Transilvania Business 9

pag.

XIV-XV

Mario Cospito: “România pag. are încă resurse extraordinare

XII

Sysgenic vrea să fie numărul unu

Revistă economică / Tipărită în 8200 exemplare / Distribuită în judeţele: Cluj, Mureş, Bistriţa-Năsăud, Alba, Sibiu, Harghita, Covasna, Braşov, Satu Mare, Maramureș, Sălaj, Bihor, Hunedoara şi Bucureşti

www.transilvaniabusiness.ro

director fondator Aurelian GRAMA Nr. 9 / An II / 23 mai - 19 iunie 2011

Zabola, Viscri şi Ţara Haţegului.

Trei civilizaţii, trei viziuni pag.

XVII–XXIII

Noul stil Grand pag.

V-X Preţ: 5 lei

pag.

XI

Zahărul Luduş, simbolul dulce al agriculturii din Transilvania

OPINIE

BVB şi dezvoltarea serviciilor oferite investitorilor şi companiilor Menirea burselor de valori este de a concentra cererea şi oferta pentru diverse categorii de instrumente financiare şi de a asigura cadrul propice pentru realizarea de tranzacţii în mod operativ, în condiţii de corectitudine şi transparenţă.

Oferta inadecvată a fost şi încă rămâne una dintre principalele probleme cu care se confruntă piaţa de capital din România şi Bursa de Valori Bucureşti. Companii cu o pondere semnificativă în formarea PIB sunt încă în afara ringului bursier sau sunt prezente cu un „free float” redus. Anul 2011 poate schimba semnificativ această situaţie, dacă ofertele publice secundare anunţate de Petrom, Transelectrica sau Transgaz se vor materializa și dacă vor fi demarate procedurile pentru realizarea ofertelor publice iniţiale pentru alte companii din portofoliul statului. Listarea unor companii precum Romgaz, Romtelecom sau BCR ar avea cu siguranţă un impact semnificativ asupra pieţei bursiere autohtone şi va modifica substanţial oferta disponibilă pe piaţă, fapt care poate propulsa Bursa de Valori București, în următorii ani, din grupa „frontier” în categoria „emerging market”.

Preocuparea pentru creşterea ofertei a făcut ca, începând din anul 2010, BVB să organizeze şi administreze, pe lângă „piaţa reglementată”, un nou segment de piaţă, denumit Sistem Alternativ de Tranzacţionare (ATS).

Prin acest nou segment de piaţă, BVB îşi propune să faciliteze accesul întreprinderilor mici şi mijlocii autohtone la capitalul disponibil în piaţa de capital, capital aflat în permanentă căutare de plasamente noi şi randamente atractive, în condiţii de transparenţă şi siguranţă. De asemenea, CAN-ATS va reprezenta o soluţie la problema încadrării companiilor de pe Piaţa RASDAQ în tipurile de piaţă permise de legislaţia europeană, iar prin intermediul Secţiunii Internaţionale se doreşte să se ofere posibilitatea investitori locali să tranzacţioneze titluri emise de companii străine importante, care activează în sectoare economice nereprezentate la BVB sau care deţin controlul asupra unor importante companii din economia noastră naţională.

Piaţa produselor structurate, lansată în vara anului trecut, s-a bucurat până în prezent de un succes remarcabil. Pentru anul 2011, BVB îşi propune să crească numărul de serii de produse structurate care să poată face obiectul negocierii la BVB, dar şi să finalizeze o platformă tehnică de tranzacţionare special destinată să

Stere Farmache, preşedintele BVB suţină acest segment de piaţă.

O atenţie deosebită va fi acordată produselor financiare derivate, unde cota de piaţă a BVB a rămas relativ redusă. În opinia Bursei de Valori Bucureşti, întreaga piaţă la termen din România este departe de a-şi fi atins potenţialul de creştere şi pentru a-i susţine dezvoltarea viitoare sunt luate în calcul diverse căi şi mijloace, inclusiv o mai strânsă cooperare între BVB şi Sibex (la nivelul CA al celor două instituţii au fost deja luate unele decizii în acest sens). Cooperarea dintre cei doi operatori bursieri din România ar putea evolua foarte rapid în acest an, chiar până la nivelul realizării fuziunii BVB – Sibex, ceea ce ar consolida semnificativ poziţia în regiune a pieţei de capital autohtone. De altfel, prin Bugetul de Venituri şi Cheltuieli al BVB pentru anul 2011 sunt alocate fondurile necesare pentru a susţine o implicare mult mai activă în proiecte de cooperare cu alţi operatori bursieri din imediata noastră vecinătate şi din regiune.

Bursa de Valori Bucureşti este de asemenea interesată de dezvoltarea serviciilor adiacente activităţii sale de bază, care pot adăuga valoarea pieţei de capital din România. Experienţa din ultimii ani a arătat că fiecare proiect de dezvoltare a pieţei bursiere presupune o colaborare strânsă cu alte instituţii implicate activ pe piaţa de capital, în special în activitatea post-tranzacţionare.

De aceea, BVB va acorda o atenţie sporită în anul 2011 relaţiilor şi cooperării cu Depozitarul Central, cu Casa de Compensare Bucureşti şi cu Institutul de Guvernanţă Corporativă al BVB. Pe plan internaţional, operatorii bursieri au încercat şi în unele cazuri au şi reuşit să transforme informaţiile de tip bursier nu doar într-o importantă sursă de venituri, dar şi într-un puternic instrument de promovare a pieţei bursiere în rândul potenţialilor investitori. Relaţia cu vendorii de date va rămâne o prioritate pentru BVB şi în anul 2011, iar efectele unei mai bune administrări a acestei relaţii sunt aşteptate să fie observate atât direct, la nivelul veniturilor specifice, cât şi indirect, în creşterea numărului

Mircea Solovăstru, analist economic de investitori activi pe piaţa bursieră. În ultimii ani, BVB a realizat investiţii importante în tehnologie şi dezvoltarea platformei proprii de tranzacţionare. Acest proces permanent de modernizare a infrastructurii tehnice va continua şi în anul 2011, concomitent cu încercarea de a valorifica expertiza acumulată şi în viitoare relaţii de colaborare, atât cu principalii actori din piaţa de capital din România, cât şi cu alţi operatori bursieri sau potenţiali parteneri din regiune. În anul 2011, BVB, în dubla sa calitate de emitent listat şi de operator de piaţă şi sistem, îşi propune să devină mult mai activ şi mai vizibil utilizând cele mai importante căi şi pârghii pe care le are dispoziţie în vederea atingerii obiectivului său principal ca bursă, de partener de finanţare al societăţilor comerciale şi al autorităţilor locale. Astfel BVB va relua seria roadshow-urilor interne în vederea atragerii de noi emitenţi pe piaţa reglementată şi sistemul alternativ de tranzacţionare administrate de BVB şi va iniţia roadshow-uri externe pentru promovarea celor mai atractivi emitenţi listaţi la BVB în rândul investitorilor instituţionali internaţionali.

Creşterea ofertei de instrumente financiare şi a vizibilităţii BVB ca operator de piaţă va determina creşterea atractivităţii pieţei bursiere din România şi va atrage noi investitori care caută în permanenţă noi oportunităţi de plasament. O prezenţă mult mai activă pe piaţa bursieră a investitorilor instituţionali este de natură să aibă un efect de antrenare şi pentru segmentul de retail, în care regăsim astăzi investitori al căror comportament a devenit în ultima perioadă mult mai sofisticat. Iar efectele se vor regăsi cu siguranţă inclusiv la nivelul indicatorilor generali de lichiditate a pieţei bursiere administrate de către BVB.

Stere Farmache Preşedintele BVB Mircea Solovăstru Analist economic

ESENțIAL Reverii economice.

Haţeg. Zăbala. Viscri Ce are o revistă de afaceri cu civilizaţia şi cultura?!

Licenţiat UBB în Istorie, am fost suspectat de colegii mei din redacţie că iar o dau pe povestiri istorice. Nu că ar prejudicia publicaţiei şi câteva pagini de literatură sau de management cultural, o poveste despre carte, film, expoziţii, festivaluri…

De ce a scris un filosof că Vianu Mureşan (asta face de vreo 25 de ani), despre trei locaţii, trei civilizaţii, trei viziuni diferite?! Toate din Ardeal.

Am purces la drum fără a bănui că ar fi şanse să descoperim fascinaţia golfului ce prinde contur si la noi, a yachtingului de secol XIX fără gps, sau a vânătorii în savana africană. Şi totuşi…

Patru biserici străvechi din Ţara Haţegului. Domeniul Zăbala din Covasna, moştenire a conţilor Mikes. Habitatul rural de la Viscri, din Braşov.

Trecutul este de multe ori şi o sursă de profit. Şi cât de important este pentru Transilvania ca la domeniul de la Zăbala să vină invitaţi de-ai contelui Mikes nu doar din Imperiul Britanic, persoane din societatea restrânsă a decidenţilor cu influenţă măcar europeană.

Avem o posibilitate mult mai realistă de a vedea cât contează Prinţul Charles şi dragostea lui anglo-saxonă pentru pământul transilvan şi pentru Viscri – Mălăncrav – Saschiz. Ce face fundaţia Mihai Eminescu Trust şi exemplul de management cultural şi restaurări sunt de referinţă pentru ce înseamnă implicarea moştenitorului coroanei britanice în viaţa comunităţii rurale din Transilvania. Prestigiu. Interes internaţional. Punct pe harta mai marilor lumii.

Am decis, poate voit subiectiv şi sub imperiul dorinţei de a nu cădea în laitmotivul epocii: Maramureşul Istoric, să vedem ce poate însemna Haţegul cu Strei, Streisângeorgiu, Densuş, Sântămarie Orlea. Cnezii Muşineşti. Biserici ortodoxe construite din piatra vechii capitale Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

Destul. Vă las plăcerea lecturii…

Oricât ar fi de importantă decizia amplasării scutului antirachetă la Desevelu pentru noi şi mai ales pentru NATO, cred că investiţiile în economia transilvăneană, în afara celor mai performante laboratoare strategice ale giganţilor planetei, se pot lua mult mai simplu. Şi cu certitudine ne vor fi favorabile. Dacă potentaţi ai lumii se află la degustarea dulceţii de rubarbă la Viscri alături de Prinţul Charles, sau pe domeniul contelui Mikes la un concurs de tras cu arcul, sau în Ţara Haţegului, pe urmele balaurului pitic, vedeta recentă a National Geografic, sau admirând cetatea dacilor stăpâniţi de Roma şi minunatele biserici de la Densuş, Strei, Streisângeorgiu, Sântămărie Orlea…

SUMAR pag. V-X

pag. XVII–XXIII

pag. XXIV

Cover Story:

Reportaj:

Opinie:

Trei civilizaţii, trei viziuni

Dr. Florin Buicu.

ESCARA – problema sistemului de sănătate din România

Trăieşte în stilul Grand pag. XI

Lideri şi afaceri: Zahărul Luduş, simbolul dulce al agriculturii din Transilvania

pag. XII

IT&Comunicaţii: Sysgenic vrea să fie numărul unu

pag. XIII

Lideri şi afaceri: Ungaria: “Sarcina cea mai importantă a României e dezvoltarea infrastructurii!”

pag. XIV-XV

Lideri şi afaceri: “România are încă resurse extraordinare!”

pag. XVI

Eveniment : Grand Hotel Italia se deschide la Cluj. Urmează Hilton

Aurelian Grama Fondator: Aurelian Grama

Brand Manager: Alin Bolbos

ADMINISTRAȚIA

REDACȚIA Redactori şefi adjuncți:

Ionuț Oprea 0721-197.559

Publicitate Mureș Cluj Maramureș Satu Mare, Sălaj

Marius Morar (0746-130.439) Florin Marcel (0740-075.219) Dorel Vidican (0770-481.653) Ioana Lucăcel (0728-821.542) Daniel Mureșan (0744-583.446)

Dir. res. umane Dir. difuzare: Trafic manager: Economist:

Anamaria Grama Nicu Pop (0740115167) Emo Veres Gia Goia

Vianu Mureşan 0723-024.146

Redactori: Mihaela Moldovan Alexandru Toth Arina Moldovan Mircea Crișan

Ovidiu Vrânceanu Erika Mărginean Alin Zaharie Robert Matei

Fotoreporter: DTP:

Cristina Gânj Răzvan Matei

Design și Layout: Creatica Media

(0757-036.817)

Regia de publicitate: Midas Media Bucureşti Tel/Fax: 031-040.4118; 031-040.4120

www.transilvaniabusiness.ro

Revistă editată de Transilvania Grup Business SRL Cluj ISSN 2068 - 5424 Adresă redacție și administraţie: Cluj-Napoca, Calea Dorobanţilor, nr. 69, ap. 1 Telefon: 0040 744 664 660 Târgu Mureș, Călărașilor, nr. 22, et. 2 Tel/Fax: 0265-215.613 www.transilvaniabusiness.ro

Adresă redacție și administraţie: Cluj-Napoca, Calea Dorobanţilor, nr. 69, ap. 1 Tel/Fax: 0364-730.551 Târgu Mureș, Călărașilor, nr. 22, et. 2 Tel/Fax: 0265-215.613

Revistă economică distribuită în judeţele: Cluj, Mureş, Bistriţa-Năsăud, Alba, Sibiu,Harghita, Covasna, Braşov, Satu Mare, Maramureș, Sălaj, Bihor, Hunedoara şi Bucureşti I

știri MUREŞ Autostrada Târgu Mureş – Iaşi – Ungheni repusă pe tapet

Ungurii de la MKB vor să vândă Romexterra Bank

Guvernul a pus la punct o listă de proiecte publice care urmează a fi propuse spre realizare în parteneriat public-privat (PPP). Printre acestea se numără autostrada Comarnic-Braşov, autostrada Sibiu-Piteşti şi autostrada Târgu MureşIaşi-Ungheni. De asemenea, pe lista de proiecte ce se vor a fi realizate în Transilvania ori în legătură cu companii din această zonă figurează şi hidrocentrala Tarniţa-Lăpuşteşti, estimată la 1,1 miliarde de euro, precum şi proiectul AGRI de transport al gazelor naturale lichefiate ce va uni Azerbaidjanul de România. De asemenea, în PPP vor fi realizate şi şase spitale regionale de urgenţă, dintre care unul la Târgu Mureş şi unul la Cluj.

Banca maghiară MKB, controlată de grupul german Bayern LB, a adoptat în mod oficial o strategie de ieşire de pe piaţă românească, intenţionând să vândă filiala locală MKB Romexterra până în 2013. Potrivit raportului anual pe 2010 publicat la Budapesta, preţul de vânzare care ar putea fi obţinut este estimat la aproape 2,4 mld. forinţi (circa 9 mil. euro) pe baza cash-flow-ului preconizat, în condiţiile în care banca ar urma să înregistreze pierderi şi în 2011 şi în 2012. MKB Romexterra a încheiat anul trecut cu o pierdere de 17,8 mld. forinţi (circa 64 mil. euro), potrivit standardelor de contabilitate maghiare şi se află în plin proces de rebranding şi repoziţionare pe piaţă.

SIBIU Aproape 8% din Concefa s-a vândut cu 1,4 mil. euro Acţiunile companiei de construcţii Concefa Sibiu (COFI) au ţinut capul de afiş al primei părţi din şedinţa bursieră de marti, 26 aprilie, când 7,91% din capitalul societăţii a fost tranzacţionat pentru 5,9 milioane lei (1,4 milioane euro). Schimburile au fost realizate prin intermediul unor tranzacţii negociate, preţul plătit pentru un titlu al societăţii fiind de 0,13 lei/unitate, în scădere cu 4,1%. În cadrul şedinţei, Maria Cercel, mama lui Horaţiu Cercel – proprietarul companiei, a vândut mai multe pachete de acţiuni Concefa reprezentând 2,58% din capital. Valoarea acestora a fost de 2 milioane lei. Concefa are o capitalizare de 75 milioane lei (18,4 milioane euro), luând în considerare cotaţiile din timpul şedinţei de marţi, 26 aprilie. Acțiunile COFI s-au depreciat cu 5% in 2011.

II

ALBA Albalact a obţinut 1,6 mil euro pe vechea fabrică Albalact a obţinut 1,6 milioane de euro din vânzarea fabricii vechi situată în zona centrală a oraşului Alba Iulia, acesta fiind cel de-al doilea activ la care compania renunţă în acest an. Fabrica şi-a încetat activitatea în anul 2008, când Albalact a relocat întreaga producţie în noua unitate de la Oiejdea, în urma unei investiţii de peste 17 mil. euro. Reprezentanţii Albalact nu au precizat numele cumpărătorului şi nu a declarat în ce proiecte urmează să investească suma obţinută. Vechea unitate de producţie este situată pe bulevardul Gheorghe Şincai, în zona centrală a oraşului Alba Iulia, pe un teren de aproximativ 16.000 mp. Este este al doilea activ vândut de Albalact în acest an, dupa ce, acum câteva luni, acţionarii au aprobat vânzarea fermei Vaidei din comuna Romoş, judeţul Hunedoara la pretul de 4,7 milioane de euro. Cumpărătorul – o companie olandeză - va investi în dezvoltarea şi extinderea fermei, iar laptele produs va fi livrat în totalitate companiei Albalact. Compania Albalact este unul dintre primii patru producători de lapte şi produse lactate din România, cu afaceri de 63 mil. euro în 2010. Albalact are peste 500 de angajaţi şi peste 6.000 de acţionari şi este listată la BVB. Produce peste 60 de sortimente de lactate sub mărcile Fulga, Zuzu, De Albalact şi Rarăul.

știri CLUJ O lună de lucru pentru “mini-Ursus”

Nokia concediază 7.000 de persoane

Compania de co nstru c ţi i Modern Bau Cluj va finaliza până la finalul lunii mai lucrările la mini-fabrica de bere şi la barul din incinta fostei fabrici Ursus.

După decizia oficialilor de la Ursus de a opri producţia la scară industrială în fabrica de la Cluj, aceştia au venit cu ideea de a deschide o minifacilitate de producţie ce va mai include un pub şi un restaurant şi care va furniza bere şi altor locaţii din Cluj. Lucrările au început la finalul lunii martie. Noul spaţiu va avea o capacitate de 200 de persoane, iar consumatorii vor avea ocazia să asiste la procesul de fabricare a berii. Oficialii Ursus au anunţat că intenţionează să dea drumul primei producţii de bere la jumătatea lunii mai sau spre finalul acesteia, odată cu Zilele Clujului.

Prima parte a barului va fi gata tot la final de mai, iar peste alte două-trei săptămâni întreaga facilitate se va deschide, inclusiv partea mare de bar şi terasa. Ursus Breweries face parte din grupul SABMiller, cu sediul la Londra. Compania mai deţine fabrici la Buzău, Timişoara, Braşov şi are 1.700 de angajaţi.

Planul de reorganizare al producătorului de telefoane mobile Nokia lasă pe drumuri 7.000 de angajaţi la nivel global. Programul prevede între al-

BISTRITA-NĂSĂUD 525.000 lei pentru strategia de dezvoltare a Bistriţei

Primăria Bistriţa va investi 525.387 lei pentru elaborarea unei strategii de dezvoltare a municipiului în perioada 2010-2030. Cu aceşti bani se doreşte elaborarea unei strategii de dezvoltare urbană şi a infrastructurii de transport, a mediului şi a energiei, dezvoltarea economică şi cea umană. Proiectul “Elaborarea strategiei de dezvoltare locală a municipiului Bistriţa pentru perioada 2010-2030” este cofinanţat din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative. "Prin acest proiect se doreşte elaborarea unei strategii de dezvoltare locală a municipiului Bistriţa, a unui plan de acţiune şi a unui portofoliu de proiecte prioritare pentru perioada 20102030, orientate pe cinci domenii de acţiune: Dezvoltare urbană şi infrastructură de transport, Mediu şi energie, Dezvoltare economică, inclusiv Sănătate, Sport, Cultură şi Turism" se arată într-un comunicat remis presei de Primăria Bistriţa. Beneficiarii acestui proiect sunt atât cei aproximativ 83.000 de locuitori ai municipiului, cât și reprezentantii serviciilor publice din domeniile vizate de strategie, precum și asociațiile sindicale, patronatele și organizațiile nonguvernamentale interesate de dezvoltarea economică a Bistriței.

www.transilvaniabusiness.ro

tele şi închiderea centrului de cercetare-dezvoltare de la Cluj, unde lucrează 120 de persoane. Concedierile se desfăşoară pe o perioadă de un an, până în 2012, iar cele mai multe posturi desfiinţate - 4.000 - se află în Danemarca, Marea Britanie şi Finlanda, conform companiei. Alţi 3.000 de angajaţi ar urma să fie transferaţi către compania Accenture, căreia i-a fost externalizată dezvoltarea platformei de operare Symbian. Măsura urmăreşte să economisească 1,5 miliarde de dolari pentru Nokia până în 2013 şi se constituie în cel mai amplu program de concedieri al unei companii din ultimii 20 de ani. Nokia avea anul trecut o cotă de piaţă de 29%, în scădere cu 7% într-un an.

Kinga Daradics, noul CEO de la MOL România MOL România, unul dintre cei mai importanţi jucători din piaţa petrolieră locală, are începând cu data de 1 mai un nou CEO în persoana Kingai Agnes Daradics. Ea îl inlocuişte din funcţie pe Szabolcs Ferencz, care a ocupat funcţia de CEO al MOL România începând cu data de 1 ianuarie 2010. Kinga Agnes Daradics devine astfel a doua femeie care a fost numită la conducerea unei companii petroliere activă în România, după ce Mariana Gheorghe a preluat în 2006 funcţia de CEO al Petrom, cea mai mare companie locală, liderul pieţei române de petrol şi gaze. "Kinga Daradics şi-a început cariera în grupul MOL în 2003 şi a câştigat o experienţă profesională solidă conducând divizia de carduri de carburant, una dintre cele mai dinamice ale companiei [...] A elaborat şi coordonat strategia la nivel de grup în ceea ce priveşte cardurile de carburant, consolidând poziţia MOL în regiunea EMEA (Europa, Orientul Mijlociu şi Africa - n. red.)", se precizează într-un comunicat de presă. "Intenţionez să îndeplinesc toate obiectivele stabilite pentru MOL România, atât pe termen mediu cât şi lung. Pe de altă parte, mi-a fost încredinţat un capital important, pe care să-l dezvolt: echipa de profesionişti a filialei locale", a declarat Daradics. Kinga Daradics a absolvit Universitatea Babeș Bolyai din Cluj Napoca şi deţine o diplomă de Executive MBA obținută în cadrul Universităţii Sheffield, Marea Britanie. MOL operează în România o reţea de 128 de benzinării. Grupul cu sediul în Budapesta are peste 1.600 de benzinării în Europa.

