Transilvania Business 43

REVISTĂ ECONOMICĂ auditată Brat • 9000 EXEMPLARE • DISTRIBUȚIE NAȚIONALĂ • PREȚ 10 LEI • an IV • NR 43 • 28 iunie-25 iulie 2014

Hidroconstrucția.

Asalt final la Răstolița

Fondator: Aurelian Grama

Pag. 10-12 Era investițiilor spectaculoase la Romgaz pag. 26-27 Entertainment-ul lumii la mâna antreprenorilor clujeni

sumar

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

5-9

cover story Hidroconstrucția.

Asalt final la Răstolița

ENERGIE Timişoara - primul centru european Linde Gaz

18-19 EVENIMENT Încă o investiţie reuşită marca Mircea Musgociu

34 energie

44-45 10-12

Era investițiilor spectaculoase la Romgaz

„Cybersecurity” platformă de dialog, la Sibiu

Transilvania cultural Cultura transilvană face diferenţa

56-58

SECURITATE IT

1

2

Agenda evenimente

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Întâlnirea firmelor bavareze

Entertainment Arena Expo

La fel ca în anii precedenți, Camera de Comerț și Industrie Româno-Germană, în calitate de Reprezentanță oficială a landului Bavaria în România, organizează întâlnirile firmelor bavareze, pe 16 octombrie 2014, la București, Sibiu și Cluj. Scopul acestor întâlniri este de a oferi firmelor și oamenilor de afaceri bavarezi o platformă pentru o mai bună cunoaștere reciprocă și schimb de experiență. Întâlnirea firmelor bavareze din București are loc în perioada Târgului Internațional București (TIB). Participarea este, ca și până acum, gratuită. Detalii: rumaenien.ahk.de/ro/

Expo 24 România vă invită la Entertainment Arena Expo, expoziție internațională ce va reuni distribuitori și producători de jocuri de noroc, jocuri pentru casino live, pariuri, console video, biliard și în general tot ceea ce ține capitolul divertisment. Expoziția se va desfășura pe parcursul a trei zile, în perioada 2 – 4 septembrie 2014, în cadrul complexului expozițional Romexpo București. Entertainment Arena Expo este conceput ca o expoziție ce se adresează specialiștilor din domeniul divertismentului. Prima zi a expoziției va fi dedicată în exclusivitate sectorului business, intrarea fiind deschisă doar publicului de specialitate. Detalii: www.earena.ro

IMM Restart

Topul Firmelor

Doingbusiness.ro continuă seria evenimentelor IMM Restart, cu noi conferințe la Cluj (25 septembrie), Iași (9 octombrie) și Sibiu (23 octombrie). Pentru mai multe informații despre agendă, vorbitori și înscrieri, accesați site-ul oficial al evenimentului: http://evenimente.doingbusiness.ro/event.

Evenimentul IMM Restart proune participanților un format complex care va include, pe lângă sesiunea de conferință, workshop-uri dedicate precum și întâlniri private cu reprezentanții Bursei de Valori București și EY România, pentru a beneficia de servicii personalizate de consultanță gratuită.

Doingbusiness.ro este un portal de afaceri dezvoltat de International Business Promotion (IBP). Detalii: www.doingbusiness.ro.

Ionuț Oprea, ionut.oprea@transilvaniabusiness.ro

Camera de Comerț și Industrie a României va organiza Gala Topului Național al Firmelor din România, ediţia a XXI-a, în data de 6 noiembrie 2014.

Eveniment de tradiţie al Sistemului Cameral, Topul Național al Firmelor din România, premiază firmele ce au obţinut performanţe economice remarcabile şi evidenţiază competenţele în management, spiritul antreprenorial bazat pe inovaţie şi curajul de a investi în cercetare, branduri româneşti şi proiecte novatoare. Topul firmelor este sărbătoarea elitelor din mediul de afaceri. De-a lungul anilor, companiile din Top au contribuit semnificativ, prin valoarea adăugată produsă, la creşterea economiei naţionale. Detalii: www.ccir.ro

Hotelul Iaki, unul din cele mai luxoase si renumite hoteluri de pe litoralul romanesc, se bucura de recunoastere internationala pentru calitatea serviciilor oferite oaspetilor sai, la cele mai inalte standarde, precum si a locatiei exceptionale. In acest sezon estival, Hotelul IAKI organizeaza o serie de evenimente speciale iar printre aceastea se numara Show-urile de Live Cooking realizate impreuna cu Petru Buiuca, Chef Master Winner 2012. Show-ul plin de gust se va desfasura in zilele de 17, 31 Iulie si 21 August 2014, in decorul terasei exterioare a Hotelului IAKI, unde oaspetii vor avea ocazia de a savura dintre preparatele delicioase pregatite de Chef Petru Buiuca, intr-o atmosfera placuta si reconfortanta. Participantii vor fi oaspeti ai hotelului, abonati IAKI SPA, importanti oameni din mediul de afaceri, personalitati din sfera politica, sociala, culturala, media si sportiva a actualitatii constantene. Pertener eveniment: S.E.R.V.E. Detaliile si informatiile despre evenimentele din cursul acestei veri sunt prezentate pe site-ul hotelului IAKI: www.iaki.ro.

Contact: Hotel IAKI, Mamaia, 0241/831025, 0241/831360, marketing@iaki.ro , www.iaki.ro

4

esenţial Fondator Aurelian Grama

Brand Manager Alin Bolbos (0757-036.817) alin.bolbos@transilvaniabusiness.ro Ionuţ Oprea (0721-197.559) ionut.oprea@transilvaniabusiness.ro

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

EDITORIAL

Editor General Ligia Voro (0740-686.015) ligia.voro@transilvaniabusiness.ro

Americanii autostrăzii.

Redacția

sârmă. Sau investiții

Ruşi producători de

Editor: Lucian Lazăr

Redactori: Sorin Trocan, Laura M. Bondrilă, Dan Lungu, Sara Bianca, Codrin Pârcălab, Alex Toth, Alice Valeria Micu, Cristiana Fota, Augustin Stanciu, Carmen Cosman-Preda, Ionel Albu (editor online) DTP: Răzvan Matei, Raul Matei

Administrația Manageri publicitate: Alin Bolbos (0757-036.817) alin.bolbos@transilvaniabusiness.ro Bihor, Bistriţa-Năsăud, Sălaj Ioana Lucăcel (0742-123.782) ioana.lucacel@transilvaniabusiness.ro Maramureş Florin Marcel (0740-075.219) florin.marcel@transilvaniabusiness.ro Alba, Harghita Marius Morar (0746-130.439) marius.morar@transilvaniabusiness.ro Braşov, Bucureşti, Covasna Ionuţ Oprea (0721-197.559) ionut.oprea@transilvaniabusiness.ro Bucureşti, Satu-Mare Nicolae Pop (0740-115.167) nicu.pop@transilvaniabusiness.ro Bucureşti, Hunedoara, Sibiu, Timiş Lili Trocan (0744-804.269) lili.trocan@transilvaniabusiness.ro Arad Dorel Vidican (0736-651.166) dorel.vidican@transilvaniabusiness.ro Bucureşti, Cluj Ştefan Brumar (0745-868.558) Harghita, Mureş Director resurse umane: Anamaria Grama Director difuzare: Atilla Szanto (0755-044.851) Responsabil abonamente: Gabriela Belean gabriela.belean@transilvaniabusiness.ro Trafic manager: Emo Veres Contabilitate: Lia Pamfilie Design: Claudiu Popa (0723-511.013) Tipărit la Novaprint Management SRL Târgu Mureș Regia de publicitate: Midas Media București Tel/Fax: 031-040.4118; 031-040.4120 Partener permanent: Oficiul Național al Registrului Comerțului Revistă editată de Transilvania Grup Business SRL Cluj ISSN 2068-5424 Adresă redacție și administrație: Cluj Napoca: Eftimie Murgu 18/6 Târgu-Mureș: Str. Primăriei nr.1 Tel/Fax: 0265-215.613 Abonamente prin Zirkon Media abonamente@zirkonmedia.ro Tel: 021.255.1800 Fax: 021-255.1866 TGB SRL prin TB - membru al Biroului Român de Audit al Tirajelor www.transilvaniabusiness.ro www.tb.com.ro

pur românești...

Bechtel. Lechel.

Americanii constructori de autostrăzi. Şi ruşi producători de sârmă.

Olandezii cu florile. Turcii cu legumele. Libanezii cu motoarele speciale.

Poate fi şi Cora cu Carrefour şi Auchan de la francezi, de ce nu Kaufland, Metro şi Praktiker.

Nu o să înşirui aici petele din drapelul fiecărui investitor străin din România. Nu ăsta e rostul demersului nostru jurnalistic la TB. Şi totuşi nu pot asculta şi da din umeri ori a le reaminti investitorilor români cu care mă întâlnesc că nu putem face nimic. Dacă avem voinţă politică şi sunt lideri decişi – competenți să facă ceva nu doar pentru famiiile și camarila lor, trebuie să avem în vedere că nu toţi investitorii străini sunt impecabili în afaceri, dar trebuie să avem curajul să aplicăm legile româneşti, nu doar împotriva românilor. Dacă există ajutoare de stat pentru IT, pentru companii multinaţionale de anvergură planetară acordate punctual, trebuie să avem în vedere că acest lucru şi-l doresc şi investitorii români. Statistic: dacă, anul trecut, investitorii străini au adus 2,71 mld euro, atunci ştim că au beneficiat, cei mai mulţi, şi de sprijinul statului român şi, mai ales, de fonduri europene. Avem ministru răspunzător peste românii de pretutindeni, nu l-am auzit nici pe el, dar nici pe mai marii săi în grad din Guvernul României, ministrul economiei, Constantin Niţă, sau ministru finanţelor, titrata Ioana Petrescu, să pună în dezbaterea cabinetului sau în dezbatere publică ce facem cu cei peste 4 mld euro aduşi în ţară din Europa şi America. Ei au suplinit lipsurile ţării și din banii lor au susţinut creşterea economică și culmea nimeni nu le-a oferit o şansă reală să investească în ţara mamă. Dacă pentru investitorii străini, şi insist vreau să vină cât de mulţi, dar nu în orice condiţii, avem seturi de ajutoare de stat, şi nu numai, cât de greu ar fi să le oferim printr-un exerciţiu democratic simplu un premiu de 25% din banii pe care i-ar introduce în economia reală românească, bani prezenţi prin bănci, SRL, SA, asociaţii. Ar fi o nebunie, marii specialişti şcoliţi de profesorii care nu mai au niciun habar de economia românească de zi cu zi, de fapt ţara – ministerul de Finanțe le va da premiu TVA-ul pe care oricum i-ar cheltui a doua zi când ar începe să investească pe acte în România. Şi mai este o categorie de români mult prea tăcută pentru cât face pentru ţara asta, cea a antreprenorilor, industriaşi, fermieri. Proprietari de afacere mică, mijlocie, dar care au bani obţinuţi din profit şi pe care şi-ar dori să-i investească acasă în această ţară, dar să aibă şi ei sprijinul egal oferit unor investitori străini.

Avem peste două mld jumate de euro investiţii străine pe 2013. Avem peste 4 mld din banii lucrătorilor din Spania, Italia, Grecia, Germania şi ţările nordice, aflați la muncă mai mult calificată, şi ai celor care au job-uri super calificate în America şi Canada. Şi cred că mai sunt câteva miliarde euro nefolosiți ai celor care îşi doresc statutul şi condiţiile de investitor român în ţara lui.

N-am să insist pe decapitarea parcă prea programată a elitei – oligarhiei top 500 magnaţi din România. Nu o să susţin niciodată echilibrarea acestei liste cu afacerile ușor necurate ale investitorilor străini, nu cred că este o conspiraţie în acest sens, dar nici nu cred că asasinii economici sunt doar exemple la şcolile postuniversitare. Orb să fii şi tot vezi că nu mai rămâne nicio companie românească să intre în competiţia celor 9 mld euro de la UE pentru autostrăzi până în 2020.

Nici daltonist nu îmi permit să fiu şi totuşi mă întreb câte societăţi pe top pot să intre în hora licitaţiilor pe infrastructură în România. Tot în acest exerciţiu financiar al Comisiei Europene. Să fie afaceri, să fie economie, să fie lege, dar să folosim înţelept şi cu respect şi banii românilor de afară şi banii din profiturile românilor din ţară. Pe acelaşi palier şi pentru lege şi ordine, dar şi pentru susţinerea mediului de afaceri.

Aurelian GRAMA

Revistă economică distribuită naţional

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

cover story

Hidroconstrucția.

Asalt final la Răstolița de Alin BOLBOS

După 25 de ani de agonie, colosul de rocă, fiare și beton de la Răstolița se trezește la viață. Până la finalul lui 2015, compania Hidroconstrucția SA Sucursala Ardeal vrea să încheie lucrările la amenajarea hidroenergetică din județul Mureș, Guvernul promițând finanțarea necesară.

5

6

cover story

Soarta barajului de la Răstolița – cel despre care credeau localnicii de pe Valea Mureșului că e blestemat ca mănăstirea meșterului Manole de nu se mai sfârșește odată – e fericită.

Pentru prima dată în ultimii ani există certitudinea că investiția va fi finanțată până la capăt, mai ales că acesta e atât de aproape, 90% din lucrări fiind realizate. 82 de milioane de lei vor veni în 2014 și 2015 de la Hidroelectrica, beneficiarul investiției, astfel încât, în decembrie anul viitor, dacă totul merge bine, Hidroconstrucția va pune capăt proiectului început acum un sfert de secol. Jumătății proiectului, mai bine zis, pentru că doar etapa I a amenajării va fi gata, iar etapa a II-a cine știe dacă va mai exista.

Aproape trei ani au trecut de când ultimele lucrări serioase

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

au fost făcute la Răstolița. De atunci, liniștea s-a lăsat peste imensul crater creat de Hidroconstrucția, lucrare care a înghițit 1 milion de metri cubi de rocă, peste 10.000 de metri cubi de beton și alte mii de tone de fier beton. O liniște care i-a forțat pe cei de la Hidroconstrucția să-și mute grosul oamenilor pe noi și noi șantiere, până când statul se va decide ce se-ntâmplă cu ultima mare amenajare hidroenergetică aprobată de Ceaușescu, în 1989.

Forfotă la Răstolița

O liniște care, iată, a fost spartă de curând. Vin banii pentru finalizarea barajului. La Răstolița e forfotă din nou. Se fac

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

angajări, se sună oamenii buni lăsați la vatră, se reunește trupa. Aproximativ 300 de muncitori vor umple șantierul în decurs de maximum o lună. Ieri erau 70. Dar numărul lor crește zilnic. Se întregește echipa care va da asaltul final la baraj, sub comanda șefului de șantier, ing. Ioan Iacob, și a inginerului-șef Liviu Roman. “Anul acesta ne-au fost alocați deja banii. Era tot ce aveam nevoie pentru a putea finaliza etapa I a proiectului, adică o înălțime a barajului de 60 m și un volum de acumulare al lacului de 6,6 milioane mc apă.

Dacă ar fi finanțată în anii următori și etapa a II-a, barajul ar ajunge la 110 m înălțime și un volum al lacului de 40 milioane mc. Din punct de vedere tehnic, realizarea celei dea doua etape ar presupune, pe scurt, depunerea a încă 1 milion de mc de rocă, iar timpul de execuție ar fi de 2-3 ani, în condițiile unei finanțări regulate. Nu știm dacă se va discuta sau nu despre asta, însă, în contextul în care vorbim mereu în ultima vreme despre independență energetică, nu văd de ce astfel de proiecte nu ar fi viabile pe termen mediu și lung”, explică ing. Liviu Roman.

Un șantier cât o viață

Acesta este unul dintre oamenii care și-a petrecut 24 de ani din viață în șantierul de la Răstolița. Școlit la Iași, a pornit ca stagiar la un șantier al Hidroconstrucția de la Buzău și din 1990 s-a mutat pe Valea Mureșului. “Când am sosit aici, fiul meu avea 4 ani. Astăzi este absolvent de Hidrotehnică și e coleg cu mine la baraj. Soția lucrează alături de noi, în zona administrativă a șantierului. Viața mea s-a derulat aici, barajul a crescut, cu acești pași mărunți, sub ochii mei. Este puțin ciudat să pornești pe un drum, la un șantier care știi că va dura câțiva ani, și să rămâi acolo 24 de ani. Dar viața aici a fost frumoasă!”, povestește Roman, îngrijorat parcă puțin că, anul viitor, acest capitol din viață – Răstolița – se va închide. Dar, conchide el, asta e soarta constructorului, cu drumurile,

cover story

cu traiul în baracă, în colonie, cu copiii mutați de la o școală la alta. Oricum, familia Roman și-a construit o casă în Reghin, nu departe, și acolo va fi cartierul general de unde va pleca și unde se va întoarce în următorii ani.

Ce se lucrează în 2014

Dacă numai 10% din lucrări au mai rămas de realizat, ar trebui să fie simplu. Zicem noi. Teoria însă nu e practică, iar graficul pe care ni-l arată Liviu Roman ne contrazice aspru.

“Avem de finalizat descărcătorul de ape mari, de adus la cota finală, regularizarea pe aval la descărcătorul de ape mari, plus lucrări la galeria de deviere, lucrări care înseamnă mutarea a zeci de mii de metri cubi de rocă. Cea mai importantă, poate, operațiune este curățarea chiuvetei lacului (zona care va fi acoperită de ape). Asta presupune defrișări serioase și realizarea unor drumuri de contur, care merg spre coada lacului. Sunt demarate proceduri de expropriere a acestor terenuri, nu știm însă cât vor dura. De aceea am lăsat această lucrare pentru 2015, sperăm că Hidroelectrica va rezolva problema exproprierii până atunci. Însuși premierul a promis că se va interesa unde sunt împotmolite procedurile, astfel încât să nu fie piedici în calea finalizării lucrărilor la final de 2015. Astăzi, acest deadline ni se pare foarte realist, dar dacă mai trec niște luni fără pași înainte în direcția exproprierilor și mai prindem și o iarnă viitoare grea, termenul decembrie 2015 ar putea să devină greu de atins”, spune Roman.

O investiție recalibrată

"Am stabilit faptul ca Hidroelectrica alocă și anul acesta 42 de milioane de lei, iar anul viitor 40 de milioane de lei, în așa fel încât să se poata finaliza partea principală de investiție și să înceapă producția de energie, după care din acea facilitate hidrografică să putem să dezvoltăm proiectele de alimentare cu apă a comunităților din aval. (...)

7

8

cover story

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Din moment ce s-a făcut 90 la sută, e păcat de la Dumnezeu să nu o terminăm. Din '90 tot s-au băgat bani acolo, acum, încă 82 milioane de lei Hidroelectrica, plus ceea ce suportă Guvernul prin exproprierile care trebuie făcute pentru finalizarea investiției. Dar anul viitor, în 2015, trimestrul III sau IV, trebuie să fie totul gata", a declarat premierul Victor Ponta, în data de 23 mai 2014, la Răstolița. Declarația premierului e completată de cea a lui Remus Borza, administratorul judiciar al Hidroelectrica, care a precizat că proiectul iniţial de la Răstolița a fost mult modificat, iar neterminarea investiţiei ar fi costat compania mult mai mult. „Iniţial, în 1989, Răstoliţa trebuia să aibă o capacitate de 50 MW, iar în 1996 s-a scăzut la 35 MW. Era o investiţie complexă, trebuia să aducă apă în mai multe localităţi, pe langă funcţiunea energetică. Devizul general era de 1,4 miliarde de lei. Până în acest moment, Hidroelectrica a alocat 643 de milioane de lei, ar mai trebui 808 milioane de lei (n.r. pentru finalizarea celor doue etape ale proiectului). Evident, la 10 milioane de euro pe MW instalat nu se justifică,

în condiţiile în care un MW instalat în solar este un milion de euro, iar media europeană în energia hidro este de 2 milioane de euro. Barajul este făcut în proporţie de 90%, aducţiunea - 99%, iar echipamentele hidro – 75%. Dacă tot a băgat 150 de milioane de euro, am luat hotărârea să facem un lac de acumulare mai mic. Inclusiv suprafaţa ce trebuie expropriată va fi mai mică. Lacul va avea 43 de milioane de metri cubi, ar fi o lingură de apă pe lângă 2,5 miliarde de metri cubi de la Porţile de Fier I, cei 1,25 de miliarde de la Izvorul Muntelui, cei 450,6 milioane de metri cubi de la Vidraru sau cele 208 milioane de metri cubi de la Gura Apelor de pe Râul Mare“, a spus Borza. El a mai adăugat că dacă s-ar renunţa la proiect, atunci cheltuielile de mediu ar fi mult mai mari decât cele 20 de milioane de euro necesare terminării construcţiei, deoarece compania ar trebui să aducă terenul la stadiul iniţial.

„Pe lângă faptul că este cea mai mare investiție a judeţului Mureș, este şi singura amenajare hidroenergetică de pe Mureş, în ciuda debitului mare pe care-l are acest râu.

Construcţia a început în 1989, anul în care eu şi echipa mea am venit aici. Dacă am fi avut banii, ridicarea barajului ar fi trebuit să fie gata în 5-7 ani. Sper ca de data asta, cu noile promisiuni, să reușim!”

Dovadă că Guvernul și Hidroelectrica doresc să meargă cu pași mari înainte la Răstolița e și proiectul de hotărâre, aflat în dezbatere publică, privind aprobarea amplasamentului şi declanşarea procedurilor de expropriere a tuturor imobilelor situate în coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică „Amenajarea Hidroenergetică Răstoliţa”. Potrivit documentului, obiectivul de investiţii „Amenajarea Hidroenergetică Răstoliţa” face parte din categoria lucrărilor de interes naţional pentru realizarea, dezvoltarea şi producerea de energie electrică. „Prin realizarea lucrării se implementează Strategia de dezvoltare a sectorului energetic aprobată de Guvernul României şi, în particular, măsurile vizând valorificarea potenţialului hidraulic al râurilor interioare ale României”, se arată în nota de fundamentare a

Ing. Ioan Iacob, șef Șantier Răstolița

Încep exproprierile din chiuveta lacului

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

proiectului de hotărâre. De asemenea, lista exproprierilor şi valoarea despăgubirilor este prezentată într-o anexă a proiectului, suprafaţa totală de teren care este propusă pentru exproprieri fiind de 67,99 hectare, pentru care vor fi acordate despăgubiri în sumă de 1.358.570 lei. Principalul beneficiar al exproprierilor va fi Banffy-Iosika Imre-Laszlo, unul din moştenitorii familiei nobiliare Banffy, care ar urma să primească despăgubiri în valoare totală de 799.649 lei pentru 40,18 hectare de teren. “Prin realizarea și punerea în funcțiune a obiectivului, producția de energie a României va crește cu 117,5 GWh pe an, iar puterea instalată totală – cu 35,2 MWh. Debitul instalat al hidrocentralei de la Răstolița va fi de 17 mc/secundă. Odată cu punerea în funcțiune a hidrocentralei de la Răstolița, volumul de emisii poluante al României va scădea cu 66,505 tone de dioxid de carbon pe an, estimează autoritățile. (...) „Amenajarea poate permite, în aval de Răstoliţa, dezvoltarea sistemelor de alimentare cu apă potabilă a localităţilor situate în culoarul Mureşului și în zona periferică a Câmpiei Transilvaniei, pe raza administrativă a judeţelor Mureş, Bistriţa Năsăud și Cluj”, mai e precizat în documentul emis de Ministerul Economiei.

Despre Hidroconstrucția Ardeal

Sucursala “Ardeal” a Hidroconstrucţia SA, cea mai mare companie românească de construcţii, cu afaceri de peste 1 miliard de lei, a împlinit 44 de ani de activitate. Înfiinţarea sucursalei a fost determinată în 1970 de aprobarea investiţiei amenajării hidroenergetice Someşul Cald. Deşi, în cele patru decenii de existenţă, sucursala şi-a schimbat de mai multe ori denumirea, ca urmare a extinderii numărului de proiecte în Nord-Vestul Transilvaniei, compania şi-a păstrat profesionalismul şi calitatea lucrărilor executate, multe dintre ele fiind premiate de-a lungul anilor. Încă de la început, Hidroconstrucţia SA “Ardeal” a preluat execuţia lucrărilor de amenajare a Someşului Cald de la Grupul Argeş şi a primit continuarea execuţiei Acumulărilor Gilău pe Someşul Mic şi Leşu pe Valea Iadului – bazinul Crişul Repede, care au avut ca beneficiar Apele Române. Prin acestea se asigura alimentarea cu apă a oraşelor Cluj-Napoca, respectiv Oradea. Concomitent, s-au realizat şi cele patru centrale electrice aferente, la Mărişel, Tarniţa, Gilău şi Leşu. Ulterior, lucrările de amenajare ale Someşului Cald şi Someşului Mic au continuat până în ClujNapoca, incluzând execuţia de noduri hidroenergetice şi amenajarea albiei pe 25 de kilometri.

Datorită profesionalismului şi performanţei organizatorice, Sucursala “Ardeal” a Hidroconstrucţia SA a primit, de-a lungul timpului, mai multe proiecte de anvergură, printre care amenajarea complexă Drăgan-Iad, o lucrare cu o tehnicitate sporită, în condiţii hidrogeologice deosebite. Doi ani mai tîrziu, în 1976, au început lucrările la Acumularea Colibiţa, pentru alimentarea cu apă a municipiului Bistriţa, iar, în 1980, la centrala hidroelectrică Colibiţa. Trei ani mai tîrziu a fost demarată acumularea Lugaşu, din cascada Crişului Repede. În 1988 au început lucrările la două dintre cele mai importante obiective pe care Hidroconstrucţia SA Ardeal le are în prezent: Amenajarea Hidroenergetică Răstoliţa, în bazinul Mureşului, şi AHE Runcu-Firiza, în Maramureş.

După 1990, activitatea Hidroconstrucția s-a diversificat și a trecut și în domeniul construcțiilor civile și industriale.

Printre lucrările importante realizate de Sucursala Ardeal se numără depozitele ecologice de deșeuri din județele Mureș și Sălaj, ori proiectele mari de aducțiune apă și canalizare în județele Bistrița Năsăud sau Hunedoara.

cover story

9

10

Era investițiilor spectaculoase la Romgaz energie

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

de Alex TOTH

Virgil Metea, directorul general al SNGN Romgaz, a anunţat joi, 19 iunie, într-o conferinţă de presă, că suma alocată în anul 2014 pentru activităţi de explorare în vederea descoperirii de noi zăcăminte de hidrocarburi și extinderea celor existente este de 666 de milioane de lei.

Suma propusă pentru investiții este cea mai mare din ultimii ani.

