Transilvania Business 12

pag.

20-21

Maramureşeanul de la Motorola

pag.

14

Noi investiţii la Danubius Sovata

Revistă economică / Tipărită în 8200 exemplare / Distribuită în judeţele: Cluj, Mureş, Bistriţa-Năsăud, Alba, Sibiu, Harghita, Covasna, Braşov, Satu Mare, Maramureș, Sălaj, Bihor, Hunedoara şi Bucureşti

www.transilvaniabusiness.ro

director fondator Aurelian GRAMA Nr. 12 / An II / septembrie 2011

Roşia Montana.

O nouă viaţă pag.

5-9 Preţ: 5 lei

pag.

24-25

Prohaszka: Vrem o reţea puternică pentru membrii DWS!

ESENțIAL Roşia Montană nu e buricul pământului Despre Roşia Montană nu mai poţi să scrii sau să vorbeşti ce crezi fără să te poziţionezi, a priori, într-o tabără sau alta. E vina politicienilor, a presei, a RMGC, a primarilor din Apuseni, a tuturor ONG-urilor care flutură steagurile de luptă pro şi contra proiectului minier. De aceea, personal, fără să fi vorbit cu amicul meu Băsescu, mă pronunţ din start în favoarea pornirii mineritului la Roşia Montană. De ce?

Pentru că în ultimul an am participat şi noi, Transilvania Business, la promovarea proiectului. Se numeşte prestări servicii media, publicitate, cum doriţi Dvs. La vedere, cu contract. Cu proiecte editoriale originale, despre minerit, aur, istorie, cultură, patrimoniu etc.

Pentru că sunt un tip cu picioarele pe pământ şi îmi dau seama ce beneficii ar putea avea statul român din parteneriatul cu RMGC, dacă, bineînţeles, şi-ar juca bine cărţile la renegocierea beneficiilor.

Pentru că sunt conştient ce şansă de dezvoltare ar avea micuţa localitate minieră din Apuseni dacă ar găzdui un asemenea investitor. Ar fi, vorba aceea, o mină de aur pentru ortacii-şomeri din zonă.

Pentru că sunt realist şi nu cred că statul român va avea în viitorul apropiat 70 de milioane euro de investit în patrimoniul cultural şi istoric de la Roşia, bani pe care compania canadiană e dispusă să-i aloce imediat acestei cauze.

Pentru că nu cred în formula “cianură = moarte sigură”, pe care o propovăduiesc mulţi pseudo-specialişti născuţi odată cu accidentul de la Aurul Baia Mare. La 11 ani de la acel moment, n-am văzut încă o fotografie cu un peşte declarat mort pe teritoriul României, iar cei ce au plutit pe Tisa în Ungaria au murit din cauza substanţelor anti-cianură aruncate de vecinii noştri unguri intraţi cu disperare în alertă.

Pentru că RMGC propune o soluţie cu valori ale cianurii de câteva zeci de ori mai mici decât ce a existat la Aurul, mai mici chiar decât cele prevăzute de legislaţia europeană în materie.

Pentru că la Roşia Montană nu se va face nefăcutul, nu se va folosi nefolositul. E vorba de o activitate minieră obişnuită. E de datoria statului să verifice, să amendeze, să anuleze chiar contractul dacă promisiunile de mediu ale canadienilor nu vor fi puse pas cu pas în practică.

Pentru că la Roşia Montană nu e buricul pământului, cum ar crede unii, ci, probabil, cel mai mare zacământ de aur din Europa. Şi ce înseamnă asta la nivel global? Mai nimic, pentru că Europa este responsabilă cu puţin peste 1% din producţia mondială de aur.

Pentru că discursul acesta exacerbat în legătură cu Roşia Montană nu îşi are rostul. Putem sta cu fundul pe un munte de aur, dacă nu reuşim să-l extragem în beneficiul nostru. Murim, fuduli, cu el sub fund. Acum ar fi timpul pentru inteligenţă!

Deci, cu voia Dvs., în sudalmele unora dintre Dvs., aştept primul gram de aur. Şi nu mă doare capul!

SUMAR pag. 5-9

pag. 33

pag. 34,35

Cover Story:

Afaceri:

Turism:

Mirela Vancea: Turismul de aur din “La Amprenta, facem Mărginimea Sibiului totul cu pasiune!”

O nouă viaţă? pag. 18,19

Afaceri: Sibiul promovează peste 400 de produse tradiţionale

pag. 23

Mediu: Iarba – minune

pag. 27

Afaceri: Draxlmaier devine cel mai mare angajator din Satu Mare

pag. 28,29

Afaceri: Păltinişul ar putea renaşte cu investiţii de 120 milioane euro

pag. 30,31

Interviu: Asiguratorul

Alin BOLBOS

Brand Manager: Alin Bolbos (0757-036.817)

Fondator: Aurelian Grama

alin.bolbos@transilvaniabusiness.ro

REDACȚIA Redactor şef:

ADMINISTRAȚIA Claudiu Pădurean

claudiu.padurean@transilvaniabusiness.ro

0744-566.444

Director Mkt. N-V:

Dorel Vidican

dorel.vidican@transilvaniabusiness.ro

Director Mkt. Centru: Redactori şef adjunct: ionut.oprea@transilvaniabusiness.ro

Redactori: Alexandru Toth Arina Moldovan Ioana Lucăcel Fotoreporter: DTP: Corectură: Design și Layout: Creatica Media

Ionuț Oprea 0721-197.559

(0736-651.166)

Florin Marcel

florin.marcel@transilvaniabusiness.ro

Director Pub. N-V:

(0740-075.219)

Nicu Pop

nicu.pop@transilvaniabusiness.ro

Alexandra Coroian Alin Zaharie Adrian Rus Cristina Gânj Răzvan Matei Erika Mărginean

Director Pub. Centru:

(0740-115.167)

Marius Morar

marius.morar@transilvaniabusiness.ro

Dir. res. umane Dir. difuzare: Trafic manager: Economist:

(0746-130.439)

Anamaria Grama Attila Szanto (0755-044.851) Emo Veres Gia Goia

Regia de publicitate: Midas Media Bucureşti

Revistă editată de Transilvania Grup Business SRL Cluj ISSN 2068 - 5424 Adresă redacție și administraţie: Cluj-Napoca, Bisericii Ortodoxe nr. 2 Tel/fax: 0364.730.551 Târgu Mureș, Călărașilor, nr. 22, et. 2 Tel/Fax: 0265-215.613 www.transilvaniabusiness.ro

Revistă economică distribuită în judeţele: Cluj, Mureş, Bistriţa-Năsăud, Alba, Sibiu,Harghita, Covasna, Braşov, Satu Mare, Maramureș, Sălaj, Bihor, Hunedoara şi Bucureşti

Tel/Fax: 031-040.4118; 031-040.4120

www.transilvaniabusiness.ro

1

știri CLUJ Investitorii canadieni, interesaţi de Cluj

New Look vine în Polus

Clujul reprezintă un model de dezvoltare pentru unele zone din Canada, a lăsat să se înţeleagă ambasadorul canadian la Bucureşti, Philippe Beaulne, aflat recent în vizită în oraşul de pe Someş. Beaulne s-a întâlnit cu primarul Sorin Apostu şi cu prefectul Florin Stamatian. El a declarat că regiunea Cluj reprezintă pentru ţara sa „un pol de dinamism economic şi model de dezvoltare, de care, în ciuda situaţiei economice dificile, investitorii canadieni sunt interesaţi". În Cluj-Napoca funcţionează în acest moment 39 de firme cu capital canadian, dintre care cea mai cunoscută este Bombardier Transportation, care a deschis în iunie 2009 un centru de servicii cu peste 100 de angajaţi.

Britanicii de la New Look vor mai deschide în acest an două magazine, în Polus Center din Cluj-Napoca şi Maritimo Shopping Center din Constanţa. Recent, grupul a inaugurat primele sale magazine în România, în mall-urile AFI Palace Cotroceni şi Băneasa Shopping Center. "Investiţia medie într-un magazin este de circa 500.000 de euro, iar pe o perioadă de 5-8 ani, ne propunem deschiderea a 20 de magazine în Bucureşti şi în alte oraşe din România. Ne uităm de patru ani la piaţa românească şi considerăm că acum este cel mai oportun moment pentru noi să deschidem primul magazin", a declarat Nigel Darwin, managing director internaţional al retailerului britanic New Look. Grupul deţine 613 magazine în Marea Britanie şi Irlanda, un punct de vânzare online şi 305 magazine în Franta, sub marca Mim. Totodată, compania deţine 27 de magazine New Look în Franţa şi Belgia, precum şi francize în Emiratele Arabe Unite, Bahrain, Kuwait, Egipt şi Arabia Saudită.

BRAŞOV Preţurile din Alpi, stabilite la Poiana Braşov

Câţiva operatori de turism din Austria, Italia şi Franţa s-au întâlnit recent în Poiana Braşov la „Exposki”, un eveniment turistic menit să stabilească preţurile pentru sejururile în cele mai renumite staţiuni de schi din Europa. Una dintre cele mai căutate destinaţii este reprezentată de zona muntoasă a Alpilor şi nu doar în sezonul rece. Pârtiile permanente de pe gheţari sunt foarte căutate pentru că pot oferi senzaţii hibernale chiar şi în cele mai călduroasele luni: iulie şi august. „Avem câteva sute de hoteluri şi pensiuni, de patru şi cinci stele, dar avem şi camere ieftine. Când vorbim de cazare, ne adresăm familiilor, tinerilor, celor pregătiţi să cheltuiască mult, dar şi turiştilor care au bugete mici pentru vacanţă”, a declarat Renate Ecker, managing director la Zell-am-See Kaprun Austria.

2

Turiştii ademeniţi cu un circuit medieval Mai multe cetăţi medievale şi biserici fortificate vor fi prezentate turiştilor în şapte zile de excursie. În data de 14 septembrie, la Sibiu va avea loc o întâlnire a factorilor responsabili de la nivelul consiliilor judeţene Braşov, Sibiu şi ai municipalităţilor Sighişoara şi Mediaş, dar şi ai Bisericii Evanghelice pentru punerea în practică a unui circuit medieval în această zonă. Ideea Asociaţiei de Promovare şi Dezvoltare a Turismului (APDT) Braşov de realizare a unui circuit medieval începe să prindă contur, astfel că din 2012 e posibil să înceapă chiar promovarea pe plan internaţional. Din judeţul Braşov ar urma să fie vizitate, în cadrul acestui circuit, Herghelia şi Mănăstirea Sâmbăta, Cetăţile Făgăraş şi Râşnov, Castelul Bran, Bisericile Fortificate săseşti din Hărman, Prejmer, Ghimbav, Codlea, Sânpetru, Hălchiu, Holbav, Viscri, Buneşti, Roadeş, Feldioara şi Rupea. În judeţul Braşov turneul ar urma să ţină trei zile. Turiştii ar urma să aterizeze pe Aeroportul din Sibiu, de unde vor fi preluaţi cu autocare şi vor începe să străbată întreaga zonă pentru a vizita obiectivele prinse în acest circuit medieval.

știri MUREŞ Bijutierii Sabion îşi extind reţeaua Casa de bijuterii Sabion a deschis la finele lunii iulie al 14lea magazin al reţelei, în Oradea. Compania a investit în spaţiul de 60 de metri pătraţi circa 200.000 de euro, potrivit reprezentanţilor companiei. Sabion mai deţine magazine în Târgu Mureş, Cluj-Napoca, Mediaş, Bistriţa, Sighişoara, Bucureşti şi Baia Mare, primele deschise fiind în 1998 în Târgu Mureş. În urmă cu câteva luni, Galeria Sabion, magazinul de bijuterii al companiei aflat în cadrul centrului comercial Cocor, a fost ales cel mai frumos magazin dintr-un centru comercial în cadrul competiţiei ARE Design Awards prezentată de Association for Retail Environments (ARE), care recompensează anual cele mai bune concepte în materie de design din domeniul retailului. Compania a avut în 2009 o cifră de afaceri de 5,4 milioane de lei (1,3 mil. euro), potrivit Registrului Comerţului.

BIHOR AdePlast Oradea bagă 10 mil. în Moldova Producătorul de materiale de construcţii AdePlast, deţinut de omul de afaceri Marcel Bărbuţ, intenţionează să investească peste 10 milioane de euro în construcţia unei zone industriale de producţie în Moldova, după ce la finalul săptămânii trecute a inaugurat o fabrică de polistiren la Ploieşti. "Extinderea capacităţilor de producţie AdePlast nu se opreşte aici. Până în 2012 vom dezvolta în Moldova o zonă industrială de producţie", a declarat Bărbuţ. Fabrica de polistiren de la Ploieşti a fost construită în urma unei investiţii de peste 4 milioane de euro, finanţată din surse proprii, şi va avea o capacitate anuală de producţie de 700.000 de metri cubi de polistiren. AdePlast a consemnat anul trecut afaceri de 127,5 milioane de lei (30,3 milioane de euro, iar profitul net s-a ridicat la 13 milioane de lei (3 milioane de euro), potrivit Ministerului Finanţelor.

www.transilvaniabusiness.ro

Wizz Air, planuri de creştere la Târgu Mureş

Wizz Air, cea mai mare companie aeriană low fare - low cost din Europa Centrală şi de Est şi cea mai mare companie aeriană din România, a anunţat pe 23 august, la Târgu Mureş, că a atins pragul de 300.000 de pasageri spre şi dinspre Târgu Mureş de la reluarea operaţiunilor aici în anul 2008. Mai mult, operatorul aerian, şi-a propus ca doar în 2011, să transporte pe Aeroportul Târgu Mureş 200.000 de pasageri, în cadrul politicilor sale de creştere. Conform precizărilor lui Balazs Varro, Corporate Communications Manager al Wizz Air, România este una dintre cele mai importante pieţe de creştere pentru operator şi aici sunt concentrate planurile de dezvoltare. Wizz a transportat anul trecut pe toate rutele aproape 10 milioane pasageri din care 2.1 milioane în România şi vrea ca în acest an să depăşească aceste repere.

Wizz Air are o flotă compusă în prezent din 36 de aeronave Airbus A320, care operează de la 15 baze aflate în Polonia, Ungaria, Bulgaria, România, Ucraina, Cehia, Serbia şi Lituania, în total compania având 1.500 de angajaţi.

Italienii construiesc parcul pentru sporturi cu motor

Compania italiană SC Cooperativa Edile Appennino SRL va construi Parcul auto pentru sporturi cu motor care va fi amplasat pe teritoriul comunelor Ungheni şi Sânpaul. Contractul dintre Consiliul Judeţean Mureş şi firma italiană a fost semnat la data de 23 august, iar valoarea acestuia este de 37,28 milioane de lei, fără TVA. Adriana Buruş, consilier la Serviciul dezvoltare regională din cadrul CJ Mureş, susţine că lucrările vor demara în a doua jumătate a lunii septembrie, iar termenul de execuţie este de 24 de luni. Pista va fi amplasată pe locaţia fostul tancodrom din Ungheni, mai exact pe teritoriul localităţilor Sânpaul şi Ungheni. Circuitul de viteză va avea lungimea de 3,7 kilometri, dar investiţia presupune şi realizarea clădirii centrale, 11 boxe pentru participanţi, cu grupuri sanitare, tribune, spaţii administrative, centru medical, centru de informare, inclusiv drumul de acces către parcul auto.

3

știri ALBA

SĂLAJ Cemacon şi-a majorat afacerile cu 7,5% pe o piaţă în scădere

Producătorul de materiale de construcţii, Cemacon Zalău (CEON), a consemnat în primul semestru o cifră de afaceri de 10,4 mil. lei, în creştere cu 7,5% faţă de intervalul similar din 2010. Profitul Cemacon s-a majorat totodată cu 87%, la 1,6 mil. lei. "Punerea în funcţiune în decembrie 2010 a unei noi capacităţi de producţie, modernă şi complet automatizată aduce după sine o creştere cu 185,75% a volumului de producţie, creştere regăsită în creşterea cu 96,56% a veniturilor din exploatare şi cu 96,74% a cheltuielilor din exploatare. Creşterile înregistrate la toţi indicatorii financiari au la bază noua strategie de vânzări şi un ansamblu de măsuri şi acţiuni în organizarea firmei şi proceselor, toate menite să susţină noua capacitate de producţie", spun reprezentanţii companiei. Stocurile Cemacon aproape sau dublat faţă de începutul anului, ajungând la 14,1 mil. lei.

BISTRIŢA Teraplast, în minus cu 5 milioane Producătorul de profile şi ţevi din PVC Teraplast Bistriţa (TRP) a trecut pe pierdere în primul semestru din acest an, cu un rezultat negativ de circa 5 milioane lei. Afacerile companiei au urcat cu 5,5% în aceeaşi perioadă, ajungând la 99 milioane lei. După primele trei luni Teraplast înregistrase o pierdere de circa 1 milion lei. Conducerea companiei a explicat rezultatul negativ din acest an prin creşterea costurilor cu materiile prime şi influenţei negative a provizioanelor aferente activelor circulante, care s-au majorat cu 2,5 milioane lei. Cheltuielile cu materiile prime ale Teraplast, care contează cu mai bine de jumătate din costurile totale, au crescut în primele şase luni cu 10,6%, peste avansul veniturilor, care s-au majorat cu 5,1%. Costurile cu salariile au fost mai mari cu 9,6% iar cele cu mărfurile au crescut cu 37%. "Primele şase luni ale anului 2011 sunt puternic influenţate de creşterea preţului la materiile prime, dar şi de anumite corecţii şi provizioane înregistrate. Considerăm că în următoarele şase luni ale anului 2011, printr-un control riguros al costurilor, vom reuşi să ne atingem obiectivele propuse şi să continuăm dezvoltarea sănătoasă a companiei", spune Ştefan Bucătaru, care a preluat conducerea Teraplast la finele lunii aprilie a acestui an după demisia lui Florin Urîte, care a condus compania din anul 2008.

4

Jidvei şi-a triplat profitul

Producătorul de vin Jidvei din Alba, controlat de omul de afaceri Claudiu Necşulescu, a înregistrat anul trecut un profit net de 12,8 mil. lei (3 mil. euro), mai mare cu 265% comparativ cu anul 2009, potrivit datelor existente pe siteul Ministerului de Finanţe. Numărul de angajaţi al companiei a fost de 286 de persoane anul trecut, faţă de 502 în 2009. Cifra de afaceri a companiei s-a redus cu aproape 14% anul trecut la 76,77 mil. lei (18,2 mil. euro). Jidvei, principalul producător de vin din Transilvania, vinde anual circa 10 milioane de sticle de vin conform estimărilor companiei. Vinurile de Jidvei sunt comercializate atât în hoteluri şi restaurante, cât şi în supermarketuri, hipermarketuri şi mici magazine, dar şi în magazine specializate.

COver stOry

roșia Montană. O nouă viaţă Pentru prima oară în ultimii 7.000 de ani, Transilvania a dispărut de pe harta mondială a mineritului. Una câte una, minele au fost închise din cauza ineficienţei. O întreagă industrie, bazată în ultima jumătate de veac pe un sistem economic comunist, a făcut implozie, zdrobind în bucăţi istoria şi tradiţiile, oamenii şi comunităţile de mineri. Un şuvoi imens de şomeri a rezultat din iazul de decantare al acelei lumi rămase cu faţa spre trecut.

Cum ne întoarcem însă spre viitor? Singura şansă sunt cele câteva proiecte miniere private, vizând extracţia de metale preţioase, aflate în curs de avizare.

Text: Bolbos, Claudiu Pădurean, Ioana Lucăcel Foto: Radu Oltean

www.transilvaniabusiness.ro

5

COVER STORY

MOTTO: “În mine, Dumnezeu cu noi / Afară-s chinuri şi nevoi / Deasupra noastră n-avem cer / C-aşa e viaţa de miner.” În momentul de faţă, fostele localităţi miniere din Transilvania, precum Rodna, Baia de Arieş, Brad, Roşia Montană, Cavnic, Iara, Sărmăşag, Zlatna şi altele se zbat într-o sărăcie crâncenă. După ce 20 de ani au vorbit despre alternative viabile pentru zonele miniere, despre transformarea acestora în adevărate paradisuri turistice, politicienii şovăie pentru prima dată şi admit, cu jumătate de gură, că singura alternativă la minerit este… tot mineritul.

De pildă, în momentul de faţă, avem câteva proiecte miniere majore care ar putea aduce România acolo unde îi este locul între producătorii mondiali de metale preţioase. În anul 2006, când la noi se închideau ultimele mine aurifere, România se afla pe locul 55 la nivel mondial în privinţa producţiei de aur, cu aproape 1,9 tone.

Pe primul loc trona atunci Africa de Sud, cu 272 tone, dar între timp China a preluat conducerea cu 320 de tone anual. Dacă numai proiectul de la Roşia Montană ar fi pus în aplicare, România ar deveni cel mai mare producător de aur din Uniunea Europeană, cu 15 tone anual, devansând serios liderii actuali, Finlanda (cu 8 tone) şi Suedia (cu 4 tone). De fapt, ar produce cât toată UE la un loc. Avansul României ar fi şi mai mare dacă celelalte licenţe de explorare sau exploatare - Romaltyn Mining (Maramureş şi Satu Mare), Samax România (Hunedoara), Rom Aur (Băişoara – judeţul Cluj, proprietarul este tot Gabriel Resources), European Goldfields Ltd (prin DevaGold, Certej – jud. Hunedoara), Mineral Mining (Băiţa – jud. Bihor), Barrick Gold (judeţele Arad şi Caraş-Severin – licenţe de prospecţiune) – ar deveni, în cele din urmă, proiecte miniere şi ar fi demarate.

6

Într-un viitor economic incert, care nu se mai poate baza pe o anumită monedă, aurul îşi va recăpăta importanţa capitală pe care a avut-o de-a lungul istoriei. De aceea, spun marii finanţişti, rezervele de aur ale ţărilor vor fi decisive în privinţa bunăstării lor. Şi de acest lucru au început să fie conştienţi în ultimele luni şi strategii şi politicienii români.

Viitorul e trecutul…

Dar, ca să reuşim să privim viitorul acestei industrii, trebuie să-i cunoaştem foarte bine trecutul. Şi cum am putea face mai bine acest lucru dacă nu chiar prin ochii unor foşti mineri? Actuali şomeri, care au trăit gloria de odinioară a mineritului şi care astăzi speră că încă mai este nevoie de ei. De meseria lor.

Minerul cu inima la Roşia Nelu Oprişa este un locuitor tipic din Roşia Montană.

Deşi a fost plecat, ani la rând, la studii şi în stagiatură, ca inginer minier, el s-a întors în localitatea natală. La 51 de ani şi după peste două decenii de muncă în subteran, el s-a pensionat şi a devenit membru al unei organizaţii neguvernamentale. Deşi după nume pare sută la sută moţ, el reprezintă Asociaţia Culturală a Maghiarilor din Abrud şi Roşia Montană.. „Mama mea era unguroaică”, descâlceşte, cu un zâmbet, misterul apartenenţei sale la organizaţia maghiarilor din Roşia Montană. Nelu Oprişa militează, în calitate de membru al acestei organizaţii culturale, pentru păstrarea tradiţiilor comunităţii maghiare,

dar şi pentru începerea proiectului minier pe care îl promovează compania Roşia Montană Gold Corporation. În opinia lui Oprişa, acest proiect este singura şansă a comunităţii locale de a-şi recâştiga prosperitatea şi de aşi păstra caracterul multicultural. „Aici am avut români, unguri, germani şi francezi. Francezii au venit ca să construiască barajele şi au rămas aici. Toţi aceştia au venit pentru aur”, povesteşte Oprişa. Fostul inginer minier este interesat şi de protecţia mediului. El afirmă că exploatarea cu cianuri nu este nici pe departe atât de periculoasă precum încearcă să acrediteze o serie de organizaţii ecologiste, care se opun proiectului minier.

Iar faptul că în familia Oprişa, grija pentru protecţia naturii este una cu adevărat sinceră este dovedită şi de faptul că fiica inginerului minier, în vârstă de 20 de ani, este studentă la Facultatea de Mediu din Alba Iulia.

O viaţă în subteran Oprişa a terminat şcoala generală în Roşia Montană.