III

știri BRAŞOV CFR modernizează 5 tuneluri cu 26,3 mil. lei

CFR SA vrea să modernizeze cinci tuneluri care aparţin de regionalele de căi ferate Braşov şi Timişoara cu până la 26,29 milioane lei, fără TVA, se arată într-un comunicat al administratorului infrastructurii feroviare. Astfel, CFR SA aştepta ofertele investitorilor interesaţi până la 11 aprilie, dată la care acestea au fost deschise. Licitaţia a fost împărţită în două loturi, primul pentru Regionala Braşov (15,45 milioane lei, fără TVA pentru trei tuneluri din judeţele Braşov, Harghita şi Mureş) şi al doilea pentru Timişoara (10,83 milioane lei, fără TVA, pentru două tuneluri din judeţele Caraş-Severin şi Hunedoara). Perioada de valabilitate a contractului este de un an şi este finanţat din fonduri europene nerambursabile, prin Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) - 69,25% şi bugetul de stat - 30,75%. Criteriul de atribuire va ţine cont în proporţie de 80% de preţ şi de 20% de oferta tehnică.

Creştere cu 42% a profitului net pentru Autoliv Profitul net al Autoliv, lider modial în producţia de sisteme de siguranţă auto, prezent şi în România, a crescut cu 42% în primul trimestru, la 182 milioane dolari, potrivit datelor grupului suedez. În intervalul si milar din 2010, Autoliv a obtinut un profit net de 128,2 milioane de dolari. Vânzările companiilor din Europa ale grupului suedez s-au majorat cu 12% în primele trei luni, la 826 milioane de dolari. Performanţele bune ale Autoliv s-au datorat mai multor contracte noi şi lansărilor de vehicule de către companii, precum Ford Cmax şi Focus, Audi A8, A7 si A1, precum şi majorării volumului de către BMW Serie 5, Opel Astra şi Mercedes Clasa C. Pentru trimestrul al doilea, Autoliv anticipează un avans al vânzărilor nete de circa 9%. Autoliv se aşteaptă pentru acest an la o creştere a vânzărilor nete de aproximativ 15%. Estimările sunt totuşi incerte, având în vedere întreruperile de activitate ale companiilor producătoare de automobile, din cauza deficitului de componente apărut în urma cutremurului din Japonia. Subsidiara din România a Autoliv a fost înfiinţată în 1997 şi operează trei centre de producţie la Braşov, Timişoara şi Lugoj.

IV

BAD Rulmenţi şi-a majorat profitul de 3,5 ori

Compania braşoveană BAD Rulmenţi SA a încheiat anul trecut cu un profit net de 70.354 de lei, în creştere de 3,5 ori faţă de rezultatul de 20.531 de lei anunţat la finele lui 2009. Cifra de afaceri a companiei a crescut în perioada analizată cu 15,34%, în timp ce cheltuielile s-au redus chiar cu 50,03%. La finele anului trecut, datoriile societăţii depăşeau creanţele acesteia cu 8,453 milioane de lei (18,778 milioane de lei datorii faţă de 10,325 milioane de lei creanţe), dar conducerea companiei consideră că „nu sunt motive care să pună sub semnul întrebării continuitatea activităţii într-un viitor previzibil”, se arată în raportul de audit al rezultatelor companiei. Societatea braşoveană este controlată de compania CIAD SRL Bucureşti, care deţine 85,91% din titluri.

COVER STORY

Trăieşte în stil Grand!

Grand-ul din Târgu Mureş ar fi putut avea lesne soarta tristă a celorlalte câteva zeci de hoteluri mari din România rămase în paragină. Puţin a lipsit. Numai ambiţia, simţul natural pentru business şi încrederea proprietarei Claudia Pescar au făcut ca lucrurile să ia o turnură fericită. Azi, graţie unui proiect finanţat din fonduri europene, Grand-ul priveşte din nou semeţ centrul oraşului. Iar Claudia, alături de Anca, fiica ei, priveşte în culori calde viitorul. Afacerea e pe mâini bune.

Text: Alex TOTH, Alin BOLBOS

www.transilvaniabusiness.ro

Foto: Cristina GÂNJ

V

COVER STORY

Grand-ul, ca o tapiserie frumoasă!

Modernizarea şi extinderea Hotelului Grand din Târgu-Mureş, proiect în valoare totală de 16,9 milioane de lei, din care finanţare nerambursabilă de 9,4 milioane lei, s-au încheiat conform graficului prestabilit. Încă de anul trecut, Claudia Pescar, proprietara Hotelului Grand, şi-a propus ca inaugurarea să aibă loc în data de 9 Mai, Ziua Europei, într-un cadru festiv, cu invitaţi surpriză din zona diplomaţiei, a afacerilor, a administraţiei locale şi centrale. S-a întâmplat exact aşa.

Inaugurare de Ziua Europei 9 Mai. Ziua Europei. În urmă cu 61 de ani, la Paris, ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, a citit în faţa presei internaţionale o declaraţie prin care chema Franţa, Germania şi alte state europene să-şi pună în comun producţiile de cărbune şi oţel, aşezând astfel piatra de temelie a unei federaţii europene. A rezultat ceea ce azi numim, cu naturaleţe, Uniunea Europeană. La jumătate de secol de atunci, în 2011, Europa unită este pe punctul de a depăşi o gravă recesiune economică. În ultimele decenii, multe ţări au fost reconstruite cu fondurile provenite de la instituţiile aflate la Bruxelles. În primii ani de aderare ai României la Uniunea Europeană (după 2007), gradul de absorbţie a fondurilor europene a fost extrem de scăzut, din cauze multiple. Antreprenorii cu viziune au reuşit să fie primii care au învins birocraţia, au obţinut ok-ul instituţiilor abilitate şi au început să-şi deruleze proiectele visate, „să construiască” beneficiind de fonduri nerambursabile. Claudia Pescar este un astfel de exemplu. Renaşterea Hotelului Grand din Târgu Mureş i se datorează aproape în totalitate. Spunem „aproape în totalitate”, pentru că ambiţioasa întreprinzătoare nu se sfieşte să-şi pomenească partenerii importanţi din acest proiect şi să-i scoată în prima linie pentru a le mulţumi.

VI

Reporter: Aţi reuşit ceea v-aţi propus, readucerea Grandului în circuitul turistic şi inaugurarea lui chiar de Ziua Europei, în data de 9 mai. Cum vi sau părut ultimele luni?

Claudia Pescar: A trecut mai bine de un an de la momentul în care au început să fie dărâmate zidurile interioare ale Hotelului Grand. La propriu, deşi sufletul meu ştia că vechiul Grand va dispărea pentru totdeauna, făcând loc noului hotel. Proiectul „Modernizare şi extindere Hotel Grand” este un proiect mare şi greu, pentru care acum recunosc, eu nu eram pregătită. Dar după un an şi mai bine de la demararea lucrărilor vă spun: nimic, dar nimic nu se compară cu experienţa din linia întâi! Privind toate problemele ivite ca şi provocări, spre final şi totodată început de

drum, spun că ceea ce este esenţial poate fi uneori invizibil ochiului şi imprevizibil de către minţile noastre.

Acolo intervine discernământul. Şi norocul apare numai atunci când şansa se întâlneşte cu pregătirea, chiar dacă pregătirea este a colaboratorilor.

Rep.: Deci n-a fost deloc uşor...

C.P.: Nimic nu este uşor! Dar cine vrea nimic?! Îmi amintesc vorbele lui Einstein: „Mintea care se deschide unei idei noi nu va reveni niciodată la dimensiunea iniţială.” Spuneam, acum o jumătate de an, că văd Grandul precum o tapiserie frumoasă şi nepreţuită. Tot ceea ce era vizibil erau o mulţime de noduri de pe spatele ei. Ei bine, asta era tot ceea ce putea percepe orice om, care nu ştia încă desenul final de pe partea cealaltă.

COVER STORY Sloganul hotelului <<Sloganul hotelului este „Trăieşte în stilul Grand!” şi acum încercăm să definim cât mai exact ce înseamnă „stilul Grand”, ceea ce e o experienţă foarte interesantă pentru mine fiindcă fiecare defineşte „stilul Grand” în manieră proprie, din prisma experienţei personale. Pe toţi cei care candidează la un post îi rog să îmi ofere definiţii ale „stilului Grand”. Astfel, pentru cineva „stilul Grand” înseamnă lux, pentru alţii distracţie, să te simţi ca acasă, o marcă a distincţiei şi a elitismului. Urmează ca din multele discuţii pe care le avem, să facem un stil care să ne caracterizeze. Cert e că „stilul Grand” va însemna respect între colegi, stimularea creativităţii fiecărui angajat, preluarea, valorificarea şi stimularea ideilor bune. „Stilul Grand” îl vom forma noi, din atitudinea şi pregătirea noastră. Va fi un stil care porneşte de la echipă, dar care poate fi transmis colaboratorilor şi beneficiarilor noştri.>> Claudia Pescar, proprietara Grand Hotel Rep.: Cum vi se pare acum tapiseria?

C.P.: Am continuat lucrul, meticulos şi conştiincios la această minunată tapiserie şi acum o dezvăluim şi celorlalţi. De data aceasta pe faţă. Sper să placă!

Rep.: Când aţi hotărât soarta Grand-ului?

C.P.: Proiectul Grand Hotel a pornit de la durerea pe care o simţim din ce în ce mai mult atunci când ne întoarcem din alte ţări şi vedem cum alţii ştiu cum să îşi valorifice potenţialul turistic. Din anul 2007 mă ocup de managementul societăţii Grand SA, aveam în patrimoniu acest hotel, dar proiectul finanţat prin bani de la Comunitatea Europeană înseamnă mult mai mult decât a face sau a moderniza o construcţie la Târgu-Mureş. În cadrul Hotelului Grand se vor oferi nu mai puţin de 48 de tipuri de servicii pentru turişti, inclusiv de tip medical. Ţin să mulţumesc echipelor cu care am lucrat, precum şi autorităţilor locale pentru sprijinul acordat.

www.transilvaniabusiness.ro

„M-am înconjurat de oameni deştepţi”

„Angajaţii sunt cea mai importantă resursă”

Rep.: Cine sunt persoanele alături de care aţi lucrat la proiect?

C.P.: Mă bucur de faptul că la începutul acestei extraordinare experienţe de viaţă m-am înconjurat de oameni deştepţi. Mai deştepţi decât mine! Părerile şi sfaturile lor mi-au creat în permanenţă un sentiment de siguranţă. Mă refer în primul rând la arhitect Adriana Raus. Fără sensibilitatea ei nebănuită, simţul pentru frumos, împerecheat perfect cu profesionalismul ar fi fost mult mai greu. Alături mi-au fost diriginţii de şantier şi – secvenţial - executantul lucrărilor de infrastructură.

Rep.: Câte persoane vor fi angajate în final?

C.P.: Echipa de la Grand va creşte de aproape zece ori. De la şapte angajaţi vom ajunge la aproape 70. Şi totul în 2011.

Desigur, lupt pentru o echipă bună, eficientă, bine structurată, fiindcă în ea stau premisele rezultatelor pe care mi le-am propus. Consider că angajaţii de la Grand sunt cea mai importantă resursă a firmei. Îi voi ajuta în această perioadă să se concentreze fiecare dintre cei ce şi-au manifestat dorinţa de a face parte din această echipă, asupra celor mai valoroase contribuţii pe care le pot avea pentru evoluţia afacerii. Dacă angajaţii mei nu vor face altceva decât strictul necesar pentru a-şi primi salariul, chiar şi cea mai grozavă strategie de afaceri din lume va eşua!

Rep.: Au început angajările...

C.P.: Da. Exact aceeaşi tehnică o folosesc şi mai departe: angajaţii de la Grand sunt următorii oameni „mai deştepţi” pe care mi-i doresc aproape. Astfel, problemele multiple îşi găsesc uşor soluţiile. Cea mai importantă acţiune în aceste zile rămâne alegerea oamenilor potriviţi! Am ambiţii mari, obiectivele mele sunt înalte, dar şi aşteptările legate de performanţele fiecărei persoane care urmează să intre în firmă. Mă interesează în mod deosebit la ce standard de calitate vor ei să trăiască fiindcă în funcţie de acest standard va trebui să şi muncească. Fiecare. Obiectivele lor de viaţă pot fi şi ale hotelului. Este etapa în care doresc să mă asigur că toate componentele forţelor mele lucrează în armonie şi cooperare.

Rep.: Care e „portretul robot” al angajatului de la Grand?

C.P.: Contează mult caracterul, atitudinea, personalitatea, obiceiurile profesionale şi comportamentul tuturor angajaţilor. Ele sunt cele ce vor da personalitate serviciilor Grand. Şi nota nu o dau eu... Sunt viitorii noştri oaspeţi care ne vor evalua. Pe fiecare în parte. În prezent, mă asigur doar că viitorii angajaţi sunt „DAME”. În afaceri, definiţia „DAMA” înseamnă că angajatul tău să fie: Deştept, Ambiţios, Muncitor şi Amabil. Deşi dezvoltarea aptitudinilor se face întotdeauna numai prin muncă, vă spun, ea este singura care creează norocul!

A consemnat Alex TOTH

VII

COVER STORY

Grand Business Center, noua platformă a afacerilor din Mureş Cu ocazia celebrării Zilei Europei, Grand Business Center din Târgu Mureş, în parteneriat cu Prefectura Mureş, Hotel Grand şi ASTUR Mureş, a bifat organizarea primului mare eveniment socio-economic din lunga listă de proiecte pe care şi-a propus să le deruleze în acest an. Centrul de afaceri condus de Otilia Șurdea îşi propune să înlesnească apropierea oamenilor de afaceri români şi străini, totul spre binele business-ului din zonă. „Manifestările au cuprins trei evenimente importante, care, avem convingerea, vor conduce la dezvoltarea relaţiilor mediului de afaceri din zonă cu parteneri din ţările membre ale Uniunii Europene”, susţine Otilia Șurdea, manager al Grand Business Center. Primul eveniment, desfăşurat la Prefectura Mureş, s-a dorit a fi o celebrare a Zilei Europei alături de oficialităţi locale şi centrale şi de reprezentanţi a 11 ambasade ale ţărilor cu activităţi în România: SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa, Italia, Suedia, Danemarca, Ungaria, Slovenia, Israel, Irlanda - precum şi de preşedinţi ai Camerelor de comerţ româno-britanice şi românoitaliene. După momentul alocuţiunilor rostite de oficialităţile locale, reprezentanţii ambasadelor au prezentat potenţialul economic al statelor respective şi posibilităţile de colaborare de afaceri. Partea a doua a manifestărilor, misiunea economică, are loc la Grand Hotel Târgu Mureş, în Sala de Conferinţe. „Acest gen de misiune economică este unic în regiune şi se doreşte a fi debutul unui şir mai lung de astfel de evenimente. Astfel, vom organiza întâlniri ale oamenilor de afaceri din zonă cu reprezentanţi ai mediului de afaceri din Europa, Asia şi America”, a declarat Otilia Surdea.

Antreprenorii care şi-au manifestat interesul de a participa la evenimentul de la Grand Hotel au avut posiVIII

bilitatea de discuta tete-a-tete cu reprezentanţii comerciali ai ambasadelor prezente, urmând să fie cuprinşi în baza de date deţinută de fiecare ambasadă, cu date referitoare la firmă şi domeniul în care excelează, urmând să primească periodic informări, cereri şi oferte de afaceri.

Un scop nobil... „Aceste întâlniri sunt necesare în contextul actual, având în vedere că o caracteristică evidentă a acestei perioade este accelerarea procesului de globalizare şi integrare economică. Ca urmare, agenţii economici se confruntă cu o seamă de probleme legate de adaptarea la acest proces, competiţia este tot mai accentuată şi mai acerbă, consumatorii sunt din ce în ce mai pretenţioși şi au posibilităţi mai mari de alegere.

Agenţii economici trebuie să găsească noi orientări necesare adaptării la procesul de globalizare şi integrare. Procesul de integrare economică se va accelera în viitor datorită intensificărilor relaţiilor comerciale.” explică Otilia Șurdea.

Al treilea eveniment organizat cu ocazia Zilei Europei, inaugurarea hotelului Grand, a captat de asemenea atenţia diplomaţilor şi a oamenilor de afaceri şi din administraţie. „Prin inaugurarea Grand Hotel, mureşenii

vor reprimi în peisajul urban un hotel modern de patru stele, competitiv cu standardele internaţionale, hotel care prin tradiţie este un brand naţional şi un reper local de mare referinţă. Este un eveniment mult aşteptat, deoarece, fiind amplasat în vecinătatea Primăriei şi Prefecturii, în centrul municipiului Târgu Mureş, Grand Hotel este alături de aceste instituţii, un reper important. Dorim ca manifestările prilejuite cu ocazia Zilei Europei să trezească interesul cât mai multor oameni de afaceri, pentru a contribui atât la dezvoltarea propriilor afaceri cât şi la climatul de afaceri din zonă”, a mai spus Otilia Șurdea.

Grand Business Center, cu sediul la Grand Hotel Târgu Mureş, promovează interesele mediului de afaceri din regiune şi are ca obiectiv derularea în mediul social şi de afaceri a unor evenimente care să conducă la depăşirea dificultăţilor de dezvoltare a afacerilor. „În viitorul apropiat vom organiza conferinţe susţinute de personalităţi marcante ale vieţii socio-economice naţionale şi internaţionale, crescând astfel şi mai mult accesul la informare pentru cei interesaţi de dezvoltarea şi inovarea afacerilor pe care le conduc.

Sandu Tudor

COVER STORY

Târgu-Mureş, primul oraş românesc cu istorie audio La un an de la editarea primului volum scris şi audio din “Poveştile oraşului”, jurnalista Sorina Bota ne invită să descoperim alte întâmplări inedite din istoria nescrisă a Târgu-Mureşului. Cartea conţine 40 de poveşti despre tot atâtea clădiri din „oraşul trandafirilor”, scrise în limbile română, maghiară şi engleză şi a fost lansată luni, 9 mai, de la ora 21.00, în aer liber, în faţa Hotelului Grand din TârguMureş, în cadrul evenimentului organizat cu ocazia inaugurării hotelului şi a Zilei Europei Reporter: „Poveştile oraşului” merg mai departe...

Ce cuprinde a doua carte?

Sorina Bota: E o poveste frumoasă despre un oraş pe care noi, cei care ne-am născut aici, uităm deseori să îl admirăm. E şi istorie, dar o istorie spusă dincolo de patimi, rigori şi interese. După primul volum dedicat personalităţilor care au dat viaţă oraşului, această a doua carte cuprinde poveştile a 40 de clădiri, adică palate, case, instituţii, biblioteci, cimitire, şcoli. Totul este scris dar şi înregistrat, prin urmare Târgu-Mureşul e primul oraş care va avea o istorie ...audio.

Rep.: Ce te-a determinat să realizezi acest proiect?

S.B.: Ce ştiu eu despre omul al cărui nume îl poartă strada cutare sau despre clădirea pe lângă care tocmai trec? Asta mă întrebam uneori, când uitând de ce mă grăbeam, mă opream pentru o clipă asupra acestor „dileme”. Şi mi-am dat seama că nu ştiam mai nimic.

Pentru că în şcoală înveţi de toate dar absolut nimic despre oraşul tău. „Şi ce pierdem dacă nu ştim povestea oraşului?” m-a întrebat odată cineva. Ce pierdem? Cred că ne pierdem pe noi. Necunoscându-ne unii pe alţii, mai ales într-un oraş cu atât de multe sensibilităţi, putem fi manipulaţi, minţiţi, şi asta încă se întâmplă.

Rep.: Unde, când şi cu ce ocazie au fost lansate

www.transilvaniabusiness.ro

„Poveştile oraşului” (2)?

S.B.: Lansarea nu am gândit-o în vreo sală de conferinţe, nici în vreo librărie sau bibliotecă ci pur şi simplu printre... clădiri. Mai precis în faţa Hotelului Grand. Nici ora nu e una obişnuită. 9 seara, în data de 9 mai. Organizatorii evenimentului de la Grand au venit cu ideea proiectării pe frontispiciul hotelului a unor imagini din oraşul vechi şi din cel nou. Ideea mi s-a potrivit de minune şi e şi în spiritul cărţii. Lansarea a fost inclusă în seria de manifestări legate de redeschiderea complexului hotelier Grand, la rândul său parte din povestea oraşului.

Rep.: Cine sunt povestitorii şi cum i-ai găsit?

S.B.: Povestitorii sunt istorici, istorici de artă, muzeografi, bibliotecari, arhitecţi. Cum i-am găsit? Din aproape în aproape, întrebând, căutând. Am descoperit oameni minunaţi, care fac lucruri extraordinare, din păcate mult prea puţin cunoscute.

Rep.: Poveştile sunt adunate într-un album foto unic. Despre ce e vorba?

S.B.: Practic oraşul nou se suprapune peste cel de acum o sută de ani. La propriu. Mai exact, peste fotografiile clădirilor vechi, pe coli de calc, sunt suprapuse fotografii actuale, realizate din acelaşi unghi.

Efectul este spectaculos, dar în unele situaţii unghiul

nu a putut fi refăcut din cauză că pur şi simplu nu mai există această perspectivă. De exemplu, una dintre fotografiile vechi a fost realizată chiar de pe locul Catedralei Mari. Un caz special este şi cel al UMF. Din unghiul din care acum o sută de ani clădirea se vedea în toată splendoarea ei, astăzi se observă doar un morman de copaci şi tufe, prin urmare am decis să păstrăm fotografia veche peste care însă nu am suprapus imaginea actuală fiindcă nu avea nicio relevanţă.

Rep.: Cine te-a ajutat să finalizezi cu bine proiectul?

S.B.: Prietenii. Norocul meu este că am prieteni buni şi dragi care m-au ajutat şi m-au suportat în toate aceste luni. De partea de fotografie, grafică, video, s-a ocupat Raul Haţegan, tehnoredactarea a fost făcută de Eugen S. Tothpal, traducerea în limba maghiară a fost realizată de Bartha Zsuzsa iar cea în limba engleză de Alexandra Didilescu. Corectura a fost făcută de Alexandra Borzoş, iar Haller Bela şi Petruţa Popescu au fost lectori. Lor li se adaugă cei 19 povestitori cărora, de asemenea, le mulţumesc din suflet. Totodată, producătorul audio-book-ului este Radio Târgu-Mureş, iar proiectul a fost susţinut de Complexul Hotelier Grand.

A consemnat Alex TOTH IX

coveR stoRy

Remus Benţa: “Redăm mureşenilor Hotelul Grand!”

Compania Contrascom Benţa, membră a holdingului românesc “Benţa Group”, este renumită întâi de toate pentru calitatea lucrărilor executate. A fost, de fapt, o condiţie fără de care societatea de construcţii nu ar fi reuşit să devină un competitor real pentru firmele naţionale şi internaţionale de profil. Începând cu luna mai 2011, Contrascom şi-a îmbogăţit portofoliul de lucrări pe zona HORECA cu Grand Hotel, o amplă şi reuşită modernizare a celebrului imobil din centrul Târgu Mureşului.