Potrivit conducerii Romgaz, în cadrul direcţiilor de dezvoltare ale societăţii, activitatea de explorare - producţie este activitatea de bază, pentru care suma bugetată a crescut spectaculos în ultimii ani. “Această activitate şi rezultatele ei se materializează prin faptul că în ultimii ani am reuşit să atenuăm foarte mult declinul de producţie, de la un declin normal de 7% în ultimii cinci ani de zile declinul realizat a fost de sub 1,5%, anul trecut putând chiar afirma că a fost zero. Deci este un lucru de care trebuie ţinut cont şi care presupune un efort investiţional deosebit. Ca exemplu, dacă acum patru ani de zile, zona de explorare producţie, efortul era de sub 200 de milioane de lei, programul pentru anul 2014 este de peste 600 de milioane de lei. Sperăm să avem şi rezultate pe măsură şi din ceea ce se întâmplă până acum putem să venim cu un aport important de resurse care să ne menţină acest declin conform aşteptărilor noastre şi programului pe care l-am făcut”, a afirmat Virgil Metea.

Obiective îndrăzneţe pentru 2014

În prezent, rata de succes a activităţilor de explorare este de aproximativ 70%, iar în viitorul apropiat conducerea Romgaz are ca obiective principale stoparea declinului de producţie, descoperirea de resurse noi onshore, forare la mare adâncime, precum şi dezvoltarea unor parteneriate în zona Mării Negre şi în străinătate, în Polonia şi Slovacia.

“Pentru a putea veni cu ceva substanţial pe piaţă, eforturile trebuie să crească. Că nu ne putem aştepta, deşi nu ar fi rău, la nişte descoperiri din acelea care să ne facă să stăm şi să aşteptăm numai să se consume. Deocamdată, ne încadrăm într-o rată de descoperire de 60-70%, dacă vom rămâne pe ea, va fi foarte bine, asta înseamnă că în fiecare an venim cu un aport destul de important ca să ne atenuăm declinul. La diferenţa aceasta să spunem că suntem la aproape de zero declin, asta e dată şi de consum, de jocul presiunilor în sistem, de felul în care, la un moment dat, se face exploatarea şi se corelează cu consumul din România. Diferenţele sunt foarte mici”, a declarat Virgil Metea. Acesta a mai spus că societatea pe care o conduce nu e interesată, deocamdată, de exploatarea gazelor de şist. „Romgaz la ora aceasta nu are niciun obiectiv legat de gazele de şist. Activitatea pe câmpurile tradiţionale este suficient de intensă şi programele noastre de investiţii sunt îndreptate înspre zona aceasta. Nici măcar potenţialul rezervelor să spunem date de gazele de şist nu îl avem în România. Normal ar fi să îl cunoaştem, pentru că după aceea ce programe de exploatare se pot face... De fapt cred că toată controversa de aici pleacă”, a afirmat Virgil Metea. Întrebat dacă Romgaz Mediaş deţine informaţii cu privire

energie

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

la o potenţială hartă a gazelor de şist din România, Virgil Metea a răspuns că a cunoaşte potenţialul unei zone nu înseamnă neapărat şi a exploata zona respectivă.

“Diferenţa este - şi trebuie făcută diferenţa – între a-ţi cunoaște potenţialul (şi cred că este normal pentru orice ţară să-şi cunoască potenţialul) și a exploata sau a face programe de exploatare. S-ar putea ca, după ce ne cunoaştem potenţialul şi trecem la exploatare, şi din punct de vedere tehnic să apară nişte îmbunătăţiri sau schimbări”, a punctat directorul general al SNGN Romgaz.

Declinul de producţie, atenuat

Directorul general adjunct al SNGN Romgaz, Dumitru Rotar, responsabil pe segmentul de explorare şi producţie, a subliniat că, în ultimii opt ani, compania a desfăşurat eforturi importante în atenuarea declinului de producţie în domeniul exploatării zăcămintelor, de la 7 procente la 1% şi chiar la 0% în ultimii trei ani. “Poate 7% sau 1% sunt cifre mici, dar dacă aplicaţi la o bază mare, undeva la 5,6 - 5,7 miliarde (metri cubi - n.r.), o să constataţi că anual reuşim să anulăm un declin de aproape 400 de milioane de metri cubi. Acest lucru se întâmplă, în principal, datorită operaţiunilor pe care le desfăşurăm la cele peste 3.000 de sonde pe care le avem, operaţiuni care sunt facilitate în acest moment de existenţa unor noi tehnologii disponibile în România şi în principal în ultimii cinci ani de zile am utilizat pe scară largă seismica 3D, pentru a avea o imagine mult mai bună a zăcămintelor, pentru a vedea care sunt zonele drenate, zone unde putem fora sonde noi, zone care pot fi aduse în exploatare”, a punctat Dumitru Rotar.

Operaţii speciale de calitate maximă

Conferinţa de presă a fost urmată de o vizită la Sucursala de Intervenţii, Reparaţii Capitale şi Operaţii Speciale la

Sonde (SIRCOSS) Mediaş, Secţia de Comprimare Gaze Botorca şi Staţia de Comprimare Gaze Naturale Deleni.

Prima destinaţie a fost SIRCOSS Mediaş, sucursală de servicii la sonde a SNGN Romgaz, înfiinţată în anul 2003 în urma unui proces de restructurare care a reunit toate formaţiile şi utilajele care desfăşurau lucrări de intervenţii şi operaţii speciale la sondă. “Obiectul de activitate al SIRCOSS este efectuarea de operaţii speciale, reparaţii capitale şi probe de producţie la sondele de gaze. În decursul anilor precedenţi, marea majoritate a serviciilor au fost realizate pentru sondele aparţinând Sucursalelor de Producţie Gaze Mediaş, Târgu-Mureş şi Sucursala de Înmagazinare Subterană Gaze Naturale Ploieşti, însă am efectuat servicii de intervenţii şi operaţii speciale la sonde şi pentru firme de prestigiu internaţional. SIRCOSS este certificat din punct de vedere al Sistemului de Management de Mediu DIN EN ISO 14001:2005. Pe parcursul perioadei 2003-2014 s-au realizat lucrări de intervenţie, reparaţii şi probe producţie la sonde de gaze cu instalaţiile de intervenţie cu turla din dotare la un număr de peste 2.000 de sonde”, a precizat Ispasian Ioan Dincă, director sucursală SIRCOSS Mediaş.

Tehnologie inedită pentru uscarea gazelor

Secţia de Comprimare Gaze de la Botorca are rolul de a asigura calitatea gazelor care se predau la transport, operaţiunea făcându-se printr-o tehnologie specială prin utilizarea de trietilenglicol. „Înainte de a intra în sistemul naţional de transport, gazul se tratează, adică se extrag vaporii din apă din el, după care, ca să se ajungă la o temperatură numită punct de rouă, de minus 15 grade”, a afirmat Mircea Florea, şef secţie producţie în cadrul Secţiei de la Deleni. „Debitul maxim al staţiei de la Botorca este de 2,5 milioane metri cubi pe zi. Staţia are rolul de a asigura calitatea gazelor care se predau la transport.

Gazele se usucă pe această locaţie, sunt gaze din cadrul secţiilor Deleni, Agnita şi Mediaş.

11

12

Energie

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Realizarea uscării se face în coloana de uscare: gazele intră pe la partea inferioară, în contracurent cu trietilenglicolul, şi pe sus ies gazele uscate. Pentru a asigura calitatea trietilenglicolului şi a uscării, puritatea trietilenglicolului trebuie să fie de 99,7%. În afară de coloana de uscare, restul este tot pentru purificarea trietilenglicolului. După ce gazele sunt uscate, avem un panou de măsură şi dăm gazele la transport, cu parametrii standardizaţi”, a adăugat Mircea Florea. Activitatea din cadrul secţiei de la Botorca a fost sintetizată de directorul general adjunct al SNGN Romgaz, Dumitru Rotar: „Fluxul de gaz trece printr-o „ploaie” de glicol, are loc schimbul de vapori de apă din fluxul de gaze în glicol care e încălzit, iar gazele se duc mai departe fără apă, iar glicolul este recirculat pentru a se elimina apa şi introdus din nou”.

Staţie de comprimare la nivel mondial

Cea de-a treia destinaţie a fost Staţia de Comprimare Gaze Naturale de la Deleni, unde jurnaliştii au avut oportunitatea de a vedea una din cele mai moderne staţii de comprimare a gazelor naturale din România. „Staţia este una de câmp, construită pentru a mări energia cinetică necesară transportului gazelor şi totodată pentru creşterea factorilor de recuperare prin scăderea presiunii la capul de erupţie al sondelor. Aici se colectează gazul din conductele colectoare din câmpul Deleni, se comprimă de la 2,5 - 2,6 bari la 25 şi chiar 30 de bari, presiunea maximă de proiectare a staţiei, iar gazele mai departe merg la staţia de uscare de la Botorca”, a spus Petre Marcu, şeful secţiei de comprimare, din care face parte şi staţia de la Deleni. „Staţia a fost construită în anul 1987, cu utilaje sovietice cum se obişnuia atunci, şi acum s-a făcut o modernizare deoarece utilajele vechi au ieşit din parametri. În cadrul staţiei vechi au mai rămas în funcţiune trei agregate care acoperă doar vârfurile de consum, când este nevoie de un debit mai mare de gaze. Cele trei agregate pot comprima 200 - 250.000 pe zi, faţă de agregatele noi care comprimă 500 - 550.000 de metri cubi pe zi”, a completat Petre Marcu.

Investiții fără granițe

Virgil Metea a mai spus că Romgaz evaluează în permanenţă oportunităţile investiţionale din regiune şi că urmăreşte şi analizează posibilitatea de a participa la licitaţiile de concesionare a rezervelor de gaze din ţările vecine. Managerul a subliniat că Romgaz va analiza şi noile

perimetre pe care Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale preconizează că le va scoate la licitaţie undeva la finalul acestui an: "În România, Romgaz are acorduri petroliere pentru 9 perimetre de explorare cu o suprafaţă totală de aproximativ 17.700 kilometri pătraţi. Faza de explorare în baza acordurilor petroliere va fi finalizată până în 2016. În Marea Neagră, Romgaz a încheiat recent un parteneriat cu Petrom şi Exxon pentru achiziţia unei cote de 10% într-un perimetru cu perspectivă foarte bună, acesta fiind situat în imediata vecinătate a perimetrului Neptun unde cele două companii au raportat deja cu descoperire. De asemenea, Romgaz are calitatea de co-titular în două perimetre cu ape de mare adâncime, cu o cotă de 10% în fiecare, având ca parteneri companiile Lukoil şi PanAtlantic. În prezent este în desfăşurare programul obligatoriu de explorare cu finalizare în 2014, respectiv procesarea şi interpretarea datelor obţinute prin seismica 3D, ulterior urmând să se decidă asupra localizării sondelor de cercetare". În afara ţării, producătorul naţional de gaze este implicat în explorări în Slovacia şi Polonia. În perimetrele din Slovacia au fost identificate mai multe prospecte care urmează să fie verificate prin foraj în decursul anului viitor.

Reprezentanţii Romgaz au precizat că, în prezent, structura parteneriatului în cadrul celor trei perimetre din Slovacia include un operator, San Leon Energy cu 50% şi non-operatori, Romgaz cu 25% şi JKX London cu 25%. În perioada 2008-2013, Romgaz susţine că a cheltuit circa 4 milioane euro pentru toate cele trei perimetre de explorare din Slovacia. În perimetrele din Polonia, compania Horizon General Ltd a oferit aceleaşi condiţii de finanţare în schimbul cedării a 50% din cota de participare, fiecărui partener implicat (Romgaz, Sun Leon, Sceptre) în activităţile de explorare din două perimetre. Horizon urmează să finanţeze forajul a câte o sondă de explorare în fiecare din cele două perimetre, până la o sumă de 6 milioane euro pe sondă.

Romgaz exploatează şi operează 140 de zăcăminte comerciale de gaze şi a avut anul trecut o producţie de 5,65 miliarde metri cubi. Rezervele de gaze ale companiei au fost evaluate la 63 de miliarde de metri cubi.

INVESTIȚIE

Geiger Transilvania reabilitează iazul batal Azomureş WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

13

de Alex TOTH

Primăria municipiului Târgu-Mureş a atribuit companiei Geiger Transilvania din Cristeşti o licitaţie în valoare de 50,04 milioane lei, fără TVA, pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor aferente proiectului „Reabilitarea sitului poluat istoric - Iaz batal 30 de hectare Târgu-Mureş”, realizat în zona combinatului Azomureş, potrivit portalului licitatiapublica.ro.

Iazul batal este situat pe malul drept al râului Mureş, în lungul acestuia, la circa 50 - 60 de metri de albia râului şi la aproximativ patru kilometri aval de municipiul TârguMureş, pe teritoriul comunei Sâncraiu de Mureş, şi are o formă dreptunghiulară având o lungime de circa 900 de metri şi o lăţime cuprinsă între 250 şi 300 de metri.

Informaţia a fost confirmată de Csongvay Attila, manager zonal Geiger Transilvania, care a declarat că proiectul are două componente, una de proiectare, care va dura două luni, şi una de execuţie, pentru care există un buget de un an şi patru luni. „Lucrările de proiectare şi de întocmire a documentaţiilor au fost demarate, este vorba despre studiile de specialitate şi topografice. Conform contractului, termenul de proiectare este de două luni de zile şi termenul de execuţie este de 16 luni, astfel încât lucrările trebuie finalizate undeva la sfârşitul anului viitor”, a afirmat Csongvay Attila.

Cum va fi reabilitat situl poluat

Din partea Primăriei Târgu-Mureş, proiectul îl are ca manager pe Csegzi Sándor, consilier personal al primarului, care a precizat, în mare, care vor fi operaţiunile de reabilitare a iazului batal din zona combinatului Azomureş. „Lucrările de reabilitare a sitului poluat istoric „Iaz batal 30 de hectare Târgu-Mureş” constă în acoperirea şi drenarea întregii suprafeţe. Astfel, stratul de sol va fi curăţat, apele pluviale vor fi drenate şi întregul sit va fi acoperit cu straturi de membrane peste care se va aşterne un strat de sol curat, urmând ca, în final, peste acest strat din urmă să fie aşezat un strat de sol vegetal”, a subliniat Csegzi Sandor.

Contractul de finanţare a proiectului „Reabilitarea sitului poluat istoric - Iaz batal 30 de hectare Târgu-Mureş” a fost semnat în martie 2012, la Târgu-Mureş, de ministrul Mediului de la acea vreme, Borbély László. “Am semnat un contract de peste 30 de milioane de euro investiţie, din care 98% din bani europeni şi din bugetul de stat. E vorba de batalul de la combinatul Azomureş. Primăria preia în administrare aproape 30 de hectare de teren, care se reecologizează din aceşti bani de la Uniunea Europeană şi bugetul de stat”, a spus, la semnarea contractului, Borbély László.

Batalul cu reziduuri a trecut din proprietatea Azomureş în cea a Primăriei Târgu-Mureş, donaţia fiind aprobată într-o şedinţă a Consiliului Local din decembrie 2011. Ulterior, municipalitatea a obţinut o finanţare pentru realizarea proiectului „Reabilitarea sitului poluat istoric - Iaz batal 30 de hectare Târgu-Mureş”, în valoare de 25.212.066 de euro, fără TVA, din care 20.158.559 de euro finanţare nerambursabilă din Fondul European de Dezvoltare Regională, prin Programul Operaţional Sectorial Mediu.

800.000 de metri cubi, volumul sedimentelor

Potrivit Raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului, întocmit de Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Mediului Bucureşti, „Reabilitarea sitului poluat istoric - Iaz batal 30 de hectare Târgu-Mureş”, iazul batal de 30 de hectare se încadrează, din punct de vedere al profilului de activitate, ca depozit de deşeuri industriale periculoase. “Iazul batal de 30 de hectare a fost executat în baza PE-MCI-TLSB nr. 206/1972, cu rolul de bazin deschis de răcire a apelor calde provenite din procesul tehnologic de fabricare a îngrășămintelor complexe (NPK) şi de decantare şi stocare a suspensiilor transportate şi a sărurilor care se insolubilizează ca urmare a răcirii apei.

Suprafaţa totală este de 30 de hectare, din care 22 de hectare reprezintă suprafaţa utilă pentru răcirea apei acide de la 55 °C la 32 °C şi decantarea suspensiilor”, se arată în raport. “În decembrie 2006, activitatea iazului batal de 30 de hectare a fost sistată, funcţiunile acestuia fiind preluate de un nou iaz cu suprafaţa de 2,5 hectare, amplasat pe malul stâng al râului Mureş. În prezent se apreciază că volumul sedimentelor în iazul batal este de circa 800.000 de metri cubi, respectiv circa 1.200.000 de tone”, se mai precizează în document.

14

eveniment

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Quality, made in Romania Hotel Privo - Grand opening

”Cel mai nou ansamblu hotelier din Tîrgu Mureș țintește locul întâi în a oferi oaspeților servicii de calitate, excelența gusturilor rafinate în restaurantul, enoteca, terasa și lobby-barul care propun o experiență senzorială exclusivă”. Acesta este enunțul de la care pornește managementul Hotelului PRIVO și primele inițiative confirmă nivelul ridicat al ștachetei.

Primul semn că se întâmplă ceva deosebit la locația din strada Gheorghe Doja nr. 27 a fost găzduirea pe durata șederii, cu ocazia Zilelor tîrgumureșene, a vedetei internaționale Julio Iglesias, la foarte scurt timp după softopeningul din finele anului trecut. Apoi, a venit ziua care a confirmat statutul impus de la bun început: 19 iunie 2014 Grand Opening.

O seară de capitală.

De capitală culturală

Covorul roșu, caii campioni ai familiei, fotografii, hostessele atent alese, recitalul de harpă și paharul de șampanie au fost primele semne ale unui program și ale unei organizări de excepție, ale unui eveniment în care niciun detaliu nu a

fost lăsat la voia întâmplării. Odată intrați în ”lumea Privo”, invitații au fost tratați cu o concepție nouă asupra domeniului de business, cu un stil nou de design pentru Tîrgu Mureș, cu o calitate de-a dreptul exclusivă a evenimentelor ce sunt găzduite de cel mai nou ansamblu hotelier.

Discursurile ocazionate de prezentarea hotelului au scos în evidență faptul că: “Este o afacere de familie, ca și celelalte pe care le avem, iar rezultatele obținute până acum mă îndreptățesc să cred că vom realiza anul viitor o cifră de afaceri de circa 900.000 euro. Spiritul antreprenorial l-am moștenit de la tatăl meu, Emil Morariu”, spune Adina Plopeanu. La rândul său, omul de afaceri Emil Morariu spunea: “Privo este visul copiilor mei și sunt mândru că am putut participa la realizarea lui. Cred în acest proiect și sper ca toți oaspeții care ne vor trece pragul să simtă acest lucru”. E teribil de greu să construiești ceva ce trebuie să întruchipeze

eveniment

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

firescul, simplitatea ridicată la cel mai înalt nivel. Ne reprezintă.

Alături de cei trei membri ai familiei implicați direct în afacere, la tăierea panglicii a participat și președintele Consiliului Județean Mureș, Ciprian Dobre, care a precizat că Privo este un exemplu pentru comunitatea de afaceri din oraș și județ.

Printre primele surprize dezvăluite la momentul tăierii panglicii a fost un bloc de gheață personalizat cu sigla hotelului, așezat pe un imens răcitor de șampanii. Șampania a curs în pahare după ce somelierul casei, Marius Danciu, și F&B manager, Mircea Epure, au uimit audiența: sablarea sticlelor de șampanie sau, mai simplu, ”tăierea” gâtului sticlei de șampanie, un procedeu care dă greș foarte rapid dacă nu sunt respectate strict condițiile tehnice. Și pentru că unul dintre cele mai importante simțuri ale omului este auzul, solo-ul saxofonistului Szabadi Loránd cunoscut ca și Loránd Sax Machine, a fost cireașa de pe tort.

Dar poate că suntem nedrepți cu solista de harpă, Krisár Ildikó, al cărei recital a sporit atmosfera de bun gust, de nimic în plus.

Apoi, detaliile au devenit și mai interesante …

Tânăra antreprenoare Adina Plopeanu deține împreună cu soțul ei, Alin Plopeanu, mai multe afaceri, printre care compania de construcții Construct Mapcom, clădiri de birouri și un parc logistic, toate realizate de Construct Mapcom.

Construct Mapcom a fost antreprenorul general al construcției Hotelului Privo și a restaurării Vilei Csonka. În prezent, Vila Csonka este restaurată în totalitate și face parte din ansamblul hotelier oferind apartamente și camere de lux, mobilate și dotate în stilul clasic al anilor 1900. Cu ocazia deschiderii, în ferestrele vilei și-au făcut apariția actorii îmbrăcați în ultima modă … a anilor 1900. Superb detaliu! Lobby Barul a oferit stația de paste, candy barul și fructe proaspete. Pe terasa Lobby-barului, unul dintre magicienii cocktailurilor din România (triplu campion național) și mondial (cu două premii de prestigiu câștigate doar în ultima lună) - flair-ul Luca a făcut ca cea mai mare densitate de invitați să se așeze cuminți la rând pentru a beneficia de trucurile și savoarea aromelor atent drămuite.

Premii importante

15

La doar un nivel distanță, exact pe sub lobby-bar, chef Doru Pastramă nu s-a dezis de reputația care și-a creat-o în Tîrgu Mureș: live cooking medallion de vită pe terasă, meniu a la carte cu specialități atent alese. Un inegalabil Hotelul Privo a fost desemnat recital al renumitului interpret Vlad câştigătorul premiului “Special ArMiriță a desăvârșit atmosfera. Și penchitectural Concept", în cadrul tru că turul ansamblului nu ar fi comGalei Premiilor de Excelenţă ce a plet fără să ne întrebăm: de ce are Privo avut loc pe 22 mai 2014. Cea de-a un somelier al casei? Vă răspundem: şaptea ediţie a evenimentului Hotel pentru că enoteca de lângă restaurant Tourism&Leisure Investment Conascunde zeci, poate sute de sortimente ference 2014 a fost organizată de de vinuri ținute în condiții perfecte și Evensys şi a fost găzduită de JW pentru că, periodic, Privo organizează Marriott Grand Hotel din degustări de vinuri. Podgoriile locale și Bucureşti. De asemenea, pe 12 regionale sunt în prima linie, dar găsim iunie a.c., Hotelul Privo a fost devinuri și din Lumea Veche și din clarat câştigător la Viena, la conLumea Nouă ceea ce face mult mai cursul LIFE CHALLENGE 66 – interesantă enoteca.

Faţada europeană a anului, la Pentru că foarte mulți dintre invitați au secţiunea proiecte nerezidenţiale. luat contact cu ansamblul Privo pentru Mai multe detalii pe www.hotelprima dată, cinci dintre angajații Privo privo.ro au devenit și ghizi pentru o zi și au prezentat pe etaje camerele hotelului și ale Vilei Csonka în acompaniamentul de vioară, contrabas, respectiv saxofon, aflate pe holurile fiecărui etaj.

Doamnele tratate cu pilula de modă

Seara a culminat cu prezentarea de modă a creatoarei Carmen Ormenișan, pe acordurile spectaculoase ale saxofonistului Loránd, aflat în balconul de la etajul Vilei Csonka, cu vedere către parcul unde oaspeții au putut viziona showul. Atmosfera feerică dată de reflectoare, saxofon și priveliștea uneia dintre cele mai frumoase grădini private din Târgu Mureș au scos în evidență însăși esența momentului: eleganța la nivel de artă.

Nu am spus nimic despre MC-ul evenimentului. Nu am zis nimic de omul responsabil să încleieze diferitele momente, cu diferitele locații de desfășurare. Nu am spus nimic despre Andi Moisescu. Pentru că numele spune tot, mai puțin faptul că între familia Plopeanu și vedeta Apropo TV s-a legat o prietenie. Ea a început la Festivalul Brazilor, organizat de Organizația Salvați Copiii România, unde familia Plopeanu a licitat pentru unul din cei 23 de brazi, creații ale unor renumiți designeri, și a continuat în Tîrgu Mureș. Bradul Bucharest Design Center by Anca Fetcu, cel mai licitat brad, a putut fi admirat pe parcursul lunii decembrie în recepția Hotelului Privo.

A fost o seară perfectă. Și eu am fost în Arcadia!

Paie transformate în combustibil solid

16

ENERGIE VERDE

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

de Laura M. BONDRILĂ

O afacere sută la sută românească și garantat ecologică poartă amprenta unui bănățean, care a avut inedita idee de a valorifica ceea ce... aruncă sau nu folosesc alții. Mai exact, timișeanul s-a gândit să colecteze de pe câmp paiele rămase în urma recoltării cerealelor și să le transforme într-un combustibi solid eficient, mai ieftin decât lemnul, afacere pentru care a și reușit să obţină finanțare din fonduri europene.

Lucian Pușcaș locuiește în comuna timișeană Peciu Nou, situată la aproximativ 25-26 de kilometri sud de capitala Banatului. Fire întreprinzătoare, Lucian s-a gândit mai întâi să intre în afaceri cu material lemnos destinat producerii de căldură, în condițiile în care în localitatea rurală în care locuiește oamenii nu dispun de rețea de alimentare cu gaze naturale și nici de un alt sistem de termoficare. Cu alte cuvinte, singura soluție a consătenilor săi de a se încălzi iarna rămâne teracota sau soba cu lemne. Așa se face că, o vreme, întreprinzătorul bănățean s-a ocupat de comerțul cu lemne pentru foc, însă avea să renunțe destul de repede, întrucât prețul ridicat al acestui tip de combustibil solid nu atrăgea suficienți clienți pentru ca afacerea să renteze. Nu a trecut mult timp și soluția a venit practic de la sine. Cum auzise la un moment dat că paiele rămase pe câmp în urma recoltării cerealelor pot fi transformate în combustibil solid ecologic, bărbatul n-a stat pe gânduri și s-a apucat să studieze serios problema. S-a documentat temeinic și, când a văzut că ceea ce odinioară era distrus prin ardere, chiar acolo pe ogor, ori rămânea să putrezească pe câmp, pentru că nimeni nu avea

nevoie de paiele rămase în urma recoltei, a realizat că poate da lovitura. Și a reușit să o dea, punând pe picioare o afacere sută la sută românească și garantat ecologică.

Afacere cu fonduri europene

Lucian Puşcaş auzise despre posibilitatea compactării paielor și transformării lor în brichete cu rol de combustibil solid. „Iniţial m-am gândit la o afacere cu lemne de foc, apoi am trecut la acest proiect, mai ales că materia primă era la îndemână”, spune Pușcaș. După o documentare serioasă, bănățeanul a elaborat un plan de acţiune aproape fără cusur.

Spunem ”aproape”, întrucât în mod paradoxal nu au existat sincope cu cerințele stricte și finanțarea europeană, ci doar cu băncile din România! Așa se face că firma lui Pușcaș, Bioreg Product, a reușit să obțină fonduri UE nerambursabile, prin Măsura 312 din cadrul PNDR pentru investiții realízate în mediul rural, în domenii de activitate non-agricole, după prezentarea unui dosar și a unui proiect foarte bine gândite și puse la punct. Contractul de finanțare cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a fost semnat în martie 2011, după circa o jumătate de an de la depunerea cererii de finanțare. Investiția a vizat achiziția unor utilaje necesare derulării unui ciclu de producție complet, de la tocarea și uscarea materiei prime până la obținerea brichetelor și pregătirea acestora pentru livrare.

