Transilvania Business 53

REVISTĂ ECONOMICĂ auditată Brat • 9000 EXEMPLARE • DISTRIBUȚIE NAȚIONALĂ • PREȚ 10 LEI • an IV • NR 53 • iulie 2015

REPCON reia urcușul

Fondator: Aurelian Grama

Pag. 14-15 Ministrul Agriculturii și glasul pământului pag. 22-23 Să-ţi placă ceea ce faci şi să nu renunţi, programul SBS pag. 42-43 Becleanul și Băile de la Figa

sumar

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

cover story REPCON reia urcușul

5-8 10

3

EVENIMENT BEROBA “recrutează” în Transilvania

REAL ESTATE Cea mai înaltă clădire din țară, la Timișoara

28-29

AFACERE

AGRO TB

Esports - jocurile care au devenit un business foarte serios

Agronomiada 2015 la umbra Clujului în floare

26-27

34-35

PROIECT

CULTURAL

Târgu-Mureş, în cursa pentru Capitală europeană a culturii în 2021

Sibiu, Dumbrava cea minunată a teatrului

46-53

1

BEROBA “recrutează” în Transilvania WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

eveniment

de Ionuț OPREA

Asociația Româno-Belgiană a Oamenilor de Afaceri (BEROBA – Belgian Romanian Business Association) anunță o perioadă activă pentru selecția de noi membri, dar și pregătirea unor evenimente în Transilvania, în a doua parte a anului, pentru dezvoltarea unor noi relații de business – o vizită la compania La Lorraine (Turda, Cluj), prânz de networking cu invitați oficiali – membri marcanți ai unor entități guvernamentale sau ai comunității de afaceri, un seminar de HR, dar și o vizită la compania VPK Packaging (Salonta, Bihor) la începutul anului 2016.

BEROBA a lansat filiala pentru Transilvania, în cadrul unui eveniment de business networking organizat, marți, 26 mai, la Cluj Napoca, în prezența E.S. Philippe Beke, ambasadorul Regatului Belgiei în România. Lideri, antreprenori și manageri, personalități publice și promotori ai proiectelor de dezvoltare economică și administrativă au putut afla noutăți ale companiilor, proiecte de investiții, au legat parteneriate și sunt acum membri activi ai comunității de afaceri care sub egida BEROBA va pregăti evenimente speciale pentru companiile din acest areal al țării. La evenimentul de lansare au participat invitați din Cluj, Bihor, Sibiu, București, Mureș, Bistrița Năsăud. “Pentru a respecta și pune în valoare dorința unor companii, posibili viitori membri ai BEROBA, ca evenimentele importante să aibă loc nu doar în București, vom realiza mai multe evenimente în Transilvania. Ne dorim să promovăm mai bine prezența companiilor și investițiilor belgiene în Transilvania și să le dăm ocazia să își facă mai ușor cunoscute proiectele”, declară Bart Dobbelaere, general manager VPK Packaging și director regional BEROBA Transilvania. Asociația Româno-Belgiană a Oamenilor de Afaceri a fost lansată oficial pe 17 ianuarie 2013 și are acum în jur de 70 membri, inclusiv din Transilvania, președintele BEROBA este Alain Schodts. Între 13 si 24 iulie, Beroba Transilvania a fost promovată și la Aeroportul Cluj, pentru a marca Ziua Națională a Regatului Belgiei, cu sloganul “BEROBA Transilvania, poarta spre schimburi comerciale, investiții și afaceri în România și Belgia”

Un partener tot mai implicat

Totalul schimburilor comerciale exterioare româno-belgiene a crescut în 2014 cu 11% față de anul trecut. Belgia a intrat în doar șase ani de pe poziția 2 pe locul 9 în 2014 în rândul investitorilor străini, potrivit unui raport ISD (Investiții Străine Directe), reprezentând peste 22.000 de locuri de muncă în România, dublu față de 2011. În acest context, Ambasada Belgiei în România și Asociația