Reporter: Care au fost, din perspectiva constructorului, principalele provocări ale proiectului de reabilitare a unei clădiri considerate etalon pentru centrul oraşului?

Remus Benţa, managerul grupului de firme Benţa: Implicarea Contranscom Benţa în acest proiect a început cu licitaţia câştigată în decembrie 2009, licitaţie organizată pentru executarea lucrărilor pentru modernizarea şi extinderea Hotelului Grand din Târgu-Mureş.

Aşa cum s-a scris şi la acea dată în presă, experienţa noastră în proiecte de anvergură, şi în mod deosebit experienţa în domeniul hotelier a fost un avantaj. Pentru compania noastră, câştigarea unei astfel de lucrări este o satisfacţie, dar şi o provocare; din punct de vedere al constructorului, este vorba de o lucrare dificilă, în special din cauza lucrărilor de recompartimentare efectuate.

Fără a vorbi în numele arhitectului, pentru orice echipă, orice renovare de o asemenea amploare este o provocare în sine – vorbim de solicitarea de a aduce un hotel construit într-o altă epocă, la standardele de patru stele din ziua de astăzi. Ma refer aici în primul rând la dimensiunile camerelor, la spaţiile din zona de conferinţe sau restaurant etc. Grand a suferit o reparaţie capitală, care a ridicat standardul de calitate al hotelului, adăugând structurii existente spaţii noi, realizate printr-o extindere de structură metalică supraetajată. La această renovare au fost folosite materiale de calitate superioară, fie că vorbim de instalaţia electrică sau de cea termică, de materialele de construcţie sau finisaj. În plus, s-a intervenit semnificativ în zona curenţilor slabi, zona de management inteligent al hotelului – ce se traduce prin monitorizarea întregii clădiri din punct de vedere al siguranţei, al controlului acces şi al reglajelor pentru consumurile de energie.

Ne bucurăm să ducem la bun sfârşit acest proiect şi să redăm mureşenilor Hotelul Grand, un hotel care îşi va recâştiga cu siguranţă renumele de altădată.

considerăm că împreună am reuşit să ducem această provocare la bun sfârşit.

Rep.: Ce ne puteţi spune despre colaborarea cu echipa de arhitecţi?

Remus Benţa: Nu suntem la primul proiect cu d-na arh.

Adriana Raus, suntem vechi colaboratori şi avem o relaţie deosebită, aşa cum se face între constructor şi arhitect. Am fost alături de dânsa în eforturile de a păstra linia vechiului hotel Grand, de a păstra stilul şi culorile şi

Rep.: Ce înseamnă pentru Contrascom Benta, ca antreprenor pe zona HORECA, acest proiect, parte a portofoliului impresionant de până acum? Ce alte lucrări au fost executate în acest segment de piaţă şi ce alte proiecte de viitor are Contrascom Benţa?

Remus Benţa: Pentru noi, este vorba de unul dintre cele mai importante proiecte din zona hotelieră, derulate

X

până acum. Totuşi, mureşenii cunosc fără îndoială lucrările de renovare a hotelului Continental, realizate de Contranscom Benţa sau complexul Apollo de la Sângeorgiu de Mureş, refăcut integral de noi. De asemenea, un alt complex hotelier în a cărui construcţie ne-am implicat este Hotelul Business, unde am realizat lucrările de rezistenţă şi pasarela peste şosea. Pe lângă acestea, mai pot menţiona şi hotelul Ring din Târgovişte, unde lucrăm în prezent.

Lideri şi afaceri

Zahărul Luduş, simbolul dulce al agriculturii din Transilvania E una dintre cele mai competitive fabrici de zahăr din România şi una dintre afacerile reper ale judeţului Mureş. Beneficiind de investiţii masive în retehnologizare din partea proprietarului francez, Sucrerie du Marquenterre, după 2002 SC Zahărul Luduş SA a reuşit să-şi sporească producţia şi să devină extrem de profitabilă pe o piaţă destul de complicată, determinată de foarte mulţi factori.

Fabrica a luat naştere în 1959, construcţia ei durând 11 luni. Întâmplător sau nu, tot nişte specialişti francezi au venit cu utilajele şi au asigurat instructajul personalului. În plus, au ajutat fabrica pe parcursul primului an de funcţionare, până la atingerea capacităţii proiectate, de 2000 de tone de sfeclă de zahăr prelucrată pe zi. „Primele pachete de zahăr au ieşit pe poartă în data de 23 august 1960. Era o etapă în care materia primă, sfecla de zahăr, era produsă în 250 de unităţi agricole, CAP-uri, cum le spunea pe vremea aceea, pe suprafeţe care au variat între 15.000 şi 17.000 hectare... Era o etapă cu pierderi mari în prelucrarea sfeclei, cu consumuri specifice, mult peste cele realizate de azi, dar cu mult mai mici în comparaţie cu celelalte fabrici de zahăr din România”, povesteşte di-

rectorul de-o viaţă al companiei, Ioan Armenean. În perioada 1959-1962, pe lângă dotările asigurate de francezi, fabrica a fost dotată cu utilaje indigene pt uscătoria de borhot, cu o centrală termoelectrică, cu un atelier mecanic pentru confecţionarea pieselor de schimb şi cu depozite pentru materia primă. În anii care au urmat, fabrica a fost extinsă cu numeroase alte construcţii.

O a doua viaţă...

A doua etapă importantă din „viaţa” fabricii de zahăr de la Luduş este cea de după 1989. „ Fabrica a devenit societate comercială, care îşi desfăşura activitatea tot în cinci judeţe, dar sub o altă formă în ce priveşte producerea

materiei prime. După desfiinţarea CAP-urilor am avut peste 20.000 de cultivatori mici, care produceau pe 10.000 de hectare de teren o sfeclă cu producţie medie la hectar de 20-25 tone. Era clar insuficientă. Cu trecerea timpului, ne-a fost din ce în ce mai clar că fără un ajutor din partea statului în privinţa culturilor de sfeclă, materia primă va deveni o mare problemă pentru existenţa fabricii”, susţine Armenean. În 1999, fabrica a început un amplu proces de modernizare şi retehnologizare, a cărui primă etapă s-a încheiat în 2004. În 2002, s-a introdus sistemul de plată a sfeclei în funcţie de conţinutul de zahăr. Programul de modernizare continuă însă şi astăzi, proprietarii francezi dorind, pe termen mediu şi lung, creşterea producţiei de sfeclă prelucrată de la 3500 tone / zi la 6000 de tone / zi. „Venirea acţionarilor francezi a fost un moment crucial în dezvoltarea noastră. Ei au avut capacitatea şi priceperea să transforme fabrica în câţiva ani de la o capacitate de prelucrare de 2000 tone pe zi, la 3500 tone şi chiar mai mult, pentru că prin investiţiile făcute în fabrică avem capacitatea, la unele utilaje, să prelucrăm 6000 de tone pe zi.

Grupul francez, bun cunoscător al pieţei zahărului la nivel mondial şi al etapelor necesare în investiţii, a reuşit să aducă fabrica la costuri de producţie apropiate cu cele realizate de fabricile din Europa de Vest. În primul rând au reuşit reducerea consumului de energie, un factor foarte important la capitolul costuri. Apoi, ca reuşite, vreau să menţionez calitatea zahărului şi gradul mare de automatizare a fabricii.”, povesteşte Ioan Armenean.

Astăzi, activitatea se desfăşoară 24 de ore pe zi, timp de 7 zile pe săptămână, în timpul campaniei de prelucrare a sfeclei şi rafinării zahărului. „Obiectivul principal al Consiliului de Administraţie şi al conducerii este materia primă. Am ajuns, în zona pe care lucrăm noi, de la 20.000 de cultivatori, în anii 90, la 500 de fermieri. Aceştia, ajutaţi de noi dar şi de stat, ar trebui să atingă cota necesară pentru a ţine pasul cu nevoile fabricii noastre. Repet, materia primă e obiectivul numărul unu al fabricii de zahăr din Luduş”, a adăugat Armenean.

Sandu TUDOR

„Reprezint o societate modestă ca număr de angajaţi, o întreprindere mijlocie, dar fondată în urmă cu 150 de ani. Am avut şansa să-l cunosc pe domnul Bizău, un român stabilit în Franţa, o somitate în industria europeană a zahărului.

Datorită lui am ajuns aici, la Luduş, şi pot să spun că lui îi datorăm prosperitatea noastră de astăzi.

Francois Xavier Podvin, reprezentantul Sucrerie du Marquenterre

www.transilvaniabusiness.ro

XI

IT&COmunICaţII

Sysgenic vrea să fie numărul unu Sysgenic Group este una dintre cele mai dinamice companii IT din România. Are deja relaţii consolidate cu cele două burse de valori, BVB şi Sibex, şi cu mari jucători din piaţa de capital, are afaceri consistente şi pe piaţa europeană. Unde vrea să ajungă Sysgenic? Pe termen mediu, Dragoş Pahonţu, CEO al companiei târgumureşene, vede Sysgenic devenind lider naţional de piaţă pe anumite nişe şi un nume recunoscut pe plan internaţional Reporter: Ce înseamnă astăzi Sysgenic pe piaţa IT din România şi ce planuri de dezvoltare aveţi?

Dragoş Pahonţu, CEO Sysgenic Group: Este unul din jucătorii importanţi pe piaţa IT din România în special prin produsele şi serviciile adiacente pe care le propune în zona ERP, aplicaţii de trading şi aplicaţii medicale.

Mizăm foarte mult pe stabilirea unor parteneriate pe termen lung cu jucătorii din piaţa de capital, SSIF-uri, Bănci sau IFN-uri. Avem o viziune foarte îndrăzneaţă şi anume să devenim principalii furnizori de aplicaţii de trading în Romania, să lucrăm cu 20% din jucători şi să oferim baza de tranzacţionare pentru 10% din volumele tranzacţionate pe cele două Burse pâna la finalul anului 2011.

Rep.: Care au fost cele mai de succes produse ale companiei în ultimii ani?

D.P.: Cred că iBS Xtended ERP – un produs din clasa Enterprise Ressource Planning Applications, pe care l-am implementat în principal în companii de producţie pe diverse verticale - şi iBS Financials – o platformă de trading integrată pentru cele două Burse româneşti, cu opţiune de conectivitate la Burse străine, cu Back-office şi Contabilitate specifice SSIF-urilor.

Rep.: Sysgenic e împărţită pe două mari divizii: piaţa internă şi cea externă. Pe care dintre ele mizaţi cel mai tare, din ce motive şi ce beneficii speraţi să aveţi din acest pariu?

D.P.: Întotdeauna ne-am propus să fim prezenţi cu produse sofware proprii pe piaţa românească. O companie fără produse nu are identitate reală! Însă realitatea economică a ultimilor 2 ani din România ne-a determinat să ne focusăm mai mult pe furnizarea de servicii IT către pieţele externe. În continuare credem în piaţa românească şi pariem pe verticalele de aplicaţii pe care le adresăm.

Rep.: Compania a avut colaborări punctuale atât cu BVB cât şi cu Sibex. Care au fost acestea şi care e în prezent relaţia dintre Sysgenic şi burse?

XII

D.P.: Avem relaţii foarte bune la nivel managerial cu cele doua Burse. Am fost invitaţi chiar să ne listăm pe Bursă, motivația fiind creşterea încrederii utilizatorilor în Sysgenic. Lucrăm împreună cu Bursele de câţiva ani şi reuşim să ne completăm reciproc. Credem că putem juca un rol important în furnizarea de aplicaţii de top în domeniul nostru de expertiză. Credem în revigorarea pieţei de capital autohtone şi vrem să fim în „pole-position” când trading-ul românesc îşi va relua creşterile.

Rep.: Care sunt domeniile în care Sysgenic este dispusă să investească în următorii ani? Produsul dedicat companiilor de brokeraj, lansat în 2009, a avut succes? Vor urma şi altele?

D.P.: În acest moment investiţia numărul 1 a companiei este focalizată către aplicaţiile pentru piaţa de capital.

Nu vrem să ne extindem în toate domeniile aplicaţiilor IT, nu ne batem în piept că ştim de toate. Ştim ceva, pe o piaţă de nişă, şi ştim cel mai bine! Succesul produsului iBS Financials ne face să credem că merită să dezvoltăm noi module şi să adăugăm şi mai multă expertiză acestei suite pentru a-i creşte atractivitatea în rândul clienţilor şi prospecţilor.

Rep.: Compania s-a bucurat recent de vizita d-nei.

Tanya van Gool, ambasadoarea Olandei la Bucureşti. Ce mesaj v-a transmis doamna ambasador?

Cât de importantă este Sysgenic pentru olandezi?

D.P.: Sysgenic este în contact cu mediul de afaceri olandez încă de la înfiinţare, din 1998. Mesajul Excelenţei Sale a fost foarte clar: ne va sprijini în continuare în relaţiile pe care le avem cu partenerii noştri din Olanda şi chiar ne va promova în rândul firmelor olandeze interesate de noi parteneriate pe piaţa românească. Valoarea noastră ca şi furnizori de servicii IT a fost confirmată încă o dată de această vizită, fapt ce ne-a onorat în mod deosebit.

Rep.: Succesul unei afaceri se bazează de regulă pe nişte lucruri concrete: muncă asiduă, personal supercalificat, piaţă deschisă etc. Care sunt elementele constante care au scris povestea de succes a Sysgenic?

D.P.: Sunt câteva cuvinte cheie pe care le reiterăm în permanenţă: viziune, strategie, stabilitate, performanţă, satisfacţie, motivaţie. Chiar dacă sună general, noi le şi aplicăm la Sysgenic!

Ne bazăm foarte mult pe expertiza oamenilor din companie, pe dorinţa lor de creştere profesională care are la bază planuri bine definite pentru fiecare, pe faptul că activăm într-o piaţă extrem de dinamică şi care oferă provocări multiple şi permanente. Până la urmă să faci afaceri nu înseamnă strict să vrei să te îmbogăţeşti, există multe alte recompense de altă natură pe care noi le-am identificat şi pe care marşăm.

Rep.: Un antreprenor adevărat trebuie să-şi distribuie atenţia şi resursele nu doar la câştigarea banilor ci şi la ce oferă înapoi societăţii care l-a creat şi l-a propulsat în faţă. Cum se întâmplă asta la Sysgenic?

D.P.: Încercăm să dăm înapoi societăţii în care trăim lucrurile simple pe care şi noi, la rândul nostru, le-am primit. Încercăm să creăm valoare atât pentru membrii actuali ai societăţii cât mai ales pentru cei care vor veni.

De exemplu, am creat „Sysgenic Academy”: cei mai experimentaţi cercetători/dezvoltatori de la Sysgenic ţin cursuri gratuite unui grup de studenţi aleşi dintre cei mai buni din Universităţile locale. Aceste cursuri se găsesc şi pe site-ul www.sysgenic.com. Oferim de asemenea sesiuni de training şi licenţe gratuite de studiu al produselor noastre către Universitatea Petru Maior.

Sponsorizăm împreună cu Universitatea Petru Maior „e Semantic Meetup Group” (http://www.meetup. com/Targu-Mures-Semantic-Web/#initialized), un grup de cercetare academică care studiază una dintre cele mai spectaculoase tehnologii noi şi anume „Semantic web technology with a meaning”. Sysgenic este de asemenea membru NESSI, cea mai importantă organizaţie IT din lume, unde accesul se face „pe sprânceană”.

Acestea sunt doar cateva din activitatile pe care le facem.

A consemnat Alin BOLBOS

ENERGIE

Pe coama vântului La sfârşitul lui septembrie 2011, dacă totul merge bine, energia electrică produsă de turbinele eoliene ale lui Emil Morariu şi Virgil Mailat va curge deja în reţea. Cei doi oameni de afaceri mureşeni, celebri şi bogaţi după exit-ul istoric de la Bere Mureş, preconizează că în 5 ani îşi vor recupera cei 17,5 milioane de euro investiţi în producţia de energie verde în judeţul Buzău, la 6 km de localitatea Topliceni. Să fie începutul unui nou business de anvergură pentru cei doi buni prieteni?

Alin Bolbos

www.transilvaniabusiness.ro

1

ENERGIE

La cei 57 de ani ai săi, cu o avere aproximată de Forbes la 45 de milioane euro, Emil Morariu ar putea trăi li niştit pe domeniul de la Bărdeşti, dedicându-se în întregime pasiunii sale de-o viaţă, creşterea porumbeilor.

Are peste 600, cazaţi în cuşti frumos organizate pe marginea lacului din faţa casei. Dar spiritul său de antreprenor nu îi dă pace şi se implică aproape zilnic, alături de fetele şi de ginerii săi, în investiţiile pe care le gândeşte viabile. „Dacă stai cu banii în bancă, iei o dobândă foarte mică... Din acest motiv am decis să investesc o bună parte din ei în mai multe afaceri care sper să aibă un grad de rentabilitate mai mare decât depozitele bancare”, spune franc Emil Morariu.

Clădirea de birouri de pe Strada Insulei din Târgu Mureş este aproape de finalizare şi proprietarii sunt în negocieri cu diverse companii pentru închiriere. „Deocamdată nu am perfectat nimic, pentru că noi ţinem la preţ: 12 euro/mp. E um imobil de primă clasă, întro zonă bună şi nu credem că preţul cerut de noi este mare. Vor veni şi chiriaşii aşteptaţi, nu mă îndoiesc”, spune, încrezător, Emil Morariu. Doar parterul şi etajul 1 sunt de închiriat, etajele 2 şi 3 urmând să găzduiască firma Construct Mapcom, controlată de fiica şi ginerele lui Morariu, adică Adina şi Alin Plopeanu. O puternică firmă de construcţii din Austria a bătut deja la uşa proprietarilor pentru a închiria 3 niveluri ale clădirii, dar au propus un contract pe numai un an şi jumătate. Morariu a decis că nu va accepta contracte sub 5 ani şi se ţine de planul său.

Casa Csonka, imobil monument istoric, situat aproape de centrul Târgu Mureşului, este în fază avansată de restaurare şi transformare într-o cochetă unitate hotelieră de lux. De asemenea, hotelul de 4 stele proiectat în jurul Casei Csonka, cu imenşi pereţi de sticlă, va creşte ca-n poveşti în 2011, urmând să fie dat în folosinţă cel mai probabil în 2012, sub numele de „Privo”, spune Emil Morariu.

Centrul logistic de la Braşov, cu o suprafaţă totală de 20.000 mp (din care construiţi 10.000 mp) a fost dat în folosinţă în toamna anului trecut, afacere de care se ocupă al doilea ginere al lui Morariu, Răzvan Neamţu. O firmă importantă care comercializează piese auto a închiriat deja o treime din spaţiu, la un preţ de 4 euro/mp. Tot la Braşov, familia Morariu mai deţine o vilă cu 8 apartamente cu dotări premium, într-o zonă bună a oraşului, şi a demarat construcţia

2

unui imobil de birouri, P+3, proiect care se află la faza de fundaţie şi în care vor fi investiţi peste 1 milion de euro. Lucrarea efectivă o realizează, evident, în familie, firma Construct Mapcom.

Terenurile cumpărate în Târgu Mureş, pe care Emil Morariu plănuia să construiască alături de Benţa Group (unul dintre cei mai mari investitori din judeţul Mureş) un cartier de locuinţe de lux, reprezintă un alt activ valoros al fostului acţionar de la Bere Mureş. Deşi problemele temporare de finanţare ale Benţa Group au pus în stand-by proiectul, Morariu spune că acesta nu a fost abandonat. Ar putea fi reluat oricând, poate într-o altă formă.

Investiţiile realizate de Emil Morariu în judeţul Neamţ au început, de asemenea, să dea roade. Motelul Casa Arcaşului, Pensiunea Văratec, Restaurantul Central din Târgu Neamţ, o făbricuţă de prelucrarea laptelui şi o făbricuţă de pâine, merg toate din plin. Omul de afaceri este foarte mândru de brandul „Arcaşul” sub care firmele sale din Neamţ vând o seamă de produse.

Firma de lactate, de exemplu, prelucrează aproape 10.000 litri de lapte / zi iar caşcavalul „Arcaşul” nu stă pe rafturile magazinelor fiind extrem de căutat în toată ţara.

Pe lângă acestea, Emil Morariu este acţionar cu 14 % la Mobex Târgu Mureş, o fabrică de mobilier cu istorie şi renume în multe ţări ale lumii, datorită produselor sale din lemn masiv, realizate la o calitate perfectă. Începând din aprilie 2011, Morariu a fost ales membru în Consiliul de Administraţie, de unde speră să poată influenţa mult mai tare managementul societăţii, în sensul pozitiv al afacerii. „Deja am reuşit să impun ideea de a nu ridica dividende pentru 2010, deşi fabrica a avut un profit de 3 miliarde de lei vechi.

Acţionarul majoritar a înţeles şi agreat această idee şi, iată, Mobex va avea bani mai mulţi pentru retehnologizare şi alte investiţii. Plus că nu va mai avea grija unui cash-flow flexibil. Preconizăm o creştere de 10% în acest an.” precizează Morariu.

Un business pentru viitor... Şi totuşi, Emil Morariu a dorit să mai simtă o dată gustul unei afaceri mari, aşa cum a fost odată Bere Mureş, vândută într-o tranzacţie istorică celor de la Heineken, pentru 150 de milioane euro. Şi ce ar putea cel mai

bine la această oră să se transforme într-o astfel de afacere dacă nu producţia de energie regenerabilă? Împreună cu amicul său de-o viaţă Virgil Mailat, fost partener la Bere Mureş, Morariu vede în energia verde un domeniu sigur de investiţii. Nu ai nevoie de angajaţi, nu sunt bătăi de cap, odată puse în funcţiune turbinele, acestea, împinse de vânt, fac toată treaba. Tu doar citeşti contorul şi facturezi.

Ideea lor nu e nouă, dar nu e pentru oricine. Ca să poţi avea o astfel de afacere trebuie să dispui de lichidităţi pentru investiţiile primare. De pildă, cele patru turbine pe care cei doi mureşeni le vor instala la Topliceni, în judeţul Buzău, cu toate costurile adiacente (proiect, teren, aprobări, infrastructură) le vor scoate din buzunar 17,5 milioane de euro. „Nu ne facem griji. Spre deosebire de alţi investitori, noi dispunem de aceşti bani, nu umblăm pe la bănci după credite. Am prognozat ca în 5 ani să ne recuperăm investiţia. Mai ştiţi cumva o afacere la fel de profitabilă la această oră?” ne întreabă, cu un surâs cuprinzător, Emil Morariu. Recunoaşte cu graţie că nu se pricepe foarte bine la viitorul business şi că nu a fost nici măcar o dată la Topliceni, să vadă locul unde este pregătită infrastructura necesară montării turbinelor.

