCAN

Taxele locale din România sperie investitorii Trebuie înţeles că un om de afaceri vine să investească într-o ţară ca să obţină profit. Adică, să câştige. El este interesat să-şi investească banii acolo unde poate obţine câştiguri mai mari. Una dintre problemele cu care oamenii de afaceri se confruntă în România este impozitul pe clădiri. Aparent, o taxă locală fără importanţă, conform Codului fiscal din România, variază de la 0,5 la 1,5% din valoarea imobilului construit. Un om de afaceri italian a venit de curând să investească în România. Adela Cristea a încercat să-i prezinte atractiv Aradul, dar când a aflat cât este această taxă, investitorul italian a dorit o altă variantă în vestul României. La Arad, investitorul plăteşte valoarea maximă, 1,5% în timp ce la Timişoara, doar 0,75% din valoarea construcţiei. „Nu este o taxă de neglijat, ea se plăteşte anual, deci trebuie ţinut cont de ea”, a explicat Adela Cristea. Concluzia ei a fost că România este o ţară cu taxe locale mari, ceea ce face ca anumite oraşe să nu mai fie interesante pentru investitori. De exemplu, în Elveţia un business plăteşte impozit pe clădirile firmelor doar 0,4%, în Italia 0,7%, iar în Germania, 0,8% din valoarea construcţiei. „Se poate observa că Aradul are impozite mai mari ca marile oraşe europene. Atunci, cum îl mai convingi pe omul de afaceri să investească aici?”, explică Adela Cristea. În timp ce România vrea taxe cât mai multe şi mai mari, ţările din jurul său adoptă politici fiscale mai relaxate şi atrag investiţii. Adela Cristea crede că experienţa dobândită în ani de zile, îi impune o dezvoltare a firmei spre zone din spaţiul ex-iugoslav, inclusiv spre Albania, dar şi spre Armenia, Georgia etc. „Marile firme de consultanţă sunt concentrate în vestul Europei. Noi ne extindem spre est”, a explicat Adela Cristea cum a reuşit în opt ani de zile să deţină compania românească de consultanţă integrată cu cea mai mare extindere în afara României.

AFACERE

Faţa dulce a recuperărilor de creanţe În Evul Mediu, exista închisoarea datornicilor, unde ajungeau cei care refuzau ori nu puteau să îşi onoreze datoriile. De atunci, în special în Transilvania, a rămas un sentiment care poate fi rezumat astfel: pentru ardeleni, este o ruşine să fii bolnav ori să nu ai bani. Însă criza economică globală a zguduit temeliile acestui tip de mentalitate. Iar Isabela Iacob, managerul general al Kruk, una dintre cele mai importante companii de recuperări de creanţe, a ajuns să fie extrem de atentă la aceste schimbări de mentalitate. În mentalul colectiv din România, imaginea recuperatorului de creanţe este situată între cea a încasatorului care intră în curte şi strigă ”Moromete, dă foncirea!” şi cea a fioroşilor rakeţi din fostele ţări sovietice care năvălesc peste datornic şi îl obligă, prin diferite mijloace, mai puţin elegante, să îşi plătească sumele datorate. Însă managerul general al unei companii care este specializată tocmai pe recuperări, Isabela Iacob, vrea să schimbe această mentalitate şi să îi determine pe români să înţeleagă faptul că menirea ”recuperatorilor” este să îi ajute pe debitori să rezolve problema datoriilor neplătite. Iar de multe ori, aranjamentele financiare propuse de aceste companii sunt mai avantajoase decât cele oferite de bănci. Isabela Iacob a pornit la drum într-o manieră corectă. Astfel, ea a observat faptul că mentalitatea ardelenilor este diferită de cea a oltenilor ori moldovenilor, iar tocmai din acest motiv diferă foarte mult şi structura debitelor. Astfel că managerul Kruk International, o companie originară din Polonia, a pus la punct strategii diferite pentru fiecare regiune geografică în parte. ”Industria de colectare a creanţelor este răspunsul natural al pieţei la evoluţiile financiare globale. În perioadele de criză, această industrie s-a dovedit a fi

”Prin implementarea strategiei pro-angajamente de plată în România, persoanele cu datorii au reintrat în circuitul social şi economic, reuşind ca în timp, să-şi rezolve problema datoriilor. Valoarea medie a unei rate plătite de un debitor al Kruk International este de 300 de lei, valoarea medie a unui angajament de plată semnat cu Kruk International este de 14.000 de lei, numărul de angajamente de plată a fost de 11.500 (în 2010) şi de 24.000 (în 2011)” – Isabela Iacob, manager Kruk International

utilă atât persoanelor cu datorii, cât şi instituţiilor de finanţare. Kruk International îşi concentrează activitatea pe două segmente: colectarea creanţelor cesionate de instituţiile financiare şi oferirea de servicii de colectare a creanţelor transmise spre colectare. Suntem o companie flexibilă şi oferim soluţii personalizate fiecărui client, adaptate condiţiilor pieţei. Suportul permanent primit din partea companiei mamă, Kruk S.A., liderul pieţei de management al creanţelor din Polonia, prin împărtăşirea know-howului şi a aplicaţiilor IT dezvoltate de-a lungul celor aproape 14 ani de activitate, a reprezentat pentru noi baza solidă a creşterii pe care compania noastră a înregistrat-o pe piaţa din România. Încă din anul 2008, Kruk promovează o strategie de colectare pe cale amiabilă, prin încheierea de angajamente de plată a datoriilor în rate convenabile, adaptate situaţiei financiare curente a persoanelor cu datorii. Prin implementarea strategiei pro-angajamente de plată în România, persoanele cu datorii au reintrat în circuitul social şi economic, reuşind ca în timp, să-şi rezolve problema datoriilor. Valoarea medie a unei rate plătite de un debitor al Kruk International este de 300 de lei, valoarea medie a unui angajament de plată semnat cu Kruk International este de 14.000 de lei, numărul de angajamente de plată a fost de 11.500 (în 2010) şi de 24.000 (în 2011)”, spune Isabela Iacob.

Negocieri cu recuperatorii Managerul Kruk International spune că secretul creşterii numărului de angajamente de plată respectate este dat de dialogul dintre debitori şi recuperatori. ”Cele mai multe dintre persoanele cu datorii sunt bine intenţionate, şi doresc să-şi plătească datoriile, dar care, din diferite motive, nu reuşesc. Printre motivele invocate de ei, cel mai adesea sunt menţionate: lipsa unui loc de muncă, implicit a unui venit, reducerea veniturilor, cazuri de boală, deces, etc. În unele cazuri pur şi simplu şi-au supraestimat posibilităţile financiare, fără intenţii rele însă. Faptul că reprezentanţii companiei Kruk International îi contactează este o oportunitate pentru a găsi o soluţie problemei lor financiare. În primul rând, este chiar în interesul debitorilor să răspundă apelurilor telefonice sau scrisorilor pe care le primesc. Prin discuţiile cu negociatorii noştri, care acţionează asemeni unor consultanţi financiari,

persoana cu datorii poate să-şi recapete liniştea prin încheierea unui angajament de plată care îi va da posibilitatea să plătească datoria în rate convenabile, eliberându-se astfel de stresul unor datorii acumulate. Compania noastră acţionează fie în nume propriu, colectând creanţe comerciale aferente portofoliilor cesionate de către bănci, fie pe bază de mandat, oferind servicii specializate de colectare unor instituţii financiar-bancare sau non-bancare. Soluţiile de plată eşalonată a datoriilor pe care care le oferă debitorilor sunt soluţii win-win”, spune Isabela Iacob.

Speciﬁc ardelenesc pe piaţa creanţelor Analizele realizate de compania cu capital polonez arată că există un speciﬁc regional accentuat şi în acest domeniu. ”Din analiza datelor statistice ale companiei noastre, în perioada iulie 2010 – iunie 2011, au fost transferate către Kruk International un număr total de 478.197 creanţe. Conform statisticilor companiei noastre, în regiunea Moldova s-au înregistrat cele mai multe cazuri de debitori transferaţi spre colectare către Kruk International, aproximativ 132.658 cazuri, urmată de Muntenia cu 84.697 de cazuri. Transilvania se clasează pe locul 4, cu 54.424 cazuri. Angajamente de plată – aproximativ 21% din totalul de angajamente de plată semnate cu debitorii sunt din zona Transilvania, iar valoarea medie a ratei în Transilvania a fost 285 lei, în Muntenia (inclusiv Bucureşti) 298 lei, Moldova – 315 lei, Dobrogea – 348 lei. Vârsta medie a debitorului: Transilvania 39.7 ani, Dobrogea 40.1 ani, Muntenia 41 ani, Moldova 41.7 ani. Persoanele cu datorii bărbaţi din Transilvania reprezintă cu aproximativ 34% mai multe cazuri decât femeile debitor din această regiune”, spune Isabela Iacob.

Ținta: educaţia financiară În contextual în care educaţia financiară a românilor este deficitară, după deceniile îndelungate de comunism, reprezentanţii Kruk au înţeles că, dacă va creşte gradul de cultură economică a partenerilor, şi misiunea recuperatorilor va fi una mi uşoară. ”Ne dorim să continuăm şi anul acesta programul de educaţie financiară pe care l-am implementat anul trecut prin

AFACERE

Ritm lent de creştere economică

Isabela Iacob crede că primul pas spre rezolvarea problemei datoriilor este negocierea

132.658 cazuri sunt gestionate de Kruk International la nivelul întregii ţări În Transilvania sunt 54.424 cazuri, aproximativ 21% din totalul de angajamente de plată Valoarea medie a ratei în Transilvania a fost de 285 lei Vârsta medie a debitorului din Transilvania: 39.7 ani derularea campaniei educaţionale din perioada septembrie – noiembrie 2011. Vom continua să oferim soluţii financiare adaptate condiţiilor pieţei şi posibilităţilor financiare ale debitorilor, care vor putea astfel să-şi plătească datoriile în rate convenabile. Ne dorim de asemenea să creştem empatia angajaţilor companiei în relaţia cu persoanele cu datorii. Suntem unul dintre jucătorii de top ai industriei noastre pe piaţa din România şi dorim să ne menţinem şi să ne îmbunătăţim această poziţie. Dorim să fim partenerul de afaceri preferat al băncilor din România, al companiilor de servicii, protejând interesele de business ale acestora, dar în acelaşi timp oferind

www.transilvaniabusiness.ro

cele mai convenabile soluţii de plată a datoriilor în rate persoanelor cu datorii. Obiectivul nostru este de a readuce lichidităţi în circuitul economic românesc, dar acest lucru este posibil numai prin folosirea unor metode acceptabile ambelor părţi: şi creditorului şi debitorului. Rolul nostru este de a ajuta pesoanele cu datorii să-şi plătească datoriile, în aceeaşi măsură în care îi ajutăm pe creditori să-şi recupereze banii. Suntem convinşi că strategia de colectare pe cale amiailă prin încheierea de angajamente de plată funcţionează perfect pentru a îndeplini acest obiectiv”, aﬁrmă Isabela Iacob.

Claudiu PĂDUREAN

În privinţa viitorului economiei româneşti, Isabela Iacob este rezervată. ”Perspectivele de evoluţie a economiei României sunt foarte greu de stabilit. Analiştii economici, susţin că ritmul de creştere economică va fi lent, astfel încât e puţin probabil ca această creştere să fie resimţită în îmbunătăţirea calităţii nivelului de trai. Piaţa de colectare a creanţelor, în 2011, a fost în continuare afectată de efectele crizei economice mondiale, mai ales în ceea ce priveşte evoluţiile sectorului bancar. Înăsprirea condiţiilor de creditare , coroborate cu puterea financiară serios diminuată a debitorilor , au generat în industria de colectare debite vechi (unele aflate în ultimele stadii de colectare pe cale amiabilă). Totodată, noile norme de creditare şi intensificarea măsurilor prudenţiale aplicate de BNR în acordarea de credite, au determinat băncile să-şi întărească departamentele interne de colectare a creanţelor. In paralel, activităţile de refinanţare a creditelor, externalizarea de creanţe şi vânzarea masivă de portofolii de credite neperformante au reprezentat principalele măsuri întreprinse de către bănci în scopul îmbunătăţirii calităţii portfoliilor, pe fondul volumelor reduse de credite noi acordate. Valoarea nominală a creanţelor persoane fizice transmise spre colectare de bănci în 2011 a fost de aproximativ 4,24 miliarde RON, din care portofolii vândute în valoare de 2,06 miliarde RON şi portofolii externalizate în valoare de 2,18 miliarde lei. În ultimii ani, instituţiile bancare au răscumpărat creanţe de mai bună calitate, vândute anterior către vehicule specializate din cadrul grupurilor, vânzând în schimb credite neperformante către aceleaşi vehicule, fapt care face dificilă estimarea exactă a nivelului creditelor neperformante. Totuşi, estimările noastre sunt că odată cu revigorarea economiei şi creşterea posibilităţilor financiare ale populaţiei, calitatea portofoliilor de credite se va îmbunătăţi considerabil”, afirmă managerul general al Kruk International.

TURISM

”Stăpâna” croazierelor La 17 ani, vârsta la care cele mai multe tinere îşi fac griji în legătură cu ţinuta pe care să o aleagă pentru noaptea următoare de club, Casiana Băsea a învăţat ce înseamnă responsabilitatea adevărată. În prezent, la 23 de ani, este unul dintre cei mai tineri manageri, dovadă că tinereţea şi genul feminin nu sunt handicapuri pentru o asemenea poziţie, ci pot ajunge, dacă sunt înţelept valoriﬁcate, reale avantaje. Croaziere.net, agenţia de turism pe care o conduce, este “sora” pe care a dorit întotdeauna să o aibă aproape. Au crescut împreună, în aceeaşi cameră, sau maturizat precoce şi au învăţat una de la cealaltă. Astăzi, după multă muncă şi câteva sacriﬁcii făcute în faţa capriciilor vârstei, unele recuperate pe parcurs, Casiana Băsea oferă vacanţe relaxante clienţilor dornici de croaziere. Croaziere de care, din lipsă de timp, nu s-a putut până acum bucura decât parţial, în interes de serviciu. La momentul actual, tânăra are peste 10 croaziere efectuate pe trasee diferite, realizate împreună cu agenţii de turism sau alături de parteneri şi alte șapte vizite făcute la bordul vaselor de croazieră. Dar nici una în interes personal, pentru relaxare.

Îmbarcarea şi valurile destinului Croaziere.net a fost lansată în oceanul afacerilor în 2005, la iniţiativa tatălui Casianei, Ioan Băsea, cel care în prezent se ocupă de sediul din Bucureşti al agenţiei. Scopul acestuia a fost încă de la început nu numai să popularizeze vacanţele de tip croazieră în România, ci şi să realizeze, în paralel, o cultură a acestora, o şcoală care lipsea la noi în ţară. Ideea afacerii i-a surâs tinerei. Pe atunci însă îşi imagina că totul se rezumă la călătorii şi distracţie. Neştiind ce o aşteaptă acolo, Casiana şi-a umplut bagajul pen-

Cea mai comodă călătorie Consideră croazierele cea mai comodă modalitate de a călători pentru că “Seara eşti undeva, dimineaţă eşti în altă parte, fără să împachetezi şi să despachetezi. Te poţi odihni pe vapor sau poţi vizita oraşul în care poposeşte vasul pentru că ai la dispoziţie, în general, între 10 şi 12 ore. În plus, beneﬁciezi de răsfăţul de la bord, deloc de neglijat”. În acelaşi timp, însă, tânăra manager este conştientă de faptul că personalitatea ﬁecărui client este importantă. “Trebuie să ştii în ce călătorii a mai fost sau ce îi place să facă. Fiecare linie de croazieră este specializată pe ceva. Trebuie să ajungi să cunoşti clientul ca să nu-i recomanzi un lucru greşit. Omul acela lucrează un an de zile ca să îşi permită călătoria, iar tu ai în grijă ceva destul de fragil”, mărturiseşte Casiana Băsea cu o empatie caracteristică feminităţii, unul dintre atuurile pe care femeile de afaceri le-au avut întotdeauna în faţa “concurenţei”.

www.transilvaniabusiness.ro

tru Capitală cu idei de petreceri şi relaxare. Foarte repede a înţeles însă că nu e chiar aşa, iar la întoarcere, atât viziunea asupra lururilor cât şi bagajul au fost înlocuite de cunoştinţe solide în domeniu. Prima “vacanţă” muncită a Casianei a fost cea din clasa a 10-a, când - în timp ce colegii se bronzau la ştrand – ea a lucrat toată vara la agenţia tatălui său. A fost momentul când turismul i-a intrat în sânge. Pentru că nu era lăsată să lucreze şi în timpul şcolii, tânăra lucra parttime pe ascuns, în lipsa tatălui. Nu a beneficiat niciodată de dădăcirea patronatului. “E un sentiment deosebit atunci când intră cineva în agenţie, nu ştie unde vrea exact să meargă, iar tu reuşeşti să îl direcţionezi, oferindu-i o vacanţă reuşită”, mărturiseşte tânăra manager după șase ani de experienţă în acest domeniu. Din capitolul “ticketing”, Casiana a învăţat unul dintre cele mai importante lucruri din domeniul vânzărilor că cele mai mari pretenţii vin, în general, de la cei care achiziţionează produse mai ieftine. Între timp, însă, tânăra împlinise 19 ani şi vroia mai mult decât ticketing. A decis să plece în America prin programul Work and Travel, dar a fost convinsă să rămână de tatăl său care i-a predat ştafeta conducerii sediului din Cluj. Obţinuse o victorie fairplay: salariul a fost negociat să fie echivalentul celui pe care ar fi urmat să-l primească în SUA.

“Căpitan” la 20 de ani… Aceasta este povestea prin care Casiana Băsea, la numai 19-20 de anişori, a ajuns managerul singurei agenţii de turism din România specializată pe croaziere. Responsabilitatea a fost una uriaşă. Pânzele agenţiei trebuiau păstrate sus, la nivelul la care reuşise să se impună pe piaţă. Nu e uşor să conduci singura agenţie de turism din ţară cu peste 20 de linii de croazieră în portofoliu, singura acreditată CLIA (Cruise Lines International Association) şi ACE (Association of Cruise Experts). Iniţiativa trebuia susţinută mai departe şi pentru realizarea şcolii de croazieră în România. “În 2007 am avut prima ediţie a trainingului. Pentru că suntem singura agenţie specializată din ţară, agenţiile mari de turism colaborează cu noi. Croaziera este un produs turistic destul de complex şi cu multe detalii tehnice. Clienţii care intră într-o agenţie şi vor un asemenea produs se aşteaptă să te găsească bine informat”, susţine Casiana Băsea. Anul acesta, Croaziere.net organizează cel de-al patrulea training, în Braşov. Participare internaţională a fost încă de la prima ediţie a cursului, găzduită la Băile 1 Mai, unde au fost prezente 150 de persoane. Unul dintre invitaţii celei de-a treia ediţii a trainingului a fost chiar directorul de dezvoltare a proiectelor de la CLIA. Noutatea adusă anul acesta seminarului este colaborarea cu

Casiana Băsea, managerul agenţiei de turism Croaziere.net

Cel mai mare vas de croazieră partener Oasis of the seas- aprox. 225.000 de toneinvestiţie de 1,5 miliarde USD Facultatea de Alimentaţie şi Turism din Braşov a Universităţii “Transilvania”. Pentru că românii nu sunt foarte familiarizaţi, în general, să călătorească prin intermediul croazierelor, Casiana Băsea, împreună cu echipa ei, au de luptat împotriva a numeroase prejudecăţi. Dacă cea legată de tinereţea ei în manageriat a fost combătută relativ uşor, prin muncă şi seriozitate față de parteneri, rămân cele legate de preţul acestora, de faptul că “croazierele sunt pentru bătrâni” sau, mai nou, după nefericitul incident din Mediterană, “croazierele sunt riscante”. “După cum s-a văzut, accidentele de acest gen se petrec cam o dată la 100 de ani. Vaporul este unul dintre cele mai sigure mijloace de transport. Accidente se pot întâmpla şi cu maşina sau avionul, iar acestea se petrec cu o frecvenţă mult mai mare”, combate Casiana Băsea. În afara pasiunii, tânăra are mare încredere în “produsul” cu care lucrează.

Oana CAPUSTINSCHI

Croaziere: cele mai accesibile ca preţ: - Mediterana- 320 de euro/persoană- 7 nopţi - Europa de Nord- 529 euro/ persoană- 7 nopţi cele mai scumpe: Grand voyage-uri: - 13-14 nopţi în jurul lumii- (rezervare cu minim un an înainte)- tarifele încep de la 10.000 USD - 14.000 USD şi ajung până la 80.000/90.000 USD/persoană

LIDERI

Cine este Margaret Thatcher din Oradea? De aproape 10 ani, Rozalia Biro este viceprimarul orădenilor. Pentru comunitatea locală ea este femeia care a condus cu o mână de ﬁer Direcţia Economică, Administraţia Imobiliară şi Administraţia Socială Comunitară din cadrul administraţiei locale. Este viceprimarul care vrea ca ﬁecare orădean să ştie că oraşul i-a dăruit ceva.

Mereu punctuală, diplomată, calculată. În conferinţe de presă, în şedinţe, în audienţele cu omul de rând, femeia a ştiut întotdeauna să-şi susţină cu calm şi la obiect punctul de vedere. O apariţie elegantă, înarmată tot timpul cu un zâmbet, Rozalia Biro este, fără îndoială, un exemplu al femeii de succes în România. A reuşit să-şi facă loc în cele mai dificile domenii, dominate de bărbaţi: politica şi administraţia locală. A reuşit să ajungă într-o poziţie de lider şi, cel mai important, să se menţină. În spatele succesului său stau, însă, ani de muncă şi sacrificii, vise şi cea mai importantă resursă de echilibru a unui om: familia. Puţini ştiu că Rozalia Biro a fost la începutul carierei sale profesor. “După absolvirea facultăţii, m-am angajat în Cluj, ca profesor suplinitor. Predam filosofie şi economie politică elevilor de clasa a XI-a. Ei aveau 18 ani, eu aveam 22” îşi aminteşte Rozalia Biro. “Mă străduiam să găsesc subiecte care să le capteze atenţia. Îmi petreceam timpul liber în bibliotecă unde căutam materiale interesante pentru ei”, rememorează viceprimarul. Visul din copilărie fusese să ajungă profesor de muzică sau de matematică, iar pasiunea pentru educaţie i s-a păstrat vie şi peste ani. “Nu am uitat această pasiune, chiar dacă am luat o lungă pauză. În prezent predau, la Universitatea Partium, Relaţii cu Publicul şi Managementul Serviciilor Publice. Cred că avem de învăţat multe lucruri de la adolescenţi şi de la tineri. Totul este să găseşti cheia spre sufletul lor”, explică aceasta.