Pentru a demara efectiv afacerea, întreprinzătorul a fost nevoit să recurgă și la un împrumut bancar, costul utilajelor, de circa 36.000 de euro, fiind apoi acoperit din fonduri europene nerambursabile. „Fiind o firmă aflată la început de

ENERGIE VERDE

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

noastră, și nu una hidraulică, provenită din import. Omul de afaceri timișean explică faptul că presa barometrică adaugă la procesul de presare a masei vegetale o operațiune de încălzire rapidă, ceea ce permite compactizarea naturală, fără aditivi. El mai spune că brichetele din paie pot fi folosite în orice situaţie în locul lemnului obișnuit de foc, de la sobă şi şemineu până la boiler sau centrală termică. Brichetele de paie sunt mult mai eficiente, întrucât au o densitate mult mai mare decât cea a lemnului uscat, ard mai mult timp şi degajă mai multă căldură. drum, nu am reuşit să facem împrumut la bancă, deşi aveam deja semnat contractul pentru finanţarea de la APDRP”, mai povestește Pușcaș. În aceste condiții, pentru a nu pune afacerea în pericol, bănățeanul s-a văzut nevoit să facă împrumutul bancar pe persoană fizică și nu pe firmă.

Sută la sută ecologic

Principalul atu al folosirii brichetelor în locul lemnului pentru foc este nu doar faptul că astfel putem să protejăm fondul forestier și, implicit, ecosistemul și viața noastră și a generațiilor viitoare, ci mai ales modul în care acest tip de combustibil solid este produs. Realizate dintr-un produs secundar din agricultură, cu alte cuvinte din natură, brichetele sunt un tip de combustibil sută la sută ecologic, întrucât la producerea lor este utilizată o tehnologie care exclude orice fel de aditivi sintetici în procesul de compactizare a acestora. În plus, putem spune că afacerea lui Lucian Puşcaş este una, nu doar ecologică, dar și sută la sută românească. Aceasta întrucât el a ales să achiziționeze pentru procesul de producție al brichetelor o presă barometrică, produsă în țara

Materie primă inepuizabilă

Așa s-a născut o afacere cu adevărat inedită, pornită practic din… nimic, dar cu șanse extraordinare de a crește în viitor, ținând cont, pe de o parte, de criza și creșterile de prețuri anunțate la gazele naturale, iar, pe de altă parte, de expansiunea masivă din vestul țării a pieței de real estate, mai exact de dezvoltare a numeroase cartiere rezidențiale de case individuale în zonele periurbane ale Timișoarei și nu numai, care vor avea și au toate nevoie de materie primă pentru producerea de energie termică pentru încălzire și apă caldă.

Nu în ultimul rând, afacerea bănățeanului este viabilă și din perspectiva faptului că se bazează pe o materie primă autohtonă, ieftină și extrem de ușor de găsit, mai ales în această parte a țării, unde agricultura este o componentă de bază a economiei, comparativ cu alt tip de combustibili, precum gazele naturale sau cărbunii, primele fiind nestocabile, epuizabile și, în mare parte, provenite din import, iar celelalte fiind deosebit de poluante prin ardere și, deci, nocive pentru mediul înconjurător și sănătatea populației.

17

18

ENERGIE

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Timişoara - primul centru european Linde Gaz

de Laura M. BONDRILĂ

Forţa de muncă de calitate, pregătirea teoretică superioară, multilingvismul şi seriozitatea sunt numai câteva argumente care au determinat Grupul Linde Gaz să aleagă Timişoara pentru a dezvolta aici primul centru european de servicii pentru clienţi. Noul centru va sprijini operaţiunile din regiune şi va furniza şi dezvolta serviciile existente ale clienţilor tradiţionali.

Grupul Linde este unul dintre cei mai mari furnizori de gaze industriale, gaze de proces și gaze speciale, fiind în acelaşi timp şi una dintre cele mai profitabile firme de engineering de pe mapamond. Produsele şi serviciile Linde se regăsesc în aproape toate sectoarele industriale, în peste 100 de ţări.

O poveste germană de succes care scrie istorie şi în România de aproape două decenii. Linde Gaz a intrat pe piaţa de gaze tehnice din România în 1996, formând o societate mixtă împreună cu UMT (n.a. Uzinele Mecanice Timişoara). În 1998 a preluat acţiunile în proporţie de 100 %, devenind astfel unic asociat. În primii cinci ani de dezvoltare în România, Linde a construit staţia de îmbuteliere din Timişoara (1997), a modernizat instalaţiile de separare a aerului din Timişoara, Brazi şi Cluj, a fuzionat cu compania competitoare AGA (2000), formându-şi în acelaşi timp o reţea de parteneri de distribuţie în toate oraşele importante din România. Începând cu anul 2000, Linde şi-a diversificat punctele de producţie prin construirea unor fabrici de acetilenă în Timişoara şi Galaţi, precum şi a unei staţii de îmbuteliere hidrogen în Râmnicu Vâlcea. Odată cu masiva investiţie în noua fabrică de separare a aerului de la Râmnicu Vâlcea în anul 2003, Linde Gaz România şi-a redistribuit capacităţile de producţie, situându-le în locaţii

strategice, în apropierea clienţilor importanţi, închizându-le pe unele vechi, neperfomante şi deschizând altele noi, care să eficientizeze activitatea de producţie şi distribuţie. A urmat fabrica de separare a aerului de la Oţelu Roşu în anul 2008. Astfel, acoperirea naţională garantează, la ora actuală, livrări prompte şi sigure celor peste 10.000 clienţi, indiferent de poziţia lor geografică şi la orice volum necesar. Construind instalaţii moderne şi competitive, Linde Gaz România a creat nu doar o afacere stabilă şi profitabilă, ci şi locuri de muncă sigure. Având în vedere anvergura afacerii, Linde a construit, în 2003, în Bucureşti o clădire de birouri. Câţiva ani mai târziu s-a demarat şi finalizat construcţia noului sediu administrativ din Timişoara. Astfel, echipa de peste 350 de specialişti se bucură de spaţii ergonomice și moderne în care perfecţionează, în permanenţă, soluţiile tehnice oferite clienţilor.

Cele mai bune soluţii, de la Timişoara

Calitatea umană şi profesională a angajaţilor au transformat Timişoara nu doar în Headquarter-ul românesc al concer-

ENERGIE

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Carte de vizită

Grupul Linde este lider mondial pe piaţa gazelor şi în sectorul serviciilor de inginerie, având aproximativ 48.000 angajaţi, care îşi desfăşoară activitatea în peste 100 de ţări din întreaga lume. Linde înregistrează anual vânzări de peste 10 miliarde de euro, strategia grupului fiind orientată spre creşterea durabilă, bazată pe câştiguri, şi axată pe dezvoltarea sectoarelor internaţionale, prin intermediul produselor şi serviciilor prospective. Linde şi-a asumat angajamentul de a avea un comportament responsabil atât faţă de acţionari, parteneri de afaceri sau angajaţi, cât şi faţă de societate şi mediu, prin folosirea unor tehnologii şi produse care combină obiectivele privind crearea de valoare pentru clienţi şi dezvoltarea durabilă.

nului Linde Gaz, ci şi, de curând, în principalul şi singurul Centrul de servicii pentru clienţi din Europa. Parte a Linde Global Services (LGS), care operează centre din Asia şi Europa, deservind mai mult de 30 de ţări din Asia, EMEA şi America, centrul nou-înfiinţat în Banat oferă servicii în domeniul finanţe, achiziţii şi cel al relaţiei cu clienţii. Prin deschiderea noului centru de la Timişoara, Grupul Linde îşi propune consolidarea poziţiei în regiune.

Recrutările au început deja, aşa încât un număr semnificativ de analişti şi de specialişti vor face parte din “marea familie Linde Gaz România” până la sfârşitul acestui an. Grupul Linde are în vedere un plan de angajare masivă şi oferă programe intensive de formare şi de dezvoltare pentru toţi angajaţii noi.

Linde Gaz a ales Timişoara, ca locul preferat pentru noul centru, datorită forţei de muncă cu studii superioare disponibilă şi a competenţelor lingvistice ale viitorilor angajaţi. Linde Gaz România, membră a Grupului Linde, este liderul pieţei naţionale în domeniul gazelor industriale.

Compania produce şi distribuie gaze industriale, speciale, alimentare şi medicale, produse dedicate sudării, echipamente, accesorii şi oferă o gamă largă de servicii conexe alimentării şi utilizării gazului. Linde Gaz România este prezentă în majoritatea sectoarelor industriale din România, iar aria de distribuţie acoperă toate regiunile geografice.

Hidrogen din surse regenerabile

“Noi suntem pionierii folosirii hidrogenului ca gaz industrial de mai bine de o sută de ani într-o mare varietate de aplicaţii”, spune Dr. Hans-Hermann Kremer, şeful Biroului Regional pentru Europa Centrală şi de Est. În ultima vreme, însă, mai explică domnia sa, atenţia s-a mutat pe potenţialul hidro-

genului de a crea un lanţ al valorii energiei durabile. “Este un mediu ideal pentru a stoca energia generată de sursele primare şi regenerabile, mai ales cele supuse fluctuaţiilor şi a transporta acea energie acolo unde este necesară. Când este generat din surse regenerabile, hidrogenul creează un ciclu hidrogen-apă-hidrogen cu zero emisii, care echilibrează dorinţa de mobilitate şi transport cu nevoia de protecţie climatică”, mai explică Dr. Kremer. Acesta mai opinează că Linde Gaz, ca specialist cu experienţă în sectorul gazelor şi unul dintre cei mai mari furnizori de gaze din lume, are o expertiză care acoperă întregul lanţ de valori, de la generare şi lichefiere până la transport şi soluţii de stocare şi la alimentarea vehiculelor pe bază de hidrogen. În ultimii ani, compania a contribuit la descoperiri tehnologice majore care sporesc nivelurile de eficienţă şi îmbunătăţesc performanţa ecologică în producţie, stocare şi depozitare. Multe dintre inovaţiile care au avut ca scop stabilirea unei infrastructuri de alimentare cu hidrogen viabile şi durabile au fost realizate în strânsă colaborare cu actori cheie ai industriei şi cu finanţare de la Comisia Europeană şi de la guvernele naţionale ale unor state precum SUA, Japonia şi Germania.

Aceste progrese fac tangibilă imaginea durabilităţii, mai ales în sectorul transportului şi al mobilităţii rutiere, aflat în continuă creştere.

19

investiție

Darina, investiții în turism, lângă Aeroportul Transilvania WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

21

Darina, unul dintre cei mai importanți furnizori de servicii hoteliere din Transilvania, a marcat zilele trecute o nouă investiție importantă: o terasă pe lac cu autoservire. de Florin Marcel SANDOR

La doi pași de Aeroportul Transilvania, de lângă Târgu Mureș, în localitatea Ungheni, Darina a inaugurat o terasă pe lac, unde regimul de autoservire le oferă musafirilor posibilitatea de a servi masa rapid. Cei din conducerea firmei mureșene au gândit o terasă rustică, amenajată cu gust, pe un lac cochet, aflat la 100 de metri de drumul principal, pe partea dreaptă în sensul de mers spre aeroport, dinspre Târgu Mureș.

Clienții pot servi aici mâncăruri tradiționale dar și pizza&grill.

Amatorii sportului cu undița au la rândul lor motive de bucurie, deoarece lacul oferă posibilități de pescuit, fiind populat cu mai multe specii de pești. Tot cu titlu de agrement, Darina pune la dispoziție, la Complexul de peste drum (pe partea stângă la ieșirea spre aeroport), o piscină în aer liber și terenuri unde pot fi practicate sporturi precum fotbal, tenis, volei sau tenis cu piciorul. Costurile pentru acces la piscină sunt: 10 lei/zi/adult și 5 lei/zi/copil, de luni până vineri, 15 lei/zi/adult și 8 lei/zi/copil în weekend.

Parcare pentru Aeroportul Transilvania

Pentru cei aflați în trafic, există varianta cazării, la prețuri începând de la 65 de lei, în noul hotel de lângă lac (55 de locuri), sau în Motelul Darina (48 de locuri), aflat peste drum.

Complexul Turistic Darina din Ungheni*** mai oferă parcare

pentru tiruri (15 lei/zi) și posibilități de parcare pe termen lung pentru autoturismele celor care călătoresc de pe Aeroportul Transilvania, la costul de 10 lei/zi. Tariful include și transferul la aeroport.

Brandul Darina cuprinde în județul Mureș o rețea de 12 magazine agro-alimentare, bine aprovizionate, Complexul Turistic Peștișorul de Aur (Hotel Laguna – optim pentru activități de teambuilding, restaurante pe lac, mini grădină zoo, foișoare) în Sâncraiu de Mureș, Hotel Darina din Târgu Mureș, Complexul Turistic Darina Ungheni și Darina Dacia (un alt complex cu restaurante, situat în Târgu Mureș).

Detalii despre activitățile turistice Darina puteți găsi pe pagina web a companiei: www.darina.ro

12 ani cu AstorMueller WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

afacere

23

După 12 ani de când AstorMueller a decis să-şi deschidă filială în România, compania a hotărât că este momentul să-şi ia un nou angajament. În prezenţa preşedintelui Tim T Mueller, a fost inagurat la Oradea, în Eurobusiness Park, sediul de unde se vor administra de acum înainte pieţele de export şi fluxul de materii prime.

Pentru elveţienii de la AstorMueller, România a fost, iniţial, o altă în ţară în care producţia era rentabilă. „Iniţial a fost aleasă Oradea, pentru că, la începutul anilor 2000, era recunocut oraşul ca un rai al producţiilor de pantofi”, a spus Roman Bărău, managerul filialei din România.

Forţa de muncă ieftină şi calificată a cântărit puternic în această decizie. „Când am venit prima dată în România, în anul 2001, am venit să vizitez doar o locaţie în are urma să producem pantofi o perioadă limitată de timp”, a spus la discursul de inaugurare preşedintele Tim Mueller.

“Industria se mută. Stă câţiva ani într-un loc, caută mereu alte oportunităţi, după care pleacă acolo unde produce mai ieftin”, a continuat Mueller. „În anul 2008, perioada de producţie în Oradea se terminase.

Era vremea se ne mutăm, aşa cum facem de fiecare dată. Şi am ales să producem în India”, a mai declarat preşedintele.

La România însă, nu au renunţat şi tot oamenii, bine pregătiţi, au fost cei care au convins elveţienii că la Oradea merită să continui. „N-am închis biroul pentru că am observat că putem forma o echipă tânără, muncitoare şi dornică de afirmare. Ştiam şi că românii sunt loiali şi bine pregătiţi, aşa că am decis să le dăm o şansă şi să încercăm externalizarea în România a departamentului de marketing al companiei”, a mai explicat Tim Mueller.

Garanţia continuităţii

Managerul filialei din Oradea îşi aminteşte că au început iniţial cu doi angajaţi, un sediu închiriat şi proiecte mici. „Am căutat să ne extindem, să angajăm tineri care vorbesc fluent mai multe limbi străine şi să-i pregătim. În anul 2009 aveam cinci angajaţi, în 2011 am ajuns la nouă angajaţi, iar astăzi, în 2014, suntem 40”, a spus Roman Barău, director AstorMueller România. „La ora actuală, în Oradea există back-office-ul de export.

De aici administrăm tot fluxul de materii prime necesare producţiei din lume. Aici există departamentul de achiziţii şi, tot la Oradea, funcţionează departamentul de marketing”, a mai subliniat Bărău.

Managerul român susţine că echipa de angajaţi poate gestiona orice piaţă de export din lume şi că personalul reprezintă punctul forte al companiei din Oradea, iar atribuţiile biroului românesc sporesc de la un an la altul. Ultima repsonsabilitate care a fost dată românilor, în 2014, a fost producţia materialelor de marketing.

Iar cadoul pe care l-a primit AstorMueller România a fost un sediu propriu. „Am construit şi am inaugurat acest sediu, ca o promisiune de stabilitate, continuitate şi dezvoltare a afacerii în România”, a concluzionat acţionarul eleveţian Tim Mueller.

Lucrările la imobil au demarat în toamna anului 2013, iar

investiţia se ridică la peste 500.000 de euro.

La ora actuală, imoblul are destinaţia unei clădiri de birouri, iar pe viitor se preconizează că va fi inaugurat şi un showroom.

Trei generaţii pasionate de încălţăminte

În anul 1928, la Schwelm (Westfalia – Germania), Johann Müller înființează “Fabrica Johann Müller pentru încălțăminte lucrată manual”. În perioada 1950-1970, Hans Müller, fiul lui Johann Müller, continuă tradiția prin înființarea Companiei de Încălțăminte Astormüller, producând încălțăminte italiană și portugheză de calitate.

Tradiţia continuă în familie, iar în anii 1980, Tim T. Müller și Oliver Müller, cei doi fii ai lui Hans Müller, calcă pe urmele tatălui și ale bunicului lor şi continuă business-ul. În anul 1990, Tim T. Müller devine președintele afacerii de familie, iar cu această ocazie, sediul principal al firmei “AM Company” se stabilește în Pirmasens. În anul 1999 a fost fondată AstorMueller AG în Elveția, iar compania s-a mutat în orașul elvețian Hünenberg.

Anul 2000 înseamnă pentru AstorMueller obţinerea licenței pentru Bugatti Shoes. În acelaşi an este fondată compania Bugatti Shoes GmbH. În anul 2002 se fondează firma SC AstorMueller SRL în România.

La ora actuală, AstorMueller AG ddeține licențele cu drepturi exclusive pentru Bugatti shoes și Daniel Hechter shoes.

Bugatti shoes a devenit unul dintre principalele branduri de succes din Europa, cu produse vândute în nu mai puțin de 35 de țări din întreaga lume, printre care se numără India, Canada, Franța, Anglia, sau Germania.

Gavrilă Urs demonstrează că și tinerii se pricep la afaceri WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

AFACERE

25

Are doar 29 de ani și de 9 ani are propria sa afacere. Dacă în prima fază a început cu o firmă de IT, de mai bine de 7 ani ține în frâu o afacere în domeniul construcțiilor, care pare să reziste într-o perioadă în care această zonă se chinuie să-și revină după loviturile crizei.

Gavrilă Urs este un tânăr de 29 de ani, specializat în informatică și administrarea afacerilor. Prima afacere a început-o pe când avea doar 20 de ani, făcând naveta între Cluj-Napoca, unde studia, și Bistrița-Năsăud, unde funcționa firma sa din domeniul IT. Firma sa oferea servicii de construcție și întreținere pagini web. Deși în 2005, când a pus pe picioare această firmă, zona IT era neexploatată în Bistrița-Năsăud, după doar doi ani, Gavrilă Urs a schimbat macazul și și-a îndreptat atenția asupra construcțiilor, chiar dacă în timpul facultății se gândea să se specializeze pe softuri și să continue în această zonă. În 2007 a luat profitul obținut cu firma de IT și l-a investit într-o afacere de familie în zona construcțiilor. Alături i-au fost sora și cumnatul său. Pentru a putea achiziționa terenul pe care urmau să se înalțe patru blocuri de locuințe, Gavrilă a făcut un împrumut. Întrebat de ce a decis să schimbe domeniul de activitate, Gavrilă spune: „Era cererea de așa natură încât o investiție în domeniul contrucției și imobiliarelor era mult mai rentabilă decât afacerea pe care o aveam în IT. Sunt aproape 7 ani de când am început-o și încă merge”. În total, Gavrilă Urs a achiziționat 56 de ari în Viișoara, un cartier al municipiului Bistrița. Prima suprafață de teren de 33 de ari a fost cumpărată în 2007, următorul lot în 2008, iar ultimul în 2010. A preferat aceeași locație, datorită facilităților de infrastructură pe care și le-a creat de-a lungul timpului.

Lucrările efective la blocurile de locuințe au început în anul 2008, urmând ca în vara anului 2009 să livreze primele apartamente. S-a rezumat exclusiv la blocuri de locuințe, momentan fiind ridicate 4, a câte 40 de apartamente. Oferă de la garsoniere până la apartamente cu 4 camere cu peste 100 de metri pătrați.

Până în acest moment a reușit să vândă apartamentele din trei blocuri, și o parte din ultimul construit, la care momentan se lucrează doar la finisaje.

Spune că l-a ajutat să reziste în perioada de criză adaptabilitatea și flexibilitatea. Le-a permis clienților săi să vadă stadiul lucrărilor, să-și aleagă și să-și modifice spațiul după propriile nevoi. A acceptat chiar și o modalitate de plată eșalonată, unul din cinci clienți având posibilitatea să-și plătească locuința în rate lunare, cu un avans inițial. În ciuda faptului că nu are decât 29 de ani, Gavrilă Urs a avut ocazia să treacă prin perioada de glorie a construcțiilor, dar și prin criza care i-a făcut pe mulți dintre competitorii săi să pună lacăt pe firmă. Spune că în timpul crizei cifra de afaceri a scăzut foarte mult, însă a reușit să reziste pe piață, cifra de afaceri trecând momentan de câteva sute de mii de euro.

Cât despre schimbarea comportamentului cumpărătorului, Gavrilă spune că cei care îi calcă pragul sunt mult mai

pretențioși.

După experiența primei firme, Gavrilă Urs a fugit de această variantă, alegând să-și construiască afacerea în sistem PFA, asta datorită fiscalității reduse și a contabilității scăzute.

Când a venit vorba de angajați, Gavrilă precizează că a preferat să externalizeze toate lucrările. Pentru fiecare etapă de construcție a colaborat cu o firmă diferită. În toamna sau primăvara anului viitor spune că se va apuca de blocul cu numărul 5. Își dorește să amenajeze acolo și spații de relaxare și locuri de joacă pentru copii. Practic va fi un cartier rezidențial cu acces închis. Încă nu i-a găsit un nume, asta pentru că vrea ca cei care locuiesc în acele clădiri să îl aleagă.

De asemenea se gândește ca în viitor să încerce să intre și pe zona construcțiilor și amenajării spațiilor de birouri. Nu intenționează să renunțe la locație, mizând pe faptul că aceasta este situată foarte aproape de oraș și că are deschidere la Drumul Național 17, care leagă Cluj de Bistrița și de Suceava. Întrebat ce sfaturi le-ar da tinerilor care sunt tentați să-și pună pe picioare propria afacere, Gavrilă Urs răspunde: „Dacă îți asumi crearea unei afaceri trebuie să-ți asumi și partea de succes, dar și cea de risc. Trebuie luate în seamă ambele variante. De asemenea cred că România are nevoie de o cultură antreprenorială mai dezvoltată. Eu aș includeo în programa școlară încă din clasele gimnaziale. Sunt mulți cei care vrem să ne apucăm de ceva pe cont propriu însă nu știu cum, de aceea îi sfătuiesc să investească în cursuri și în consultanță. Prețul plătit este mic, comparativ cu beneficiile aduse. Oportunitățile financiare au făcut ca intrarea în afaceri să fie o chestiune de voință, pentru că mijloacele le găsești.”

26

IT & C

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Entertainment-ul lumii la mâna antreprenorilor clujeni

Trei tineri antreprenori clujeni au pus bazele, în ultimii ani, unei afaceri care, treptat, a devenit cel mai mare publisher de jocuri online nișate din această parte a Europei. Cu o echipă care însumează peste 50 de angajați, business-ul celor trei a ajuns să valoreze, la opt ani de la înființare, peste cinci milioane de dolari. de Augustin STANCIU

Una dintre cele mai mari probleme ale industriei IT din România, în general, dar şi din Cluj-Napoca, în special, se referă la faptul că societățile de profil îşi axează businessul înspre zona de outsourcing, sub 20 % dintre produsele realizate de către companiile de profil din municipiu fiind produse marketabile proprii. Chiar şi aşa, există, printre

societăţile de profil, o serie de companii care fac notă discordantă şi care, chiar dacă la începutul activității lor lucrau în mare parte pentru un client internațional, după ce au trecut de nivelul de start-up au început să realizeze produse proprii cu care au devenit, la rândul lor, cunoscuți, în mare parte, pe piața globală. Printre aceste companii se află şi grupul de societăţi conduse de către tinerii antreprenori clujeni Daniel Tămaş, Tudor Rad şi Paul Mureşan. Cele trei societăți - IDEA Studios, Transylgamia și Jellycs - sunt companii cu capital integral românesc, acestea fiind “responsabile” pentru unele dintre cele mai apreciate platforme de jocuri nișate din lume, având, în momentul de față peste 20 de milioane de utilizatori din toată lumea.

O poveste cu suișuri și coborâșuri

Povestea IDEA Studios, prima dintre cele trei companii, a început acum mai bine de opt ani, atunci când Daniel

IT & C

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Tămaș, student în anul doi la Facultatea de Drept, a renunțat la studii și împreună cu Tudor Rad, fostul său coleg de bancă din liceu, au decis să înceapă propria lor afacere într-un domeniu care prindea tot mai mult avânt, și anume jocurile online. “Eu lucrasem în timpul facultăţii la o companie clujeană, de altfel prima şi singura firmă la care am fost angajat. Chiar dacă eram pasionat încă din adolescență de partea de web design, flash sau grafică, la acea companie am învățat extrem de multe lucruri care mi-au folosit, apoi, în afacerea pe care am realizat-o. Înainte de a pleca de la firma respectivă, am fondat, alături de Tudor Rad, prima companie, IDEA Studios, care iniţial a fost înființată în ideea de a putea emite facturi clienţilor pe care îi aveam fiecare dintre noi pe partea de freelance. La câteva luni după ce am înfiinţat firma a apărut oportunitatea de a realiza jocuri video online și astfel a apărut cutezee.com, prima noastră platformă de acest fel. Nu după mult timp am început să obținem contracte, primul nostru partener, care s-a întâmplat să fie şi cel mai mare publisher de jocuri online din lume, olandezii de la Spil Games, ne-au spus că nu ne pot publica jocurile, dar, în schimb, le pot cumpăra.