Liceul l-a făcut la ”Horea, Cloşca şi Crişan” din Abrud, iar studiile superioare şi le-a făcut la Facultatea de Mine – secţia Subteran -din Petroşani. A urmat o stagiatură de trei ani în Banat, la Moldova Nouă, aşezare minerească de pe malul Dunării, iar apoi s-a întors în Roşia, unde a muncit neîntrerupt 17 ani, până când s-a pensionat, odată cu închiderea exploatării aurului. „Am început de la un simplu inginer, cu etapele respective: şef de schimb, şef de carieră, şef de mină şi apoi, director adjunct, inginer şef la Roşia Montană, în ultimii şapte

COVER STORY

ani, până în 2006, când s-a închis firma de stat, RoşiaMin”, îşi rezumă Oprişa, în câteva cuvinte, tumultoasai viaţă. „Noi, toţi din familia noastră, numai în domeniul mineritului am lucrat... Noi tot timpul am tras spre zona noastră, cu toate că înainte era cu repartiţie, trebuia să îţi faci stagiul de trei ani, dar tot timpul lucrai cu gândul că termini şi revii acasă, adică la Roşia Montană, acolo unde este inima noastră, a familiei Oprişa. Bunicii mei au fost proprietari de mine, de cuxe... şteampuri au avut, până la naţionalizare, când s-a terminat”, explică Oprişa.

Din poveştile bunicilor, el a aflat cum se desfăşura mineritul în perioada interbelică. „Nu erau instrumente, iar cele care erau, erau foarte rudimentare. Din unele galerii, minereul se scotea cu o corfă, adică cu un coş în spate. Şi, în general, lucrau copiii, pentru că, lucrând copiii, galeriile se făceau cu o secţiune mult mai mică, deci era mai puţină muncă. Bătrânii ştiau unde şi cum să caute. Apoi, minereul se ducea la şteampuri, la moară adică, şi apoi se scotea aurul, cât ieşea. Nu erau cantităţi foarte mari”, spune Nelu Oprişa. „Unele familii o duceau bine, altele o duceau prost”, adaugă inginerul minier.

„Aici am avut români, unguri, germani şi francezi!

Francezii au venit ca să construiască barajele şi au rămas aici. De fapt, toţi aceştia au venit pentru aur!”

Nelu Oprişa

Drama naţionalizării Însă, după venirea comunismului, toate bunurile proprietarilor de mine au fost confiscate. Istoricii compară drama naţionalizării bunurilor minerilor cu cea a colectivizării. „Au venit şi le-au spus comuniştii: de mâine, nu mai aveţi ce căuta aici!”, rezumă Nelu Oprişa maniera abruptă în care a fost făcută naţionalizarea bunurilor minerilor. În perioada comunistă, a fost realizată trecerea de la mineritul mai mult sau mai puţin artizanal la exploatarea industrială a zăcămintelor de aur.

O zi de miner. Ieri şi azi.

Inginerul Oprişa îşi aminteşte cum decurgea o zi obişnuită de muncă. El locuia la doi kilometri depărtare de mină şi pleca pe jos, pentru a-şi face înviorarea de dimineaţă. Pleca la 5.30, la 6.00 era la muncă, iar la 7.00 începea activitatea. Ca şef, îi plăcea să ajungă întotdeauna înaintea angajaţilor săi. O oră dura verificarea activităţii derulate de celelalte schimburi. Minerii veneau, cei mai mulţi, direct îmbrăcaţi în salopete şi cizme de cauciuc, cu toate că aveau şi vestiare la locul de muncă. În acea perioadă, Roşia Montană forfotea de viaţă. Nici de Revelion oamenii nu opreau lucrul.

Acum, însă, centrul oraşului pare un muzeu al paraginii, animat doar de câţiva turişti. Nelu Oprişa spune că singura şansă a localităţii este reîntoarcerea la minerit. „Mă doare lipsa locurilor de muncă. Ţi-era drag să vezi Roşia animată. Oamenii se întâlneau, discutau una-alta, mai

www.transilvaniabusiness.ro

ieşeau la un şpriţ, mai aveau grijă de grădinile cu flori, se ajutau unii pe ceilalţi, obiceiurile minereşti...”, îşi aminteşte inginerul. Oprişa este convins că locuitorii Roşiei Montane nu pot trăi din culesul fructelor de pădure, al ciupercilor ori din meşteşuguri tradiţionale. În plus, aceştia nici nu ştiu să facă agricultură, pentru că zona este puţin prielnică cultivării plantelor ori creşterii animalelor. „Bazaconii astea cu turismul! În lipsa unei infrastructuri adecvate, cei care şi-ar investi banii în turism ar da faliment”, spune hotărât Nelu Oprişa.

El îşi aduce aminte că, în primii ani după Revoluţie, planurile conducerii RoşiaMin erau să extindă exploatarea. Viitorul a adus însă altceva, iar din cauza proprietarului, statul român, numărul angajaţilor a scăzut treptat. Dacă în 1990, mina avea 1.200 de angajaţi, în 2006, la închidere, mai erau doar 370. Noul proiect minier, al companiei Roşia Montană Gold Corporation, ar urma să aducă mii de locuri de muncă, directe şi indirecte. Acestea ar duce la dispariţia şomajului în zonă. Iar cele cele 70 de milioane de dolari care vor fi investite în reabilitarea patrimoniului ar permite, în sfârşit, dezvoltarea turismului şi diversificarea economiei locale. Mulţi dintre tinerii plecaţi în străinătate s-ar întoarce acasă, dacă mina ar fi repornită, crede Nelu Oprişa.

Rodna trăieşte încă din gloria minerilor De şansa uriaşă pe care o are Roşia Montană nu beneficiază alte localităţi miniere. De pildă, de mai bine de cinci ani, la Rodna e linişte - mormânt. Mineritul a dispărut, iar comuna bistriţeană îşi conturează acum cu greu un alt drum. Ultimii 39 de ortaci au ieşit din subteran în 2006 şi nu au mai intrat. La acel moment, realitatea economică era cruntă: activitatea minieră la Rodna, cu o tradiţie milenară, nu mai era profitabilă.

Cum? De ce? Cine e de vină?

Ortacii n-au primit explicaţii Ţara Rodnei este “o entitate aproape miraculoasă, o vietate ţinută laolaltă şi însufleţită de magia unui râu”, spunea marele Lucian Blaga despre ţinutul de la graniţa Ardealului cu Bucovina. De veacuri, principala meserie în zona Rodnei a fost mineritul. Încă din antichitate, spun ultimele descoperiri arheologice. Zăcămintele feroase redescoperite la începutul secolului al XIII-lea în această zonă au determinat de-a lungul timpului creşteri demografice importante şi au făcut din Rodna o aşezare foarte râvnită.

7

cover story La începutul veacului al XV-lea, domnitorii moldoveni au exploatat aici aur şi argint. În secolele XVI-XVII, Legile Transilvaniei dădeau dreptul persoanelor private să deţină mine. În aceeaşi perioadă, Bistriţa a preluat în administrare şi Valea Rodnei, familiile bogate din burgul transilvănean având în proprietate mai multe exploatări.

Specialiştii spun că sursa marilor averi care s-au acumulat la Bistriţa în secolele XV-XVI nu au fost nici meşteşugurile, nici agricultura, ci mai cu seamă exploatarea intensă a minelor de la Rodna. În secolul al XVII-lea, saşii bistriţeni au investit în aceste mine, pe care le-au exploatat alături de administraţia maghiară.

Alături de argint, la Rodna s-au exploatat importante cantităţi de plumb, în anul 1799 fiind construită aici o topitorie. La începutul secolului trecut, producţia de plumb se situa la 200 de tone anual. În câţiva ani, Uzina Metalurgică pentru tratarea minereurilor şi silicurilor de plumb conţinând argint aurifer, a fost închisă, din cauza epuizării exploatărilor, însă, din anul 1906 a început exploatarea piritei. A urmat un secol de exploatare şi prelucrare a minereurilor feroase într-o perioadă de activitate minieră în continuă dezvoltare.

La care s-a pus punct în urmă cu 5 ani.

Marele nimic În anii de glorie ai acestei industrii, peste 2000 de mineri săpau în roca dură a Munţilor Rodnei. Acum au mai rămas 16, care se ocupă de conservarea minelor. Majoritatea celor disponibilizaţi au devenit şomeri şi mai apoi au ieşit la pensie. Puţini au plecat în străinătate şi şi mai puţini au reuşit să-şi încropească o afacere din care să poată trăi. Uneltele lor au devenit obiecte de muzeu, fiind expuse în Muzeul Etnografic al Mineritului, deschis de administraţia locală din Rodna în cinstea ortacilor care au clădit practic aşezarea.

Simion Frunză este ultimul preşedinte al Ligii Sindicatelor Miniere din Bistriţa-Năsăud. A început de jos. A lucrat vreme de 15 ani în subteran, ca vagonetar, ajutor de miner, miner, lăcătuş mecanic. Apoi a fost vreme de două decenii lider sindical al ortacilor. “Am făcut de toate… Am făcut profesionala de lăcătuşi la Cluj şi întrun concediu am venit la Rodna, unde aveam patru fraţi care erau mineri. Mi-a plăcut din prima această viaţă şi am ales să rămân aici”, povesteşte Frunză. Despre viaţa de miner, Frunză spune că nu a fost una uşoară, dar că banii câştigaţi erau îndestulători pentru familia sa. Pe durata celor 12 ani de mandat ca lider sindical, Frunză s-a întâlnit la Rodna cu Emil Constantinescu, Petre Roman sau Radu Berceanu, veniţi pentru a dialoga cu minerii aflaţi în grevă. Frunză este un pasionat al fenomenului sportiv şi spune că acest hobby este unul comun tuturor minerilor: “E important sportul pentru toată lumea, dar în special pentru mineri. Cea mai frumoasă zi a noastră era duminica, atunci când mergeam cu toţii la meciul echipei noastre, Minerul Rodna… Din păcate, activitatea acesteia s-a sfârşit odată cu cea a minei", povesteşte Frunză.

Ce opţiuni au foştii mineri?

Deşi Guvernul a alocat la momentul respectiv fonduri pentru reconversia profesională a minerilor, puţini dintre ei au ales să se reprofileze. La Rodna, dar şi în Apuseni sau alte zone miniere, oamenii îşi găsesc cu greu un loc de muncă, mai ales că până mai ieri infrastructura era dezastruoasă, iar investitorii străini nu se înghesuiau. Turismul rural şi exploatările forestiere rămân singurele opţiuni ale

8

rodnenilor. Totuşi, în prima situaţie, puţini se încumetă sau îşi permit să-şi deschidă o afacere în turism, iar în al doilea caz, pădurile sunt din ce în ce mai puţine, din cauza exploatărilor masive din ultimii ani. "Ne zbatem să dezvoltăm infrastructura şi alte afaceri în zonă, am reuşit multe lucruri în ultimii ani, am atras fonduri europene de zeci de miliarde de lei, însă problema socială e încă una reală. Mulţi dintre foştii mineri nu au încă unde să lucreze”, spune şi primarul Alexandru Năşcan.

Dar Rodna nu are şansa Roşiei Montana. Niciun investitor nu doreşte aici redeschiderea activităţii miniere.

Băimărenii din lumea fără cer Pe vremuri, Ziua Minerilor însemna, pe lângă cuvântări tovărăşeşti şi vizite de partid, şi manifestări culturale (eventual nişte prime sau zile libere). Oricum, exista măcar umbra de certitudine că unora le pasă de eroii din subteran şi că, în lumea lor fără cer, şi ei merită puţină lumină. Astăzi, această sărbătoare e la fel de întunecată

ca o galerie de mină, iar imnul care năştea lacrimi e uitat demult. Poate doar dinspre Roşia Montană a venit în acest an puţină lumină. Manifestările organizate acolo la sfârşitul lunii august, cu ocazia Zilei Minerilor, au adus aminte de vremile de altădată.

Personajul acestei poveşti ar trebui să fie minerul. Acela care azi e şomer. Cel care ar mai asculta, oftând, strofa aceea din Imnul Minerilor: “În mine, Dumnezeu cu noi / Afară-s chinuri şi nevoi / Deasupra noastră n-avem cer / C-aşa e viaţa de miner.”

Acum, meseria lui îşi trăieşte zbuciumat sfârşitul. Cei mari spun că nu mai e rentabil. După câteva mii de ani de muncă în măruntaiele pământului, minerul e pus în debaraua cu lucruri nefolositoare. În bazinul Băii Mari, mineritul a constituit una dintre cele mai importante ramuri ale industriei şi principala sursă de existenţă pentru majoritatea locuitorilor. Cu toate acestea, nu există documente care să certifice cu exactitate începuturile acestei îndeletniciri în nordul ţării. Totuşi, urma unei frânghii, aflată cam la un metru

cover story adâncime în peretele stâncii unui puţ din mina Dealul Crucii, precum şi câteva conducte vechi de la minele Firiza, Valea Rosie şi Valea Borcutului fac plauzibilă ipoteza (neconfirmată arheologic), că minele din zona Băii Mari existau încă din perioada romanilor. În secolele XI-XIII, minele aparţineau regilor maghiari care au colonizat zona cu meseriaşi germani. Inventarul minelor din 1556 menţionează, pe lângă utilajele folosite pentru extragerea minereului (acţionate de forţa apei sau a animalelor), şi utilizarea vagonetelor (o formă pentru transportul minereului, puţin folosită în Europa acelui timp). Din această perioadă datează şi prima lege a mineritului. În cele 56 de paragrafe se reglementează şi diferendele ivite între minerii din Baia Mare şi cei din Baia Sprie.

Izbucnirea Primului Război Mondial a aruncat minele într-o criză de forţă de muncă. Pentru redresarea situaţiei şi asigurarea necesarului de metale preţioase necesare războiului, în 1915-1916 s-a introdus şi în bazinul Baia Mare militarizarea minelor.

Aurul nostru Direcţiunea Minelor Baia Mare, înfiinţată în 1782, avea în subordine toate exploatările din bazinul minier al Băii Mari. Până în 1900, una dintre cele mai productive mine din Maramureş a fost Dealul Crucii. Mina are un filon principal, de o lungime de peste 1.200 de metri, şi trei filoane secundare. Minereurile exploatate aici conţineau aur, argint şi plumb. În 1894, exploatarea a atins 50 de metri sub nivelul Mării Adriatice, fiind cea mai adâncă exploatare din Ungaria. Producţia anuală a minei era de 120 kg de aur şi 400 de kg de argint curat. Pe Valea Usturoiului se practica mineritul pe filoanele Iosif, Anton şi Emilia, dar după secătuirea acestora şi inundarea minelor, exploatările au fost închise. Pe Valea Roşie se practica extracţia minereurilor de aur şi argint din cele mai vechi timpuri. În secolul al XVIII-lea, în vale existau circa 30 de exploataţii minere. În 1840, exploataţiile au fost preluate de stat (cu exceptia a trei dintre ele). Un deceniu mai târziu a început săparea galeriei Laurenţiu, foarte bogată în argint şi a galeriilor Sf. Ioan, Ştefan şi Susana, bogate în aur.

Valea Borcutului era cunoscută din cele mai vechi timpuri, datorită minereului bogat în aur.

Ce a mai rămas din toate acestea în zona Băii Mari? Un accident ecologic teribil de exagerat în anul 2000, care a schimbat practic legislaţia europeană cu privire la minerit. Şi o frumoasă promisiune din partea Romaltyn, un investitor străin foarte curajos şi impetuos, care promite să extragă aur la Baia Mare în maximum un an.

Măcar Baia Mare are o şansă mică în privinţa reînvierii mineritului, chiar dacă zăcămintele prognozate aici sunt mult sub nivelul celor din Apuseni, de la Roşia.

Ce se va întâmpla însă în celelalte localităţi miniere din Transilvania, abandonate de stat şi care nu au şansa vreunui investitor privat? Ce se va întâmpla la Rodna, Baia de Arieş, Brad, Cavnic, Iara, Sărmăşag, Zlatna şi altele?

Nimic. Din nou, marele nimic.

Vor fi un muzeu al paraginii, vorba lui Nelu Oprişa.

(În ediţia din luna octombrie, Transilvania Business va face o analiză la nivelul industriei aurifere din Europa, expunând marile proiecte din domeniu, metodele de lucru (cu accent pe folosirea cianurii), principalele companii din lume, companiile care au primit licenţe în România etc.)

www.transilvaniabusiness.ro

„Ne-am dori minerit şi la Baia de Arieş!”

Primarul localităţii Baia de Arieş, Gheorghe Bora, regretă vremurile în care mineritul încă mai funcţiona, despre care spune că sunt singurele în care în zonă a existat cu adevărat bunăstare. Astăzi, confruntat cu un şomaj de aproape 60%, edilul încearcă să atragă investiţii şi nu ezită să recomande deschiderea de exploatări de aur precum cele propuse în alte comune, cum este Roşia Montană.

Rep.: Cum a rămas Baia de Arieş fără industrie minieră?

Gheorghe Bora, primarul Băii de Arieş: În anul 2004, când s-a închis mina, se lucra cu tehnologie din anii ‘70.

Nu puteai să mergi mai departe, să rezişti într-o economie de piaţă, cu asemenea condiţii. Cu o infuzie de capital, de tehnologie nouă, mineritul putea continua şi astăzi, mai ales în condiţiile goanei după aur prefigurate de cererile de aur pe piaţa mondială. Anul trecut a fost o creştere de 25%, anul acesta 23% şi, anul viitor, am înţeles că se va ajunge la 45% creştere a cererii de aur pe piaţă. Suntem nostalgici după vremurile care au fost, pentru că atunci era bunăstare, dar trebuie să ne adaptăm la ceea ce există acum.

Rep.: Care e acum rata şomajului?

G.B.: Şomajul e destul de ridicat, undeva la 50 - 60%. O cifră alarmantă. Oamenii îşi duc viaţa de pe o zi pe alta.

Rep.: V-aţi dori să mai existe minerit în Baia de Arieş?

G.B.: Pe mine mă obsedează un lucru important: nimeni nu dă semne că şi-ar îndrepta privirile şi înspre Baia de Arieş. Au rămas resurse importante de minereu în zonă la noi. La Baia de Arieş a fost centrul de dezvoltare al industriei extractive în zona Munţilor Apuseni, iar acum se neglijează chiar zona noastră! Suntem la 40-50 de kilometri de Roşia Montană, dar lanţul aurifer continuă inclusiv aici.

Rep.: La Baia de Arieş se făcea cianuraţie cu ani în urmă. Ce a mai rămas din ea?

G.B.: A fost o uzină mare de cianuraţie, de capacitate mare, care e la fier vechi momentan. Pentru apa care venea din mină, chiar acum se lucrează la canalele de colectare şi la o staţie de epurare. S-au ecologizat toate cele trei decantoare, sunt la standarde care nu mai implică probleme de mediu, cu excepţia Brăzeştiului, care mai presupune anumite lucrări. Canalele din vechea mină duc în râu, la Arieş, motiv pentru care se lucrează la staţia de epurare. Avem un decantor pe Valea Hermănesei, în care într-adevăr bălteşte o apă pe iaz, dar astăzi oamenii se desfată cu pescuitul acolo. Sunt peşti, deşi apa provine din locul în care s-au decantat reziduriile din activitatea de cianuraţie. Chiar vă invit să veniţi să vedeţi! Noi ştim că, dacă se respectă tehnologia de fabricaţie, cantităţile și concentrațiile de cianură care trebuie folosite, nu sunt probleme, după cum vedem.

Rep.: Cum vedeţi viitorul Băii de Arieş?

G.B.: O şansă pentru noi ar fi să se dea drumul la exploatarea din Roşia Montană. De la Abrud până la Lupşa, ar rezolva problemele, şi o să mai rămânem noi ca „localităţi-problemă”: Baia de Arieş, Sălciua, Ocoliş, Poşaga. Dar sunt optimist şi cred că o să se rezolve şi problemele noastre. Şi turistic, şi din punct de vedere al

interesului privind mineritul. Avem un capital care cred că pe viitor o să fie salvarea noastră. Avem 10 hectare de teren amenajate, ecologizate, în incinta fostei exploatări miniere, pe care sunt convins că cineva va fi interesat să facă o hală, să absorbim 100-300 de locuri de muncă. Avem semne încurajatoare, s-au cumpărat câteva clădiri mari acolo, deci sunt câţiva investitori. Cu răbdare, pentru că toate durează şi trebuie să ne plasăm pe culoarul acesta de dezvoltare.

Rep.: De ce v-aţi dori să pornească proiectul de la Roşia?

G.B.: Una peste alta, gândindu-ne la beneficiile pentru zonă, proiectul Roşia Montană ar elimina cel puţin o parte din problemele cu care se confruntă oamenii: legate de venituri, de locuri de muncă. Practic, o să creeze bunăstare. Nu trebuie să fim invidioşi pe această zonă, în care se văd deja semne de bunăstare. Ne bucură orice se creează în zona noastră, în ţara noastră, în lumea noastră. Cu atât mai mult cu cât e în vecinitate, iar prin activităţi conexe o să fim şi noi beneficiari ai proiectului minier de la Roşia Montană, mai ales că e o activitate care nu trebuie neglijată în condiţiile zilei de astăzi, în care vedem că poate fi o salvare pentru bugetul zonei, al ţării.

Rep.: Vorbiţi de bunăstare la Roşia; ce semne de reviriment aţi văzut?

G.B.: Am văzut autobuze, ca pe vremurile bune, oameni care fac naveta. Asta înseamnă că oamenii au iar de lucru! Apoi, am văzut ce se întâmplă în comună, se modernizează centrul istoric, se pune în valoare patrimoniul. Pentru toate astea e nevoie de bani. Şi noi, comunităţile locale, simţim un important sprijin de acolo!

9

ziUa UngaRiei

La mulţi ani, Ungaria!

Ungaria este unul dintre cei mai dinamici investitori de pe piaţa românească. În timp ce oamenii de afaceri maghiari au învăţat lecţia mobilităţii, românii se concentrează pe piaţa internă. De aici şi dezechilibrul uriaş din schimburile comerciale bilaterale. Cu ocazia Zilei Naţionale a vecinilor noştri, 20 August, totodată Ziua Sfântului Ştefan, Transilvania Business face o succintă analiză a relaţiilor economice şi politice dintre cele două ţări.

Relaţiile dintre România şi Ungaria au ajuns la un nivel de maxim istoric. Din punct de vedere politic, de exemplu, doar în acest an, Clujul, considerat drept o capitală informală a Transilvaniei, a fost vizitat de o serie de oficiali maghiari de rang înalt. Printre ei, preşedintele Ungariei, Schmitt Pal, vicepremierul Semjen Zsolt ori ministrul de Externe al Ungariei, Martonyi Janos. De asemenea, din punct de vedere economic, ”îndulcirea” crizei din Ungaria a permis oamenilor de afaceri din această ţară să reia investiţiile în România. Nu în ultimul rând, Ungaria şi-a consolidat poziţia de principală ţară de provenienţă a turiştilor care vizitează Transilvania.

Efectele cetăţeniei maghiare Din punct de vedere politic, interesul oficialilor maghiari pentru Transilvania este în creştere. Faptul că, din acest an, tot mai mulţi dintre maghiarii ardeleni au putut să obţină cetăţenia maghiară schimbă perspectiva oficialilor din Budapesta. În conformitate cu promisiunile premierului FIDESZ, Viktor Orban, maghiarii din Transilvania care vor primi cetăţenia maghiară vor putea vota în alegerile parlamentare din Ungaria. Iar voturile lor ar putea conta într-o manieră semnificativă la viitorul scrutin. De asemenea, pentru maghiarii ardeleni, primirea cetăţeniei maghiare are deopotrivă o încărcătură simbolică şi practică. Din punct de vedere simbolic, acest demers vindecă o serie de răni ale trecutului, resimţite de comunitatea

Cluj pentru modul în care au participat la sărbătoarea maghiarilor.

Printre cei care au cerut cetăţenia maghiară se află, potrivit datelor consulatelor maghiare din Ardeal, vicepreşedintele Parlamentului European, Tokes Laszlo, dar şi preşedinţii de origine maghiară ai consiliilor judeţene din Transilvania. Iniţiativa acordării dublei cetăţenii nu a stârnit în România nici pe de parte o reticenţă de genul celei care a apărut în Slovacia. Şi asta cu atât mai mult cu cât Ungaria, în perioada în care a deţinut preşedinţia semestrială a Uniunii Europene, în prima jumătate a acestui an, a dovedit o atitudine loială faţă de România. Ungaria a fost, astfel, unul dintre principalii avocaţi ai aderării României la Spaţiul Schengen, un demers care, într-adevăr, ar reduce la abstracţie graniţa dintre cele două ţări.