Antreprenoriat şi management După Revoluţie, Rozalia Biro a decis să renunţe la cariera de cadru didactic şi să intre în lumea afacerilor. Se aﬂa în oraşul natal, Târgu-Mureş, când a primit propunerea din partea unei rude prin alianţă de a intra în mediul de afaceri. “Mi-aduc aminte că în martie 1990 am primit propunerea, iar în mai m-am mutat în Oradea”, povesteşte viceprimarul care a decis să îşi rişte toate economiile în încercarea de a deveni antreprenor. “Am început cu închirieri de casete, cu aparate video şi televizoare color. Locuiam în chirie, tot ce câştigam, reinvesteam”, spune acesta. Apoi le-a venit ideea de aşi investi banii într-o televiziune prin cablu. “Nu ştiu ce m-a împins atunci să intru în afaceri. Cred că am avut întotdeauna dorinţa de a ieşi din tipar. Respect reguli, dar simt că trebuie schimbat, că trebuie tot tim-

“Pentru o femeie este mult mai uşor să ajungă la o înţelegere. Femeile au o armă în plus, care este zâmbetul. Cu un zâmbet poţi să ﬁi ironic sau poţi să faci cuiva ziua senină” Rozalia Biro Rozalia Biro este unul dintre cei mai performanţi edili ardeleni

LIDERI pul îmbunătăţit ceva. În plus, m-am temut de un loc de muncă uniform. Și mai e ceva. Eu cred că dacă ţi se oferă posibilitatea de a face un lucru şi nu o foloseşti, înseamnă că eşti lipsit de curaj”, explică ea. Afacerea s-a demonstrat un succes. A pornit de la o asociaţie familială formată din trei persoane şi a ajuns o televiziune prin cablu cu zeci de mii de abonaţi. “Am fost director executiv şi director general al TVS şi în acea perioadă am câştigat experienţa de a forma un colectiv şi de a-l conduce”, îşi aminteşte Rozalia Biro.

Politică şi administraţie locală În anul 1991, Rozalia Biro a intrat în politică, în perioada 2000 - 2001 a fost consilier local şi membru al Comisiei de urbanism şi amenajarea teritoriului, din primărie. Din octombrie 2001 până în iunie 2004 a fost viceprimar responsabil pentru coordonarea activităţii Direcţiei Economice şi de Finanţe şi a Administraţiei Sociale Comunitare Oradea. Din 2004 şi până în prezent este viceprimar responsabil pentru coordonarea activităţii Direcţiei Economice şi de Finanţe; responsabil pentru coordonarea activităţii Administraţiei Imobiliare; a Administraţiei Social Comunitare şi responsabil de inventarierea şi administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat al municipiului Oradea. “Când am luat decizia de a intra în administraţia locală, m-am gândit aşa: am făcut destul pentru noi. Acum ce putem face pentru ceilalţi? Eu cred că un om sănătos, care nu mai are grija financiară a zilei de mâine este obligat să se implice în binele comunităţii”, spune viceprimarul din Oradea. “Comunitatea are mare nevoie de lideri care vor să le audă problemele”, susţine Rozalia Biro. “Funcţia te îndepărtează de cetăţeni. Lucrezi cu un grup de oameni, ai consilieri, dar, oare, cât de distorsionată ajunge informaţia de la cetăţean la tine, când trece prin douătrei filtre? Și atunci ai de ales: să fii un lider care se închide în birou şi ia decizii, sau să fii tot timpul la dispoziţia oamenilor”, declară aceasta. “Chiar dacă ascult 10 persoane cu probleme minore, eu ştiu că acelea sunt foarte importante pentru ei. 75% din timp poţi să-l oferi oamenilor, dar 25% trebuie să-ţi păstrezi pentru a gândi şi a analiza acele probleme care afectează întreaga comunitate”, susţine viceprimarul. În momentul în care a fost desemnată viceprimar,

Rozalia Biro a deschis un nou capitol al vieţii sale. Tot ce-şi dorea era să facă faţă aşteptărilor celor care au ales-o. “Țin minte că la început mi-a revenit domeniul social. Cam aşa se gândeşte într-o lume dominată de bărbaţi: o femeie se poate ocupa de domeniul social, de cultură, în cel mai bun caz de educaţie”, spune ea. “Mi-aduc aminte de prima realizare care m-a bucurat. Eram la primul mandat de viceprimar, în decembrie 2001. Aveam două cazuri similiare, femei fără adăpost şi o singură casă de oferit. Le-am covins să se cunoască şi să se mute împreună. Erau atât de fericite că au un cămin de Crăciun” îşi aminteşte Rozalia Biro.

Provocări Întrebată care este cea mai mare provocare din timpul mandatelor sale, Rozalia Biro: “Nu am avut-o încă”. Apoi explică: “Cea mai mare provocare pentru care sunt pregătită este aceea de a ﬁ primar. Am fost la un pas de ajunge primar interimar în 2008 şi ştiam exact ce schimbări ar trebui să fac în şase luni pentru a convinge orădenii că sunt un primar bun”. O provocare cu care viceprimarul se confruntă este lupta pentru drepturile minorităţii maghiare din Oradea. “În ’90 am părăsit Târgul-Mureşul pentru Oradea, ştiind că vin într-un oraş cu un spirit deschis, european, sincer. După 20 de ani mă confrunt cu o distanţare, cu o lipsă de deschidere faţă de aşteptările nederanjante ale comunităţii maghiare, de a-şi folosi limba”, spune Rozalia Biro. “Pe mai departe vreau să cred că Oradea este un oraş care de la Ady Endre la Iosif Vulcan ne-a dat o moştenire pe care să putem construi un oraş european”, spune viceprimarul. “O minoritate are nevoie de acceptul majorităţii pentru a se putea simţi acasă”, mai subliniază Rozalia Biro.

Oraşul care dăruieşte Când vine vorba de realizările mandatelor sale, Rozalia Biro crede că cea mai importantă este votul obţinut din partea a 15.000 de orădeni. O altă realizare sunt programele care s-au introdus în şcoli pentru a sprijini elevii. “Anual, din bugetul local, se alocă 200.000 de euro pentru copii”, spune Rozalia Biro. Din aceşti bani, Primăria premiază olimpicii oraşului, elevii beneficiază de cursuri gratuite de înot şi fiecare elev din clasa I-a şi a V-a din Oradea beneficiază de screening de sănă-

12 ani se împlinesc de când Rozalia Biro este viceprimarul orădenilor tate gratuit, toate fiind proiecte iniţiate de viceprimar. “Acum vrem să introducem şi a patra etapă. Alocăm tuturor elevilor din clasa a XII-a din Oradea o finanţare de 400 de lei. Cu aceşti bani ei îşi pot achita un examen de limbă străină, pot face un curs de ECDL, sau, îi pot folosi ca o parte din banii necesari pentru a urma şcoala de şoferi”, susţine Rozalia Biro. Pe termen lung, Rozalia Biro doreşte ca Oradea să fie un oraş de care este mândru fiecare cetăţean. Prin programele educaţionale lansate, viceprimarul a vrut să le dea ocazia orădenilor de a spune “Oraşul asta mia dăruit ceva”.

Andreea COSTEA

Sacriﬁciul

Reţeta succesului

În spatele fiecărui succes stă un sacrificiu. Soţie şi mamă a doi copii, viceprimarul ştie că cei mici sunt cei mai sinceri critici. “Băiatul meu mi-a dat o lecţie greu de uitat când avea doar trei ani şi jumătate. Avea o carte cu poveşti pe care erau desenaţi doi cai. Mi-a spus că un cal este el şi celălalt este tata. Am întrebat şi mama? Mi-a răspuns: mama nu e! Mama e plecată de dimineaţa şi până seara”, spune Rozalia Biro. “Adevărul este că în cazul ambilor copii, m-am întors la serviciu după şase săptămâni de la naştere”, mărturiseşte viceprimarul. Ea a reuşit însă să găsească metoda de a împăca ambele componente ale vieţii. “Când sunt în primărie mă detaşez de ceea ce este acasă şi mă concentrez la ce am de rezolvat. Când mă întorc acasă, închid sertarul administraţiei locale. Copiii au propria lor lume la care trebuie să fii atent, răbdător şi deschis. Când sunt cu fiica mea cea mai importantă problemă devine cu ce rochiţă vom îmbrăca păpuşa”, povesteşte ea.

Rozalia Biro a ştiut de la început că pentru a reuşi în acest domeniu trebuie să muncească de trei ori mai mult ca un bărbat. “A patra condiţie pentru a câştiga alegerile este să fii bărbat”, recunoaşte ea. Să fii femeie, poate avea însă şi avantaje. “Pentru o femeie este mult mai uşor să ajungă la o înţelegere. Femeile au o armă în plus, care este zâmbetul. Cu un zâmbet poţi să fii ironic sau poţi să faci cuiva ziua senină. Și mai avem intuiţia care funcţionează foarte bine şi ne spune când putem forţa norocul sau când trebuie să renunţi”, spune viceprimarul. Sursă de inspiraţie pentru multe femei care au aspiraţii politice, Rozalia Biro le sfătuieşte să aibă încredere în ele. “Cel mai important sfat este să stea pe picioarele lor. Iar asta nu se poate decât dacă avem încredere în noi. Ar trebui ca fiecare femeie să facă un exerciţiu: să tragă o liniuţă de câte ori are un gând negativ despre ea. Am rămâne surprinse de rezultat. Bărbaţii sunt mult mai încrezători în forţele lor.Trebuie să scăpăm de gândurile negative, pentru că, dacă noi nu ne apreciem, nu putem avea aprecierea celorlalţi”, a încheiat Rozalia Biro.

www.transilvaniabusiness.ro

AFACERE

Tiparul de aur Istoria civilizaţiei este strâns legată de invenţia lui Gutenberg. Meşterul german care a creat tiparul a făcut posibilă societatea informaţională de azi. Probabil, fără această invenţie, nu ar fi exitat ziare, nu ar fi existat Internet ori reţele de socializare, dar nici televiziune, filme ori radio. Într-un cuvânt, civilizaţia noastră ar fi fost mult mai săracă. Acesta este şi motivul pentru care industria tipăriturilor, ziarele şi revistele nu va muri niciodată, deşi mulţi îi proorocesc sfârşitul. Iar succesul de care se bucură compania Pergamon este încă un argument în acest sens. Dana Pop este un manager cu viziune, care a reuşit să se impună pe o nişă care îmbină business-ul cu cultura. Şi asta pentru că afacerea sa constă în comerţul cu utilaje pentru finisaj tipografic. Pe lângă faptul că unele dintre produsele realizate cu utilajele oferite de compania clujeană Pergamon sunt opere de artă în sine, în adevăratul sens al cuvântului, ele sunt şi purtătoare de informaţie valoroasă. Şi asta indeferent dacă vorbim de presă, cărţi ori mesaje publicitare. Iar în acest context, Dana Pop a reuşit şi pentru că, împreună cu partenerii şi ceilalţi membri ai echipei, a înţeles că succesul pe o piaţă puternic afectată de recesiune ţine şi de înţelegerea modului în care a evoluat industria.

Câteva mii de ani de experienţă Rădăcinile afacerii conduse de Dana Pop coboară în istorie câteva mii de ani şi se aﬂă pe un alt continent. În Antichitate, locuitorii greci ai oraşului Pergam din Asia Mică au vrut să rupă monopolul pe care îl deţineau egiptenii asupra suportului de scris. Concret, egiptenii erau singurii care produceau papirus, foi obţinute dintr-o plantă care creşte din abundenţă dea lungul Văii Nilului. Grecii au reinventat industria. În Pergam, ei au început să argăsească pieile într-o manieră care permitea scrierea. De fapt, şi cartea, aşa cum o ştim noi, a apărut în Pergam şi consta în foi de pergament prinse într-un cotor. Până atunci, cărţile

”Am refuzat să aduc echipamente chinezeşti, ieftine şi de proastă calitate. Şi asta pentru că sunt de părere că, în această industrie, partenerii noştri nu îşi permit să cumpere echipamente ieftine. Noi am mizat întotdeauna pe echipamente de înaltă tehnologie, foarte performante” Dana Pop, manager Pergamon

www.transilvaniabusiness.ro

erau în formă de suluri. Dana Pop cunoştea temeinic aceste amănunte atunci când a decis să participe la modernizarea industriei tipografice din România, cu ajutorul unor utilaje de finisaj tipografic de cea mai înaltă clasă. Acestea realizează nişte produse care sunt diferite de tipăriturile ordinare aproape la fel de mult pe cât este de diferit pergamentul grecesc de papirusul egiptean. Iar în acest fel, alegerea numelui Pergamon pentru compania condusă de Dana Pop a fost mai mult decât inspirată.

Dezvoltare continuă Timp de doi ani, Pergamon a adus utilajele potrivite pentru o piaţă românească ce a devenit tot mai competitivă şi care mizează tot mai mult pe calitate. ”Am refuzat să aduc echipamente chinezeşti, ieftine şi de proastă calitate. Şi asta pentru că sunt de părere că, în această industrie, partenerii noştri nu îşi permit să cumpere echipamente ieftine. Noi am mizat întotdeauna pe echipamente de înaltă tehnologie, foarte performante”, spune Dana Pop. Iar cele mai viabile şi mai performante echipamente din lume sunt produse tocmai în ţara cu cea mai lungă tradiţie în industria tipăriturilor, adică în Germania unde a activat Gutenberg. Însă Pergamon nu a însemnat doar comerţul cu aceste echipamente, ci şi consultanţă, instalare, asistenţă tehnică, service – adică un parteneriat profund şi onest cu cumpărătorii utilajelor din industria tipografică. Şi asta pentru că Dana Pop a preferat să mizeze pe un concept puternic: clienţii i-au devenit parteneri şi, în unele cazuri, amici. Acesta este secretul principal al reţetei succesului companiei Pergamon în timp de criză. Astfel, în condiţiile în care multe companii din domeniu dau faliment, în 2011, Pergamon a reuşit să realizeze o cifră de afaceri de 750.000 de euro cu şase angajaţi. Iar pentru a reuşi, Pergamon a trecut şi la exportul de utilaje tipografice. ”În momentul de faţă, după ce a trecut boom-ul din industrie, circa 60 la sută dintre tipografii au ajuns în faliment sau au probleme”, spune Dana Pop. Această situaţie este justificată prin faptul că, în industria tipografică, dezvoltarea a fost la fel de haotică şi de pripită precum în

Dana Pop a mizat pe viziune şi onestitate

750.000 de euro este cifra de afaceri realizată de Pergamon în 2011

6 angajaţi are compania clujeană 4-5 milioane de euro este piaţa românească de echipamente noi pentru finisaj tipografic imobiliare. Aşa că unele dintre tipografii au fost vândute, prin intermediul Pergamon, unor clienţi din India, Columbia ori Ungaria. Pe piaţă au rămas trei tipuri de afaceri. Primul este reprezentat de acele copy-shop-uri situate în zone circulate, cum ar fi cele din apropierea universităţilor. Cel de-al doilea tip de afacere performantă este reprezentată de tipografia de nivel mediu, care a absorbit fonduri europene, iar cel de-al treilea tip este reprezentat de marile corporaţii. Oricum, tipografiile din ultimele două categorii au rezistat pentru că au avut resursele necesare de a investi în computerizare, automatizare şi în acele echipamente care permit personalizarea serviciilor. Iar aceste tipografii vor fi şi cele mai pregătite să profite în viitor, de creşterea pieţei, care înseamnă în prezent circa 4-5 milioane de euro pentru echipamente noi.

Claudiu PĂDUREAN

Planuri de viitor Pergamon mizează tot mai mult pe servicii cu valoare adăugată mare, care sunt greu de oferit de către concurenţi. Iar în această gamă se înscriu şi serviciile de proiectare. Compania clujeană este capabilă, astfel, să ofere servicii pe piaţa românească, dar şi pe piaţa europeană, în general.

LIDERI

Inventatoarea medaliată cu aur La doar 32 de ani, Simona Bişboacă a brevetat două invenţii care sporesc şansele oamenilor la o viaţă sănătoasă. Produsele ei se regăsesc în farmacii şi magazine naturiste din toată ţara, iar pentru produsul ﬁnit şi tehnologia folosită, Simona Bişboacă a fost medaliată cu aur şi argint la Salonul Internaţional de Inventică din Varşovia, unde a stârnit admiraţia celor mai prestigioşi cercetători. S-a născut în Zalău, a făcut liceul în Oradea, facultatea în Cluj. În 2010, s-a întors în Oradea. Modestă şi muncitoare, mamă şi soţie, doctorand: cam aşa o pot descrie cunoscuţii. Pentru oameni, Simona Bişboacă era un simplu trecător. O priveau în ochi fără să ştie că se uită la o femeie care le putea schimba într-o zi viaţa. În noiembrie 2011, au auzit prima data de ea. Vuia presa că o tânără orădeancă a câştigat medalia de aur la Salonul Internaţional de Inventică (3-5 noiembrie) de la Varşovia, eveniment ce marca împlinirea a 100 ani de la acordarea premiului Nobel pentru chimie Mariei Sklodowska Curie. Simona Bişboacă inventase un antioxidant care ajută la buna funcţionare a sistemului cardiovascular, la normalizarea glicemiei, a tranzitului intestinal, la rezolvarea problemelor cu colesterolul. Un antioxidant care are acţiune antibacteriană şi antivirală şi care îi ajută, printre multe altele, pe oameni să îmbătrânească mai încet şi mai frumos, pentru că care are proprietăţi care reduc îmbătrânirea celulară. Simona Bişboacă mai brevetase şi Propolis în apă, un

produs premiat cu argint pentru metoda inovatoare prin care inventatoarea reuşise să extragă esenţa propolisului în apă. Un produs tot 100% natural, care poate ﬁ recomandat fără probleme copiilor. La salon au participat cercetători din peste 30 de ţări, din Europa, Orientul Mijlociu şi Asia. Românca a luat medalia de aur şi un premiu special din partea Asociaţiei Inventatorilor din Coreea de Sud pentru Antioxi Vita şi medalia de argint şi un premiu special, oferit de către Asociaţia Asiatică pentru Invenţii şi Creativitate, pentru Propolis în apă. Brusc, pentru opinia publică, dintr-o anonimă, devenise o femeie de succes.

“Să nu faci umbră pământului degeaba!” Cei care vorbesc cu Simona Bişboacă mărturisesc faptul că primele lucruri pe care le remarcă sunt optimismul şi energia ei. Molipsitor de veselă şi foarte modestă, inventatoarea începe cu un mea culpa.

“Când eram elevă, nu am excelat cu nimic la şcoală, decât în relaţiile cu colegii”, spune ea. Recunoaşte însă i-a plăcut chimia foarte mult, în special orele petrecute în laborator. Aşa se face că, deşi se visase iniţial un reputat medic stomatolog, Simona Bişboacă s-a decis pe ultima sută de metri să urmeze secţia de Tehnologia şi Prelucrarea Produselor Alimentare, din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca. O urmareau încă din adolescenţă două gânduri. Să facă bine celor din jurul ei şi să realizeze ceva în viaţă. “Mi-am dorit tot timpul să nu fac umbră pământului degeaba”, spune Simona Bişboacă. “O altă dorinţă a fost să ajut oamenii. Când m-am gândit la stomatologie prima dată, m-am gândit că pot face oamenii mai frumoşi”, explică ea. Apoi s-a răzgândit şi un timp a cochetat cu ideea că va ajunge inspector la Protecţia Consumatorului. În anul III de facultate, a luat decizia care i-a schimbat viaţa. Simona Bişboacă a avut şansa de a pleca cu o bursă Erasmus în străinătate la cursuri. A vrut Olanda, dar la insistenţele unui profesor, a ales Italia. “Am petrecut patru luni la Universitatea din Bologna. Am ales să studiez oenologia (n.r. ştiinţă care se ocupă cu studiul vinurilor şi al produselor derivate din vin), aditivi şi reziduuri în industria alimentară şi microbiologie”, spune ea. “Mi-a plăcut foarte mult pentru că erau cursuri interactive. Am petrecut mult timp în laborator şi ei au dotări avansate faţă de şcolile noastre. Profesorii m-au plăcut pe mine, pentru că au fost uimiţi de cum ştiu să mă descurc într-un laborator”, îşi amineşte tânăra. Destin sau nu, la cursul de oenologie Simona Bişboacă a văzut cum producătorii de vinuri italieni vin la laboratoare pentru a-şi analiza produsele şi pentru a determina standardul de calitate. Aşa a aﬂat prima dată cum poate obţine antioxidanţi din vin. Și curiozitatea pe care i-a stârnit-o subiectul a fost de nestăvilit. “Am început să caut mai multe informaţii despre subiect, m-am oferit să supraveghez aparatele. Deja când mam întors în ţară, aveam o idee despre ce va ﬁ lucrarea mea de licenţă”, îşi aminteşte inventatoarea.

Biroul de sub trepte Simona Bişboacă s-a înhămat atunci fără să ştie, la o muncă de cercetare care s-a întins pe perioada a opt ani de zile. “Mi-aduc aminte că unul dintre profesori nu mi-a recunoscut nota din Italia şi m-am apucat să învăţ din nou. Citeam despre polifenoli (n.r. - antioxi-

LIDERI

pentru elixirul tinereţii danţi) care se regăsesc în vin şi în struguri şi mă întrebam ce se întâmplă cu antioxidanţii care nu ajung în vin? Rămân în reziduri şi se pierd”, spune ea. Simona Bişboacă a aflat că, într-o perioadă, acele reziduri erau folosite la furaje pentru animale, apoi nu au mai fost folosite nici măcar acolo. Întrebarea care o măcina era cum ar putea recupera antioxidanţii din resturile aruncate. Dincolo de cursuri şi de alte îndatoriri pe care le avea, tânăra profita de fiecare minut liber pentru documentare. “Aveam un birou sub trepte, fără geamuri. Mă închideam acolo şi mă chinuiam la un calculator care nu avea conexiune bună la Internet. Studiam la lumina unui bec şi nu mai ştiam de multe ori dacă e zi sau noapte”, rememorează ea. O mică parte din invenţia actuală şi din tehnologia folosită a reuşit să o creeze în timpul facultăţii. Lucrarea ei de licenţă a fost un succes. Tânăra a pus pe masa profesorilor un produs finit, chiar dacă nu era nici măcar pe departe cel pentru care şi-a brevetat invenţia. Conştientă de greutăţile vieţii, inventatoarea a ştiut două lucruri. Că mai are mult de muncă pentru a-şi atinge scopul şi că avea nevoie de bani pentru a breveta o invenţie şi pentru a o lansa pe piaţa. În paralel cu studiul, Simona Bişboacă s-a angajat şi a ajuns să facă design 2D şi 3D la companie italiană din Cluj. Pentru că avea nevoie de bani, tânăra şi-a folosit la maxim capacităţile tehnice şi determinarea de care a dat dovadă încă din copilărie. În scurt timp, ajunsese să facă inclusiv proiecte de casă. “Tehnică am fost de mică, reparam prize, mă jucam cu cabluri. Design învăţasem de la fratele meu. Am avut mereu în mine un anumit tip de curiozitate faţă de ce mă înconjoară. Și credinţa că totul se poate face”, spune ea. “Nu am spus niciodată nu pot. Am pus mâna să fac, până mia ieşit”, explică Simona Bişboacă.