Nici el şi nici Mailat. „Dar nici nu e nevoie, asta e frumuseţea noii afaceri. Manager de proiect e ginerele meu Răzvan Neamţu. El se ocupă de toate, merge aproape săptămânal la locul investiţiei şi ne aduce imagini de acolo... Când cele 4 turbine a câte 2,5 Mw/h vor fi instalate, vom avea nevoie doar de un angajat, probabil, un inginer specialist... Vom face apoi o licitaţie pentru furnizorul de energie şi noi vom sta doar cu ochii pe contor”, explică simplu Emil Morariu. În rest, investiţia beneficiază de doi ani de garanţie din partea firmei germane Nordex, cea care aduce, montează, probează şi dă în folosinţă turbinele. Instalarea acestora şi probele vor avea loc undeva în iulie-august-septembrie, urmând ca la începutul lui octombrie, cel mai târziu, energia produsă la Topliceni să intre în reţea. De managementul investiţiei se ocupă firma româno-germană TTM.

Vânt din pupa la Topliceni... „Ne-am hotărât destul de greu, dar când am făcuto am dorit ca totul să se întâmple repede. Am luat

ENERGIE un consultant care să ne sfătuiască, dar am renunţat rapid la el când ne-am dat seama că lucrurile se mişcă prea încet. Acum, avem o firmă româno-germană (TTM) care se ocupă de managementul investiţiei. Iniţial am demarat proiectul în judeţul Tulcea, la Isaccea, unde am montat o antenă de măsurare şi monitorizare a activităţii vântului. Totul părea promiţător, dar autorităţile locale ne-au dat planurile peste cap. Am constatat că vom obţine cu greu avizele necesare, mai ales din cauza faptului că terenul nostru se afla în apropierea unui site Natura 2000. Şi, chiar dacă am investit aproape 500.000 de euro acolo, am decis să mutăm proiectul în Buzău. De fapt, am cumpărat un proiect gata făcut, cu peste 1 milion de euro.

Avem acum un teren de 12 hectare, închiriat pe 30 de ani, şi toate aprobările necesare. Proiectul de la Tulcea rămâne în picioare, dar să vedem cum vor merge lucrurile. Dacă nu vom găsi un cumpărător pentru el, s-ar putea să facem investiţia şi acolo, tot cu 4 turbine, chiar dacă lucrurile merg mai încet”, explică Emil Morariu.

Anul exploziei

„Teoretic, vom primi câte două certificate verzi pentru fiecare MWh produs până în 2017. Aşa spune Legea 220, promulgată în 2010, dar care nu e încă în vigoare. Dacă totul rămâne aşa, cu valoarea acestor certificate şi cu valoarea energiei furnizate până în 2017 noi vom avea investiţia r ecuperată! Tot ce vom produce ulterior, va fi profit curat, din care vom achita doar dările către stat!”

www.transilvaniabusiness.ro

2010 a fost primul an în care putem vorbi despre producţia de energie eoliană la modul serios, dar specialiştii spun că 2011 va fi cel al exploziei parcurilor energetice. Principalul investitor în acest domeniu este grupul ceh CEZ, care a racordat deja la reţeaua naţională de transport al energiei aproximativ 300 MW. Cehii au dat în folosinţă în 2010 cel mai mare parc eolian construit până acum în România în comuna Fântânele (judeţul Constanţa), practic jumătate dintr un proiect de 600 MW pe care l dezvoltă CEZ în România. Cealaltă jumătate a proiectului urmează să fie finalizată în 2011, iar valoarea totală a investiţiei se ridică la 1,1 miliarde de euro. Pe lângă CEZ, portughezii de la Energias de Portugal au instalat turbine cu o capacitate de producţie de 138 MW lângă Cernavodă şi 90 MW în comuna Peştera (judeţul Tulcea). Tot în Tulcea, la Valea Nucarilor, grupul italian Enel a finalizat construcţia unui parc eolian de 34 MW. Acesta pare a fi doar începutul. Potrivit datelor Transelectrica – compania care preia energia produsă de centralele eoliene – cererea investitorilor de aprobare a instalării de centrale eoliene depăşeşte cu mult capacitatea de transport a sistemului energetic naţional. Companii mari din lumea întreagă au cerut aprobări pentru instalarea a nu mai puţin de 31.000 MW în România. Dacă aceste cifre sunt exacte, valoarea totală a investiţiilor anunţate ar putea depăşi 60 de miliarde de euro în următorii câţiva ani. Şi atunci, este clar că domeniul în care s-au hotărât Morariu şi Mailat să-şi plaseze o parte bună din lichidităţi nu pare deloc o glumă. E una dintre afacerile viitorului şi cei doi mureşeni vor să fie acolo, la start. Antemergători. Aşa cum au fost şi la Bere Mureş, business-ul care le-a schimbat viaţa. Deci, să sufle vântul!

3

AFACERE

Magnetul La nici 35 de ani, Cristian Tălmăcean este unul dintre campionii proiectelor cu finanţare nerambursabilă din România, deşi, cu modestia care-l caracterizează, îi vine greu să-şi recunoască acest statut. Compania sa de consultanţă, Business Foundation, a avut anul trecut o rată de succes de 100%: 24 de proiecte depuse, 24 câştigate. Tălmăcean crede că secretele acestei reuşite sunt echipa sa de specialişti şi mecanismul dezvoltat de firmă de-a lungul anilor pe un singur mare segment al absorbţiei de fonduri europene: Creşterea Competitivităţii Economice. În cazul Business Foundation putem vorbi deja de o reţetă a succesului, admite Tălmăcean, dar respinge din start ideea şabloanelor, care se potrivesc la majoritatea proiectelor. „Ne-am lovit de această problemă şi am tranşat-o de mult. La noi nu se pune problema de a face uneori copy-paste dintr-un proiect într-altul, chiar dacă suntem aproape siguri că ar funcţiona şi dosarul ar ieşi câştigător. Fiecare proiect are particularităţile lui, pe care noi le desenăm individual, în amănunt şi trebuie să fim în stare în orice moment să explicăm de ce am scris într-un anume loc aşa şi nu altfel. Eu am o vorbă: La un proiect există 1000 de lucruri de făcut şi trebuie să le bifăm pe toate, pentru că s-ar putea ca 999 să nu fie suficiente. Iar secretul reuşitei noastre stă în detalii. Aproape orice firmă îţi face 99% din ceea ce facem noi. Dar restul de 1% face diferenţa şi punctele necesare câştigării finanţării. Ei, pentru acel 1% am muncit câţiva ani pe rupte. E vorba de o mixtură de informaţii acumulate, de instrumente de lucru, de idei, de creativitate din partea noastră şi despre crearea unui mecanism care să funcţioneze perfect. Şi în ultimii ani, dacă mă uit la rezultatele noastre, chiar a funcţionat!” explică Tălnmăcean.

Startul...

Totul a început pe vremea când Tălmăcean era student la Ştiinţe Economice, la Cluj, şi colabora cu fun-

4

daţia Business Foundation, înfiinţată în 1993, la Târgu Mureş. Această fundaţie era un proiect româno-britanic, care avea menirea de a ajuta la restructurarea întreprinderilor şi de a găsi pentru managerii acestora soluţii de adaptare la noile condiţii de piaţă. Tânărul Tălmăcean a dat o vreme târcoale fundaţiei ca şi colaborator, reuşind să devină angajat abia în 2001, după ce a impresionat la un concurs naţional de planuri de afaceri, unde a câştigat locul III. Chiar dacă azi ne vine să zâmbim, Internetul fiind legat ombilical de viaţa noastră de zi cu zi, planul întocmit pentru acel concurs de Tălmăcean era de-a dreptul vizionar: mutarea distribuţiei de medicamente a unei companii farmaceutice pe online. Era ceva de neconceput la acea oră, dar a atras privirile şi elogiile celor din juriu, conduşi de reputatul economist Daniel Dăianu. Şi a mai atras şi oferta Silviei Pop, directoarea Business Foundation, care nu a mai stat pe gânduri şi l-a angajat fulltime pe Cristian Tălmăcean. Peste doar un an, Silvia Pop şi-a găsit un job la o bancă şi l-a instalat pe Tălmăcean, la nici 25 de ani, director al Business Foundation. „Mi-a acordat încredere maximă şi îi mulţumesc şi astăzi. A fost un moment de cotitură pentru mine, dar l-am depăşit cu bine. Am mai funcţionat ca fundaţie vreo doi ani, dar prin 2004 mi-am dat seama că acest proiect s-ar dezvolta mult mai uşor dacă ar fi o firmă privată. Aşa că, în acel an am înfiinţat compania Business Foundation, păstrând trecutul frumos, principiile

de bază şi valorile reale ale fundaţiei” povesteşte Tălmăcean.

Fiind perioada de pre-aderare a României la Uniunea Europeană, compania s-a axat pe elaborarea de proiecte pentru programele PHARE şi SAPARD. „Am câştigat cu multe proiecte pe aceste programe... Îmi amintesc că printre clienţii noştri mari de atunci s-au numărat Napolact, SCIL Târgu Mureş (ambele componente ale grupului Friesland) şi Gliga Companies ...La un moment dat, eram firma cu cele mai multe proiecte depuse la nivel regional: 53. La început a fost greu... depuneam proiecte, învăţam, acumulam informaţii, ne sprijineam unul pe altul în cadrul echipei... Mi-am dat seama, totuşi, din start, că trebuie să ne perfecţionăm foarte bine şi am participat cu echipa la tot felul de training-uri de specializare pe partea de absorbţie de fonduri nerambursabile. Şi tot relativ repede am realizat că nu are rost să le facem pe toate şi trebuie să ne specializăm pe un segment anume. E adevărat, când renunţi la un produs, la un serviciu, sau la un segment de piaţă, te doare sufletul! Îţi vine greu! Dar abia după aceea constaţi că ţi-ai simplificat şi eficientizat foarte mult munca. Acel mecanism despre care vorbeam, pe care-l construieşti, îl îmbunătăţeşti în timp, începe să funcţioneze şi să îţi aducă beneficii. Iar în acel moment, lucrurile la care ai renunţat nu o să ţi se pară la fel de importante. Mai bine eşti cel mai bun pe un segment decât mediocru pe toate segmentele!” spune Cristian Tălmăcean.

AFACERE „Vreau să mă delimitez de noţiunea de consultant! Oamenii din echipa mea sunt specialişti, tobă de carte şi de experienţă. Ei nu vizitează un client, discută ceva aiureli cu el şi îl lasă cu ochii în soare să-şi elaboreze singur proiectul. Ei îşi suflecă mânecile şi se apucă de treabă, devenind pentru o vreme membri ai echipei acelui client! Şi eu fac exact la fel! Aceasta e reputaţia pe care şi-a creat-o Business Foundation, bazată pe reperele valorice ale fundaţiei româno-britanice de odinioară! Şi de aici... succesul!

Cristian Tălmăcean

Secretul Business Foundation...

De aproape 2 ani, Business Foundation e specializată pe Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice. Aici, marile companii din industrie pot obţine fonduri nerambursabile pentru investiţii. Mai mult, echipa lui Tălmăcean s-a specializat şi pe industrii şi a ales să lucreze în special cu firmele din domeniile maselor plastice, prelucrării lemnului şi confecţionării de mobilier şi construcţiilor şi materialelor de construcţii. Atât. „Nu cred că e puţin”, spune Tălmăcean. Cei 10 angajaţi ai Business Foundation au ajuns la nivelul de specializare în care, la deplasarea într-o companie pot să ia locul oricărui director sau manager de acolo. „Ştim aproape totul despre masele plastice, despre lemn, despre construcţii. Inclusiv despre procesele de producţie. Învăţăm totul, astfel încât să putem veni cu soluţii reale pentru clientul respectiv. Nu vă spun ce şocaţi se uită la noi când vorbim pe limba lor, cu termeni tehnici şi mai venim şi cu idei de îmbunătăţire a activităţii lor!

Aproape îi câştigăm cu asta!”, explică Tălmăcean.

Când vine vorba despre rata de succes a Business Foundation, adică proiecte depuse / proiecte câştigate, Cristian Tălmăcean zâmbeşte sfios şi răspunde: Dacă m-aş lăuda cu asta, nu m-aţi crede. În 2010 am câştigat tot ce am depus pe acest segment, POSCCE: 24 de proiecte, parcă... Dar nu e genul meu să mă laud!” Apoi, îşi aminteşte de un moment, din 2008, în care bucuria succesului a fost trăită la intensitate maximă: „În 2008, pe măsura In-

www.transilvaniabusiness.ro

vestiţii Mari ale IMM-urilor (se acordau maximum 1,5 milioane euro pentru investiţii realizate de o IMM) s-a alocat un buget de cca 30 de milioane euro. Am rămas înlemnit când am auzit că au fost depuse 650 de proiecte, dintre care cinci ale noastre. Din toate, au fost aprobate 39. Patru erau ale noastre! Şi am primit anunţul în aceeaşi zi pentru toate patru. Vă spun că atunci s-a dansat la noi în firmă... Aveam 10% din acea piaţă!”

Echipa…

Când vine vorba despre echipa de la Business Foundation, Tălmăcean se entuziasmează brusc: „Sunt nişte oameni minunaţi! Aş vrea să sparg un pic mitul unui om care reuşeşte singur. Părerea mea e că nu e niciodată aşa. Eu am avut parte de foarte mult sprijin, încredere din partea unor oameni, am beneficiat de programe de specializare. Am învăţat mereu de la oamenii aflaţi lângă mine. În acelaşi spirit au crescut şi membrii echipei mele. Şi, iată, cu cei 10 angajaţi de acum, Business Foundation a realizat o cifră de afaceri mai mare decât a obţinut în 2007, cu 23 de oameni. Tocmai din acest motiv, vreau să-i încurajez pe tinerii antreprenori aflaţi la început de drum. Mereu să acumuleze informaţie, mereu să se specializeze, mereu să aibă în jurul lor oameni de la care au ce învăţa, să nu ia eşecurile ca un punct terminus! Acestea sunt o parte dintre motivele succesului nostru”, susţine Tălmăcean. Deviza după care se coordonează astăzi Business Foundation este, de asemenea, edificatoare: „Noi avem o soluţie de top pentru accesare şi în-

casare de fonduri nerambursabile. Aducem bani, trebuie să fim plătiţi la valoarea noastră. Succesul clientului nostru e o parte din succesul nostru!” Iar clienţii nu se lasă invitaţi prea mult.

Viitorul...

Managerul Business Foundation crede în viitorul afacerii sale, dar, prevăzător, îşi construieşte deja şi strategii alternative: „Uniunea Europeană are nişte programări cu aceste finanţări... 2007-2013, 2014-2021... Deci vom avea de lucru în toată această perioadă. În plus, văd că există mai nou şi o politică a statelor europene de a-şi sprijini companiile, acordându-le fonduri... În orice caz, noi căutăm să vedem dincolo de următorii 10 ani şi vrem să ne mai axăm pe cel puţin o specializare: evaluarea de firme (pentru care am făcut deja un curs de pregătire la universitate), urmată de intermedierea vânzării parţiale a afacerilor sau a atragerii de capital privat pentru investiţii. Am observat că antreprenorii de azi depind întro măsură mult prea mare de bănci, care de multe ori se joacă cu ei. Totuşi, există la această oră oameni care au avut succes, au bani dar nu ştiu unde să-i plaseze. Noi vrem să-i ajutăm să-şi plaseze lichidităţile investind în afaceri deja construite, care au nevoie de capital. Văd o mare oportunitate aici şi cred că vom reuşi.”

Text: Alin Bolbos Foto: Bristena

5

OpiniE

Concedierea colectivă din perspectiva noului Cod al Muncii Cu scopul declarat de revitalizare a pieţei muncii, prin imprimarea de flexibilitate relaţiilor stabilite între angajat şi angajator, asigurându-i acestuia din urmă mobilitatea necesară conform cerinţelor mediului de afaceri, ultimele modificări aduse Codului Muncii vizează şi domeniul concedierii colective.

Modificările cu pricina au stârnit reacţii vehemente prin care se invocă vătămări ale protecţiei sociale conferite salariatului precum şi ale stabilităţii raporturilor de muncă în care acesta este implicat. În realitate, noile reglementări în acest domeniu introduc elemente inovatoare menite să stimuleze dezvoltarea şi perfecţionarea profesională a angajaţilor, existând totuşi şi posibilitatea unor atingeri aduse stabilităţii în muncă de care se bucură aceştia, astfel cum vom argumenta în continuare.

Una din principalele noutăţi aduse prin legea modificatoare vizează posibilitatea stabilirii de către angajator a unor obiective de performanţă individuală ce trebuiesc îndeplinite de fiecare angajat, precum şi a unor criterii de evaluare a realizării acestora. Raportat la procedura concedierii colective, evaluării realizării obiectivelor de performanţă i-a fost conferit caracter prioritar în comparaţie cu celelalte criterii de stabilire a ordinii de prioritate la concediere.

Cu alte cuvinte în situaţia în care este necesară departajarea mai multor angajaţi ce ocupă poziţii similare în cadrul aceleiaşi unităţi în vederea operării unei concedieri colective, principalul criteriu cu valoarea hotărâtoare pentru diferenţierea între angajaţii ce vor fi concediaţi şi cei ce îşi vor păstra postul, va fi modalitatea în care fiecare dintre cei vizaţi şi-a îndeplinit obiectivele de performanţă. În condiţiile în care până în prezent singurele criterii de departajare a angajaţilor aflaţi în astfel de situaţii

erau unele de ordin social, ce vizau situaţia personală a fiecăruia, noile modificări au un caracter benefic, punând accentul pe dezvoltarea şi perfecţionarea profesională a acestora.

Principalul scop al fiecărui angajator este acela de a beneficia de prestaţii corespunzătoare calitativ din partea personalului angajat, or scopul introducerii obiectivelor de performanţă este acela de ridicare a standardelor profesionale pe tot parcursul derulării raporturilor de muncă. Cu atât mai mult în situaţia în care îndeplinirea acestor obiective conferă o poziţie prioritară în cazul unei concedieri colective, reglementarea acestora asigură avantaje ambelor părţi implicate. Învederăm faptul că procedura ce trebuie îndeplinită de către angajator în cazul în care acesta intenţionează să efectueze o concediere colectivă, nu a suferit alte modificări de natură să permită săvârşirea unor abuzuri prin vătămarea drepturilor legitime ale personalului salariat. Evaluarea realizării obiectivelor de performanţă, reglementată drept criteriu principal pentru stabilirea ordinii de prioritate în cazul unei concedieri colective nu poate avea astfel de efecte vătămătoare, de vreme ce competenţa profesională reprezintă un etalon ce trebuie să guverneze raporturile de muncă pe toată durata desfăşurării acestora, inclusiv în situaţia încetării lor într-o astfel de modalitate.

O altă modificare adusă reglementărilor referitoare

la concedierea colectivă se referă la reducerea perioadei în care angajatorul care a efectuat o astfel de concediere are obligaţia de a reangaja personalul disponibilizat în situaţia reînfiinţării posturilor respective. Este vorba despre o reducere drastică a perioadei cu pricina, de la 9 luni, conform prevederilor anterioare la 45 de zile, în prezent.

Conform ultimelor modificări, procedura concedierii colective nu este aplicabilă salariaţilor din instituţiile publice şi autorităţile publice şi nici contractelor individuale de muncă încheiate pe perioadă determinată, cu excepţia cazurilor în care aceste concedieri au loc înainte de data expirării acestor contracte.

Efectele practice ale noilor dispoziţii vor putea fi urmărite doar pe măsura aplicării lor, acestea intrând deja în vigoare începând cu data de 01.05.2011.

Adrian Cârstea Avocat Colaborator Sediul Central Bucureşti Blvd Aviatorilor Nr. 43, Sector 1, Cod 011853 Bucureşti, România Tel: (40-21) 202.59.00; (40-31) 423.29.00 Fax: (40-21) 223.39.57 / 223.04.95 Sediul Secundar Cluj Calea Dorobanţilor Nr. 18-20, Et. 2, Cod 400117 Cluj-Napoca, România Tel: (40-264) 40.38.08; (40-21) 202.59.99 Fax: (40-264) 40.38.09 Email: general@musat.ro Website: www.musat.ro

OPINIE

Broderii cu fir de aur Acul şi aţa au o contribuţie la fel de mare la cultura şi civilizaţia umană precum pana de scris, peniţa sau pensula de pictat. Cu acul şi aţa se poate scrie pe pânză, se poate desena şi chiar picta. Firul de aţă din urechea acului ţine loc de cerneală şi de culoare, ceea ce permite artizanului să înlocuiască atât sarcina caligrafului, cât şi a zugravului sau pictorului. De altfel între pana de scris, care întinde cerneala pe coala albă, şi acul de cusut care trage după el firul de-a lungul şi de-a latul pânzei există o delicată concurenţă, dar şi o specială familiaritate.

Sarcina fiecăruia este să lase urme, fie că e vorba de text sau de imagine, de mesaj literar, de simbol sau chiar tablou estetic. La urma urmei broderia este şi scriitură şi reprezentare artistică, însă în forme şi raporturi variabile de la un obiect la altul.

Acul şi aţa au o contribuţie la fel de mare la cultura şi civilizaţia umană precum pana de scris, peniţa sau pensula de pictat. Cu acul şi aţa se poate scrie pe pânză, se poate desena şi chiar picta. Firul de aţă din urechea acului ţine loc de cerneală şi de culoare, ceea ce permite artizanului să înlocuiască atât sarcina caligrafului, cât şi a zugravului sau pictorului.

De altfel între pana de scris, care întinde cerneala pe coala albă, şi acul de cusut care trage după el firul de-a lungul şi de-a latul pânzei există o delicată concurenţă, dar şi o specială familiaritate. Sarcina fiecăruia este să lase urme, fie că e vorba de text sau de imagine, de mesaj literar, de simbol sau chiar tablou estetic. La urma urmei broderia este şi scriitură şi reprezentare artistică, însă în forme şi raporturi variabile de la un obiect la altul.

Broderiile sunt între cele mai delicate forme decorative ale artei vestimentare. Presupun pricepere, migală şi enormă răbdare, înainte ca procesul de industrializare să transfere către maşini lucrul manual.

Poate că de a ceea în literatura persană arta brodatului a căpătat o valoare cvasi-religioasă. Vechimea artei brodatului este dificil de estimat cu precizie, însă se ştie că era practicată în vechea civilizaţie egipteană şi chineză cu mult înaintea erei noastre.