Progres economic De asemenea, Ungaria şi-a consolidat poziţia de investitor important în România. Pe lângă giganţi pentru OTP Bank şi compania petrolieră Mol, o serie de alţi oameni de afaceri maghiari au investit puternic în Transilvania. Potrivit administratorului Camerei de Comerţ Româno-Maghiară Carpatia, Kerekes Sandor, investiţiile maghiare în România au totalizat 600 de milioane de euro. Spre deosebire, investiţiile române în Ungaria sunt de doar 1,6 milioane de euro. Kerekes Sandor spune că există mai mulţi factori care pot explica această situaţie. ”În primul rând, poate că oa-

600 milioane de euro totalizează investiţiile maghiare în România 1,6 milioane de euro este valoarea investiţiilor româneşti în Ungaria maghiară din Transilvania. Din punct de vedere practic, această cetăţenie le permite, de exemplu, să călătorească fără viză în Statele Unite ale Americii ori să îşi găsească de lucru şi în acele ţări din Uniunea Europeană care au menţinut restricţii pentru accesul românilor pe piaţa muncii. De asemenea, oficialii maghiari îi încurajează pe conaţionalii lor din Ardeal să ceară cetăţenia. Maghiarii din Transilvania trebuie să îşi păstreze cultura, credinţa şi continuitatea, a declarat la Cluj, în faţa a mii de oameni, adunaţi în Piaţa Unirii, preşedintele Ungariei, Schmitt Pal. Președintele Schmitt a spus că deja sute de mii de maghiari ardeleni au cerut cetăţenia maghiară. De asemenea, preşedintele Ungariei a vorbit despre faptul că maghiarii, românii şi saşii au creat împreună cultura ardelenească şi a mulţumit românilor din

10

menii de afaceri români nu sunt atât de mobili ca şi cei din Ungaria, de aceea preferă să investească în România. De asemenea, poate că, în anumit domenii, în Ungaria, piaţa este suprasaturată, lucru care nu se poate spune despre România”, a spus Sandor Kerekes.

Dincolo de firmele maghiare din domeniul bancar şi din domeniul petrolier, reprezentantul Camerei de Comerţ Româno-Maghiare a enumerat o serie de domenii faţă de care oamenii de afaceri din Ungaria manifestă un interes deosebit. În ultimele luni, tot mai mulţi investitori au ales industria mobilei. ”Motivul principal al acestei opţiuni este faptul că au materie primă la îndemână. Oamenii de afaceri din Ungaria aduc tehnologia, vin cu maşinile şi preferă să producă mobilă aici”, a spus Kerekes Sandor. Un alt domeniu vizat de investitorii maghiari este cel al con-

sultanţei. Oamenii de afaceri din Ungaria preferă domenii precum dezvoltarea intreprinderilor, management ori atragerea de fonduri europene. În ultimul domeniu, maghiarii au o experienţă mai mare decât românii, deoarece Ungaria a aderat mai devreme la Uniunea Europeană, deci afacerile din această ţară, derulate cu fonduri europene, au avut mai multă vreme să ajungă la maturitate. De asemenea, un alt domeniu faţă de care oamenii de afaceri din Ungaria manifestă un interes aparte este cel al comerţului. ”Există multă marfă produsă în Ungaria, iar oamenii de afaceri de aici au interesul să o desfacă în România, care este o piaţă foarte interesantă pentru ei”, a mai spus Kerekes Sandor. Acesta crede că relaţiile economice dintre România şi Ungaria s-ar putea dezvolta şi mai rapid, cu condiţia reducerii birocraţiei. El afirmă faptul că mulţi dintre investitorii maghiari s-au plâns de faptul că sunt purtaţi pe drumuri de autorităţile române. Un alt motiv de nemulţumire este legat de aroganţa unor funcţionari.

Furnizor de turişti Pentru destinaţiile din Transilvania, maghiarii reprezintă cea mai numeroasă categorie de turişti. Există, practic, mai multe feluri de turism. În primul rând, e vorba de un turism cultural, manifestat mai ales în marile oraşe. De exemplu, la Arad, maghiarii vor să viziteze locuri precum Parcul Reconcilierii, în care se află monumentul celor 13 generali maghiari executaţi de austrieci după înfrângerea Revoluţiei de la 1848 – 1849. În Oradea, centrul vechi al oraşului, cu zona pietonală Corso, este una dintre zonele din care

ziUa UngaRiei

”Poate că oamenii de afaceri români nu sunt atât de mobili ca şi cei din Ungaria, de aceea preferă să investească în România. De asemenea, poate că, în anumit domenii, în Ungaria piaţa este suprasaturată, lucru care nu se poate spune despre România!”

Kerekes Sandor

turiştii maghiari îşi pot cumpăra diferite suveniruri.

De asemenea, în Baia Mare, casa în care a locuit Elisabeta Sălăjan, mama regelui Boemiei, Croaţiei şi Ungariei, Matia Corvin, fiul lui Iancu de Hunedoara, este una dintre atracţii, la fel ca şi vechea cetate a oraşului.

De altfel, locurile legate de viaţa regelui Matia Corvin, o figură deosebit de apreciată deopotrivă de maghiari şi de români, atrag un mare număr de turişti, indiferent că este vorba de Casa Matei din Cluj, de palatul familiei de la Hunedoara ori de proprietăţile lui Iancu de Hunedoara din Timişoara. Târgu-Mureşul este, de asemenea, un oraş-simbol pentru maghiari. Există, apoi, un soi de turism medical. Dacă româncele din judeţele de la graniţa cu Ungaria preferă să meargă să nască la clinicile de peste graniţă, unde au parte de servicii medicale mai bune, în schimb, mulţi maghiari practică turismul stomatologic în România.

De multe ori, serviciile stomatologice, inclusiv implanturile dentare, sunt mai ieftine în România decât în Ungaria. Cel de-al treilea tip de turism este cel în care maghiarii caută tradiţiile păstrate în Transilvania.

Una dintre destinaţii este, de exemplu, satul Sâncrai

www.transilvaniabusiness.ro

din judeţul Cluj. Satul pare încremenit în epoca amintită de poveştile bunicilor, în care timpul avea răbdare cu oamenii. Casele, admirabil conservate, păstrează arhitectura secolului al XIX-lea. De asemenea, gastronomia este cea tradiţională. În satul cu 1.000 de locuitori există peste 40 de pensiuni. Multe dintre ele sunt mai tot timpul rezervate de turiştii maghiari. Aşa că proprietarii acestor pensiuni calculează mai uşor preţurile în forinţi decât în lei. Comunitatea de maghiari din Sâncrai a dezvoltat servicii turistice de bună calitate. Iar pensiunile tradiţionale au şi ”înlesniri” moderne, de genul Internetului wireless ori televiziunii prin satelit, care recepţionează deopotrivă posturile din Ungaria şi din România. Un alt exemplu este cel al comunei Sic din judeţul Cluj. Satul care este reşedinţă de comună este una dintre puţinele localităţi în care oamenii au decis ca străzile să poarte numere, ca la New York, în loc de nume.

Mai ales sărbătorile, precum cea a Sfântului Bartolomeu, din 24 august, în care localnicii comemorează, an de an, invazia tătarilor din 1717, atrag mulţi turişti, dornici să admire pitorescul costumelor po-

pulare purtate de sicani. Un amănunt interesant este faptul că sicanii ţin post şi mănâncă doar porumb în ziua Sfântului Bartolomeu, în amintirea celor duşi în robie în Crimeea. Un alt exemplu este Corundul, cu celebra sa ceramică, atât de apreciată de români şi de maghiari. Comuna harghiteană este un loc de popas obligatoriu pentru turiştii maghiari. Există, apoi, un turism balnear. Mulţi maghiari ajung la lacurile sărate precum Sovata ori Dej pentru a se distra şi pentru a folosi proprietăţile terapeutice ale acestor ape. De asemenea, ei vizitează şi frumoasele saline de la Turda ori de la Praid, care sunt deopotrivă locuri pentru petrecerea timpului liber, dar şi locuri în care aerul sărat vindecă multe dintre afecţiunile sistemului respirator.

Iar iarna, pensiunile cochete din staţiuni precum Borsec, Poiana Braşov, Straja, Parâng, Muntele Băişorii, Mărişel, Borşa, Cavnic, Stâna de Vale ori Moneasa atrag un număr important de turişti maghiari, dornici să experimenteze schiatul în Carpaţi după ce au testat deja pârtiile de schi din Alpii austrieci. De asemenea, există mulţi români care fac turism în Ungaria.

Mulţi preferă staţiunile din Hajduszoboszlo, Gyula ori Szeged pentru apele termale şi pentru serviciile de calitate la preţuri foarte bune. De asemenea, pentru mulţi dintre ardeleni, Balatonul este o alternativă la ”mersul la bulgari”. Nu lipseşte nici turismul cultural, centrat mai ales pe Budapesta.

Claudiu Pădurean

11

ziUA UngARiEi

Noi investiţii în turism la Danubius Sovata Rep.: Care sunt cele mai importante investiţii făcute la Danubius în acest an?

Andrei Rusu.: Investiţia cea mai importantă din ultimul timp, în ceea ce priveşte hotelul, a fost noul centru wellness. Am dat în folosinţă un nou bazin de apă sărată, un nou bazin de înot, care are 17 metri lungime, un bazin pentru copii şi un jacuzzi pentru relaxare. Tot aici avem patru tipuri de saune şi bazinul de kneipp, unde are loc un proces de alternare a apei calde cu apa rece. Cei care vin la kneipp trec de la apă caldă la apă rece şi invers, proces benefic pentru circulaţia sângelui şi, în acelaşi timp, calcă pe pietre, deci au parte şi de un masaj la tălpi.

Investiţia de la centrul SPA se ridică undeva la două milioane de euro. În ceea ce priveşte bazinul pentru copii ar mai fi de spus că aflându-se în prelungirea celorlalte bazine, părinţii care vin la SPA au posibilitatea să-şi supravegheze copiii printr-un perete de sticlă.

Tot în zona de oferte noi putem aminti „oxigen terapia”, o cameră frumos amenajată, care are şi un aparat ce produce oxigen. Turiştii care intră aici depun efort fizic purtând o mască prin care primesc oxigen. Urmează o perioadă de relaxare, de o jumătate de oră, pe nişte fotolii foarte confortabile. În luna septembrie intenţionăm să adăugăm serviciilor de la SPA şi masajul thailandez.

Pe lângă această investiţie mai e de amintit o grădiniţă, un spaţiu de joacă pentru copii, care va fi funcţional începând din septembrie. Acum pregătim mobilierul şi jucăriile.

Rep.: Cum au primit turiştii noutăţile? Cum a fost activitatea din acest an?

Andrei Rusu: Noile investiţii au fost foarte bine primite de turişti. Urmărind tendinţele pieţei, unde s-a putut observa o scădere a turismului de conferinţe, odată cu venirea problemelor economice, am decis să investim în segmentul de odihnă, relaxare, tratament, care a compensat scăderea despre care vorbeam. Aceste noutăţi au venit şi pe fondul investiţiilor făcute de administraţia locală din Sovata, în infrastructură, care, evident, au schimbat faţa oraşului şi au avut un ecou foarte bun în rândurile turiştilor. Străzile, trotuarele, parcurile, aleile din jurul lacurilor, cam tot ceea ce înseamnă Sovata, au acum un aspect european.

Revenind, putem spune că în anul acesta, în lunile iulie şi augut, care sunt considerate vârf de sezon la noi, am avut un grad de ocupare cu aproximativ 13-15 % mai mare decât în aceeşi perioadă din 2010.

Aflată în topul investiţiilor ungare din România, firma Balneoclimaterica, prin serviciile hoteliere oferite în special de Hotelul Danubius şi ştrandul de la Lacul Ursu, aduce anual zeci de mii de turişti în Sovata. Andrei Rusu, director administrativ al hotelului ne-a oferit detalii despre ultimele investiţii de la Danubius Sovata. sale benefice în afecţiuni reumatismale şi ginecologice, aduce mulţi turişti. Mai avem clienţi din Republica Moldova, din Ungaria şi într-un număr ceva mai mic din alte ţări europene.

Rep.: Ce proiecte aveţi pentru anii următori?

Andrei Rusu.: Pentru următorii 3-5 ani avem în plan renovarea Hotelului Brădet. Avem nevoie de un capital de 5-7 milioane de euro. Undeva la sfârşitul anului viitor dorim să demarăm acest proiect, în condiţiile în care situaţia economică nu se va deteriora. Noi sperăm să fie chiar mai bună decât acum. Până atunci ne străduim să fim o gazdă cât mai bună pentru toţi cei care ne solicită serviciile.

A consemnat Florin Marcel Sandor

Rep.: De unde provin turiştii?

Andrei Rusu.: Majoritatea clienţilor noştri sunt din România. Renumele staţiunii, unicat în Europa datorită apei lacului Ursu, cunoscut îndeosebi pentru efectele Lanţul hotelier Danubius s-a format în anii ‘70 în Ungaria, fiind privatizat de o firmă din Anglia.

După anul 2000, acest lanţ hotelier cu capital englezesc a început să se extindă, iar acum deţine hoteluri în 5 ţări: Ungaria, Slovacia, Cehia, România si Anglia. În judeţul Mureş, grupul deţine, începând din 2001, hotelurile Sovata, Brădet, Făget, împreună cu tot patrimoniul aparţinând societăţii comerciale Balneoclimaterica Sovata.

12

Hotel Danubius Sovata, str. Trandafirilor 111 Tel: +40-265-570-151 , Fax: +40-265-570-258, E-mail: sovatahotel@szovata.ro

Danubius, în topul destinaţiilor balneare saline 4 Votat drept cel mai bun hotel din România în anul 2004 4 Singurul hotel de 4 stele din Sovata 4 Situat la 200 de metri de Lacul Ursu 4 Total renovat, cu propria lui bază de tratament.

4 Băi cu apă sărată (apă din lac) chiar şi iarna, în bazinele hotelului 4 168 de camere dotate cu balcon, baie, telefon, televizor color cu programe prin satelit, minibar, seif, internet wireless (gratuit).

4 Camere cu aer condiţionat, camere pentru nefumători, camere antialergice şi camere speciale pentru persoane cu handicap locomotor.

4 Servicii de spălătorie, magazine cu suveniruri, parcare în aer liber.

4 Servicii terapeutice, wellness şi fitness 4 Baza de tratament şi wellness: împachetare cu nămol, tratament ginecologic, locomotor, tratament dermatologic antipsoriasis.

4 Piscine interioare cu apă dulce, piscine cu apă sărată, solarium, baie cu aburi, jacuzzi, masaj subacval 4 Salon de coafură şi cosmetică 4 Restaurantul hotelului oferă o gamă largă şi variată de meniuri cu specialităţi transilvănene şi internaţionale.

4 În incinta hotelului mai găsiţi o terasă de vară, drink bar şi cafe bar, 9 săli cu capacitate de primire între 14 şi 300 de persoane.

ziua ungariei

Sovata culege laurii investiţiilor în infrastructură Români din toată ţara, maghiari din Ungaria, dar şi turişti din multe ţări europene vin anual la Sovata pentru apa cu proprietăţi curative din Lacul Ursu, pentru nămolul miraculos şi pentru aerul curat al frumoasei staţiuni mureşene. Care sunt legăturile cu oraşele înfrăţite din Ungaria şi ce proiecte mai au autorităţile locale pentru dezvoltarea turismului, am aflat din dialogul cu primarul oraşului, Péter Ferenc.

Rep.: Cât de utile sunt pentru Sovata înfrăţirile cu oraşele din Ungaria?

Péter Ferenc: Avem mai multe oraşe din Ungaria care sunt înfrăţite cu Sovata, având legături pe mai multe paliere. Putem să vorbim, în primul rând, de şcoli, pentru că la acest capitol sunt foarte bune legăturile. Elevii au şansa să se întâlnească, să lege prietenii şi să creeze relaţii şi pentru viitor. Există o serie de legături între diferite grupuri de locuitori din Sovata cu cei din localităţile înfrăţite, cum ar fi, de exempu, echipa de baschet old-boys care are legături cu o echipă din Százhalombatta, cu mai multe turnee organizate anual.

Ar mai fi de spus că elevi din Sovata, Százhalombatta şi Brzesko, localitate din Polonia, înfrăţită de asemenea cu Sovata, se întâlnesc anual, în tabere, în fiecare dintre cele trei oraşe. Tot într-o tabără, de engleză, se întâlnesc copiii din Sovata cu elevi de la şcoli din sectorul XIII din Budapesta, care este înfrăţit cu oraşul nostru. Acestea sunt doar o parte dintre legăturile pe care le avem cu oraşele înfrăţite. Mai există tabere de creaţie, cu caracter sportiv, cultural, istoric, religios etc. Între Sectorul XIII din Budapesta şi Sovata există şi o puternică legătură economică, dat fiind faptul că Danubius, care este cel mai mare operator turistic din Sovata, este prezent şi în Budapesta. Astfel, există o colaborare foarte bună între cei doi operatori şi, în consecinţă, între localităţile noastre.

Rep.: Cum au primit turiştii investiţile majore în infrastructură?

Péter Ferenc: Suntem bucuroşi să constatăm că până târziu în noapte parcurile din Sovata sunt pline, oamenii se plimbă pe străzi, pe aleile lacurilor. Este un semnal că investiţiile mari făcute în infrastructură au dat roade. Am reuşit să finalizăm proiectul prin care au fost reabilitate drumurile şi aleile din jurul lacurilor şi din staţiunea Sovata. Am reuşit să punem flori pe

toate aleile, în parcuri, acestea fiind şi bine luminate.

Acest lucru înseamnă o mare mulţumire pentru turişti.

Atunci când te sună un prieten să îi faci o rezervare şi dai telefoane o oră fără să găseşti nimic liber înseamnă că Sovata şi-a făcut bine temele în ceea ce priveşte condiţiile de găzduire a turiştilor.

Un grad de ocupare mare este un lucru bun pentru toţi cei din Sovata, pentru că toată lumea trăieşte mai bine dacă activităţile economice sunt la un nivel ridicat. Iar toate acestea înseamnă taxe şi impozite, deci bani la bugetul de stat.

Referitor la reabilitări, ar mai fi de amintit că zilele acestea va intra în funcţiune staţia de epurare a apei, una dintre cele mai moderne din ţară, ceea ce înseamnă asigurarea unei ape de calitate atât pentru locuitorii oraşului cât şi pentru turişti.

Avem semnat un contract care prevede investiţii în jurul lacului Ursu, cum ar fi „alei de studii”, ceea ce înseamnă că în zonă vor fi panouri pe care vor exista foarte multe informaţii despre această rezervaţie naturală, despre cum să avem grijă de ea. Dorim să construim un tur de observare de 28 de metri înălţime, tot lângă Lacul Ursu, de unde vor putea fi văzute întreaga staţiune şi împrejurimile. Dorim să luminăm munţii de sare din preajma lacului, pentru a putea fi vizitaţi şi după lăsarea întunericului, lucru benefic mai ales toamna, iarna şi primăvara, când se întunecă repede.

Lacurile neamenajate pentru îmbăiere vor avea pontoane de lemn, pentru ca turiştii să se plimbe şi în jurul acestora. Tot în acest program va fi făcută o legătură prin nişte alei, cu Lacul Tineretului, care trebuie să fie gata în acest an şi unde vor exista multiple posibilităţi de agrement.

Rep.: Ce mesaj le transmiteţi politicienilor şi guvernanţilor, referitor la viitorul turismului românesc?

Péter Ferenc: Eu consider că din punct de vedere economic, lucrul primordial este infrastructura rutieră. Şi

14

aici mă refer, în primul rând, la autostrăzi. Fără o autostradă care să lege vestul ţării de sud este aproape imposibil să ai o creştere economică, mai ales în domeniul turismului. La ce posibilităţi de turism avem, o infrastructură rutieră bună ar fi un ajutor imens. În Sovata, de exemplu, toate tipurile de turism sunt posibile: medical, balnear, de afaceri, de agrement, agroturism, turism de vânătoare. Prin investiţii în infrastructură am putea avea un sezon de 12 luni, nu de 3-4 cum e acum.

Ca să ai un sezon lung trebuie să ai turişti mulţi. Este inacceptabil ca în vremurile noastre un turist să facă 6 ore de la Oradea până aici, în condiţii de trafic extrem de dificile.

Eu consider că este vital să avem cât mai curând posibil şi autostrada Târgu Mureş-Iaşi, care ne-ar aduce mult mai mulţi turişti din zona Moldovei, dar şi autostrada Transilvania, ce ne leagă de vestul Europei. De asemenea, o autrostradă de la Braşov la Bucureşti ne-ar aduce mulţi turişti din capitală, la sfârşit de săptămână. La toate acestea trebuie adăugat, evident şi un aeroport modern, unde zborurile să nu depindă de starea vremii.

Sovata şi întreaga zonă ar putea avea o creştere economică foarte mare.

A consemnat Florin Marcel Sandor

ziua ungariei Ne-am mutat definitiv! În Târgu-Mureş vă aşteaptăm exclusiv la sediul central OrtoProfil pe str. Podeni, nr. 44/a. informaţii şi programări la tel.: 0265- 208500, 264834

Tratarea eficientă a diferitelor tipuri de durere

Programe noi de recuperare medicală la OrtoProfil Gimnastică pentru tratamentul scoliozei, bandaj elastic pentru tratamentul afecţiunilor musculo-articulare şi controlul durerii cu ajutorul tehnologiei scenar – sunt doar câteva dintre noutăţile oferite acum de OrtoProfil.

Centrul naţional de reabilitare OrtoProfil din Târgu-Mureş îşi extinde gama de servicii. Pacienţii pot opta acum pentru mai multe programe de recuperare locomotorie: - Terapia Schroth, special concepută pentru tratamentul scoliozelor; - Tratamentul afecţiunilor musculo-articulare prin aplicarea benzilor elastice Kinesio Tape; - Ameliorarea durerilor cu aparatul special Ritmscenar; - Reabilitarea care se adresează persoanelor cu amputaţii de membre; - Programul Şcoala spatelui, care contribuie la îmbunătăţirea posturii anatomice a corpului; - Gimnastică intimă.

Terapia Schroth – gimnastică concepută pentru tratamentul scoliozei Recuperarea coloanei vertebratle în cazul tulburărilor de statică (diformităţi la nivelul coloanei vertebrale precum: scolioză, cifoză, lordoză) presupune uneori tratament de posturare cu ajutorul corsetelor. Pe lângă purtarea acestui dispozitiv sunt necesare exerciţii active şi reeducarea posturii. Terapia Schroth este indicată pentru tratamentul conservator al scoliozelor, bolii Scheuermann, în atitudni posturale disfuncţionale, dureri de etiologie necunoscute, modificări degenerative ale coloanei vertebrale. Corecţia se realizează tridimensional, individualizat, specific nevoilor fiecărui pacient.

Terapia este recomandată de la vârsta de 6 ani. Prin

www.transilvaniabusiness.ro

această terapie se poate stopa sau chiar corecta evoluţia deviaţiei până la finalizarea perioadei de creştere. În cazurile severe – când curbura scoliozei depăşeşte 30 de grade – se recomandă efectuarea acestor exerciţii pe toată durata vieţii. În caz contrar deviaţia poate evolua în continuare.

Bandajul care a revoluţionat medicina sportivă Banda kinesiologică este o bandă elastică rezistentă la apă, folosită în prevenirea şi tratarea afecţiunilor mus-

- ameliorează durerea; - susţine musculatura în mişcare; - corectează aliniamentul membrelor; - reduce timpul de vindecare a hematoamelor şi ale altor traumatisme musculare ameliorarea durerii prin tehnologia scenar – Vindecare mai rapidă Acest aparat funcţionează pe bază de biofeedback, interacţionând cu sistemul nervos sprijinind astfel organismul să se vindece, indiferent de tipul afecţiunii.

Peste 30% dintre adulţi suferă de afecţiuni care au asociate durerea. Dintre aceştia majoritatea ajung să administreze medicamente antialgice, însă fără rezultat.

Terapia cu aparatul Ritmscenar scade instantaneu durerea şi reduce timpul tratamentului. Se poate folosi pe fiecare segment al corpului. „În timp ce practicam sport, am suferit o entorsă gravă la genunchiul drept. S-a umflat şi am simţit o durere puternică. Când am început tratamentul cu Ritmscenar, câte 20 minute pe zi timp de 10 zile, durerea a scăzut considerabil, chiar şi umflătura a dispărut. Sunt foarte mulţumit de rezultatele tratamentului” G. I., pacient OrtoProfil.

culare, articulare sau limfatice. A fost dezvoltată pentru a accelera procesul de vindecare al ţesuturilor traumatizate într-un mod natural, exercitând o acţiune bio-mecanică asupra corpului uman. Inovaţia acestei tehnici constă în asigurarea unei bune circulaţii a sângelui şi a unui suport muscular sau articular prin aplicarea benzii adezive elastice termosensibile şi 100% din bumbac.