Succes internaţional Pas cu pas, deşi lucra şi avea şi o familie de care să se ocupe, căutările Simonei Bişboacă au început să dea roade. Înscrisă la doctorat, ea a reuşit să-şi continue şi munca de cercetare în laborator, pe lângă cea de documentare. Tehnologia de extragere a antioxidanţilor a reuşit să o definitiveze în anul 2009. A brevetat-o şi s-a înscris în Asociaţia Inventatorilor din România. “Atunci am vrut să mă apuc prima dată de producţie. Pe vremea aia gândeam la scară mare şi asta nu a fost bine”, susţine Simona Bişboacă. “Nu am reuşit să fac ce miam propus pentru că o afacere nu se face direct mare. Se face mică şi se creşte în timp. Pe vremea aceea nu ştiam că trebuie să ai răbdare şi să aplici politica paşilor mărunţi”, explică ea. Un an mai târziu, tânăra a depus dosarul de notificare al produsului şi a fost aprobat. În ianuarie 2011 a început producţia. “Produsul l-am promovat la târguri de profil, târguri bio sau de medicină alternativă, iar impactul a fost bun”, povesteşte aceasta. “În paralel m-am consultat tot timpul cu medici, cu farmacişti cu biologi”, susţine tânăra.

www.transilvaniabusiness.ro

Simona Bişboacă a inventat ”elixirul tinereţii”

8 ani a durat munca de cercetare pentru produsul Antioxi Vita 2 ml pe zi este cantitatea de Antioxi Vita recomandată pentru adulţi şi tineri Au apărut şi primii oameni care să-i mulţumească pentru că se simt mai bine şi primele comenzi directe. Lucrurile începeau să meargă. După ce a câştigat premiul cel mare la Varşovia, comenzile au explodat. “Acum abia facem faţă comenzilor şi căutăm soluţii să ne extindem”, povesteşte inventatoarea. Și, bineînţeles, cercetările ei nu se opresc aici. Simona Bişboacă este convinsă că nu există fericire mai mare decât să îţi spună oamenii cât de mult i-ai ajutat. “Dacă ar fi dau sfaturi, aş spune că în primul rând trebuie să faci bine celor din jur şi să încerci să te bucuri de orice. Mie îmi place spre exemplu să admir norii”, explică orădeanca. “Când te apuci de o treabă, trebuie să o faci bine, asta să fie singurul tău gând. Niciodată să nu faci din bani un scop, banii sunt un efect”, crede ea. “Cel mai important este însă să-ţi conturezi clar în minte ce-ţi doreşti. Acum mulţi ani, am făcut un desen. Pe el era produsul finit, desenat în amănunt, cu etichetă cu tot. Sub sticluţă scria: Locul I, cel mai bun inventator”, dezvăluie Simona Bişboacă. Pare de necrezut, dar visul ei a devenit realitate. Și vestea bună pentru oameni este că Simona Bişboacă mai are un desen....

Andreea COSTEA

“Sunt Alex şi sunt curios” Simona Bişboacă are o vorbă de duh: “Succesul nu vine niciodată singur”. În paralel cu munca şi cu cercetarea, tânăra a găsit resursele necesare pentru a-şi întemeia o familie. A luat lucrurile pas cu pas şi le-a acordat importanţa cuvenită. S-a căsătorit şi a făcut un copil căruia i s-a dedicat în exclusivitate primii doi ani din viaţă. Și-a sprijint soţul în micile afaceri ale familiei şi, atunci când criza şi-a spus cuvântul, a decis să se întoarcă în Oradea. Tot de dragul familei. “Aveam familia aici, de aceea m-am întors. Știam că în Oradea vom avea parte de sprijin”, spune ea. Astfel, tânăra a ştiut să se apropie la greu de cea mai importantă resursă a unui om. În Oradea, a reuşit până la urmă să-şi împlinească visul şi a găsit echilibrul. Chiar dacă munceşte foarte mult, Simona Bişboacă ştie că timpul petrecut alături de fiul ei Alexandru, este foarte important. În fiecare seară este mama care citeşte o poveste pentru copilul ei, copil care spre marea ei bucurie, a moştenit ceva important. “Alexandru este o fire foarte curioasă, ca şi mine, de tot ce se petrece în jur. De altfel, el aşa se şi prezintă. Spune: Sunt Alex şi sunt curios”.

AFACERE

Malio, secretul unui eveniment de succes Născută în 2005 din entuziasmul surorilor Alina şi Ioana Macavei, compania Malio din Târgu-Mureş s-a dezvoltat în fiecare an, fiind în prezent un business de referinţă de pe piaţa regională a publicităţii şi organizării de evenimente. Alina Macavei, manager general al companiei Malio, a dezvăluit care sunt secretele afacerii pe care o conduce alături de sora sa, Ioana. Reporter: Care este povestea înfiinţării companiei Malio? Alina Macavei: Malio s-a născut din dorinţa mea şi a surorii mele Ioana de a face şi altceva, de a face ceva util în timpul liber pe lângă cursurile de la Facultatea de Medicină şi Farmacie la care eram studente în acea vreme şi nu neapărat dintr-o necesitate. Fiind obişnuite să lucrăm în domeniul advertisingului încă din liceu, după mai bine de cinci ani ni se părea un lucru normal să încercăm să dezvoltăm şi noi un business în domeniul pubicităţii, focusându-ne în special pe BTL... Aşa a luat fiinţă Agenţia Malio, agenţia de promoteri şi hostess, care ulterior s-a transformat în Malio Trade Fairs and Events Organiser, ajungând de la un simplu eveniment la care furnizam doar servicul de hostess, să concepem şi să organizăm noi, până la cele mai mici detalii, întregul eveniment. Rep.: Între timp renumele Malio a crescut... A.M.: De-a lungul timpului am încercat să construim şi să consolidăm brandul Malio. Ne-am implicat în orice acţiune care ni se părea benefică din punct de vedere al imaginii şi nu neapărat financiar. Aici stau mărturie zecile de clienţi cu care colaborarea noastră s-a desfăşurat în acest fel. Am încercat să identificăm strategii prin care să ne depăşim pe noi înşine de fiecare dată şi bineînţeles să aducem un plus de valoare brandului. Dar mai mult decât orice, am încercat să ne diferenţiem atât cât am putut într-o lume în care dacă încerci să faci ceva diferit, automat eşti vehement criticat. Rep.: Cum vă alegeţi evenimentele pe care le organizaţi? A.M.: Nu aş putea spune că avem neapărat o strategie prin care ne alegem evenimentele. Ne ghidăm de cele mai multe ori după creativitatea colegilor mei în a concepe un eveniment care să fie totuşi diferit, dar care să îşi îndeplinească cerintele pieţei, pentru că până la urma clientul trebuie să fie mulţumit. În ceea ce priveşte trierea respectiv refuzarea unui proiect, singurul criteriu dupa care ne ghidăm este siguranţa noastră în reuşita acestuia şi rata de succes a acestuia. De altfel, nu pot spune că am refuzat sau anulat multe proiecte, tocmai pentru că pentru noi, până la urmă, un proiect dificil care la început pare imposibil de realizat este o provocare extrem de mare şi în final te duce la alt nivel de satisfacţie în tabăra progresului personal.

Alina Macavei, manager general al companiei Malio Rep.: Cum e să lucraţi cot la cot cu sora dumneavoastră la conducerea companiei? A.M.: Întotdeauna, cei care ne cunoşteau spuneau că suntem două caractere total opuse, dar că acesta este de fapt succesul colaborării noastre, pentru că orice am face, întotdeauna se ajungea la o variantă de mijloc care se dovedea a fi cea mai bună. În rest, e destul de simplu să lucrezi cu cineva, atâta timp cât obiectivele şi principiile de muncă sunt aceleaşi. Rep.: Care sunt principalele evenimente organizate de compania Malio? A.M.: Ca şi evenimente cred că cele mai reprezentative sunt “DecoDesign Expo”, ajuns la a opta ediţie, „O nuntă perfectă” care a bifat a şasea ediţie şi „Târgul de antichităţi” pe care l-am organizat de şase ori. Rep.: Cum decurge o zi obişnuită de lucru? A.M.: O zi obişnuită de lucru începe cu un ice caffee şi un covrig cu susan şi se încheie câteodată, când timpul ne permite, cu un zâmbet larg şi sincer al nepoţelului meu Mihăiţă. Nu sunt extrem de matinală, pentru că sunt una dintre persoanele care gândeşte mai bine spre seara, când agitaţia şi nebunia din timpul zilei dispare. Ziua de muncă începe la ora 9.00 - 9.30 şi se încheie la ora 20.00 - 21.00 şi uneori chiar la ora 23.00. Legat de treaba acesta, niciodată nu am înţeles de ce unii vorbesc despre „avantajul” de a fi propriul tău şef… la mine acest lucru se traduce prin multe ore de muncă, mult mai multe decât la un angajat, stres care atinge cote maxime, ore nedormite din cauza deadline-urilor şi multe altele. Dar pentru a nu fi catalogată „falsă”, recunosc că şi reward-ul este pe măsura aşteptărilor de cele mai multe ori. În rest, biroul îmi este ca o a doua casă, colegii ca o a doua familie, iar clienţii... rude mai îndepărtate pe care îi vi-

zităm periodic pentru a le spune cât de importanţi sunt ei în viaţa noastră. Rep.: Cum e să fiţi femeie în domeniul business-ului? A.M.: În ceea ce mă priveşte nu ştiu să fi fost şi nici nu m-am simţit vreodată dezavantajată de faptul că sunt femeie. Sinceră să fiu, întotdeauna am considerat că dacă eşti profesionist nu contează că eşti femeie sau bărbat. Întotdeauna am mizat foarte mult pe respectul pe care şi eu la rândul meu îl acord celorlalţi. Nu vreau sub nicio formă să fiu considerată o feministă, însă consider că femeile sunt foarte bune negociatoare, sunt mai atente la detalii şi mai bine organizate şi au ca atu intuiţia, devenind invincibile prin modul în care îşi aruncă toate resursele în afacerea pe care o conduc. Cu siguranţă dezavantaje legate de sensibilitate le fac inferioare bărbaţilor care sunt mai fermi şi inspiră mai multă încredere partenerilor de afaceri. Rep.: Ce calităţi trebuie să aibă o femeie de afaceri de succes? A.M.: Verticalitatea, încrederea în sine, dorinţa de autodepăşire şi respectarea competitorilor şi a partenerilor de business. Rep.: Care e cea mai frumoasă amintire pe care o aveţi de la înfiinţarea companiei Malio şi până în prezent? A.M.: Nu pot spune că am doar o amintire preferată... ar fi nedrept faţă de toate celelalte proiecte la care am participat în vreun fel. Toţi cei şapte ani de când am înfiinţat firma sunt o amintire frumoasă sau mai degrabă o realitate frumoasă.

A consemnat Alex TOTH

LIDERI

MBA pe înţelesul copiilor A lucrat în asigurări şi a format echipe pentru mediile competitive şi ultrastandardizate ale multinaţionalelor, după care a decis, impulsionată de context, să revină la prima ei pasiune: copiii, formarea lor personală şi profesională. Monica Dragu-Covriga este în prezent Director General Lifenasium, ﬁrmă care reprezintă în Cluj-Napoca conceptul „Clever children- Kids and Teens Training”, o serie de cursuri extra-şcolare care parcurg toate etapele MBA-ului pentru adulţi şi nu numai. La intersecţia dintre experienţa cumulată în trecut şi domeniul în care astăzi Monica Dragu-Covriga este implicată se aﬂă motivaţia născută din pasiune, de la care nu s-a abătut niciodată, şi care i-a servit drept cheie a succesului. “Mie îmi place foarte mult să fac ceea ce îmi place să fac. Deciziile pe care le-am luat în viaţa mea au urmat acest mod de a vedea lucrurile. Asta i-am sfătuit pe toţi cei cu care am lucrat: work hard and enjoy it! Indiferent în ce job am lucrat, am încercat să pun omul potrivit la locul potrivit, inclusiv pe mine”, mărturiseşte reprezentanta centrului „Clever children” din Cluj.

O afacere testată pe propria piele În octombrie anul trecut a hotărât că sosise momentul să cedeze din timpul acordat carierei în favoarea timpului petrecut cu fiul său. Conştientă de faptul că în permanenţă priorităţile trebuie manageriate, decizia nu a fost una dificil de luat, deşi lucrase cu drag în cadrul companiei multinaţionale. Nu ştia însă că acesta avea să fie primul pas spre o carieră care avea să adauge plusuri în „arta” de a fi mamă şi, în acelaşi timp, să îi reînvie o dorinţă la care renunţase odată cu trecerea timpului. În urma unui research care avea ca scop identificarea unei variante extra-şcolare de educare a fiului său, Monica Dragu-Covriga a aflat de cursurile „Clever children” dedicate copiilor între 6 şi 13 ani. S-a documentat profund, după care i-a contactat pe iniţiatorii programului din Bucureşti. În urmă cu 5 ani, câţiva tineri, traineri pentru adulţi, au avut ideea de a adapta

„Omul sﬁnţeşte locul, aşadar, trainerii pe care i-am ales sunt dascăli cu har, au pregătire pedagogică, cursuri de perfecţionare şi multe alte specializări în formare personală. Unii dintre ei sunt şi formatori pentru adulţi. Este necesar să ﬁe traineri din categoria celor care au vocaţie pentru meseria lor şi, totodată, dorinţa de a accepta o provocare nouă, pentru că programul implică mai mult decât o simplă predare la clasă” Monica Dragu Covriga

Monica Dragu-Covriga, reprezentantul în Cluj a primei francize româneşti de training pentru copii cursurile pe care le susţineau celor mari pentru a fi pe înţelegerea celor mici. O echipă de pedagogi, psihologi şi metodologi a lucrat la metamorfozarea programului. Jocul a fost elementul esenţial, cheia procesului de traducere în limbajul copiilor. Jocurile captează atenţia, pun mintea la lucru şi duc la rezultatele dorite. Astfel s-a născut „Clever children”, prima franciză românească de training pentru copii care, prin Lifenasium, vine în completarea educaţiei primite de cei mici la şcoală sau în familie. În cadrul programului, copiilor li se arată, de exemplu, cum să se comporte atunci când călătoresc, când iau micul dejun, cum să aleagă un cadou şi cum să îl ofere, cum să se îmbrace sau cum să înţeleagă diferenţele culturale. „Foarte important însă este că aceşti copii învaţă să se comporte într-o situaţie nouă, în care trebuie să îşi descopere propria personalitate, să fie în armonie cu ei înşişi şi cu cei din jur, să se poarte natural şi fără să se mai lovească de starea de disconfort care uneori însoţeşte acest lucru”, sublinează Monica Dragu-Covriga, una dintre primele mame care şi-au înscris cu încredere copilul la „Clever children”, după ce a cumpărat franciza iniţiatorilor şi a făcut ca acest lucru să fie posibil şi în Cluj.

1500 de copii au acum diplome MBA Programul de traininguri “CLEVER children” cuprinde în prezent 9 cursuri, concepute special pentru dezvoltarea personală a copiilor din România. Toate cursurile sunt acum accesibile copiilor clujeni prin Lifenasium. Sunt cursuri care completează portofoliul educaţional al elevului: “Lecţii de maniere elegante pentru copii”, “NLP Training for Successful Kids”, votat

de către părinţi în 2011 drept “Cel mai popular training al anului 2011, “Best IT Training for Kids”, “MBA-ul copiilor clever”, “Public Speaking Superstar”, “Go game for Clever Kids” şi “English Club for Romanian Kids”, “Ştie tot”- curs de cultură generală. Acestea se desfăşoară sâmbăta, pentru a nu se suprapune cu orele de la şcoală. În plus, copiii au acces, în timpul vacanţei, la şcoala de vară “MIX Summer Classes”. Durata cursurilor este cuprinsă între 4 şi 8 săptămâni, iar timpul alocat unei lecţii săptămânale este de 1 oră şi 50 de minute. În prezent, totalul de absolvenţi ai centrelor “Clever children” (Bucureşti, Constanţa, Ploieşti, Craiova şi Timişoara) a atins numărul de 1.500. Lifenasium a deschis porţile centrului “Clever children” din Cluj pe 25 februarie. În prezent, 30 de copii învaţă cum să se poarte elegant în orice situaţie şi cum să să îşi revizuiască comportamentul, atitudinea şi limbajul în cadrul primelor două serii de cursuri- “Lecţii de maniere elegante pentru copii” şi “NLP Training for Successful Kids”.

1.500 de copii au absolvit cursul de tip MBA

LIDERI Monica Dragu-Covriga s-a ocupat personal atât de selectarea primilor 3 traineri care alcătuiesc echipa Lifenasium, cât şi de extinderea acesteia: „Omul sfinţeşte locul, aşadar, trainerii pe care i-am ales sunt dascăli cu har, au pregătire pedagogică, cursuri de perfecţionare şi multe alte specializări în formare personală. Unii dintre ei sunt şi formatori pentru adulţi. Este necesar să fie traineri din categoria celor care au vocaţie pentru meseria lor şi, totodată, dorinţa de a accepta o provocare nouă, pentru că programul implică mai mult decât o simplă predare la clasă”. Managerul ne-a povestit că atât atelierele demonstrative, cât şi primele cursuri au fost primite cu entuziasm de către copii, că unii s-au întors acasă şi au aplicat încântaţi teste de personalitate părinţilor sau au aşezat masa fericiţi că pot şi ştiu să facă acest lucru. Pentru că sunt cursuri elitiste, preţul acestora poate fi şi el considerat mai greu accesibil tuturor. În acest sens, Monica Dragu-Covriga a conceput proiectul „Venim la tine în şcoală”, care a fost apreciat şi avizat favorabil de Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj. Astfel, şcolile partenere vor putea beneficia de unele avantaje oferite de Lifenasium, cum ar fi tarifele preferenţial pentru elevii şcolilor respective, precum burse pentru copii pe care le pot acorda după propriile criterii- de merit sau social.

Oana CAPUSTINSCHI

Negocieri sau fermitate “Ca părinţi, nu ştim niciodată dacă să negociem sau să le impunem copiilor ce să facă. Ei aşteaptă să înţeleagă de ce, dar nu întotdeauna sunt capabili să înţeleagă. Iar noi, ca părinţi, trebuie să găsim calea de a îi determina să facă un lucru care nu mereu are o explicaţie care să ﬁe pe înţelesul lor. Aceste cursuri îi pun pe copii în situaţia de a se gândi la aceleaşi problematici care îi preocupă şi pe adulţi, doar că din perspective diferite”, mărturiseşte Monica Dragu-Covriga cea care, din dorinţa ca ﬁul ei, şi nu numai, să aibă o educaţie cât mai bună, a investit într-o afacere care va creşte odată cu acesta.

LIDERI

Monica Suciu, de şapte ani Monica Suciu este directorul executiv al Fundaţiei Ruhama din Oradea. Femeia din spatele uneia dintre cele mai puternice ONG-uri din Bihor, şi-a asumat responsabilitatea de face viaţa mai frumoasă, acelor categorii defavorizate pe care majoritatea le consideră o cauză pierdută: bătrânii şi romii. A absolvit Facultatea de Drept şi şi-a căutat un post de consilier juridic. Știa că, în calitate de proaspăt absolvent, nu putea să se aştepte la un job de vis, dar spera să lucreze în domeniu. “Cariera m-a ales pe mine”, aşa îşi începe povestea directorul Fundaţiei Ruhama, Monica Suciu. Când a decis să fie consilier juridic în cadrul ONG-ului, Monica Suciu s-a lovit de rezistenţă inclusiv din partea părinţilor. Plana în aer prejudecata care însoţeşte tot românul când vine vorba despre romi. Pe tânăra de atunci o interesa însă că are un job prin care poate fi utilă oamenilor. “Nu era tocmai domeniul în care mă pregătisem, dar aveam un post în cadrul căruia ofeream consultanţă juridică orădenilor care aveau probleme sau nelămuriri în legătură cu diverse instituţii” îşi aminteşte Monica Suciu. Pentru că prea puţini oameni veneau cu solicitări, însă, tânăra a realizat în scurt timp că are nevoie de mai multe provocări. “Mi-aduc aminte că m-am dus la şefi şi le-am spus: dacă nu-mi daţi ceva de făcut, înnebunesc de plictiseală”, mărturiseşte ea. Atitudinea pozitivă şi dorinţa de a se afirma aveau să o propulseze peste ani în poziţia de lider. “Prima provocare pe care mi-au dat-o pe lângă îndatoririle obişnuite a fost să mă implic într-un proiect de dezvoltare a ONG-urilor. Era un proiect de instruire a angajaţilor prin care aceştia învăţau cum să aducă serviciile fundaţiei la standarde de calitate ridicate”, îşi aminteşte ea. Aşa a avut ocazia pentru prima dată de a contribui cu partea tehnică la o publicaţie de profil “Ghidul de acreditare al serviciilor sociale”.