Existenţa obiectelor de vestimentaţie, de uz casnic sau de cult meticulos brodate era indiciul nobleţei, bogăţiei şi puterii în toate civilizaţiile clasice: indiană, persană, chineză, japoneză, vietnameză, mexicană, precum şi în Bizanţ sau în Europa de la Baroc încoace. Breslele medievale din principalele centre ur-

bane europene acordau un statut special brodatului, meşteşugul fiind transmis prin practică în ateliere din generaţie în generaţie. În civilizaţia islamică medievală arta brodatului a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă, dată fiind înclinaţia spre lux, podoabă şi ostentaţie a aristocraţiilor orientale. În oraşe cum sunt Damasc, Cairo, Istanbul, broderia se găsea în caligrafii, pe batiste, halate, papuci, tunici, teci, curele, pungi, steaguri, uniforme, chiar şi pe harnaşamentele cailor. Existau ateliere de broderie în care munceau sute de meşteri, cei mai pricepuţi dintre aceştia lucrând şi în fir de aur şi argint. Bukhara, vechi centru de civilizaţie persană, actualmente capitală a provinciei cu acelaşi nume din Uzbekistan, islamizat cam prin secolul al VIII-lea, a avut ateliere de broderie încă din perioada timpurie a evului mediu. Prin secolele VI–VII, perioada preislamică, se practica broderia în aur cu scop ornamental şi în arta vestimentară a păturilor bogate. Îmbrăcămintea pentru bărbaţi şi cea a femeilor era la fel de luxuriant ornamentată. Emirii din Bukhara, precum şi înalţii dregători aristocraţi îşi făceau apariţiile publice numai în robe brodate în aur. Încărcătura simbolică a aurului – pus în relaţie cu lumina solară şi nemurirea – era abil exploatată în confecţionarea acestora. Ornamentele brodate erau de inspiraţie florală, zoomorfe (ochiul privighetoarei, limba vrăbiei, şerpişorul) sau cu motive geometrice mai simple sau foarte complicate.

Reţeaua broderiei conţinea veritabile concepţii despre natură, precum şi cosmogonii. Unele din sim-

bolurile ce se regăseau pe tunici aveau şi rol apotropaic, de protejare a persoanei de boli, farmece, vrăji. Uneori imaginile şi simbolurile se asociau cu inscripţii caligrafice. Atelierele produceau robe personalizate, la comandă şi în exemplar unic.

Desigur, dincolo de aspectul estetic, aceste costume aveau şi scopul de-a pune în evidenţă prestigiul public al persoanei în cauză, insuflând respect, dacă nu chiar admiraţie. Fiind deosebit de frumoase şi scumpe aceste piese mai erau folosite în relaţiile economice şi diplomatice, oferite în semn de mare preţuire sau cadou pentru ambasadori pentru a crea o atmosferă prielnică tratativelor. Pentru acoperirea capului, se produceau aşa-zisele telpak, scufe din pânză de catifea roşie, de formă conică sau rotundă, brodate în aur după tehnica zaminduzi. Erau purtate atât de bărbaţi, cât şi de femei.

Chiar dacă pare a avea caracter strict decorativ, şi în pofida dispreţului cu care e privită de practicanţii artelor clasice, împinsă la statutul modest de artizanat, broderia parcurge de-a lungul istoriei sale faze şi metamorfoze stilistice similare celorlalte arte, în consonanţă cu spiritul epocii. Ea exprimă destul de limpede gusturile şi sensibilitatea unei societăţi, astfel încât o putem considera element semnificativ în studiul istoriei vieţii cotidiene şi a mentalităţilor.

Vianu Mureşan

ISTORIE Francmasoneria transilvăneană (4)

Masonerie aristocratică şi iluminism Momentul pătrunderii în Transilvania a „noii” francmasonerii, numită şi „speculativă”, nu este încă foarte clar determinat. Dacă este destul de sigur că filiera de pătrundere a fost una germană şi austriacă, nu este însă foarte clar cum anume s-a realizat fuziunea dintre noii iniţiaţi şi tradiţiile hermetice şi filosofice ale unei provincii care avea la acea dată o istorie bogată în aceste domenii.

Se pare că primele loji masonice au funcţionat în garnizoanele armatei imperiale staţionate în provincie, fiind vorba despre loji militare, existente deja către anul 1740. Despre garnizoanele în care funcţionau asemenea organizaţii nu se pot face decât supoziţii, şi nu există prea multe şanse ca lucrurile să se schimbe în viitor. Nefiind supusă controalelor poliţieneşti sau autorităţilor civile, armata avea o viaţă a ei proprie, pe care izvoarele documentare nu ne-o dezvăluie în toate detaliile sale. Este, însă, cât se poate de sigur faptul că lojile militare erau fidele dinastiei, suveranului şi tronului, fiind foarte puţin supuse influenţelor de tot felul care bântuiau lojile nemilitare, apărute în Transilvania după 1767.

Primele iniţieri „civile”, antrenând personalităţi care proveneau, în cea mai mare parte a lor, din mediile aristocratice, au fost făcute cu începere din 1742. Primul transilvănean devenit mason cu acte în regulă, potrivit informaţiilor existente astăzi, a fost contele Gabriel Bethlen, devenit ulterior preşedintele Cancelariei

8

Aulice a Transilvaniei. Iniţiat într-o lojă din Viena, el a fost urmat de alţi reprezentanţi ai aristocraţiei transilvănene, între care viitorii guvernatori Ladislau Kemény şi Samuel von Brukenthal. Se pare că succesele masoneriei sunt cantonate, în această perioadă, la nivelul elitei sociale, iar intriga politică şi poate chiar spionajul nu erau absente din cadrul lojilor. În acelaşi timp, masonii aristocraţi ai acestei perioade de mijloc a secolului al XVIII-lea nu erau prea familiari cu principiile libertăţii şi egalităţii. Astfel, primul guvernator mason al Transilvaniei, contele Ladislau Kemény (1758-1762), a fost, împreună cu cel dintâi mason transilvănean cunoscut, contele Gabriel Bethlen, un adversar radical şi îndârjit al reformelor tereziene. Cei doi s-au opus din răsputeri înfiinţării regimentelor româneşti de graniţă, care ofereau unei părţi a populaţiei româneşti din provincie şansa eliberării din iobăgie. O opoziţie care a fost atât de înverşunată, încât împărăteasa Maria Tereza a fost nevoită să înlocuiască guvernatorul pentru a putea înfiinţa regimentele. La rândul său, Samuel Brukenthal s-

a opus, două decenii mai târziu, încercării lui Iosif al IIlea de a extinde regimentele de graniţă şi de a le oferi românilor şansa de a se elibera din iobăgie prin înrolarea în armata austriacă.

Loja „Sf. Andrei” din Sibiu – un etalon Pe de altă parte, lojile masonice ale epocii, chiar dacă funcţionau mai degrabă ca nişte cluburi aristocratice cu înclinaţii ştiinţifice şi artistice, nu erau câtuşi de puţin străine de spiritul ideilor reformatoare. Organizarea şi afirmarea acestora s-a produs însă cu o anumită lentoare, modelul ideal al lojilor germane fiind, probabil, nu foarte uşor de urmat. Chiar şi loja „Sf. Andrei” din Sibiu, un etalon neegalat al francmasoneriei provinciale, a traversat o lungă perioadă de cvasianonimitate, până la dezvoltarea sa explozivă de după 1776. Iniţial, loja înfiinţată de Samuel von Baussnern număra nouă membri, dintre care opt îşi făcuseră studiile în Germania. Patenta de înfiinţare fusese obţinută, la Dresda, din partea francmasoneriei templiere patronate de baronul von Hundt. Odată reveniţi la Sibiu, cei opt membri fondatori ai lojei l-au iniţiat pe registratorul Michael von Ahlefeld, fără să mai primească apoi nici un nou membru timp de aproape un deceniu. După 1776, însă, lucrurile s-au schimbat. Până în 1785, aşadar timp de nouă ani, loja sibiană a făcut 54 de iniţieri, primind, prin urmare, un număr mediu de şase membri pe an. În decembrie 1785 activitatea lojei a fost, temporar, sistată datorită măsurilor de reorganizare solicitate de

ISTORIE

Curtea Imperială. Apoi, între 1786-1790, au fost primiţi un număr de 109 membri noi, ajungându-se la o medie anuală de 22,8 iniţieri. Trebuie să spunem, însă, că în această perioadă loja sibiană era, oficial, singura autorizată să funcţioneze în Marele Principat al Transilvaniei. Aşadar, cei 109 membri noi proveneau nu doar din Sibiu, ci şi din alte localităţi transilvănene ale căror loji fuseseră desfiinţate în 1785, membrii lor fiind astfel obligaţi să îşi continue activitatea în cadrul lojii din Sibiu sau să renunţe la ea cu totul.

Lista membrilor iniţiaţi sau afiliaţi, întocmită pentru perioada cât loja a activat la Sibiu (1767-1790), cuprinde numele a 276 de masoni. Din punct de vedere al credinţei religioase predominau catolicii (147), urmaţi de lutheranii evanghelici (73). Cei mai puţini erau

ortodocşii, opt la număr, şi unitarienii, doar doi. Doar 77 dintre membrii lojei erau născuţi în localităţi din Transilvania: cei mai mulţi la Sibiu (35), şi Braşov (14).

Printre membrii lojei sibiene s-au numărat: medicul oculist român Ioan Piuaru Molnar, primul profesor universitar român din Transilvania şi medicul curant al baronului Brukenthal; principele Alexandru Moruzi, ajuns ulterior, domn al Moldovei şi al Ţării Româneşti; Martin Hochmeister cel Bătrân, primar al Sibiului şi tipograf, fondatorul primei biblioteci publice sibiene şi a primului teatru german din Transilvania; Samuel Hahnemann, fondator al unei discipline farmaceutice revoluţionare: homeopatia; Franz Müller von Reichenstein, descoperitorul elementului chimic „telur”; Phillipp Collignion, patronul hotelului „Împăratul Romanilor.

După cum ne arată componenţa lojii, aceasta funcţiona, se pare, şi ca un spaţiu de socializare între numeroşii străini veniţi în provincie în calitate de conducători sau de slujbaşi ai diferitelor instituţii ale statului şi elitele locale. Din acest punct de vedere, a fost foarte importantă atragerea către francmasonerie a unora dintre reprezentanţii elitei politice şi culturale maghiare, care au înfiinţat, în 1782, prima lojă clujeană cunoscută, aflată sub conducerea baronului Francisc Fritsky Fekete. Printre membrii acesteia se numărau atât reprezentanţi ai înaltei aristocraţii, cât şi intelectuali de prestigiu, între care dramaturgul Aranka György, cel care a contribuit efectiv la înfiinţarea primului teatru maghiar din Transilvania (1792).

O încăpere drapată în negru Ceremonialul primirii în loja sibiană a fost sumar descris de Samuel Hahnemann, fondatorul homeopatiei: „Primirea în lojă era făcută într-o încăpere întunecată,

drapată în negru. În interiorul acesteia se afla o masă pe care erau plasate instrumente matematice, o veioză şi un plan arhitectural. Alături se afla o coloană de care atârnau două schelete şi un cap de mort...”. Activitatea acestor loji transilvănene a fost orientată către activităţi ştiinţifice şi culturale. Ezoterismul devenise, în această epocă, o preocupare secundară pentru această francmasonerie provincială, ale cărei activităţi nu depăşeau limitele convenţionale ale bunului-simţ. Cu totul altfel stăteau însă lucrurile în privinţa puterilor masonice europene, ale căror intervenţii în Transilvania au contribuit printre altele – după cum vom vedea în numărul viitor – la frânarea politicii reformiste iosefine şi la deturnarea mişcării conduse de Horea.

Tudor SĂLĂGEAN

adVerTorial

Un mic paradis la Peştişorul de Aur După o investiţie amplă, Complexul Turistic Peştişorul de Aur, din Sâncraiul de Mureş, aflat acum sub tutela Darina, a devenit un punct de atracţie important în Transilvania. Alături de o echipă de profesionişti în domeniul HORECA, proprietarul Darina, Aurel Baciu, a reuşit să dea o nouă dimensiune serviciilor de turism şi restaurant.

Hotelul Laguna ****, dotat cu tot ceea ce este necesar pentru agrement şi business (SPA, sală de conferinţe etc), cu preţuri de cazare care încep de 130 lei/cameră, este o locaţie optimă pentru teambuilding, sărbătoriri de evenimente ori întâlniri de afaceri, iar două noi săli de restaurant construite în complex oferă cadrul potrivit pentru acţiuni de mare anvergură.

Aici pot fi organizate nunţi pe lac, sau alt fel de evenimente, cu mulţi invitaţi. Capacitatea maximă a celor trei restaurante din Complexul Darina Peştişorul de Aur ajunge la 1000 de locuri.

Noul restaurant, care trece peste lac, pe două nivele, a fost amenajat în stil rustic, cu mult lemn, cu simplitate, dar cu eleganţă. De altfel, elementele natur se asortează perfect cu cadrul de ansamblu al comple xului.

Vegetaţia bogată, grădinile de flori, lacul cu peşti şi o spectaculoasă minigrădină ZOO, unde pot fi admirate animale şi păsări (căprioare, ponei, iepuraşi, fazani, păuni, cocoşi sălbatici, câini de vânătoare etc) dau

Complexului Darina Peştişorul de Aur o notă distinctă în peisajul turistic transilvănean.

La toate acestea se adaugă o bucătărie cu preparate culinare impresionante. „Suntem gazde primitoare pentru oricine doreşte să ne calce pragul, fie că sunt turişti, participanţi la un eveniment sau oameni care vor să servească masa într-un cadru aparte. Ne străduim să oferim tot ce e mai bun pentru fiecare musafir. Îi aşteptăm cu drag pe toţi cei care doresc să ne viziteze”, a spus Aurel Baciu, proprietarul Complexului Peştişorul de Aur , al hotelurilor şi lanţului de magazine Darina.

Complexul Darina Peştişorul de Aur este situat în Sâncraiu de Mureş, lângă Cartierul Răsăritului, la 5 minute de mers cu maşina din centrul Târgu Mureşului.

Florin Marcel SANDOR

Complex Darina Peştişorul de Aur – Hotel Laguna Sâncraiul de Mureş, str. Vale 1 Tel. 0265-316.343, 0265-316.342, 0757-570772 www.darina.ro, www.laguna.darina.ro

10

infrastructurĂ

Cine are bani să asfalteze 10.000 km de drumuri?

Guvernul a demarat proiectul de asfaltare a 10.000 de kilometri de drumuri, iar firmele care vor câştiga licitaţiile vor putea contracta împrumuturi bancare cu garanţie de la stat.

Proiectul se desfăşoară în perioada 2011 - 2015, iar finanţarea este multianuală.

Proiectul de asfaltare a 10.000 kilometri de drumuri judeţene şi locale este unul din cele trei programe derulate în perioada 2011 - 2015, cu o finanţare totală de patru miliarde euro, cu plăţi până în anul 2020. În luna mai au fost scoase la licitaţie ultimele 7 pachete de lucrări din cadrul Planului Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii - componenta 10.000 de km de drumuri judeţene şi de interes local. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a lansat licitaţia deschisă pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de modernizare şi reabilitare pentru 610,428 km drum judeţean şi 2.733,104 km drum de interes local din judeţele Cluj, Alba, Bistriţa Năsăud, Maramureş, Dolj, Gorj, Vâlcea, Sibiu, Vaslui, Bacău, Harghita, Mureş, Hunedoara şi Timiş, pentru perioada 2011-2013. Este vorba despre obiective de investiţii din cele 14 judeţe incluse în Programul Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii. Drumurile reabilitate prin acest program au fost propuse pentru finanţare de autorităţile publice locale şi sunt preluate în administrare de MDRT pe perioada realizării proiectelor. Valoarea estimată a proiectarii şi a lucrărilor executate pentru judeţele Cluj şi Alba este de 542.058.870 lei fără TVA (Cluj - 284.545.161 lei fără TVA, Alba - 257.513.709 lei fără TVA), iar pentru Bistriţa Năsăud şi Maramureş valoarea estimată a proiectării şi a lucrărilor executate este de

www.transilvaniabusiness.ro

580.600.806 lei fără TVA (Bistriţa Năsaud - 311.280.645 lei fără TVA, Maramureş - 269.320.161 lei fără TVA). Valoarea estimată a proiectării şi a lucrărilor executate pentru judeţele Vâlcea şi Sibiu este de 545.235.483 lei fără TVA (Vâlcea - 288.245.967 lei fără TVA, Sibiu 256.989.516 lei fără TVA), iar pentru Mureş şi Harghita, valoarea estimată a proiectării şi a lucrărilor executate este de 557.843.179 lei fără TVA (Mureş - 291.583.870 lei fără TVA, Harghita - 266.259.308 lei fără TVA). La realizarea lucrărilor se vor respecta standardele de cost stabilite de MDRT pentru aceste categorii de investiţii din fonduri publice. Pentru realizarea investiţiei nu sunt necesare exproprieri. Criteriul de atribuire al contractului este preţul cel mai scăzut. Nu se acceptă subcontractarea în integralitate a lucrărilor. Durata contractului de achiziţie publică include durata prevăzută pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor solicitate (3 ani) şi perioada de rambursare a creditului (maxim 7 ani) dar nu mai târziu de 2020. Durata de garanţie a lucrărilor este de 2 ani de la semnarea recepţiei la terminarea lucrărilor. În vederea reducerii costurilor se acceptă folosirea unor

soluţii alternative, fără a se afecta caracteristicile prevăzute în normele tehnice. Mai multe informaţii despre procedură pot fi găsite la adresa www.e-licitatie.ro.

Cât costă alte drumuri în ţară Valoarea estimată a proiectării şi a lucrărilor executate pentru judeţele Dolj şi Gorj este de 553.224.193,55 lei fără TVA (Dolj - 282.577.419 lei fără TVA, Gorj 270.646.774 lei fără TVA), iar pentru Vaslui şi Bacău valoarea estimată a proiectării şi a lucrărilor executate este de 530.393.548 lei fără TVA (Vaslui - 273.612.096 lei fără TVA, Bacău - 256.781.451 lei fără TVA). În final, pentru judeţele Hunedoara şi Timiş, valoarea estimată a proiectării şi a lucrărilor executate este de 536.610.483 lei fără TVA (Hunedoara - 265.619.354 lei fără TVA, Timiş 270.991.129 lei fără TVA).

Ionuţ Oprea

11

INTERVIU

Yifat Inbar: “Investiţiile israeliene în România vor continua!”

Yifat Inbar, ataşatul economic al Ambasadei Statului Israel la Bucureşti, analizează pentru Transilvania Business relaţiile economice dintre cele două ţări.

Reporter: În ce sectoare ale economiei româneşti companiile cu capital israelian sunt jucători cheie?

Yifat Inbar: Multe companii israeliene activează în România, în toate domeniile. Analizând în detaliu, putem găsi produse, servicii şi investiţii ale acestor companii în majoritatea sectoarelor economiei româneşti, de la infrastructura subterană - spre exemplu pentru transportul apelor uzate, până la exploatarea energiei solare şi eoliene sau utilizarea echipamentelor de telecomunicaţii. Israelul este recunoscut pentru nivelul ridicat al soluţiilor inginereşti, tehnologii care sunt integrate în soluţii inovative în telecomunicaţii, securitate, servicii medicale, managementul mediului sau chiar în agricultură. Companiile israeliene şi investiţii ale acestora se regăsec şi în proiecte de infrastructură sau imobiliare în toată ţara.

De asemenea, avem o reprezentare semnificativă cu jucători în sectoarele financiar, juridic, sănătate şi consultanţă. În plus, companii israeliene activează în retail, cu branduri prezente pe piaţa din România, inclusiv FMGC, îmbrăcăminte, cosmetice, produse electrocasnice şi altele.

Rep: Ce măsuri ar putea atrage investiţii suplimentare ale companiilor din ţara dvs?

Y.I.: Investitorii din Israel, şi cred majoritatea investitorilor străini, sunt foarte versatili şi interesaţi de multe sectoare, ţări ori regiuni ale lumii. Pentru a atrage investiţii, o ţară trebuie să demonstreze potenţial în comparaţie cu eventualii competitori. România are multe avantaje pentru investitori, datorită calităţii forţei de muncă, datorită poziţionării ce strategic reprezintă o conexiune între UE, Marea Neagră şi Balcani şi datorită costurilor relativ scăzute pentru afaceri.

Totuşi, pentru a fi şi mai atractivă, Agenţia Română pentru Investiţii Străine, Guvernul şi autorităţile locale, ar trebui să ofere stimulente financiare, să reducă birocraţia şi să promoveze mai mult avantajele pe care le oferă. Mai departe, elementul cheie pentru investitori în raport cu România este stabilitatea şi încrederea în sistemul de guvernare şi sistemul economic, după criza economică. Asigurarea acestei stabilităţi şi creşterea nivelului de încredere sunt priorităţile pentru a atrage investitori.

Rep: Managerii români au dezvoltat o tendinţă de a investi în străinătate. Pot avea succes în Israel?

Y.I: Piaţa din Israel se poate dovedi foarte interesantă pentru investitorii români. Produsele româneşti de ca-

12

litate pot fi foarte competitive în Israel şi pot avea foarte mare succes. Pentru exportul în Israel se pot dovedi interesante pentru cumpărători produsele din agricultură, articolele de îmbrăcăminte sau mobilă. De asemenea există proiecte internaţionale în infrastructură şi alte oferte ce sunt publicate în aceste zile, iar marile companii româneşti pot fi parte ale acestor proiecte. Ca investiţii, Israelul este un hub major pentru produse inovative, activităţi de cercetare şi dezvoltare, şi multe altele. Investitorii români interesaţi să ia parte la proiecte competitive de nişă, fie prin investiţii directe sau în parteneriat cu parteneri din Israel, ar putea avea rate mari de profit pentru business-urile lor.

Rep.: Care sunt priorităţile investitorilor pentru 2011 – 2012?

Y.I.: Cred că sunt multe oportunităţi de colaborare între cele două ţări. Nivelul de cooperare şi rata de succes sunt condiţionate de mulţi factori. În viitorul apropiat credem că agricultura va continua să fie un domeniu major de cooperare, în care România are un potenţial uriaş ce nu este încă pus în valoare. Experienţa israeliană în acest sector, coroborată cu practica românească şi cu resurse financiare locale ori europene, pot constitui o forţă majoră. Alt sector este cel al utilizării şi tratării apelor uzate. Cum în Israel, apa este o resursă rară, am dezvoltat expertiză în a crea soluţii pentru a asigura calitatea apelor, management eficient al apei, pentru reducerea pierdelor, şi utilizarea sofisticată a acestei resurse. Pe de altă parte tratarea apelor uzate şi a apelor reziduale au fost prioritare pentru a asigura protejarea mediului. România este încă în curs de dezvoltare a procesului de modernizare a sistemului de management al apelor cu resurse financiare ce încep să fie direcţionate în acest scop. În ultimii ani companiile israeliene au investit în acest domeniu şi astfel de investiţii sunt prognozate în continuare. O expoziţie amplă programată în noiembrie, în Israel, va fi dedicată soluţiilor pentru energie alternativă şi managementul apei. Alte domenii ce stârnesc interes sunt soluţiile medicale, telecomunicaţii, securitate şi bunuri de larg consum.

Rep.: Cum estimaţi evoluţia economiei ţării dvs în condiţiile particulare ale crizei?