Banda poate fi folosită pentru a trata afecţiuni precum - hematoame sau edeme; - contracturi musculare; - discopatii vertebrale, spondilite, scolioze; - artrite, entorse, contuzii; - rupturi musculare, tendinite; - se aplică şi preventiv pentru sportivi. efectele benefice ale benzii kinesiologice:

Cele mai frecvente afecţiuni care pot fi vindecate cu ajutorul aparatului: - dureri la nivelul articulaţiilor: coloana vetrebrală, umăr, şold, genunchi; - diferite dureri şi senzaţia de disconfort la nivel cervical; - traumatisme apărute în urma suprasolicitării diferitelor zone ale corpului; - edeme, contuzii, răni, nevralgii; - fibromialgii, crampe musculare; - migrenă, astm bronşic.

Pentru mai multe informaţii referitoare la gama completă de produse, precum adresa celor 38 de filiale din ţară, puteţi accesa pagina web www.ortoprofil.ro.

15

zIUA UNGARIeI CLINI-LAB, 18 ani de experienţă în domeniul medical În topul furnizorilor de produse pentru laboratoare medicale, din România, se află şi CLINI-LAB, o firmă din Târgu Mureş, al cărei acţionariat provine, în parte, din Ungaria.

Cum face faţă o firmă privată dificultăţilor finanaciare din Sănătate şi care sunt proiectele de viitor ale companiei am aflat de la ing. Jakab Ştefan, directorul CLINI-LAB. Reporter: Domnule director, cum apreciaţi evoluţia companiei în ultimii ani?

Jakab Ştefan: Ultimii 2-3 ani pot fi analizaţi mai greu, faţă de anii anteriori, deoarece am avut acel program de evaluare a sănătăţii populaţiei, prin diferite analize.

Am avut mult de lucru atunci, deoarece noi, ca furnizor de materiale necesare laboratoarelor medicale, am pus la dispoziţie aparatură, materiale etc. Această extra-ctivitate a luat sfârşit în 2009. Totuşi, şi în 2009 şi apoi în 2010 am avut o activitate bună, aşa că putem aprecia drept mulţumitoare evoluţia din ultimii ani. Dificultăţile economice din ultimii doi ani ne-au învăţat să fim mai eficienţi, să ne alegem cu mai mare grijă angajaţii, pentru a nu avea mari fluctuaţii de personal, să facem o selecţie mai strictă în ceea ce priveşte furnizorii noştri, majoritatea externi. Datorită acestor lucruri putem spune că am avut în permanenţă o uşoară creştere a activităţii.

Am avut şi unele dificultăţi, majoritatea fiind legate de clasica problemă din sănătate, plăţile. Am ajuns la un moment dat să credităm Sănătatea cu aproximativ 4 milioane de euro. Slavă Domnului, anul trecut prin toamnă a fost acea reîntregire a bugetului, care ne-a ajutat să recuperăm o parte din banii pe care ni-i datora statul. Încontinuare există greutăţi financiare, dar la limita de suportabilitate.

Jakab Ştefan: În multe situaţii, beneficiarii ne spun că lucrează cu plăcere cu transilvăneni. Sigur că această etichetă nu este suficientă. Ne străduim să oferim produse de cea mai bună calitate la un preţ corect. Având în vedere că suntem pe piaţă de 18 ani, ne-am putut selecta furnizorii astfel încât să oferim cel mai bun preţ posibil. Nu avem cele mai ieftine produse, dar putem spune că oferim cu adevărat un raport calitate/preţ foarte bun.

Suntem cunoscuţi ca oameni de încredere, oameni cu produse de calitate. Cu noi se poate lucra pe termen lung. Este un lucru important să susţii activitatea unui spital judeţean, unde nu poţi opri furnizarea de materiale dacă nu ţi s-a plătit la termenul stabilit. Suntem capabili să susţinem activitatea spitalelor, dar lucrăm la fel de bine şi cu laboratoare mai mici. Putem să ne mândrim cu faptul că ne situăm printre primii 5 furnizori din ţară, în condiţiile în care în afară de noi între primii 7 nu există nicio firmă din provincie, toate fiind din Bucureşti.

Rep.: Care sunt principalele argumente ale locului bun ocupat în topul firmelor care furnizează materiale medicale pentru laboratoare?

Rep.: Ce vă propuneţi pentru perioada următoare?

Jakab Ştefan.: În aceşti ani de criză este foarte greu să îţi faci planuri mari. Cred că mai ales în această perioadă cumpătarea în ceea ce priveşte cheltuirea ba nilor este un element important. La fel stau lucurile şi cu angajarea de credite. Ţinând cont de toate acestea, ne rezumăm la proiecte de mai mică anvergură. Cum ar fi, de exemplu, dezvoltarea reţelei teritoriale, instalarea unor sisteme moderne în spitale judeţene şi alte iniţiative pe care le putem realiza prin forţe proprii.

SC CLINI-LAB SRL Sediul central: STR. RODNEI NR.15, TG-MUREŞ RO-540342 ROMÂNIA Telefoane: 0265-218784, 0265-218785, 0265-218407 MOBIL: 0723-275800, 0740-066699

Rep.: Având în vedere experienţa Dvs., ce i-aţi sfătui pe cei care au de gând să înceapă un business în domeniul în care activaţi?

Jakab Ştefan.: În primul rând să aibă grijă de oameni, de angajaţi. Şi în domeniul nostru angajaţii reprezintă cea mai mare valoare de care dispune o societate. Şi banii sunt importanţi, dar este mult mai uşor de făcut

16

4 CLINI-LAB s-a constituit în Târgu Mureş în anul 1993 cu participarea firmei Diagnosticum din Ungaria.

4 Gama de produse comercializate la debut avea în componenţă analizoare de biochimie si urini, cu reactivii aferenţi si completarea s-a făcut cu cele de hematologie şi ioni.

4 Anul 1995 este momentul extinderii firmei CLINI-LAB prin realizarea punctului de lucru din Bucureşti.

4 Din punct de vedere logistic, o schimbare importantă a avut loc în anul 2006, când s-a construit în regie proprie un sediu nou, performant ce asigură funcţionarea eficientă a departamentelor din cadrul firmei.

Managementul societăţii se realizează în conformitate cu standardul de calitate ISO 9001: 2000, certificare obţinută în 2006 din partea SRAC. 4 Dezvoltarea firmei a condus la creşterea portofoliului de produse comercializate (biochimie, hematologie, imunologie, coagulare, alergologie, microbiologie, diabetologie) şi mărirea personalului la 50 de angajaţi. rost de bani decât de oameni buni, care să vină mereu bine dispuşi la lucru şi să aibă încredere în tine. Dacă doreşte cineva să construiască un business pe termen lung, să ţină cont de toate elementele care susţin un astfel de business. Nici noi nu am ajuns la performanţe mari din primul moment. Tot ceea ce am realizat am făcut cu multă muncă şi răbdare. Şi mai e nevoie de multă cumpătare, mai ales în ceea ce priveşte cheltuirea banilor, şi de încredere în ceea ce facem.

A consemnat Florin Marcel Sandor

INveSTIțII Servicii Tehnice Comunale - Sovata, standarde redefinite Serviciile de alimentare cu apă, sistemul de canalizare şi salubritatea din Sovata sunt gestionate de singura societate din judeţ cu capital integral privat. Servicii Tehnice Comunale – STC, derulează proiecte ambiţioase şi devine un operator la standarde europene.

Directorul General, ing. Dr. Florin Sîntean, detaliază noua strategie a societăţii.

Reporter: Ce înseamnă STC şi care este importanţa strategică a societăţii?

Florin Sîntean: Societatea are două obiecte principale de activitate şi anume, alimentarea cu apă potabilă şi gestionarea sistemului de canalizare pentru oraşul Sovata şi zonele limitrofe, şi asigură serviciile de salubritate.

Societatea este printre puţinele (dacă nu singura), societăţi din ţară cu capital 100% privat în acest domeniu de activitate. Prin delegare de gestiune, STC are în administrare, în cadrul serviciului de alimentare cu apă potabilă două uzine, una amplasată pe pârâul Sebeş, iar a doua pe pârâul Sovata.

Reporter: Care este cel mai important proiect derulat cu implicarea STC? F.S.: În prezent este aproape de finalizare proiectul – “Sistem integrat de reabilitare a sistemelor de apă şi

Istoric STC Uzina de apă a fost construită în zonă în 1926. Înainte de ’89 societatea a aparţinut de RAGCL Mureş. Apoi au apărut diferite forme de organizare, în ’91 a devenit regie autonomă de sine stătoare, în ‘96 era transformată din regie autonomă în societate comercială, iar în 1999 societatea a fost privatizată. Din 1996 poartă denumirea STC, acum are aproape 100 de angajaţi şi o cifră de afaceri anuală de peste 4,1 milioane lei.

Clienţii STC În Sovata există 9.196 clienţi, în Sângeorgiu de Pădure 2.600, în comunele limitrofe Sărăţeni, Chibed, Ghindari, Trei Sate – 1.800 clienţi, iar în Hodoşa, eremitu, Chiher, Isla încă 1.500 de abonaţi. Societatea furnizează servicii atât pentru clienţi individuali cât şi pentru consumatori industriali.

www.transilvaniabusiness.ro

canalizare, staţii de tratare a apei potabile şi staţie ape uzate, în localităţi până la 50 .000 locuitori – Sovata”, proiect derulat prin Compania Naţională de Investiţii, cu o cotă parte a Primăriei Sovata. Proiectul este printre primele de acest gen din ţară, cu o valoare de aprox. 10 milioane de Euro, finalizarea acestuia fiind în măsură să asigure oraşului Sovata şi zonelor limitrofe apă potabilă şi canalizare la standardele cele mai moderne. În derularea investiţiei şi nu numai, trebuie să amintesc buna relaţionare/comunicare pe care o avem cu Primăria oraşului Sovata, atât în cazul proiectului amintit dar şi pentru rezolvarea problemelor curente şi în aceeaşi măsură cooperarea permanentă pe care o avem cu executanţii lucrărilor. În viitorul foarte apropiat va avea loc recepţia lucrărilor, urmând ca, în următorii 25 de ani (conform contractului de delegare a gestiunii), STC să exploateze şi să asigure funcţionarea investiţiei. Asigurarea apei potabile într-un oraş staţiune cum este Sovata, prezintă o responsabilitate şi o sensibilitate aparte, ţinând cont de faptul că Sovata, ca obiectiv turistic, şia câştigat un renume nu doar la nivel naţional ci şi pe plan internaţional, pe care trebuie să-l păstrăm, drept urmare nu ne putem permite situaţii care să genereze disfuncţionalităţi pe această latură.

Rep: Sovata este curată datorită STC. Ce proiecte derulaţi pe componenta de salubritate?

F.S.: Asigurăm servicii complete de colectare, transport şi depozitare – la depozite autorizate a deşeurilor rezultate pe raza oraşului Sovata şi a oraşului Sângeorgiu de Pădure şi avem în vedere să ne extindem raza de activitate deocamdată în zonă. Suntem angrenaţi într-un program de colectare selectivă a deşeurilor menajere derulat cu S.C. „Eco-Rom Ambalaje” S.A Bucureşti. Lucrăm cu patru autocompactoare Mercedes şi două automăturătoare de provenienţă germană. În cartiere şi anumite locuri din localitate am asigurat containere pentru colectarea selectivă prin „Eco-rom”. Am distribuit gratuit pentru toţi locuitorii europubele noi, iar în cartierele oraşului Sovata s-au amenajat spaţii speciale, închise, pentru colectarea deşeurilor şi a gunoiului menajer. Şi pe această latură, calitatea de oraş staţiune

Formula de management Director general: ing. Dr. Florin Sîntean Administrator, manager apă/canal: ing. Alexandru Treznai Administrator, manager salubritate: ing. Zoltan Fabian şi statutul de oraş european ne impune să fim profesionişti. Trebuie să recunosc însă că mai avem de lucrat la mentalul colectiv pentru a ne însuşi acea disciplină în selectarea deşeurilor menajere pe care o admirăm la ţările occidentale. Mărturisesc că STC are în vedere derularea unor proiecte/acţiuni de conştientizare a populaţiei, primele începând în şcoli, încă din acest an.

Rep: Ce personal asigură aceste servicii, ce filosofie transmiteţi către ei şi beneficiari?

F.S: Avem aproape 100 de angajaţi şi ne impunem să fim mai exigenţi în primul rând cu noi înşine, dar ca orice societate care colaborează cu populaţia ne confruntăm cu problemele specifice acestui domeniu.

Acţionariatul, noi ca societate, avem în vedere să ne consolidăm poziţia ca operatori ai serviciilor publice în zonă, să extindem spectrul activităţilor atât ca diversitate cât şi ca rază de acoperire. Dorim ca STC să rămână pe piaţă ca operator de servicii publice pentru mulţi ani de acum înainte, importantă fiind şi istoria societăţii.

De aceea, nu ne propunem să obţinem profit, politica firmei fiind axată prioritar pe oferirea unor servicii de un nivel calitativ ridicat, chiar dacă înregistrăm pierderi semnificative, cum este în cazul activităţilor subsumate salubrităţii. Suntem permanent la dispoziţia clienţilor noştri la sediul societăţii sau ne pot contacta la telefon 0265 570. 508, mail: stc@digicomm.ro, şi de asemenea pot obţine informaţii prin Internet la adresa www.stcsovata.ro.

Ionuţ OPREA

17

afaceri

Sibiul promovează peste 400 de produse tradiţionale Produse tradiţionale Sibiu. O sintagmă arhicunoscută şi o simplă căutare pe Google. În mod logic, cele peste 1 milion de rezultate ar putea demonstra un interes real pentru promovarea, dar şi pentru vânzarea preparatelor gustoase, sănătoase şi lipsite de edulcoranţi, aditivi sau arome artificiale. Realitatea este că cele 429 de produse tradiţionale înregistrate de 62 de agenţi economici din judeţul Sibiu, nu se găsesc pe toate drumurile.

Multe dintre ele se pot pierde pe rafturile încărcate de produse de marcă iar altele sunt comercializate exclusiv în localităţile în care sunt fabricate. Noutăţi pentru oraş sunt târgurile tradiţionale organizate periodic. Cât de bine se vând produsele tradiţionale sibiene dar mai ales cine sunt cei care le comercializează? Într-o incursiune pe piaţa alimentară tradiţională, am vrut să aflăm dacă tradiţiei îi poate fi dat într-adevăr, un ambalaj comercial.

Magazinul mobil Rentabilitatea vânzării de produse tradiţionale este dată de mişcare, sau cel puţin aşa susţine Gheorghe Barbosa, proprietar al unei carmangerii din localitatea Tălmăcel. Cârnaţi de porc, viţel şi oaie, antricot afumat şi copt, jambon dar şi diferite tipuri de caşcaval sunt vândute de producătorul sibian în târguri cu profil tradiţional din toată ţara. „Sunt în domeniu de 8 ani.

Singurul mod în care poţi obţine profit e să cauţi clientela la ea acasă. Sunt mai tot timpul pe drum – la Bucureşti, Cluj, Giurgiu dar şi Tulcea şi chiar Constanţa”, spune antreprenorul, care a lucrat timp de 17 ani ca preparator mezeluri. Costurile de fabricaţie dar şi cele ale deplasărilor cu rulota – magazinul său pe roţi - în diferitele oraşe, sunt acoperite pentru Barbosa, care

18

vinde caşcaval afumat cu 40 de lei kilogramul şi mezeluri de porc de la 30 lei/kilogram. Preţurile destul de mari sunt justificate cu zâmbetul pe buze de întreprinzătorul sibian. Acesta oferă clienţilor mostre generoase din toate preparatele sale „exclusive”: „Dau cu drag că e de la mine, să vadă omul că nu se compară cu ceea ce gasesc în magazin!”, spune el. La nivelul Sibiului există 124 de produse tradiţionale din carne.

Lupta pentru piaţă Pentru Marius Ilcuşiu, tradiţionalismul pâinii e important doar în măsura în care produsul e cerut şi apreciat ca fiind calitativ mai bun decât cel de serie. La Sibiu, 135 de produse de panificaţie au atestat tradiţional.

Proprietarul unei brutării din satul Răşinari, cu 11 ani de activitate în domeniul panificaţiei, Ilcuşiu spune că în ultimul timp piaţa locală a fost asaltată de marii producători. „Sunt cinci mărci diferite de pâine albă în fiecare magazin. Oamenii nu cumpără mai mult, ci mai puţin de la un număr mai mare de firme”, explică Ma rius Ilcuşiu. Pentru micul întreprinzător, modalităţile de diferenţiere a ofertei sunt modul de preparare „pe vatră” şi menţinerea reţetei – amândouă dau gustul special al pâinii tradiţionale.

Deşi vinde un produs original pentru zona Sibiului, şi

Maria Mistreanu are probleme în ceea ce priveşte piaţa de desfacere. Originară din Bucureşti, ea a pornit o mică afacere cu prăjituri săseşti fabricate în laboratorul propriu din Agnita. „Vând bilunar la târgul de la Sibiu şi în oraşul unde producem, dar nu e suficient. Chiria şi costurile de producţie sunt destul de mari”, spune tânăra în vârstă de 28 de ani. Pentru că încearcă să menţină toate ingredientele naturale –proprietara firmei depune efort dublu la fabricarea floadănelor (hencleşe cu mere) sau a prăjiturilor de foi. „Muncim mult pentru că produsele au un termen de valabilitate foarte mic. Dar acest fapt garantează că sunt vândute mereu proaspete”, explică Maria Mistreanu.

Numai lapte şi miere?

Lactatele şi mierea sunt produse puţin mai stabile, spun trei producători sibieni. 142 de produse lactate şi 4 produse de miere sunt înregistrate la nivelul judeţului Sibiu. Avantajele lor sunt date de investiţiile necesare relativ mici dar şi de existenţa unei mai bune pieţe de desfacere şi de preţurile avantajoase ale produselor.

10.000 de lei - atât a costat dotarea unui laborator pentru prepararea caşului, telemelei, urdei şi brânzei frământate, produse tradiţionale din localitatea Târnava, judeţul Sibiu. După un an de activitate, Monica

afaceri Două târguri periodice În Sibiu anul 2011 a însemnat lansarea a două târguri de produse tradiţionale şi ecologice: unul organizat bilunar în Muzeul aSTra, iar celălalt găzduit săptămânal în Piaţa Huet.

DaDr Sibiu, consiliul Judeţean Sibiu, complexul Muzeal "aSTra" şi fundaţia "aDePT", respectiv Parohia evanghelică c.a şi S.c. Pieţe S.a.Sibiu sunt organizatorii celor două evenimente. Tot în 2011 la iniţiativa DaDr a fost constituită şi asociaţia Judeţeană a Producătorilor de Produse Tradiţionale "Mărginimea Sibiului" alcătuită din 16 membri fondatori, toţi producători tradiţionali.

Cucirzan poate spune că a ajuns la zero şi că începe să lucreze pe profit. Femeia şi-a dezvoltat mica afacere, de la predarea laptelui de capre pentru colectare, la fabricarea de produse tradiţionale.

Mierea şi produsele apicole ecologice produse în Miercurea Sibiului de apicultorul Cornelia Doşteţean sunt vândute în magazinele naturiste din ţară dar şi în Germania unde sunt folosite de apiterapeuţi. Şi un alt producător din Agârbiciu exportă miere în Germania, producând aproximativ 300 de tone lunar. Unul din atuurile mierii tradiţionale este preţul mai mic - cu 5 până la 10 lei per kilogram comparativ cu cel al produselor de serie.

Tradiţional = sănătos Diferenţa dintre tradiţionalism şi rentabilitate e tot atât de mare precum cea dintre producţia în masă şi cea individuală, e un fapt recunoscut de producătorii sibieni. Pentru a-şi menţine originalitatea, un preparat tradiţional trebuie „copt” la foc mic, susţin cei intervievaţi şi nu poate aduce un profit rapid şi considerabil, cel puţin nu în condiţiile cerinţelor pieţei actuale.

Tradiţia poate lua un ambalaj cvasi-comercial doar în măsura în care există o cerere coerentă pentru produsele naturale. „O problemă mare este şi piaţa de desfacere. Dar adevăratul impediment stă în educaţia oamenilor care nu înţeleg că tradiţional înseamnă în primul rând sănătos”, crede Gheorghe Budrală, directorul coordonator al Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Sibiu(DADR).

Alexandra Coroian

Magazine specializate Magazinul organic Biocoop a fost deschis la Sibiu din 2004. aici îşi comercializeză marfa 10 producători de lactate, legume şi verdeţuri, produse de patiserie şi panificaţie sau miere provenind din judeţele Sibiu, Mureş şi Hunedoara.

Kazza este un magazin concept înfiinţat în 2011 la Sibiu, care oferă printre altele, pâine ecologică, miere şi preparate tradiţionale din carne preluate de la producători din Hosman, Hamba sau Tălmaciu.

www.transilvaniabusiness.ro

19

iNterviu Cel mai mare distribuitor Motorola din lume oferă o reţetă pentru atragerea investiţiilor străine în Transilvania

Maramureşeanul de la Motorola A devenit unul dintre cei mai importanţi oameni de afaceri din domeniul telecomunicaţiilor din SUA. Apoi, şi-a transformat compania, American International Radio, Inc., într-un jucător global, care are afaceri în peste 60 de ţări, inclusiv în România. În prezent, American International Radio, Inc., al cărei preşedinte şi CEO este românul Dorel Năsui, a devenit, la nivel mondial, cel mai mare distribuitor al Motorola Solutions. În acest interviu, omul de afaceri român vorbeşte despre cauzele care au dus la apariţia crizei economice globale, dar şi despre reţeta pe care ar trebui să o aplice transilvănenii pentru a atrage mai multe investiţii străine.

Reporter: Mulţi economişti spun că marea şi adevărata criză abia acum începe şi că ar urma un al doilea val al crizei, mult mai dur decât cel care început în anul 2007. Care este opinia dumneavoastră?

Dorel Năsui: Lumea se află într-o situaţie unică după cel de-al Doilea Război Mondial: datorii excesive în zona euro, creşterea deficitului american la cote astronomice, o economie americană aflată în recesiune, înfluenţând-o şi pe cea chineză, bazată excesiv pe exporturile sale în SUA, efectele cutremurului devastatator în Japonia. Combinând PIB-urile Statelor Unite (14.7T) cu cel al Europei (16T) cu cel al Chinei (10T) şi cu cel al Japoniei (5.4T), iată că economii de 46 de trilioane de dolari, din totalul de 65 de trilioane al produsului brut al intregii lumi, sunt afectate de această criză, adică peste 70 % din economia lumii! Acestea sunt clar premisele unei furtuni perfecte în economie, cu consecinţe greu de prevăzut.

Lipsa de viziune de la Washington, faptul că măsurile de stimulare a economiei americane nu au funcţionat, combinată cu bâlbâiala europenilor în privinţa corelării politicii monetare a Băncii Centrale Europene cu multitudinea politicilor fiscale din zona euro, mă fac să cred că există într-adevăr toate premisele fie pentru un al doilea val al crizei, fie pentru intrarea întro perioadă lungă de stagnare. Doamne-fereşte de vreun cutremur devastatator sau de erupţia vreunui vulcan.

Reporter: Recent, bursele au fost zguduite ca urmare a retrogradării ratingului de ţară pentru SUA. Este vorba de un atac speculativ sau de o radiografie a situaţiei economice actuale ori există şi o altă explicaţie pentru acest fenomen?

Dorel Năsui: Explicaţia este simplă: nu poţi să trăieşti toată viaţa pe datorie, mai trebuie să şi plăteşti şi să îţi echilibrezi balanţa. Ori guvernul american s-a împrumutat în ultimii ani. Când produsul tău brut este de de circa 14,7 trilioane de dolari şi când faci datorii mai

20

mari de atât, atunci ai o problemă foarte serioasă de credibilitate. Adaugă la asta un deficit anual de circa 1,5 trilioane şi ai imaginea completă a situaţiei. În doar trei ani, din 2008 până acum, Statele Unite sau mai împrumutat cu încă 3,5 trilioane de dolari, crescând datoria existentă cu peste 35%! În acelaşi timp, a permis bancherilor de pe Wall Street să creeze acele produse financiare toxice de tip "subprime mortgage", "credit default swaps" etc. , care au declanşat criza financiară globală în 2008, urmată de cea economică prezentă. Numim acest lucru "capitalism de cazino", sistem care a permis privatizarea profiturilor şi socializarea pierderilor, astfel încât s-a provocat un dezechilibru fundamental între cei care au şi cei care nu au: sub 1% din populaţia Americii controlează peste 40% din bogăţia ei, mai mult decât 90% din populaţie! Întrucât economia Americii reprezintă circa 23% din economia lumii, întrucât dolarul american încă este folosit ca monedă globală de schimb, este evident că tot ce se întâmplă în America are consecinţe asupra întregii lumi, mai ales când Federal Reserve Bank, banca centrală americană, tipăreşte noi dolari din nimic şi îi foloseşte pentru finanţarea deficitului uriaş al Statelor Unite ale Americii. De aceea, atât Europa, cât şi ţările din BRIC (Brazilia, Rusia, India, China) se opun acestor măsuri şi cer creearea unei monede globale alta decât dolarul american.