De la consiliere la coordonare Pentru că Fundaţia Ruhama oferă în parteneriat cu ANOFM şi servicii de ocupare sau de formare profesională, Monica Suciu a ajuns coordonator al departamentului. “La ora actuală, oferim pe lângă cursuri de formare profesională şi servicii de mediere între cei care-şi caută de lucru şi angajatori”, explică ea. Iniţial, tânăra a avut menirea de a organiza cursurile de reformare şi de a organiza agenda de lucru a celor peste

800.000

Monica Suciu a devenit un manager de succes în domeniul ONG 35 de formatori. În calitate de coordonator a avut ocazia de a se confrunta cu două situaţii diferite pe piaţa muncii, determinate de contextul economic schimbător. “În perioada de boom economic, oamenii veneau la noi pentru că-şi doreau să schimbe un job cu altul. Toţi vroiau să le găsim un job mai bun. Când a venit criza, au început să apeleze la noi oameni disperaţi, care ar ﬁ dat orice pentru un loc de muncă”, spune ea. Cea mai mare provocare a venit în anul 2008, când Monica Suciu a primit misiunea de a ridica de la zero Centrul Cariere din cadrul Ruhama. De la renovarea şi amenajarea imobilului în care avea să se se stabilească sediul, la crearea şi instruirea unei echipe de tineri, Monica Suciu a fost motorul de pornire al centrului. “A fost cea mai mare provocare din cariera mea. Am fost de toate, de la diriginte de şantier, la formator. Când am reuşit să terminăm sediul şi să formăm echipa mai aveam la dispoziţie exact cinci luni pentru a implementa proiectul şi pentru a atinge indicatorii ceruţi. A fost foarte greu, dar am reuşit”, rememorează managerul.

Dialog pentru drepturi de euro este bugetul fundaţiei Ruhama

Chiar dacă cel mai mult a fost implicată în proiectele care ţin de integrarea oamenilor pe piaţa muncii,

“Noi avem buget aprobat de 800.000 de euro spre exemplu. Dar dacă banii nu vin la timp atunci trebuie să identiﬁci surse de ﬁnanţare” Monica Suciu

Monica Suciu nu s-a ferit, atunci când a fost cazul, să se ocupe şi de problemele comunităţilor de romi din Bihor. S-a lovit de prejudecată din partea minorităţii şi a majorităţii deopotrivă, a întâmpinat rezistenţă din partea autorităţilor dar, la fel ca şi coechipierii ei din fundaţie, nu s-a dat bătută. “Abecedarul comunicării l-am învăţat în cadrul unui proiect de advocacy care mi-a fost de mare ajutor. Practic, am aﬂat cum trebuie să dialoghezi cu autorităţile locale pentru a obţine drepturile de care aceşti oameni au atâta nevoie”, susţine tânăra. “Cum încercăm noi să integrăm comunităţile de romi este oferindu-le şansa la educaţie. Întâmpini rezistenţă şi din partea lor când încerci să faci ceva. După ani de muncă în domeniu am ajuns la concluzia că trebuie

LIDERI

în slujba celor defavorizaţi să lucrezi cu generaţia tânără. Adulţii sunt mai greu de schimbat, însă copiii, prin educaţie, pot fi integraţi”, crede Monica Suciu. “Ca să înţelegi comunităţile de romi, trebuie să ai curajul sau curiozitatea de a merge să vezi cum trăiesc. Eu am înţeles altfel lucrurile când am ajuns prima dată într-o comunitate de romi”, susţine managerul. “În primul rând, comunităţile de romi se află la cel puţin doi kilometri distanţă de comunele în care trăiesc românii. Ei se aşează undeva izolaţi, în zone în care de fapt nu există drumuri, nu există curent, nu există apă caldă sau apă rece. Și acum vine întrebarea. Câţi oameni ar străbate zilnic pe jos kilometri pentru a-şi căra găleţi cu apă în care să se spele? Și pentru cât timp ar avea determinarea asta?”, se întreabă Monica Suciu. “Copiii romi merg la şcoală de cele mai multe ori doar pentru primele patru clase, apoi renunţă. Sunt copii marginalizaţi, de care râd colegii. Câţi dintre cei carei judecă pe aceşti copii ştiu că ei merg acasă să înveţe la lumânare, pentru că nu au curent electric? Câţi ştiu că acolo unde sunt mai mulţi fraţi, ajung la şcoală prin rotaţie. Motivul este că nu au decât o singură pereche de pantofi cu care se încalţă, pe rând, când merg la ore”, explică orădeanca. Cu toate astea, prin intermediul Ruhama, românii văd partea frumoasă a poveştii. “Noi încercăm să-i integrăm şi dând exemple prin poveştile lor de succes. Pentru noi, este o reuşită când un copil se decide să urmeze şi clasa a V-a. Este o mândrie faptul că putem da exemple de romi care au ajuns olimpici. Este o mândrie că numărul de romi care merg la liceu şi la facultate este în creştere”, spune Monica Suciu. “Important este să nu ne oprim doar la programe educaţionale. Dacă nu le oferim şi cadrul de dezvoltare şi de integrare, nu am făcut nimic”, susţine aceasta.

Răsplata Când întreabă oricine un om care de două luni a obţinut postul de director executiv care a fost cel mai frumos moment din cariera lui, este de aşteptat, evident, un răspuns tip: avansarea. Monica Suciu e plină de surprize însă. Îţi vorbeşte tot despre alţii. “Indiferent ce poziţie ai în fundaţie, cu oamenii care vin să ceară ajutor interacţionezi fără să vrei. Pe rând îi consiliem, pe rând căutăm soluţii pentru ei”,

“În perioada de boom economic, oamenii veneau la noi pentru că-și doreau să schimbe un job cu altul. Toți vroiau să le găsim un job mai bun. Când a venit criza, au început să apeleze la noi oameni disperați, care ar fi dat orice pentru un loc de muncă” povesteşte Monica Suciu despre şomerii care trec pragul Ruhama. “De când a venit criza, oamenii care ne trec pragul sunt debusolaţi. Multora trebuie să le schimbi percepţia, să le explici că orice variantă poate fi în regulă până se găseşte ceva mai bun”, crede Monica Suciu. Alţii, aşa cum povesteşte ea, se tem să se mai angajeze în domeniul în care sunt calificaţi, pentru că nu li se mai pare un domeniu sigur. “După ce se angajează vin la noi cu copia după cartea de muncă şi ne arată astfel că nu a fost efort în zadar”, spune ea. O poveste, însă, a marcat-o profund. “Venea la noi într-o perioadă un tânăr care ieşise de curând din centrul de plasament şi locuia la azilul de noapte. Colegii mei au reuşit să-i găsească diverse joburi”, îşi aminteşte managerul. “Indiferent de munca pe care trebuia să o facă, tânărul tot nemulţumit era. Venea şi ne spunea că lui nu-i place să grădinărească, spre exemplu, şi ne punea să-i căutăm altceva”, povesteşte orădeanca. “La un moment dat m-am enervat şi l-am poftit la o discuţie. I-am explicat că pierdem timp şi resurse cu el. Iam ţinut un discurs moralizator destul de dur şi, la final, i-am dat de înţeles că nu ne putem ocupa de un om care refuză practic să fie ajutat”, spune ea. Tânărul a plecat din Ruhama şi nu s-a mai întors. “Un an mai târziu am văzut că intră din nou pe uşă. A venit la direct la mine. Ținea în mână un contract de muncă cu vechime deja de şase luni. Era angajat la o firmă care produce componente electronice şi se mutase de la azil, în chirie. Mi-a spus că discursul meu de atunci, i-a schimbat viaţa. Asta a fost cel mai frumos moment din cariera mea” a declarat Monica Suciu.

Andreea COSTEA

Director cu normă întreagă Timp de şapte ani, Monica Suciu a fost mâna dreaptă a directorului Ruhama. S-a implicat în toate proiectele posibile, a ştiut tot ce se întâmplă, pas cu pas. “Nu am avut nici o presimţire că voi ajunge director acum. Dar am ştiut cumva că trebuie să fiu pregătită pentru asta. Nu pot spune că a fost nici o mare surpriză sau că nu mi-am dorit niciodată poziţia asta. A venit când a fost momentul”, crede ea. “Pot afirma că viaţa mea era mai uşoară înainte. Până acum nu am înţeles ce înseamnă să depindă vieţile unor oameni de deciziile tale. Nu am ştiut cum e să ai responsabilitatea a 40 de angajaţi”, declară managerul. Pe lângă proiectele uzuale ale Ruhama, Monica Suciu trebuie să se descurce acum cu gestionarea unor fonduri care de multe ori sunt numai pe hârtie. “Noi avem buget aprobat de 800.000 de euro spre exemplu. Dar dacă banii nu vin la timp atunci trebuie să identifici surse de finanţare”, explică Monica Suciu. Pe lângă delegaţii, weekenduri lucrate şi ore peste program, managerul reuşeşte să se ocupe şi de familie. “Nu am copii încă, am considerat că nu a venit momentul. Toate se fac la timpul lor. Nu simt că fac sacrificii ci investiţii în mine”, spune directoarea. “Dacă a fi de succes înseamnă să fii împăcat cu viaţa ta, înseamnă că sunt o femeie de succes. Cred că pentru a face performanţă trebuie să ai modestie şi să nu-ţi stabileşti ca ţel funcţia şi banii”, dezvăluie ea. “Visul oricărui ONG este să se dizolve. Pentru că asta ar însemna că ţi-ai terminat treaba şi nu mai există oameni cu nevoi. Al nostru este să plecăm din comunităţile în care am reuşit să schimbăm viaţa în bine. Asta înseamnă că vom avea timp şi resurse pentru a salva noi comunităţi...” a încheiat Monica Suciu.

SĂNĂTATE

Dana Vasilescu, sufletul şcolii speciale din Baciu Dana Vasilescu este unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai apreciaţi medici din Cluj. De fapt, faima sa s-a răspândit în toată Transilvania, iar pacienţii săi vin din toată regiunea pentru a fi consultaţi şi trataţi de cadrul universitar care lucrează la Spitalul de Recuperare din Cluj. Ba chiar există pacienţi care îşi aduc copiii născuţi în străinătate pentru a fi diagnosticaţi, evaluaţi ori trataţi de Dana Vasilescu. Însă, dincolo de celebritatea sa datorată meritelor medicale, există şi o altă faţă a Danei Vasilescu. Este vorba de un sentiment de solidaritate cu cei în nevoie, născut dintr-o credinţă religioasă profundă. În calitate de medic greco-catolic, Dana Vasilescu a tratat cu toată seriozitatea doctrina socială a Bisericii, astfel că a decis să se implice în crearea unei fundaţii şi a unei şcoli destinate copiilor cu dizabilităţi. Aşa a apărut Fundaţia de Caritate Transilvania pentru Ajutorarea şi Îngrijirea Persoanelor cu Handicap Fizic şi Neuromotor. ”Fundaţia a luat fiinţă în anul 1992 şi şi-a propus să îmbunătăţească modul de instruire a persoanelor cu handicap fizic şi neuromotor”, îşi aminteşte conf.univ.dr. Dana Vasilescu. Iar primul lucru pe care a decis să îl facă a fost o şcoală. Ideea i-a venit după ce, în calitate de medic ortoped pediatru, a vizitat de mai multe ori căminul-şcoală din comuna Jucu. Acolo, copiii suferinzi erau, practic, izolaţi şi îngrijiţi într-un mod care lăsa de dorit. Aşa că Dana Vasilescu a decis să se implice pentru a schimba în bine soarta acestor copii. Primul lucru la care s-a gândit a fost crearea unei

”La început, nimeni nu credea în succesul acestui proiect, însă acest lucru nu ne-a descurajat” Dana Vasilescu

100.000 de dolari a fost investiţia iniţială în şcoala din Baciu 47 de copii învaţă în şcoală fondată de Dana Vasilescu şcoli, organizată după model occidental, în care copiii să poată învăţa, dar în care ei să poată ﬁ îngrijiţi şi trataţi aşa cum se cuvine.

Şcoala din Baciu ”La început, nimeni nu credea în succesul acestui proiect, însă acest lucru nu ne-a descurajat”, spune Dana Vasilescu. Medicul ortoped a reuşit, în anul 1997, să obţină o clădire dezafectată în comuna Baciu, chiar lângă Cluj-Napoca. Este vorba de fosta şcoală a comunei, care nu mai era folosită de Inspectoratul Şcolar Judeţean, pentru că în comună fusese construit un nou local pentru şcoală. Şcoala obţinută de fundaţia condusă de Dana Vasilescu se afla într-o stare proastă. Nu avea decât parter, era complet lipsită de apă, iar lipsa investiţiilor era vizibilă în starea de degradare a clădirii. Medicul Dana Vasilescu spune că a început să lucreze la proiectul renovării şcolii, inspirată de o călugăriţă catolică din Statele Unite ale Americii, sora Nita, care a amenajat un orfelinat pe strada Vulcan din Cluj. Aşa că a început să caute finanţare pentru proiect, iar primii 100.000 de dolari i-a obţinut din Statele Unite ale Americii. Dana Vasilescu avea relaţii de prietenie şi cu o serie de medici din Germania, care s-au oferit să îi dea o mână de ajutor. Lucrările au început în anul 1995 şi s-au terminat în anul 1997. La finalul lor, şcoala din Baciu era una dintre cele mai moderne din Transilvania. În locul vechii şcoli părăsite, a apărut un edificiu cu încălzire prin podea, duşuri, toalete moderne, sală de meloterapie ori sală de kinetoterapie. La etaj, au fost amenajate spaţii pentru administraţie, în timp ce parterul a rămas în întregime la dispoziţia copiilor cu dizabilităţi. În procesul de reabilitare, un sprijin important a fost oferit de comunitatea creştină evanghelică din oraşul german Kemnitz. Pentru că instalaţia de încălzire a şcolii din Baciu era o premieră pentru acele timpuri, un specialist german a venit de opt ori în comuna clujeană pentru a verifica dacă sistemul funcţionează bine. Astfel, după eforturi susţinute, în septembrie 1997, şcoala din Baciu dedicată copiilor cu nevoi speciale şi-a deschis porţile. În

Planuri de viitor În fiecare an, în perioada 25 – 26 septembrie, are loc aniversarea şcolii. Nu lipsesc comunicări ştiinţifice, la care participă cadre didactice de la toate şcolile din Cluj, dar şi diferite concursuri pentru copii. Totul se încheie cu o petrecere, de la care nu lipseşte niciodată un tort. Iar copiii de la Şcoala Specială Transilvania sunt nişte copii fericiţi, în ciuda deficienţelor lor. Conferenţiarul universitar Dana Vasilescu are planuri serioase de viitor. Ea ar dori să se implice mai mult în dezvoltarea şcolii, dar şi în înfiinţarea unui azil de bătrâni, în care oamenii să nu se simtă ”ca la azil”, ci într-o comunitate primitoare. Nu în ultimul rând, Dana Vasilescu vrea să îi ajute pe copii să se integreze cât mai bine în societate, inclusiv prin acţiuni simple, cum ar fi să iasă la un suc ori în Grădina Botanică. acea perioadă, conducerea Inspectoratului Școlar Judeţean nu credea că acest proiect va funcţiona pe termen lung. Aşa că, în paralel cu carierea din învăţământul superior şi cu munca în cadrul Spitalului de Recuperare, Dana Vasilescu şi-a asumat conducerea şcolii din Baciu. La început, erau doar cinci copii, însă acum sunt 47. Iar gradul de încredere în acest proiect, care a devenit un model de bune practici pentru întreaga Românie, a crescut proporţional cu numărul de copii. În cele din urmă, Dana Vasilescu a oferit acest proiect Inspectoratului Școlar Judeţean din Cluj, însă cu câteva condiţii, printre care păstrarea specificului şi a dotărilor şcolii. Pentru că şcoala din Baciu a continuat să se dezvolte, Dana Vasilescu a reuşit să obţină sprijin pentru aducerea de microbuze, pentru organizarea de excursii, pentru cumpărarea de calculatoare ori pentru hipoterapie, adică terapie prin călărie, în zona Sfântul Ion. Mai mult, toţi copiii cu nevoi speciale fac înot, de două ori pe săptămână, la Spitalul de Recuperare. Cel care i-a învăţat să înoate este un instructor olandez. Iar lucrurile s-au îmbunătăţit constant şi ca urmare a unor schimburi de experienţă cu şcoli din Occident. Pe lângă clădirea veche, acum, Școala Specială Transilvania mai are un corp nou de clădire, cu o sală de mese, o sală de conferinţe ori o sală pentru testarea psihologică a copiilor.

Claudiu PĂDUREAN

LIDERI

Ionela Ciotlăuş, secretul unei femei de succes Director economic la spitalul Nova Vita din Târgu-Mureş, Ionela Ciotlăuş este în acelaşi timp preşedintele filialei locale a unui partid important, consilier judeţean şi mamă. Ipostaze deloc uşoare, care presupun multă muncă şi sacrificii pe plan prefesional. pe standarde europene, am pus pe harta serviciilor medicale din România un spital de mare avengură, sunt mândră de faptul că am reuşit să administrez un astfel de proiect bazat pe scopul final al acestuia, acela de a pune în slujba pacienţilor tot ceea ce este mai bun în menţinerea sănătăţii. Acest loc, căutat de atâta vreme de către medici şi pacienţi, există acum şi se numeşte Nova Vita.

Reporter: Sunteţi mamă, director economic, preşedinte de partid, consilier judeţean şi preşedinte de comisie buget. Care a fost cheia succesului pentru dumneavoastră? Ionela Ciotlăuş: Sincer, nu ştiu exact. Foarte multă muncă şi mai multă pasiune, dăruire şi implicare, responsabilitate, aplicate în fiecare proiect familial, profesional, politic sau de administraţie de care a trebuit să mă ocup. Am clădit în timp, nu am trecut peste etape, ceea ce duce la o bază solidă, pe care poţi construi apoi orice. Nu sunt funcţii care ţi se oferă, acelea sunt cazuri excepţionale şi nemotivate profesional. Această funcţie de conducere implică multă muncă şi responsabilitate. Ca în orice carieră, succesul nu poate rezulta decât în urma unui efort susţinut şi constant. Nu am simţit niciodată cariera şi funcţia ca pe o valoare supremă, ci mai degrabă un mijloc, pe tabla mea de valori. Cheia succesului este să nu încerci să pari ceea ce nu eşti sau să încerci să dezvolţi ceea ce n-a fost să fie, ci să te axezi pe dezvoltarea şi punerea în valoare a competenţelor proprii. Rep.: Cum aţi reusit să le îmbinaţi pe toate? I.C.: Cine spune că face totul perfect minte, asta este părerea mea. Nu ai cum să fii lângă copilul tău şi să faci şi carieră în acelaşi timp. Una trebuie să primeze la un moment dat. Ziua are doar 24 de ore, care trebuie împărţite într-un fel sau altul. Totul este să ştii cum să dozezi timpul dedicat profesiei şi familiei. Şi, mai ales, să te împaci cu decizia luată. Ca în orice profesie unde vrei să faci performanţă, e nevoie de sacrificii pe plan personal, timp mai puţin petrecut cu cei dragi, timp mai puţin pentru hobby-uri. Rep.: Care a fost cea mai mare realizare a dumneavoastră? I.C.: Tot ceea ce am făcut a fost, la momentul respectiv, cea mai mare realizare. Toate au fost proiecte dragi, de suflet. Muncite până la epuizare. Nu pot să ierarhizez. Am investit însă mereu în mine, am învăţat mereu, învăţ ceva în fiecare zi. Asta cred că este, de fapt, realizarea. Rep.: Cum decurge o zi obişnuită din viaţa dumneavoastră? I.C.: În România, femeile de carieră se împart în două categorii: cele care fac carieră într-un an şi cele care fac carieră în 15 - 20 ani. Cred că doar cele din urmă sunt adevăratele femei de carieră. Pentru mine ziua începe la ora şase dimineaţa, îmi place să ajung foarte devreme la birou, deoarece consider că e cea mai productivă perioadă a zilei. Ştiu exact la ce oră încep munca la birou, dar nu pot spune

www.transilvaniabusiness.ro

Rep.: Aveţi reguli pe care nu le încălcaţi niciodată? I.C.: E foarte important în viaţă să nu uiţi de unde ai plecat şi cine te-a ajutat să ajungi acolo unde eşti şi să te gândeşti întotdeauna că locul pe care l-ai obţinut de drept nu este al tău pentru totdeauna. Trebuie să lupţi în permanenţă pentru el, altfel rişti să te plafonezi şi uiţi că viaţa este o continuă provocare din care trebuie să ieşi învingător. Vis-à-vis de cele spuse mai sus, vreau să mulţumesc familiei mele pentru tot ce a făcut pentru mine şi pentru tot ce va mai face şi mai departe, celor care au avut încredere în mine din punct de vedere profesional, şi, nu în ultimul rând, celor care mi-au dovedit că sunt prieteni adevăraţi.

Cheia succesului este să nu încerci să pari ceea ce nu eşti, este de părere Ionela Ciotlăuş niciodată exact când plec. Ceea ce pot spune este că întotdeauna am acordat activităţii profesionale mult mai mult decât cele opt ore uzuale de lucru. Chiar dacă uneori mi se pare că este rutină, mare parte din sarcinile care îmi revin sunt destul de plăcute. Iar pentru cele pe care nu le consider plăcute, mă consolez cu gândul că mama a avut dreptate când a spus că “în viaţă nu poţi să faci numai ce-ţi place”. Orele petrecute la birou se scurg de obicei fără să le simt şi mă surprind uitându-mă la ceas pe la ora 18.00. Atunci se încheie, teoretic, programul meu, dar am învăţat să nu fac o regulă din asta. Rep.: În ce constă activitatea dumneavoastră de la Nova Vita? I.C.: Funcţia de director economic la unul din cele mai mari spitale private din Transilvania este un proiect în care m-am implicat total. Am pus bazele construcţiei şi implementării circuitelor funcţionale ale unui spital

Rep.: De multe ori, politica poate fi un teren minat, în care nu mulţi se încumetă să intre. Ce v-a determinat să faceţi pasul spre politică? I.C.: Pe vremea când am intrat în politică, nu m-a mânat în luptă o miză, în sensul clasic, ci profesia de economist. Mai apoi, dorinţa de a schimba ceva în viata socială pe care o desfăşor. Dorinţa de a mă implica în viaţa cetăţii, de a construi pentru copiii mei un viitor mai bun şi în afara căminului lor. Am regăsit aici oameni, principii şi valori în care cred. Consider că nu putem crea o viaţă mai bună copiilor noştri fără să facem ceva şi pentru întreaga societate. Dacă noi, oamenii de rând, ne-am implica mai activ şi mai responsabil în viaţa publică, ajutându-ne aproapele, eliminând violenţa din jurul nostru, ajutând un pensionar sau un copil în orice fel posibil, am putea făuri o societate aşa cum ne dorim şi implicit, cred că viaţa de familie ar avea numai de câştigat, deoarece toţi cei apropiaţi ar avea de câştigat. Rep.: Aveţi doi copii. E grea “meseria” de mamă? I.C.: Am doi copii minunaţi, un băiat de 17 ani şi o fetiţă de 12 ani. Sunt foarte mândră de ei. A fi mamă nu e o meserie. A fi mamă înseamnă a da un sens superior unei vieţi de femeie.Toate mamele trebuie apărate şi respectate. Toţi copiii trebuie protejaţi şi sprijiniţi. Aceste gânduri încerc să le transfer cumva şi în profesiunea mea şi în viaţa publică. Vreau să cred că tot ceea ce fac e dedicat copiilor şi viitorului acestora.