După puțin timp, datorită calității produselor pe care le ofeream am ajuns la un punct în care partenerii noștri ne cereau mai mult decât puteam noi livra. Pe măsură ce colaborarea cu Spil Games devenea tot mai strânsă am început să creştem și firma și, implicit, să angajăm tot mai mulți oameni. Iniţial era simplu, practic, noi ofeream nişte servicii, oamenii plăteau, dar între timp proiecţelul nostru cu portalul de jocuri era pe plan secundar. Pentru clientul olandez realizam jocuri mici, pe nişa de copii, în special pentru fete, respectiv online kids games, jocuri de makeup, make-over, hairstyle, dress-up, practic jocuri pentru copiii care sunt la perioada la care vor să descopere tot felul de chestii pe care le văd la adulţi. Totuși, după mai puțin de trei ani, perioadă în care am devenit cei mai mari furnizori ai publisherului olandez, am fost anunțați că partenerul dorește să rezilieze contractul. A fost un moment destul de delicat pentru noi, mai ales, că, la momentul acela, în 2011, aveam 20 de oameni angajaţi. Așa că am fost nevoiți să găsim surse de finanțare pentru a susține firma. Astfel am fost nevoiți să vindem platforma cutezee.com către un investitor din Marea Britanie. Chiar dacă rezilierea contractului cu publisherul olandez a fost un moment foarte delicat pentru noi, ulterior am constatat a fost cel mai bun lucru care ni se putea întâmpla. La momentul respectiv, cutezee.com avea cam un milion de useri, genera nişte venituri, dar nu suficient cât să susţină compania şi în niciun caz să creştem. Așa că am luat cea mai inteligentă decizie și am vândut. Totuși, nu am cheltuit banii aiurea, ci am făcut o investiție care s-a dovedit a fi foarte inspirată. Noi eram prieteni de mult timp cu Paul Mureșan, al treilea asociat al nostru, din acest moment. El avea o companie care era specializată pe același segment ca și noi și imediat după vânzarea cutezee.com am decis să fuzionăm. Această decizie a fost cât se poate de inspirată în condțiile în care noi estimam că o să ne recuperăm investiția într-un an, și mare ne-a fost surpriza când ne-am recuperat investiția în patru luni”, a spus Daniel Tămaș.

Viitorul sună bine!

De atunci, companiile pe care cei trei le conduc au mers exclusiv pe o pantă ascendentă, atât din punct de vedere al profitului, cât și al produselor realizate. În acest moment, IDEA Studios, Transylgamia și Jellycs înseamnă peste 50 de angajați, în timp ce proprietățile online ale celor trei companii valorează peste cinci milioane de dolari. Mai mult, cei trei tineri întreprinzători doresc să migreze, trep-

tat, și înspre platformele mobile, în ultimele două luni lansând trei tipuri de jocuri pentru terminalele mobile, acestea putând fi descărcate, deja, din Google Play și App Store. “În momentul de față avem trei site-uri pentru băieți și cinci pentru fete, traficul pe aceste platforme însumând între 15 și 20 de milioane de utilizatori pe lună. Din 2013 am decis să investim și în jocuri pentru terminalele mobile și așa a apărut Transylgamia, companie care se ocupă, exclusiv, de acest segment. În momentul de față am lansat trei jocuri, unul pentru fete, unul pentru copii și unul cu mașini. Noi încercăm acum trei direcții și să vedem care va fi soluția optimă”, a spus Daniel Tămaș.

Transylgamia, entertainerul lumii!

Daniel Tămaș spune că, deși au întâmpinat multe greutăți în acești opt ani, au reușit, cu multă muncă și alături de o echipă puternică, să transforme afacerea într-una profitabilă. “Suntem mândri că am reușit să facem din IDEA Studios un brand puternic, o companie profitabilă și cu succes global, acesta fiind, deocamdată, produsul de care suntem cei mai mândri. Mai mult suntem cât se poate de bucuroși că am reușit să facem un business de câteva milioane de dolari, pornind de la zero lei, zero founding și zero consultanță. Și pot să spun că nu am fi reușit să facem nimic fără echipele care au lucrat și care lucrează în acest moment la toate proiectele celor trei companii. În momentul de față ne luptăm să facem din Transylgamia un brand cel puțin la fel de puternic, motiv pentru care suntem pe cale să încheiem un parteneriat cu mai multe entități din Silicon Valley și din Londra, tocmai pe ideea de a ne ridica firma și pentru a ne ajuta să optimizăm monetizarea produselor noastre. O să investim consistent pe Transylgamia pentru că acolo vedem cea mai mare oportunitate de creștere, în condițiile în care piața jocurilor pentru terminalele mobile crește constant și într-un ritm ireversibil, compania având ca scop declarat entertainmentul lumii. Am observat că foarte multe companii românești care ajung la un anumit nivel de performanță se gândesc ca la un moment dat să vândă. Și noi ne-am gândit la această variantă, dar pot să spun că, în momentul de față, un exit din companie nu este oportun. Da, într-adevăr, din punct de vedere al businessului nu cred că trebuie să dezvolți o afacere și să mori cu ea de gât. Din punct de vedere al puterii financiare poți crește un business până la un anumit nivel după care ai nevoie de parteneri cu mai mulți bani, cu mai multă experiență și cu mai multe conexiuni pentru a duce afacerea la un nivel superior. Totuși, dacă ar fi să vindem părți din companie, nu o vom face numai dacă investitorul cu pricina va avea un plan consistent pentru a crește această afacere până la punctul la care ne dorim noi”, a încheiat Daniel Tămaș.

27

Techsylvania luptă pentru inovarea în IT-ul clujean IT&C

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

29

Pasionaţii de tehnologie şi-au dat întâlnire, la începutul lunii iunie, la unul dintre cele mai promiţătoare evenimente IT din România, Techsylvania. Evenimentul desfăşurat pe durata a trei zile a cuprins un hackathon de 24 de ore focusat pe tehnologii wearable şi connected, precum şi o conferinţă pe tehnologie şi inovaţie, la care au participat speakeri din opt ţări. de Augustin STANCIU La fel ca la Cluj Innovation Days, eveniment desfăşurat la finele lunii martie, tema centrală a Techsylvania a fost inovarea. În condiţiile în care peste 80 % din produsele create de către companiile de IT din Cluj se îndreaptă spre outsourcing, organizatorii Techsylvania şi-au propus să dea un imbold industriei IT clujene în direcţia creării de produse marketabile. De asemenea, Vlad Ciurcă, Executive Producer Techsylvania, consideră că un rol important în dezvoltarea industriei IT clujene este legată şi de înfiinţarea a cât mai multor start-uri în domeniul tehnologiilor creative.

“Scopul acestei conferinţe a fost de a creşte numărul de produse vandabile proprii. Cred că este nevoie de iniţiativă în acest sens şi spirit antreprenorial şi pe lângă acestea de expertiză în ceea ce priveşte zona de product management.

Noi, prin acest eveniment, încercăm să aducem oameni cu experienţă internaţională, care au lucrat la produse de acest gen şi au atins un anumit nivel de succes şi să facem un transfer de cunoştinţe între ceea ce s-a întâmplat acolo şi ceea se poate aplica aici. Cred că într-un interval de patru, cinci ani ar trebui deja să ne îndreptăm înspre o direcţie mult mai clară de dezvoltare de produse”, a spus Ciurcă.

Tehnologii inovatoare în 24 de ore

Hackathon-ul care a avut loc în cadrul Techsylvania s-a adresat dezvoltatorilor care îşi doresc să pună bazele unor aplicaţii cu potenţial disruptiv în domeniul tehnologiilor connected şi wearable. În cadrul hackathon-ului, eveniment în cadrul căruia programatori şi designeri colaborează la dezvoltarea unor produse software, au participat 109 de persoane, formând 14 echipe, care au lucrat timp de 24 de ore la un produs tehnologic, care să revoluţioneze sau să aducă ceva nou industriei. Echipele prezente au putut să utilizeze device-uri, precum: Google Glass, Oculus VR, Leap Motion, Pebble Watch, UP by Jawbone, Sony Smartwatch 2, Withings, Onyx Beacons, Little Printer, e Eye Tribe Tracker sau EpsonMoverio BT-100.

Premiul trei a fost câştigat de către echipa Marionette, care prin intermediul Leap Motion şi Google Glass, au transformat 2048, cel mai popular joc al momentului, în 3D. Premiul doi a fost câştigat de proiectul Heart Attack Detective, care monitorizează bătăile inimii prin intermediul Withings şi trimite un semnal de urgenţă în momentul în care se înregistrează o activitate anormală. Marii câştigători ai primei ediţii a hackathon-ului Techsylvania sunt SecurEye, care, prin folosirea e Eye Tribe, permite introducerea codul PIN în ATM, fără folosirea mâinilor.

Conferinţa propriu-zisă a adunat 274 de participanţi din mai multe ţări, aceştia bucurându-se de prezentările a 18 speakeri, interni şi internaţionali. Printre cei care au luat

cuvântul au fost HP Jin, Co-Fondator şi CEO Telenav, liderul global în domeniul serviciilor de localizare, navigare auto şi publicitate targetată în funcţie de locaţie, companie care a achiziţionat la începutul anului Skobbler, acesta vorbind despre cum să transformi un start-up într-o companie listată la bursă. De asemenea, Marcus Segal, ex-COO Casino Division Zynga & Entrepreneur in Residence la e Summit, strateg şi manager de operaţiuni cu peste 15 ani de experienţă în domeniul tehnologiei, a vorbit despre greşelile comune făcute de startup-uri, în timp ce Voicu Oprean, CEO Arobs Transilvania Software, a vorbit despre călătoria de la externalizare software la produse inovative.

Vlad Ciurcă, Executive Producer Techsylvania, a declarat că prima ediţie a evenimentului a fost una cât se poate de reuşită, acesta promiţând că anul viitor pregăteşte un eveniment mult mai mare.

“Suntem foarte multumiţi că participanţii noştri au avut numai cuvinte de laudă legat de prima ediţie a Techsylvania. Mai mult decât atât, speakerii au fost, la rândul lor, impresionaţi de calitatea şi experienţa celor care au fost în audienţă. Considerăm că am pus bazele unei mişcări care va rezulta în dezvoltarea mai multor produse software în Cluj-Napoca şi dorim să susţinem şi în continuare acest lucru atât prin diverse acţiuni, cât şi prin pregătirea unei ediţii şi mai mari anul viitor! Pentru anul viitor pregătim o ediţie mult mai mare. E probabil să avem o conferinţă de două zile şi pe partea de hackaton vrem să aducem nişte tehnologii cel puţin la fel de interesante şi să atragem mult mai mulţi amatori de dezvoltarea de tehnologie” Vlad Ciurcă, Executive Producer Techsylvania

30

IT&C

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

„Inovaţie nu înseamnă doar o idee genială” Gabi Creţu, CEO & Co-Founder Evozon

de Augustin STANCIU

Gabi Creţu, CEO & Co-Founder Evozon, una dintre cele mai importante companii IT din Cluj-Napoca a vorbit, într-un interviu acordat Transilvania Business, despre rolul inovaţiei în industria IT&C din România, dar şi care sunt principalele probleme cu care se confruntă acest sector, în momentul de faţă.

Cine este Evozon şi care sunt atuurile principale care vă transformă într-una dintre cele mai importante companii IT din Cluj şi, implicit, din România?

Suntem o companie clujeană de dezvoltare soluţii software, înfiinţată în 2005, având în prezent peste 300 de angajaţi în Cluj-Napoca şi Londra. Agilitatea este un atu pentru noi, pentru că recunoaştem şi valorizăm impactul vitezei cu care reuşim să ne adaptăm la noile tendinţe şi direcţii din domeniul IT. În acest context, am învăţat să renunţăm la strategiile pe termen lung şi să ne concentrăm atenţia în cele pe termen scurt şi mediu, însoțite de planuri de acţiune pentru diverse posibilităţi de evoluţie a situaţiilor. Un alt avantaj competitiv al nostru este echilibrul între satisfacerea nevoilor clienţilor şi evoluţia profesională a angajaţilor. Chiar mai mult, suntem atenţi şi investim în satisfactia la locul de muncă a angajaţilor noştri pentru că am învaţat că oamenii implicați, care lucrează cu plăcere într-un mediu flexibil şi non-formal, sunt energizati de munca lor şi au un grad sporit de creativitate în a găsi soluţii la probleme.

comandă care automatizează procesele clienţilor sau aduce business-ul lor online. Am dezvoltat soluţii şi servicii pentru domeniile de telecomunicatii, e-commerce, sănătate publică (în UK), conectare business-to-business, artă şi divertisment (prin dezvoltarea de jocuri), securitatea în muncă, rezervări online, imobiliar, energie regenerabilă şi multe altele.

Care sunt domeniile în care compania dumneavoastră activează cu precădere? Practic, care sunt activităţile pe care le desfăşuraţi „on a daily basis”?

Am dezvoltat soluţii software pentru diferite domenii, fară a ne limita la unul sau altul. Evozon dezvoltă soluţii software la

Care sunt, în momentul de faţă, cele mai mari provocări ale IT-ului clujean? Lipsa contractelor, deficit pe piaţa forţei de muncă, oameni nu foarte bine pregătiţi?

Totodată, am dori să ne spuneţi şi care sunt soluţiile pe care le vedeţi dumneavoastră pentru rezolvarea pro-

Care sunt cei mai importanţi clienţi pe care îi aveţi sau pe care i-aţi avut în portofoliu şi care sunt principalele produse la care aţi lucrat? De asemenea, ştiu că aţi implementat şi o serie de produse proprii. Ne puteţi spune care sunt acestea şi ce impact au avut pe piaţă?

Printre cei mai mari clienţi Evozon se numără AT&T, Microsoft, Save e Children International, Panasonic, Nokia, Henkel şi mulţi alţii. Pe lângă clienţii internaţionali pe care îi avem, am dezvoltat soluţii software şi pentru Start-Ups. În momentul de faţă nu putem prezenta detalii despre produsele proprii pentru că nu s-au lansat încă, dar revenim cu informaţii după lansarea lor.

IT&C

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

blemelor din IT-ul clujean?

Cea mai mare provocare a pieţei clujene de IT este faptul ca numărul de programatori bine pregătiţi nu este proporţional cu nevoia pieţei, în contextul în care majoritatea firmelor din Cluj-Napoca vor să crească. În acest context, vedem o soluţie în suplimentarea numărului de locuri bugetate în cadrul facultăţilor de informatică ale universităţilor clujene, în încercarea de a corela oferta şi nevoia pieţei de muncă în acest domeniu. Ne confruntăm şi cu suprapunerea insuficientă a cunoştinţelor acumulate în învăţământul universitar şi competenţelor cerute într-o firmă IT. Această discrepanţă fost identificată şi de profesorii de la UBB şi, împreună cu aceştia, am conceput şi implementat un plan pentru a o micşora, prin combinarea educaţiei cu experienţa practică în programe de formare profesională a studenţilor, organizate în colaborare cu universitatea. Având această experienţă, am învăţat cât de valoroasă este investiţia în dezvoltarea pieţei locale de IT. În acest sens, privim problemele ca fiind oportunităţi de implicare în comunitate pe care le potenţăm şi prin încurajarea sau organizarea periodică de evenimente în domeniu, cum sunt IT Camp, Cluj PM (conferinţa internațională PerlMongers), Zilele Studentului şi multe altele. În momentul de faţă, peste 80% din activitatea companiilor de IT din Cluj este reprezentată de furnizarea de servicii către export. De ce nu creează companiile clujene mai multe produse proprii marketabile? Putem vorbi despre lipsa de know-how sau, mai degrabă, calea outsourcingului este mult mai facilă pentru dezvoltarea companiilor? În ultima vreme există o tendinţă tot mai accentuată de a migra spre produse proprii. Evozon dezvoltă în momentul de faţă nouă produse care vor fi lansate în a doua jumătate a anului 2014 şi în prima jumătate a anului 2015. Toate produsele la care lucrăm sunt destinate pieţei internaţionale. În ceea ce priveşte proporţia mare de outsourcing în cadrul firmelor de IT, marele avantaj este că pe această cale programatorii au oportunitatea de a intra într-un ritm accelerat de dezvoltare profesională în cadrul mai multor tehnologii moderne de programare.

Andrei Kelemen, directorul executiv al clusterului Cluj IT spunea, în cadrul evenimentului Cluj Innovation Days, desfăşurat la finele lunii martie, că outsourcingul va evolua în următorii ani şi că industria IT clujeană, pentru a supravieţui şi a se dezvolta are nevoie, în primul rând, de inovaţie. Împărtăşiti opiniile domnului Kelemen? Dacă da, care credeţi că ar fi calea cea mai bună pentru succesul companiilor IT? Şi aici mă refer la susţinerea antreprenorilor prin programe guvernamentale sau, din contră, companiile trebuie să lucreze singure pentru a obţine plusvaloare?

Suntem de acord că industria IT clujeană are nevoie de inovaţie. Totodată, am remarcat că, în ultima vreme, acest concept se foloseşte cu uşurinţă şi nu se înţelege foarte bine

complexitatea termenului. E nevoie de mai mult decât o idee – e vorba de tot procesul. Oamenii cred că o idee inovatoare e ceva simplu. Inovaţie nu înseamnă doar o idee genială, ci şi capacitatea de a aduce produsul în faţa consumatorilor: necesită planificare atât pentru dezvoltarea produsului, cât şi pentru definirea paşilor necesari pentru lansarea şi pentru menţinerea lui pe piaţă. În ceea ce priveşte calea spre succes, până în prezent, noi am ales să finanţăm dezvoltarea produselor din fonduri proprii.

Pornind de la premisa că piaţa căreia ne adresăm este una extrem de dinamică, considerăm că birocraţia poate să întârzie creativitatea. În ce măsură ar trebui statul să se implice în industria de IT? Care ar fi lucrurile pe care statul ar trebui să le facă pentru a susţine această industrie?

Considerăm că sunt două aspecte urgente care ar putea beneficia de implicarea statului. Unul din aceste aspecte este, după cum am menționat mai sus, corelarea ofertei şi nevoii pieţei de muncă din domeniul IT prin încurajarea financiară a suplimentării numărului de locuri bugetate în universităţi.

Celălalt aspect pe care îl vedem prioritar este facilitarea procesului de colaborare directă cu restul ţărilor europene, prin încurajarea concretă a dezvoltării de noi conexiuni aviatice spre marile orașe ale Europei.

Chiar dacă societăţile clujene sunt apreciate de către marii coloşi IT la nivel global, când estimaţi că vom avea un producător de servicii sau produse IT&C din România care să fie recunoscut la nivel mondial şi de către consumatori şi, implicit, să asocieze produsele cu România?

Nu putem estima acest lucru, dar sperăm că va fi cât mai curând.

31

Alege o ținută elegantă pe măsura ta

Cluj Napoca: București:

0730 830 012; cluj@tudor-tailor.com; Str. Calea Turzii 43-49, în cadrul Ramada Cluj hotel 0740 513 165/ 0371 479 302; contact@tudor-tailor.com; Str. Episcopiei Nr. 1-3, în interiorul Athenee Palace Hilton hotel www.tudor-tailor.com

34

EVENIMENT

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Încă o investiţie reuşită marca Mircea Musgociu

BILLA România a inaugurat vineri, 27 iunie, la Târgu-Mureş, pe strada Moldovei nr. 18, cel de-al doilea supermarket al reţelei din localitate şi al 28-lea la nivel naţional. Investiţia poartă amprenta omului de afaceri Mircea Musgociu, proprietarul companiei Profitec, care după complexul de locuinţe de pe strada Negoiului şi hipermarketul Kaufland de pe strada Livezeni îşi adaugă în portofoliu o altă lucrare realizată la standarde de calitate înalte. de Sandu TUDOR Noul magazin din Târgu-Mureș oferă clienților 6.200 de articole într-un spațiu de vânzare de peste 500 metri pătraţi. „Inaugurarea unui nou magazin BILLA în Târgu-Mureș continuă strategia noastră de expansiune prin care oferim clienților produse de cea mai bună calitate. Ne bucurăm că putem rămâne aproape de clienții noștri din toată ţara și vom continua să identificăm noi oportunităţi de dezvoltare pe parcursul acestui an”, a declarat Sorana Georgia, director general BILLA România.

Supermarketul s-a deschis cu o promoţie specială: pentru fiecare 50 lei din valoarea bonului de casă, clienții BILLA România au primit un bon valoric de 10 lei, în perioada 28 iunie - 2 iulie 2014. La magazinul din Târgu-Mureș, clienții își vor putea face cumpărăturile de luni până sâmbătă, de la orele 7.00 la 22.00, iar duminică de la 8.00 la 22.00. “Este un magazin foarte reușit. Să aveți noroc, să vă meargă bine afacerea”, le-a transmis primarul Dorin Florea angajaților și primilor clienți ai noului magazin, vineri, 27 iunie, la vizita

obiectivului.

REWE International AG este liderul de piață în Austria pe sectorul de produse alimentare și de drogherie și unul dintre cei mai mari angajatori din țară. La nivel internațional, REWE International AG are un număr total de 72.000 de angajați care lucrează în aproximativ 3.600 de magazine. În anul 2011, cifra de afaceri a companiei a crescut la 12.83 miliarde de euro. Compania este parte a REWE Group, unul dintre cele mai importante grupuri din Europa care activează în retail și turism. În prezent, 323.000 de angajați lucrează în cadrul REWE Group în 13 țări europene, iar cele aproximativ 15.700 de magazine au generat o cifră de afaceri de peste 48 de miliarde de euro.

BILLA este prezentă pe piața din România din februarie 1999 când a deschis primul supermarket din București. În prezent, BILLA operează 82 de magazine în cele mai importante orașe din România.

Răsfoiți noul supliment al revistei Transilvania Business. Cultural. Lunar.

36

EDUCAȚIE

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

UPT – furnizor de specialiști pentru concernele străine

Înfiinţată în anul 1920, Şcoala Politehnică din Timişoara - cum s-a numit la început - a constituit răspunsul pentru una din cerinţele formulate de societatea românească a vremii, şi anume formarea de ingineri. Astăzi, Universitatea Politehnica Timișoara a ajuns principalul furnizor de specialiști pentru marile concerne occidentale, care au investit în Banat. de Laura M. BONDRILĂ Universitatea "Politehnica" din Timişoara (UPT), unitate de cercetare avansată şi educaţie, este astăzi una dintre școlile româneşti cu tradiţie, recunoscută în plan naţional şi internaţional, atât prin activitatea generaţiilor de cadre didactice, cât şi a unor academicieni prestigioși. Deși per ansamblu ne-am putut mereu mândri cu un învățământ performant, totuși, în perioada comunistă, puține erau instituțiile de învățământ superior românesc recunoscute în Occident.

Chiar și atunci, în acele vremuri gri, marca ”Politehnica Timișoara” era suficientă pentru orice inginer care reușea să scape din fostul ”univers concentraționar” ca să își găsească repede un loc de muncă, pe nivelul pregătirii sale, în țări precum Germania, Belgia, Suedia, Austria sau chiar Statele Unite ale Americii și Canada. Purtătoare de valori fundamentale, misiunea UPT a continuat și peste ani, fără să se abată de la tradiția sa, aceea de formatoare de specialiști bine pregătiți. În structura Universității „Politehnica” din Timișoara sunt in-

cluse facultăți, departamente, catedre, institute și centre de cercetare, laboratoare, biblioteci, cămine, cantine, baze sportive, precum și o editură cu tipografie și policlinica studențească, cu precizarea că, la ora actuală, Campus-ul universitar cuprinde 16 cămine studenţeşti care oferă circa 6.500 locuri de cazare. Cele 10 facultăți ale universității, între care cinci de mare tradiție: electrotehnica, mecanica, mecanica agricolă, construcțiile și chimia, asigură la ora actuală programe de studii pentru aproximativ 13.500 studenți a căror destine sunt îndrumate de 700 de cadre didactice. Recunoscută ca protagonist remarcabil pe scena cercetării ştiinţifice atât în plan naţional, cât şi internaţional, UPT a reușit o performanță cu adevărat rară: a înființat nu mai puțin de 25 de centre de cercetare pe diferite domenii, în care activează echipe de cercetători care de-a lungul vremii au brevetat o serie de invenții și prototipuri ce cu mândrie poartă marca ”Poli Timișoara”. ”Actualizarea rezul-

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

EDUCAȚIE

tatelor cercetării în lucrări ştiinţifice, brevete de invenţie ori produse realizate constituie o garanţie a competenţei, seriozităţii şi profesionalismului instituţional”, susțin profesorii institutului.

”Vânați” de pe băncile facultății

Interesată să răspundă cerinţelor de pe piaţa muncii, precum şi necesităţii de formare şi dezvoltare pe tot parcursul vieţii, determinată de provocările complexe ale societăţii moderne, Universitatea „Politehnica” din Timişoara organizează an de an programe de Studii Postuniversitare, al căror obiectiv principal este actualizarea, dezvoltarea și perfecţionarea de numeroase calificări universitare. Portofoliul de specializări oferite de UPT răspunde punctual nevoilor societăţii actuale, reflectând raporturile strânse pe care universitatea le întreţine cu mediul socio-economic. Specializările sunt adaptate în permanenţă celor mai noi tendinţe în domeniu, răspunzând cerinţelor de pregătire teoretică şi practică necesară inserţiei absolvenţilor pe piaţa muncii. Așa se face că marile concerne occidentale care activează de peste 1015 ani în Banat, în special în domeniul automotive, au ajuns să recruteze specialiști chiar de pe băncile facultății. Foarte mulți studenți muncesc deja pentru aceste mari corporații, între care regăsim nume ”grele”, precum: Continental, Alcatel-Lucent, Schaeffer, Flextronic, ABB, Elba, Enel, IBM, TRW, ISIM, Saguardo Technology, Zumtobel, Lasting și Transelectrica, toate aflate în relații contractuale cu UPT. Ba chiar s-a ajuns ca, aici, în Banat, să circule o vorbă care, deși uneori e aruncată în glumă, să conțină, de fapt, mult adevăr: ”Dacă vrei să ai imediat job, atunci du-te la Politehnică!”. Sunt realități palpabile, care au făcut din județul Timiș zona cu cel mai mic șomaj din România. Pe de altă parte, sunt foarte mulți absolvenți care aleg, după finalizarea studiilor, drumul Occidentului. Toți, fără excepție, reușesc în carieră. Ei se dovedesc a fi profesioniști adevărați, fiind respectați și chiar am putea spune, fără exagerare, la un moment dat vânați realmente de marile corporații străine. Astfel, în deplină concordanţă cu misiunea asumată şi cu dorinţa de a se afirma la nivel internaţional, Universitatea „Politehnica” din Timişoara dezvoltă, în prezent, relaţii de colaborare devenite deja tradiționale cu numeroase universităţi din Europa, SUA, Asia, America de Sus şi Canada, concretizate în peste 190 acorduri de colaborare încheiate în cadrul unor programe din Uniunea Europeană sau în mod direct.

Sute de invenții marca ”Poli Timișoara”

Organizată pe baze antreprenoriale, universitatea încurajează cercetarea aplicativă, cu valorificarea rezultatelor pe baze contractuale, care să permită extinderea competenţelor, a resursei umane şi a bazei materiale.

Pentru perioada următoare se doreşte sprijinirea unor activităţi de genul: înființarea de noi institute de cercetare multidisciplinară, pe modelul celor din UE, dezvoltarea infrastructurii de cercetare și de administrare a cercetării prin accesarea de fonduri structurale, organizarea de conferinţe internaţionale mari în universitate, creşterea vizibilității buletinului ştiinţific propriu (prin internaţionalizarea sa), acordarea de burse pentru tinerii doctoranzi și sprijinirea participării acestora la conferinţe internaţionale, sprijinirea tinerilor absolvenţi în demararea unor activităţi în domenii de înaltă tehnologie (prin intermediul Incubatorului de afaceri în domeniul IT).