Trăim, deci, vremuri interesante, în următorii ani este posibil să avem mişcări sociale şi în America, aşa cum se întâmplă acum în Europa.

American International Radio a revenit pe plus Reporter: Cum a afectat criza piaţa sistemelor profesioniste de telecomunicaţii? Dar afacerea dumneavoastră?

Dorel Năsui: Toată lumea a fost afectată, inclusiv

“Ar mai trebui organizată o Cameră de Comerţ orientată pe Transilvania, care să aibă o activitate specifică de atragere a investiţiilor străine” Dorel Năsui

piaţa de telecomunicaţii profesionale, înregistrânduse scăderi de peste 10%. Compania mea, American International Radio, întrucât face afaceri în peste 60 de ţări, a avut de suferit doar în 2008 şi în 2009, dar a început să îşi revină în 2010 şi 2011 la cotele anterioare crizei.

Reporter: Aveţi mai multe investiţii în România.

Cum le vedeţi viitorul? Intenţionaţi să vă extindeţi şi în alte domenii?

Dorel Năsui: Există un potenţial foarte mare în România, sigur, comparată cu ţările din zonă. Faptul că sunt multe companii multinaţionale, faptul că nivelul de educaţie al românilor este superior multor ţări, precum şi faptul că suntem parte a Uniunii Europene şi a NATO mă fac să fiu optimist asupra

iNterviu evoluţie la potenţialul României, ci mult sub el. Cu actualii politicieni, care nu pricep mare lucru despre economie, care preferă să-i asculte pe funcţionarii de la FMI (cu alte interese decât cele ale poporului român) şi care au dirijat resursele statului român către clientela lor politică, sunt însă mai sceptic.

Reţetă pentru succes Reporter: Ce măsuri ar trebui să ia autorităţile pentru a ajuta mediul de afaceri?

Dorel Năsui: Regulile sunt simple şi verificate în istorie şi ele sunt: descentralizarea politică şi economică, reducerea şi simplificarea impozitelor, reducerea perso nalului bugetar de stat, reducerea birocraţiei şi

Omul de afaceri român, care provine dintr-o familie nobiliară din zona vişeu, judeţul Maramureş, nu şi-a uitat rădăcinile şi ţara, ci sa implicat cu succes în acţiuni precum lobby-ul intens care a precedat aderarea româniei la NAtO. De asemenea, Dorel Năsui susţine activitatea episcopiei Greco-Catolice a românilor din America de Nord, condusă de PS John Michael Botean. În plus, Dorel Năsui s-a implicat activ în politica românească şi a salvat de la dispariţie PNŢCD.

simplificarea modului în care operează statul, încurajarea domeniilor profitable şi de viitor, punerea la dispoziţia mediului de afaceri a unor infrastructuri solide de transporturi, de comunicaţii şi bancare.

130 de miliarde de euro este PiB-ul româniei 500 – 600 de miliarde de euro este potenţialul PiB pe care ar putea să îl atingă românia României. Sigur intenţionez să îmi extind afacerile în România.

Reporter: Care credeţi ca vor fi evoluţiile economiei româneşti? Care ar fi atuurile sale?

Dorel Năsui: Voi începe cu atuurile economiei româneşti. Cu un PIB de circa 130 de miliarde de euro şi cu o populaţie de circa 21 de milioane de locuitori, în mare parte educată, vorbitoare de limbi străine, România are un potenţial de dezvoltare foarte mare, după standardele europene. În mod normal, dacă

www.transilvaniabusiness.ro

luăm în considerare media europeană, PIB-ul României ar trebui să fie de circa 500-600 de miliarde, deci există un potenţial de creştere uriaş.

Evoluţia economiei româneşti este, însă, altceva şi ea este dată de către factorul politic din această ţară, care, din păcate pentru România, în momentul de faţă este corupt şi incompetent, interesat doar de cum să se menţină la putere. Până nu se va institui un sistem de meritocraţie în politica românească, până când românii nu vor mai accepta să fie conduşi de repetenţi, ci doar de premianţi, până atunci nu văd, însă, o

Reporter: Care ar fi argumentele cu care autorităţile din Transilvania ar putea să îi determine pe investitorii străini, în prezent concentraţi în Bucureşti, să aleagă această regiune?

Dorel Năsui: Centralizarea excesivă este una din cauzele naturale ale sărăciei şi corupţiei, în plus, nu-i este proprie Europei, unde toate statele operează la manieră descentralizată: Germania, Austria, Spania, Italia, Belgia etc. Transilvănenii ar trebui să ceară această descentralizare economică, ca primă măsura pentru a-şi creşte prosperitatea şi a-şi atrage investitori străini. Ar mai trebui organizată o Cameră de Comerţ orientată pe Transilvania, care să aibă o activitate specifică de atragere a investiţiilor străine.

Legături aeriene directe între oraşele din Transilvania şi cele din Europa, legături directe cu oraşele europene, camere de comerţ mixte. Oferirea unor servicii care se cer în Europa, de pildă cele medicale sau de îngrijire de bătrâni. Oferirea unor produse care se cer în Europa, de pildă cele rezultate din agricultura organică. Însă, mai mult ca în orice parte din ţară, în Transilvania trebuie refăcute şoselele care, în unele locuri, sunt mai proaste decât în Congo. Şi, foarte important, ar trebui profitat de brandul "Transilvania", nu numai prin legendele cu Dracula, dar ca punct de atracţie pentru mediul de afaceri internaţional.

A consemnat Claudiu Pădurean

21

opiniE

Normele de aplicare a Ordonanţei privind eşalonarea la plată a obligaţiilor fiscale Prin Ordinul nr. 1853/2011 al Ministrului Finanţelor Publice au fost adoptate normele de aplicare a OUG nr.29/2011 privind eşalonarea la plată a obligaţiilor fiscale, condiţie sine qua non pentru a putea fi demarat întregul proces iniţiat de către Guvern.

Relevant este faptul că procedura de aplicare clarifică aspectele cheie ale instituţiei eşalonării la plată.

Pe de o parte stabileşte competenţa de acordare, precum şi conţinutul concret al cererii şi al certificatului fiscal eliberat, iar pe de altă parte realizează o detaliere a etapelor relevante ale întregului proces.

Cererea contribuabilului se soluţionează de către organul fiscal competent potrivit art.33 sau 36 din Codul de procedură fiscală, în termen de cel mult 60 de zile de la data înregistrării acesteia, prin emiterea unei decizii de eşalonare la plată sau a unei decizii de respingere a cererii de acordare a eşalonării la plată, după caz.

Trebuie să subliniem că această cerere va conţine, printre alte elemente inerente, şi câteva informaţii specifice, cum ar fi perioada pentru care se solicită eşalonarea la plată, exprimată în luni, şi motivarea acesteia, suma totală pentru care se solicită eşalonarea la plată, justificarea stării de dificultate generate de lipsa temporară de disponibilităţi băneşti şi cauzele ei. În egală măsură, la cerere este necesar a fi anexate dovezi din care să reiasă situaţia financiară a debitorului solicitant, precum şi un program de redresare financiară prin intermediul căruia să se argumenteze posibilitatea realizării plăţilor pe perioada solicitată la eşalonare.

Ca urmare a verificării îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a cererii de eşalonare, organul compe-

tent va întocmi un acord de principiu sau, dimpotrivă o decizie de respingere a cererii, ambele însoţite de un referat justificativ. Prin acordul de principiu, organul fiscal stabileşte perioada de eşalonare, dobânda datorată pe această perioadă, precum şi cuantumul garanţiei. În termen de 30 de zile de la data comunicării acordului de principiu, contribuabilii trebuie să constituie garanţii sub formele prevăzute la art. 9 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă. Mai mult decât atât, trebuie reţinut că în cazul bunurilor oferite drept garanţie în vederea instituirii sechestrului asigurător ori a unui drept de ipotecă sau gaj, oferta contribuabilului este însoţită de următoarele documente: actul de proprietate asupra bunului, raportul de evaluare a bunului, extrasul de carte funciară actualizat, în cazul bunurilor imobile, extrasul actualizat de la Arhiva de Garanţii Reale Mobiliare, în cazul bunurilor mobile şi fişa mijloacelor fixe.

Ulterior depunerii garanţiilor instituite de lege, organul fiscal va întocmi decizia de eşalonare la plată însoţită de un nou referat justificativ. Decizia se emite in două exemplare, dintre care unul va fi comunicat contribuabilului.

Eşalonarea la plată se acordă de către organul fiscal competent pe număr de luni, în decursul a cel mult 5 ani, perioada de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale stabilindu-se în funcţie de cuantumul obligaţiilor fiscale şi de capacitatea financiară de plată a

contribuabilului, fără a putea fi mai mare decât perioada de eşalonare la plată solicitată.

Este important de subliniat că potrivit normelor de aplicare a ordonanţei neîndeplinirea la termenul prevăzut de lege a obligaţiilor de declarare a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat duce la pierderea valabilităţii eşalonării la plată. În urma analizei de mai sus putem conchide că normele de aplicare reuşesc să completeze neajunsurile Ordonanţei nr.29/2011 în privinţa procedurii de acordare a facilităţii eşalonării. Cu toate acestea, reglementarea în ansamblu nu îşi atinge scopul scontat din pricina exigenţelor impuse prin preve derile acesteia, exigenţe care sunt încă privite cu reticenţa de către contribuabili.

Ioana Veronica Varga Avocat colaborator Sediul Central Bucureşti Blvd Aviatorilor Nr. 43, Sector 1, Cod 011853 Bucureşti, România Tel: (40-21) 202.59.00; (40-31) 423.29.00 Fax: (40-21) 223.39.57 / 223.04.95 Sediul Secundar Cluj Calea Dorobanţilor Nr. 18-20, Et. 2, Cod 400117 Cluj-Napoca, România Tel: (40-264) 40.38.08; (40-21) 202.59.99 Fax: (40-264) 40.38.09 Email: general@musat.ro Website: www.musat.ro

MEDiu

iarba – minune Un om de afaceri din Sighetu Marmaţiei aduce o tehnologie revoluţionară pentru ”înverzirea” haldelor de steril şi gropilor de gunoi. Despre ce este vorba?

Savanţii de la Universitatea din Milano au descoperit, ca urmare a unor cercetări ştiinţifice, care au durat trei decenii, o reţetă ”miraculoasă” pentru ecologizarea haldelor de steril şi a gropilor de gunoi. Este vorba de o mixtură secretă de ierburi, vândută sub brandul de Prati Armati.

Deja, mixtura de ierburi este folosită în circa 350 de şantiere din Italia, inclusiv în zona Alpilor, unde există o serie de mine închise, dar şi de-a lungul autostrăzii Roma – Salerno, pentru stabilizarea taluzurilor. Mixtura de ierburi descoperită de savanţii milanezi este disponibilă şi în România şi Ungaria. Dreptul exclusiv de reprezentare a fost cumpărat de compania New Entry SRL din Sighetu Marmaţiei, condusă de omul de afaceri Ion Mihalca. El spune că, deja, deşi a intrat pe piaţă de puţină vreme, şiau exprimat interesul pentru mixtura Prati Armati o serie de companii mari, inclusiv OMV Petrom, pentru reabilitarea şi ecologizarea unor foste câmpuri petrolifere, sau Roşia Montană Gold Corporation, care vrea să aplice soluţia milaneză pentru stabilizarea şi înverzirea haldelor de steril care vor rezulta în urma exploatării aurului din Munţii Apuseni. Ion Mihalca spune că marele avantaj al acestor ierburi este faptul că mixtura rezistă la un interval extrem de mare de temperatură, de la minus 40 de grade Celsius până la plus 60 de grade Celsius. ”Au existat numeroase controverse. Unii au spus că ar fi vorba de plante modificate genetic. Nu este adevărat. Este vorba de rezul-

Investiţii austriece Lanţul colectării, selectării şi reciclării deşeurilor, precum şi în cel al ecologizării rampelor de deşeuri nereciclabile, există trei etape. prima este colectarea deşeurilor. Cea de-a doua este selectarea şi reciclarea, iar cea de-a treia etapă este ecologizarea rampelor. Dacă deja există soluţii ori modele de bune practici pentru etapele 2 şi 3, există mai multe modele pentru prima etapă. Însă şi în acest domeniu apar jucători importanţi, cum ar fi compania austriacă AVE, care se ocupă de salubritatea mai multor localităţi importante din judeţe cum ar fi Clujul, Sălajul ori Bihorul. Despre soluţiile AVE, care promovează un model austriac de succes, puteţi citi în numărul viitor al Transilvania Business.

www.transilvaniabusiness.ro

tatul unor cercetări îndelungate, protejate de un secret comercial, desfăşurate de unii dintre cei mai buni savanţi din lume, la una dintre cele mai prestigioase universităţi pe plan mondial”, spune Ion Mihalca. El afirmă că mixtura de plante este ”personalizată” de savanţii italieni, în funcţie de tipul fiecărui sol şi de clima caracteristică fiecărui sit. ”Plantele cresc şi pe halde de steril şi pe gropi de gunoi şi pe taluzuri, chiar şi pe piatră”, adaugă Ion Mihalca. Este vorba de plante perene, care oferă un nutreţ satisfăcător.

Acestea acoperă cu un strat verde suprafaţa care trebuie ecologizată într-un interval cuprins între 12 şi 18 luni.

După acest interval, adâncimea rădăcinilor atinge doi metri, de aceea, stabilizează în profunzime terenul pe care este plantată mixtura de plante. După trei ani, adâncimea rădăcinilor ajunge la 5 -6 metri. La suprafaţa pământului, plantele ating o înălţime de 50 de centimetri. Ion Mihalca spune că un avantaj important al acestei soluţii pentru gropile de gunoi este acela că plantele descompun substanţele toxice îngropate, pentru a-şi extrage nutrienţii de care au nevoie. Utilizarea soluţiei costă între 24 şi 35 de euro pe metrul pătrat în Italia, însă, în România, soluţia este disponibilă la 18 euro pe metrul pătrat. ”Închiderea unei gropi de gunoi cu suprafaţa de 10.000 de metri pătraţi costă 1,8 milioane de euro. Banii pot fi atraşi inclusiv din fondurile europene”, spune Ion Mihalca. El afirmă că, în prima fază, în România, va începe plantarea unor

”Închiderea unei gropi de gunoi cu suprafaţa de 10.000 de metri pătraţi costă 1,8 milioane de euro. Banii pot fi atraşi inclusiv din fondurile europene!”

Ion Mihalca tratarea, stocarea şi depozitarea deşeurilor, Trebuie încurajată recuperarea deşeurilor şi utilizarea materialelor recuperate ca materii prime, în vederea conservării resurselor naturale. De asemenea, treburie vizată reducerea producerii de deşeuri prin promovarea unor tehnologii curate şi a produselor care pot fi reciclate sau reutilizate”, spune comisarul şef al Gărzii de Mediu din Transilvania de Nord, Viorel Pleşa. De asemenea, el spune

18 euro pe metru pătrat costă soluţia prati Armati 200 – 500 de hectare vor fi înierbate în prima fază 350 de şantiere au adoptat deja soluţia înierbării cu mixtura descoperită la Milano suprafeţe cuprinse între 200 şi 500 de hectare de teren. ”Suntem în negocieri cu mai multe companii, inclusiv pentru mai multe gropi de gunoi”, spune Ion Mihalca. Iar cum cele mai multe dintre gropile de gunoi din Transilvania trebuie închise, pentru afacerea lui Ion Mihalca se anunţă vremuri bune. Autorităţile de mediu sunt de aceeaşi părere, însă spun că soluţia trebuie aplicată doar reziduurilor care rămân după sortarea tuturor deşeurilor care pot fi reciclate. ”Principalul obiectiv al dispoziţiilor referitoare la gestionarea deşeurilor treibuie să fie protecţia sănătăţii oamenilor şi a mediului împotriva efectelor nocive cauzate de colectarea, transportul,

că, pe viitor, ar trebui promovate proiecte precum cel iniţiat de Consiliul Judeţean Cluj, în valoare de 76,4 milioane de euro, pentru construirea unei ”fabrici de gunoi”, care să sorteze, înainte de depozitare, tot ceea ce poate fi reciclat. Acest proiect, finanţat de Uniunea Europeană cu suma de 48,46 de milioane de euro, va duce la închiderea definitivă a şase depozite neconforme de depozitare a deşeurilor, spune Viorel Pleşa. Iar pentru acestea, spune Ion Mihalca, soluţia înierbării pare să fie cea mai bună, pe termen lung.

Claudiu Pădurean

23

INTERVIU

Prohaszka: Vrem o reţea puternică pentru membrii DWS! Din 2009, de când Jörg Prohaszka a preluat conducerea executivă, Clubul Economic German din Transilvania (DWS) a câştigat enorm în dinamism şi eficienţă. De fapt, şi-a regăsit rolul esenţial, de liant între companiile germane din Transilvania şi de promotor în străinătate al mediului de afaceri din România. Dar, spune Prohaszka, se poate şi mai mult. Care sunt, deci, planurile sale pentru dezvoltarea DWS în următorii ani?

Reporter: Sunteţi directorul executiv al Clubului Economic German Transilvania. Privind în urmă, cum s-a dezvoltat Clubul Economic German Transilvania în ultimii ani?

Jörg Prohaszka: Activităţile Clubului Economic s-au schimbat în ultimii ani. Un motiv important al acestei schimbări a fost aderarea la Uniunea Europeană în anul 2007. De atunci nu mai intră în discuţie o multitudine de probleme, cum ar fi taxele vamale. În cei doi ani de conducere am încercat să restructurez Clubul Economic. În momentul de faţă există patru piloni principali în jurul cărora se concentrează activitatea Clubului: informarea, comunicarea, integrarea şi prezentarea. În cadrul acestor patru domenii am adus membrilor noştri de-a lungul anilor „produse“ noi, pe care le dezvoltăm continuu; de aceea am ales Internetul ca principal mijloc de comunicare. Cu oferta noastra cuprinzătoare în ceea ce priveşte membrii, putem accesa şi informa în cel mai scurt timp orice firmă membră a Clubului. Profilul clubului face şi el parte din schimbările survenite în ultimii ani. Înainte Clubul Economic German Transilvania se definea printr-o întâlnire restrânsă de oameni, care luau masa împreună şi ascultau noile ştiri cu privire la dezvoltarea economică germano-română. Astăzi Clubul este o asociaţie activă, care prevede, prin multitudinea de acţiuni, dezvoltarea şi prestarea cât mai multor servicii.

Mărimea Clubului şi creşterea numărului companiilor membre, firme multinaţionale, cum ar fi EON, Bosch, Siemens, Continental sau Daimler, ne-au ajutat sa ne impunem şi să devenim ceea ce suntem azi. Am rea lizat că întâlnirile membrilor sunt prea puţine pentru a putea rezolva problemele investitorilor germani din România, de aceea am început să publicăm activ informaţii. De mare importanţă a fost publicarea primei noastre cărţi “ Legislaţie economică românească “, care a apărut la începutul acestui an. Cartea a fost editată de firmele noastre membre din domeniul juridic şi este menită să ajute potenţiali investitori dar şi companii deja active la înţelegerea bazelor juridice. Un alt domeniu de acţiune în care ne implicăm cu mare angajament este formarea profesională.

Rep.: Care este mai exact este strategia D-voastră pentru Club şi unde vedeţi Clubul Economic Ger-

24

man în viitorul apropiat? Există planuri pe termen lung pentru dezvoltarea clubului?

Jörg Prohaszka: Strategia este clar definită şi face referire în primul rând la o reţea şi mai puternică şi la valorificarea acesteia în interesul membrilor noştri.

Depunem eforturi pentru ca această reţea să se desfăşoare pe mai multe planuri. În primul rând, firmele membre trebuie să fie mai informate şi să comunice.

Pe de altă parte, formarea unei legături între noi şi celelalte Cluburi Economice Germane şi vorbitoare de limba germană din România este de importanţă majoră. Şi networking-ul cu Cluburile Economice Internaţionale face parte din planurile noastre de viitor. Cu formarea acestei reţele am început cu mult succes în acest an. Aşadar există între timp o întâlnire periodică a tuturor conducătorilor de Cluburi Economice Germane sau vorbitoare de limba germană din România. În aceste întâlniri clădim temeliile unei bune colaborări între cluburile individuale. Am început deja să armonizăm primele elemente, de exemplu, există pe Internet o bază de date comună cu forumuri de discuţii si surse de informare asupra fiecărui club. În afară de aceasta am realizat un program de parteneriat prin intermediul căruia vom publica o revistă comună a membrilor, care va apărea la sfârşitul lunii noiembrie a acestui an.

Rep.: Care sunt cele mai puternice principii, care ţin împreună atâtea companii si oameni de afaceri?

Este doar chestiune de business sau putem discuta şi despre plăcere, prietenie, vorbirea aceleiaşi limbi, aceeaşi ţară de provenienţă?

Jörg Prohaszka: Obiectivul Clubului Economic nu a fost niciodată doar afacerile. În mod tradiţional au existat mereu componente de divertisment. Cine cunoaşte nemţii ştie şi faptul că le face plăcere să se distreze. Şi asta fac şi membri Clubului Economic German. Încercăm să le creem momente distractive membrilor noştri prin diverse evenimente şi îi ajutăm să retrăiască câte puţin din cultura germană şi în România. Întreprindem multe acţiuni care implică timpul liber al membrilor noştri. Printre activităţile noastre non-business se numără de exemplu: meciuri de fotbal, Festivalul Vinului, After-Work-Parties, baluri de caritate, cursuri de limbi străine şi multe altele.

Rep.: Cum se descurcă economic membrii Clubului, având în vedere criza economică din ultimii ani?

Jörg Prohaszka: Marea majoritate a membrilor noştri aparţine industriei de componente auto. Aici criza nu s-a resimţit aşa de tare ca în alte domenii. Relansarea acestei industrii s-a datorat variantei germane a Programului Rabla pentru care Germania a alocat 5 miliarde de euro. Multe ţări, precum Austria, Franţa sau Statele Unite au adoptat acest model al înlocuirii maşinilor vechi, care a adus Germaniei şansa de a-şi creşte exporturile de autoturisme. Acest efect benefic a ajuns până în Transilvania, unde companiile care produc pentru industria de componente auto din Germania au înregistrat creşteri. Multe dintre firmele noastre membre, mici întreprinzători, au avut o viaţă grea în ultimii ani. Unii chiar s-au temut pentru existenţa afacerii lor. Acest lucru nu a fost cauzat neapărat de faptul că au scăzut vânzările, ci de lipsa de voinţă sau de posibilitate de plată a clienţilor.

Am încercat pe cât posibil sa ajutăm firmele membre să depăşească momentul de criză şi sperăm că majoritatea dintre ei au reuşit.

Rep.: Obiectivul principal al Clubului Economic German este de a ajuta firmele germane să investească în România. Care este motivul principal de a nu veni în România? Care sunt argumentele clubului Economic pentru a-i convinge totuşi să aleagă România?

Jörg Prohaszka: Nu acesta este obiectivul principal al Clubului Economic German Transilvania. De fapt suntem un grup de firme germane şi firme vorbitoare de limba germană în Transilvania, care doresc să se ajute reciproc şi să contruiască contacte economice şi sociale între ele. În acest sens împărtăşim experienţa noastră în ceea ce priveşte investiţiile şi suntem percepuţi – dar nu prioritar – ca persoane de contact pentru potenţialii investitori, care doresc să se informeze despre oportunităţile şi riscurile de a investi în România. Ca piedică a investiţiilor în România este întotdeauna numită legislaţia incertă. Acest lucru este vizibil în special în domeniul energiei regenerabile.

Mulţi investitori aşteaptă de ani de zile legi raţionale, care să reglementeze în mod clar noua piaţă de ener gie. Există de asemenea multe argumente contra care

INTERVIU de muncă calificată, locaţia geografică centrală, abilităţile oamenilor din zonă de a vorbi limba germană, şcolile în limba germană, accesibilitate şi pieţe locale cu potenţial ridicat şi, în cele din urmă dar nu în ultimul rând, multe companii germane care există deja şi produc în Transilvania, atrăgând astfel şi altele.