A consemnat Alex TOTH

AFACERE

Adina Rada, un manager perfecţionist Director general şi acţionar al CG&GC HiTech Solutions, Adina Rada este cel mai bun exemplu al managerului care ştie să se reinventeze. După o carieră de succes în cadrul companiei CG&GC Intelligent Technology SA Adina s-a trezit, în plină criză, că a angajatorul închide agenţiile locale şi pierde tot. Cu un curaj nebănuit a luat-o de la capăt şi a construit o firmă nouă, din temelii. Un an de succes CG&GC HiTech Solutions deţine un portofoliu complet de soluţii integrate IT&C – hardware şi software – şi o gamă largă de servicii dedicate clienţilor: consiliere profesională în vederea achiziţionării echipamentelor, perifericelor şi software-ului, analiza costului total de exploatare, service autorizat şi mentenanţă, consultanţă financiară, analiză de business, soluţii de securitate şi comunicaţii. Dacă anul 2010 a fost anul supravieţurii, anul 2011 a adus firmei orădene confirmarea performanţelor. CG&GC HiTech Solutions a obţinut certificări şi parteneriate importante în ţară şi în străinătate Consultanţii CG&GC HiTech Solutions au propus şi realizat soluţii de virtualizare în companii cu sedii multiple, dar şi soluţii de storage şi networking. În 2011, compania a obţinut certificarea HP Preferred Partner, care permite consultanţilor CG&GC HiTech Solutions să propună şi să implementeze soluţiile şi tehnologiile companiei Hewlett Packard tuturor partenerilor locali. Pentru a oferi consultanţă şi pentru a implementa soluţiile Microsoft în mediul educaţional, CG&GC HiTech Solutions a obţinut certificarea Microsoft Authorized Education Reseller pentru Academic Volume Licensing (licenţe pentru utilizatori multipli într-o organizaţie). În acest sens, reprezentanţii companiei sunt pregătiţi să vă ofere atât consultanţă, cât şi suport în implementarea soluţiilor Microsoft. Printre certificările obţinute de consultanţii CG&GC HiTech Solutions mai sunt şi APC Select Partner, Cisco Preferred Partner, IBM Certified Specialist - High Volume Storage Fundamentals V2, IBM Certified Specialist – System X Technical Principles V10, IBM Certified Specialist – System X Sales V6. La ora actuală, printre partenerii companiei se numără: HP, Microsoft, Lenovo, IBM, VMWare, Dell, Fujitsu, NetApp, Konica Minolta, Cisco, APC, Polycom, Kaspersky, Bitdefender, Allied Telesyn, Epson, sau Panasonic.

Interviul cu Adina Rada este, fără îndoială, o lecţie de management. O lecţie despre coordonarea propriei vieţi, a resurselor, a talentului şi afacerii, o lecţie despre cum să urci şi cum să te menţii în topul celor mai buni. “Sunt exemplul copilului de la ţară, orfan de tată”, aşa îşi începe Adina Rada povestea. Nu uită de unde a plecat şi nici nu se ruşinează. Important este că a ştiu dintotdeauna ce vrea. “La vârsta de 12 ani ştiam deja că vreau să devin... şef”, spune tânăra. Adina Rada crede că fiecare om cu care intri în contact de-a lungul vieţii tale lasă o amprentă de necontestat. Tot secretul este să fii deschis şi să primeşti ce ţi se oferă, afirmă femeia de afaceri. “Trebuie să fii recunoscător oamenilor care-ţi întind o mână. Sunt persoane care nu au nicio obligaţie faţă de tine dar îţi dedică din timpul lor. Primul astfel de om care m-a marcat a fost directoarea şcolii”, îşi aminteşte Adina Rada. “M-a pregătit din clasa a VI-a până în clasa a VIII-a şi nu mi-a oferit doar informaţii, m-a ajutat să mă formez”, rememorează tânăra. A absolvit Facultatea de Știinţe Economice. Îşi aminteşte că, în anul III, din lipsă de bani, s-a angajat merchendaiser. A fost primul ei job. “Când am terminat facultatea m-am întors acasă. Mă gândeam că n-am nici bani să merg la Oradea să îmi caut de lucru. Dar când îţi doreşti cu adevărat, lucrurile chiar se întâmplă. Mi-a înapoiat tocmai atunci Fiscul diferenţa de pe impozitul pe care-l plătisem pe venituri. În 13 noiembrie am venit la Oradea. Am susţinut în ziua aia patru interviuri. În 14 noiembrie, eram angajată” povesteşte Adina Rada.

Din casier, director regional Când a venit vorba de job, tânăra nu a stat pe gânduri şi nici nu a făcut mofturi. S-a angajat casieră. Adina Rada ştia însă că dacă demonstrezi ce poţi, şansa e de partea ta. “După primele şase luni, am fost promovată şef de magazin. Am lucrat în poziţia asta până în martie 2005”, spune ea. “Apoi, mi-am dorit mai mult. Vroiam să cresc, să mă dezvolt, să intru în vânzarea directă”, povesteşte orădeanca. Soluţia găsită a fost angajarea la CG&GC Intelligent

Adina Rada a reuşit să reclădească o afacere de la zero Technology SA. “Am avut marea şansă de a lucra cu oameni care mau apreciat. Contează enorm”, crede Adina Rada. Timp de aproape cinci ani ea fost directorul agenţiei din Oradea şi a punctat succes după succes. “În 2006, am dat în folosinţă cea mai mare reţea de cabluri de structurare din Bihor, agenţia noastră ajungând astfel pe primul loc din ţară. Aveam 25 de ani”, povesteşte managerul. “Ca director, am avut parte de nişte ani senzaţionali. Ne perfecţionam de la o perioadă la alta. Am avut şi câte patru traininguri pe an”, îşi aminteşte orădeanca. În anul 2009, Adina Rada era deja director regional şi avea în subordine judeţele Bihor, Cluj şi Timiş. Era pe val, dar criza şi-a spus cuvântul. În iulie 2010, compania

AFACERE închidea agenţiile locale. ”A fost momentul în care am simţit că pierd tot”, spune ea.

Punct şi de la capăt Poate cea mai mare calitate a ei a fost curajul. În plină recesiune, fără nici un ban pus deoparte, Adina Rada a luat decizia de construi din temelii CG&GC HiTech Solutions. “Eram o mână de trei oameni. Nu aveam bani, dar aveam cunoştinţele necesare. Ne ştiau furnizorii, clienţii, ne-am gandit că e păcat să lăsăm totul să se piardă”, explică orădeanca. S-au apucat să urmeze cursuri de antreprenoriat şiau luat un consultant pentru afacere şi s-au pus pe treabă. Eşecul nu era o opţiune. “Mi-aduc aminte că în 30 decembrie 2010 au venit primele maşini de la leasing. Era primul contract aprobat al noii companii şi era garantat în nume personal. Din acel moment am început să respect fiecare om care oferă un salariu”, susţine directorul. Misiunea ei în firmă era să se ocupe de furnizori şi de marii producători. Devenise acţionar, director general şi avea pe umeri o responsabilitate uriaşă. “În primul an, singurul lucru pe care ţi-l doreşti este să supravieţuieşti. Dar era la mijloc munca mea de atâţia ani, sufletul meu, pasiunea mea. Aveam clienţi pe care nu vroiam să-i pierd, aveam un nume şi am mai avut ceva: credinţă oarbă”, explică orădeanca. “Fiecare furnizor din ţară care ne recunoştea, pentru mine era o surpriză plăcută. Trăisem cum impresia că nu am fost vizibili, dar oamenii observaseră de-a lungul timpului că la Oradea lucrurile se mişcă”, susţine Adina Rada.

soană soft. În relaţia cu angajaţii trebuie să foloseşti un mix, sunt momente când trebuie să fii dur, momente când trebuie să le fii aproape”, susţine tânăra. Pentru a fi sigură că firma ei oferă cele mai bune servicii, a cerut tot timpul dezvoltarea angajaţilor. “Iubesc performanţa. Încurajez angajaţii să meargă la cursuri şi să se perfecţioneze. Le explic că nu câştigă certificările pentru mine, ci pentru ei. Apoi, sunt adepta team-buildingului”, povesteşte directorul. “Am reuşit astfel să înving într-o industrie care aparţine bărbaţilor. La nivel local, clienţii noştri sunt cele mai mari companii, iar acum ne dezvoltăm pe Timişoara şi pe Cluj. Cred că o parte din reuşita mea se datorează faptului că eu nu sunt un om pe care să-l refuzi. Și mai e o treabă: ce zic, aia fac”, mai explică Adina Rada. Întrebată dacă regretă ceva din tot ce a făcut sau nu a făcut până în prezent, Adina Rada nu stă pe gânduri. “Regret că nu m-am întors la Dumnezeu mai devreme”, spune ea. Adina Rada e convinsă că există o forţă divină care te sprijină şi că nimic nu e întâmplător. Pentru că în viaţa ei au fost oameni care şi-au pus amprenta în momente cheie, Adina Rada mai crede că a venit timpul să dea înapoi din ceea ce a primit. Alături de alte femei, Adina Rada face parte din grupul de iniţiativă pentru crearea unei fundaţii din Oradea. “Vreau să ajut orfani, să ajut copii din zone defavorizate. Să ajuţi atunci când ai, este o obligaţie morală a noastră, a tuturor” a încheiat Adina Rada.

Andreea COSTEA

Evenimentul business IT al anului O altă realizare cu care Adina Rada se mândreşte este că alături de echipa sa a organizat BizTech 2011, cel mai mare eveniment business IT al anului, în Oradea. “Este evenimentul nostru de suﬂet şi a avut rezultate peste aşteptări”, spune directorul. BizTech a fost organizat în parteneriat cu HP România, Microsoft România şi RHS Company şi s-a adresat managerilor IT şi directorilor de companii care doreau informaţii despre soluţiile de storage, networking sau virtualizare oferite de HP şi Microsoft. Evenimentul a cuprins trei sesiuni: sesiunea de prezentare a soluţiilor HP şi Microsoft, sesiunea de prezentare demo a produselor şi sesiunea dedicată managerilor de top şi antreprenorilor. În premieră în România a fost prezentată soluţia HP MultiSeat. Lansată pe piaţa americană în 2009 pentru a veni în sprijinul mediului educaţional, soluţia MultiSeat reprezintă pe termen lung o investiţie menită a reduce cheltuielile cu energia electrică (cu până la 67%), administrarea echipamentelor IT şi chiar cu produsele software. Un alt avantaj este că în cazul unităţilor de învăţământ din localităţile mici şi în curs de dezvoltare, problemele legate de mentenanţa calculatoarelor pot fi rezolvate online. În ultima sesiune, dedicată antreprenorilor, personalităţile prezente la eveniment au aflat de la John Cuşa, Director Business Solutions la RHS Company, şi Silviu Hotăran care sunt soluţiile pentru a recunoaşte liderii şi a dezvolta o echipă în plină criză.

Strategie şi dezvoltare În dezvoltarea afacerii, Adina Rada a urmărit două lucuri: să aibă o echipă performantă şi să îşi ştie mulţumiţi clienţii. “Când intervievez un candidat, primul lucru la care mă uit este caracterul său. Contează cum e construit ca şi om, pentru că partea profesională se învaţă”, consideră managerul. “Două lucruri nu admit: minciuna şi furtul. Nu sunt o per-

“Iubesc performanţa. Încurajez angajaţii să meargă la cursuri şi să se perfecţioneze. Le explic că nu câştigă certiﬁcările pentru mine, ci pentru ei. Apoi, sunt adepta team-buildingului” – Adina Rada

www.transilvaniabusiness.ro

TURISM

BinderBubi - Afaceri de poveste Denumit după numele moşierului sas care a trăit în zonă, un personaj devenit legendar pentru cinstea, mărinimia şi largheţea sa de sprit, hotelul BinderBubi se înscrie cu naturaleţe în formele din peisajul urban, respectănd frumuseţea arhitecturală a Mediaşului şi nobila sa istorie. Amplasat în vecinătatea pădurii, îi fereşte pe oaspeţi de zgomote sau poluare, oferind în schimb ciripitul vesel al păsărilor şi un cadru natural superb, cu aer curat.

Despre BinderBubi Hotel BinderBubi este operaţional din anul 2006, după o investiţie de aproximativ 7.5 milioane lei şi face parte din grupul Dafora Turism, care mai gestionează hotelul de 5 stele cu acelaşi nume din Sighişoara, dar şi Hotel Traube, Hanul Greweln şi Motel LG. Din acelaşi grup fac parte şi agenţia Dafora Travel, asociatia Happy Tour. Dafora Turism activează în domeniul turismului leisure & business încă din anul 2005. Hotelurile operate de Dafora Turism se adresează turiştilor individuali, oamenilor de afaceri, grupurilor şi organizatorilor de evenimente. Dafora Travel&Events este parte componentă a S.C. Dafora Turism S.A., şi oferă toată gama de produse turistice, opţiuni de transport, bilete de avion şi autocar, cazare, sejururi în ţară şi strainătate, circuite, transferuri, Business Travel, organizări de evenimente oferite la cele mai înalte standarde de calitate şi profesionalism. Mai multe informaţii la www.daforaturism.ro şi www.daforatravel.ro

De la camerele frumoase şi odihnitoare, la restaurantul cu preparate savuroase din ingrediente proaspăt culese din ferma proprie, de la piscina cu apă încălzită indiferent de sezon şi până la centrul de wellness, masajele de relaxare şi procedurile de înfrumuseţare, totul este conturat pentru ca tu şi echipa ta să aveţi o şedere de neuitat. Toate detaliile au fost completate cu gust, pasiune şi inspiraţie. Centrul Business al hotelului oferă 3 săli de conferinţe, modulabile în funcţie de numărul de invitaţi şi programul evenimentului. Acestea pot găzdui întruniri de până la 50 de participanţi, iar pentru grupuri mai mari, evenimentul de afaceri poate avea loc în unul dintre saloanelerestaurant, unde pot ﬁ instalate mese de lucru pentru peste 100 de participanţi. Pentru organizarea de seminarii, conferinţe, training-uri, lansări de produse şi alte tipuri de întâlniri de afaceri, hotelul pune la dispoziţie accesul la internet de mare video-proiector şi ecran de proiecţii, ﬂip chart-uri etc.

Un plus de savoare Desfăşurată pe o suprafaţă de 12 hectare şi situată la o distanţă de doar 1 km faţă de Hotelul BinderBubi , Ferma Trei Stejari este în acelaşi timp o destinaţie turistică de vacanţă, de week-end sau de afaceri, o sursă de hrana naturală, cu “gust românesc” pentru toţi oaspeţii BinderBubi. Ferma Trei Stejari oferă o incursiune prin arhitectură şi traditiţiile populare din diverse zone din România, prin intermediul “micului muzeu al satului” cum mai este denumită zona în care au fost construite gospodării complete din diferite regiuni ale ţării, care vă aşteaptă să le exploraţi. Vă puteţi bucura aici de prezenţa animalelor domestice sau puteţi organiza petreceri câmpeneşti atât pentru evenimente personale, cât şi pentru evenimente de afaceri. Iazul, grădinile şi viile sunt alte puncte de atracţie care îi încântă pe cei care vin să le descopere.

Ionuţ OPREA

Reporter: De ce un centru de afaceri în Mediaş? Mariana Lupu – manager BinderBubi: Hotelul este foarte potrivit pentru evenimente corporate din mai multe motive. Primul ar fi existenţa serviciilor integrate, de la parcare, spălătorie, săli de conferinţă şi până la activităţile de relaxare. Pe de altp parte, poziţionarea în centrul ţării faciliteză întâlnirea tuturor reprezentaţilor companiilor din ţară. În calitatea serviciilor oferite ne străduim să atingem impecabilul. Rep: Ce evenimente corporate importante s-au desfăşurat aici? M.L.: De la congrese internaţionale în diverse domenii (energie, industrie, HR) şi până la cursuri profesionale şi teambuilding-uri, ne bucurăm să fim partenerii unor companii de top din România şi nu numai. Rep: În afară de segmentul corporate, cum vă adresaţi celorlate categorii de turişti? M.L.: Pentru grupurile de leisure şi turişti individuali avem oferte de-a lungul întregului an, pregătim pachete speciale pe care le gândim până la ultimul detaliu. Începem anul cu Valentine’s Day, îl continuăm cu oferte de 1, 8 Martie, apoi cu Sfintele Sărbători de Paşte, 1 Mai, vacanţe de vară, toamnă, Crăciun, Revelion. Organizăm tabere pentru copii şi evenimente culturale.

TURISM Hello Hotels,

Prietenul modern şi accesibil

prezent s-a manifestat prin rezultatele obţinute de Poziţionat la doar cinci minute de mers pe jos faţă de Gara de Nord hotel, care s-au menţinut pe un trend ascendent, în şi două minute de staţiile de metrou sau RATB, într-o zonă ce permite ciuda efectelor negative ale crizei economice resimţite acces spre centre de shopping, Centrul Istoric, Universitate, sau Romexpo, pe piaţa hotelieră din România”, explică Roxana Păun, Brand & Marketing Manager al Continental Hotels. în intervale de circa 10 - 20 de minute, Hello Hotels este conceptul 100% Simplu şi prietenos românesc implementat cu succes de grupul Continental Hotels. Hotelul a fost menit să schimbe imaginea hotelurilor de 2 stele din România, iar atuurile sale includ bineînţeles tarifele şi dotările. Faţă de alte hoteluri de două stele se diferenţiază şi prin dotările moderne din camere, precum: LCD, aer condiţionat şi conexiune WIFI gratuită. Hotelul are camere pentru fumători şi camere pentru nefumători precum şi parcare păzită. La parter există o cafenea cochetă unde se găsesc pe lângă specialităţi de cafea şi ceai o gamă de salate şi sandwich-uri. Principiul pe care este operat acest hotel este: “ceea ce promitem este exact ceea ce oferim”.

Rezultate pozitive Hello Hotels este un concept creat special pentru

www.transilvaniabusiness.ro

clasa economy din România şi a apărut din necesitatea unui astfel de hotel pe piaţa de proﬁl. Clădirea are 7 etaje plus mezanin şi oferă 150 de camere de cazare. Cu o investiţie iniţială de 4.8 milioane euro, Hello Hotels a fost lansat pe piaţa hotelieră din Bucureşti în 2008. “Până atunci Compania Continental Hotels, din care face parte tânărul brand, deţinea numai hoteluri de 3 şi 4 stele, iar segmentul de 2 stele era, şi este şi acum, o oportunitate. Confortul este oferit nu numai de dotările complete din camere ci şi de atmosfera caldă şi prietenoasă, de echipa tânără şi deschisă. Amenajarea şi dotările camerelor au fost făcute pe criteriul minimalist, urmărindu-se folosirea camerei la capacitate maximă şi uşurinţa în întreţinere. Succesul acestui concept de la deschidere până în

Reprezentanţii hotelului au mai subliniat că beneﬁciul raţional este determinat de serviciile hoteliere de bază, de bună calitate, la un raport calitate – preţ corect, iar beneﬁciul emoţional este caracterizat de locul mereu accesibil pentru clienţi, în care aceştia găsesc cazare confortabilă, se simt între prieteni şi unde totul este simplu, fară pretenţii exagerate. “Conceptul a avut la bază standardele internaţionale ale hotelurilor economy din Europa. Totul aici este simplu, uşor de înţeles şi de folosit. Oferim clienţilor ceea ce promitem. Vă recomandăm acest hotel pentru vizitele dvs. în Bucureşti”, încheie Roxana Păun. Pentru oferte actualizate şi folosirea sistemului de rezervări on-line accesaţi www.hellohotels.ro.

Ionuţ OPREA

FRUMUSEŢE

Centrul Luna - Frumuseţe în zodia sănătăţii Filozofia medicală pe care Centrul de Frumuseţe Luna din Cluj-Napoca o aplică în tratarea pacienţilor este cea de a le echilibra toate trei corpurile: cel fizic, cel mental şi cel spiritual. Asta pentru că frumuseţea, în concepţia medicilor angajaţi aici, nu se limitează doar la cea fizică, ci este un cumul de factori obţinut prin echilibru şi bună-stare. Institutul de Estetică şi Sănătate Luna a fost deschis în 2003, printr-o investiţie de 50.000 de euro, realizată pe partea de produse, aparatură şi pregătire a angajaţilor. Centrul a avut o evoluţie firească, dirijată de necesităţile clienţilor fideli. Dacă la început au existat un cabinet de estetică facială şi corporală, o sală de fitness şi un cabinet de nutriţie, în timp, institutul s-a dezvoltat şi pe partea medicală. În cursul anului trecut au fost inaugurate cabinetele de endocrinologie, ecografie, un cabinet de nutriţie şi o sală de evenimente, concepută pentru cursuri şi work-shopuri. Astăzi, complexul îmbină armonios procesele de înfrumuseţare şi tratament care au la rădăcină tehnici medicale alternative.

O idee revoluționară Ideea a fost adusă din afara ţării de medicul Daria Dulfu Mihnea, încântată de modul în care acolo, procesul estetic se află sub observaţia specialiştilor în medicină. Directorul centrului de frumuseţe a urmat un master specializat pe IMM-uri pentru a-şi dezvolta calităţile manageriale, iar în prezent îşi actualizează în permanenţă cunoştinţele medicale şi de estetică în cadrul unor cursuri din ţară şi străinătate. Institutul a fost botezat “Luna” datorită aspectului feminin şi subtil al astrului care, deşi are o lumină discretă, influenţează o serie de procese din natură - fluxul şi refluxul, bioritmul, perioadele de creştere a plantelor.

Servicii de înaltă calitate Etapele pe care centrul le urmăreşte pentru realizarea unui ciclu complet de vindecare sunt monitorizarea, tratamentul şi evaluarea. Clientul beneficiază de servicii de cea mai înaltă calitate şi este îngrijit în exclusivitate cu produse şi aparate profesionale, de la împachetări corporale (pentru peeling, remodelare, reducerea celulitei şi a vergeturilor, hidratare şi relaxare), dermatocosmetică, până la terapii ce aparţin medicinii alternative şi preventive – Terapia Bowen, reflexoterapie, drenaj limfatic manual, masaj postural sau exerciţii de respiraţie. Centrul este dedicat atât adulţilor, cât şi celor mici. Aici, copiii predispuşi la obezitate beneficiază de atenţia specială a personalului.