Y.I.: Israel, ca toate ţările de altfel, a fost afectată de criză până la un anumit nivel. Totuşi, comparativ cu multe alte ţări, efectele acesteia au fost mai mici şi re -

lativ de scurtă durată. Ministerul de Finanţe şi guvernatorul Băncii Centrale au avut o abordare agresivă care s-a dovedit benefică. Israel a consemnat rate de creştere a producţiei de-a lungul ultimilor ani, cu o scădere a indicelui GDP doar pentru şase luni. Find o ţară care se bazează pe export, companiile din Israel au reuşit să-şi diversifice portofoliul şi au amplificat implicarea în ţările în dezvoltare – cele cu rate rapide de creştere a economiei. Economia Israelului s-a întărit şi mai mult în ultima parte a anului 2010, iar la începutul anului 2011 viitorul arată bine. Economia israeliană se concentrează pe inovaţie, cercetare şi dezvoltare, oferind soluţii de nişă pentru problemele existente, iar adaptabilitatea şi promtitudinea mediului privat au fost avantajele competitive ale Israelului care s-au dovedit foarte valoroase. Economia Israelului se bazează pe colaborare internaţională şi cred că o dezvoltare a relaţiilor cu ţări precum România va fi benefică ambelor ţări şi tuturor părţilor implicate.

A consemnat Ionuţ OPREA

ECONOMIC

Sibex cotat la Tribunal Cristian Sima, proprietarul firmei de brokeraj WBS România, era numit la finalul lunii aprilie la conducerea Sibex. Tribunalul Sibiu l-a revocat recent din funcţie cu tot cu noul CA, anulând hotărârile AGA. Fuziunea cu BVB este tot incertă, iar bătălia pentru controlul asupra Sibex continuă în instanţă.

Cristian Sima era numit pe 29 aprilie atât preşedinte al Consiliului de Administraţie (CA) al Sibex Sibiu (SBX), cât şi director general interimar al operatorului bursier pentru o perioadă de şase luni. În urma deciziei, Teodor Ancuţa, fondatorul instituţiei, pierdea toate funcţiile de conducere din cadrul Sibex, el declarând anterior că vrea să se retragă de la şefia operatorului bursier. "Pe lângă funcţia de preşedinte al CA, am stabilit să am un mandat interimar de şase luni ca director general, cu posibilitatea prelungirii pentru încă trei luni. În acest timp vreau să fac un audit managerial, să văd cum pot să aduc cheltuielile la nivelul veniturilor operaţionale. Totodată, voi căuta şi un candidat sau mai mulţi externi pentru funcţia de director general, pe care, ulterior, îi voi propune Consiliului de Administraţie spre aprobare", a declarat Sima. Membrii Consiliului de Administraţie nu au luat în calcul propunerea lui Ancuţa de a-l numi la conducerea Sibex pe irlandezul Patrick

Lyle Young, el declarându-se anterior împotriva fu ziunii cu bursa de la Bucureşti care a fost aprobată de principiu de către acţionarii Sibex în cadrul adunării generale care a avut loc vineri, 29 aprilie. Tot pe 29 aprilie, acţionarii Sibex au revocat Consiliul de Administraţie, au ales trei noi membri şi au confirmat doi administratori care reprezintă SIF Transilvania şi SIF Muntenia. O altă surpriză în deciziile CA a fost reprezentată de numirea unui fost vicepreşedinte al Comsiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (CNVM), Paul Miclăuş, iar acţionarii Sibex au aprobat de principiu, şi fuziunea cu Bursa de Valori Bucureşti. Însă noul preşedinte Sibex n-a avut timp să-şi expună planurile nici măcar în media căci Tribunalul Sibiu a suspendat hotărârile AGA din 29 aprilie, când a fost schimbată conducerea Sibex. Încă nevalidat de CNVM drept nou preşedinte al Bursei din Sibiu, Cristian Sima nu-şi poate intra în funcţia în care tocmai fusese ales. Vechiul CA al Sibex l-a revocat pe 16 mai

pe preşedintele în exerciţiu, Teodor Ancuţa, şi l-a înlocuit, temporar, cu Dan Simionescu. În fapt, Tribunalul Sibiu a emis o ordonanţă preşedenţială care suspendă, temporar, executarea hotărârii de alegere a unui nou Consiliu de Administraţie al Sibex, ca urmare a unui demers al lui Nicolae Vaidescu, un acţionar al societăţii. Vaidescu a solicitat anularea deciziilor AGA din aprilie.

Cine e noul şef la Sibex?

Dan Simionescu provine la SIF "Transilvania" şi a fost ales pe 16 mai, în funcţia de Preşedinte-director general al Bursei de la Sibiu, în urma unei şedinţe de Consiliu la care a participat alături de Gabriel Filimon, de la SAI "Muntenia Invest" şi Anton Ionescu, de la "Broker" Cluj, potrivit unui comunicat al Bursei.

Simionescu şi Filimon sunt singurii din vechiul CA aleşi de AGA să facă parte şi din noul Consiliul de Administraţie al Sibex. Simionescu a declarat că Teodor Ancuţa îşi depusese oricum demisia din funcţia de director general la începutul lunii mai şi că deciziile sunt în concordanţă cu hotărârile acţionarilor din AGA lunii aprilie, când Teodor Ancuţa nu a mai fost ales să facă parte din noul CA. Totuşi, Ancuţa rămâne în CA-ul Bursei de la Sibiu, cel puţin până când instanţa se va pronunţa definitiv asupra cererii de anulare a hotărârilor AGA din aprilie. "Deocamdată, ne-am întors la situaţia dinainte de alegerile din aprilie", a mai precizat Dan Simionescu. Consiliul de Administraţie al Sibex a mai decis pe 16 mai să revoce toate mandatele de reprezentare şi să rezilieze toate contractele de asistenţă juridică încheiate cu avocaţii aleşi pentru reprezentare în dosarele aflate pe rolul Tribunalului Sibiu având ca obiect anularea hotărârilor AGA din 29 aprilie.

Ionuţ Oprea

www.transilvaniabusiness.ro

13

INTERVIU

Andreas von Mettenheim: „Potenţialul este imens!”

Ambasadorul Germaniei, Excelenţa sa Andreas von Mettenheim, explică cititorilor Transilvania Business de ce crede în potenţialul de dezvoltare al României.

Rep.: Ce măsuri ar trebui luate de administraţia centrală sau cele locale pentru a genera o infuzie mai mare de capital german?

A.M.: Ar fi necesară o clarificare cu privire la promisiunile care pot fi făcute investitorilor. În al doilea rând, ar trebui să se şi respecte aceste promisiuni. Şi în al treilea rând, ar trebui să crească transparenţa în administraţie. Noi constatăm mereu că judeţele şi localităţile care sunt în măsură să asigure aceste lucruri se impun în competiţia pentru locul de amplasare a investiţiei.

Rep.: Există o tendinţă a managerilor români de a începe să investească în străinătate. Ce afaceri româneşti credeţi că ar avea succes în Germania?

A.M.: Întrezăresc perspective în special pentru firmele care oferă soluţii în materie de tehnologia informaţiilor. În acest domeniu, România poate ţine pasul foarte bine cu cei din frunte. Prima firmă din acest domeniu şi-a deschis deja o filială la München. Văd şanse bune la export şi desfacere şi pentru produsele alimentare.

Rep.: Care consideraţi că sunt priorităţile investitorilor şi oportunităţile în România pentru 2011 şi 2012?

A.M: Se pare că în prima jumătate a anului 2011, România şi-ar putea relua conjunctural cursul său ascendent. Exporturile au cunoscut deja o creştere puternică. Dacă acum, chiar şi cu o oarecare întârziere, va creşte şi cererea internă, România îşi va putea dezvolta din nou, pe deplin, potenţialul său de mare piaţă internă cu o puternică nevoie de recuperare. Văd şanse îndeosebi pentru producţia alimentară şi sectorul ambalajelor. În acest sector, România depinde în acest moment încă foarte mult de produsele de import şi pentru faptul că nu există încă suficiente centre moderne de producţie. Şansele sunt bune şi pentru domeniul tehnicii de mediu şi de eliminare a deşeurilor.

Atractive vor rămâne şi în continuare industria auto şi tehnologia informaţiilor, domenii în care s-au format deja adevărate clustere. În acelaşi timp, investitorii vor continua să aibă şi în viitor aşteptări concrete de la Guvernul României. Ei îşi doresc condiţii cadru stabile în politică, administraţie şi legislaţie, o justiţie eficientă şi un demers hotărât împotriva corupţiei. În afară de aceasta, ei se aşteaptă să nu se ajungă la nicio creştere drastică a nivelului salariilor care ar putea periclita din nou şi imediat creşterea economică. Una din princi-

16

palele probleme ale investitorilor este infrastructura slabă. Dacă România îşi va lua în serios anunţurile cu privire la reconstrucţia rapidă a infrastructurii, de aici ar putea să rezulte direct şi indirect şanse interesante pentru economia germană.

Rep.: Cum apreciaţi potenţialul turistic al României?

A.M: România este o ţară minunată. Potenţialul este imens. Acest lucru este apreciat tocmai de turiştii germani, aflaţi în topul vizitatorilor străini în România. Eu întrevăd şanse îndeosebi în domeniile agroturismului şi al turismului cultural şi în natură. Pe termen mediu, România va deveni interesantă mai degrabă pentru turiştii individuali decât pentru cei care preferă pachete turistice, având în vedere că nivelul preţurilor este ridicat, comparativ cu cel practicat în cazul destinaţiilor clasice pentru pachete turistice. În domeniul turismului este însă nevoie de investiţii serioase, începând cu dezvoltarea infrastructurii de transport. De multe ori, gazdele din România nu ştiu exact ce aşteptări au vizitatorii din străinătate. Aici ar fi de folos investiţii în pregătirea profesională în domeniul hotelier.

Rep.: Cum estimaţi ratele de evoluţie pentru economia ţării dvs?

A.M.: Germania a reuşit să depăşească surprinzător de bine efectele crizei economice şi financiare şi se află în prezent într-o fază de real boom economic. Creşte cererea pe piaţa internă. Piaţa muncii şi-a revenit vizibil, iar germanii au încredere în viitor. Acum se dovedeşte că Germania a dezvoltat instrumentele corecte, începând timpuriu reformele pentru piaţa muncii şi introducând şomajul tehnic, pentru a depăşi criza economică fără concedieri masive şi, pe cale de consecinţă, fără pierderea puterii de cumpărare şi a expertizei. Germania se află, de asemenea, în plină creştere a exporturilor, datorată şi exploziei de investiţii în statele emergente. Având o tradiţie în exporturi, Germania ocupă o poziţie avantajoasă, putând să profite de pe urma acesteia. Multe întreprinderi industriale germane anunţă rezultate-record. Este adevărat că, odată cu creşterea cererii în statele emergente, creşte şi presiunea inflaţiei, care va diminua puţin, pe termen scurt, creşterea noastră economică.

Rep.: Care sunt pentru viitor direcţiile politice principale de acţiune pentru cele două ţări?

A.M.: 2011 va fi pentru toate statele europene un an al confirmărilor. Misiunea noastră comună este să ordonăm fundamentele politicii europene bugetare şi economice fără să se ajungă la o uniune a transferurilor de fonduri. Trebuie consolidate bugetele publice, deoarece doar prin măsuri de austeritate nu vom putea ieşi din criză. Va trebui să ne îmbunătăţim în continuare competitivitatea pentru a nu pierde teren în faţa altor spaţii economice din lume. Prin Pactul Euro Plus şi Agenda 2020 avem un program pentru a realiza aceasta împreună. Faptul, că România a aderat la Pactul Euro Plus, nefiind încă membru al zonei euro, a fost o decizie corectă, având în vedere că obiectivele acestuia corespund în mare măsură cu politica de reformă structurală urmată de România în mod concret încă de la încheierea acordului cu FMI, UE şi Banca Mondială în anul 2009, obiective precum întărirea competitivităţii, reforma sistemelor de pensii şi protecţie socială, angajamentul la rigoare bugetară, controlul deficitului public. Prin confirmarea datei-ţintă de aderare la zona euro, România şi-a asumat un autoangajament care va contribui la menţinerea cursului reformei şi într-o perioadă dificilă politic. Uniunea Europeană constituie astăzi zona de cooperare între ţările noastre pe teme de politică externă. În tematicile actuale de politică externă predomină cu prisosinţă poziţiile comune, indiferent dacă este vorba de Afganistan, Africa de Nord sau Orientul Apropiat.

A consemnat Ionuţ OPREA

Lideri şi aFaceri

Füzes Oszkár: “Sarcina cea mai importantă este dezvoltarea infrastructurii!”

Relaţiile bilaterale ungaro-române în ultimii ani au câştigat o dinamică puternică, devenind un exemplu de convieţuire în regiunea Central-Europeană. Ambasadorul Republicii Ungare în România, Excelenţa Sa Füzes Oszkár, sintetizează pentru Transilvania Business perspectivele proiectelor între cele două state.

Reporter: Ce valoarea însumează afacerile maghiare consolidate în România?

Füzes Oszkár: Dacă luăm în considerare doar firmele ungureşti “vizibile”, putem spune că acestea sunt prezente în toată ţara, numeroşi oameni pot intra în contact zilnic cu produsele sau serviciile oferite de ele. Să ne gândim doar la staţiile de alimentare ale firmei MOL, la brutăriile firmei Fornetti, la reţeaua bancară a OTP, sau la farmaciile firmei Richter Gedeon. Pe lângă acestea şi vinurile şi alimentele ungureşti sunt prezente pe piaţă. Totodată, multe produse mai puţin spectaculoase, de exemplu materiale de construcţii, aparate, instalaţii sosesc din Ungaria. Multe tipuri de produse intră în gama celor exportate de Ungaria, care însumează o valoare de aproximativ 4 miliarde de euro.

Rep.: Care ar trebui să fie măsurile luate de administraţia centrală sau locală pentru a integra mai mult capital maghiar?

F.O.: Relaţiile comerciale dintre cele două ţări sunt excelente prin tradiţie, şi în anii trecuţi – cu excepţia anului de criză 2009 – s-au dezvoltat dinamic. Conform statisticilor valoarea investiţiilor ungare depăşeşte suma de 600 de milioane de euro.

Pentru investitori cei mai importanţi factori sunt: informaţiile corespunzător accesibile, gradul cât mai mic al birocraţiei, şi transparenţa deciziilor.

Dacă se reuşeşte obţinerea rezultatelor în acest sens, acest fapt va contribui semnificativ la creşterea investiţiilor.

Rep.: Cât de strânsă este legătura cu oamenii de afaceri români, ce evenimente sunt incluse pe agenda comună?

F.O.: E o tradiţie ca firmele ungureşti să participe la numeroase expoziţii organizate la Bucureşti sau în ţară. Sistematic suntem prezenţi la expoziţiile mai semnificative din Bucureşti, dar şi la Arad, ClujNapoca, Sfântu-Gheorghe, Odorheiu Secuiesc sau Oradea. Cu ocazia multor târguri se organizează şi conferinţe. În afară de acest lucru colaborăm cu mai multe Camere de Comerţ din diferite judeţe în privinţa organizării întâlnirilor dintre oameni de afaceri şi a căutării partenerilor de afaceri.

www.transilvaniabusiness.ro

Rep.: Care consideraţi că sunt priorităţile investitorilor şi oportunităţile în România pentru 2011 şi 2012?

F.O.: Pentru România, sarcina cea mai importantă este dezvoltarea infrastructurii, mai ales a reţelei de autostrăzi. Lipsa acesteia este în detrimentul competitivităţii ţării. Factorii logistici au un rol cel puţin atât de important în privinţa aprecierii potenţialului economic al unei ţări, ca şi sistemul fiscal avantajos sau forţa calificată de muncă. În acest sens România are de recuperat, dar, ţinând cont de intenţiile ministerului de resort - cred că în această privinţă în anii următori vor fi făcuţi paşi semnificativi.

Rep.: Cum apreciaţi potenţialul turistic al României?

F.O.: România este o ţară cu foarte multe bogăţii naturale, dispune de toate elementele necesare pentru un turism dezvoltat: are mare, munţi, monumente. Totodată, apreciem că în ciuda dezvoltării indispensabile şi semnificative care a avut loc în ultimii ani, potenţialul ţării nu este exploatat nici în acest domeniu. Iarăşi mă refer la lipsa nivelului corespunzător al infrastructurii, care este indispensabilă pentru ca toţi cei interesaţi să aibă posibilitatea de a acumula experienţe legate de ospitalitatea ţării. În România sunt nenumărate valori naturale intacte, care deja sunt rarităţi în Europa; să ne gândim de exemplu la Delta Dunării. În zilele noastre în privinţa dezvoltării turismului trebuie să joace un rol important şi aspectele de protecţia mediului şi a naturii.

Rep.: Cum estimati ratele de evoluţie pentru economia ţării dvs. în condiţiile particulare ale crizei experimentate în Ungaria?

F.O.: Ungaria a fost afectată de criza financiară globală deja în etapa de început, dar a reuşit să treacă peste greutăţi. Politica economică a guvernului încearcă să înbunătăţească în continuare stabilitatea bugetară nu prin restricţii noi ci prin măsuri de stimulare a economiei. Rezultatul aşteptat al acestor factori este că pentru anul în curs luăm în considerare creşterea GDP-ului cu 2-3%, un

deficit bugetar sub 3 %, reducerea datoriei statului, şi o rată de inflaţie în descreştere care în anul 2012 să ajungă sub 3 %. Motorul creşterii economice va fi dezvoltarea dinamică a exportului.

Rep.: Care sunt pentru viitor direcţiile politice principale de acţiune pentru cele doua ţări?

F.O.: Relaţiile bilaterale sunt excelente, parteneriatul strategic are un conţinut concret. E suficient să ne gândim doar la faptul că Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Ungare a ţinut un discurs la reuniunea diplomaţilor români care a avut loc la Bucureşti, sau că în curând va avea loc la Budapesta întâlnirea oficială româno-ungară dintre cei doi miniştri ai afacerilor externe. Multe priorităţi ale Preşedinţiei UE coincid cu obiectivele importante ale politicii externe a României, ca de exemplu aderarea cât mai curând a României şi a Bulgariei la spaţiul Schengen – ceea ce Ungaria sprijină cu toată puterea -, politica comună privind energia (proiectul AGRI), strategia UE privind regiunea Dunării, sau integrarea socială a romilor. Fireşte, este un obiectiv comun şi ameliorarea situaţiei minorităţii maghiare din România şi a celei române din Ungaria.

A consemnat Ionuţ OPREA

XIII

Lideri şi afaceri

Mario Cospito: “România are încă resurse extraordinare!”

Excelenţa Sa, Mario Cospito, este Ambasador al Italiei la Bucureşti din 2008.

Preocupat de zona Transilvaniei, unde investitorii italieni sunt prezenţi în număr mare, Mario Cospito a vizitat judeţul Mureş chiar în luna aprilie, împreună cu o delegaţie formată din reprezentanţi ai Confindustria în România şi oameni de afaceri. În exclusivitate pentru TB, Excelenţa Sa Mario Cospito, sintetizează elementele reper ale relaţiilor bilaterale dintre Italia şi România.

Reporter: Care sunt brandurile de provenienţă italiană, renumite pe piaţa din România, pe care consideraţi ca tradiţia şi potenţialul le-au impus cel mai bine pe piaţa locală?

Mario cospito: Într-adevăr, societăţile italiene care au “exportat” cu succes propriul brand în această ţară, în toate sectoarele, sunt numeroase, şi ar fi imposibil să le menţionez pe fiecare. În România se exportă automobile Fiat, Maserati, Ferrari şi Alfa Romeo, se bea cafea Lavazza, se gustă vinurile produse de Antinori, laptele şi sucurile din fructe Parmalat, orezul cules de societatea Scotti; în unele regiuni se aprinde lumina furnizată de ENEL; automobilele sunt echipate cu cauciucuri Pirelli; se face plinul de benzină de la Eni (Agip) şi se călătoreşte pe porţiuni de autostradă construite de Astaldi. Evident, şi subliniez acest lucru, acestea sunt numai o parte din mărcile cele mai faimoase care de-a lungul anilor au avut posibilitatea de a se face cunoscute pe piaţa românească, dar prezenţa economică a ţării noastre în România nu se reduce la marile societăţi, ci poate conta pe un număr extraordinar de mare de întreprinderi mici şi mijlocii, astăzi în jur de 30.000, care au permis sistemului nostru economic să crească odată cu cel românesc.

Rep: Care ar fi rolul Agenţiei Române pentru Investiţii Străine pentru a crea oportunităţi asfel încât şi mai multe companii italiene să investească în România?

M.c.: Autorităţile române au arătat dintotdeauna o mare deschidere faţă de investiţiile italiene şi cred că această poziţie va fi păstrată pe viitor. Desigur, în fiecare ţară sunt necesare idei continue şi instrumente noi pentru adaptarea la un scenariu economic în evoluţie permanentă şi pentru a răspunde provocărilor globalizării. În acest cadru, cred că fiecare efort depus de autorităţi cu scopul de a atrage investiţii şi de a crea noi oportunităţi de afaceri, cum este cazul Agenţiei citate de dvs., trebuie întâmpinat pozitiv. Sper că Agenţia Română pentru Investiţii Străine va putea întări, prin propria sa acţiune, legăturile economice dintre România şi partenerii internaţionali, şi în primul rând, evident, cu Italia! Probabil că în acest cadru va fi necesară o coordonare tot mai strânsă între autorităţile române şi toţi

XIV

acei interlocutori (Ambasade, Consulate, Institute de promovare a relaţiilor comerciale, Camere de Comerţ, Asociaţii de întreprinzători) care desfăşoară acţiuni de promovare a propriului potenţial economic şi, în general, a ceea ce noi, în Italia, denumim “Sistema-Italia”, indicând un sistem complex şi interactiv de promovare a ţării noastre.

Rep: Care ar trebui să fie trei măsuri luate de Guvernul României şi orice administrator de judeţ sau oraş pentru a genera o infuzie mai mare de capital italian şi dezvoltarea relaţiilor comerciale între cele două părţi?

M.c.: Vă mulţumesc pentru această întrebare, care îmi permite să mulţumesc la rândul meu tuturor reprezentanţilor instituţiilor centrale şi autorităţilor locale întâlnite de mine până acum în cursul mandatului meu, desigur inclusiv în Transilvania. Doresc să le mulţumesc pentru deschiderea şi disponibilitatea pe care le-au arătat mereu faţă de investitorii italieni. Cred că această deschidere şi disponibilitate, însumate în noi instrumente legislative puse la dispoziţia ţării, cum ar fi Legea asupra Parteneriatului public-privat şi în resursele puse la dispoziţie de Uniunea Europeană, se vor putea dovedi hotărâtoare pentru evoluţia economică ulterioară a unei ţări care încă are resurse extraordinare.

Rep: Există o tendinţă a managerilor români de a începe să investească în străinătate. Ce afaceri româneşti credeţi că ar avea succes în Italia?