Rep.: Auzim mereu că România are mult potenţial în domenii cum ar fi turismul, agricultura, energia… Pe baza experienţei D-voastră aici, ce credeţi sincer despre acest lucru? Ce i-aţi recomanda unui investitor străin?

Jörg Prohaszka: Pot doar să susţin că potenţialul există. Motivele pentru care există această neconcordanţă între potenţial şi realitate sunt, în opinia mea, diverse. În turism se poate câştiga bine, dar multe regiuni urmăresc doar conceptele şi strategiile proprii.

Acestea se îndreaptă în toate direcţiile, în aşa fel încât investitorii nu au structuri clare şi nici nu pot identifica clar oportunităţile. Aici ar trebui ca Guvernul, Consiliile Judeţene şi Primăriile să lucreze împreună pentru a dezvolta concepte si strategii integrative. Ar trebui gândit un marketing regional, care să fie gestionat de profesionişti în domeniu. Doar concepte şi strategii clar structurate vor atrage investitori străini. Energiile regenerative sunt evitate din cauza lungilor procese juridice, a birocraţiei şi a lipsei bazelor legislative care pot împiedica exploatarea potenţialului. În cadrul agriculturii este vizibilă necesitatea de informare a fermierilor. Mulţi dintre aceştia nu îşi cunosc opţiunile şi nu se află în măsura de a iniţia proiecte. Şi reticenţa agricultorilor de a se uni în asociaţii profitabile de producători împiedică exploatarea potenţialului în acest domeniu. Ceea ce le sugerez investitorilor este totuşi să încerce. Cine investeşte acum va fi mai târziu primul pe o piaţă în mare dezvoltare.

Nici în trecut nu a fost uşor să se investească şi să se câştige bani aici. Mulţi dintre actualii noştri membri au venit ţară încă de pe vremea lui Ceauşescu, au făcut pionierat şi nu au regretat. Astăzi ei domină pieţele locale şi reprezintă o concurenţă foarte greu de depăşit.

Investiţia într-o nouă regiune necesită întotdeauna o doză de curaj. Cine nu se teme de riscuri şi pleacă la drum bine informat, are şanse mari de succes în România.

“În cei doi ani de conducere am încercat să restructurez Clubul Economic. În momentul de faţă există patru piloni principali în jurul cărora se concentrează activitatea Clubului: informarea, comunicarea, integrarea şi prezentarea. În cadrul acestor patru domenii am adus membrilor noştri de-a lungul anilor „produse“ noi, pe care le dezvoltăm continuu; de aceea am ales Internetul ca principal mijloc de comunicare. Cu oferta noastra cuprinzătoare în ceea ce priveşte membrii, putem accesa şi informa în cel mai scurt timp orice firmă membră a Clubului.”

Jörg Prohaszka se datorează lipsei de informaţii în privinţa situaţiei din România. În ultimii ani însă am sesizat că lucrurile sau mai îmbunătăţit. Rapoartele din ce în ce mai pozitive şi realiste din cadrul mass-media germane sunt

www.transilvaniabusiness.ro

de mare ajutor în rectificarea vechilor stereotipuri despre România şi ajută, ca acesta să fie privită ca o mare oportunitate pentru investiţii străine.

Argumentele noastre sunt: proximitate culturală, forţă

Rep.: Care sunt cele cinci lucruri de făcut pe care le-aţi recomanda acum unui investitor străin în România pentru a evita al doilea val al crizei economice, despre care auzim cu toţii?

Jörg Prohaszka: Primul loc îl ocupă o bună şi cuprinzătoare informare cu privire la ţara şi la posibilităţile de a investi aici cu succes. Aceasta este oferită de Cluburile de afaceri şi de Camerele de Comerţ. Importantă este şi găsirea partenerului potrivit. Rezervele de capital ar trebui să fie suficient de mari, încât să permită construirea afacerii fără presiune şi să asigure supravieţuirea acesteia pe timpul crizei. O selecţie atentă a personalului este de asemenea un important factor de succes. Eu personal îmi sfătuiesc clienţii să nu neglijeze nici managementul multi-cultural, deoarece acest lucru aduce cele mai multe avantaje companiilor germane.

Alin Bolbos

25

afaceRi

Draxlmaier devine cel mai mare angajator din Satu Mare Unul dintre liderii mondiali în dezvoltarea şi fabricarea cablurilor electrice, Draxlmaier, va crea 1.000 de locuri de muncă la Satu Mare. Cursurile de calificare pentru cei 1.000 de noi angajaţi vor fi organizate de AJOFM Satu Mare.

Unul dintre cei mai importanţi producători de cabluri electrice pentru industria auto, grupul german Draxlmaier, a anunţat că îşi va deschide o nouă fabrică în Satu Mare. Noua unitate ar urma să funcţioneze pe platforma industrială unde deja este prezent grupul german, care are 5.000 de angajaţi. Acestora urmează să li se mai adauge alte 1.000 de persoane. Practic, prin această investiţie, Draxlmaier devine cel mai important angajator din judeţ. Investiţia anunţată de grupul german face parte dintr-o tendinţă generală în Transilvania. Principalii concurenţi ai Draxlmaier au anunţat, de asemenea, investiţii. Dacă grupul japonezo-spaniol ACE Fujikura, prezent cu fabrici în Cluj-Napoca şi Dej, păstrează angajările la un nivel relativ modest, germanii de la Bosch Rexroth au început, în luna august, construirea a două noi fabrici în oraşul Blaj, din judeţul Alba, acolo unde acest grup mai deţine alte două fabrici. Surse din mediul economic susţin că Bosch Rexroth prospectează piaţa din Transilvania pentru a realiza o nouă investiţie, mai mare decât cea la care a ajuns, de exemplu, producătorul finlandez de telefoane mobile Nokia, prezent în comuna Jucu din judeţul Cluj.

O prezenţă de opt ani în România Concernul german Draxlmaier produce, prin unităţile din judeţele Satu Mare, Argeş, Braşov, Timiş şi Hunedoara, componente electrice pentru industria auto.

Prima fabrică Draxlmaier din România a fost înfiinţată în 1993, la Piteşti, urmată în 1994 de o fabrică la Codlea, judeţul Braşov, iar în 1998 o fabrică în Satu

”Draxlmaier urmează să aibă 1.000 de noi locuri de muncă, iar noi să facem cursuri de calificare pentru ei. Firma aşteaptă unele facilităţi. Urmează să se construiască o hală nouă" Gheorghe Tilibaşa, directorul AJOFM Satu Mare

www.transilvaniabusiness.ro

Mare. Ulterior, au fost construite o fabrică de sisteme şi tehnică de verificare la Timişoara şi una de componente de cauciuc la Hunedoara.

Satu Mare - noua orientare Anunţul angajărilor din Satu Mare este oarecum surprinzător, deoarece vine la nici două luni după ultimul val de concedieri de la Draxlmaier Piteşti. Unitatea a renunţat, începând cu luna aprilie a acestui an, la încă 245 de oameni. Motivul invocat de conducere a fost lipsa de profitabilitate a unităţii din Argeş, provocată de costurile mari de producţie. Reprezentanţii com-

În vremuri de criză investiţiile sunt vitale deoarece generează noi locuri de muncă, iar Draxlmaier este într-adevăr cea mai importantă firmă cu capital străin care activează în judeţul Satu Mare, spun specialiştii în economie. Cu un număr de 5.000 de angajaţi, unitatea produce din anul 1998 cabluri electrice pentru Mercedes şi Porsche.

Să fi contat buna înţelegere a Draxlmaier cu autorităţile locale în alegerea judeţului Satu Mare ca destinaţie pentru extindere? Sprijinul autorităţilor locale este important pentru atragerea şi menţinerea unui investitor străin. Se pare că autorităţile sătmărene ştiu foarte bine acest lucru deoarece, AJOFM Satu Mare organizează şi

1.000 de noi angajaţi va avea Draxlmaier la Satu Mare 9.000 de persoane au fost concediate de grupul german de la începerea crizei 8 fabrici deţine până acum Draxlmaier în România paniei anunţau atunci că urmează o orientare spre Moldova sau Hunedoara, dar se pare că Satu Mare reprezintă noua direcţie pentru Draxlmaier.

Concedierile colective la Draxlmaier au început în 2008, ca o consecinţă a crizei economice din ţările occidentale. Un an mai târziu, criza lovea în plin industria auto.

Ca urmare a scăderii drastice a vânzărilor, Draxlmaier a concediat în 2009 peste 800 de angajaţi din România.

Anul 2010 a reprezentat vârful disponibilizărilor, doar în Argeş, 400 de persoane au părăsit compania, cu toate că fabrica din Piteşti ar fi trebuit să furnizeze cabluri electrice pentru Uzinele Dacia-Renault, care au cunoscut o dinamică bună a vânzărilor. În total, aproximativ 9.000 de angajaţi ai unităţilor Draxlmaier din România au fost disponibilizaţi în ultimii trei ani.

Soluţii de criză?

De ce la Satu Mare? Ce a contat în alegerea judeţului Satu Mare pentru extinderea Draxlmaier, în condiţiile în care la unităţile din celelalte judeţe, conducerea companiei a făcut concedieri masive în ultimii ani? A contat sprijinul autorităţilor locale sătmărene, poziţionarea geografică sau forţa de muncă mai ieftină?

plăteşte cursurile de calificare pentru viitorii angajaţi ai Draxlmaier Satu Mare. Conform directorului Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Satu Mare, Gheorghe Tilibaşa, Draxlmaier "urmează să aibă 1.000 de noi locuri de muncă, iar noi să facem cursuri de calificare pentru ei. Firma aşteaptă unele facilităţi.

Urmează să se construiască o hală nouă".

Sau să fi fost răsfoit reprezentanţii concernului german broşura “România, atractivă pentru investitori”, realizată în 2010 de Guvern pentru investitorii străini şi acest lucru să fi contat în alegerea făcută? Conform acestei broşuri, Satu Mare este unul dintre judeţele în care românii sunt plătiţi cu cele mai mici salarii, iar din acest punct de vedere este situat după Hunedoara, Argeş, Braşov şi Timiş şi la acelaşi nivel cu judeţul Botoşani. Să fie acesta motivul pentru care concernul german a hotărât să-şi extindă activitatea în Satu Mare? Salarii mai mici înseamnă costuri de producţie mai mici, iar costurile de producţie mai mici la acelaşi volum de vânzări aduc implicit profituri mai mari.

Anca Virag Claudiu Pădurean

27

AFACerI

Păltinişul ar putea renaşte cu investiţii de 120 milioane euro Este cea mai înaltă staţiune montană din România şi cea mai veche – înfiinţată în anul 1894, la iniţiativa medicului militar Julius Pildner. Înainte de anii ’90, Păltinişul era vizitat anual de un număr de 33.000 de turişti.

Astăzi, localitatea situată la 30 de kilometri de Sibiu abia dacă mai strânge 10.000 de vizitatori anual.

Cum şi de ce a decăzut Păltinişul?

Transilvania Business face o scurtă incursiune în istoria localităţii, care poate da răspunsul pentru actuala stare a staţiunii, visată de mulţi drept un adevărat resort montan!

O singură casă de odihnă şi sănătate pentru sibieni - asta trebuia sa fie la început Păltinişul, cel puţin potrivit ideii prezentată în anul 1885 de medicul militar Julius Pildner. De la iniţiativă la faptă, membrii Societăţii Ardelene pentru Turism în Carpaţi (SKV), au căutat timp de cinci ani zona ideală pentru viitorul Păltiniş şi şi-au petrecut încă un an negociind cedarea terenurilor cu comuna Cristian, proprietara locului ales pentru ridicarea viitoarelor case de tratament şi odihnă. Peste 90.000 de coroane au reprezentat investiţia iniţială în Păltiniş, suma fiind obţinută prin donaţii dar şi împrumuturi

de la băncile vremii. Clădirea principală – Kurhaus (Sanatoriul) dar şi cele 3 vile de lemn existente azi în centrul staţiunii au fost terminate în 1894. De la inaugurare, numărul turiştilor a crescut de la an la an până în 1913 când Păltinişul a avut 1804 vizitatori

Proprietarii De la început, Păltinişul a fost „guvernat” de mai mulţi proprietari. Aflat sub administraţia SKV, apoi sub cea a Universităţii din Cluj şi în proprietatea sta-

SKV Societatea Carpatină Ardeleană a Turiştilor a fost cel mai puternic birou de tursim montan din Transilvania sfârşitului de secolul IX, începutul secolului XX. Aceasta a construit peste 45 de cabane şi case de adăpost printre care Negoiu, Piatra Craiului, Bucegi, Postăvarul şi Preajba, având 18 filiale în ţară şi străinătate.(Viena, Frankfurt, Londra).

28

tului român după 1948, Păltinişul comunist a fost administrat de Ministerul Turismului (o parte din spaţiile de cazare aparţineau gopodăriei PCR Sibiu).

După 1990, patru primării (Răşinari, Gura Râului, Cristian, Poplaca), mai multe instituţii de stat şi diferiţi agenţi economici şi-au câştigat drepturile de proprietate sau au cumpărat terenuri dar şi spaţii de cazare în Păltiniş. Dintre aceştia cei mai importanţi au fost Arhiepiescopia Sibiu, Televiziunea Română, Romtelecom, Institutul de Meteorologie dar şi Banca Naţională şi Compania Apele Române. Situaţia incertă a staţiunii dar şi forma de organizare şi lipsa unor acorduri între proprietarii terenurilor au transformat Păltinişul într-o staţiune cu circuit mai mult închis.

Dezvoltare haotică Diferite discuţii, aprecieri şi planuri au fost făcute dea lungul anilor dar nicio acţiune de dezvoltare a a Păltinişului nu s-a concretizat până în prezent. Au fost desfăşurate investiţii singulare iar zona de la intrare în staţiune s-a dezvoltat mult, prin construirea de vile, pensiuni şi case de vacanţă. Din nucleul iniţial de vile s-au conservat Casa turiştilor (1894), Casa medicilor (1895), Sala Monaco (1898) şi încă o vilă, toate declarate monumente istorice. În prezent, Păltinişul dispune de un număr de 922 de locuri în 28 de unităţi de cazare.

Totuşi, centrul şi posiblităţile de petrecere a timpului liber au rămas cam aceleaşi. Declarată staţiune în anul 2001, prin iniţiativa consilierului local Teodor Ancuţa, investitor în zonă, localitatea şi-a menţinut singulara pârtie de schi şi traseele montane frecventate mai mult de practicanţii de sporturi motorizate decât de turiştii amatori de drumeţii. Un plan am-

AFACerI biţios de dezvoltare a Păltinişului elaborat în anul 2010 la iniţiativa Consiliului Judeţean(CJ) a pus încă o dată problema scoaterii din anonimat a acestei zone montane.

De la o pârtie la 42? În iulie 2011, primul pas concret în implementarea ideilor de dezvoltare a fost făcut. Primăria Sibiu, CJ Sibiu şi primăria Poplaca au alcătuit Asociaţia Intercomunitară de dezvoltare „Păltiniş- indrel”, responsabilă pentru punerea în aplicare a planului elaborat de CJ. 42 de pârtii de schi pe 159 de hectare, o reţea de zăpadă artificială, telescaun, bandă sau baby schi, implementarea tuturor acestor schimbări şi nu numai ar trebui să coste peste 120 de milioane de euro. Propunerile de finanţare includ fonduri nerambursabile, credite şi resurse proprii.

Suplimentar, cu 3,6 milioane de euro, în Păltiniş se doresc fi amenajate un centru de echitaţie, un traseu de ciclism şi de cicloturism, un parc de aventură, un lac de scăldat dar şi o grădină alpină. De la demararea studiilor de fezabilitate, la începerea efectivă a lucrărilor, membrii Asociaţiei vor să dezvolte un concept de amenajare aplicat pe termen lung, între 3 şi 5 ani. Până la punerea în aplicare a acestor idei turiştii dar şi investitorii locali mai au de aşteptat.

Alexandra Coroian

Turism medical Înfiinţată în anul 1991, compania Păltiniş SA este societatea proprietară a 8 vile în Păltiniş iar Teodor Ancuţa este cel care deţine 95% din acţiunile acesteia. 1,2 milioane de euro au fost investiţi în renovarea „Casei turiştilor“, singura vilă administrată efectiv de firmă.

O nouă investiţie începută în anul 2009 va transforma o altă vilă, fosta Casă de cură, întro bază de tratament cu 40 de locuri, sală de şedinţe, sală de cursuri, piscină, sală de fitness şi restaurant. În proiectul care vizează revigorarea turismului medical şi de recuperare, investiţia firmei a fost de 30% din valoarea de 3,6 milioane a acesteia, restul fondurilor fiind reprezentate de bani europeni.

Casa Noica Una dintre principalele atracţii ale zonei, vila nr. 12, supranumită „Casa Noica”, a fost cumpărată în anul 2001 de fundaţia Humanitas Aqua Forte şi folosită începând cu anul 2004 ca loc de studiu pentru tineri doctoranzi în filozofie. Cabana în care filozoful Constantin Noica şi-a petrecut ultimii ani din viaţă a rămas însă închisă publicului larg.

interviu ”Asigurarea de viaţă este un instrument de economisire pentru cel puţin 10-15 ani, iar clienţii care se confruntă cu dificultăţi la plata primelor în această perioadă trebuie să le discute cu consultantul financiar care le-a încheiat asigurarea, deoarece întotdeauna pot fi găsite soluţii pentru a evita răscumpărarea” Remus Lăpuşan, preşedintele Uniqa Asigurări de Viaţă.

Asiguratorul Una dintre cele mai importante companii din domeniul asigurărilor de viaţă este condusă, de câteva săptămâni, de un clujean. Omul de afaceri Remus Lăpuşan, până acum director al filialei Cluj a Uniqa Asigurări de Viaţă, a devenit CEO al companiei. Care sunt planurile sale de viitor? Citiţi în primul interviu acordat după instalarea în noua funcţie!

30

interviu Reporter: Aţi preluat, de puţină vreme, o poziţie importantă: cea de CEO al Uniqa Asigurări de Viaţă. Aţi avut vreme să vă conturaţi un set de priorităţi? Dacă da, care sunt acestea? remus Lăpuşan: Asigurările de viaţă reprezintă o piaţă foarte importantă pentru Grupul Uniqa în România, datorită potenţialului semnificativ de dezvoltare în anii următori. În 2010 ne-am format deja un portofoliu de produse, bazându-ne pe experienţa şi know-how-ul Grupului, unul dintre cei mai mari jucători pe piaţa de asigurări de viaţă din Austria, iar anul acesta prioritatea noastră este continuarea dezvoltării canalelor de vânzare. Aici avem un mare avantaj datorită parteneriatului preferenţial pe care Grupul îl are cu Raiffeisen Bank pe toate pieţele pe care activează, parteneriat care funcţionează foarte bine şi pe piaţa românească. Prioritatea noastră este să le oferim clienţilor produse complete de asigurări de viaţă, astfel încât să se simtă întotdeauna în siguranţă.

Reporter: Aţi acumulat o bogată experienţă în domeniul asigurărilor, atât din postul de preşedinte al Sucursalei Uniqa Asigurări Cluj, cât şi din cel de membru al Directoratului Uniqa Asigurări de viaţă.

Vreau să vă întreb care sunt punctele forte ale grupului din care faceţi parte? Dar ameninţările cu care vă confruntaţi? remus Lăpuşan: Atat Uniqa Asigurări de viaţă, cât şi Uniqa Asigurări (compania de asigurări generale) fac parte dintr-un grup cu o prezenţă puternică la nivel european, având la dispoziţie resurse financiare şi de know-how care îi permit o dezvoltare solidă şi în anii următori. Uniqa este unul dintre cele mai de încredere branduri din Austria, o piaţă în care nu s-a făcut niciodată rabat de la calitate în ceea ce priveşte asigurările.

Toate practicile grupului sunt puse în aplicare şi în companiile din România, ale căror procese şi produse au fost aduse la standardele Uniqa prin diverse proiecte implementate din 2009 până în prezent.

Uniqa este un grup puternic, care activează în peste 20 de pieţe europene, având în 2010 prime brute subscrise totale de peste 6,2 miliarde de euro. În ceea ce priveşte ameninţările date de starea actuală a economiei europene, dar şi mondiale, Grupul Uniqa deţine resursele necesare pentru a le face faţă. Compania internaţională de rating Standard & Poor’s a reconfirmat de curând (3 iunie 2011) ratingul ‘A’ pentru principalele companii din cadrul Grupului şi ratingul ‘A-‘ pentru societatea mamă a Grupului – Uniqa Versicherungen AG. În expunerea de motive pentru ratingul acordat, Standard & Poor’s a accentuat în mod explicit flexibilitatea şi puterea financiară a Grupului, care va fi de asemenea susţinută de majorarea de capital semnificativă anunţată de noua conducere a Grupului.

Reporter: Care sunt ţintele pe care vi le-aţi fixat, în termeni de cotă de piaţă, de dinamică, de cifră de afaceri şi de profit? remus Lăpuşan a fost membru al Consiliului de Directori ai companiei uniqa, înainte de a fi numit la conducerea subsidiarei din românia a grupului austriac ce se ocupă de asigurările de viaţă. În plan administrativ, remus Lăpuşan a fost director al Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă din Cluj şi consilier local din partea PSD.

www.transilvaniabusiness.ro

Companie dinamică Firma austriacă uniqa Asigurări de viaţă este una dintre cele mai dinamice companii de asigurări de pe piaţa românească. Compania de asigurări este o subsidiară a grupului uniqa, care se numără printre giganţii la nivel mondial în acest domeniu. În românia, uniqa a avut un parteneriat cu Astra Asigurări. remus Lăpuşan: Suntem la început de drum în sectorul asigurărilor de viaţă din România, dar ne bazăm pe produsele noastre şi pe canalele de vânzare pentru a caştiga o poziţie bună în această piaţă. Dacă 2010 a fost un an de start pentru companie, în care am dezvoltat portofoliul de produse şi procedurile interne, 2011 vine cu provocări legate de dezvoltarea continuă a canalelor de vânzare şi de atingerea obiectivelor stabilite. Obiectivul nostru este să fim o companie de încredere, care le oferă clienţilor soluţii complete de asigurări de viaţă, adaptabile la profilul fiecăruia. Avem un plan clar de creştere pentru anii următori, având în vedere deficitul de asigurări de viaţă care există pe piaţa locală.

Pledoarie pentru deductibi litatea fiscală a poliţelor Reporter: Ce ar trebui să facă statul român pentru a sprijini companiile din domeniul în care activaţi? remus Lăpuşan: În ultimii ani s-a discutat de mai multe ori despre introducerea deductibilităţii fiscale pentru primele plătite la poliţele de asigurare de viaţă, dar până acum nu a fost pus nimic in aplicare. O astfel de măsură ar sprijini piaţa şi ar stimula clienţii să încheie poliţe, protejându-i astfel de potenţiale evenimente nefericite din viaţa lor. În ţările vestice, această facilitate funcţionează de mult timp, ceea ce a permis dezvoltarea pieţelor de asigurări de viaţă. Chiar dacă sunt un instrument de economisire foarte puternic,

Cum a evoluat piaţa Reporter: Cum a evoluat piaţa asigurărilor de viaţă în contextul crizei? Sunt mulţi români care au cerut răscumpărarea unor poliţe? remus Lăpuşan: Deoarece activăm de puţin timp în piaţa românească de asigurări de viaţă – Uniqa Asigurări de viaţă a fost lansată oficial în aprilie 2010 – noi nu ne-am confruntat cu cereri de răscumpărare a poliţelor. Din punctul nostru de vedere, răscumpărarea nu este o decizie potrivită, iar clientul trebuie să înţeleagă că o asigurare de viaţă este menită să aducă beneficii pe termen lung şi nicidecum câştiguri imediate. Asigurarea de viaţă este un instrument de economisire pentru cel puţin 10-15 ani, iar clienţii care se confruntă cu dificultăţi la plata primelor în această perioadă trebuie să le discute cu consultantul financiar care le-a încheiat asigurarea, deoarece întotdeauna pot fi găsite soluţii pentru a evita răscumpărarea.

Reporter: În ultimii ani, unul dintre factorii care au influenţat dinamica pieţei asigurărilor de viaţă şi de locuinţă au fost contractele de credit ipotecar încheiate de bănci. Cum credeţi că ar trebui să evolueze această relaţie? Nu ar fi potrivită extinderea obligativităţii încheierii unor contracte de asigurări de viaţă şi pentru o serie de categorii profesionale mai expuse riscului, cum ar fi poliţiştii, pompierii ori şoferii profesionişti? remus Lăpuşan: Ar fi ideal ca acele categorii profe-

20 de pieţe este ”teritoriul” pe care este prezentă uniqa 6,2 miliarde de euro este valoarea primelor subscrise de clienţii uniqa asigurărilor de viaţă nu li se acordă în prezent atenţia necesară.