Activitatea de cercetare științifică din UPT se desfășoară la

nivelul catedrelor, departamentelor și facultăților. Se bazează pe strategia de promovare a cercetării multidisciplinare și pe prioritățile noilor tehnologii și este efectuată de către colective formate din cadre didactice, doctoranzi și studenți din anii terminali. Din punct de vedere administrativ, cercetarea este organizată la nivel de centre de cercetare, acreditate de către CNCSIS. Acum, în cadrul UPT funcționează un Centru Național, 20 de centre acreditate și un Centru de Excelență. Între direcțiile prioritare regăsim: Energiile regenerabile, Fluidele complexe, Sistemele informatice pentru aplicațiile de elearning, e-government și e-administration, Dezvoltarea de aplicații specifice Societății Informaționale, Prelucrarea numerică a semnalelor, Compoziția și comportamentul structurilor de oțel, Noi metode de reabilitare a clădirilor prin utilizarea de noi materiale, Ingineria bio-medicală sau Managementul competitivității. În acest sens, un capitol cu totul aparte în istoria UPT sunt brevetele și invențiile. Politehnica timișoreană se poate numi un real campion la acest capitol. De-a lungul timpului, UPT a realizat și brevetat sute de invenții și noi procedee tehnologice (toate înregistrate la OSIM). Lista este mult prea lungă pentru a putea fi reprodusă aici în întregime, deși ar merita cu prisosință. Amintim, însă, numai câteva: Matrița de injectare cu canale calde activate ultrasonic; Procedeu de creștere a eficienței și soluție de rotor de turbină eoliană axială cu ax orizontal; Echipament pentru alimentarea motoarelor electrice asincrone la medie tensiune; Instalație de manevrare și acționare pentru dispozitive de tencuit și finisat și dispozitive pentru realizarea acestor operații; Lubrifianţi polifuncţionali de tip ester; Procedeu și instalație pentru arderea combinată, cu cărbune, a deșeurilor de biomasă sau urbane și multe, multe altele.

37

O politică pro-business pentru IMM-uri

38

interviu

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

de Sorin TROCAN

Europarlamentarul Maria Grapini vorbește într-un interviu acordat revistei Transilvania Business despre realizările din perioada în care a fost ministru delegat pentru IMM-uri și Turism, precum și despre obiectivele pe care și le-a stabilit ca reprezentant al României în Parlamentul European.

Care ar fi moștenirea lăsată de dumneavoastră pentru sectorul IMM la părăsirea postului de ministru?

Eu nu am știut când plec, de aceea am fost și primul dintre miniștri care mi-am făcut raportul și semestrial și anual, la predarea mandatului, cu ceea ce am făcut. Important era să acționez în două direcții: pe de o parte în reglementare și de aceea am ținut foarte mult să avem și noi o lege a IMMurilor modernă și comparabilă cu legea IMM-urilor din Uniunea Europeană. Am lăsat, să zic așa, moștenire legea, care aduce extrem de multe clarificări în modul de tratament, și fiscal și din punct de vedere al legislației IMMurilor din România. Am introdus ceea ce îmi doream foarte tare, un lucru extrem de reclamat de IMM-uri, și anume, eu îi spuneam că e un abuz: acel sechestru pe cont pentru întreprinderile mici și mijlocii înainte de a li se da un preaviz de verificare a sumelor. Se întâmpla de multe ori să se extragă suma din conturile băncii și să nu fie suma corectă.

Acest lucru nu se mai poate întâmpla pentru că, înainte de a pleca din minister, am reușit să trec prin Guvern și este emisă o Hotărâre de Guvern în acest sens. De asemenea, oamenii de afaceri mi-au cerut să introduc înainte TVA-ul opțional, plata la încasare sau plata curentă cum era pentru că erau dezavantajați cei care aveau cifră de afaceri până la 500 de mii de euro și am introdus TVA la încasare.

Una din cerințele mediului de afaceri este legată de accesul mai facil la finanțare. Ce ați întreprins în acest sens?

A fost o problemă foarte solicitată de mediul de afaceri, cea legată de finanțare, și atunci am reușit să scoatem o Hotărâre de Guvern prin care creditele pentru capital de lucru până la 5 milioane sunt cu garanții de stat în cuantum de 50 % din garanția pe care-o cere banca, tocmai pentru faptul că băncile cereau garanții, iar IMM-urile nu aveau cu ce să garanteze. De asemenea, tot pentru finanțare am reușit să semnez în 16 ianuarie, cu Elveția, un grant, o sumă de bani nerambursabilă pentru finanțarea investițiilor. De data aceasta pentru IMM-uri am pus un plafon de 100 de mii de franci elvețieni, creditul este pentru 5 ani, din care un an este de grație. Asta înseamnă că nu se plătește, nu se rambursează nimic în anul acela ca să apuce să își facă investiția efectul și să aibă din ce rambursa. În următorii 5 ani se rambursează creditul, dar cu o dobândă foarte mică, de 3,5 % în lei, nu a mai fost o asemenea dobândă până acum. Ne-am permis această dobândă pentru că am făcut o pondere, 25 de milioane de franci elvețieni nerambursabili cu 7 milioane de la bugetul statului prin CEC. Un lucru de asemenea cerut și reclamat de firme și eu totdeauna am luptat pentru etică în afaceri, la etică și între stat și privat și între privat și stat, a fost acela că am scos o Hotărâre de Guvern prin care nu se mai pot cere penalități la întreprinzătorii mici și mijlocii pentru întârzieri la plata la

bugetul statului a unor datorii, dacă statul nu le-a dat la timp banii pe fonduri europene. Erau întârzieri și sunt întârzieri foarte mari din proiectele trecute și oamenii nu aveau bani cash să plătească. Era nedrept ca ei să plătească penalități atâta timp cât statul nu le-a dat banii cuveniți.

Cum ați restructurat programul MINIMIS? Sigur că am luptat foarte mult pentru a crește cu 100 de milioane schema de MINIMIS și am lansat cunoscuta lege a MINIMIS-ului, finanțarea nerambursabilă de 100 de mii de euro cu 10 % cofinanțare pentru întreprinderile mici și mijlocii, așa cum am lăsat și celelalte proiecte SRL de start-up, proiectul pentru comerț, pentru meșteșugari și pentru femeia manager. Am introdus pentru prima dată un proiect, pentru că eu cred că România trebuie să își promoveze foarte bine produsele, brandurile românești. Am introdus pentru prima dată finanțare de la buget și în septembrie va avea loc prima susținere a brandurilor românești, după care în fiecare an, vor fi două ediții, o ediție primăvara și una toamna, prin care, cu bani de la buget, susținem târgurile și expozițiile în țară ale produselor românești.

Ce ați realizat în domeniul turismului?

Sigur că și în domeniul turismului am făcut mai multe reglementări, cred că esențial acum este că se află în Parlament două legi: legea tichetelor de vacanță care a trecut de câteva comisii și urmează votul în plen, am reușit să explic că nu erau pierderi pentru buget. Din contră, e un impact pozitiv, atâta timp cât companiile de stat, statul dădeau banii cash și oamenii se duceau și îi cheltuiau în afară. Dacă îi dăm în tichete de vacanță, fiscalizăm turismul și cheltuiala se face în România. În același timp se și poate cunoaște ce a mai făcut România în domeniul turismului pentru că sunt foarte multe lucruri încă nedescoperite de români. Legea tichetelor de vacanță sper să treacă în această legislatură pentru că a trecut deja pe parcurs în mai multe comisii. Am introdus în Parlament și legea dedicată obligativității deținătorilor spațiilor de cazare să refacă arhitectura și spațiul verde aferent pentru că aduce un prejudiciu și vecinului dar și național, în stațiunile de interes național. Am certificat 21 de stațiuni balneare pentru că a intrat în vigoare directiva din 2014 prin care stațiunile balneare certificate pot acorda tratamente persoanelor străine care își pot deconta cheltuielile la casele lor de sănătate, așadar, aducem valută și multe altele. Eu cred că esențial este că am convins într-un an și trei luni un guvern, începând cu premierul, ca politica guvernului să fie pro-business pentru dezvoltarea IMM-urilor și a locurilor de muncă.

La ce se pot aștepta oamenii de afaceri români de la un europarlamentar, fost ministru al sectorului IMM din România?

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

În primul rând, ceea ce am spus eu și am făcut-o și ca ministru, voi continua și ca europarlamentar, preluând din programul privind continuarea promovării României cu valorile ei. IMM-urile și mediul de afaceri se pot aștepta la următoarele lucruri: în primul rând să aduc informațiile dinspre Uniunea Europeană în România, pentru că a fost un deficit de informare și este bine ca atât societatea civilă, întreprinzătorii, Parlamentul și Guvernul României să fie informați la timp. Al doilea, să pot să influențez acolo ca directivele care urmează să se adopte, reglementări care urmează să se facă în Uniunea Europeană să fie cu impact pozitiv asupra României și vă dau un singur exemplu: eu am luptat din 2005 la Comisia Europeană, ca și reprezentant al patronatului atunci, să existe o directivă unitară privind etichetarea produselor, pentru că brandurile românești erau în dezavantaj. Foarte multe branduri recunoscute în lume lucrau cu producția mare, volumele mari în China, în Vietnam, în India și nu etichetau, puneau eticheta Made in Germania, Franța ș.a.m.d. Produsul era de acolo și eu am considerat pentru buna informare a cumpărătorului și pen-

interviu

tru a îl proteja pentru că, din nefericire, în țările non-europene, în multe din ele nu se cer aceleași standarde și atunci există pericolul, eu m-am legat atunci de producția pe care eu o reprezentam, lenjeria de corp, îmbrăcămintea de copii, de exemplu, dacă nu avea eticheta eco-tex, să fiu sigură că nu conține substanțe cancerigene în prelucrare și în finisare, coloranți, substanțe chimice, care pot pe termen lung să ducă la cancer, un lucru pe care lumea îl percepe mai greu. Cumpără produsul pentru că e ieftin, dar nu știu condițiile de prelucrare. Și atunci, dacă noi, din Uniunea Europeană suntem obligați să facem toate aceste analize, am propus ca etichetarea să fie directivă obligatorie. Nu s-a adoptat încă, acum când vorbim, nu s-a făcut acest lucru și voi pleda pentru asta acum din nou, pentru că așa este corect și etic. În al doilea rând, ca țară, voi pleda ca România să introducă, pentru că nu este obligatoriu dacă nu se introduce la nivel de Uniune Europeană, obligativitatea ca toate produsele care intră în România, indiferent că sunt alimentare sau de îmbrăcăminte să aibă această etichetă ecotex, care să asigure siguranța, până la urmă, a cetățeanului.

39

Daniela Nica, față în față cu John Maxwell

40

DEZVOLTARE PERSONALĂ

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

de Bianca SARA

Daniela Nica se numără printre puținii români care au avut ocazia să stea de vorbă cu un adevărat guru al dezvoltării personale. Aceasta îl descrie pe expertul în dezvoltare personală ca fiind abordabil și concentrat pe celălalt.

Are 37 de ani, este din Vatra Dornei și locuiește în Bistrița.

A terminat Științele Politice în limba franceză la Universitatea București și are de mai bine de 7 ani un business în network marketing.

Tot pe când a pornit și business-ul s-a simțit atrasă de dezvoltarea personală, pe care a început să o studieze. A pus mâna pe cărțile lui John Maxwell care au fascinat-o datorită practicității lor, dar și a limbajului accesibil.

După o perioadă în care a fost autodidactă și a studiat pentru ea și pentru dezvoltarea sa personală, Daniela Nica a luat anul trecut hotărârea să se alăture echipei John Maxwell din România. S-a înscris în echipă și a primit acces la o platformă online cu informații și seminarii din zona dezvoltării personale și leadership-ului.

La doar trei luni de la înscriere i s-a oferit ocazia de a-l cunoaște pe John Maxwell și a se certifica ca speaker, coach și trainer tocmai în Statele Unite ale Americii. Daniela nu a stat nici de această dată pe gânduri și a mers în SUA pentru a-l cunoaște pe gurul dezvoltării personale.

John Maxwell este considerat unul dintre cei mai mari experți în dezvoltare personală și leadership din lume, cu peste 70 de cărți la activ, dintre care în jur de 50 sunt despre dezvoltare personală.

Daniela Nica a fost unul dintre cei maxim 50 de români care au avut ocazia în cei trei ani de când există un program și în România să ajungă la John Maxwell în Statele Unite ale Americii.

A întâlnit acolo experți în domeniu, precum și oameni pasionați de această zonă din peste 90 de țări din lume. „Am simțit acolo că fac parte dintr-un grup de oameni extraordinari, de la care nu am decât să învăț. În același timp m-am simțit atât de naturală, pentru că oamenii adevărați, leaderii adevărați te fac să te simți bine lângă ei. Te fac pe tine să te simți valoros”, descrie experiența trăită Daniela.

Cât despre John Maxwell, Daniela spune că era disponibil mereu și că nu îi intimida pe ceilalți, în ciuda faptului că majoritatea îl considerau un mentor. „John era unul dintre noi, cu care puteai să povestești. Aveai senzația aceea că nu are rost să te simți intimidat, ceea ce e mare lucru. Asta m-a impresionat, concentrarea lui pe ceilalți”, completează Daniela.

Deși avea în gând de mai multă vreme să devină speaker, coach și trainer, acela a fost momentul care a determinat-o să urmeze acest drum. În România, în jur de 10% dintre pasionații care s-au înscris în echipa lui John Maxwell aleg să meargă mai departe și să-i ajute și pe ceilalți. Spre deosebire de alte domenii, Daniela susține că în această zonă se merge foarte mult pe colaborare și nu pe competiție. Până în prezent, aceasta a organizat și inițiat peste 10 seminarii deschise, la care se adaugă și master mind-uri și workshop-uri, în mai multe orașe din țară.

„Am simțit acolo că fac parte dintr-un grup de oameni extraordinari, de la care nu am decât să învăț. În același timp m-am simțit atât de naturală, pentru că oamenii adevărați, leaderii adevărați te fac să te simți bine lângă ei. Te fac pe tine să te simți valoros”, Daniela Nica

Daniela Nica este încrezătoare în potențialul de dezvoltare al acestei zone, mai ales că marile corporații și nu numai au început să investească masiv în training-uri, inclusiv de leadership și dezvoltare personală.

Recunoaște faptul că numele „John Maxwell” este oarecum o garanție a calității, însă tot trainerul îl face pe om să revină și nu brandul. „Eu cred că este un domeniu cu un foarte mare potențial de creștere. Sunt oameni în România care câștigă foarte mulți bani din training”, spune Daniela.

travel

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Evenimente cu ștaif la Sighișoara

43

O destinație turistică cu mii de ani de istorie, învăluită în mistere și legende, Sighișoara este unul din locurile preferate de turiștii fermecați de artele medievale. A intrat în topurile internaționale ale locurilor despre care experții în turism spun că trebuie să le vizitezi neapărat într-o viață. Pe lângă experiențele culturale și spirituale pe care ți le oferă Sighișoara te poți aventura în lumea gastronomiei locale.

Restaurantul BinderBubi Sighișoara, situat la poalele misterioasei cetăți medievale, și-a propus să suprindă mereu turiștii și grupurile care-i trec pragul. Atmosfera caldă, intimă și familiară este rezultatul muncii designerilor austrieci care și-au etalat ta-lentul aici. Restaurantul BinderBubi este alcătuit dintr-un salon de 100 locuri și o cramă cu o capacitate de 85 de locuri, ale cărei pereți sunt pictați de un artist inspirat din operele pictorului Pieter Bruegel cel Batrân, numit și Bruegel al Țăranilor, cel mai de seamă pictor flamand al secolului al XVI-lea.

Chef Paul Fulop, artizanul bucătăriei restaurantului, vine cu know-how-ul și experiența restaurantelor de lux din Cipru și Anglia, dar și cu ambițiile unui tânăr bucătar care vrea să-și pună amprenta în gastronomia românească. “Vrem să aducem gastronomia la un alt nivel în Transilvania, să ieșim din banalul preparatelor tradiționale și să aducem în fața oaspeților noștri un nou concept de bucătărie. Preparăm toate ingredientele inhouse, de la paste și ravioli de casă, la somon-fume, cârnați de mistreț și tapenade. Schimbăm meniurile în funcție de anotimp și de produsele proaspete pe care le găsim pentru

aprovizionare”, spune Chef Paul Fulop.

Echipa restaurantului, în frunte cu managerului hotelului, Anca Gherman, vă stă la dispoziție pentru ca evenimentele din viața personală sau a companiei dumneavoastră să iasă perfect: “Suntem foarte flexibili și ne face mare plăcere să contribuim la arhitectura unui eveniment perfect. Ne place să lucrăm la meniu împreună cu oaspeții noștri astfel încât invitații lor să fie întradevăr surprinși de noi experiențe culinare. Recomandăm evenimentele tematice și decorurile speciale și suntem foarte flexibili în tot ceea ce privește personalizarea unui eveniement.

Oferim o ambianță cu totul aparte, un meniu special, la tarife foarte avantajoase”. Cupluri din Irlanda, Germania sau Norvegia au ales să vină în Sighișoara, la restaurant BinderBubi, pentru a-și organiza nunta. Evenimentele aniversare sau corporate au adus oaspeți și companii de prestigiu din întreaga țară.

Restaurant BinderBubi Sighișoara, Str. Nicolae Bălcescu nr.

8, Sighișoara, Jud. Mureș, www.binderbubisighisoara.ro, 0372-088-888, 0730.099.311, persoană de contact: Anca Gherman, manager

44

SECURITATE IT

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

„Cybersecurity” - platformă de dialog, la Sibiu

de Cristiana FOTA

Pentru al doilea an consecutiv, zeci de specialiști de top din domeniul IT din întreaga lume participă, în luna octombrie, la Congresul Internațional „Cybersecurity-Central European Conference, Public-Private dialogue platform” de la Sibiu. Despre eveniment au vorbit, pentru Transilvania Business, Daniela Chrzanovski, director Swiss Webacademy (SWA), și Laurent Chrzanovski, managerul conferinței.

Swiss Webacademy a reprezentat motorul congresului.

Ce reprezintă SWA și de când funcționează pe piața românească?

Daniela Chrzanovski: Swiss Webacademy este o asociație profesională româno-elvețiană, care formează de aproape trei ani în Sibiu specialiști în domeniul Internetului: Web Designeri, Web Programatori, Web Experți. Trainerii SWA sunt acreditați de o universitate elvețiană care a expertizat, de asemenea, conținutul cursurilor sale. SWA este, în același timp, centru autorizat de Ministerul Muncii și Ministerul Educației, pentru specializarea de «Designer pagini Web».

Cunoscută însă și pentru inițierea câtorva proiecte culturale și sociale naționale și internaționale, SWA a lansat în 2013 proiectul «Cybersecurity in Romania», organizând în septembrie o primă conferință în domeniul securității în cyberspațiu.

Octombrie 2014, ediția a doua „Cybersecurity-Central European Conference, Public-Private dialogue plat-

form”- cum s-a născut ideea unei astfel de reuniuni în România?

Daniela Chrzanovski: SWA formează specialiști ai Internetului. Acest lucru aduce însă imediat și nevoia de a-i pregăti pe aceștia atât pentru prevenirea atacurilor informatice, cât și pentru luarea imediată a măsurilor care se impun atunci când un atac informatic s-a produs. Mai mult de atât, în fața inconștienței atât a publicului larg cât și a actorilor economici aflați departe de a înțelege riscurile la care sunt expuse datele lor vitale în contextul evoluției fără precedent a tehnologiilor, SWA încearcă sa creeze premizele unui dialog real și concret pe tema siguranței în cyberspațiu. Ideea de bază, pentru SWA, ca ONG cu valori elvețiene, a fost de a oferi mediului de afaceri românesc o platformă de dialog între specialiști din sectorul IT din România, renumiți specialiști din UE și responsabilii în domeniul securității informatice ai statului român. Această platformă se inspiră din modelul existent de mai bine de 10 ani în Elveția: o conferință non-marketing care să ofere pentru

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

useri/provideri/autorități o posibilitate unică de a discuta și partaja probleme și soluții actuale din sfera de activitate a fiecăruia.

Sibiul a fost ales nu numai pentru că aici se află sediul SWA, dar mai ales pentru tradiția sa de oraș multicultural, ușor de ajuns ca locație, nu numai pentru români, dar și pentru străini.

Care este importanța conferinței pentru companiile și instituțiile de stat din România?

Daniela Chrzanovski: Securitatea informatică este un subiect încă foarte neglijat în rândurile firmelor și instituțiilor. Companiile românești sunt încă departe de a fi conștiente de riscurile enorme la care sunt expuse și încă nu realizează vulnerabilitatea afacerii lor atunci când sistemul informatic nu este destul de protejat. În România, problemele sunt mult agravate și de lipsa unei atitudini orientate spre securitatea informatică din partea managerilor care încă tratează cu ușurință nevoia de prevenire și de luare de măsuri împotriva atacurilor cibernetice și a pierderii de informații. De exemplu, ei încă nu realizează că foarte mari pierderi sunt cauzate de accesarea informațiilor de către persoane neautorizate. De asemenea, acest lucru este cauzat și de un personal neinstruit, care comite neglijențe în modul de utilizare a unui dispozitiv informatic cu acces la informații vitale ale companiei.

Instituțiile de stat de specialitate fac față cu mult efort problemelor cu care se confruntă mediul de afaceri și se impune tot mai mult un partaj de informație, un dialog și o colaborare strânsă între aceste instituții și mediul privat. În acest context, conferința de la Sibiu oferă oportunitatea de a reuni reprezentanți de vârf din mediul instituțional alături de specialiști și de actori din mediul privat, pentru a realiza concret acest dialog.

Ce teze se vor dezbate în octombrie la Sibiu și care este mesajul pentru consumatorul de IT? Laurent Chrzanovski: Mesajul este unul de prevenție și de partaj către toți cei interesați a unor cunoștințe de bază a problematicii securității informatice. Criminalitatea și nesiguranța informatică ne afectează pe toți. Sunt foarte puțini cei care au luat măsuri împotriva acestui risc major, care se manifestă de la defăimare prin rețele sociale, la atac direct al bazelor de date sensibile.

Mesajul este și unul de informare neutră. Autoritățile din România și din diferite alte state, alături de experți independenți, vor arăta că siguranța informatică începe cu acțiuni logice și umane, acasă la fiecare și la locul de muncă, și continuă cu achiziția de sisteme de protecție informatică, de la cele mai ieftine, la cele mai scumpe și sofisticate.

O asemenea conferință, în contrast cu cele de marketing, chiar vrea să promoveze proactivitatea personală a întreprinzătorilor în materie de acces la date sensibile în cadrul firmei și prin ce mijloace pot să fie accesate aceste date. Fară acest know-how de bază, cel mai bun informatician de securitate nu va putea decât să repare greșeli făcute de proprii săi colegi care nu sunt specialiști IT. Așadar, argumentele principale vor fi: mai întâi o abordare globală a gestiunii riscului cibernetic într-o logică antreprenorială de succes (Tema «Forensics și cyberintelligence»), urmată de o sesiune dedicată noilor pericole aduse de produse neverificate (video, aplicații gratuite, audio) care prin simpla lor descărcare infectează un întreg sistem personal și profesional (sesiunea «New cloud and mobile dangers»). O a treia sesiune paralelă va fi dedicată legislației românești și europene în vigoare și, deci, organelor statului competente în a ajuta firmele care devin victime ale unor atacuri. Acest lucru se impune, mai ales după intrarea în vigoare a legii care obligă oricare întreprindere din România să

SECURITATE IT denunțe faptul că a fost atacată, în maxim 48 de ore, altfel firma poate fi considerată complice în infracțiunea informatică.

O altă sesiune presupune discutarea noilor norme publice și private care au intrat în vigoare și care vor intra în vigoare în domeniilor e-learning, e-commerce, e-management, e-business și e-administration. Se vor explica întreprinzătorilor cât de necesar este pentru firmele lor să adopte anumite standarde private, care vor fi absolut indispensabile în viitor, ținând cont că sunt deja obligatorii în țările vecine, în timp ce ele sunt numai opționale în anumite profile de business.

Cât de periculoase sunt pentru mediul de afaceri atacurile cibernetice?

Laurent Chrzanovski: O firmă care nu cunoaște pericolele cibernetice are, conform statisticilor SUA, maxim 6 luni de speranță de viață. Orice concurent fără scrupule poate să aibă acces la contabilitatea sa, baza de date a furnizorilor și a clienților săi, marjele sale de beneficiu, strategii confidențiale etc.

Problemele sunt colosale și trebuie privite într-un unghi de 360°. Prima este cea legată de viruși și troieni, care sunt implantați de către o grupare criminală pentru a controla virtual milioane de PC-uri în lume în vederea unui atac masiv către o singură țintă. Aparent, infecția nu afectează cu nimic o firmă anume, dar când atacul este lansat, toată infrastructura informatică a firmei va fi preluată ca o armă de către cel care deține troianul și întregul sistem informatic și toate datele firmei riscă să fie pierdute.

Atacul intern, la fel, este foarte răspândit. Neglijența cu care multe firme acordă acces nelimitat la informații confidențiale unui număr mare de angajați facilitează scurgerea masivă de informații.

Atacul la persoană (ex: directorul unei firme de succes, editorialist, politician, persoană publică) este, de asemenea, în creștere exponențială prin folosirea criminală a rețelelor sociale. Persoana țintă poate fi defăimată și șantajată sau, mai rău, identitatea sa - virtuală, telefonică, socială - poate să fie preluată, deschizând acces la conturi bancare sau la informații de cel mai înalt grad de confidențialitate.

Atacul frontal este mai rar. Necesită hackeri de foarte mare anvergură și este, în general, plătit de către concurență. Este o problemă majoră pentru firme din terțiar care nu au specialiști în securitate informatică.

Este challenge-ul zilnic al firmelor din categoria "infrastructurilor critice", ca și, pentru România, producătorii de gaz, petrol sau electricitate. Acolo în schimb există, de mult, sisteme defensive complet personalizate, personal competent și o colaborare zilnică cu instițuțiile de vârf ale statului.

Cu ce vine congresul în sprijinul companiilor interesate de securitatea rețelelor?

Laurent Chrzanovski: Congresul aduce, în primul rând, acces la o informație de ultimă oră despre evoluția celor mai noi tehnologii și, odată cu ele, a riscurilor de atac informatic la care companiile sunt expuse. În al doilea rând, dialogul cu specialiștii va aduce numeroase răspunsuri privind măsurile de securitate pe care firmele trebuie să le adopte pentru a diminua vulnerabilitatea datelor în fața atacurilor cibernetice. Dialogul cu instituțiile statului specializate va permite companiilor să afle care este datoria lor în caz de atac cibernetic, cui trebuie să se adreseze și care sunt acțiunile imediate pe care trebuie să le întreprindă.