M.c.: Este o tendinţă pe care, din fericire, nimeni nu o cunoaşte mai bine ca noi italienii, din moment ce în Italia societăţile româneşti sunt în număr de circa 50.000, cu o creştere din 2007 până în 2009 de circa 200%. În cea mai mare parte a cazurilor este vorba despre societăţi de dimensiuni reduse dar care, tocmai din acest motiv, activează cu promptitudine pe piaţa noastră. Sunt convins că unele sectoare, cum ar fi cel medical, informaticotehnologic, agricol, al construcţiilor şi infrastructurilor pot constitui tot atâtea “bancuri de probă” pe care societăţile româneşti, care cunosc bine piaţa noastră, să poată continua să se aventureze obţinând un succes crescând în următorii ani.

Lideri şi afaceri Rep: Cât de strânsă este legătura cu oamenii de afaceri români şi ce evenimente sunt incluse pe agenda comună - împreună cu camere de comerţ sau cluburi ale oamenilor de afaceri din România?

M.c.: Legăturile cu comunitatea economică şi a întreprinzătorilor români sunt foarte puternice: eu însumi găzduiesc deseori la Reşedinţa Italiei la Bucureşti evenimente care constituie prilej de întâlnire între lumea economică din ţările noastre. Biroul economico-comercial al Ambasadei şi Institutul Naţional pentru Comerţ Exterior, care oferă de obicei asistenţă societăţilor care activează în România, se dedică înlesnirii contactelor dintre oamenii de afaceri italieni şi români şi creării unor sinergii între cele două sisteme economice. De asemenea, există diferite asociaţii de întreprinzători, printre care Camera de Comerţ Italiană pentru România şi Confindustria România, care întreţin la rândul lor relaţii strânse de colaborare cu instituţiile române şi cu toţi protagoniştii economici prezenţi pe această piaţă.

Vă pot asigura, practic, că, în ciuda acestei “bogăţii” de contacte, Ambasada şi Consulatul General la Timişoara continuă să lucreze în fiecare zi pentru a face din ce în ce mai osmotic raportul dintre comunităţile de afaceri ale ţărilor noastre.

Rep: Care consideraţi că sunt priorităţile investitorilor şi oportunităţile în România pentru 2011 şi 2012?

M.c.: Sunt convins că dezvoltarea sectorului infrastructural şi al transporturilor, întărirea sectorului agricol şi agroalimentar, explorarea oportunităţilor în sectorul energetic şi creşterea înaltei tehnologii constituie astăzi priorităţi pentru dezvoltarea economică ulterioară a acestei ţări. În toate aceste sectoare, societăţile italiene sunt pregătite să deţină un rol important, acordând o atenţie deosebită nu numai propriei creşteri ci şi creşterii ţesutului economic al acestei ţări.

Rep: Cum apreciaţi potenţialul turistic al României, ce idei ale modelului de business în turism ar putea inspira dezvoltarea turismului în România, cât de mult poate câştiga România din turism?

M.c.: România este o ţară cu posibilităţi turistice excepţionale: eu însumi am avut prilejul de a vizita o bună parte din teritoriu şi am fost încântat de bogăţia patrimoniului cultural, artistic şi natural al ţării Dvs. Cred că un impuls ulterior dat industriei turistice româneşti, precum şi celei italiene, ar putea să provină din valorificarea continuă a “tezaurului” constituit din bogăţiile culturale şi naturale, din diversificarea şi profesionalizarea ofertei turistice şi din întărirea ulterioară a legăturilor şi infrastructurilor şi reţelelor de transport.

Rep: Există o ţară a tuturor posibilităţilor? Împărtăşiţi ideea că o criză creează oportunităţi, cum s-a schimbat filosofia investitorilor în noua conjunctură economică internaţională?

M.c.: Nu cred că trebuie să mă opresc asupra numeroaselor efecte negative pe care criza economică internaţională le-a avut asupra economiei mondiale, care sunt bine cunoscute. Desigur, printre efectele pe care unii le definesc drept “pozitive” ale crizei s-a aflat fără îndoială crearea de noi oportunităţi în unele sectoare şi în unele ţări şi, la modul general, impulsul de a căuta o mai bună eficienţă şi un profit mai mare mai degrabă prin îmbunătăţirea proceselor productive, prin cercetare şi dezvoltare, decât prin structuri cu caracter financiar. În acest sens, criza a contribuit probabil la modificarea în bine a filosofiei investitorilor, aşa după cum chiar dvs. aţi sugerat.

A consemnat Ionuţ OPREA

www.transilvaniabusiness.ro

XV

EVENIMENT Grand Hotel Italia se deschide la Cluj. Urmează Hilton Unul din cele mai mari hoteluri din Transilvania, Grand Hotel Italia, va fi inaugurat la mijlocul lunii iunie, în Cluj Napoca, cartierul Bună Ziua.

Consiliul Local al municipiului a apropat în luna aprilie alocarea a încă 5.150 mp de teren pentru construcţie.

Hotelul va avea 206 camere, dintre care 187 destinate turiştilor, restul urmând a fi folosite de personalul unităţii. Grand Hotel Italia va avea două restaurante, SPA, săli de conferinţe cu un total de 1.500 de locuri, un centru de sănătate, sală de bowling, sală de jocuri şi un club de noapte cu 500 de locuri. La exterior sunt prevăzute două terenuri de tenis, unul de minigolf.

Antonio Batani este asociatul italian al Grand Hotel, şi proprietar al mai multor hoteluri pe Coasta Adriatică. Grand Italia va fi al treilea hotel de 5* stele din oraş, după Opera Plaza care a fost primul hotel clasificat la 5* deschis în Cluj-Napoca, şi City Plaza, care a finalizat anul trecut noul corp de clădire, cu camere de 5*. Şi omul de afaceri sibian, Nicolae Minea, are planuri pentru a deschide, chiar în baza unui parteneriat extern cu renumitul lanţ Hilton, o unitate de cazare

premium în Cluj Napoca. “La Cluj suntem în tratative cu două locaţii, ultracentrale şi pentru o construcţie nouă. Cea mai mare problemă de care ne lovim este finanţarea, nu-ţi mai dă nimeni bani sau dacă îi primeşti sunt la costuri foarte mari. Înainte discutai la costuri rezonabile dar acum băncile cer dobânzi foarte mari. Soluţia va fi probabil o finanţare externă. În ultima discuţie pe care am avut-o cu preşedintele Hilton, cu care am fost la Cluj şi am văzut nişte locaţii, am stabilit că vor ultracentral şi o construcţie nouă.

S-a făcut studiu de marketing pe mai multe oraşe din România, cerut de Hilton, Clujul e foarte bine situat.

Targetul va fi clar de business, pentru că n-ai leisure acolo, n-ai ce face. E un turism de luni până joi - vineri, restul zilelor din săptămână nu. La Sibiu e invers, merge bine joi, vineri, sâmbătă, duminică. Merg afacerile bine la Cluj, se dezvoltă firmele, îmi place businessul de asta m-am şi orientat spre Cluj. Oraşul e chiar interesant, sincer să fiu nu sunt hoteluri în Cluj, merg des acolo dar nu este unul care să aibă servicii la nivelul Hilton Sibiu să zicem, cu toate că ar trebui, este o piaţă dinamică acolo”, a încheiat Minea.

Ionuţ OPREA

Creativitatea aduce bani prin Internet. Află cum...

Cele mai noi tendinţe din piaţa online şi cele mai eficiente strategii pentru a îmbunătăţi profitul afacerilor folosind Internetul vor fi prezentate la Online Business Forum, eveniment programat pe 27 mai la Hotel ARO Palace, în Braşov.

Participanţii vor face cunoştinţă cu unii dintre cei mai mari antreprenori din Internetul românesc, vor descoperi cum social media îi poate face mai competitivi sau cum Internetul poate fi un angajat valoros. În acest an, programul OBF va fi abordat pe trei mari direcţii: internaţionalizarea afacerilor, folosirea instrumentelor online în afaceri şi folosirea social media în afaceri. Dintre cei care vor da plus de valoare evenimentului prin experienţa acumulată în domeniul online, şi vor susţine prezentări fac parte: Marius Ghenea, Ciprian Stăvar, Dorin Boerescu, Hedi Hoka, Anca Petrescu, etc., în total 12 speakeri ce vor oferi antreprenorilor prezenţi parte din secretele care le-au conferit oportunităţi de dezvoltare ale afacerilor personale. Prima parte a dezbateXVI

rilor va fi axată pe soluţii şi sfaturi pentru antreprenorii care ţintesc dincolo de planul local şi cei care au curajul să caute oportunităţi de afaceri la nivel global. Sesiunea va prezenta totodată cele mai bune practici din lumea web folosite la nivel internaţional, dar şi modul în care legislaţia poate facilita accesul la nivelul unei pieţe europene companiilor care desfăşoară afaceri online. În a doua parte a zilei, companiile mici şi mijlocii vor putea afla concret cum pot să foloseasca Internetul pentru aşi asigura creşterea financiară: atragerea de fonduri, găsirea investitorilor şi a partenerilor, comerţul electronic, realizarea campaniilor de marketing şi comunicare – toate vor fi dezbătute împreună cu specialişti în domeniu care vor ilustra atuurile online business-ului.

În ultima sesiune - social media pentru afaceri, se va demonstra în primul rând, că deţinerea unui cont de Facebook sau Twitter nu aduce in mod obligatoriu şi o promovare bună în online. Ca pentru orice instrument folosit, e nevoie de o planificare anterioară, de o strategie, de consistenţă în acţiuni. “Inscrierile la OBF merg destul de bine, jumătate din locuri sunt deja ocupate cu 3 săptămâni înainte de eveniment”, ne-a declarat Claudiu Gămulescu, antreprenor online, fondatorul Underclick.ro, unul din organizatorii OBF. Detalii despre program, mod de participare şi alte informaţii puteţi găsi pe www.obf.ro.s

Ionuţ OPREA

reporTaj

Am efectuat un studiu comparativ pentru a pune în evidenţă felul cum sunt administrate trei obiective importante pentru tradiţia, cultura şi civilizaţia Ardealului – Domeniul Zabola din Covasna, moştenire a conţilor Mikes, habitatul rural săsesc Viscri şi patru biserici vechi din Ţara Haţegului. Concluzia se va impune de la sine. ONG-urile şi administraţia privată sunt uneori mult mai eficiente decât administraţia de stat.

Reabilitarea şi refacerea valorilor de patrimoniu ale celor trei civilizaţii care au coabitat în Transilvania – română, maghiară şi germană – este o sarcină şi, în acelaşi timp, o resursă majoră pentru viitor.

Text: Vianu Mureşan

www.transilvaniabusiness.ro

Foto: Cristina Gânj

XVII

reportaj Zabola, Viscri şi Ţara Haţegului.

Trei civilizaţii, trei viziuni diferite asupra patrimoniului istoric Trecutul poate fi o sursă importantă de profit. Trecutul nu este doar o valoare istorică, ci şi propriu-zis economică. Cu cât e mai divers, mai bogat, bine conservat şi administrat, cu atâta trecutul poate fi folosit mai eficace în calitate de capital. Într-o măsură semnificativă viitorul nostru depinde de felul în care ştim să investim în trecut, de modul în care ne gestionăm vechimea patrimoniului. Managementul turistic nu se poate lipsi de aceste două resurse: natura şi istoria. Natura nu trebuie decât conservată şi protejată pentru a oferi un ambient atractiv. Dar istoria este încarnată în valori specifice – monumente, cetăţi, biserici, castele, oraşe şi sate. Toate acestea trebuie conservate, restaurate, renovate periodic şi reabilitate. Uneori investiţiile sunt foarte mari, adesea insuficiente. Lipsa fondurilor, neglijenţa comunităţilor şi a instituţiilor condamnă la degradare şi chiar dispariţie monumente de patrimoniu unice. Fie că e vorba de patrimoniul statului, fie de proprietăţi particulare cu vechime şi relevanţă istorică importantă este buna administrare.

Zabola Estate, brand de lux Procesul retrocedării de proprietăţi către vechii posesori, din perioada anterioară comunismului, a permis apariţia unei realităţi pe care vreme de o jumătate de secol situaţia politică şi economică a României o reprimase. Este vorba de restaurarea unor vechi domenii nobiliare. Procesul este relevant nu numai din punct de vedere economic, ci şi sociologic. Moştenitorii unor vechi aristocraţii intră în corpul social tot mai divers, mai stratificat şi mai complex al lumii postcomuniste. În situaţiile în care vechea „uniformitate socialistă” nu a degenerat în „diformitate socială” – democraţie improvizată, faliment economic, disfuncţii instituţionale, lipsă de autoritate, lipsă de proiect social etc. – a început un proces de restructurare a clasei medii şi, mai timid, a celei înalte.

Desigur, în formula statului modern titlurile nobiliare nu mai au prestigiul lor medieval, însă ele pot deveni branduri, dacă moştenitorii lor au abilitatea s-o facă.

Printr-o bună organizare economică, însoţită de marketing eficient, vechiul blazon poate să cucerească interesul, să câştige prestanţă, să se impună ca brand.

Cred că este cazul concret al transformării blazonului conţilor Mikes în ceea ce se numeşte azi Zabola Estate.

Domeniul Mikes Între marile familii din Transilvania, aparţinând vechii nobilimi secuieşti se afla aceea conţilor Mikes de Zabola. Domeniul Mikes de la Zăbala, judeţul Covasna, este plasat într-un cadru natural splendid, la poalele munţilor Vrancei, înconjurat de păduri secuXVIII

lare. El a aparţinut grofilor maghiari din familia Mikes încă din secolul al XVI-lea şi cuprinde un castel, clădiri administrative, păduri, iazuri, un lac artificial. Împrejmuit de un impresionant parc dendrologic, care conţine peste 60 de specii de arbori de peste o sută de ani, cu o suprafaţă de aproximativ 40 de hectare, castelul are o vechime de cinci secole.

Castelul este construit pe locul unei foste clădiri fortificate, despre care se crede că ar fi fost arsă şi reconstruită în jurul anului 1700. La primul etaj al clădirii plafoanele au fost pictate cu fresce, din 1867 când clădirea a fost extinsă şi redecorată. Castelul este conectat printr-un tunel lung de 50 de metri cu o vilă mare – „Noul Castel” – construit în jurul anului 1900.

Aceasta găzduieşte birourile Domeniului şi camere pentru oaspeţii familiei. Exista şi o mică biserică pe proprietate, care a fost demolată pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Contele Benedek Mikeş a oferit atunci o parcelă dintr-o proprietate a sa în centrul localităţii Zăbala, pe care s-a construit noua biserică catolică. Cripta familiei Mikes care se afla în spatele castelului a fost distrusă în 1948, iar în 1960 demolată.

Ultimul proprietar al Domeniului a fost contele Ármin Mikes. El era între cei mai mari întreprinzători din Transilvania de după primul război mondial – era proprietar de păduri, deţinea fabrici de prelucrare a lemnului, precum şi fabrici de sticlă, textile, făcea agricultură şi comerţ cu apă minerală. Pe Domeniu mai există încă fostele grajduri unde întreţinea cai de rasă, cai pentru armată şi cai de concurs. Mulţi dintre angajaţii contelui au primit terenuri şi şi-au construit case pe proprietatea Mikes. După exproprierea din

1949, domeniul contelui Mikes a fost administrat ca proprietate a Statului Român. Fiica nobilului expropriat, Eva Mikes, a ajuns într-un lagăr de muncă din Delta Dunării. Nepoata lui, Katalin, s-a refugiat în 1960 în Austria, unde s-a căsătorit cu Shuvendu Basu Roy Chowdhury de Ulpur, născut în India într-o fa-

REPORTAJ la recuperarea terenurilor, pădurilor şi clădirilor. Gregor Roy Chowdhury, cu studii universitare la London School of Economics, fost timp de patru ani angajat la filiala din Londra a băncii americane Salomon Brothers. Împreună cu fratele său, Alexander Roy Chowdhury sunt implicaţi în afaceri cu lemn şi imobiliare în România. Soţia lui Gregor, Zsolna (născută Ugron de Abranfalva) are, de asemenea, rădăcini în nobilimea maghiară din Transilvania, mergând până spre secolul al XIV-lea. Ca un detaliu puţin frivol, care ne poate duce cu gândul la filosofia hindusă şi karma – căci tot veni vorba de origini indiene – în urmă cu 300 de ani o mătuşă a Zsolnei a fost căsătorită cu un conte Mikes, împreună cu care au locuit pe aceeaşi proprietate. Deci, o oarecare înrudire, dacă nu de sânge, cel puţin karmică ar exista între soţii Roy Chowdhury.

Reşedinţă şi business Casa Maşinilor (Machine House), o locuinţă din secolul al XVIII-lea în care funcţionau pompa de apă şi războaiele de ţesut, a fost restaurată după proiectele de design făcute de Zsolna Roy de Chowdhury - Ugron. Din 2006 funcţionează ca pensiune de lux, oferind confort şi eleganţă combinate cu acea patină de epocă specifică locaţiilor încărcate de istorie. Dormitoarele au acea ambianţă considerată „shabby chic” pe gustul celor sofisticaţi, culţi, rafinaţi. Fiecare camera dublă are baie proprie, iar la parter este o sufragerie mare şi lounge. Parcul în care este plasată, aerul montan mereu proaspăt, liniştea şi susurul pârâului care curge la 10 metri distanţă concură la confortul oaspeţilor. Pensiunea are doar 6 camere şi un salon, iar accesul public este limitat.

Pentru oaspeţii pensiunii se organizează diverse activităţi personalizate, drumeţii, excursii cu sania, tururi ghidate ale regiunii, plimbări cu barca, trageri cu arcul, vizionări cinema în aer liber.

Este evident că Domeniul Zabola înseamnă ceva relativ nou pentru societatea românească, unde rămăşiţele omogenizării comuniste sunt încă apăsătoare. Zabola Estate Holding se adresează unei societăţi restrânse, deci aceea a persoanelor cu nume, putere şi influenţă din diverse colţuri ale Europei, şi nu numai.

Viscri, viaţa după saşi

milie de nobili bengali, cu vechime ce coboară până în secolul al XVI-lea, perioada de început a Imperiului Mogul.

La castel au funcţionat în perioada comunistă şi câţiva ani după Revoluţie o casă de copii, o şcoală şi un spital. În 1997 nepoata contelui Ármin Mikes,

www.transilvaniabusiness.ro

Katalin Roy Chowdhury de Ulpur s-a întors în România cu intenţia de a recupera vechea proprietate a strămoşilor săi. Proprietarii actuali ai Domeniului Mikes sunt cei doi fii ai săi, Gregor şi Alexander Roy Chowdhury. Din 2003, când au venit şi ei în Zăbala, noii proprietari lucrează la reconstrucţia Domeniului,

Asocierile joacă rolul lor, defel periferic, în mersul istoriei. Să luăm acest exemplu la îndemână. Asocierea persoanei Prinţului moştenitor Charles, încărcat de prestigiul uimitor de înalt al Coroanei britanice, cu un sat săsesc din România, a pus în mişcare o întreagă reţea de instituţii, fundaţii, persoane şi comunităţi sociale. Faptul că prinţul deţine o proprietate la Viscri răspândeşte asupra localităţii aura unui interes misterios de care fundaţia pe care o patronează, Mihai Eminescu Trust, ştie să beneficieze la modul cel mai lucrativ şi dătător de roade atât pentru comunitatea locală, cât şi pentru numărul tot mai mare de turişti ce o vizitează în ultimii ani. Desigur, proiectele MET sunt în sine extrem de serioase, cu rezultate spectaculoase la nivelul a zeci de localităţi din Transilvania, însă nu trebuie să neglijăm nici un moment elementul psihologic al marketingului. Orice iniţiativă are premisele bune ale succesului dacă la originea ei se găseşte cineva învestit cu un enorm prestigiu.

XIX

REPORTAJ

Civilizaţia săsească Asocierile nu sunt însă aleatorii. Localitatea Viscri din judeţul Braşov este o veche vatră săsească cu istorie de peste şapte secole şi cu un patrimoniu arhitectonic rural bine conservat, în pofida faptului că structura demografică comunităţii s-a schimbat radical în ultimele două decenii. Prin geografia locului, asemenea altor localităţi din sudul Transilvaniei şi de la periferia fostului regat al Ungariei, Viscri a fost fondat de coloniştii secui strămutaţi aici în secolul al XII-lea din ordinul regilor Arpadieni. Sarcina lor era în primul rând militară, să apere frontiera estică a regatului maghiar. Toponimul aşezării se pare că provine de la biserica din piatră de calcar alb-verzui pe care au înălţat-o aceşti primi locuitori. În cea de-a doua parte a secolului al XII-lea, secuii au fost deplasaţi către răsăritul graniţei transilvane, iar la Viscri au fost colonizaţi ţărani saşi numiţi pe atunci „Flandrenses”. Procesul de colonizare cădea în sarcina unor locatori, conducători cu funcţie administrativă ai comunităţilor strămutate. Aceştia făceau parte din mica nobilime a aşa-zişilor greavi. Prin anul 1400 se găseşte prima atestare a localităţii al cărei nume în latină indică acea biserică albă construită de primii colonişti secui – Alba Ecclesia. Numele în germană – Vyskirch –, în dialectul săsesc – Waiskirch – şi în maghiară – Szászfehéregyháza – traduc acea denumire latinească. Denumirea de azi este pur şi simplu adaptarea în română a celei săseşti.

Pe la jumătatea secolului al XV- lea satul capătă statutul de sat liber prin înlăturarea familiei greavilor. Prin reformele administrative săvârşite în a doua jumătate a XX

secolului al XIX-lea localitatea va face parte din scaunul Rupea, condus de saşi. Până la reforma luterană saşii practicau credinţa catolică. Comunităţii săseşti din Viscri i se adaugă un grup de ciobani români, stabiliţi aici în secolul al XVIII-lea. Pe la începutul secolului XX, din punct de vedere etnic Viscri avea două treimi din locuitori saşi, restul fiind români şi romi. Situaţia s-a schimbat complet după Revoluţia din ’89, când majoritatea saşilor, în jur de 400, părăsesc localitatea pentru a se stabili în Germania. Aşa se face că în acest moment populaţia majoritară se compune din romi.

Saşi au mai rămas în jur de 25 de persoane.