“Sunt persoane care nu se mai privesc în oglindă, nu se mai conştientizează ﬁzic. Încerc să le aduc din nou în corpul lor” Daria Dulfu Mihnea

Centrul Luna se aﬂă peste drum de Spitalul de Boli Infecțioase

50.000 de euro a fost investiția inițială în Centrul Luna Fiecare pacient este tratat individual, după o reţetă scrisă de mână, în urma consultaţiei, şi adaptată stilului propriu de viaţă. “Viziunea mea despre nutriţie este că trebuie adaptat un anumit stil de viaţă fiecărei persoane, atât de complexă prin preferinţe, obiceiuri, emoţii, moştenire ereditară. Generalizarea unui anumit principiu, indicaţiile imperative de genul “E interzis să mănânci după ora 18” sunt chiar periculoase pentru echilibrul fizic şi emoţional, şi ineficiente pe termen lung”, precizează medicul Daria Dulfu Mihnea. În cadrul programelor urmărite aici, pacienţii nu primesc doar îndrumări şi tratamente, ci sunt învăţaţi să îşi cultive singuri un mod de viaţă care le devine propriu într-un mod natural, fără frustrări şi restricţii extreme, pe care să îl urmărească pentru a fi în formă fizică şi psihică. Dietoterapia sau terapia nutriţională a luat amploare în întreaga lume. “Tot mai multe persoane realizează importanţa nutriţiei, atât în ceea ce priveşte prevenirea apariţiei anumitor boli pentru care există o predispoziţie (hipercolesterolemii sau diabet zaharat), dar şi ca măsură complemetară tratamentelor care aparţin medicinii alopate. Programele nutriţionale pentru un pacient cu neoplasm, de exemplu, sau cu o boală renală gravă s-au dovedit a fi esenţiale”, completează Daria Dulfu Mihnea.

Trup şi suflet pentru trup şi suflet Personalul care lucrează sau colaborează cu institutul de estetică şi sănătate din Cluj-Napoca este unul calificat, cu atestare în domeniu. Unul dintre exemple

este Livia Mircea, membră a echipei Luna, care a absolvit Institutul de Estetică din Milano şi a obţinut o experienţă de șase ani în cadrul acestuia. Un specialist atestat în terapia Bowen completează echipa. Pentru a păstra standardele înalte care au fost stabilite de la bun început, aparatura din dotarea centrului este deseori înlocuită cu ultimele apariţii din domeniu. Cel mai nou dintre acestea este un aparat de analiză corporală care funcţionează pe principiul bio-impedant şi stabileşte contactul cu pacientul în opt puncte, mai performant decât cele anterioare care făceau acelaşi lucru în 4 sau 6 puncte. Acest aparat indică predispoziţia sau riscul de apariţie a anumitor boli metabolice sau cardiovasculare, realizează profesionist evaluarea tratamentelor corporale pe partea de dietă, indică gradul de deshidratare sau procentul de masă adipoasă. “În România, dacă există o şcoală de estetică, aceasta nu este una performantă. Foarte multe dintre persoanele care lucrează în domeniu sunt slab pregătite, din păcate”, este opinia medicului Daria Dulfu Mihnea. Aceasta îşi doreşte ca în viitorul apropiat, sala de evenimente a Institutului de Estetică şi Sănătate Luna să găzduiască cursuri şi workshop-uri în cadrul unui club al dietelor. “Sunt persoane care nu se mai privesc în oglindă, nu se mai conştientizează fizic. Încerc să le aduc din nou în corpul lor”, mărturiseşte directorul centrului. Scopul acestor întâlniri va fi, în principal, găsirea de soluţii la “nebunia” generată de lipsa timpului care atrage un stil de viaţă dăunător şi un abandon al trupului, misiune dificilă pe care Institutul de Estetică şi Sănătate Luna şi-a asumat-o de la bun început.

Oana CAPUSTINSCHI

ARTĂ

Despre femeie şi feminitate Dincolo de interese, dincolo de încercarea de a manipula publicul, moda, ca stil, îşi are un rost şi o frumuseţe aparte. Pentru că stilul, în cadrul modei, obiectivează, poate redescoperi sinele sau îl poate arunca în anonimat. Stilul salvează, reprezintă marca identităţii persoanei. În acest sens, putem spune că moda este sursă şi mijloc de întâlnire cu tine şi ceilalţi. Ea acreditează ideea că omul superior se realizează pe sine inclusiv prin veşmânt, îşi domină trupul prin spirit, are discernământ. O eleganţă a stilului înseamnă atitudine, o prezenţă dată de armonia interioară a valorilor autentice cu făptuirea, cu tot ce transmiţi în exterior prin vestimentaţie, coafură, gestică şi limbaj. Eleganţa nu se afişează cu ostentaţie. Ea există sau nu, ori e cultivată. În fapt este vorba de trăirea firescului, de o naturaleţe care presupune înţelepciune şi, nu în ultimul rând, respect faţă de tine şi semenul tău. O femeie atrăgătoare este aceea care a reuşit să îşi descopere propriul stil, propria eleganţă. Ea nu caută să imite, ea alege. Şi, pentru a alege, trebuie să se cunoască şi să îndrăznească să fie ea însăşi. Să rămână femeie. Fără să am înclinaţii vetuste, prin profesie trăiesc, uneori, nostalgia trecutului. Chiar dacă trecutul rămâne trecut, timpurile de altădată pot fi amintite şi comparate, regretate sau condamnate, scopul rămânând totdeauna acela de a educa. De ce o expoziţie şi un album sub genericul: DesFaceri ale timpului. Un secol de modă în imagini de epocă (1840-1947)? Pe de o parte, pentru că haina este un produs des făcut pentru a răspunde unor nevoi ale omului în general, ale femeii, în special, pe de alta, fiindcă argumentele mele în prezentarea unui secol de modă sunt imagini care vin din trecut, desfaceri ale unor colecţii. Expoziţia şi albumul, deopotrivă, oferă icoane ale modei de altădată, explicate prin conjuncturalul de atunci, încearcă să completeze unui puzzle al vremii insistând asupra unor lucruri peste care, în general, sa trecut şi se mai trece cu oarecare uşurinţă, deşi ele pigmentează factualul cunoscut pe baza unei cercetări mai seci, de arhivă. O cercetare de acest gen întregeşte nu doar datele din istoria modei ci şi pe cele

www.transilvaniabusiness.ro

care ţin de istoria factuală politică, economică, socială şi culturală, de antropologie şi psihologie. Imaginile sunt o mărturie a transformărilor pe care societatea le-a cunoscut în perioada 1840-1947 sub impactul Revoluţiei Industriale şi a marilor progrese ale ştiinţei, al confruntărilor militare şi al derapajelor de natură economică, modificări care se reflectă şi la nivelul modului de a gândi şi al felului în care femeia a reuşit să-şi depăşească angoasele schimbându-şi comportamentul şi, nu în ultimul rând, costumul, fără a renunţa la atuurile feminităţii. Am avut la dispoziţie materiale inedite din colecţiile muzeului albaiulian (litografii, fotografii, reviste) , deosebite reviste şi albume de modă din colecţii particulare şi o remarcabilă colecţie privată de carte poştală ilustrată cu imaginile starurilor din cinematografia europeană şi americană a perioadei interbelice. Întregul material ilustrativ mi-a oferit mai întâi plăcerea de a privi şi aceea a documentării, mai apoi, bucuria şi şansa de a înţelege fiecare epocă şi moda vestimentară specifică timpului, şi, în cele din urmă, nestăvilita dorinţă de a încerca să fac accesibile aceste minunate imagini care pot bucura inima oricărei femei. Pentru

toate acestea mulţumesc oamenilor care au stat aproape de mine şi, mai ales, colecţionarilor, care miau oferit cu mare nobleţe şi eleganţă piese din colecţiile lor, doamnele Valentina Achim, Daniela Ciugudean, Felicia Mircea şi domnul Cristian Florin Bota.

Muzeograf Ionela Simona Mircea Alba Iulia

AFACERE

TopMed, servicii medicale de top Intrat pe piaţa de proﬁl în urmă cu 16 ani, Centrul Medical TopMed din Târgu-Mureş a devenit în scurt timp unul din cei mai de încredere furnizori de servicii medicale din judeţul Mureş. Detalii despre reuşita business-ului ne-au fost oferite de dr. Adriana Gomotîrceanu, managerul general al Centrului Medical TopMed.

Rep.: Cum menţineţi calitatea serviciilor? A.G.: Suntem preocupaţi permanent să vedem cum lucrăm. De exemplu, ni se trimit seruri din străinătate, le lucrăm şi trimitem rezultatele care sunt comparate cu alte 1.200 de laboratoare din Europa şi valorile obţinute de cei mai mulţi sunt date ca valori de referinţă, faţă de care ni se comunică la ﬁecare parametru cum am lucrat şi atunci noi avem un control al activităţii noastre şi ca atare lucrăm foarte corect. Avem şi acreditare ISO pe toate specialităţile şi asta de mai mulţi ani.

Reporter: De ce v-aţi ales o carieră în domeniul medical? Dr. Adriana Gomotîrceanu: Întotdeauna mi-am dorit să devin medic, chiar din copilărie tatăl meu îmi spunea că o să fie un om sănătos dacă o să mă fac medic. Aşa am crescut, cu ideea că voi fi medic şi miam şi dorit acestă carieră. Mi-a plăcut biologia, chimia, fizica, materii care se cereau la admitere pe vremea aceea. Am intrat din prima la Medicină, am absolvit, parcurgând apoi am toate etapele profesionale. Rep.: Pe ce segment sunteţi specializată? A.G.: În prezent sunt medic primar de interne, am competenţă de ecografie din 1986 şi de curând miam luat doctoratul, fiind doctor în medicină. Din punct de vedere profesional consider că am reuşit să îmi ating toate ţelurile. Merg frecvent la toate congresele şi manifestările ştiinţifice care au legătură cu bolile interne, astfel încât să fiu la curent cu toate noutăţile din domeniu. Rep.: Cu ce impuls aţi pornit la drum cu TopMed? A.G.: La început, în 1996, am deschis cabinetul medical privat pentru consultaţii de medicină internă şi ecografie cu scopul de a face medicină de înaltă perfomanţă şi cu cunoştinţe noi, pentru a aduce un grad de satisfacţie maxim pacienţilor. Pe parcurs au venit colegi de alte specialităţi care au dorit să mi se alăture şi astfel am ajuns să avem un centru medical cu toate specialităţile, precum şi spital în care se internează pacienţi pentru diverse intervenţii. Rep.: Ce specialităţi aveţi? A.G.: Avem specialităţi chirurgicale, chirurgie generală, ortopedie, intervenţii pentru proteze de şold,

Rep.: Câte locuri de muncă asiguraţi? A.G.: Avem aproape 70 de norme întregi, plus colaboratorii, ceea ce înseamnă aproximativ 110 persoane. Rep.: V-aţi transformat, încet, încet, dintr-un medic în femeie de afaceri... A.G.: Aşa e, transformarea a fost una nativă. Nu am făcut şcoli din domeniul afacerilor, dar am depus eforturi pentru a mă pregăti temeinic din punct de vedere profesional.

Dr. Adriana Gomotîrceanu, managerul Centrului Medical TopMed proteze de genunchi, ORL, ginecologie şi urologie. Se fac intervenţii cu grad înalt de dificultate şi suntem singurul spital privat din Mureş cu secţii medicale. Avem posibilitatea de a interna cazuri de medicină internă, cardiologie, gasteroenterologie, alergologie, neuropsihiatrie, precum şi de a face investigaţii de înaltă performanţă de la ecografie, radiologie, mamografie şi tomografie computerizată. Totodată, avem un laborator performant şi toate serviciile conexe medicinii muncii, plus stomatologie, practic am dezvoltat în toate direcţiile acest business. Am plecat de la un cabinet de medicină internă şi ecografie şi pe parcurs am avut cereri pentru alte specialităţi şi neam dezvoltat prin cererea de servicii medicale de pe piaţa de profil.

Rep.: Ce calităţi sunt necesare pentru un business reuşit? A.G.: Foarte multă muncă. Am lucrat lungi perioade de timp cu două norme, şi în privat şi la stat. Din 2000 lucrez doar în privat, dar faptul de a face şi meserie şi management înseamnă în continuare o muncă dublă. Rep.: Care e politica de tarife pe care le practicaţi? A.G.: Tarifele nu sunt mari, tocmai în ideea ca serviciile noastre să poată ﬁ accesibile unor mase largi. Rep.: Ce proiecte de viitor aveţi? A.G.: Avem solicitări şi pe alte domenii din activitatea spitalicească unde deocamdată avem numai anumite domenii spre deosebire de policlinică. În prezent, capacitatea spitalului este de 24 de locuri de internare.

A consemnat Alex TOTH

OLD BUSINESS

Prefectul Legiunii Arieşului din oastea lui Avram Iancu a fost unul dintre apărătorii minerilor din timpul Revoluţiei de la 1848. Care e povestea adevărată a lui Simion Balint, cel considerat şi azi de istorici părintele spiritual al Roşiei Montane? Una dintre cele mai importante ﬁguri ale Revoluţiei de la 1848 din Transilvania a fost preotul greco-catolic din Roşia Montană, Simion Balint. Este vorba de un paroh foarte iubit de enoriaşii săi mineri, care l-au supranumit ”părintele Roşiei Montane”. Simion Balint a luat de nenumărate ori apărarea minerilor, care i-a sfătuit din punct de vedere spiritual şi pe care, în timpul Revoluţiei de la 1848-1849, i-a condus în luptă. Iar eroul din Roşia Montană a reuşit să organizeze o unitate de elită, bazată pe minerii din ”băile” de aur, care a reuşit să învingă armata regulată maghiară. Mai mult, Legiunea Arieşului, condusă de Simion Balint, a apărat zona minieră şi a asigurat, cu ajutorul aurului extras din măruntaiele Apusenilor, cumpărarea de arme, muniţii şi provizii pentru luptătorii din armata Apusenilor, inclusiv pentru legiunea organizată de Avram Iancu, ”Auraria Gemina”, a cărei conducere a fost preluată de fostul prefect al Câmpiei, preotul greco-catolic Nicolae Vlăduţiu, din Bogata de Mureş, după ce Avram Iancu devenise comandant suprem al tuturor legiunilor româneşti care continuau lupta de rezistenţă împotriva armatei maghiare. La ﬁnalul luptelor, pentru faptele sale de vitejie, ”părintele minerilor”, Simion Balint, a fost decorat atât de împăratul Austriei, cât şi de ţarul Rusiei. El s-a stins din viaţă în anul 1880, în vechea sa parohie din Roşia Montană - unde este şi înmormântat, în mijlocul enoriaşilor săi, care l-au iubit şi l-au respectat.

Portret de erou Simion Balint s-a născut în anul 1810, în satul Copăceni, de lângă Turda, din actualul judeţ Cluj. Alte surse menţionează că s-ar fi născut în satul Copand, comuna Noşiac, din actualul judeţ Alba. El provenea dintr-o veche familie de nobili maramureşeni, cu fiefuri în Vima Mică, din Țara Lăpuşului. Studiile primare şi le-a făcut în Cluj şi în Sibiu, iar apoi a urmat cursurile Seminarului Teologic din Blaj, unde i-a avut ca profesori pe renumiţii Timotei Cipariu şi Ioan Rusu. A absolvit seminarul în anul 1834 şi s-a căsătorit cu Caroline, fiica preotului Zaheu Golgoţiu din Roşia Montană. La început, Simion Balint a fost numit ca preot capelan în Roşia Montană, adică servea drept vicar al socrului său, iar la moartea acestuia a preluat parohia din inima Munţilor Apuseni. Chiar dacă era preotul românilor, Balint, un om de o vastă erudiţie, care vorbea şi limbile latină, maghiară şi germană, era apreciat de întreaga comunitate locală. Printre prietenii săi cei mai buni erau Avram Iancu şi Axente Sever. În anul 1848, el a început să fie persecutat, din cauza faptului că a luat apărarea minerilor din ”băile de aur” din Roşia Montană, după cum scrie Victor Cheresteşiu, în cartea sa, ”Marea Adunare Naţională de la Blaj din 1848”. Pentru curajul său, Simion Balint a fost arestat şi dus într-o casă din Abrud, apoi trimis

în temniţa Aiudului. De aici, el a fost eliberat, ca urmare a cererilor făcute la Blaj, de către Marea Adunare Naţională a românilor ardeleni, din septembrie. Întors în parohia sa din Roşia Montană, ”părintele minerilor” a fost primit cu ovaţii de către enoriaşii săi. Iar Comitetul Naţional Român, cu sediul în Sibiu, prin intermediul lui Simion Bărnuţiu, l-a numit prefect al Arieşului şi i-a dat sarcina de a organiza o legiune, care era bazată în principal pe mineri şi pe moţi. Numele legiunii era ”Auraria et Salinae” şi era formată mai ales din lucrătorii din minele de aur al Apusenilor şi din cei care lucrau în salinele din Transilvania. Sub comanda lui Simion Balint, explozibilul care era folosit pentru ”a puşca” în minele de aur din Roşia Montană a devenit muniţie pentru moţii care au fost nevoiţi să se apere mai ales cu ajutorul armelor confecţionate de ei şi cu nişte puşti depăşite din punct de vedere tehnic, oferite de armata imperială austriacă. În timpul luptelor din Munţi, Simion Balint a avut sub comanda sa o zonă deosebit de mare. Astfel, el comanda unităţile de moţi care acţionau de la Abrud şi Câmpeni până în zona Iara – Buru. Legiunea minerească ce era condusă de Simion Balint a dat dovadă de multă dârzenie şi de înalte calităţi ostăşeşti. La un moment dat, unul dintre comandanţii armatei regulate maghiare, Imre Hatvani, cel care l-a prins prin trădare în timpul negocierilor ”de paciﬁcare” pe un alt prefect al Munţilor Apuseni, Ioan

OLD BUSINESS Buteanu, pe care l-a şi ucis, a exclamat, exasperat de înfrângerile sale în faţa lui Simion Balint, ”dracul să se mai bată cu popii!”. După alţii, aceste cuvinte ar ﬁ fost rostite de maiorul Farkas Kemeny, care a fost înfrânt de Simion Balint în vara anului 1849.

Personaj de baladă Printre faptele de vitejie săvârşite de părintele Simion Balint s-a numărat recuperarea unei mari cantităţi de aur brut, la Zlatna, în noiembrie 1848. Aurul fusese jefuit de armata maghiară. După Revoluţie, Simion Bărnuţiu a rămas sufletul comunităţii locale din Roşia Montană. În acei ani, el a devenit de-a dreptul un personaj legendar. Enoriaşii săi i-au făcut şi versuri: ”Popa Balint ca paroh/ Peste Roşia ţine foc/ Ține foc, ţine bătaie/ Pe duşmani pe toţi îi taie”. Documentele arată că, în acea perioadă, Roşia Montană, care servise drept cartier general al legiunii comandate de părintele Simion Balint, a rămas centrul vieţii spirituale a minerilor români ardeleni. El a fost ridicat la rangul de protopop de Roşia Montană, în anul 1862, în condiţiile în care, din anul 1852, devenise şi asesor consistorial la Blaj, şi s-a implicat extrem de mult în ridicarea nivelului şcolilor confesionale greco-catolice, care îi pregăteau pe mineri, dar care furnizau o pregătire bună şi pentru cei care serveau drept cadre de conducere în exploatarea minelor de aur. Mai mult, Simion Balint, care conducea o parohie mai bogată decât altele şi care, datorită fluxurilor financiare asigurate de mineritul din Apuseni, avea la dispoziţie mai multe surse băneşti decât cele de care dispuneau alţi preoţi din Transilvania, a susţinut, inclusiv din punct de vedere financiar, activitatea ASTRA, principala asociaţie culturală a românilor ardeleni. Astfel, banii minerilor din Roşia Montană au ajutat la ridicarea nivelului cultural al românilor ardeleni, prin intermediul ASTRA. De asemenea, Simion Balint a rămas unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai mitropolitului greco-catolic al Blajului, Alexandru Șterca-Șuluţiu, care provenea, la rândul său, dintr-o veche familie nobiliară românească şi care fusese vicar foraneu al Șimleului Silvaniei înainte de a urca în

scaunul arhieresc al Blajului. Simion Balint s-a numărat şi printre fondatorii Partidului Naţional al Românilor din Transilvania, formaţiune care a avut un rol major în pregătirea Unirii Transilvaniei cu România din anul 1918, iar după Unire, în perioada interbelică, sub numele de PNȚ şi sub conducerea lui Iuliu Maniu, a devenit una dintre cele mai importante partide din Regatul României. Faptul că Simion Balint era apreciat de întreaga comunitate din Roşia Montană, nu doar de enoriaşii săi greco-catolici, este dovedit şi de faptul că, la moartea sa, în mai 1880, ceremonia funerară a fost oﬁciată în comun de preoţi greco-catolici şi ortodocşi.

”Părintele minerilor” Legenda lui Simion Balint mai dăinuie şi azi în Roşia Montană. Și asta pentru că el a fost un preot care sa implicat în organizarea întregii vieţi comunitare din localitatea din inima Munţilor Apuseni. El a alcătuit numeroase petiţii pentru minerii din Roşia, prin intermediul cărora cerea respectarea drepturilor

naţionale şi cetăţeneşti. De asemenea, Simion Balint a dat dovadă de curaj şi de pricepere în organizarea luptei de rezistenţă din Munţii Apuseni din anul 1848, în care minerii şi-au apărat preotul chiar cu preţul vieţii lor. De asemenea, după încheierea Revoluţiei, Simion Balint s-a îngrijit de familiile minerilor căzuţi în lupte, la fel cum, înainte de anul 1848, se îngrijea de familiile minerilor decedaţi înainte de vreme. O altă preocupare a fost ridicarea nivelului educaţional şi cultural al locuitorilor din Roşia Montană. Astfel, preotul din localitatea situată în inima Munţilor Apuseni a creat o comunitate unită şi solidară, în care oamenii au învăţat să se ajute între ei. De altfel, în acea vreme, comunitatea locală din Roşia Montană era considerată drept un model în Transilvania, datorită solidarităţii dintre localnici şi datorită dezvoltării unor instituţii, organizate ori reorganizate de Simion Balint, care puneau accent pe implicare socială, pe educaţie, pe cultură şi pe grija pentru protejarea muncitorilor din minele de aur. Iar acestea sunt motivele pentru care bătrânii mineri din Roşia Montană mai vorbesc încă de personalitatea uriaşă a celui care a fost ”popa Balint”. ”Să ﬁ fost miner în acele timpuri era o mare cinste. Oamenii erau cinstiţi, drepţi, muncitori, curajoşi, ordonaţi şi, nu în ultimul rând, cu credinţă în Dumnezeu”, spune unul dintre bătrânii din Roşia Montană, care mai aﬁrmă că a învăţat mai multe despre preotul greco-catolic Simion Balint din poveştile străbunicului său decât din cărţile pe care le-a citit în tinereţe.