Congresul din acest an aduce o oportunitate nouă companiilor și persoanelor private: posibilitatea de a participa la cursul pe domeniul securității web, organizat în 1 octombrie și susținut de cei mai buni specialiști români și europeni care sunt și key-speakeri la congres. Numărul maxim de participanți la congres este 200.

45

Ştrand de 5 stele la Praid WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

travel

47

Cel mai mare ştrand cu apă sărată din România, realizat în localitatea Praid, la 9 de kilometri de Sovata şi 67 de kilometri de Târgu-Mureş, a fost inaugurat sâmbătă, 28 iunie, în prezenţa conducerii Societăţii Naţionale a Sării - Salrom, Salinei Praid, reprezentanţilor autorităţilor judeţene, locale, Bisericii şi constructorului, societatea Izorep Târgu-Mureş. de Alex TOTH

Investiţia, în valoare de 1,5 milioane de euro, a fost realizată integral din fondurile Salinei Praid şi se întinde pe o suprafaţă de 5.600 metri pătraţi, în care sunt incluse un hotel nou de patru stele cu Centru Spa, două bazine cu apă sărată, ambele cu zonă de plajă, camping amenajat cu restaurant, căsuţe, precum şi zone pentru corturi şi rulote. În ceea ce priveşte preţurile, acestea sunt în funcţie de orar, după cum urmează: 25 lei pentru adulţi şi 15 lei pentru copii, între orele 10.00 - 20.00, 20 lei pentru adulţi şi 10 lei pentru copii după ora 16.00 şi 25 de lei pentru adulţi şi 15 lei pentru copii, în cazul programului nocturn, joi şi sâmbătă, între orele 21.00 - 23.00.

Managerul Izorep Târgu-Mureş, Illés Kálmán, a declarat că lucrarea inaugurată este cea cu numărul 300 din portofoliul lucrărilor mari şi mijlocii realizate de-a lungul celor 20 de ani de activitate a societăţii, care îşi va aniversa cele două decenii de existenţă în data de 9 septembrie 2014. „Este o bucurie mare realizarea unei asemenea lucrări, chiar dacă, din punct de vedere material, noi nu am ieşit foarte bine, deoarece la licitaţie am avut preţul cel mai mic. Ştiam din start că nu este foarte profitabil, dar pentru palmares şi pentru a nu face concedieri, am acceptat să facem lucrarea. Suntem mândri că am realizat această lucrare, care coincide cu un alt eveniment important pentru firma Izorep, care împlineşte, în data de 9 septembrie, 20 de ani de activitate. Lucrarea de la Praid este lucrarea cu numărul 300 din portofoliul de lucrări mijlocii şi mari a firmei Izorep. Suntem mândri că este o cifră rotundă, în care sunt incluse multe realizări frumoase, cum ar fi 14 săli de sport, 4 blocuri ANL, 37 de şcoli, cel mai mare abator al lui Petry, cel mai mare spital privat - Nova Vita, hoteluri, restaurante, case, fabrici, cam de toate”, a afirmat Illés Kálmán.

Managerul general al Salrom, Aurel Bucur, s-a declarat mulţumit de investiţia finalizată şi a subliniat efectele benefice ale apei sărate din bazinele ştrandului proaspăt inaugurat. „Salrom are în portofoliu şapte saline, din care în cinci avem amenajate spaţii atât turistice cât şi de tratament. La trei dintre aceste saline, avem şi ştranduri. Cred că nu trebuie să mai bat monedă pe proprietăţile curative ale sanatoriilor subterane pentru tratarea afecţiunilor căilor respiratorii, a astmului bronşic şi a altor afecţiuni. Acum, la inaugurarea ştrandului, vorbim despre proprietăţile curative ale apei sărate, recomandată pentru afecţiunile dermatologice şi extraordinar de benefică pentru afecţiunile aparatului locomotor şi a recuperării după accidente a diverselor organe ale corpului”, a menţionat Aurel Bucur.

Directorul Salinei Praid, Seprődi Zoltán, a adus mulţumiri proiectantului, firmei constructoare şi, nu în ultimul rând, colegilor. „Vreau să mulţumesc, în primul rând, celor care au iniţiat ideea şi aici mă refer la proiectant şi pot spune că sunt mândru că l-am cunoscut pe domnul Andreşoiu, proiectantul nostru. Mulţumesc tuturor colegilor mei, atât membrilor Consiliului de Administraţie din Bucureşti cât şi celor care au fost

acasă. Sunt mândru de ei şi le mulţumesc tuturor celor care au pus umărul la realizarea acestui ştrand. Le mulţumesc, de asemenea, constructorului şi subcontractanţilor, dar şi sponsorilor care au ajutat la dotări”, a subliniat Seprődi Zoltán.

Primarul localităţii Praid, Alexandru Bokor, şi-a manifestat optimismul că proaspăta investiţie va consolida zona pe harta turismului de mină şi a turismului balnear din România. „Suntem mândri de această realizare şi aşa cum a fost, este şi va fi cred Praidul bastionul turismului de mină, turismului balnear, cred că acest sprijin din partea Salrom-ului, din partea politicienilor şi a tuturora va fi asigurat şi în viitor. Dorim ca Salina Praid, fundamentul turismului din Praid să aibă o existenţă sigură şi să aibă importanţa pe care o merită şi să fie permanent în atenţia oamenilor răspunzători de această localitate”, a spus Alexandru Bokor.

BU

S.R O

ES

SIN

ines s

ILV AN IA

AN S

W.T R

WW

Tran bus silvania

Cultural

50

AI CARTE, AI PARTE

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Clujul cărţilor - o iubire fără sfârşit

de Alice Valeria MICU

De la Cluj pleci doar ca să te întorci de fiecare dată, iar atunci când oamenii pe care-i întâlneşti şi cărţile lor îţi rămân în suflet, este aproape imposibil să nu priveşti spre Clujul cultural cu satisfacţia amintirilor de neuitat, care se cer imprimate nu doar în memoria afectivă, ci şi în cea vremelnică a hârtiei. Vă propun două repere ale sfârşitului de lună mai, de neuitat pentru mine!

Deschid azi pentru dumneavoastră, un volum de poeme care te fură şi te captivează precum poveştile celor 1001 de nopţi. Sânziana Mureşeanu ne aşterne trasee fabuloase, cu peisaje exotice, parfumuri, culori, într-un carusel sinestezic demn de lampa fermecată a lui Aladin.

Volumul intitulat Călătorii, apărut la Editura Eikon din Cluj, ne întâmpină în limba română şi în limba italiană, beneficiind de traducerea nemaipomenitei Gabriela Lungu.

O simplă trecere în revistă a titlurilor ar face să roşească orice ofertă turistică, Sânziana Mureşeanu reuşind extraordinara performanţă de a ne transporta de la o pagină la alta prin tărâmurile poetice dragi sufletului ei şi care generează emisii dense de substanţă lirică menite să camufleze perspectiva caligrafică asupra vieţii şi morţii, oferită de autoare în dozaje farmaceutice. Desenul de suprafaţă al scriiturii este unul filigranat, dar substanţa versurilor este densă, disimulată într-un discurs aparent monologat, dar unul în care autoarea dialoghează cu ea

însăşi, cu reflecţia propriilor trăiri dintr-un trecut cu care trebuie să se convingă pe sine că nu este unul închipuit, ci aievea, trăit, simţit, încrustat până la sânge în pielea sentimentelor. „Eram o femeie cu turban, / O doică plină de lapte străin,/ Polul dezgheţat al Pământului eram./ Secundarul meu se roteşte ca o sabie,/ Secundarul meu este ficţiune, poveste/ Nu o cunoscusem pe Buket Uzuner,/ Dar stăteam de o oră/ Pe umărul ei,/ În aeroportul din Viena,/ O oră pe umărul lui Buket Uzuner./ Iată, venise ceasul/ Să memorez legile reci/ Ale supra-vieţuirii” (Scurt poem de supravieţuire).

Deşi tonul este unul mai degrabă confesiv, autoarea nu ne încarcă de răsfrângerile indiscrete ale trecutului personal, urmând tiparul unui puzzle din milioane de piese minuscule, dar care în final oferă cu încântare ochiului experimentat al cititorului, tabloul minuţios al unui ADN poetic subtil, inserat pe harta interioară a unei poete ce-şi învăluie/ dezvăluie în falduri exotice traseele străbătute cu pasul şi cu sufletul deopotrivă. Şi cum re-

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

alitatea este întotdeauna mai mult sau mai puţin din ceea ce ne dorim, ne lăsăm seduşi de naturaleţea cu care Sânziana Mureşeanu ne oferă braţul, demonstrând cu prisosinţă că turismul este o meserie la îndemâna oricui, dar călătoriile sunt o artă accesibilă doar spiritelor înalte, capabile să vadă dincolo de praful deşertului, să audă dincolo de sunetele mandarin, să pipăie dincolo de aşternutul mătăsos al Mogadorului, să adulmece dincolo de un degetar de scorţişoară la Sintra. De la Beijing la Alexandria, de la Istanbul la Viena, de la Hamburg la Kastabala şi de la Praga la Singapore, Sânziana Mureşeanu decupează virtualităţi poetice rafinate, întrun discurs organizat în tehnica supraetajării de intensităţi şi revelaţii, de stări şi senzaţii, refuzând structurile rigide şi lăsând fluxul poetic să curgă în direcţia imprimată de memoria afectivă, într-un univers imaginar recompus.

Poemele au finaluri memorabile şi se constituie în poeme în sine, sunt cumva poemul din fiecare poem: „E o Litanie,/ Un Psalm rătăcit/ Adus de mare./ Ceea ce fotografiaţi dumneavoastră,/ E un Psalm orb,/ Sărat,/ Crescut din măruntaiele sfinte, Subacvatice/ Ale Timpului” (Argyrokastron în Rhodos).

Există doar câteva poeme de-a lungul volumului lipsite de reperele geografice cu care ne-a răsfăţat autoarea, poeme care se înscriu însă într-o geografie interioară subtilă. „Tu stai de cealaltă parte a Atracţiei/ Imediat după neantul/ În care toate fluviile se varsă/ Imediat după orice sens/ Şi-mi întinzi braţele/ Mă chemi înspre tine/ La fel de surd/ La fel de neauzit ca Moartea/ Tu nu vorbeşti limba organelor mele/ Pielea, timpanul, ficatul meu/ Se uită la tine înspăimântate…” (W).

O madlenă pentru generaţia de ieri şi de azi

A venit şi rândul Clujului să lanseze la apă un volum dedi cat Televiziunii Române, intitulat O tribună captivantă- Televiziune, ideologie, societate în România socialistă (1965-1983) şi semnat Alexandru Matei. Eseistul de mare fineţe intelectuală ne propune o incursiune robinsoniană în istoria unui timp prezent, reflectând onest şi fără să privească înapoi cu sfânta mânie ideologică, povestea Televiziunii Române de-a lungul a 18 ani. Cu o largă paletă bibliografică internaţională şi cu eforturi de documentare considerabile, din cauza unor arhive nesistematizate, rezultatul cercetării postdoctorale de faţă ne oferă atât o imagine în paralel cu celelalte televiziuni din blocul estic, cât şi „un panoramic istoric, focalizându-se mai ales asupra perioadei de trecere între debutul şi sfârşitul regimului Ceauşescu, anii 1965-1983, când Televiziunea Română iese din epoca ei romantică şi rudimentară pentru a se impune ca o instituţie media publică esenţială, modernă şi formatoare, una care modifică, în mai bine sau mai rău, viaţa cotidiană a unui public din ce în ce mai larg”. Alexandru Matei îşi hibridează discursul pe marginea unei întregi serii de întrebări pe care le-au pus de-a lungul vremii autorii citaţi în volum sau pe care şi le-ar putea pune pe bună dreptate orice om căruia mai mult sau mai puţin întâmplător, îi cade în mână volumul de faţă. Deşi istoria regimului şi cea a Televiziunii merg umăr la umăr între 1965 şi 1989, instituţia în cauză, căreia ideologii îi meniseră un statut clar, acela de a sprijini politica partidului, mai curând pătimeşte de pe urma acestei ideologii şi ajunge să o submineze, după cum remarcă autorul cărţii. Acesta este punctul de plecare al unui demers dificil, lipsit de acutizarea discursului specific şi angajat anticomunist al multor intelectuali ai vremii, fără

AI CARTE, AI PARTE

trucarea unor date la care a avut acces cu dificultate şi fără cosmetizarea întru idealizare a unei epoci şi oameni care şi-au pus amprenta asupra istoriei noastre recente. „Paradoxul cel mai izbitor al acestei istorii a Televiziunii Române este poate următorul: după câţiva ani de evoluţie prea puţin controlată, televiziunea – acest mijloc de informare care a apărut şi s-a dezvoltat în Statele Unite, tipic capitalist prin faptul că reprezenta totemul absolut al vieţii private - primeşte misiunea de a mobiliza masele în vederea realizării obiectivelor hiperîndrăzneţe ale regimului ceauşist. Potenţialul imens al televiziunii, iniţial ignorat şi redus la divertismentul naiv, va fi exploatat de noua putere îndeosebi după 1969. Începând cu 1973, puterea subminează treptat tocmai idealul cultural care stă la baza proiectului televizual european, lăsând cale liberă, după prăbuşirea regimului, aculturării cu care televiziunea americană, comercială de la bun început, începuse de fapt”.

Parcurgând filă cu filă Tribuna captivantă m-am simţit exact ca într-o ţară a minunilor, ronţăind la întâmplare câte un fursec, fapt care mă proiecta în trecut, înspre anii în care multe emisiuni evocate de autor făceau parte, dacă nu din preocupările de copil, cel puţin din Programul Radio-TV, pe care-l citeam cu intonaţie în faţa oglinzii, visându-mă crainic. Un zâmbet pe 16 mm, Drumuri europene, Magazin Duminical, Tudor Vornicu, Ioan Grigorescu sunt titluri şi nume pe care le aşteptam şi la amintirea cărora am vibrat citind ampla lucrare oferită de Alexandru Matei, cu efort de pionierat în cercetarea acestui domeniu. Chiar dacă două treimi din carte sunt dedicate perioadei 1965-1973, numeroasele decupaje din intervenţiile ideologilor de partid, din presa vremii ori din emisiunile analizate fac deliciul unei lecturi captivante, dar lasă loc şi de reflecţii amare. Nu pot să nu remarc seducţia unor subtitluri ce trădează apetitul jurnalistic al autorului: Dus-întors pe drumul amăgirilor, Flux şi reflux pe arterele Capitalei. Dacă majoritatea unor lucrări similare conţin note absolut tehnice de legitimare a unor afirmaţii prin repere bibliografice, notele lui Alexandru Matei sunt o lucrare în sine, cu informaţii de culise, cu o autonomie de lectură cvasitotală. Finalul volumului apărut anul trecut la Editura Curtea Veche îl constituie câteva fotografii desprinse din lungul drum al autorului prin istoria unei instituţii hulite, iubite, apreciate, criticate, dar care a făcut parte cu bune şi rele din viaţa unei generaţii.

51

Galeria rectorilor timișeni sub pensulă arădeană

52

TRANSILVANIA LA PAS

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Fundația Politehnica și Universitatea Politehnica Timișoara au organizat evenimentul „Leadership Academic la Politehnica Timișoreană (1920-prezent)”. Manifestarea a fost dedicată actualilor și foștilor rectori. Cu această ocazie a fost inaugurată Galeria rectorilor, ale căror portrete au fost realizate de către renumita pictoriță arădeancă Judith Nagy. de Sorin TROCAN Ideea acestor portrete i-a aparținut fostului rector al Politehnicii timișorene, Coleta de Sabata. La vernisaj, ea a povestit că în anii 60, când s-a înscris la doctorat la Iași, pe pereții din Sala Senatului de la Politehnica din orașul moldav erau expuse tablouri cu portretele celor care au condus destinele acelei instituții. După ani de zile, Coleta de Sabata a ajuns rector al Politehnicii din Timișoara. În cel de-al doilea mandat al său și-a amintit de portretele rectorilor de la Iași și a încercat să pună în practică și la Timișoara o Galerie a rectorilor. Însă, înainte de 1989, acest lucru a fost imposibil, deoarece pe pereți nu puteau fi expuse decât pozele oficiale ale lui Ceaușescu. Dar nu ar fi fost o problemă prea mare, deoarece le-ar fi expus și, dacă cineva de la partid s-ar fi sesizat, rectorul de atunci ar fi spus că nu știa că ar fi avut nevoie de vreo aprobare, deoarece portretele reprezintă personalități ale mediului academic. Însă, pentru realizarea tablourilor a fost nevoie de o mare sumă de bani, care nu ar fi putut fi justificată în contabilitatea instituției de învățământ superior timișorene. Pentru că nu au existat banii necesari pentru o Galerie a rectorilor, a apelat la fosta sa prietenă din copilărie, pictorița arădeancă Judith Nagy, care a acceptat să realizeze gratuit tablourile, cu condiția să primească doar materialele necesare. A durat mai bine de un an de zile până acestea au fost finalizate, apoi au fost expuse în Sala mică a Senatului. Dar, în urma unei ploi puternice, când apa s-a infiltrat prin acoperișul Rectoratului, tablourile au fost distruse. După ani de zile, a fost solicitată din nou pictorița arădeancă Judith Nagy, care a refăcut portretele distruse și le-a realizat și pe cele ale rectorilor care au ajuns între timp la conducerea Universității Politehnice Timișoara. „Am inaugurat Galeria rectorilor Universității Politehnica din Timișoara, care are și onoarea, dar și bucuria ca acest moment să fie completat prin prezenta a patru foști rectori care au contribuit, în decursul prezenței lor la con-

ducerea Politehnicii, dar și actualmente, în calitatea lor de membri ai comunității noastre, la dezvoltarea instituțională, la a arăta tuturor tot ce reprezintă Politehnica astăzi”, a declarat prof. univ. dr. ing. Viorel-Aurel Şerban, rectorul Universității Politehnica din Timișoara. Specialiștii spun că tablourile sunt extrem de bine realizate de către pictorița arădeancă. „Este o colecție de nivel european și marchează un reper important pentru Timișoara”, a declarat s. l. dr. ing.

Marius Mateaș.

Galeria rectorilor, o tradiție europeană

Potretele din Galeria rectorilor se află în Sala de Expoziții de la parterul Facultății de Construcții din Timișoara. „Noi suntem dintre cei care au convingerea că cel mai renumit brand, din partea de vest a României, este Politehnica Timișoara și vom face tot ceea ce ne stă în putință pentru a ține această emblemă în luminile rampei, să aducem la cunoștința publicului larg ce înseamnă, ce a fost, ce este și ce va fi Politehnica. În acest context a avut loc acest eveniment, inaugurarea Galeriei portretelor rectorilor Politehnicii prin care păstrăm o tradiție europeană. La fel cum în orice familie de renume există o colecție de portrete, este normal ca și Politehnica să se alinieze acestei tradiții europene”, a declarat dr. ing. Ivan Bogdanov, președintele Fundației Politehnica. După finalizarea noii biblioteci universitare, portretele vor fi mutate în această clădire și vor fi puse în valoare printr-o iluminare specială. „Am făcut totul cu foarte mare plăcere. Am o deosebită stimă pentru acest Institut. Aici s-a format și Mariana Nagy, fiica mea, care este director de departament la Matematică-Informatică, este profesor universitar doctor, la Arad. Cu foarte multă plăcere am răspuns la această chemare. În limita posibilităților, în ceea ce înseamnă și timp. A durat mai mult de un an”, a declarat pictorița Judith Nagy, care de curând a împlinit frumoasa vârstă de 81 de ani.

Centenar Seniorul Corneliu Coposu WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

PORTRET ALB-NEGRU

53

de cercetător ştiinţific dr. Marin POP

Testamentul politic al Seniorului: „În fond nu e importantă persoana mea, e importantă ideea legată de activitatea mea. Dacă această idee triumfă şi dacă ea este îmbrăţişată de prietenii mei şi de opinia publică, apariţia sau dispariţia mea sunt secundare. Totul este să supravieţuiască o atitudine. Dacă aceasta triumfă, dispariţia mea nu este semnificativă”. (Corneliu Coposu).

Familia

Din galeria marilor personalități pe care Sălajul le-a dat istoriei face parte, la loc de cinste, şi Corneliu Coposu. Este cea de-a patra mare personalitate sălăjeană, în ordine cronologică, după Simion Bărnuţiu, Gheorghe Pop de Băseşti şi Iuliu Maniu, mentorul său politic.

Corneliu Coposu s-a născut pe data de 20 mai 1914, în localitatea Bobota. Tatăl său, Valentin Coposu, era preot greco-catolic în această localitate, iar pe mama sa o chema Aurelia şi era fiica protopopului greco-catolic Iulian Anceanu. Aşadar, apariţia lui pe scena politică românească nu a fost una întâmplătoare, deoarece Corneliu Coposu provenea dintr-o familie cu vechi tradiţii istorice. El avea ca înaintaşi pe linie maternă 7 preoţi, iar pe cea paternă 3. Toţi aceşti slujitori ai altarului au militat pentru ridicarea nivelului cultural al românilor din Ţara Silvaniei şi pentru împlinirea visului de veacuri al românilor, acela de a se uni într-un singur stat. În calitate de preoţi, ei au fost lideri de opinie în lumea satelor, contribuind la păstrarea valorilor tradiţionale ale românilor, a moralei creştine, dar au fost şi luminători de carte, în calitate de directori ai şcolilor confesionale, unde limba de predare era limba română.

Valentin Coposu şi Aurelia Anceanu au adus pe lume şase copii: Cornelia Veturia (1911-1988), licenţiată a Facultăţii de Chimie din Cluj; Corneliu Valeriu (1914-1995), marele om politic; Mircea Flaviu (1918-1919); Doina Viorica Măriuca (1922-1990), licenţiată a Facultăţii de Farmacie din Bucureşti; Flavia Lucia Terezia, căsătorită Bălescu (n. 1924), licenţiată a Facultăţii de Ştiinţe Economice din Bucureşti, şi Steluţa Lucia Rodica (n. 1933), licenţiată a Institutului Politehnic Bucureşti. În această atmosferă „politico-misticistă, plină de esenţă românească şi străbătută de patriotism”, care exista în casa preotului din Bobota, la data de 20 mai 1914 a văzut lumina zilei Corneliu Coposu. După cum îşi amintea marele om politic, pereţii casei din Bobota erau înţesaţi cu tablouri ale marilor înaintaşi Avram Iancu, Horea, Cloşca şi Crişan, dar existau şi gravuri ale marilor oameni de cultură ai poporului nostru: Andrei Mureşanu, Vasile Alecsandri şi Mihai Eminescu.

Formarea intelectuală

În anul 1923, Corneliu Coposu a absolvit cursurile şcolii primare din Bobota. Pentru a intra la colegiul „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj, unde vârsta minimă era de 10 ani, iar el avea abia 8 ani, a trebuit să obţină o dispensă de vârstă.

La această vârstă, copilul Corneliu nu înţelegea de ce tatăl său îl ducea la şcoală aşa departe de casă, „peste patru judeţe, în târguşorul semănat cu ziduri înnegrite de vreme...

Am înţeles însă - spunea Corneliu Coposu -, mai târziu, învăţând povestea măreaţă a locului sfânt, care a întrupat destinul istoric al naţiei noastre. Din sufletul mare al Blajului - mare cât vrednicia lui bicentenară - , am rupt şi eu o fărâmă. Și am pornit cu ea în lume, pe drumul arătat de dascălii mei”.

Deși înaintaşii săi au îmbrăţişat cu toţii cariera preoţească, Corneliu Coposu a fost lăsat să-şi aleagă singur cariera. Astfel, în anul 1930, la vârsta de numai 16 ani, Corneliu Coposu se înscrie la Facultatea de Drept din Cluj, pe care a absolvit-o în anul 1934.

La materia „Filozofia dreptului”, îl regăsim ca profesor pe Cassiu Maniu, fratele lui Iuliu Maniu. Alţi profesori renumiţi în domeniul Dreptului, care predau la Cluj erau Valer Moldovan, Traian Pop, Petre Poruţiu, Emil Haţieganu, Victor Onişoru etc.

54

PORTRET ALB-NEGRU

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Jurnalistul Corneliu Coposu. Opera scrisă

Ceea ce este interesant la cariera profesională a lui Corneliu Coposu este că după absolvirea Facultății de Drept nu a profesat în domeniu. Surorile sale, Flavia și Rodica Coposu, spun că era deja angajat politic în cadrul tineretului naționalțărănist și a primit oferta de la Zaharia Boilă, pentru a se angaja ca jurnalist la ziarul „România Nouă”. Era un ziar nou, înființat în anul 1933, al cărui director era fruntașul politic național-țărănist Zaharia Boilă, căsătorit cu una din nepoatele lui Iuliu Maniu. De fapt, ziarul era platforma politică a lui Iuliu Maniu, care se retrăsese din viața politică și lupta împotriva Camarilei formate în jurul regelui Carol al II-lea de către concubina sa, Elena Lupescu.

După ce am studiat toată opera scrisă, publicistică, în volume și cea existentă la arhivele C.N.S.A.S., credem că putem împărți activitatea lui Corneliu Coposu în 6 perioade distincte: 1) perioada 1935-1938 – jurnalist la ziarul „România Nouă” din Cluj; 2) perioada 1940-1944, în care îi apare, la Zalău, volumul „Ungaria ne cere pământul” și îl găsim, apoi, ca primredactor la ziarul „Ardealul”; 3) perioada 1944-1947 – jurnalist la ziarul „Dreptatea”, oficiosul P.N.Ț. și membru în Consiliul de Administrație; 4) perioada 1947-1964 – perioada pușcăriilor, în care nu a văzut creion și hârtie, dar a compus mental sute de poezii, a rezolvat probleme de matematică, legislație etc., pentru a-și menține intelectul în activitate; 5) perioada 1964-1989, în care un loc predominant îl ocupă studiile istorice; 6) perioada 1990-1995, în care predomină articole politice, doctrinare și unele scrieri istorice.

Corneliu Coposu – cariera politică şi trecerea în eternitate

Între anii 1937-1940, Corneliu Coposu a îndeplinit funcția de secretar personal al președintelui Partidului Național Țărănesc, Iuliu Maniu. În anul 1940 devine secretarul său politic, însoțindu-l la toate evenimentele istorice care au marcat țara noastră în perioada 1937-1947. În anul 1945 a fost ales secretar al Delegației Permanente a PNȚ, iar în anul 1946, la vârsta de 32 de ani, secretar general adjunct al partidului. În urma capcanei de la Tămădău, întinsă de Securitate, PNȚ a fost desființat, în mod ilegal, iar Corneliu Coposu arestat, la14 iulie 1947. Până în anul 1954 a fost ținut în arest preventiv. Abia în anul 1955 a fost judecat și, în urma unui proces politic tipic stalinist, a fost condamnat pentru „înaltă trădare a clasei muncitoare”. A fost eliberat din închisoare în anul 1964, după 15 ani de închisoare și 2 de domiciliu obligatoriu la Rubla, în Bărăgan. În toată această perioadă a fost supus la torturi fizice și psihice inimaginabile.