Noua identitate După o perioadă de declin şi degradare în anii ’90, vechiul habitat săsesc capătă o nouă identitate, un nou suflu. Meritul major îl are fundaţia Mihai Eminescu Trust, care a iniţiat începând cu 1999 un program complex de salvare şi valorificare a patrimoniului cultural, a identităţii arhitectonice şi infrastructurii rurale a localităţii. În cei peste zece ani de când funcţionează în România, fundaţia a derulat circa 600 de proiecte în 25 de sate şi 4 oraşe din Transilvania. Succesul enorm al acestor proiecte are un secret simplu – implicarea comunităţilor locale în derularea lor. În acest fel fundaţia se asigură că, într-adevăr, proiectele sunt necesare, vitale pentru comunitate, iar pe de altă parte angrenează energiile şi dedicaţia membrilor comunităţii. Pentru eficienţa activităţilor, fundaţia a sprijinit stagii de formare profesională în meserii tradiţionale – fierari, dulgheri, zidari, cioplitori, lucrători în piatră etc. – şi a construit

la Viscri ateliere de fierărie, cuptoare de ţiglă şi cărămidă, ateliere de dulgherie, o groapă de var. Restaurarea şi valorificarea habitatului săsesc se face prin metode tradiţionale, cu materiale ecologice (piatră, cărămidă produsă manual, lemn, fier forjat, var), şi de către meşteri aparţinând comunităţii.

Fundaţia MET a avut iniţiativa construirii unui Centru de Formare în Meserii Tradiţionale şi Centru de Informare pentru Patrimoniu, plasat în sediul unei foste şcoli din Alma Vii, judeţul Sibiu, salvată de la demolare şi restaurată între 2009 – 2010. În această întreprindere a beneficiat de colaborarea Fundaţiei Horizon. Deja în luna noiembrie 2010 Centrul a fost gazda unei reuniuni a experţilor de nivel naţional şi regional pe tema conservării patrimoniului şi regenerării rurale. Centrul asigură celor interesaţi formarea în meserii tradiţionale, dar şi cursuri de agro-turism, prelucrarea tradiţională a alimentelor, limba engleză şi contabilitate primară. Universităţile şi corporaţiile vor putea organiza aici seminarii, conferinţe, sesiuni de team-building, şcoli de vară şi tabere. Vizitatorii şi localnicii beneficiază de consultanţă gratuită din partea Centrului pe domeniul conservării şi valorificării patrimoniului cultural.

Turism cultural Deşi nu mai este locuit de saşi satul Viscri păstrează specificul habitatului săsesc, unul dintre cele mai frumoase şi mai bine conservate din sudul Transilvaniei.

De altfel întregul ansamblu arhitectural, precum şi cetatea sunt înscrise în Patrimoniul Mondial UNESCO, dată fiind valoarea lor istorică, autenticitatea

REPORTAJ

gospodăriilor, caselor, curţilor, şurilor şi interioarelor care amintesc de civilizaţia tradiţională săsească. Specificul locuinţelor săseşti se păstrează neschimbat de la sfârşitul secolului al XVII-lea când s-a trecut de la lemn la construcţiile din piatră. Tipice sunt faţadele cu cele două deschideri de aerisire ale frontoanelor şi stucaturile decorative, ferestre simetrice cu obloane din lemn, divers vopsite. Casele sunt aliniate chiar de-a lungul şoselei, neexistând grădini sau curţi între ele şi stradă. Este un aspect pe care l-a remarcat şi comentat într-una din cărţile sale filosoful Lucian Blaga.

Casele sunt construite după un plan dreptunghiular cu latura mai mică la stradă şi lungimea înaintând înspre curtea interioară. Frontoanele sunt înalte, iar acoperişurile în două ape, unele având un pinion teşit înspre stradă. Gospodăria de obicei este compusă din anexe aliniate clădirii principale a casei – grajd, coteţe – şi din şura dispusă pe toată lăţimea curţii simetric intrării principale. Dincolo de şură se află livada şi grădinile. De asemenea, sunt specifice porţile înalte zidite până la înălţimea pereţilor casei, împreună cu care formează un front continuu cu intrare în boltă şi acoperiş din ţiglă.

Viaţa animată a satului Viscri atrage tot mai mulţi turişti de la un an la altul, de ordinul miilor, dar şi investitori interesaţi să transforme frumoasele case săseşti în pensiuni cu specific şi bucătărie tradiţionale. Cei mai mulţi dintre ei sunt străini. Cetatea fortificată, cu biserică şi turn, cu muzeul ei şi casa cu specific săsesc amenajată în aşa fel încât să dea o imagine cât mai relevantă a modelului de civilizaţie rurală tradiţional-săsească constituie de asemenea obiective turistice atractive pentru vizitatorii localităţii.

www.transilvaniabusiness.ro

Acest nou ritm şi noua viaţă a satului Viscri se datorează proiectelor pe care le-a aplicat cu succes fundaţia MET, dăruirii şi iniţiativelor neobosite ale directoarei, doamna Caroline Fernolend, şi colaboratorilor dânsei.

Numeroasele premii şi distincţii naţionale şi internaţionale primite de fundaţia MET confirmă activitatea sa exemplară. În plus, atrage atenţia asupra realităţii, defel măgulitoare pentru autorităţile administrative locale şi centrale, că ONG-urile pot fi uneori mai inteligente, mai responsabile şi eficiente decât instituţiile de stat.

Ţara Haţegului Poate că nicăieri pe teritoriul ţării noastre nu există atâta istorie îngropată, la propriu, decât în Ţara Haţegului.

Dacă am aminti numai faptul că aici se află ruinele fostei capitale a Daciei romane, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, fondată după victoria romanilor din 106 de către guvernatorul provinciei, Decimus Terentius Scaurianus, şi am avea un reper definitiv pentru susţinerea noastră.

La mai puţin de 50 de kilometri, pe actualul loc al satului Grădiştea Muncelului se găsesc vestigiile fostei capitale a Daciei preromane, Sarmizegetusa Regia, inclusă actualmente pe lista monumentelor aparţinând patrimoniului cultural UNESCO. În acest perimetru se găseşte cea mai elaborată sinteză a antichităţii civilizaţiilor dacică şi daco-romană, dat fiind că vorbim de centrele politic-administrative ale unui regat şi, apoi, a unei provincii romane. În mod evident istoria este obiect de curiozitate turistică, poate chiar mai mult în ultima vreme decât pasiune pentru cercetătorii savanţi. Iar

conservarea, prezentarea şi, respectiv, oferirea elementelor istorice constituie componente semnificative în fabricarea unui brand turistic. Istoria nu vorbeşte de la sine, ea trebuie făcută să vorbească – locurile, monumentele, vestigiile, piesele conservate de-a lungul veacurilor trebuie să nu se adreseze nouă, cei curioşi să le vedem, şi odată cu ele să ascultăm ce ne spun ele.

Biserica din Densuş În satul Densuş, aflat la câţiva kilometri pe drumul dinspre Haţeg spre Sarmizegetusa, se află o biserică unică sub aspect stilistic, biserica ortodoxă Sfântul Nicolae.

Unicitatea şi poate ciudăţenia ei au inflamat adesea minţile istoricilor, astfel încât despre ea s-au făcut afirmaţii contradictorii, nu scutite de acel patos incontrolabil al istoriografiei romantice. George Bariţiu scria că această biserică reprezintă „cel mai întreg monument din câte ne-au mai rămas în cuprinsul Daciei. Biserica aceea, clădită de romani, astăzi e creştinească a românilor.” Iorga aprecia că vechimea bisericii nu merge mai departe de secolul al XVI-lea dar că ea reprezintă totuşi un obiect „fără pereche” în arhitectura bisericească de pe teritoriul României. După C.C. Giurescu şi D.C. Giurescu, biserica ar fi fost construită spre finele secolului al XIII-lea, însă nu în forma pe care o vedem acum. Anumite părţi ale ei au fost adăugate prin secolele XIV-XV. Dată fiind bogăţia culturală romană a zonei, Aron Densuşianu a considerat că pe locul actualei biserici se găsea un mausoleu al generalului roman Longinus, iar turnul bisericii preia şi încorporează hornul de evacuare al vechiului edificiu.

XXI

REPORTAJ În cartea sa Antichităţile Daciei din Transilvania de pe vremea când această ţară frumoasă a fost stăpânită de romani, baronul Hohenhausen era convins că un vechi templu păgân dedicat zeului Marte a fost stilizat şi „convertit” în biserică creştină.

Ipoteza cea mai realistă este, probabil, aceea conform căreia avem de-a face cu un monument medieval la a cărui construcţie, într-adevăr, au fost folosite coloane, pietre funerare şi monumente epigrafice din regiunea imediat învecinată, unele poate aduse chiar de la Ulpia Traiana. Rezultatul, ceea ce vedem azi, este un interesant hibrid stilistic între romanicul târziu şi goticul incipient pe care meşterul constructor le-a interpretat cu destulă fantezie şi originalitate. Contraforturile false din coloane romane de pe faţadele de Sud şi Nord ale naosului au fost plasate mult mai târziu, probabil prin secolul XIX, şi n-au decât funcţie decorativă. La fel cei doi lei funerari romani de pe acoperişul absidei, a căror plasare nu sporeşte, desigur, cu nimic emblema creştinească a lăcaşului. Dimpotrivă, poate induce chiar o disonanţă supărătoare pentru ochiul avizat.

Iniţiatorii construcţiei au fost membrii unei familii cneziale locale, Muşineştii de la Răchitova, despre care mărturiseşte o inscripţie de pe o lespede funerară din marmură, transformată acum în lintel deasupra intrării în biserică. În secolul al XVI-lea, după dispariţia familiei Muşineştilor, biserica a fost folosită atât de poporenii ortodocşi, cât şi de nobilii convertiţi la calvinism. Prelungirea de pe partea vestică a bisericii datează din acea perioadă. La începutul secolului XVIII, cu sprijinul autorităţilor habsburgice comunitatea greco-catolică locală preia pentru folosinţă biserica. Fresca murală a fost executată de un iconar pe nume Ştefan în jurul anului 1443, iar calităţile ei o recomandă între cele mai valoroase vestigii de pictură bisericească bizantină din Transilvania. Zidul vestic şi iconostasul au fost pictate în secolul al XVIII-lea de cel mai cunoscut iconar al momentului care lucra în Tara Haţegului, Simion din Piteşti. În ultimii ani biserica din Densuş a beneficiat de lucrări complete de restaurare. În 2003 a fost finalizată conservarea şi restaurarea picturii murale de către o echipă de artişti de la Bucureşti coordonată de Silviu Petrescu, iar în 2005 s-a consolidat şi recondiţionat zidul bisericii şi al turnului clopotniţă. Lucrările au fost finanţate de Ministerul Culturii şi Cultelor, precum şi de Ambasada SUA la Bucureşti. Ambasadorul Michael Guest a făcut demersuri pentru sprijinirea de către SUA cu fonduri a lucrărilor de restaurare. Părintele paroh Alexandru Gherghel se îngrijeşte şi de administrarea turistică a bisericii, considerând-o principala atracţie a zonei.

Numărul celor ce-o vizitează, atât români cât şi străini, a fost în creştere constantă de-a lungul ultimilor ani.

Sântămărie Orlea Biserica reformată din Sântămărie Orlea, vecină cu castelul Kendeffy (sec. XVIII), a trecut şi ea de-a lungul secolelor prin toate metamorfozele confesionale specifice zonei. Stilul acesteia, ceva între romanic târziu şi gotic de început, indică o vechime probabilă de prin secolul al XIII-lea. Biserica era închinată Fecioarei Maria, aşa cum rezultă dintr-o inscripţie în latină aflată pe latura sudică a navei: HISTA ECCLESIAE EST DEDICATA PRO HONORE BEATA GENETRICIS. Înscrisul latin a fost efectuat după acoperirea interiorului şi a unei părţi din exterior cu frescă în anul 1311. Hramul bisericii a dat toponimul localităţi, villa Sancte Marie. Încă de la construcţie a fost destinată ca biserică parohială pentru coloniştii stabiliţi în localitate. În 1447 guvernatorul Ioan XXII

REPORTAJ

de Hunedoara donează Sântămăria apropiaţilor săi din familia Cândeştilor de Râu de Mori (deveniţi prin maghiarizare Kendeffy), care efectuează anumite lucrări de reparare şi îmbunătăţire a bisericii, necesare după distrugerile turceşti din anii 1420 şi 1438. Se pare că tot atunci a fost refăcută fresca. Ceea ce particularizează fresca de pe pereţii bisericii este combinaţia de stiluri balcano-bizantin şi romano-gotic, asemănător unor biserici din Serbia, cele ctitorite de Ştefan Milutin.

Biserica prezintă interes istoriografic special şi datorită aspectului că are cel mai vechi ansamblu de frescă religioasă vizibilă, aflat pe teritoriul României. În urma atacului turcilor din 1788 biserica a suferit anumite stricăciuni, care însă au fost reparate în perioada următoare. Între 1869 şi 1874 Comisia Monumentelor de la Budapesta a hotărât refacerea unor fresce din interiorul bisericii, asigurând apoi lucrări ample de restaurare a zidăriei. De-a lungul secolului XX s-a mai intervenit uneori în vederea întreţinerii lăcaşului de cult, însă starea lui de azi reclamă noi lucrări de restaurare şi punere în valoare. Sub aspectul cultului, astăzi biserica aparţine unei comunităţi restrânse de calvinişti. La început ea a fost catolică, iar într-un scurt moment al istoriei ei a fost probabil ortodoxă, pentru ca mai târziu să devină reformată.

Strei şi Streisângiorgiu Biserica ortodoxă din Strei se află pe locul unei foste ferme romane şi în apropierea unei foste necropole, din ale căror ruine s-a folosit material pentru noua construcţie. Vechimea lăcaşului coboară spre secolul al XIII-lea, iar stilistic corespunde romanicului târziu şi începutului de gotic. La vest de turnul bisericii exista un pronaos, alipit acesteia prin secolul al XIV-lea, care însă a fost demolat pe la 1700. Urmele existenţei lui sunt încă vizibile. Pictată la scurtă vreme după construcţie, biserica mai păstrează azi doar fragmente din fresca originală. Pictorii bisericii aveau cunoştinţe despre tehnica şi viziunea trecentto-ului italian, fiind pregătiţi probabil în ateliere din Vest, însă le-au adaptat sub influenţă sârbească, canoanelor iconografice bizantine. Între altar şi baza turnului se află o suită de inscripţii pictate şi zgâriate despre a căror însemnătate nu se ştiu încă prea multe. În secolul al XIV-lea, când apar primele înscrisuri despre stăpânitorii locului, la 1377 biserica era activă ca lăcaş de cult ortodox. Comunitatea însă a parcurs diverse schimbări de identitate confesională, vizibile şi în frescă.

www.transilvaniabusiness.ro

În 1700, pentru a oferi posibilitatea manifestării confesionale şi a detensiona comunitatea din Strei, a fost construită o capelă pentru reformaţi. Între timp aceasta a fost demolată. Destul de bine conservată, pentru a ajunge un obiectiv de interes turistic biserica din Strei ar avea nevoie de restaurare completă şi recondiţionarea icoanei. Principalul ei scop însă, acela de loc de cult, este în continuare împlinit. Aici se ţin slujbele ortodoxe pentru credincioşii din localitate.

La Streisângiorgiu se află biserica Sf. Gheorghe, despre care Nicolae Iorga credea că este cea mai veche ctitorie a unor nemeşi români din Transilvania. În urma unor cercetări complexe, arheologul şi istoricul medievist Radu Popa a stabilit că pe locul actualei biserici exista înainte o mai veche biserică din lemn, prin secolele XI – XII, având un cimitir împrejur. Actuala biserică a fost ridicată în locul celei vechi în prima jumătate a secolului XIII, având un stil romanic simplu, provincial, cu o singură navă şi absidă rectangulară. Fresca a fost executată în etape, după cum indică inscripţiile votive din biserică. Într-o primă etapă, pe la 1313-1314, au contribuit la aceasta cneazul Balotă, popa Naneş şi zugravul Teofil.

Atunci a fost zugrăvită întreaga suprafaţă interioară a lăcaşului. În 1408 s-a ridicat un turn la vestul construcţiei, a cărui faţă interioară pictată cuprinde in-

scripţia votivă a jupânului Chendreş şi soţia Nistora, împreună cu Laţcu şi Vlaicu precum şi un tablou de familie. Fresca originală a fost restaurată în 1743 din iniţiativa şi cu suportul financiar al episcopului grecocatolic Inochentie Micu Klein, după procedeul destul de rudimentar „culoare peste culoare”. De-a lungul secolelor fresca a mai trecut prin câteva asemănătoare operaţiuni, ceea ce face azi de nerecunoscut originalul.

Nemaiservind ca locaş de cult, abandonată de comunitate, biserica se află în situaţia unui monument istoric de excepţională însemnătate pe care însă instituţiile statului preferă să-l treacă în uitare. Neglijenţei şi neputinţei administrative conjugate, li se adaugă cu siguranţă ignoranţa în ce priveşte valoarea istorică a monumentului. În primul rând este vorba de conservarea unui monument al arhitecturii bisericeşti medievale care conţine în sine o valoroasă arhivă a istoriei comunităţii. Însă obiectele încărcate de istorie – a civilizaţiei, a credinţei, a artei – constituie evident obiective de interes turistic, ceea ce ar obliga o dată în plus autorităţile administrative, mediile ştiinţifice şi ecleziastice să îşi conjuge energiile şi interesul în vederea reabilitării bisericii Sf. Gheorghe, ca şi a altor monumente similare de pe teritoriul ţării.

XXIII

OPINIE

ESCARA – problema sistemului de sănătate din România Sistemul sanitar din România s-a aflat într-o perpetuă reformă, în ultimii 13 ani. Poate şi datorită faptului că pe scaunul numărul 1 din Ministerul Sănătăţii au stat în ultimii 13 ani, cel mai mare număr de posesori de pantaloni şi fuste comparativ cu scaunele nr. 1 de la alte ministere. Poate că şi asta este explicaţia incoerenţei politicilor de sănătate din România.

Un studiu european efectuat în 2009, arată că 73% dintre europeni asociază fericirea cu sănătatea. Şi asta în timp ce procente mult mai mici asociau fericirea cu iubirea (44%), munca (37%), pacea (35%) sau banii (32%). Deciziile guvenanţilor actuali care asumă doar declarativ sănătatea ca o prioritate naţională dar nu fac nimic, eventual distrug şi ce mai avem în domeniu, mă fac să cred că nu au citit acest studiu, sau vor intenţionat ca românii să nu fie fericiţi! În România, politicile de sănătate, dacă acestea există, pentru că pe site-ul Ministerului Sănătăţii la secţiunea Politici Publice există doar Planul Strategic al Ministerului Sănătăţii pentru perioada 20082010 precum şi câteva gânduri ale ministrului pe care le avea la început de mandat, sunt ascunse foarte bine de ochii populaţiei sau chiar al specialiştilor. Le recomand consilierilor ministrului sănătăţii un manual plătit din bani europeni, publicat pe site-ul secretariatului general al guvernului, care se numeşte Manual şi metodologie pentru studii de impact în domeniul sănătăţii. Poate că armata de consilieri trebuie să îl sfătuiască pe mi nistru înainte de a lua o decizie care afectează grupuri mari de populaţie, să facă un studiu de impact ex-ante, pentru a nu îl mai pune în situaţia dificilă de a motiva prin apariţia unui simptom medical, ESCARA, decizii proaste privind politicile de sănătate.

Dacă numele ministrului ce consideră ESCARA problema sistemului de servicii medicale din România este ungur şi toata lumea nu este de acord cu problemele identificate de acesta că le-ar avea acest sistem, nu înseamnă că trebuie să fim consideraţi naţionalişti şi să nu ne manifestăm neîncrederea în acesta. Chiar nu se găseşte în tot UDMR un medic cu studii de management care să merite numele de ministru al sănătăţii într-o ţară în care nu ESCARA

XXIV

este problema sistemului de sănătate?

Factorul care determină o bună practică medicală, chiar la nivel de sistem, este banalul parteneriat medic-pacient. Exact ca şi în afaceri, sau ca într-un cuplu, încrederea dintre cei doi membri ai parteneriatului este premisa care asigură ani buni de colaborare benefică sau, din contră, de suspiciuni şi dezgust. Marele avantaj al încrederii reciproce este că nu costă bani. La fel, şi în sistemul de servicii de sănătate din România, dispariţia încrederii profesioniştilor din sistem în ministrul lor, în guvernare, poate determina aceleaşi suspiciuni şi dezgust.

Cum să ai încredere în deciziile politice care afectează organizarea sistemului serviciilor de sănătate din România când constaţi că se desfiinţează Institutul Inimii în Tg-Mureş pentru a reduce numărul de spitale din România dar pe de altă parte se infiinţează Institut de Gastroenterologie la Cluj. E bine că se înfiinţează, e rău că se desfiinţează, motivându-se doar prin argumente care nu ţin în faţa celor care cunosc funcţionarea sistemului serviciilor de sănătate. La nivelul judeţului Mureş, lista spitalelor desfiinţate cuprinde pe lângă Institutul Inimii şi un spital într-o comunitate condusă de primar PNL, situată la peste 40 de km de alt spital, cu medici şi asistente şi cu finanţare constantă din partea consiliului local. În schimb, este păstrat un spital aflat la 15 Km de Tg-Mureş, în Miercurea Nirajului, cu doar 1 medic, doar că primarul de aici este de la UDMR. Motivele portocalii bat argumentele şi indicatorii.

Margaret Chan, directorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, sublinia că este important ca toate statele şi guvernele să accepte ca fiecare minister să fie considerat un minister al sănătăţii în aplicarea politicilor specifice. În România, nici măcar ministerul sănătăţii, prin deciziile pe care le ia, nu se gândeşte la sănătatea românilor.

Aş vrea ca aceste rânduri să fie citite de toţi românii, şi maghiarii, care, în anii viitori au nevoie de doctor şi vor găsi pe uşă un afiş pe care scrie: “Plecat la muncă în străinătate”, de toţi aceia care au vizitat cabinetele medicale în mod gratuit în trecut şi au văzut că se poate să primeşti consultaţii şi să ţi se dea diagnostice, de toţi cei care aşteaptă acum ambulanţa sub ochii celor dragi şi se roagă la Dumnezeu să ajungă la timp la spitalul aflat cu 2050 de km mai departe, unde să găsească un loc în care să fie internaţi. România noastră ne oferă multe motive sa o iubim, dar şi multe motive să îi urâm pe cei care, lipsiţi de competenţe, conduc, multe motive să îi urâm pe cei care, ahtiaţi după bani publici, îi şi consumă în dauna celor care îi produc. Şi în toate aceste zbateri ale reformelor colorate politic uităm un singur lucru: Pacientul. Cetăţeanul român. Plătitorul de asigurări, de taxe şi impozite, indiferent că este român, maghiar, german. El este cel care plăteşte şi salariile celor din ministerul sănătăţii care generează asemenea reforme, şi salariile celor din casele de asigurari, şi banii publici împărţiţi netransparent.

Avem dreptul de a ne naşte. Avem dreptul de a trăi.

Dar nu de a trăi mult în România căreia i s-a terminat perfuzia sau transfuzia, sau a uitat să vină cu medicamentele de acasă la spitalizare. Să fim sănătoşi!

Dr. Florin Buicu Doctor în ştiinţe medicale Departament Management Sanitar UMF Tg-Mureş