Claudiu PĂDUREAN

Recuperare istoriografică În ultimele decenii, figura lui Simion Balint a căzut într-o uitare nemeritată. Însă, o dată cu renaşterea vechii comunităţi de mineri de la Roşia Montană, sunt toate şansele ca figura marelui luptător de la 1848 să fie recuperată din punct de vedere istoriografic. Pentru minerii din Roşia Montană, Simion Balint rămâne simbolul liderului adevărat, care a ştiut cu inteligenţă, curaj şi dârzenie, să reconstruiască o comunitate şi să o apere, atunci când a fost nevoie de acest lucru.

www.transilvaniabusiness.ro

EVENIMENT

Proiectele de mediu schimbă viitorul În perioada 28 februarie – 02 martie 2012, în cadrul Centrului Expozițional ROMEXPO s-a desfășurat cea mai importantă manifestare expozițională dedicată protecției mediului din România, expoziția internațională ROMENVIROTEC, ediția a XIX-a. Evenimentul, organizat sub patronajul Ministerului Mediului și Pădurilor, a fost adresat specialiștilor din domeniu și a reunit 106 ﬁrme expozante din 11 țări care au prezentat cele mai recente tehnologii pentru protecția mediului din domeniile: energii alternative, managementul deșeurilor, decontaminarea solurilor, tratarea apei.

Planurile lui Oprescu Prezent în prima zi de eveniment, primarul general al capitalei, Sorin Oprescu, a sintetizat obiectivele municipiului și proiectele de mediu ale capitalei. ’’Sunt mândru că Bucureștiul este primul oraș din România care are astăzi o inventariere a tuturor arborilor și spațiilor verzi publice datorită Cadastrului Verde, proiect finalizat anul trecut. O preocupare constantă a noastră este aceea de a mari suprafață de spațiu verde din Capitală, un demers în acest sens fiind proiectul pilot acoperișurile verzi pe care îl realizăm pe 12 clădiri din complexul studențesc din Regie, dar și reabilitarea urbană a râului Dâmbovița. Cel mai mare proiect de mediu din România este prezentat în cadrul acestei expoziții: Stația de Epurare a Apelor Uzate Glina. După ce am finalizat prima etapă a acestui proiect, suntem în curs de finalizare a documentației pentru obținerea de fonduri europene în vederea demarării lucrărilor la cea de-a doua etapă. Sunt încântat să văd că toate proiectele de mediu și educație eco-civică derulate de Primăria Capitalei au adunat de la an la an tot mai mulți participanți, ceea ce demonstrează că mesajul nostru a fost înțeles”, a declarat Sorin Oprescu. Proiectul stației de la Glina a fost inaugurat în octombrie anul trecut. Staţia de la Glina va epura zece metri cubi pe secundă, ceea ce înseamnă jumătate din debitele provenite din oraş. Înainte de acest proiect, Bucureştiul era singura capitală din Europa care nu beneficia de o staţie de epurare a apelor menajere, pluviale şi industriale. Staţia de epurare a presupus lucrări de reabilitare şi completare a liniei de apă şi de nămol, construirea unor rezervoare-tampon, introducerea unor bazine de stocare, furnizarea unui sistem de alimentare cu apă şi canalizare în comuna Glina (satele Căţelu, Manolache şi Glina). Proiectul va continua cu Faza II, care are ca obiective principale reabilitarea Casetei de apă uzata Dâmboviţa, extinderea Staţiei de epurare a apelor uzate de la Glina cu Linia II şi construirea unui incinerator pentru nămolul rezultat în

urma procesului tehnologic. Linia II este proiectată ca finalizare pentru anul 2015, în acest sens este întocmită o aplicaţie pentru obţinerea finanţării din Fondurile de Coeziune. Reţeaua de canalizare a Capitalei este extinsă pe 85 la sută din lungimea totală a străzilor oraşului şi deserveşte peste 90 la sută din populaţie. Proiectul "Reabilitarea Staţiei de Epurare a Apelor Uzate Bucureşti" se desfăşoară în două etape distincte, atat din punct de vedere tehnic, cât şi al finanţării. Scopul tehnic al Etapei I este de a epura jumătate din debitele provenite din oraş (10m3/s), iar prin Etapa II, datorită lucrărilor de extindere a construcţiei, ce se vor finaliza în 2015, va fi posibilă procesarea întregului debit. Finanţarea este asigurată din fondurile nerambursabile ISPA acordate de Comisia Europeană, din împrumuturile obţinute de la BEI şi BERD de către Primăria Capitalei şi garantate de Guvern, precum şi din fonduri de la bugetul de stat. Etapa I a proiectului a avut o valoare totală de 108.300.000 euro, din care 65 la sută fonduri de la Uniunea Europeană. Valoarea investiţiilor pentru Faza II se ridică la aproximativ 350 de milioane de euro.

Studenții în concurs Romenvirotec a inclus participarea primei echipe a României calificată la competiția internațională Solar Decathlon Europe – PRISPA team, competiție ce presupune ca fiecare echipă participantă să creeze un prototip de casă solară care trebuie asamblat în 10 zile în Villa Solar, un sit special amenajat pentru competiție, în Madrid, în luna septembrie. Echipa PRISPA este alcătuită din 50 de studenți români, care și-au propus să regândească arhitectura tradițională românească prin crearea unei case sustenabile, accesibile, confortabile, adaptabile, ușor de construit. Proiectul va fi prezentat intregii lumi în competiția Solar Decathlon Europe, care va avea loc la Madrid în septembrie 2012. Provocarea pe care competiția Solar Decathlon Europe o lansează tuturor celor pasionați de evoluția spațiilor de locuit este integrarea energiei solare în modul de viață al oamenilor, nu doar în arhitectură. Casele din competiție sunt precursoarele locuințelor sustenabile și prietenoase cu mediul: de mici dimensiuni, care să fie performante, eficiente energetic și confortabile.

Viitoarele case din mediul rural? Interpretarea creativă pe care echipa PRISPA a adus-o acestei teme constă în reutilizarea elementelor de arhitectură tradițională românească într-un limbaj contemporan. Proiectul pe care aceasta îl propune include tehnologii pentru eficientizare energetică, electrocasnice cu consum redus de energie electrică și de apă, totul cu un buget minimal. PRISPA pleacă de la premisa că România are câteva arii industriale care au fost exploatate insuficient, și care merită dezvoltate pe viitor. “Avem câteva lucruri de care suntem mândri și nu este recomandat să renunțăm la ele avem zona rurală, avem meșteșugurile, mâncărurile tradiționale și agro-turismul. Având aceste opțiuni de dezvoltare la dispoziție, am decis să îndreptăm proiectul PRISPA către publicul care își dorește să facă o schimbare. Resursele românești sunt exploatate preferențial, ori acest lucru trebuie schimbat începând chiar cu modul în care înțelegem cuvântul „resursă”. Avem mult de câștigat dacă în timp ce ținem sub observație industria extractoare, atenția noastră se îndreaptă și către agro-turism și valorificarea zonei rorale românești, una din puținele rămase rurale în adevăratul sens al cuvântului în Europa”, spune Ovidiu Constantin, sponsorship manager în cadrul proiectului.

Cum va ﬁ implementat? Proiectul PRISPA a adoptat accesibilitatea ca și concept de bază în dezvoltarea proiectului, unde prin accesibilitate se înțelege și preț și funcționalitate. Astfel, PRISPA este un model de casă sustenabilă, o casă pentru satele din România. Această calitate, de a ﬁ dedicată satului românesc, a atras după sine alte câteva caracteristici. PRISPA nu este foarte scumpă, este performantă astfel încât să mențină standardul de confort personal pe care l-am avea în orice oraș, ușor de

EVENIMENT asamblat, dar trainică și bine ancorată în stilul românesc de viață și ca aspect și ca utilitate. Un aspect foarte important pe care echipa se bazează atunci când propune casa PRISPA societății românești este validarea. Competiția Solar Decathlon Europe analizează și evaluează casa din 10 puncte de vedere, acoperind astfel toți parametrii pe care îi vizează un studiu de fezabilitate. Avantajul unei astfel de notări este că pe piața românească ar intra intră un produs testat în mod competent și nepărtinitor, validat atât ca funcționalitate cât și ca aspect estetic. “Pentru ideile noi, e mereu nevoie de sprijin, de cele mai multe ori din sfera corporativ privată, sau din sfera guvernamentală. PRISPA este o inițiativă care merită sprijin din ambele sensuri, așa încât negocierile de implementare au fost deschise în ambele sensuri. Implementarea ar fi dovada suprema ca ce propunem noi e fezabil. Nu ne dorim o casă doar pentru a participa la un concurs, ci o casă care sa fie într-adevăr folosită, la țară, în România. Când am simțit că există interes pentru asta, am pornit de fiecare dată discuții pentru a avansa în această direcție”, a mai completat Ovidiu Constantin. Astfel, exista câteva posibilități: implementarea proiectului să fie realizată printr-un program guvernamental, realizarea proiectului de către dezvoltatori imobiliari interesați de realizarea unor case PRISPA, sau realizarea proiectului printr-un parteneriat cu Habitat for Humanity.

Alte noutăți ale industriei de profil O maşină modernă de reciclare a sticlei a fost prezentată în premieră pentru industria din România, de către compania Geangu Consulting. Departamentul „Autovehicule Rutiere” al Universităţii Polithnica Bucureşti a prezentat platforma de cercetare pentru sistemele de propulsie hibride (termic-electric), pentru validarea rezultatelor simulărilor numerice, încercarea diferitelor componente pentru sistemul hibrid (motoare electrice, baterii etc.), încercarea algoritmilor de control dezvoltaţi şi pentru pregătirea resursei umane capabile să asigure asistenţa tehnică a automobilelor hibride care vor fi comercializate pe piaţa românească. Membră a Grupului Jan de Nul, compania Envisan, specializată în tratarea, remedierea şi prelucrarea sedimentelor, solurilor, apei freatice şi a deşeurilor specifice, a prezentat noua staţie de tratare nămol, sol şi apă. În aceeași periodă cu ROMENVIROTEC a avut loc și expozitia internațională pentru aparatură și Instrumente de măsură și control – Romcontrola.

panie importantă care militează pentru protecţia mediului, care oferă un exemplu de bune practici în rândul autorităţilor locale şi al cetăţenilor, în general. Un astfel de titlu nu este de neglijat pentru că va atrage turişti, iar oraşul Capitală Verde a României, nu are decât de câştigat”, a declarat ministrul László Borbély. Cel mai verde oraş al României a fost ales dintre 13 oraşe care s-au înscris în competiţie între 25 mai şi 20 decembrie 2011: Alexandria, Sinaia (categoria I), Tulcea, Râmnicu Vâlcea, Botoşani, Suceava, Bistriţa (categoria II), Timişoara, Cluj-Napoca, Brăila, Sectorul 2 din Bucureşti, Oradea şi Braşov (categoria III). Dosarele de candidatură depuse de autorităţile locale au furnizat informaţii despre contribuţia la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, transportul local, zonele urbane verzi, infrastructura de reciclare şi colectare selectivă, consumul de apă, precum şi despre strategia locală de mediu a oraşului, proiectele de mediu derulate în 2011, planurile şi obiectivele de viitor. De asemenea, dosarele au inclus o poveste a oraşului – în care au fost descrise punctele forte ce îl recomandă pentru a ﬁ ”Capitala verde a României” – şi un plan de comunicare în care Primăria a detaliat acţiunile pe care le poate dezvolta în anul 2012 în vederea susţinerii şi sărbătoririi oraşului dacă va ﬁ desemnat câştigător. Iniţiativa naţională “Capitala Verde a României” a luat naştere în 2010, având drept scop conştientizarea importanţei implicării comunităţii în proiectele de mediu alături de autorităţile locale. Dacă în primul an au putut intra în competiţie doar mu-

Solar Decathlon Europe este o competiție internațională dedicată universităților, care promovează cercetarea în domeniul dezvoltării locuințelor eﬁciente din punct de vedere energetic. Obiectivul echipelor participante este proiectarea și construirea unor prototipuri de case care să consume cât mai puține resurse și să producă minimul posibil de deșeuri pe durata ciclului de viață al clădirii. Se pune accentul în mod particular pe obținerea energiei necesare de la soare. În faza ﬁnală a competiției, echipele vor asambla la Madrid, în Villa Solar, prototipurile proiectate. Villa Solar este un sit special amenajat pentru competiție, deschis publicului. În octombrie 2012, douăzeci de proiecte vor prinde viață în sit, proiecte care au prins contur atât în ateliere din Europa (Germania, Danemarca, România, Spania, Franța, Olanda, Ungaria, Italia, Norvegia, Portugalia, Regatul Unit), din China, Japonia, Brazilia și Egipt. nicipii, noutatea celei de-a doua ediţii a constat în oferirea dreptului de a participa tuturor oraşelor. Astfel, au fost create trei categorii de concurs, în funcţie de numărul de locuitori: categoria 1 (sub 50.000 locuitori), categoria 2 (între 50.001 şi 199.999 locuitori) şi categoria 3 (peste 200.000 locuitori). La ediţia precedentă, competiţia ”Capitala Verde a României” a adus la un loc 10 primării în lupta pentru cel mai verde oraş din Romania.

Ionuţ OPREA

Capitala verde în 2012: Oradea Ministrul mediului şi Pădurilor, László Borbély, a premiat o săptămână mai târziu, pe 7 martie 2012, câştigătorii din anul 2011 ai competiţiei ”Capitala Verde a României”, în cadrul unei Gale care a avut loc la Palatul Parlamentului. Municipiul Oradea a adunat punctajul cel mai mare acordat de juriu şi a fost desemnat „Capitala Verde a României”, titlu pe care îl va putea folosi pe tot parcursul anului 2012. În plus, Oradea va avea prioritate la dezvoltarea tuturor acţiunilor ulterioare desfăşurate de Umbrela Verde, cu sprijinul Ministerului Mediului şi Pădurilor. ”Proiectul «Capitala Verde a României» a avut susţinerea noastră încă din momentul lansării pentru că este o cam-

www.transilvaniabusiness.ro

AGRICULTURĂ

Magia vinului Festivalul ProVino este cel mai select eveniment gastronomic de mari proporţii, organizat la Cluj. Odinioară, era considerat o licoare magică, un adevărat elixir al vieţii. Bucuria pe care o provocă, după consum, era asemănătoare cu starea de graţie, iar cei privilegiaţi să consume o astfel de licoare aveau sentimentul că au întâlnit, pentru o clipă, lumea zeilor. Este vorba de vin, care reprezintă una dintre cele mai vechi şi mai nobile băuturi, cu o inﬂuenţă decisivă asupra istoriei omenirii. Uneori, atunci când era consumat în exces, vinul ajungea să deschidă porţile Infernului, în loc de cele ale Raiului. De aceea, cronicile relatează că regele dac Burebista, inﬂuenţat de marele preot Deceneu, le-a poruncit supuşilor săi să îşi taie toate viile. Însă, în ciuda poruncii regale, culturile de viţă-devie şi tradiţia vinului au supravieţuit în vechea Dacie, România de azi. Iar vinul a obţinut o mare victorie asupra Istoriei, atunci când, în cadrul religiei creştine, a devenit un ingredient absolut necesar pentru consacrarea Euharistiei. Prin transsubstanţiere, nobilul rod al strugurelui şi cel al bobului de grâu devin Trupul şi Sângele Domnului. Nobleţea vinului a fost celebrată şi cinstită la Cluj în cadrul celui mai important eveni-

”La acest festival am prezentat noua imagine a unor produse din portofoliu, o schimbare completă ce vrem să marcheze orientarea către un consumator educat în domeniul vinului, dar şi exigent din punct de vedere estetic” Ioana Anghel, compania Jidvei.

ment gastronomic de mari dimensiuni, festivalul ProVino, ţinut la Grand Hotel Napoca. Este vorba de primul festival din Transilvania care a îmbinat vinul, arta şi gastronomia. Iar pentru că ediţia inaugurală sa bucurat de un mare succes, ProVino Cluj va deveni o tradiţie, iar evenimentul se va repeta în fiecare primăvară, spune managerul general al companiei care a organizat evenimentul, ABPlus Events, Florin Mindirigiu. ”Considerăm că cei care vin la acest festival sunt iubitori de vin. Şi dacă nu sunt, vor deveni iubitori de vin. În primul rând, pot degusta vinurile. Sunt peste 300 de soiuri de vin prezente în acest festival. 300 de soiuri preponderent româneşti, dar şi soiuri din Spania, din Italia, din Ungaria şi din Austria. Sunt vinuri tinere, dar şi vinuri un pic mai bătrâne, chiar vinuri de colecţie. Vizitatorii pot degusta aceste vinuri asistaţi de personalul standurilor, personal calificat, specializat în degustări de vin şi în prezentări de vinuri, dar, mai ales, asistaţi de către somelieri, somelieri români şi somelieri internaţionali, degustători autorizaţi, membri ai asociaţiilor de profil sau membri ai asociaţiilor profesionale de tip de Ordinul European al Cavalerilor Vinului. Practic, în cadrul acestui festival, ai ocazia să bei un vin de calitate, să îl deguşti, să înveţi ce înseamnă un vin bun şi, apoi, să îţi formezi o cultură a vinului”, spune Florin Mindirigiu.

Tradiţii seculare În festivalul ProVino de la Cluj şi-au făcut apariţia şi adevăraţi maeştri ai culturii vinului. Printre aceştia, somelierii de înaltă clasă, care păstrează vii tradiţii care pun în valoare vechimea şi nobleţea acestei culturi. Un

”Castel Huniade” de la Recaş La festivalul de vinuri de la Cluj, Cramele Recaş au prezentat linia de vinuri din gama ”Castel Huniade”, dar şi noutăţile din linia ”Cocoşul dintre vii”, noul an de recoltă din gama ”Sole” şi cupajul ”Solo Quinta 2011”. ”Cupajul inovator Solo Quinta, devenit emblematic pentru vinurile albe de la Recaş şi laureat în 2011 cu Marele Trofeu pentru Cel Mai Bun Vin Alb Sec la Vinalies Internationales, a confirmat şi anul acesta priceperea vinificatorilor de la Recaş şi bogăţia acestui terroir deosebit”, a spus Ciprian Roşca, director comercial al producătorului din Banat. gest aproape ritual este ”decapitarea” sticlelor de şampanie cu ajutorul săbiilor de cavaleri. Acest gest are o semnificaţie bogată, spune Florin Mindirigiu. ”Tehnica se numeşte sabraj şi constă în tăierea sau deschiderea sticlei de şampanie mult mai rapid. Pe vremuri, nu exista un timp pentru desfacerea şampaniei, cum există acum. Nici dopurile nu erau aşa înainte şi atunci se desfăceau sticlele de şampanie printr-o singură lovitură de sabie. Practic, gâtul sticlei de şampanie este retezat printr-o lovitură scurtă. Este, în schimb, o activitate pe care nu recomandăm să o facă nimeni acasă”, spune Florin Mindirigiu. În schimb, somelierul Sergiu Nedelea spune că ”sabrajul era modul în care cavalerul echipat şi urcat pe cal deschidea sticla de şampanie în timpul turnirurilor ori înainte de a pleca la luptă, când nu se putea dezechipa de armură, coif şi celelalte componente ale echipamentului”.

Eveniment de mare clasă Printre participanţii la festival s-au numărat producători renumiţi din Transilvania şi Banat. Reprezentanţii Jidvei au prezentat noua estetică a unor vinuri de mare clasă. ”La acest festival am prezentat noua imagine a unor produse din portofoliu, o schimbare completă ce vrem să marcheze orientarea către un consumator educat în domeniul vinului, dar şi exigent din punct de vedere estetic”, a spus Ioana Anghel de la compania Jidvei. ”Un vin sofisticat nu are nevoie de straie aurite. De aceea, ne dorim ca vinul nostru să fie pe placul musafirilor şi al celor care ştiu cum, când şi de ce să îl savureze”, a spus Bogdan Moga, de la Domeniile Boieru din Ciumbrud.

Claudiu PĂDUREAN

AGRICULTURĂ

Secretele vinurilor ”ascunse” în sticle de colecţie Cristina Petruţ conduce o afacere mai puţin obişnuită. Ea vinde vinuri îmbuteliate în sticle de colecţie, care au forme de instrumente de vânătoare, de struguri ori care amintesc de uneltele întrebuinţate de practicanţii anumitor meserii. Vinul este vechi de cel puţin cinci ani şi de o foarte bună calitate. Iar secretul afacerii Wine Criss constă în faptul că managerul Cristina Petruţ pune în valoare atât calităţile gustative ale vinului, cât şi cele vizuale. Iar pentru că sticlele de colecţie au nevoie să fie umplute cu o licoare faimoasă în toată Europa, Cristina Petruţ a optat, la început, pentru vinul de Tokaj, pe care îl importă din Ungaria. Educaţia antreprenorială a Cristinei Petruţ a început încă din familie. ”Intrând la facultate mi-am dorit foarte mult să reuşesc să dobândesc o oarecare autonomie financiară pentru a căpăta mai multă încredere în forţele proprii şi a reuşi să îmi termin studiile universitare deoarece consider că acest lucru este o oportunitate de realizare profesională. Motivul pentru care am decis să pornesc o afacere ( nu să mă angajez undeva) este că acesta este modelul pe care l-am văzut în familia mea întrucât părinţii mei fac afaceri de când eram mică iar fratele meu s-a lansat şi el în mediul afacerilor cu ceva timp în urmă”, mărturiseşte managerul depozitului de vinuri în sticle de colecţie. Cristina Petruţ mai afirmă că ideea de a porni această afacere i-a venit mai mult sau mai puţin întâmplător. A descoperit produsele, a identificat nişa de pe piaţă, şi-a pregătit un plan de afaceri şi s-a lansat în business. ”Partenerii cu care am pornit această afacere i-am întânit la o expoziţie în Cluj. Produsele lor mi s-au părut foarte interesante şi unicate. Astfel, fiind în căutarea unei idei de afaceri, m-am consultat cu părinţii mei şi am decis să începem o colaborare cu producătorii. Selecţia produselor o facem după forma şi modelul sticlei reprezentând o anumită tematică, cum ar fi nunţi, vânătoare, meserii, sport sau pur şi simplu un design deosebit pentru un cadou greu de uitat. Vinul este preponderent sec, alb, roşu sau rose de calitate superioară. Vechimea vinului este din ultimii cinci ani”, spune managerul companiei Wine Criss. Pentru că se afla la început de drum, Cristina Petruţ a decis să profite de avantaje pe care statul român le oferă tinerilor manageri debutanţi. Aşa că a optat pentru un SRL – D. ”Statutul de SRL-D nu m-a ajutat în mod deosebit şi sper să nu mă încurce. Atunci când am înfiinţat această firmă, m-am gândit şi la un program de finanţare din partea statului şi acum încerc să fac demersurile pentru acest aspect. Cred că va veni un moment în care tinerii care doresc să înceapă o afacere vor fi sprijiniţi în măsura în care se poate, însă

5 ani este vechimea maximă a vinului îmbuteliat în sticlele vândute de Wine Criss ”În ceea ce priveşte reacţiile clienţilor pot spune că am primit un feedback foarte pozitiv întrucât observ mulţumirea acestora că şi-au găsit cadoul de care au nevoie în acel moment. De asemenea, mulţi clienţi au spus că produsele sunt foarte frumoase, delicate şi nu au prea văzut aşa ceva în Cluj” – Cristina Petruţ

www.transilvaniabusiness.ro

Strategia de promovare a vinurilor Wine Criss este inspirată din domeniul modei eu sper că o afacere, chiar şi fără ajutor financiar din partea statului, poate funcţiona atâta timp cât există dăruire, interes şi perseverenţă. Consider că firma Wine Cris se bucură de încrederea partenerilor de afaceri atâta timp cât relaţia noastră profesională este una care se bazează pe corectitudine şi transparenţă şi este una benefică pentru toţi”, spune managerul Wine Criss.