Deși avea studii superioare, fiind marginalizat, în continuare, s-a angajat ca muncitor necalificat și apoi normator la Întreprinderea de Construcții Montaj din București, de unde s-a pensionat în anul 1976.

Calvarul lui nu s-a sfârșit odată cu eliberarea din închisoare, fiind urmărit în permanență de către Securitate, arestat și anchetat. De asemenea, i s-au efectuat zeci de percheziții domiciliare, ocazie cu care i-au fost confiscate importante scrieri istorice. În zilele „fierbinți” din decembrie 1989 a reînființat Partidul Național Țărănesc, pe care reușise în plin regim comunist, în 1987, să îl afilieze la Internaționala Creștin Democrată. A fost unul dintre inițiatorii Convenției Democrate și primul ei

președinte. În luna mai 1995, ca o recunoaștere a întregii sale activități, președintele Franței, Jaques Chirac l-a decorat cu cea mai înaltă distincție a statului francez, Legiunea de Onoare, în grad de ofițer. Pe data de 6 octombrie 1995, la sediul Ambasadei Franței la București a avut loc ceremonia înmânării înaltei distincții.

Traiectoria pământeană a Seniorului Corneliu Coposu s-a încheiat în dimineața zilei de 11 noiembrie 1995, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu Catolic din București, pe data de 14 noiembrie. Deși nu a beneficiat de funeralii naționale, după cum ar fi meritat, la înmormântarea sa au participat sute de mii de oameni, veniți din întreaga țară. Mulți dintre noi am recunoscut, din păcate, adevărata sa valoare abia după ce a trecut în eternitate.

Vizionarul Corneliu Coposu

Studiind miile de file din dosarele de la CNSAS am putut observa profunzimea gândirii și vizionarismul lui Corneliu Coposu. Oferim doar câteva exemple, care ni se par relevante, în acest sens.

Pe data de 27 noiembrie 1968, sursa „Sultan” face o vizită lui Corneliu Coposu. Discutând situația de la noi din țară, Corneliu Coposu spune că eram „mereu supuși presiunilor sovietice, că au început din nou să ne constrângă economicește, printr-o serie întreagă de controale comerciale dezavantajoase, ceea ce accentuează la maximum deficitul nostru bugetar” și că „suntem la un pas de bancnotă”, probabil rusească.

El este de părere că „pentru o echilibrare a acestui deficit, se pare că regimul va diminua considerabil investițiile și tot pentru aceasta, viața în RSR se scumpește rapid, lefurile rămânând pe loc”. Vizionar, el îi spune informatorului că „fa-

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

limentul economic și ideologic al comunismului este total și că este convins că forțele care îl vor răsturna se vor naște din chiar mijlocul lui și nu va veni din afară (s.n.). Că în URSS începuseră „unele mișcări timide” ale scriitorilor ucrainieni, mișcări care „nici nu erau de conceput pe vremea lui Stalin”.

Criza din Cehoslovacia din 1968 este considerată în mod realist de către Corneliu Coposu ca o „criză a sistemului socialist”. El subliniază că „libertatea fără proprietate este de neconceput”. Dă exemplul reformei agrare din anul 1921, pe care o consideră ca „cel mai mare și mai curajos act de justiție socială pe care l-a făcut burghezia românească”. Făcând o paralelă în timp, spune că, „după 50 de ani, un nou feudalism a apărut. E vorba de clasa privilegiată a comuniștilor. Ei nu se vor lăsa expropriați, cu una cu două, cum s-a lăsat burghezia. Împotriva lor va fi nevoie de un act de violență. De o adevărată revoluție (s.n.)”.

Corneliu Coposu spunea lucrurilor pe nume față de sistemul socialist, în care muncitorii se făceau doar că muncesc, iar statul că îi plătește: „Eu muncesc enorm la birou, căci așa e firea mea conștiincioasă. Îi admir sincer pe cei din jurul meu, cum trag chiulul și pe conducători, ce nesimțiți sunt la toate deficiențele care sunt în jurul lor. Eu nu pot fi așa, mă consum, fac ore suplimentare, mă enervez de inepțiile care le văd”. De asemenea, el vorbește despre noua nomenclatură comunistă, care nu avea ideologie, principii, morală, ci era pusă doar pe căpătuială: „Evident, toate principiile comuniste sunt date peste cap. De altfel, regimul de la noi nu mai are nicio ideologie la bază. Principiile comuniste sunt numai pentru cei mici, iar cei mari sunt mai pretențioși și mai rafinați decât marii burghezi de altădată”.

Informatorul cu nume de cod „I. C. Drăgan”, originar din Sălaj, este trimis, din nou, cu misiune la Corneliu Coposu. Pe data de 17 iulie 1987 îl vizitează la domiciliul acestuia din strada Mămulari. În nota sa informativă afirmă că „obiectivul” a făcut aprecieri „deosebit de critice la adresa situației

PORTRET ALB-NEGRU social-politice din țara noastră, spunând că mai rău ca în prezent nu ne-a fost niciodată. Piața-i goală, iar piața neorganizată e foarte scumpă. După el, suntem într-o situație dezastruoasă și ireversibilă atâta vreme cât este comunism, pentru că românul nu este pentru comunism, el trebuie cointeresat mereu, ceea ce în prezent nu se realizează și, de fapt, nici nu se urmărește acest lucru. De la economie până la cultură, absolut totul este deteriorat, datorită incapacității conducerii comuniste. Avem exemple clare și nu suntem singurii care invalidăm socialismul ca orânduire viabilă. Exemplele Ungariei și al Poloniei fac dovada că societatea comunistă nu poate exista decât prin opresiune, prin forța armelor și nu prin libertatea individului, orice inițiativă fiind anihilată din fașă. Din start s-a făcut o mare greșeală de care conducerea noastră de partid nu e conștientă sau se preface, și anume încercarea de a construi socialismul cu oameni incapabili exact ca și Stalin și prin urmare comunism înseamnă stalinism întrucât până în prezent nicio țară socialistă n-a făcut dovada contrariului. În aceste condiții e lesne de înțeles că nicio țară serioasă (evident capitalistă) nu ne ia în serios”.

Dovedindu-se un fin analist, Corneliu Coposu arată, în cele exprimate mai sus, că societatea românească ajunsese pe marginea prăpastiei și că urma inevitabilul – căderea regimului comunist.

Așadar, iată că Seniorul Coposu a fost un mare vizionar, prevăzând căderea sistemului comunist şi revenirea ţării noastre între democraţiile europene. Din anul 1991, P.N.Ţ.C.D. a fost primit, ca membru cu drepturi depline, în U.E.C.D. Corneliu Coposu, în calitate de preşedinte al acestui partid istoric, a participat la toate congresele internaţionale ale forurilor respective, susţinându-şi punctele de vedere şi arătând specificul situaţiei politice din România şi dorinţa acesteia de a se integra în Europa după ce, aproape 50 de ani, fusese de cealaltă parte a Europei, unde ruşii şi-au impus sistemul lor, totalitar, comunist. Beneficiind de acest avantaj, Corneliu Coposu nu a scăpat niciun moment prilejul de a sensibiliza Occidentul asupra perioadei dificile prin care trecea ţara noastră şi asupra dorinţei sale de a se integra în structurile democratice europene.

55

Cultura transilvană face diferenţa

56

TRANSILVANIA LA PAS

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

de Alice Valeria MICU

Timp de două zile, Transilvania a trăit eminamente cultural şi nu oricum, ci cu două inimi deodată, una la Cluj prin TIFF şi una la Sibiu prin Festivalul Internaţional de Teatru. Nu ştiu care este doza de patriotism local şi, sinceră să fiu, nu mă deranjează să fiu acuzată de aşa ceva când motivul sunt cele două festivaluri.

Atâta timp cât TIFF este cea mai importantă manifestare de la noi dedicată cinema-ului, cu nume şi filme remarcabile, capabilă să absoarbă interesul masiv al publicului, cât timp festivalul de la Sibiu a reuşit performanţa de a se înscrie ca numărul trei în ierarhia europeană a festivalurilor de teatru, după prestigioasele Festival d'Avignon şi Edinburgh International Festival, ei bine, da, sunt vinovată. Sunt vinovată şi mândră de asta, da, păcat capital, mândră că se poate organiza şi desfăşura aşa ceva, mândră că cei doi plămâni culturali ai Transilvaniei, dacă e să continui metaforele anatomice, ştiu să respire un aer internaţional, că, pentru trei săptămâni, cât durează cele două festivaluri, manifestările sunt de o diversitate uluitoare, o adevărată desfăşurare de inteligenţă şi forţă creatoare, logistică, umană şi, în primul rând, artistică la un nivel de care ar fi mândre orice popoare. Da, m-am săturat să aud mereu văicăreli penibile, plânsete siropoase pe umărul bietei noastre ţărişoare, a nenorocitului de popor de care ne este adeseori ruşine. Cele două festivaluri sunt momente remarcabile în care nu ne mai văietăm, ci punem mâna şi creierul şi inima să acţioneze. Da, suntem mândri că suntem transilvăneni şi că cele două festivaluri aduc strălucire, culoare şi spectacole de primă clasă în faţa unui public doritor de cultură. Şi nu sunt vorbe aruncate la întâmplare, o dovedesc sălile pline. Români care muncesc în străinătate au venit la Sibiu special ca să vadă ultimele reprezentaţii ale spectacolului Faust, pus în scenă de Silviu Purcărete. Nu mai e un secret pentru nimeni că acestea s-au jucat cu casa închisă, biletele fiind vândute cu mult timp înainte de începerea festivalului şi câţi doritori au rămas cu dorinţa neîmplinită de a vedea spectacolul. De fapt, motivele mele de mândrie sunt atât de multe, că nu ştiu cu ce să încep.

Da, v-am auzit, cu începutul, dar ce te faci, când toate vin de-a valma în mintea mea şi nu ştiu ce să aleg mai întâi, spectacolele de teatru, cele de dans, concertele, demonstraţiile acrobaţilor, expoziţiile, levitaţia indiană, măştile, spectacolele – lectură, conferinţele, atelierele pentru actori, lansările de carte, dialogurile culturale sau cele din cadrul conferinţelor de presă. Sibiul este timp de nouă zile o casă a lumii culturale mondiale. Vi se pare exagerată afirmaţia mea?

Se joacă teatru şi film în limba română, franceză, engleză, rusă, japoneză, coreeană, germană, croată, slovenă, spaniola castiliană, chineză, portugheză, italiană, slovacă, cehă, un adevărat Turn Babel al artelor. Dansul în manieră tradiţională şi reinterpretat în cheie contemporană a smuls şi el ropote de aplauze. La spectacolele-lectură găzduite de Librăria Humanitas „Constantin Noica” şi moderate de Cătălin Ştefănescu, scaunele nu au fost niciodată de ajuns.

S-a aplaudat mult la Sibiu. S-a aplaudat la teatru până când palmele s-au făcut una cu sufletul spectatorilor răscoliţi de reprezentaţii zguduitoare, cum a fost Seuls, conceput şi jucat de Wajdi Mouawad, fondator al companiei Au Carré de l'Hypoténuse. Spectacolul desprins în prima parte din banalul

cotidian a surprins aspectele dramatice ale creatorului, evoluând spre final într-o manieră suprarealistă cu accente paroxistice, care s-au imprimat adânc în mintea fiecărui spectator cu o tulburătoare acuitate. S-a aplaudat la Avarul lui Molière, care după aproape 400 de ani reuşeşte performanţa de a fi interpretat magistral de actorii teatrului Schauspielhaus din Viena, a căror jocuri de cuvinte au fost gustate din plin de vorbitorii de limbă germană prezenţi în sală. De fapt, ar fi mai uşor să vă spun unde nu s-a aplaudat: nicăieri. Spectacolul-lectură cu piesa Angelicăi Liddel Casa forţei, tradusă de Marin Mălaicu-Hondrari, a frapat asistenţa cu ilustrarea genuină a universului feminin, spectacolul Gianinei Cărbunariu (copilul teribil al dramaturgiei contemporane româneşti, dacă e să preluăm o butadă ultrauzitată, dar care i se potriveşte perfect) a adus pe scenă zidul construit în Baia Mare pentru a separa comunitatea rromă de şoseaua principală a oraşului şi marcarea din ce în ce mai radicală a diferenţelor între categorii sociale, etnii, generaţii.

Când ploaia se va opri, în regia lui Radu Afrim (după un text contemporan al dramaturgului australian Andrew Bovell), a adus o poveste împletită din multe meandre, cu salturi temporale, cu aceiaşi oameni, în momente şi locuri diferite, cu erorile lor repetate şi multiplicate, transmise din generaţie în generaţie, ce disimulează ieşirea din tiparul ciclic al greşelilor comise de fiecare în parte, prinse într-un

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

cerc realmente vicios. Actorii Teatrului „Toma Caragiu“ din Ploieşti au evoluat în decorul repetitiv al neputinţelor de a se desprinde de tiparul defect al dramelor acumulate al şirului de părinţi „defecţi” ce-şi transmit succesiv înfrângerile. Îngreunarea şi, uneori, imposibilitatea comunicării a fost ideea prezentă în numeroase spectacole, ca o caracteristică nefericit de relevantă a societăţii contemporane.

Aplauze nesfârşite au smuls dansatorii companiei israeliene Batsheva, cu spectacolul lor Deca Dance, în coregrafia lui Ohad Naharin, sau flamenco-ul contemporan al Maríei Pagés, cea care, pornind de la versurile lui José Saramago, a adus în cetatea Cisnădioara O nouă zi… un nou soare.

Credeţi cumva că Macbeth-ul lui William Shakespeare jucat de japonezii de la Setagaya Public eatre a fost mai prejos?

Sau Iată-l pe Godot-ul lui Minoru Betsuyaku, în regia lui K. Kiyama, în care am aflat redundant şi obsesiv faptul că Godot a venit?

Pulverizarea Alexandrei Badea, în traducerea lui Eugen Jebeleanu, a beneficiat de aprecierea şi prezentarea lui Matei Vişniec, eroul incontestabil al spectacolelor susţinute de Victor Quezada & Compagnie Umbral. La conferinţa de presă, Victor Quezada a mărturisit, după seara în care au jucat Cârciuma cu cuvinte că Matei Vişniec îi ocupă în întregime universul, că respiră Matei, lucrează Matei, visează Matei, că femeile şi bărbaţii se numesc Matei, iar noi am înţeles cu nespusă satisfacţie cât este de apreciat poetul şi dramaturgul Matei Vişniec.

S-au aplaudat zi de zi cu privirea, cu zâmbetul şi cu intelectuală înţelepciune desenele inegalabilului şi irepetabilului Dan Perjovschi, cel ce completa în fiecare dimineaţă zidul Teatrului Radu Stanca din Sibiu cu radiografiile sale sociale, tratate cu umor şi infinită tandreţe.

S-au aplaudat extraordinarele fotografii expuse în diverse spaţii şi semnate de vedetele festivalului, Silviu Purcărete, Radu Afrim, Mihaela Marin sau Sebastian Marcovici, dar şi gravurile şi desenele lui Marcel Chirnoagă, secvenţe din universul contorsionat al regretatului artist plastic sau lucrările expuse în memoria lui Cezar Ivănescu.

George Banu a dominat festivalul ca un spirit tutelar, ca o coloană vertebrală, dacă e să-l cităm pe Constantin Chiriac, iar cei mai norocoşi dintre noi am avut ocazia să asistăm la o conferinţă specială susţinută de domnia sa la Librăria Habitus, cu invitaţii speciali, Constantin Chiriac, directorul festivalului, şi Valentin Nicolau. Cu aceeaşi ocazie au fost lansate volumele Scena Modernă. Mitologii şi Miniaturi, Parisul personal. Autobiografie urbană şi Monologurile neîmplinirii, toate sub semnătura lui George Banu. În cea din urmă carte, George Banu afirmă cu luciditate că pentru a şti ceea ce poate face a trebuit să afle mai întâi ceea ce nu poate face şi astfel şi-a dezvoltat discursul pe articulaţia celor trei întrebări: De ce nu a devenit actor?, De ce nu a devenit scriitor? și De ce nu a devenit profesor?. Cu agenda devenită mai degrabă o fişă de cimitire, după afirmaţia sa, George Banu a vorbit pe larg despre fiecare ipostază din cele pe care le-a evitat până la urmă, înţelegând la timp că nu se poate exprima din plin cu vorbele altora ca actor, că ar fi fost borgesian plictistor de autobiografic în ipostaza de scriitor şi sub imperiul aforistic al lui Oscar Wilde, potrivit căruia nimic din ceea ce este esenţial nu poate fi predat (ca subiect de învăţământ) a renunţat la a mai transmite fragmentar şi episodic cunoştinţele şi experienţele sale. E aici o cochetărie în justificările sale, dacă e să luăm în calcul afirmaţia sa, cum că, în marea literatură, autorul dispare şi devine anonim, ceea ce l-a făcut să aleagă eseul în detrimentul ficţiunii, justificând subiectul preferat teatrul şi considerându-l un dublu al vieţii şi nu doar o reflectare formală a realităţii. „Teatrul ne invită la confruntarea cu neîmplinirea. Scriitorul are nevoie să fie continuat de ceilalţi”, a mai spus George Banu

TRANSILVANIA LA PAS

FITS în cifre

57

spre finalul expunerii.

Să vă povestesc despre partea stradală a festivalului, care a făcut deliciul publicului larg şi al turiştilor. Am să încep Ediţia a XXI-a a Festivalului cu Arhitecţii aerului, cei care au adus Internaţional de Teatru de la Sibiu mii de oameni prin labirintul de a adus împreună mai mult de lumină şi culoare intitulat Luminarium 2.500 de artişti din 50 de ţări şi a şi instalat la doi paşi de celebrul Pod al adus în faţa publicului 381 de minciunilor. Lor li s-au alăturat parada evenimente în 66 de spaţii din Fanfarei din Pisa, Şcoala londoneză de Sibiu şi împrejurimi. FITS a avut samba, ritmurile de saxofon ale celor buget de aproape opt milioane de de la Sax a Fond, reprezentaţia teatrueuro, iar directorul festivalului, lui KTO Pe întuneric, Statuile lui MaConstantin Chiriac a anunţat că rian Râlea, majoretele din Lituania, şapte personalităţi vor primi câte Fanfara Saugrenue, trapeziştii, o stea pe Aleea Celebrităţilor din demonstraţia de levitaţie indiană, CirSibiu. cul Pop’Up- Atomic-Bikini ori concertele susţinute de Andra, Pasărea Rock.

S-a aplaudat în fiecare zi la conferinţele de presă unde Octavian Saiu ne-a condus prin universul celor invitaţi la dialog, dar şi la conferinţa susţinută de profesorul Lucian Boia.

Multe ar mai fi de spus despre primele zile ale Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, dar ce te faci, mai rămâne să povestim şi altă dată, că revista asta trebuie să fie tipărită pentru a vă face şi pe voi părtaşi la bucuriile sufletului transilvan de la început de iunie.

„Oidip” al lui Purcărete, în premieră la FITS

58

TRANSILVANIA LA PAS

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

de Cristiana FOTA

Regizorul Silviu Purcărete revine la tragedia greacă şi prezintă publicului un spectacol “indigest”, într-o viziune provocatoare. „Oidip”, prezentat în avampremieră la Sibiu, în luna mai, aduce o reprezentaţie “şaptezecistă” a textelor lui Sofocle “Oedip la Colonos” şi „Oedip Rege”. Piesa este pusă în scenă la Teatrul Naţional “Radu Stanca” din Sibiu şi a avut premiera în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru.

Enigmele lansate de poetul tragic şi nedesluşite încă de omenire sunt prezentate de actorii sibieni cu ajutorul unei adaptări speciale a textului antic. Purcărete apelează la o nouă traducere a textului original și îl aduce pe scenă, în rolul principal, pe actorul Constantin Chiriac, alături de actriţa Ofelia Popii.

“Este un spectacol complicat, un text complicat. Nu cred că este genul de spectacol unde să dea năvală publicul.(...) Este mai indigest, nu este un spectacol care să se îndrepte către un divertisment cum este “Faust”. Este un spectacol mai problematic pentru că piesa este mai problematică, conține enigme care nu au fost dezlegate și nici noi nu le dezlegăm”, a spus regizorul Silviu Purcărete. „Oidip” este un spectacol făcut “cu poftă” de Purcărete şi necenzurat. Eroii din mitologia greacă se oglindesc pe scenă în ţinuta anilor 70, fără ca noua călătorie în timp realizată cu ajutorul decorului să altereze profunzimea operei.

“M-am întors la tragedia greacă cu pofta de-a lucra cu aceleași și aceleași imagini. Lucrez cu un inventar foarte limitat de imagini, le recompunem. Trecuse o vreme de când nu mai lucram cu același tip de imagini..., fără să trebuiască să mă ascund, să folosesc aceeași estetică șaptezecistă care mi-a fost foarte aproape de inimă şi de generaţie. Este un spectacol cu adevărat șaptezecist”, a mai adăugat Purcărete.

Buhagiar şi Şirli în echipă

Dragoş Buhagiar semnează scenografia pentru „Oidip” şi spune că întreg spectacolul a fost gândit în cel mai mic detaliu de Purcărete, el fiind cel care i-a “creionat” viziunea.

“De mulți ani lucrez cu el, iar acum parcă era un fel de dicteu.(...) L-a cam desenat cu mâna dânsului prin persoana

mea”, mărturiseşte Dragoş Buhagiar.

Surprinzătoare este şi muzica aleasă de regizor, el apelând din nou la prezenţa corului pe scenă. Coloana sonoră a spectacolului este creaţia originală a directorului muzical de la Disneyland Paris, Vasile Şirli. El a folosit pentru „Oidip” și “figuri impuse”- în timpul spectacolului revine obsesiv celebra melodie a lui Teddy Reno, „Wenn die Glocken hell erklingen” (1959).

“Figurile impuse sunt precum o temă: dacă un regizor are un atașament deosebit faţă de o temă muzicală, acea temă îl stimulează, fiind știută dintotdeauna, te obsedează şi servește la ceea ce vrei să spui. (...) Această muzică există. Există un cântec din anii 40-50, cu mare succes în anii 60-70. (...) Și muzica originală care intră în desfaşurarea piesei ca un costum, ca o lumină”, a declarat Vasile Şirli.

Chiriac joacă „Oidip”, nu “OEDIP”

Actorul Constantin Chiriac, directorul Teatrului “Radu Stanca” din Sibiu, mărturiseşte că interpretarea lui Oedip, despre care legendele tebane spun că şi-a ucis tatăl şi s-a căsătorit cu mama, este una epuizantă.

“E pentru prima dată când nu am dormit din cauza unui personaj având rău fizic. (...) E un rol copleșitor”, spunea Constantin Chiriac înainte de avampremieră.

Purcărete recurge la o schimbare majoră în privinţa utilizării numelui lui Oedip, eroul din tragedia greacă. La sugestia traducătorilor, o echipă de specialişti în greacă veche, regizorul vine în faţa publicului cu numele „Oidip”, considerat “mai potrivit” pentru limba română decât “Oedip”, unde se resimte influenţa franceză.

“Am fost îndemnaţi chiar de către traducători să încercăm să adaptăm acest nume. (…) E preluat în diverse limbi. Românul, fiind francez în străfundul sufletului lui, a preluat numele, ca multe alte elemente culturale, din limba franceză. Deşi, mi se pare că, la un moment dat, erau versiuni cu “Edip”. (…) Probabil că de la influenţa franceză masivă se spune “Oedip”, ceea ce este aberant din punctul limbii române care nu conține acest fonem. (…) La sugestia traducătorilor am propus acest lucru (n.r. să se spună OIDIP). Să vedem, după ce va râde toată lumea şi va zice: Iete, prostii ăştia, cum spun! …”, a precizat Silviu Purcărete.

Regizorul este de părere că numele OIDIP, se va impune, “încet, încet” pentru că este mai potrivit pentru limba română. Traducerea textelor după Sofocle a fost realizată de Constantin Georgescu, Simona Georgescu, eodor Georgescu.

Spectacolul „Oidip” s-a jucat la Sibiu, în premieră, în data de 13 iunie, la Teatrul Radu Stanca din Sibiu, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru Sibiu 2014.

Literatura pe viu cu Andrei Codrescu WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

TRANSILVANIA VĂZUTĂ DE LA DISTANȚĂ

de Alice Valeria MICU

Poet, prozator, eseist şi pedagog, Andrei Codrescu, unul din frumoşii beatnici ai marilor oraşe a stat câteva zile la Cluj în luna mai, ocazie cu care studenţii la Litere ai Universităţii Babeş-Bolyai au asistat, prin intermediul Ruxandrei Cesereanu, poet, prozator, eseist, publicist şi cadru universitar al prestigioasei instituţii, la o serie de întâlniri cu scriitorul de origine română.

Cu o operă literară care suscită vii interese, atât în Statele Unite, unde locuieşte Andrei Codrescu din 1966, cât şi în România, este unul dintre puţinii scriitori contemporani ale cărui lucrări sunt subiectul a numeroase teze doctorale, una dintre ele fiindu-vă deja cunoscută prin intervenţia din luna februarie a autoarei Cristina Vănoagă şi ale ei Semnificaţii ale spaţiilor în proza lui Andrei Codrescu. În cadrul primei întâlniri de la Cluj, după o excelentă diagramă a operei lui Andrei Codrescu, purtând inconfundabilă semnătură a Ruxandrei Cesereanu, am asistat la o pagină vie de jurnal legată de perioada americană a existenţei celebrului scriitor, precum şi de impactul poeziei americane asupra sa. Iată un fragment, o filă de istorie literară la care am asistat cu bucurie şi pentru care mulţumesc încă o dată doamnei Ruxandra Cesereanu.

Singura culoare era dată de poezie

„Eu am plecat din România la vârsta de 19 ani şi aveam deja, fără să ştiu că aveam, o cultură poetică destul de mare, dar nu ştiu cum s-a întâmplat şi când s-a întâmplat, am cunoscut bine poeţii clasici, dar şi poezia contemporanilor mei până în 1965 când am plecat şi când începea poezia în România să se destindă un pic după perioada proletcultistă.

Atunci au apărut poeţi pe care-i cunoaştem, cum e Nichita Stănescu, poeţi care-au deschis poezia. În timpul acela eram foarte la curent cu poezia, să zicem. Când am ajuns în afara României, în Italia am fost frapat de culorile Romei şi ale oraşului Napoli, care au culori în orice caz ale lor, dar în contrast cu albul şi negrul din care veneam, în care singura culoare era dată de poezie. Am ajuns într-o lume unde am putut să vorbesc şi să scriu ce vroiam şi să las culorile astea să mă ducă unde vor ele. Mai scriam atunci în limba română, aşa am descoperit cartea Renatei Pescanti Botti, carte pe care am desfigurat-o, la început cu un pix albastru, fiindcă numai unul albastru aveam, după aia am cumpărat două-trei culori, la sfârşit este şi roşu şi verde.”