Reporter: Cum reacţionează românii atunci când primesc propunerea cumpărării unei poliţe de asigurări de viaţă? Au cunoştinţele necesare pentru a înţelege complexitatea unei astfel de tranzacţii? remus Lăpuşan: Clienţii români înţeleg tot mai mult necesitatea încheierii unei asigurări de viaţă, chiar dacă traversăm o perioadă dificilă din punct de vedere economic. De altfel, tocmai scăderea veniturilor salariale sau pierderea locurilor de muncă i-au determinat pe mulţi clienţi să înteleagă cât de importantă este economisirea printr-o asigurare de viaţă, pentru a fi protejaţi în astfel de situaţii. Românii devin, astfel, tot mai educaţi din punct de vedere financiar, iar acest lucru se datorează şi forţei de vânzare a companiilor de asigurări de viaţă. Noi ne pregătim permanent oamenii din forţa de vânzări, investim în traininguri şi diverse programe de dezvoltare profesională, astfel încât să le poata explica produsele cât mai bine clienţilor şi să îi ajute să încheie asigurarea perfect adaptată profilului lor.

sionale care sunt mai expuse riscului să beneficieze de o poliţă de asigurare de viaţă de grup, însă în contextul actual nu poate fi impusă obligativitatea încheierii unei astfel de poliţe. Deţinerea unei astfel de poliţe, însă, ar aduce doar avantaje acestor categorii profesionale.

Colaborarea băncilor cu companiile de asigurări de viaţă este foarte importantă, iar dezvoltarea produselor pe care acestea le oferă clienţilor trebuie să aibă permanent în vedere nevoile clientului.

Uniqa, de exemplu, în colaborarea cu Raiffeisen Bank, oferă acum produsul e-Vita Plus, care include şomajul în asigurare, preluând plata ratelor de credit pentru o perioadă de şase luni.

Datoria noastră este să concepem produse adaptate pieţei, precum şi să informăm clientul în legătură cu avantajele încheierii unei poliţe de viaţă la Uniqa, poliţă care oferă stabilitate financiară şi confort clientului Uniqa Asigurări de viaţă.

Claudiu Pădurean

31

AfAceri

Albalact îşi creşte afacerile cu 33% Fabrica de lactate din judeţul Alba a înregistrat deja o cifră de afaceri în acest an cu 33% mai mare decât în aceeaşi perioadă a anului trecut. De asemenea, veniturile totale ale companiei sunt cu aproape jumătate mai mari decât în 2010.

Firma de lactate Albalact continuă şi în 2011 creşterea economică din ultimii ani. Compania care produce sortimentele cu marca Zuzu, Fulga şi Rarăul pare că a depăşit cu bine criza instalată în urmă cu trei ani, iar acum se bucură de o cifră de afaceri mai mare decât anul trecut şi, de asemenea, de un profit mai substanţial. Astfel, Albalact a raportat o cifră de afaceri pentru primul semestru al acestui an de 165.869.656 de lei. Ca o comparaţie, în aceeaşi perioadă a anului trecut cifra de afaceri a firmei ardelene era de 125.070.971 de lei, cu 32,6% mai mică decât cea existentă în 2011. „Strategia companiei a fost concentrată pe creşterea business-ului în 2010, în condiţiile de piaţă date, iar rezultatele financiare au arătat ca ne-am atins creşterea prognozată. Albalact a câştigat cota de piaţă în 2010, chiar dacă scăderea puterii de cumpărare, majorarea TVA-ului şi creşterea preţului la materie primă au pus o presiune destul de mare pe profitabilitate. În 2011 nu putem spune că piaţa a cunoscut o îmbunătăţire importantă în ceea ce priveşte consumul şi puterea de cumpărare, criza se menţine, dar compania noastră şi-a urmat planurile pentru creşterea businessului, iar cifrele ne sunt favorabile”, a declarat preşedintele şi directorul general al companiei Albalact, Raul Ciurtin.

Campanii pentru brand-uri Nu doar cifra de afaceri a cunoscut o creştere semnificativă faţă de 2010, ci şi veniturile totale ale companiei în-

Compania va continua să facă investiţii importante acolo unde este nevoie şi să lanseze produse noi, pentru că acestea îi asigură dezvoltarea mai departe. Totodată, în cursul acestui an vom finaliza investiţii importante la fabrica din Oiejdea pentru extinderea capacităţii de producţie şi vizăm acelaşi lucru la fabrica Rarăul, din Câmpulung Moldovenesc. Lucrăm în continuare şi la dezvoltarea portofoliului de produse” Raul Ciurtin

32

165.869.656 de lei este cifra de afaceri a Albalact pe primul semestru al anului 30% este cota de piaţă a laptelui Zuzu registrate în primele şase luni ale anului 2011. Astfel, de la 131.960.540 de lei, în primul semestru al lui 2010, veniturile au crescut la 193.196.980 de lei, în 2011. Din păcate pentru firma din judeţul Alba, profitul a scăzut cu 6% faţă de anul trecut, dar în contextul unor eforturi de piaţă determinate de diminuarea puterii de cumpărare a consumatorului. Totuşi, profitul companiei în primele şase luni ale anului 2011 este de 2.263.859 de lei. „Aşa cum am mai spus, şi anul acesta compania va continua să facă investiţii importante acolo unde este nevoie şi să lanseze produse noi, pentru că acestea îi asigură dezvoltarea mai departe. Totodată, în cursul acestui an vom finaliza investiţii importante la fabrica din Oiejdea pentru extinderea capacităţii de producţie şi vizăm acelaşi lucru la fabrica Rarăul, din Câmpulung Moldovenesc.

Lucrăm în continuare şi la dezvoltarea portofoliului de produse. Dacă puterea de cumpărare continuă să scadă, atunci ne vom gândi să ajustăm creşterea, ca să menţinem profitabilitatea”, a mai spus Raul Ciurtin. Pe de altă parte, în prima jumătate a acestui an, compania Albalact a lansat noua platformă de comunicare digitală pentru brandul Fulga, care marchează una dintre cele mai importante campanii ale brandului din ultimii ani. „Noua platformă o aduce pe Fulga mai aproape de prietenii ei, copiii, în spaţiul virtual, cu un site nou şi un joc online captivant. De asemenea, în vara asta compania Albalact a lansat şi o nouă promoţie naţională cu premii, pentru susţinerea brandului Zuzu. Este cea de-a doua mare promoţie naţională de la relansarea brandului Zuzu cu o nouă identitate vizuală, care a avut loc în toamna anului trecut”, spune conducerea companiei de lactate.

40 de ani vechime Albalact este al treilea producător de lactate din România, cu o tradiţie de 40 de ani pe piaţa autohtonă. Înfiinţată în 1971 şi privatizată în 1999, compania din judeţul Alba produce peste 80 de sortimente de lactate sub mărcile Fulga, Zuzu, De Albalact, dar şi Rarăul. Acest ultim brand a fost lansat în 2010, după ce Albalact a cumpărat 95,67% din pachetul de acţiuni al societăţii Rarăul Câmpulung Moldovenesc. Conform companiei de cercetare de piaţă MEMRB, în urma unui studiu făcut în luna decembrie 2010, Zuzu ocupă primul loc pe piaţa laptelui pasteurizat, cu 30% cotă de piaţă în volum, iar Fulga este numărul doi pe piaţa laptelui UHT, cu 17% cotă de piaţă în volum. Lactatele Albalact sunt produse în fabrica de la Oiejdea, din comuna Galda de Jos, dar şi în fabrica Rarăul, din Câmpulung Moldovenesc.

Nucleul Albalact Unitatea de la Oiejdea, care este nucleul final al grupului, a fost deschisă în septembrie 2007, iar investiţia totală a fost de peste 10 milioane de euro. Fabrica a fost construită pe o suprafaţă de 11.000 de metri pătraţi, iar din valoarea totală a sumei, trei milioane de euro au fost alocaţi pentru realizarea propriu-zisă a construcţiei, iar restul pentru dotarea cu echipamente şi instalaţii de ultimă generaţie. De asemenea şi în fabrica Rarăul conducerea de la Albalact a investit peste două milioane de euro, iar în cele două unităţi se procesează peste 300.000 de litri de lapte zilnic.

Adrian Rus

AfAceri

Mirela Vancea: “ La Amprenta, facem totul cu pasiune!”

Amprenta Advertising este una dintre cele mai cunoscute agenţii de publicitate din Cluj. În cei 11 ani de activitate, compania ardeleană şi-a câştigat notorietatea şi, automat, clienţii prin metode originale de atragere, dar şi prin faptul că angajaţii firmei clujene pun multă pasiune în tot ceea ce fac.

Amprenta Advertising a devenit un brand imediat după lansarea companiei, în anul 2000. Agenţia a apărut într-un moment în care era nevoie de ceva nou în domeniu şi, prin multă muncă şi originalitate, a ajuns să bifeze mii de clienţi până acum.

“Am lansat Amprenta în 2000, atunci când, în toată Transilvania exista o singură agenţie full service. Aşadar, piaţa de comunicare era evident subdezvoltată. În acest context, asociatul meu, Decebal Cotoc, a venit cu ideea de a ne asocia trei agenţii mai mici, care acopeream împreună serviciile cerute din acea vreme (media şi outdoor) şi de a le completa cu altele. În scurt timp, am creat departamentele de design şi BTL. Cred că după doi ani de la înfiinţare, Amprenta era deja un brand. Am reuşit să ne atragem clienţii pentru că întotdeauna am fost altfel decât concurenţa.

Avem Radio Impuls, Cetăţeanul Clujean, avem foarte multe şi diverse suporturi outdoor, organizăm propriile evenimente (Premiile Media de Excelenţă, Student Parade, etc). Întotdeauna am avut şi vom avea pentru clienţii noştri alternative şi forme atipice de promovare. Mereu am căutat să facem şi ”altceva”. Cred că această efervescenţă care o simţi atunci când cunoşti agenţia Amprenta e un magnet. Şi pentru clienţi, dar şi pentru colaboratorii şi angajaţii firmei. Cred că avem o lungime de undă, o frecvenţă care-i cucereşte pe mulţi”, este de părere oficialul de la Amprenta.

Mai mult lucru pe aceiaşi bani în criză

”Am refuzat puţini clienţi. Au fost cazuri în care ni se solicitau servicii, în anumite condiţii, pe care nu ni le-am asumat (ca timp de execuţie, efect scontat, buget limitat). Clienţii trebuie să înţeleagă (şi mulţi chiar înţeleg) că noi facem campanii de comunicare, nu minuni. Trebuie să fie conştienţi că serviciile oferite de noi, oricât de complexe şi de performante ar fi, sunt doar o parte dintr-o strategie de afaceri, pe care ei trebuie să şi-o gândească. Noi facem business în comunicare şi comunicare în business, nu ştim şi nu putem să ţinem loc de distribuitor, producător sau alt segment din industriile în care activează clienţii noştri. Expresia “reclama e sufletul comerţului” e încă valabilă, dar “comerţul” trebuie adaptat mereu la parametrii societăţii în care trăim”, a spus Mirela Vancea. Nu totul a fost roz în viaţa companiei clujene. Totuşi, criza care a pus la pământ economia mondială nu a doborât, însă, agenţia de publicitate ardeleană, care a ştiut să o dribleze într-atât de bine încât a ajuns una dintre cele mai de succes firme din domeniu. “Am avut anumite dificultăţi până acum şi cred că e normal să fie aşa. În orice domeniu rezistă afacerile care ştiu să depăşească piedicile externe şi să le elimine pe cele din interior, din organizaţie. Cele care consideră dificultăţile apărute pe parcursul derulării activităţii drept o provocare. Provocare pe care sperăm să Mirela Vancea nu a dorit să-şi enumere principalii o depăşească cât mai puţini din cei care ne conclienţi, motivând că toţi au fost foarte importanţi, curează. Şi noi am resimţit criza, dar am tras tare de la cel mai mic la cel mai mare. Pentru Amprenta, toţi sunt priviţi ca şi clienţi-prieteni, iar acest ”Mereu am căutat să facem şi ”altceva”. Cred că această şi am depăşit-o. Am muncit de trei ori mai mult pentru aceiaşi bani, am eficientizat resursele şi lucru a fost unul dintre factorii importanţi în as- efervescenţă care o simţi atunci când cunoşti agenţia fluxul de lucru, ne-am sudat ca echipă, am piercensiunea companiei de publicitate. ”După zece Amprenta e un magnet. Şi pentru clienţi, dar şi pentru dut unii clienţi loviţi de criză şi odată cu ei bani ani de activitate, avem mii de clienţi. Ceea ce în colaboratorii şi angajaţii firmei. Cred că avem o lungime mulţi. Am câştigat, însă, alţii care ne-au ajutat să domeniul nostru nu e puţin. Avem în portofoliu ieşim din criză fiindcă şi noi i-am ajutat prin efornume sonore din extrem de multe domenii. Dar de undă, o frecvenţă care-i cucereşte pe mulţi” turile şi calitatea muncii depuse pentru ei”, a mai nu pot să enumăr doar 10 sau 100 dintre ei. Pedeclarat vicepreşedintele de la Amprenta Adverrioada crizei s-a suprapus cu construirea şi amena- Mirela Vancea tising. Până la urmă, succesul companiei clujene jarea sediului nostru actual. Dacă nu am fi avut parteneri/prieteni care să ne ajute, pentru noi lucrurile ar aminteşti cum ai discutat prima oară cu ”un potenţial poate fi exemplificat prin două fraze care spun totul fi fost mult, mult mai dificile. În plus, momentan, avem client” care dorea să se lanseze pe piaţă şi acum e un despre ascensiunea Amprenta: ”Ce ne defineşte este în portofoliu o serie de clienţi mai noi, pe care ne stră- nume relevant pe domeniul lui de activitate. Nu poţi să faptul că muncim cu pasiune, facem afaceri cu pasiune duim să ni-i fidelizăm si despre care sperăm, pe termen nu te bucuri că ai contribuit, cât de cât, la succesul clien- şi ne distrăm cu pasiune. Aşa sunt acţionarii companiei lung, să ne devină şi ei prieteni. Aşadar, nu putem să tului tău”, a mai spus vicepreşedintele companiei. Printre şi oamenii cei mai valoroşi din echipa noastră”, a conspunem ca aceştia sunt mai puţin importanţi decât miile de clienţi care au cerut ajutorul firmei Amprenta au cluzionat Mirela Vancea. primii. Uneori, mergând pe stradă, văd firme, sigle pe care existat şi câţiva pe care agenţia a trebuit să îi refuze. În ştiu că Amprenta le-a făcut. Şi îmi amintesc atmosfera general, cei care vor să fie reprezentaţi de către această din firma noastră atunci când am lucrat pentru acele agenţie trebuie să ştie exact ce doresc, pentru ca să poată ”proiecte” la acel moment. E o senzaţie plăcută să-ţi fi ajutaţi în consecinţă.

Adrian Rus

Clienţi-prieteni

www.transilvaniabusiness.ro

33

turism

Turismul de aur din Mărginimea Sibiului Case ţărăneşti, peisaje pastorale, gazde primitoare dar mai ales o multitudine de obiceiuri tradiţionale – iată prin ce se remarcă zona turistică Mărginimea Sibiului. O destinaţie la „îndemână” – la mai puţin de 30 de kilometri de Sibiu dar şi destul de accesibilă din punct de vedere financiar.

Dincolo de imaginea ideală a unei regiuni în continuă creştere, propagată în ultimii ani, am încercat să aflăm adevărata faţă a unei zone numită „Destinaţie Europeană de Excelenţă în Turism”. Între mit şi realitate, în Mărginime nu se învârt numai hore ci şi bani iar investiţiile de aici pot decide direcţia dezvoltării acestor localităţi sibiene. Zona cuprinsă între comunele Jina la nord-vest şi Boiţa la sud-est, aceasta este potrivit împărţirii teritoriale, Mărginimea Sibiului. Zona etno-folclorică însă, este raportată mereu la aceleaşi nuclee de dezvoltare turistică ale localităţilor Răşinari, Gura Râului sau Sibiel. Aici se concentrează peste 30% din capacitatea de cazare a judeţului Sibiu. O regiune pe cât de frumoasă, pe atât de favorizată de investiţii prin proiecte de dezvoltare. Unde merg banii în Mărginime şi cine beneficiează de pe urma iniţiativelor care aparţin deopotrivă autorităţilor publice dar şi oamenilor de afaceri locali?

Asfalt de milioane Plaiuri mioritice, sate cu aspect tradiţional, muzee etnografice dar ceea ce atrage cel mai mult atenţia turistului aflat pentru prima dată în Mărginime, este calitatea drumurilor. Izolarea satelor din această zonă, propagată în broşurile turistice, poate fi datorată uneori simplului fapt al inaccesibilităţii lor, mai ales în timpul sezonului de iarnă.

Pentru reabilitarea a 24 de kilometri de drum, peste 39 de milioane de lei au fost contractaţi prin Consiliul Judeţean (CJ) Sibiu. Două din cele patru proiecte ale CJ aflate în desfăşurare, vizează modernizarea drumului de interes turistic Jina-Şugag respectiv a drumului judeţean Răşinari-Poplaca-Orlat. „Calitatea proastă a drumului care în sezonul rece este aproape impracticabil, determină o slabă circulaţie a fluxurilor turistice. Autorităţile locale estimează că numărul de turişti care au vizitat zona în ultimii trei ani este în creştere,cu circa 15 – 20 %/an, dar

majoritatea sosesc în perioada anotimpului cald, dinspre Sibiu.”, se arată în descrierea proiectului pentru reabilitarea celor 10 kilometri de drum ce leagă Jina de localitatea Şugag, judeţul Alba. Lucrările ce nu au fost încă finalizate, sunt derulate prin intermediului Programului Operaţional Regional iar peste 70% din valoarea investiţiilor e reprezentată de fonduri europene.

De la mic la mare Cu 188 de unităţi de cazare care dispun de un număr de 2874 locuri, peste 60% dintre structurile de primire din Mărginimea Sibiului sunt de tip pensiune turistică rurală iar 59% au fost clasificate cu două stele/flori. Acestea practică preţuri care încep de la 30 lei/loc/noapte şi de la 500 de lei pentru un sejur de Crăciun sau Paşti. Gastronomia tradiţională este una dintre atracţiile zonei şi chiar dacă nu au amenajate servicii de tip restaurant, multe pensiuni servesc masa turiştilor.

Deşi încearcă să îşi extindă afacerile, unii proprietari din Mărginime se lovesc mai mereu de limita impusă de stilul şi implicit de zona în care îşi desfăşoară activitatea „Tarifele sunt mici. Avem un grad de ocupare foarte mare dar nu realizăm profit”, spune Gheorghe Cîndea de la Pensiunea Sibiel. „Trebuie să ne menţinem preţurile mici, serviciile autentice şi atmosfera de tip familial, pentru ca turiştii să revină”, crede Dumitru Câmpean de la pensiunea Câmpean din Gura Râului. Este diferenţa de percepţie oferită de tipul businessului şi implicit de capacitatea de cazare oferită de cele două unităţi mărginene : cele 48 de locuri ale pensiunii din Sibiel, comparativ cu cele 7 ale pensiunii Gura Râului, cele 2.000.000 de euro investiţi la Sibiel şi reinvestirea profitului anual în cazul lui Dumitru Câmpean.

Schiori la sat Având un grad de ocupare mai mare pe timpul sezonului de vară dar şi pe perioada sărbătorilor religioase, marea majoritate a pensiunilor din zona Mărginimii se confruntă cu o scădere a numărului de turişti pe parcursul

34

turism

lunilor de iarnă. Pentru turiştii amatori de sporturi de zăpadă, o colaborare dintre administraţia locală şi iniţiativa particulară a antreprenorului sibian Dan Buta a dus la deschiderea pârtiei Trecătoarea Lupilor. Amenajată în anul 2008 pe locul unei foste păşuni din comuna Gura Râului pe o distanţă de cca 500 de metri, aceasta pune la dispoziţia turiştilor de astăzi parcare şi nocturnă, şcoală de schi şi snowboard, un centru de închirieri echipamente, dar şi un program de zbor în tandem cu parapanta. O investiţie considerabilă, desfăşurată pe parcursul a 3 ani care a început de la achiziţionarea unui tun de zăpadă artificială cu suma de 50000 de euro.

Un proiect în valoare de 2.900.000 de euro va aduce şi comunei Jina propria pârtie de schi, în lungime de 540 metri, cu o instalaţie transport pe cablu de 410 metri. Lucrările de amenajare efectivă vor începe la sfârşitul lunii august 2011 iar licitaţia de execuţie a fost adjudecată de firmele Sinecon Sibiu şi Acomin Deva. În cazul acestui proiect finanţarea este asigurată în proporţie de 70% din fonduri europene nerambursabile iar restul sumei este acoperit de bugetul primăriei şi Consililui Local Jina.

Proiecte de dezvoltare Alţi 2,8 milioane de euro vor fi alocaţi prin Grupul de Acţiune Locală (GAL) Mărginimea Sibiului proiectelor comunitare sau de afaceri ce vor fi dezvoltate începând cu acest an în zonă. „Planul de dezvoltare cuprinde 3 direcţii de acţiune : dezvoltarea sectorului agricol- forestier, dezvoltarea turismului şi protejarea mediului înconjurător”, a declarat Bogdan Bucur, preşedintele GAL şi primar al comunei Răşinari. Cu o suprafaţă de 1200 de kilometri şi cu peste 35000 de locuitori, Asociaţia GAL Mărginimea Sibiului este alcătuită din 10 comune şi oraşul Sălişte. Cele 63 de proiecte care pot fi accceptate sunt finanţate din

Ziarişti străini Peste 250 de ziarişti şi scriitori internaţionali de tu rism se vor întâlni în România în cadrul celui de-al 53-lea Congres mondial al Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor şi Editorilor din Turism (FIJET). Startul promovării va fi dat la Palatul Parlamentului din Bucureşti. Mărginimea Sibiului va face parte din circuitul de documentare, loc în care va fi prezentată o nuntă tradiţională românească. În anul 2009 FIJET a acordat Mărginimii Sibiului premiul „Mărul de Aur”, premiul recunoscut la nivel mondial ce răsplăteşte eforturile în promovarea şi creşterea nivelului de turism.

www.transilvaniabusiness.ro

Fondul de dezvoltare rurală, cu o cofinanţare privată de 0,6 milioane euro. „În prezent Asociaţia GAL Marginimea Sibiului a obţinut Decizia de Autorizare, urmează semnarea Contractului de Finanţare şi ulterior vor începe procedurile pentru

se vor aplica „mai târziu ori niciodată”, acesta spune că soluţia stă în colaborarea între întreprinzătorii locali. „Trebuie să dezvoltăm un brand local care să diferenţieze Mărginimea de restul zonelor turistice dar şi localităţile ce o compun prin elemente individualizatoare”, spune

18 localităţi sunt înglobate în zona mărginimea sibiului 183.525 de vizitatori pentru anul 2010 la nivelul judeţului sibiu 887 de vizitatori pentru 2010 ai Centrului de informare turistică sălişte 677 de vizitatori pentru 2010 ai Centrului de informare turistică răşinari anunţarea şi informarea în zona Mărginimii Sibiului a potenţialilor beneficiari”, a declarat Marina Bogdan, preşedintele Fundaţiei Comunităţii, membră a GAL-ului.

Turism profitabil?

Infrastructura rutieră deficitară, reţeaua de alimentare cu apă şi canalizare care nu deserveşte toate localităţile, lipsa semnalizării traseelor şi atracţiilor turistice în unele zone dar şi slaba exploatare a colecţiilor etnografice sunt puncte slabe ale zonei Mărginimii Sibiului aşa cum sunt ele releifate în Masterplanul pentru domeniul turismului în judeţul Sibiu, realizat în 2010 pentru Consiliul Judeţean Sibiu. Sumele investite în dezvoltarea afacerilor lor nu se reflectă în profitul generat de activitatea de turism spun doi proprietari de pensiuni din Mărginime „Am fost foarte entuziasmat la început dar nu mai vreau să mă implic deloc în această zonă.”, declară Gheorghe Cîndea, proprietar al Pensiunii Sibiel. „Infrastructura e punctul cel mai slab al dezvoltării noastre”, spune Adrian Grigorie, proprietar al pensiunii Bendorfeanu din Răşinari. Aceştia se plâng că lipsa serviciilor turistice suplimentare – îi obligă să menţină preţurile mici şi să depună maxim efort pentru acoperirea acestora. „Turiştii sunt dezamăgiţi de Păltiniş. Lipsa reţelelor de apă-canal, faptul că nu există trasee montane amenajate, casa memorială Octavian Goga este închisă - toate ne afectează investiţia” explică Adrian Grigorie de la Bendorfeanu. „Lipsurile zonei ne obligă să facem investiţii suplimentare şi să asigurăm activităţi gratuite”, spune şi Gheorghe Cîndea.