Planuri de dezvoltare Cristina Petruţ a învăţat deja o lecţie importantă: imaginea vinde. Aşa cum vinurile pe care le pune în vânzare sunt cumpărate pentru faptul că arată altfel decât miile de soiuri de vin de pe piaţa românească, colecţia ei are nevoie de o imagine bună şi de recunoaştere din parta celorlalţi actori de pe piaţă. Astfel că, pentru 2012, efortul de a face vizibilă colecţia Wine Criss va ﬁ unul substanţial. Într-un fel, strategia sa seamănă cu cea a marilor case de modă, care îşi prezintă creaţiile în cadrul unor evenimente cu faimă, înainte de a începe producţia de masă. ”În acest an mi-am propus să îmi fac mai vizibilă afacerea şi întrun viitor apropiat, probabil să îmi deschid mai mai multe puncte de lucru şi să promovez o gamă mai largă de produse. De asemenea voi continua să particip la târguri şi expoziţii de cadouri şi voi merge pe linia de colaborare cu ﬁrme care au ca şi activitate organizarea de evenimente. Astfel, aceste lucruri vreau să le fac până îmi termin studiile pentru a-mi consolida afacerea iar atunci când voi reuşi să profesez ceea

Feedback bun din piaţă Până acum, strategia Cristinei Petruţ a funcţionat foarte bine, iar ea a reuşit să îşi diversiﬁce tipul de clientelă, pentru că vinurile pe care le vinde au caracter ”festiv”, adică sunt cumpărate mai ales cu ocazia unor evenimente deosebite: aniversări, petreceri corporate, Revelion, Crăciun sau Paşte. ”Clienţii mei sunt oameni din toate sferele sociale şi economice, întrucât gama de produse conţine modele menite să satisfacă dorinţele ﬁecăruia în funcţie de propriile posibilităţi. În ceea ce priveşte reacţiile clienţilor pot spune că am primit un feedback foarte pozitiv întrucât observ mulţumirea acestora că şi-au găsit cadoul de care au nevoie în acel moment. De asemenea, mulţi clienţi au spus că produsele sunt foarte frumoase, delicate şi nu au prea văzut aşa ceva în Cluj. Acum că am această afacere, sunt foarte entuziasmată, ca studentă la Psihologie, să observ şi să analizez reacţiile şi expresiile clienţilor mei”, mai spune managerul Wine Criss. ce îmi doresc îmi voi menţine afacerea însă o voi delega unor persoane care să continue cu aceeaşi dăruire cu care am început eu”, spune Cristina Petruţ.

Claudiu PĂDUREAN

AGRICULTURĂ

Aurel Maxim: Agricultura bio poate fi Aurel Maxim este unul dintre specialiştii Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj, care pledează pentru agricultura ecologică. De asemenea, Aurel Maxim susţine că organismele modificate genetic nu pot aduce nici producţie suplimentare şi nici eficienţă sporită pe termen lung. Prieten şi fost coleg cu comisarul european pentru Agricultură, Dacian Cioloş, Aurel Maxim este unul dintre specialiştii cei mai credibili ai universităţii clujene, chiar dacă unele dintre părerile sale sunt diferite de cele ale unor colegi. Reporter: Agricultura ecologică este tot mai la modă, în condiţiile în care există o preocupare tot mai mare pentru hrana sănătoasă, dar poate reprezenta o alternativă viabilă pentru fermierii din Transilvania? Aurel Maxim: Având în vedere evoluţia agriculturii postdecembriste din Transilvania cred că agricultura ecologică (biologică, organică) poate fi o opţiune viabilă pentru fermierii din această zonă a ţării. Spun aceasta întrucât numeroase terenuri au rămas necultivate, pesticidele şi fertilizanţii chimici au fost utilizaţi doar sporadic, astfel încât tranziţia la agricultura bio este mai uşoară. În plus, România dispune încă de soiuri ţărăneşti şi rase locale de animale foarte valoroase care se pretează la acest sistem de agricultură. Trebuie, în sfârşit, să trecem de acea concepţie blestemată, gostatistă şi ceapistă a producţiilor record din agricultură, în detrimentul calităţii. Decidenţii din agricultura românească postedecembristă, în marea lor majoritate, nu reuşesc să depăşească acest blocaj în gândire. Europa nu mai are demult problema cantităţii de alimente şi este orientată cu preponderenţă spre calitate. În momentul în care numărul fermierilor ecologici din Transilvania ar fi semnificativ mărit, ar exista posibilitatea asocierii lor şi prin aceasta a valorificării superioare a producţiilor, mai cu seamă în afara graniţelor. Bioagricultorii ne asigură că există solicitări pentru produsele bio româneşti, dar cantităţile nu sunt suficient de mari şi atunci desfacerea şi transportul devine ineficiente economic. În plus, dacă la diversitatea şi frumuseţea peisajelor ardeleneşti, la diversitatea noastră culturală am adăuga şi producţia ecologică şi tradiţională de alimente cu siguranţă şi agroturismul s-a putea extinde vertiginos, în beneficiul comunităţilor rurale şi a întregii zone.

Limitarea subvenţiilor pentru agricultura ”industrială” Reporter: Ce ar trebui să facă autorităţile române şi europene pentru a sprijini fermele care adoptă un astfel de tip de agricultură?

Aurel Maxim: Pentru încurajarea fermelor ecologice, autorităţile ar trebui să limiteze subvenţiile acordate fermelor care practică agricultura industrială şi, implicit, să-i încurajeze pe cei care practică o agricultură prietenoasă cu mediul ambiant. Politicile agricole comune conduse de prietenul şi fostul coleg de liceu şi de facultate, Dacian Cioloş, sunt construite pe o astfel de abordare: securitate alimentară, ferme mici şi mijlocii, întreţinerea şi administrarea eﬁcientă a spaţiului rural, biodiversitate, integrarea economicului cu ecologicul.

Protecţie pentru rasele româneşti Reporter: O serie de specii şi de soiuri româneşti, cum ar fi Bruna de Maramureş, porcul de Bazna ori chiar ridichile de Apahida sunt în pericol, după cum spun specialiştii, deoarece există un număr restrâns de fermieri care mizează pe ele. Ce ar trebui să facem cu toţii pentru a preveni pierderea lor? Aurel Maxim: Noi toţi ar trebui să ştim că în această lume a globalizării şi a uniformizării, aceste soiuri de plante şi rase de animale ţărăneşti asociate cu produsele culinare aferente ne conferă inclusiv o preţioasă identitate culturală. Mercantilismul societăţii actuale nu-mi permite însă să mă opresc doar la aspecte de ordin patriotic şi emoţional. Protejarea raselor locale se poate face prin identificarea şi promovarea unor produse de calitate. Multe rase locale furnizează produse unice, de calitate superioară celor provenite de la rasele comerciale. În multe zone ale lumii, revenirea unei rase s-a făcut prin promovarea unor produse foarte specializate, prin subvenţii directe ale guvernelor şi scutirea de impozite. Strategia este susţinută de sistemele de certificare a produselor agricole din cadrul Uniunii Europene. Demersurile se fac la Ministerul Agriculturii, unde există un departament specializat pe această problemă. Am să dau câteva exemple de astfel de produse tradiţionale româneşti în curs de certificare: lapte de Dorna, brânză de Moeciu, caşcaval de Rucăr, salam de Nădlac, salam de Sibiu etc.

Capcana organismelor modificate genetic Reporter: Există o întreagă dispută despre organismele modificate genetic (OMG). Pot reprezenta ele o soluţie pentru agricultura viitorului? Aurel Maxim: Categoric nu. Plantele modificate genetic au fost create de marile corporaţii producătoare de OMG-uri cu un dublu scop: obţinerea de profituri tot mai uriaşe şi monopolul pieţei alimentare globale.

Cine va stăpâni alimentaţia omenirii va stăpâni lumea, iar industria OMG are această ambiţie păcătoasă. Companiile biotehnologice şi-au brevetat soiurile şi, prin teste relativ simple, pot demonstra oricând dacă cineva le-a violat dreptul de proprietate intelectuală. Când fermierul cumpără sămânţa modificată genetic semnează un contract în care se obligă să nu o utilizeze pentru înfiinţarea unei noi culturi decât în anul respectiv. Dacă în anul următor agenţii de teren ai companiei depistează plantele transgenice în câmp fără o nouă tranzacţie, fermierul este deferit justiţiei. Au fost cazuri celebre în Canada şi SUA în care, producţia ecologică sau convenţională a fost contaminată fără ştiinţa fermierului, prin polen modificat genetic. Fermierul nu are cum să-şi demonstreze nevinovăţia, în vreme ce compania depune în instanţă probe concrete legate de prezenţa soiului brevetat pe terenul fermierului. Pe continentul american sunt mii de procese în instanţă cu fermieri care n-au cultivat niciodată şi nici nu doresc să cultive OMG-uri. Insectele, animalele şi vântul care transportă polenul nu cunosc însă complicaţiile de ordin juridic pe care le generează. Culturile modificate genetic nu au producţii mai mari faţă de cele convenţionale decât sporadic şi nesemnificativ şi sunt numeroase date experimentale, rapoarte şi statistici care demonstrează acest lucru. De asemenea, în zonele unde se cultivă plante transgenice a crescut cantitatea de pesticide la hectar prin utilizarea tot mai intensă a erbicidelor pe bază de glifosat, deoarece buruienile au câştigat rezistenţă la această substanţă activă prin folosirea ei repetată. Statisticile din SUA din 2009 arată că pe parcursul a 13 ani de cultivare masivă a OMG-urilor s-a înregistrat o creştere a cantităţii totale de pesticide la hectar cu 26%. În Argentina canti-

”Soluţia pe termen lung a problemei alimentare nu o regăsim nicidecum în OMG-urile care sﬁdează legile naturii şi vor să subordoneze hrana omenirii scopurilor economice ale unor corporaţii multinaţionale. Soluţia este dată de soiurile de plante şi rasele de animale obţinute prin ameliorarea clasică” Aurel Maxim

AGRICULTURĂ

viitorul fermelor din Transilvania tatea de erbicide per hectar la soia a crescut cu 42,6% în perioada 2000 faţă de anii ’90. Studii independente din Franţa, Anglia (Abeerden University), Spania, Rusia, Argentina ş.a. evidenţiază modificări la nivelul ficatului, rinichilor, pancreasului, creşterea agresivităţii, slăbirea imunităţii, pierderea instinctului matern, modificări la nivel celular, mortalitatea mai ridicată a puilor ş.a. la animalele de experienţă hrănite cu alimente modificate genetic. De asemenea, efectele erbicidelor pe bază de glifosat sunt dezastruoase pentru mamiferele care intră în contact cu reziduurile de glifosat: perturbarea activităţii hormonilor sexuali, dezvoltarea anormală a celulelor embrionare şi placentare umane, afectarea ficatului şi a enzimelor intestinale, malformaţii ale scheletului etc. Efectele negative ale produselor modificate genetic se datorează atât genomului transformat al plantei, cât şi al erbicidului folosit, iar capcana pentru noi constă în faptul că acestea nu au toxicitate acută, bolile făcându-şi apariţia în timp. De remarcat că 82% din soiurile modificate genetic au o singură calitate: rezistenţa la erbicidele totale (care distrug toate plantele) pe bază de glifosat. Erbicide produse de aceeaşi companie care vinde la pachet şi sămânţa şi pesticidul. În perioada 2006-2008, în SUA preţul glifosatului a crescut cu 134%, iar în 2010 preţul seminţelor modificate genetic era cu 143% mai mare faţă de anul 2001. În perioada 2006-2008, compania Monsanto a achiziţionat 25 de firme regionale de seminţe din SUA cu scopul de a restrânge fermierilor posibilitatea de a cumpăra seminţe convenţionale de pe piaţă şi de a-i constrânge să cumpere sămânţă modificată genetic. Am menţionat doar câteva cifre pentru a vedea care sunt adevăratele interese ale industriei biotehnologice şi câtă atenţie acordă ea marilor provocări ale prezentului în privinţa securităţii alimentare. Propaganda industriei biotehnologice spune că numai OMG-urile pot salva omenirea de la foamete. Cu alte cuvinte, scopul ei este unul nobil şi caritabil. Nimic mai cinic şi mai fals. Un nonsens, atâta timp cât vorbim de firme private care prin definiţie trebuie să se susţină financiar şi să facă cât mai mult profit. Întreb deseori susţinătorii OMG-urilor unde sunt soiurile modificate genetic pretabile pentru sisteme de agricultură cu consum de energie scăzut, cu rezistenţă la secetă, la poluare şi la alţi factori de stres din ce în ce mai prezenţi pe Planeta noastră? Întrebare fără răspuns.

modificate genetic le pot genera pentru biodiversitate? Care ar fi aceste riscuri? Aurel Maxim: Există plante modificate genetic care au capacitatea de a sintetiza proteine insecticid care afectează şi organismele neţintă precum insectele utile (exemplu buburuzele) pentru agricultură, fluturi şi alte specii, unele dintre ele pe cale de dispariţie, iar în natură dispariţia unei verigi în lanţul trofic poate deregla întreg ecosistemul. În plus, erbicidele pe bază de glifosat, utilizate intens în culturile modificate genetic produc dezechilibre majore atât pe teritoriul fermelor respective cât şi în ecosistemele învecinate, distrug viaţa din sol (descompunătorii care asigură circuitul elementelor în natură), din apele

contaminate, ajungând de cele mai multe ori şi în apa potabilă. Soluţia pe termen lung a problemei alimentare nu o regăsim nicidecum în OMG-urile care sﬁdează legile naturii şi vor să subordoneze hrana omenirii scopurilor economice ale unor corporaţii multinaţionale. Soluţia este dată de soiurile de plante şi rasele de animale obţinute prin ameliorarea clasică, cultivate şi crescute în sisteme integrate de agricultură, cu tehnologii mai prietenoase faţă de mediul ambiant şi faţă de oameni şi producţii suﬁcient de mari, dar în acelaşi timp fără riscuri pentru sănătatea noastră.

Claudiu PĂDUREAN

Aurel Maxim pledează pentru păstrarea soiurilor şi raselor clasice

82% din soiurile modiﬁcate genetic au o singură calitate: rezistenţa la erbicidele totale (care distrug toate plantele) pe bază de glifosfat. În perioada 2006-2008, în SUA preţul glifosfatului a crescut cu 134% În 2010 preţul seminţelor modiﬁcate genetic era cu 143% mai mare faţă de anul 2001.

Riscuri pentru biodiversitate Reporter: Există riscuri pe care aceste organisme

Partener permanent al rubricii de Agricultură

AGRICULTURĂ

Iernutul reînvie producţia de seminţe româneşti Singura instituţie de gen din Ardeal, Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Iernut, în ciuda greutăţilor ﬁnanciare, luptă în continuare pentru a păstra fondul genetic al legumelor româneşti. Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Iernut, înﬁinţată în anul 1980, aparţine Ministerului Agriculturii şi face parte din Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice ”Gheorghe Ionescu Şişeşti”. Forul superior al Staţiunii de la Iernut, care coordonează activitatea, este Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură şi Floricultură Vidra care mai are în subordinea sa şi staţiunile de cercetare din Bacău şi Buzău. ”Acestea sunt staţiunile româneşti care produc sămânţă de legume din România. Restul este comerţ practic, care se aduce din afară. Într-adevăr, noi nu am reuşi să asigurăm necesarul dacă ni s-ar cere, pentru că în decursul anilor am ajuns la situaţia că preţurile cu care se aducea seminţele de afară era mult sub preţul de producţie al nostru. Şi atunci am fost nevoiţi să oprim această producţie în cantităţi mari”, povesteşte, pentru Transilvania Business, Minerva Heitz, directorul Staţiunii de Cercetare Iernut.

O activitate începută în forţă Activitatea a început pe o suprafaţă de 300 ha de teren, destinat în totalitate pentru asigurarea de seminţe de legume din categorii biologice superioare şi zonarea diferitelor soiuri şi hibrizi iar în timp, unitatea s-a extins prin construcţia a 24 ha sere, o staţie miceliu, o ciupercărie cu o capacitate de 300 tone şi o staţie de conservare. După anul 1995 a început declinul unităţii, în urma retrocedării terenurilor agricole, ajungându-se astăzi ca staţiunea să deţină un teren de circa 100 ha. Complexul de sere se întinde pe o suprafaţă de doar două hectare. Limitându-se activitatea la o suprafaţă mai mică, din producţia de câteva sute de kilograme la unele specii precum păstârnac, ceapa roşie, fasole boabe, s-a ajuns la producerea unor cantităţi mai mici, de câteva zeci de kilograme. Activitatea este asigurată de 38 de angajaţi, printre care şi ingineri cercetători.

Produse româneşti, omologate În prezent, fondul genetic legumicol se menţine la

Câteva mostre din seminţele produse

câteva specii precum ardei lung Oranj, ceapă roşieRoşie de Arieş, Arieşana, De Chibed, castraveţi tip Cornichon-Ierprem, gulie-Albastru de Iernut, ridichi de vară-Roşie de Iernut, păstârnac-Alb lung, varză de toamnă-Mocira, Poiana, Laredia, fasole urcătoareMădărăşeni, pentru care s-a încercat obţinerea de seminţe de legume din categorii biologice superioare. În cursul anului 2011 s-au creat şi omologat unele soiuri la speciile de vărzoase, păstăioase, bulboase şi rădăcinoase, aﬂate în diferite stadii de testare. Este vorba de fasole urcătoare de solar Alina şi Grasă de Iernut, fasole pitică de câmp Lechinţa, varză de toamnă Covasna, ceapa roşie de Chibed, usturoi Maşca, gulie Cuci, şi revent Lidia. Aceste soiuri de legume sunt pretabile în zona Transilvaniei, ﬁindu-le propice climatul din zona noastră, solurile argilo iluviale, curenţii mai reci şi perioada de luminaţie mai scurtă. ”Noi păstrăm sămânţa românească cu toate greutăţile care sunt. Într-adevăr am fost facilitaţi de statul român printr-o serie de teme de cercetare care ni s-au dat, chiar dacă nu ne ajungeau banii. Dar am reuşit să găsim formula prin care să supravieţuim. Veneau banii mai târziu, am diminuat salariile, pe perioada de iarnă am dat personalul în şomaj ca să putem să supravieţuim şi să menţinem fondul genetic, pe care era păcat să îl pierdem”, spune Minerva Heitz.

Sămânţa reînnoită o dată la trei, patru ani Fiecare specie de legumă produsă are un anumit termen prin care rezistă sămânţa dacă nu este utilizată. ”Sămânţa pe care o producem noi nu poţi să o păstrezi la infinit în depozit, pentru că ea îşi pierde germinaţia. Noi, practic la trei, patru ani, trebuie să reînnoim baza ca să nu pierdem sămânţa respectivă. Aceste seminţe au fost testate în decurs de ani buni, prima dată pe plan local la noi în staţiune, şi după aceea au fost transmise mai departe pentru omologare”, a explicat directorul staţiunii. De asemenea, seminţele nu sunt modificate genetic, pentru a fi obţinute legume cu aspect frumos la fel ca acelea din

Minerva Heitz, directorul Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Legumicolă Iernut import. Produsele obţinute îşi menţin calitatea prin textură şi gust. ”Noi mai mult lucrăm pe partea de menţinere a soiurilor. La noi se transmite numai gena din fruct, care nu este controlată, şi de aici calitatea produselor noastre, pornind de la sămânţă chiar. Nu facem modiﬁcări genetice, nu inﬂuenţăm nici producţiile. De abia ce le dăm îngrăşămintele în cursul vegetaţiei de vară, nu se umblă cu substanţe pentru creşterea lor mai rapidă”, a asigurat Heitz. Aceasta a explicat că, seminţele folosite pentru noi culturi se recoltează de la legume sănătoase, care nu prezintă nici o deformaţie şi sunt conservate pe timpul iernii în locuri special amenajate, într-un mediu uscat.

Seminţele româneşti, tot mai solicitate În cursul anului 2011 au fost obţinute seminţe de la toate speciile de legume cercetate şi dezvoltate în staţiune. De asemenea, s-au obţinut şi cantităţi de seminţe care au fost valoriﬁcate: 80 kg de ceapă roşie, 300 kg păstârnac, 45 kg varză, 30 kg gulie, 50 kg ridichi de vară, 150 kg fasole. Potrivit directorului unităţii, seminţele româneşti pot ﬁ achiziţionate atât în cantităţi mari, pentru care se face comanda începând din primăvară, cât şi cantităţi mici, de agenţii economici pentru comercializare şi agricultori. ”În ultimii doi, trei ani sunt mulţi particulari care ne surprind. Cer la gramaje mici, dar este interes pentru că a început lumea să ştie, să se axeze pe seminţele româneşti”, a mai spus Minerva Heitz.

Arina MOLDOVAN