Ei, aici îl voi întrerupe, cu voia dumneavoastră, pe Andrei Codrescu, pentru a vă spune povestea cărţii desfigurate. Poemele insipide şi plicticoase ale Renatei Pescanti Botti din volumul L’alito eterna (Inspiraţia eternă) au fost suportul pe care poetul rebel Codrescu şi-a scris propriile poeme. Fără să fie conştient de ceea ce făcea, el a devenit unul din pionierii manuscriselor intertextuale, după formula mise en abîme (plasat în abis), într-o formă inedită, pe care astăzi cunoscătorii o găsesc sub forma unei bookart. În octombrie 2006, Andrei Codrescu primeşte un email de la un bibliotecar al secţiei Cărţi Rare de la Universitatea Emory din Atlanta, David Faulds, care îi relatează că a găsit într-o carte de poezie italiană, un volum inedit de poeme scrise în

româneşte de Andrei Codrescu, prin 1966, direct şi pe cartea autoarei. Rămâne un mister felul în care a ajuns acea carte în bibliotecă, dar un exemplu grăitor de istorie literară. În drumul spre America, ţara trasă la sorţi, Andrei Codrescu a luat cu sine cartea în care scrisese cu mai multe culori poemele şi o parte din texte sunt scrise la Roma, altele, la Detroit.

Textele de acum sunt înrudite cu cele publicate în volumul Instrumentul negru, iar titlul este şi el într-un fel de acolo, dar mai senzual: Femeia neagră a unui culcuş de hoţi. Îl găsim la un moment dat traseul cărţii, Roma-Detroit-Amen, adică Gata, Am încheiat, Atît a fost!

Codrescu, cel care scrie încă în limba română între anii 1965-1970, îşi schimbă limba de creaţie cu englezaamericană şi astfel prinde viaţă primul său volum de poezie, Licence to Carry a Gun. Momentul în care donează, uită sau, pur şi simplu, abandonează cartea Renatei Pescanti Botti şi propriul său manuscris încrustat în cartea italiencei nu este cunoscut nici măcar de autor. Ceea ce este reţinut de istoria literară este că respectiva bookart (Pescanti Botti & Codrescu sau, mai degrabă Codrescu, pentru că de Pescanti Botti ne putem lipsi) ajunge în 2006 la David Faulds, cel care redescoperă acest manuscris. “ANDREI CODRESCU a făcut poezii în această carte”. Autorul vine dintr-o altă lume, e un emigrant evadat dintr-o Românie constrânsă ideologic, una restrictivă, iar poemele sale se constituie într-o lecţie de libertate lingvistică (fără autocenzură), un exerciţiu de obişnuire cu otrava lentă a libertăţii de expresie şi cu toate acestea, seamănă cu o scrisoare de rămas bun, ca o iubire neîmplinită cu ţara părăsită.

59

60

TRANSILVANIA VĂZUTĂ DE LA DISTANȚĂ

„Părinţii mei au purtat banderolă pe mână şi pe mine în pântece.

Aş fi preferat să fie invers.

Azi aş fi ştiut la ce să mă opun şi ce să iubesc.”

Vă amintiţi, desigur, că paradisul lui Borges era biblioteca şi tocmai de la un bibliotecar venea nemaipomenita veste. Cum Andrei Codrescu este un personaj multiplu, căruia îi place să se joace cu ipostazele, s-a jucat puţin interpretând numele universităţii Emory ca fiind M-Emory, adică amintire şi nici momentul nu era întâmplător. Cu un an înainte, scriitorul fusese distins cu cel mai cunoscut premiu literar acordat unui scriitor “străin” – Premiul Ovidius. Hazardul pare să joace un rol important în viaţa sa, poetul Ovidiu fiind cunoscutul exilat latin de la Pontul Euxin, iar plecarea lui Codrescu în America nu este altceva decât un exil, precum cel al lui Norman Manea şi al altor remarcabili scriitori români. Mai mult decât atât, cu puţin timp înainte de regăsirea poemelor-palimpsest (căci poemele italiencei au fost rase prin uitare de către istoria literară), Andrei Codrescu începuse din nou să scrie poezie în limba română. Mai mult, cu ocazia festivalului Zile şi nopţi de literatură, Codrescu scrie un poem despre exilatul Ovidiu, care se întoarce acasă, iar în 2006, prin email, dă naştere împreună cu Ruxandra Cesereanu unui amplu poem, Submarinul iertat, apărut în anul 2007 la Editura Brumar din Timişoara.

Iată ce scrie Ruxandra Cesereanu despre volumul ce conţine poemele pierdute şi găsite: „Cartea de faţă este una încuibată: o carte care cuibăreşte (care îşi pregăteşte culcuşul pentru puii ce se vor naşte), pe de o parte, şi o carte care devine cuib.

O carte care îşi este sieşi cuib, chiar dacă şi-a găsit sălaşul prin intermediul altei cărţi, al unei străine. Conţinuturile cărţii de poezie a Renatei Pescanti Botti nu au funcţionat deloc, întrucât textele respective sunt declarate a fi nule de către rebelul Codrescu (şi aşa şi este, cartea fiind alcătuită din versuri făţiş fade). De aceea Femeia neagră a unui culcuş de hoţi este o carte încuibată în ea însăşi.”

Dar să revenim la povestea lui Andrei Codrescu. „În America am ajuns în timpul potrivit, în locul potrivit. Era mijlocul anilor 60, la New York aveam aceeaşi vârstă ca o generaţie care era în revoltă împotriva adulţilor, generaţia

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

mea era, de fapt, în război: jumătate din noi era în război în Vietnam, jumătate din noi eram în război cu valorile societăţii care trimitea tinerii în război. Eu am făcut parte imediat din mişcare, cu contemporanii mei m-am simţit acasă, fiindcă câteva din valorile tinerilor de atunci erau să fie, să se dăruiască în întregime prietenilor şi artei lor antirăzboinice şi revoltate, ce în timp făceau o analiză destul de adâncă a societăţii în care trăiam. De la un hippie din Piaţa di Spagna din Roma am luat adresa lui Allen Ginsberg, m-am dus să-l vizitez pe Allen, care locuia în Lorie Sides, într-un bloc, într-un apartament destul de prăpădit, unde toate cutiile de poştă erau deschise de hoţi, rupte de hoţi care furau scrisorile şi, în mod deosebit, cecurile care veneau oamenilor săraci. (… ) A venit Allen acasă şi era în perioada lui cea mai iconografică, cu barbă, pe care toţi o cunosc. Mi-a dat cărţi, am vorbit amândoi într-o franceză proastă, engleza mea era undeva, la mare distanţă, m-a încărcat de cărţi şi am plecat de-acolo. Nu ştiam unde-o să dorm, de fapt, dar aveam multe cărţi de poezie frumoase, semnate de Allen. Prietenia noastră a ţinut ani de zile, până când Allen a murit în 1991. Allen Ginsberg a fost un om fenomenal, poet cunoscut pentru cea mai mare poezie a generaţiei noastre, Howl. Cu cântecele lui Bob Dylan a fost, de fapt, soclul unei culturi care s-a ridicat în valuri şi a pornit peste ele. Howl a impresionat, a dat revoltei noastre o demnitate. E o poezie extraordinară şi pentru mine, venind din România deja cu o religie poetică mi s-a părut deodată că poezia poate să schimbe lumea, pentru că toţi care citeau simţeau aproape imediat nevoia de a face parte din fermentul social, din tot ce se petrecea în jurul nostru.

Dar nu era numai Allen, venea dintr-o tradiţie poetică. „Şi aşa, cu evocarea în mod repetat a lui Allen Ginsberg, cu Walt Whitman şi celebra scrisoare către Emerson, din dorinţa de a avea o poezie americană proaspătă şi acordată timpului, aşa cum Whitman a scris-o în Leaves of grass (Fire de iarbă), Andrei Codrescu a depănat file din istoria poeziei americane, cu poeţi care încercau să ajungă la poezie din respiraţie, din sunet şi idei, nu din cuvinte, întorcând poezia spre oralitate, inspiraţi din proverbele lui William Blake. Apoi cu Şcoala de poezie şi cea de pictură de la New York, poeţii şi pictorii au început să se întoarcă spre formele anonime, la desenul anonim al Americii bogat şi interesant, iar Ted Berry a fost

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

un alt poet american evocat de Andrei Codrescu, cel care se mândrea că este primul poet care a utilizat cuvântul Pepsi într-o poezie şi maestru în ale poeziei pentru Andrei Codrescu. „Dar nu era numai asta, era ideea că trebuia să vezi lumea, să te uiţi direct la noutatea lumii, la formele ei, la desenul anonim. Dacă scrii poezie, trebuie să exişti pe dimensiunea asta, şi dacă poţi să exişti pe dimensiunea asta şi să te îndrepţi vertical, atunci într-adevăr ai făcut ceva, ai lucrat.

Acesta era articolul de bază al generaţiei noi americane. După scrisoarea lui Whitman către Emerson au trecut mulţi ani în care poeţii americani nu au lăsat nimic, nu au auzit îndemnul lui. Poeţii francezi, simboliştii şi suprarealiştii au dominat poezia americană până în 1960, când s-a produs ruptura pe care noi am închis-o (…), au apărut două antologii New American Poetry şi New poets of England and America.

După 55 de ani, dacă te uiţi la numele poeţilor în New American Poetry aproape pe toţi o să-i mai vezi, sunt dedicaţi poeziei şi cei care n-au murit scriu încă. Din cealaltă foarte puţini. A apărut şi un nou părinte titular al poeziei americane, Ezra Pound şi T.S. Eliot. Eliot pentru noi se uita înapoi, poeziile lui sunt frumoase, rezonante, dar ne spunea nouă că noi n-o să facem nimic, fiindcă tot ce era mare era făcut. Pound care nu era chiar aşa de dibaci cu versurile lui la început se uita în viitor şi a spus că nu numai că nu s-a terminat tot ce era mare în trecut, tot ce era mare era în viitor, fiindcă acolo puteam să amestecăm o grămadă de lucruri care nu aparţineau poeziei în primul rând. El a deschis câmpul, iar

TRANSILVANIA VĂZUTĂ DE LA DISTANȚĂ sintagma asta deschiderea câmpului a devenit manifestul noii poezii americane, venea de la un poet, Robert Edward Duncan, care a scris o carte intitulată e opening of the field.”

John Ashbery, Frank O'Hara sunt alţi poeţi evocaţi de Andrei Codrescu. Arta sa narativă a smuls hohote de râs şi cum să n-o faci când domnia sa povestea că în primii ani de America, banii nu au fost o problemă, pentru că nu-i avea, iar primul job part-time a fost la o librărie foarte căutată, cea mai bună librărie new-yorkeză, unde veneau mari scriitori şi cum nici aceştia nu aveau bani, cărţile le erau trecute pe o listă. Cărţi pe cont, asta era, evident, un lucru straniu, dar cărţile consultate de marii scriitori erau citite de tinerii angajaţi, toţi poeţi şi prozatori, aşadar ştiau exact ce înseamnă literatura de calitate, iar librăria a fost o adevărată şcoală, unde a fost angajat după ce răspunsese corect la câteva întrebări despre autorii unor opere cunoscute.

După 1970, o comunitate a scriitorilor a părăsit New Yorkul, devenit violent, pentru San Francisco, un loc unde nu se mai organizau lecturi publice, dar unde noii veniţi au injectat vitalitate, reimpulsionând oraşul înspre o viaţă literară efervescentă.

O adevărată lecţie de istorie a poeziei americane a ţinut Andrei Codrescu la Cluj studenţilor, iar pentru tinerii cercetători care s-au oprit asupra operei sale a fost un prilej de neuitat de a-l asculta şi de a-şi confirma încă o dată că au ales teza potrivită. Dacă acesta este viitorul învăţământului şi culturii transilvane, atunci, doamnelor şi domnilor, viitorul sună bine.

Picătura de poezie era în toamna lui 1995 cu o ţigară în gură pe o ploaie mocănească mă duceam să rad nişte beri în Music Pub tocmai primisem o scrisoare de la tine în care spuneai învaţă, învaţă şi iar învaţă iar eu ţi-am scris înapoi că prima dată a zis-o Lenin tot în acea scrisoare spuneai ţine minte că de două ori atingi buzele când spui cuvântul mama am început să plâng am luat scrisoarea cu mine am fumat un pachet de ţigări şi am băut prea multe beri

mă gândeam în timp ce chefuiam că atunci când vei muri o să fac ceva memorabil să ţină minte tot satul judeţul ţara o ceremonie funerară de pomină şi iată că au trecut 17 ani şi sunt la priveghi şi nu ştiu ce să fac sătenii mă întreabă dacă vând pământul copiii de ce avem aşa de multe cărţi iar femeile ce se va întâmpla cu casa

mâinile fruntea şi gura toate exemplar ţi-am spus înainte de a veni oamenii că o să fac întocmai ce voiai tu de la mine ţi-am mai spus că nu o să uit niciodată vorbele tale ţine minte că de două ori atingi buzele când spui cuvântul mama

n-am făcut nimic extraordinar la înmormântarea ta dar a fost bine m-au ajutat verii mei

la înmormântarea ta dragă mamă n-a fost extraordinar dar eu am fost exemplar păcat că nu m-ai putut vedea

m-am rugat mi-am luat rămas-bun de la tine ţi-am sărutat

(poemul se încheie aici în an doilea rând pentru că eu cred

Vasile G. Dâncu

că acesta este sfârşitul şi în primul rând pentru că cel ce îl scrie tocmai a început să plângă)

61

62

TRANSILVANIA LA PAS

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Zilele Culturii Austriece la Arad

de Liliana BRAD

Zilele Culturii Austriece la Arad reprezintă primul pas spre o colaborare pe termen lung între județul Arad și Landurile Austriei, colaborare ce va avea loc nu doar în plan diplomatic, cultural și social, dar și economic și educațional.

În cadrul unei colaborări instituționale ample, Consiliul Județean Arad, în parteneriat cu Centrul Cultural Județean Arad, Forumul Cultural Austriac la București și Asociația Culturală Musikforum Europa Arad au organizat sub înaltul patronaj al Ambasadei Republicii Austria la București și al Consulatului Onorific al Republicii Austria la Timișoara, în perioada 2 – 5 iunie, o suită de manifestări culturale de excepție grupate în cadrul Zilelor Culturii Austriece la Arad.

Tema în jurul căreia se grupează evenimentele prezentate publicului arădean în cadrul Zilelor Culturii Austriece la Arad este începutul Epocii moderne în contextul socio-cultural al Austriei de acum 100 de ani.

Pe parcursul celor patru zile dedicate culturii austriece, publicul arădean a avut ocazia să cunoască mai îndeaproape artiști și oameni de cultură din Austria, precum și creațiile acestora. Invitații au fost nume de referință ale vieții culturale austriece, recunoscute la nivel mondial, oameni de cultură și artiști care au marcat prin activitate traiectorii distincte în domeniile de specialitate în care se exprimă și se manifestă. Regizori, istorici de artă, scenografi renumiți, precum Robert Dornhelm, Manfred Waba, dr. Stefan Kutzenberger, muzicieni apreciați și recunoscuți pe marile scene ale lumii, între care Gerald Wirth, cvartetul de coarde Wiener Salonquartett și ansamblul de muzică World

Donauwellenreiter, cu toții au oferit publicului arădean un spectacol cultural la cel mai înalt nivel, cu ecouri în întreaga țară. „Organizarea acestei suite de manifestări culturale la Arad are, în acest sens, o semnificație deosebită. În cadrul unei ample colaborări instituționale, Aradul a fost timp de patru zile, pe perioada desfășurării manifestărilor culturale cuprinse în program, scena unor evenimente culturale deosebite, care vor deschide noi traiectorii de dezvoltare pentru județul nostru și pentru întreaga regiune. Interesul partenerilor noștri austrieci în a organiza în Arad evenimente culturale de nivel intermațional nu poate decât să ne onoreze”, a declarat Nicolae Ioţcu, preşedintele Consiliului Judeţean Arad. În cadrul Zilelor Culturii Austriece la Arad, printre invitați s-a aflat Prinţesa Anita de Hohenberg, nepoata prinţului moştenitor al Austriei, Franz Ferdinand, care a fost oaspete al Consiliului Județean Arad.

Expoziție în premieră

În premieră națională, în spațiul expozițional de la Consiliul Județean Arad a fost vernisată expoziția „Anul 1914 (Ne)liniștea dinaintea furtunii - 100 de ani de la izbucnirea Primului Război Mondial”. Aceasta este o expoziție

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

TRANSILVANIA LA PAS

itinerantă, organizată de Forumul Cultural Austriac la București. Ea surprinde într-o serie de imagini și texte cele mai importante aspecte ale contextului socio-cultural austriac de acum 100 de ani.

Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la izbucnirea Primului Război Mondial. Întreaga lume a fost zguduită în urmă cu un secol, după atentatul de la Sarajevo, unde Prințul Moștenitor al Austriei, Franz Ferdinand, a fost asasinat.

S-a deschis atunci unul dintre cele mai dramatice capitole înscrise în istoria lumii. S-au destrămat imperii, s-au reașezat orânduiri sociale, s-au trasat noi granițe statale. A fost un salt calitativ, o revoluție globală a societății umane.

Așa a intrat Europa într-o nouă epocă, Epoca modernă.

Proiectul Superar, la Arad

În cadrul Zilelor Culturii Austriece la Arad, Superar a organizat un workshop de educaţie muzicală, susținut de Gerald Wirth, director artistic al Superar Austria precum și al celebrului Cor de Băieţi din Viena. Workshop-ul a inclus o sesiune axată pe dirijarea corurilor de copii în tehnica Superar, precum și o repetiție publică. Ziua dedicată Superar s-a încheiat cu un concert al Corului de copii Superar din România, dirijat de Elana Andrews.

Superar a fost inițiat în Austria, în anul 2010, de către Konzerthaus din Viena, Corul de Băieți din Viena și Caritas Viena și a fost inspirat de renumita inițiativă muzicală venezueleană El Sistema, care reunește în prezent 350.000 de copii și adolescenți, în 180 de centre muzicale din Venezuela, chiar și în cele mai sărace regiuni ale țării. Astfel, copii aparținând tuturor claselor sociale au șansa să își construiască o perspectivă pentru viitor prin muzică, să își dezvolte talentul artistic și personalitatea. În prezent, inițiativa Superar se desfășoară în Austria, Bosnia și Herțegovina, Liechtenstein, România, Slovacia și Elveția.

Superar România a fost inițiat în 2013 în 5 locații - Brașov, Săcele, Zizin, Sfântu Gheorghe și Örko. El este un proiect muzical și educațional, care oferă unui număr de aproximativ 200 de copii din România șansa de a cânta împreună.

Activitățile Superar se desfășoară într-un mediu prietenos, unde copiii se simt confortabil și își pot dezvolta liber încrederea în sine, respectul, disciplina, simțul responsabilității și pe cel al apartenenței la comunitate.

Manfred Waba, fantasticul scenografiei

Expoziția de scenografie a profesorului Manfred Waba din Austria a transformat Galeria de Artă „Delta” din Arad într-un spațiu fantastic. Invitat în cadrul vernisajului a fost ansamblul de muzică World Donauwellenreiter, din Viena, care a oferit un moment muzical inedit.

Prezentarea în cadrul acestei expoziții a unei serii de lucrări excepționale în forma unor proiecte, machete, tablouri, modele și sculpturi, a fascinat publicul austriac în vara anului trecut, atunci când profesorul Waba a deschis aceeași expoziție în Burgenland, Austria, în apropierea locului unde se susțin spectacolele de operă pentru care cea mai mare parte a acestor lucrări a fost concepută. Cu această ocazie, publicul din Austria a avut ocazia să constate că arta scenografică ce poartă marca Manfred Waba nu este destinată doar scenei naturale de la St. Margarethen, ea este apreciată și solicitată de mari teatre și opere din Austria, dar și din întreaga lume. Extraordinara capacitate creativă cu care este înzestrat l-a condus spre mari realizări de o spectaculozitate nemaiîntâlnită. Manfred Waba a reușit să transforme scena naturală din Cariera Romană de Piatră de la St. Margarethen, Austria, într-un loc feeric. Valoarea creațiilor

sale și marele succes la public au fost recunoscute, onorate și premiate de curând, la începutul lunii mai, cu Discul de Platină pentru cea mai bine vândută (peste 10.000 de exemplare) înregistrare pe DVD a unei opere. Este vorba despre înregistrarea operei „Flautul Fermecat” de W. A. Mozart, producția din anul 2010, a cărei scenografie, dar și regie a spectacolului poartă aceeași semnătură: Manfred Waba.

„Recviem pentru Dominic”, o premieră

„Recviem pentru Dominic” este titlul unui film realizat de Robert Dornhelm în timpul Revoluției din Decembrie 1989 la Timișoara. Este ecranizarea unei întâmplări reale cu caracter autobiografic. Filmul a fost premiat cu „Globul de Aur” și s-a bucurat de aprecierea publicului internațional, dar până acum a rămas necunoscut publicului din România.

Robert Dornhelm și-a prezentat filmul, în premieră națională, în cadrul Zilelor Culturii Austriece, la Arad. Regizorul le-a împărtășit arădenilor și o parte din experiențele trăite pe drumul „Din Banat la Hollywood”.

Marele star de la Hollywood, Robert Dornhelm, este un regizor austriac originar din Timișoara, apreciat în toată lumea pentru realizările sale cinematografice. Printre acestea se numără filmele „Spartacus”, „Război și pace”, „Cele zece porunci” etc. În cadrul Zilelor Culturii Austriece, la Arad a avut loc un maraton de filme ale regizorului austriac, originar din Banat, „Prințul Rudolf ” și „Anne Frank”.

63

64

EDITORIAL

Pseudofabulă cu neîmpliniri

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

de Alice Valeria MICU

E cunoscută butada cu badea Gheorghe care nu stă şi cugetă, ci numai stă. De cele mai multe ori stau şi eu, iar când mi se întâmplă să şi cuget îmi trec, precum domniilor voastre, gânduri de tot felul. Apoi pufnesc în râs când îmi amintesc un dialog între două „duamne” din cartier, în care una i se plângea celeilalte că din cauza inundaţiei de la vecinii de deasupra i s-a inhibat covorul! Deh, ce săi faci, avea şi covorul mândria lui! Şi din una, din alta, fără să-mi cadă vreun măr în cap şi fără să mă cufund în cadă mi-a venit şi mie să strig „Evrika!”, deşi au gândit-o mulţi alţii înaintea mea: cele mai multe realizări ale omenirii sau născut dintr-un profund şi răvăşitor sentiment de neîmplinire. Chiar aşa, dacă el şi ea s-ar fi mulţumit cu carnea crudă, focul ar fi fost descoperit total întâmplător şi aproape inutil de un vegetarian cu câteva clipe înainte de a-şi uni destinul cu o vegană pur-sânge! Dacă e să vorbim de literatură (şi nu ştiu cum mă veţi împiedica să o fac), ei bine pare a se fi născut, precum Venus, din spuma neîmplinirilor. Încă de la începuturile ei în ţinutul sumero-babilonian, Ghilgameş, falnicul rege din Uruk, şi-a trăit legendara existenţă presărată de un şir apăsător de neîmpliniri, culminând cu dorinţa de a dobândi nemurirea. Antichitatea greacă e tărâmul tragediei pure, concurată doar de ţinutul personajelor shakespeariene, bântuite de spectrul neîmplinirii, ce-l face pe tristul prinţ al Danemarcei să ofere omenirii poate cea mai celebră întrebare. Vreţi în literatura rusă? Dostoievski e maestrul, deşi nici de cel cu Margareta nu pot uita. Să nu poţi capta ideea este una din neîmplinirile cutremurătoare ale unui scriitor: ,,[...] în orice idee genială, ori nouă, sau în orice idee, cât de cât serioasă, ce încolțește în capul unui om, există un ceva care nu se poate comunica altuia chiar dacă ai scrie volume întregi, străduindu-te în fel și chip să explici această idee vreme de treizeci de ani; întotdeauna va rămâne ceva netransmisibil, ceva care, în ciuda străduințelor tale, nu va voi să iasă din cutia ta craniană și va zace mereu acolo, până când nu vei mai fi, fără să fi exprimat sensul major al ideii tale” spune Fiodor M. Dostoievski.

Aud ceva despre literatura germană? Cum aş putea uita de Goethe şi povestea lui Faust? Da, neîmplinirile de tot felul au dăruit lumii capodoperele literaturii şi ce-ar fi ea fără duioasa poveste a îndrăgostiţilor din Verona, fără trista doamnă Bovary, intrigantul Iago sau gelosul Othello? Suferinţa s-a aliat de-a lungul întregii istorii a omenirii, dar numai artiştii au ştiut să adune durerile umanităţii şi împletite cu cele proprii, amplificate de sensibilitatea şi acuitatea percepţiei, să le convertească în expresia sublimă a ceea ce înseamnă să fii om. Milan Kundera, unul din favoriţii mei spunea în „Insuportabila uşurătate a fiinţei”: „Cea mai grea povară ne striveşte, ne încovoaie sub ea, ne împinge spre sol. Dar în poezia de dragoste a tuturor secolelor, femeia doreşte să primească povara corpului bărbătesc. Cea mai grea povară este

aşadar, în acelaşi timp, imaginea celei mai intense împliniri a vieţii. Cu cât este mai grea povara, cu atât viaţa noastră este mai apropiată de pământ şi cu atât este ea mai reală şi mai autentică”. Şi uite cum am ajuns la poezie, nedeptăţita epocii noastre. Un prieten drag, Robert Şerban spunea într-un interviu că „Poezia te poate ajuta să te vindeci, e o cale de a-ţi cere iertarea şi a aduce aproape, foarte aproape morţii.

Uneori chiar şi pe cei vii”. Ei, da, poezia ar fi o interminabilă, tânără şi neliniştită telenovelă, dacă iubirile s-ar împlini şi finalurile fericite ar face din viaţa noastră o poveste diabetică şi degrabă plictisitoare. În copilărie mă obsedau finalurile deschise, cele care te lasă pe tine spectator sau cititor să decizi soarta personajelor, îţi cer să te implici, să iei în mână firele destinelor şi să te joci puţin de-a viaţa şi de-a moartea. Ori de-a neîmplinirea. În cartea sa „Monologurile neîmplinirii”, George Banu îşi reciclează eşecurile, oferindu-ne argumente împotriva uneia din neîmplinirile constatate de-a lungul vieţii sale, aceea ca scriitor şi căreia îi consacră un întreg capitol. Nu găsesc un final mai bun: „Împlinirea se hrăneşte din neîmplinirile de parcurs! (…) Înfrângerile mă constituie, neîmplinirea îmi e condiţie, dar acest acord cu experienţa eşecurilor produce un sentiment de adevăr, de conduită autentică şi de reconciliere cu sine, ca şi teatrul. Fiu al neîmplinirilor, devin azi paznicul lor”.