Iniţiative locale „Probabil că partea cea mai mare din vină o avem noi proprietarii pentru că nu avem o relaţie bună între noi”, e de părere Dumitru Câmpean de la pensiunea Câmpean din Gura Râului. În aşteptarea unor proiecte care

Câmpean care a dezvoltat ca produs turistic tabăra de vară pentru copii în Gura Râului. „Cina ca la stână” este un alt produs turistic, inclus în cadrul Festivalului Bujorului, iniţiat tot de Dumitru Câmpean. „Trebuie dezvoltate iniţiative aplicate cu succes în ţări precum Austria, unde comunităţi mici prezintă turiştilor ateliere de preparat produse tradiţionale”, crede şi Gheorghe Cîndea.

Brandul Mărginimii Produse tradiţionale, muzeul icoanelor pe sticlă de la Sibiel, asocierea cu personalităţi precum Emil Cioran, Octavian Goga sau Onisifor Ghibu dar şi multitudinea de evenimente şi tradiţii - „Se poata vorbi de un brand local al Marginimii Sibiului, dat de elementele de patrimoniu cultural material si imaterial ale zonei”, crede Marina Bogdan, preşedinta Fundaţiei Comunităţii din Sibiu. Cele mai importante dintre acestea însă par a fi considerate însă tradiţionalismul, naturaleţea şi autenticitatea locului. Mărginimea Sibiului a fost folosită ca imagine de brand pentru mai multe produse lactate aparţinând firmelor locale Seviş şi Mândra dar şi pentru promovarea unei serii de produse tradiţioanale comercializate de reţeaua Mega Image. În goana după o dezvoltare multă dorită care să aducă profit întreprinzătorilor locali dar şi mai multe locuri de muncă pentru populaţia care se ocupă în mod tradiţional de agricultură, Mărginimea Sibiului e ameninţată permanent de pierderea specificului tradiţional sătesc – prin construcţiile care nu respectă peisajul rural şi de degradarea mediului înconjurător – dată de defrăşările continue şi lipsa canalizării. Pe termen lung, adevărata provoacare pentru mărgineni va fi însă menţinerea entuziasmului turistic şi conservarea regiunii.

Alexandra Coroian

35

afaceri Firma producătoare de lenjerie intimă Jolidon a reuşit, în 18 ani de la înfiinţare, să domine piaţa din România, dar, în acelaşi timp, să-şi facă cunoscute produsele şi peste hotare. Succesul firmei patronate de Gabriel Cârlig nu a fost unul întâmplător, iar în acest moment produsele marca “Jolidon” nu lipsesc de la nici un salon de modă care se respectă, indiferent în care zonă a lumii acesta se desfăşoară. Ultimul motiv de mândrie al companiei clujene îl reprezintă “Mode City Paris”, cel mai mare şi prestigios salon mondial de lenjerie intimă şi costume de baie, care a avut loc în luna iulie, în capitala Franţei. Acolo, Jolidon a fost una dintre vedetele show-ului parizian, iar acest salon a consemnat cea de-a 14-a participare consecutivă a firmei clujene. De asemenea, Jolidon a rămas de-a lungul timpului singura firmă din România participantă la acest show.

Noile cerinţe ale pieţei “Salonul de la Paris a deschis sezonul într-un nou calendar al evenimentelor fashion, în totală concordanţă cu noile cerinţe şi reformulări ale pieţei. Pentru a oferi cea mai bună vizibilitate în anticiparea tendinţelor şi pentru a prezenta primul noutăţile în domeniu, acest salon de la Paris s-a desfăşurat pentru prima dată în luna iulie, în loc de luna septembrie, devansând toate celelalte evenimente ale domeniului şi reîntărind zicala, dacă mai era cazul, că <<moda se lansează la Paris>>. Reunind peste 500 de mărci fanion ale domeniului şi peste 20.000 de cumpărători mondiali, însumând marile reţele de distribuţie, buyeri de gold sau lanţurile de retail specializate, Mode City este singura platformă turnantă unde îşi dau întâlnire moda şi industria modei cu ştiinta confecţiei şi a materialelor sau noutatea tehnologiilor celor mai avansate cu reprezentanţii pieţei mondiale”, a lăudat directorul adjunct al companiei Jolidon, Olga Stanciu, firma clujeană care a făcut faţă cu brio provocării franceze.

Primarul Parisului, încântat de Jolidon

Jolidon face furori la Paris Recent participantă la Paris, în cadrul celui mai important salon mondial de lenjerie intimă, firma clujeană Jolidon i-a luat ochii până şi primarului Parisului. Cu afaceri pe piaţa lumii din America de Sud şi până în Asia, Jolidonul se mândreşte şi cu o creştere de 53% a cifrei de afaceri pe primul semestru al anului în curs.

36

Faptul că Jolidon este o firmă bine văzută, apreciată şi respectată în străinătate a fost confirmat şi de poziţionarea companiei clujene la standul parizian tocmai printre cele mai importante nume din domeniu. “Standul Jolidon a fost poziţionat <<commme d’habitude>> în zona centrală, împreună cu cele mai grele nume din acest domeniu al lenjeriei intime din lume, Chantelle, Empreinte, Simone, Perele, Etam sau Van Der Velde. Pentru o cât mai bună promovare a colecţiilor proprii pentru 2012, Jolidon a organizat în standul său şase parade zilnice, trei pentru costume de baie şi trei pentru lenjerie. Best-urile colecţiilor Jolidon şi mărcii sale Prelude au fost selecţionate de către birourile de stil şi organizatori în paradele mari “Les Grandes Defilees”, atât la lenjerie, cât şi la costume de baie sau în exemplificarea tendinţelor viitoare în moda lui 2012, în conferinţele de profil şi expoziţiile Forum din cadrul salonului”, a mai spus oficialul firmei clujene.

Românii au fost mândri la Paris mai ales de evenimentul vedetă al salonului, “Ultralingerie”, acolo unde peste 400 de invitaţi, inclusiv primarul Parisului, Bertrand Delanoe, au admirat cele aproximativ 60 de branduri celebre care au realizat un produs unicat. “Poziţionarea la final în cadrul acestui eveniment punctează clar aprecierea şi notorietatea de care se bucură brandul clujean şi creaţia Jolidon în lumea adevarată a modei internaţionale”, a fost concluzia Olgăi Stanciu despre evenimentul din Franţa.

afaceri ”Best-urile colecţiilor Jolidon şi mărcii sale Prelude au fost selecţionate de către birourile de stil şi organizatori în paradele mari <<Les Grandes Defilees>>, atât la lenjerie, cât şi la costume de baie sau în exemplificarea tendinţelor viitoare în moda lui 2012, în conferinţele de profil şi expoziţiile Forum din cadrul salonului” Olga Stanciu, directoare Jolidon Nu doar la Paris, însă, firma Jolidon se bucură de notorietate. Aceasta mai participă în mod direct, prin reprezentanţele proprii sau alături de distribuitori sau clienţi şi la saloane şi târguri de profil din Italia, Polonia, Rusia, Olanda sau Germania.

Brazilience în lenjerie Jolidon Compania clujeană a depăşit, însă şi graniţele continentului, iar lenjeria intimă din România este purtată de frumoasele atât din Argentina şi Brazilia, dar şi din Asia şi ţările din Orientul Mijlociu. “În general, piaţa lenjeriei şi a costumelor de baie urmează două axe. Dacă producţia se înscrie pe cursul manoperei celei mai ieftine, uzuale, dezvoltarea brandurilor rămâne aproape de piaţa în sine.

Produsele “plus haut de gamme” îşi pot permite să rămână cât mai aproape de piaţa de vânzare, chiar dacă acest fapt presupune costuri mai mari. Jolidon înseamnă “European Fashion Linjerie”, mai exact creaţie proprie, europeană, producţie europeană din materiale europene pentru clientela de pretutindeni. Toate acestea devin atuuri în contextul dur al competiţiei zilelor noastre. Cu toate atributele europene, Jolidon are o viziune lărgită a pieţei globale, ceea ce a contribuit major în a deveni un partener important şi pe noi pieţe en vogue şi emergente din America Latină, cu Argentina şi Brazilia, Asia de SudEst, Orientul Mijlociu, Rusia şi Ucraina”, a declarat directorul adjunct al Jolidon. Firma clujeană domină destul de clar piaţa din România. Cu 87 de magazine existente, Jolidon nu are adversar intern şi, nu întâmplător, cifra de afaceri a crescut în ultimul an. Accentul major în strategia pe dezvoltarea exportului, pe care compania îl face doar sub brandurile proprii, a determinat creşterea cu 53,05% a cifrei de afaceri la export pentru primul semestru al anului 2011 faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

Criza s-a dus “Există ţări unde am crescut exportul şi cu mai mult de 100%”, conform oficialului de la Jolidon. Criza instalată în 2008 nu a ocolit nici vânzările de lenjeri intimă, dar măsurile luate de către conducerea Jolidon au salvat brandul Clujului, iar acum, la nivelul întregului grup al firmei, lucrează peste 2.500 de angajaţi. “În toată perioada ce a urmat crizei din 2008 am luat o serie de măsuri pentru a putea traversa, cu un efectiv cât mai complet, un parcurs turbulent şi foarte dificil. Nu am făcut reduceri majore sau procentuale de personal, am încercat să păstrăm întreg efectivul direct productiv, pentru că perioada acută a crizei ne-a dovedit atu-urile produselor noastre încă o dată: creaţie, calitate, modă, confort, vestibilitate, raport optim calitate-preţ-modă. Am rămas alături de clientele noastre fidele mărcilor Jolidon, Fashion sau Clandestine,

www.transilvaniabusiness.ro

53% este creşterea cifrei de afaceri a Jolidon în primul semestru al anului 87 de magazine are compania Jolidon în românia 2.500 de angajaţi are grupul Jolidon Prelude Argos sau Lilly, reformatând modele de business, monitorizând şi reajustând continuu parametrii procesului comercial şi de producţie. Cu efort maxim şi cu toate consecinţele asumate am reuşit să rămânem pe piaţa internaţională şi să ne păstrăm locul, într-o perioadă în care jucători chiar şi cu un secol de istorie au căzut închizându-şi porţile sau schimbându-şi destinul. Cele 87 de magazine din România ne dau permanent răspunsul aferent opţiunilor şi bugetelor clientelelor din ţară. Le venim în întâmpinare tot timpul cu promoţii şi flash-uri de modă, astfel încât să realizăm o cât mai bună comunicare a mărcii”, a mai spus Olga Stanciu. Viitorul companiei nu arată prea diferit de trecut.

“Jolidon, mai mult decât o companie” Succesul pe care Jolidon l-a avut pe piaţa mondială trebuie păstrat şi pe viitor, însă creatorii companiei vor încerca şi realizarea unor materiale cât mai inovatoare.

“Urmează o perioadă la fel de complexă. Se remarcă o creştere a preţurilor materiei prime, coroborată cu ultimele reversări bursiere generatoare de noi incertitudini mondiale. Pentru a putea rămâne în top ne propunem produse cât mai fashion, din materiale cât mai inovatoare, realizate cu cele mai noi tehnologii”, este dorinţa oficialului companiei clujene. Per total, compania Jolidon a ajuns numărul unu în România şi printre cele mai importante firme de profil din lume după ce a reuşit să rezolve, în cei 18 ani de existenţă, diverse provocări care au venit în sprijinul, dar şi în stoparea ascensiunii companiei clujene. Motto-ul firmei ardelene a fost unul pe cât de simplu, pe atât de provocator: “Jolidon nu este în criză niciodată”. “Fiecare etapă din istoria companiei a fost marcată de provocări specifice. Dacă anii 1993-1998 au însemnat accederea şi lansarea pe piaţa românească, anii 2000-2006 au corespuns lansării din plin pe plan inter-

naţional, cu provocările şi riscurile corespunzătoare. Anul 2008 a venit cu criza mondială, dar a fost urmat de un 2009 extrem de greu financiar, însă marcat de cele mai mari reuşite internaţionale din punct de vedere al creaţiei (cele mai importante premii de design), astfel încât mesajul desprins a fost acela potrivit căruia creaţia de la Jolidon nu este în criză niciodată. Ultimii trei ani au avut de toate: dinamică, regres financiar, ultracreaţie şi inovaţie, reformulări şi reaşezări de business, noi pieţe deschise, adică noi provocări. Jolidon este mai mult decât o companie, un grup de firme sau mărci. Jolidon este o stare de spirit, o filozofie unică pornită de la “frumos dăruit” (joliedonner) european, într-un context global”, a conchis directorul adjunct al Jolidon.

Adrian Rus

Vicecampioană naţională la handbal Compania Jolidon s-a implicat şi în sport, iar acum este sponsor principal al echipei de handbal feminin “U” Cluj. Cu sprijinul firmei de lenjerie intimă, “U” Jolidon Cluj a disputat o finală de cupă europeană şi este dublă vicecampioană naţională consecutivă. Obiectivul acestui sezon este calificarea în grupele Ligii Campionilor şi unul din locurile doicinci în Liga Naţională. “Dacă noi ne retragem, această echipă moare. Totuşi, nu avem de gând acest lucru, ci să atacăm chiar titlul de campioană, dar asta în funcţie de buget şi de alte condiţii.

Oricum, am fost mai buni la handbal decât multe alte echipe cu posibilităţi financiare mult mai mari decât ale noastre”, a declarat directorul adjunct al companiei Jolidon, Olga Stanciu.

37

afaceri

Grădiniţele private, o afacere în plină dezvoltare la Sibiu O astfel de abordare a situaţiei, la care se adaugă preţul pretins pentru educaţia copiilor lor e motiv Inflaţia, rata mare a şomajului, problema supraaglomerării grădiniţelor de stat, au suficient şi garanţie a faptului că în schimbul unei creşterea impozitelor, disponibilizările creat în Sibiu o adevărată piaţă dedicată exclusiv în- sume mai mari, vor primi un produs mai bun. „Avem văţământului particular preşcolar. Mai mulţi investi- liste de aşteptare şi facem înscrieri cu un an în avans”, sau reducerile bugetare, toate tori sibieni şi-au împărtăşit „secretele” într-o analiză a declarat Karina Blaga, proprietar al grădiniţei Disafectează nivelul de trai al românilor a situaţiei grădiniţelor private – fabrici de mici afa- ney care practică tarife începând de la 3600 euro/an. dar în mod special pe al acelora care cerişti. Am vrut să aflăm cine „profită” de pe urma Aceeaşi taxă anuală este plătită şi de un student la o grădiniţelor particulare dar mai ales cât de eficiente universitate din Marea Britanie. nu îşi dezvoltă cariere stabile sunt alternativele la învăţământul tradiţional. şi bănoase. Competiţia pentru Germana nu e o modă Preţul stă în faţă un loc bun de muncă începe de Peste 50% din grădiniţele sibiene au program de Dotările grădiniţelor particulare, timpul mai mare predare în limba germană iar jumătate din acestea la grădiniţă, cred mulţi părinţi petrecut la grădiniţă, grupele mai mici comparativ sunt instituţii particulare. Într-un oraş cu tradiţie sibieni. Crearea de aptitudini cu grădiniţele de stat, multitudinea de activităţi săsească şi cu investitori din ce în ce mai numeroşi, opţionale dar mai ales metodele inovative de vorbitori de germană, predarea acestei limbi copiilor esenţiale şi cunoaşterea unor limbi predare a limbilor străine – iată principalele atuuri de 3-4 ani, nu e o modă, susţin mai mulţi proprietari străine precum germana sau engleza ale instituţiilor de învăţământ particular. Acestea par de grădiniţe. „În trecut nu existau foarte multe posisă justifice tarifele practicate care încep de la un bilităţi pentru profesioniştii de limbă germană. Astăzi le pot asigura puştilor de azi, un minim de 1200 de euro/an pentru un copil înscris la în schimb acestea sunt nenumărate ”, spune Aurel viitor cel puţin confortabil, mâine. programul normal. Pentru mulţi dintre părinţi numai Muntean, asociat al grădiniţei Cuore. Cât de receptivi

38

afaceri sunt cei mici la învăţarea unei limbi străine destul de dificile dar mai ales care este impactul acesteia asupra dezvoltării lor sunt întrebările care stau pe buzele multor părinţi sibieni. „ 75% dintre informaţii sunt preluate prin joacă. Ai astfel un contact asemănător cu cel al învăţării limbii materne”, crede Aurel Muntean. „ Copiii învaţă prin intuiţie. Învăţând o limbă străină complicată de mic, reuşeşti să înţelegi, prin acelaşi mecanism, şi alte limbi străine”, susţine Iulia Kelp, proprietara Maria Klara Kindergarten.

O afacere deschisă 17 dintre grădiniţele particulare din judeţul Sibiu sunt autorizate de Ministerul Educaţiei iar două dintre acestea au obţinut acreditare de funcţionare dar numărul instituţiilor particulare care înscriu preşcolari este mult mai mare. Au fost grădiniţe deschise în plină criză financiară care nu numai că au supravieţuit acesteia dar şi-au şi dezvoltat oferta prin servicii alternative ca susţinerea de cursuri opţionale dar şi prin organizarea de petreceri pentru copii.

Acestea, deşi taxate suplimentar cu preţuri de le 4lei/ora pentru opţionale şi 150 de lei/ora pentru închirierea de spaţii, nu aduc însă un profit substanţial, susţin proprietarii de grădiniţe. „Colaborăm cu instructori de schi, înot sau dansuri care îşi aplică propriile tarife”, spune Sorina Denghel, director al Happy Kids, instituţie autorizată de ME. „Noi nu folosim spaţiul copiilor pentru nimic altceva. Considerăm că acesta este căminul lor”, e de părere Ciprian Oprişor, asociat al grădiniţei Cuore, de asemenea una dintre grădiniţele autorizate.

E loc pe piaţă?

Potrivit datelor Direcţiei Judeţene de statistică Sibiu, la nivel judeţean peste 15.000 de preşcolari îşi caută un loc la grădiniţă iar dintre aceştia doar 500 de copii sunt înscrişi anual în instituţii particulare. Din cauza numărului mic de locuri disponibile pentru fiecare grădiniţă privată în parte – în medie acestea înscriu maxim 25 de copii anual, marea majoritate a preşcolarilor sunt trecuţi pe liste de aşteptare. O astfel de situaţie ar putea spune că piaţa instituţiilor de învăţământ particular preşcolar din Sibiu s-ar putea extinde. Sau că este loc pentru grădiniţe cu o capacitate mult mai mare. „S-a generalizat ideea că e un business foarte uşor din care poţi obţine profit maxim. Dar această percepţie este falsă dacă scopul

www.transilvaniabusiness.ro

200 000 de copii nu au găsit loc la grădiniţele de stat. Ministerul educaţiie a aprobat anul acesta 665 000 de locuri pentru cei peste 850 000 de copii de nivel preşcolar.

La nivelul judeţulu Sibiu perioada de înscriere în grădiniţe s-a încheiat în mod oficial la 31 august 2011. este acela de a oferi constant un serviciu de foarte bună calitate. Afacerea pe asta se dezvoltă – pe recomandarea adusă de un produs bun şi nu pe cerinţa pieţei”, e de părere Ciprian Oprişor, de la grădiniţa Cuore.

Grădiniţa acasă La un venit mediu de 150 de euro pe lună pentru fiecare dintre cei 25 de preşcolari înscrişi, o grădiniţă poate avea o cifră de afaceri anuală de 45.000 de euro. Destul de modestă pentru deţinătorii de astfel de businessuri în comparaţie cu valoarea cheltuielilor lunare cu personalul angajat şi dotările materiale. Cel mai important consum este reprezentat însă de chiria spaţiilor în care acestea îşi desfăşoară activitatea (cuprinsă în medie între 500 şi 2000 de euro lunar).

Soluţia pentru mărirea profitului şi reducerea cheltuielilor a fost găsită de câţiva patroni sibieni. Grădiniţele „acasă”, create şi dezvoltate în locuinţele proprii le oferă administratorilor nu numai o economie de resurse dar şi un control eficient asupra personalului. „Am gândit de la început proiectul casei în aşa fel încât să îmbinăm ambele utilizări şi să

avem numai avantaje”, spune Iulia Kelp, proprietar al grădiniţei Maria Klara.

Soluţii eficiente În lipsa locurilor suficiente la grădiniţele de stat şi bazându-şi activitatea contra-cost pe un serviciu principial superior, piaţa grădiniţelor particulare are motiv să existe şi să se dezvolte în următorii ani.

Instituţiile de învăţământ preşcolar privat nu îşi pot măsura însă eficienţa doar pe baza profitului realizat.

Eficienţa lor ar trebui să derive, aşa cum speră mulţi dintre părinţii sibieni, şi din competivitatea produsului rezultat în urma acestui efort: educaţia copiilor care le urmează cursurile.

Includerea acestora în sistemul de învăţământ tradiţional şi continuarea acestei educaţii, sunt alte probleme pentru care învăţământul particular sibian nu are soluţii încă.

Alexandra Coroian

39

sănătate

Sănătatea, între criza politică şi cea financiară Sistemul sanitar românesc se confruntă azi cu una din cele mai puternice crize pe care le-a cunoscut.

Din păcate, la orizont nu se văd soluţii concrete şi viabile care să salveze sistemul public de sănătate.

Privind în trecut, în anul 1989, sistemul de sănătate era organizat teritorial cu spitale judeţene şi policlinici, spitale orăşeneşti şi policlinici orăşeneşti şi secţii exterioare rurale. Ultimele aveau secţii medicale cu paturi şi secţii de obstretică. Dispensarele rurale erau prevăzute cu farmacii proprii, iar personalul medical era asigurat în proporţie de 90 la sută. În centrele universitare existau universităţile de medicină care aveau în subiordinea lor clinicile universitare.

Probleme grave După 1990 sistemul sanitar românesc s-a confruntat cu două probleme grave. Prima este politizarea intensă a Ministerului Sănătăţii, a direcţiilor judeţene, cât şi a directorilor de spital, pe de-o parte, dar şi lipsa unei strategii coerente care trebuia să ţină cont, în primul rând, de perioada de tranziţie prin care traversa România. Criza din sistemul sanitar s-a accentuat odată cu apariţia Casei de Asigurări de Sănătate, care nu a dat dovadă de transparenţă în privinţa administrării fondurilor şi a modului în care acestea erau folosite.

Al doilea factor care a accentuat şi mai mult un sistem de sănătate anchilozat, învechit, non-funcţional şi care nu se mai regăsea la nivelul cerinţelor de la început de mileniu III a fost criza financiară. Descentralizarea sistemului sanitar a încercat să arunce greutăţile financiare asupra comunităţilor locale, lucru irealizabil, acolo unde posibilităţile financiare erau inexistente. Pe de altă parte, s-a încercat comasarea spitalelor sau transformarea lor în spitale sociale, fără a se ţine cont dacă comunitatea locală era pregătită moral şi financiar să sprijine asemenea proiecte. În plină criză financiară administrarea incorectă şi nejudicioase a fondurilor locale, dar şi a celor guvernamentale, prin lucrări de reparaţii, care de multe ori nu-şi găseau justificarea.

Care sunt soluţiile?

Dar cea mai mare criză a sistemului sanitar românesc constă în criza de moralitate al factorului politic faţă de personalul medical, care este umilit prin salarii complet necorespunzătoare. Există o întrebare: care ar fi soluţia de salvare a sistemului public de sănătate românesc?!

Casa de Asigurări de Sănătate trebuie trecută sub control public şi parlamentar şi trebuie obligată să aibă o politică de transparenţă.

Sistemul sanitar public trebuie susţinut prin fondurile Casei Naţionale de Asigurări ţinând cont că, de obicei, oferă servicii unei populaţii îmbătrânite şi sărăcite.

Demararea de urgenţă a Caselor de Sănătate private, care să aibă posibilitatea de-a încheia contracte - atât

cu sistemul public de sănătate dar mai ales cu cel privat.

Despărţirea sistemului de sănătate public de cel privat prin legislaţie, care să releve foarte clar şi precis delimitarea dar şi interferenţele dintre cele două sisteme.

Ca şi o concluzie considerăm că, într-o perioadă proximă, banii orientaţi spre sănătate vor fi din ce în ce mai puţini, încât aceştia trebuie să se adreseze sistemului public de sănătate urmând ca sistemul medical privat să beneficieze complementar asumându-şi riscurile începutului.

Iosif Zăgrean Doctor în ştiinţe medicale