Româno-Belgiană a Oamenilor de Afaceri au organizat în luna aprilie, la București, ediția a III-a a evenimentului "Săptămâna belgiană" - dedicat networkingului în afaceri și preparatelor din bucătăria belgiană, la Crowne Plaza București. Succesul înregistrat de mașinile bugetare în Belgia a stimulat creșterea exporturilor românești, în timp ce numărul companiilor belgiene ce investesc în România a crescut substanțial în ultimii patru ani. Cele mai importante piețe pentru investițiile belgiene sunt outsourcing-ul și near sourcing-ul, prezente în București, Bihor, Banat și zona Iașilor. Companiile belgiene ocupă un loc de frunte în logistică, transportul intermodal, depozitare, distribuție, managementul proprietăților și centre de afaceri. În producția de alimente, companiile belgiene au dezvoltat în ultimul timp o politică regională, incluzând nu numai piața românească, ci și piețele din țările vecine. Acesta este cazul sectorului de distribuție, ce include supermarket-uri și hypermarket-uri precum și companii care furnizează servicii pe piața locală.

3

4

ESENȚIAL Fondator Aurelian Grama

Brand Manager Alin Bolbos (0757-036.817) alin.bolbos@transilvaniabusiness.ro Ionuţ Oprea (0721-197.559) ionut.oprea@transilvaniabusiness.ro Redactor Şef Ligia Voro (0740-686.015) ligia.voro@transilvaniabusiness.ro Redacția

Redactori: Sorin Trocan, Dan Lungu, Sara Bianca, Alex Toth, Alice Valeria Micu, DTP: Răzvan Matei, Raul Matei

Administrația Manageri publicitate: Alin Bolbos (0757-036.817) alin.bolbos@transilvaniabusiness.ro Bihor, Bistriţa-Năsăud, Sălaj Ioana Lucăcel (0742-123.782) ioana.lucacel@transilvaniabusiness.ro Maramureş Florin Marcel (0740-075.219) florin.marcel@transilvaniabusiness.ro Alba, Harghita Marius Morar (0746-130.439) marius.morar@transilvaniabusiness.ro Braşov, Bucureşti, Covasna Ionuţ Oprea (0721-197.559) ionut.oprea@transilvaniabusiness.ro Bucureşti, Satu-Mare Nicolae Pop (0740-115.167) nicu.pop@transilvaniabusiness.ro Bucureşti, Hunedoara, Sibiu, Timiş Lili Trocan (0744-804.269) lili.trocan@transilvaniabusiness.ro Arad Dorel Vidican (0736-651.166) dorel.vidican@transilvaniabusiness.ro Bucureşti, Cluj Ştefan Brumar (0745-868.558) Harghita, Mureş Director resurse umane: Anamaria Grama Director difuzare: Atilla Szanto (0755-044.851) Responsabil abonamente: Gabriela Belean gabriela.belean@transilvaniabusiness.ro Trafic manager: Emo Veres Contabilitate: Lia Pamfilie Design: Claudiu Popa (0723-511.013) Tipărit la Novaprint Management SRL Târgu Mureș Regia de publicitate: Midas Media București Tel/Fax: 031-040.4118; 031-040.4120 Partener permanent: Oficiul Național al Registrului Comerțului Revistă editată de Transilvania Grup Business SRL Cluj ISSN 2068-5424 Adresă redacție și administrație: Cluj Napoca: Eftimie Murgu 18/6 Târgu-Mureș: Str. Primăriei nr.1 Tel/Fax: 0265-215.613 Abonamente: Manpress SRL Distributie nationala: Autosupermarket + difuzori locali Retele distributie controlata: Spin Media SRL TGB SRL prin TB - membru al Biroului Român de Audit al Tirajelor www.transilvaniabusiness.ro www.tb.com.ro Revistă economică distribuită naţional

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

EDITORIAL

Cum ar putea

România să nu fie pol energetic regional?

România aspiră să devină un pol nodal în reţelele regionale de transport energie precum şi un furnizor de energie. Acest țel se va baza, ca resurse de export, pe hidrocarburi și energie electrică. Vom avea din plin aceste resurse, după investițiile anunțate în piață, dar va fi infrastructura de transport gata pentru export?

Romgaz SA Mediaș a alocat 300 de milioane pentru investiții în 2015, iar celălalt colos, OMV Petrom, 1 miliard de euro. Bani care merg, majoritatea, în activități de explorare și producție de hidrocarburi. În fiecare an, noi zăcăminte de gaz și/sau petrol sunt descoperite, pe teritoriul României, semn că investițiile uriașe puse în joc dau roade. Desigur, prețul pe barilul de petrol e foarte jos astăzi, dar jocul se desfășoară pe termen lung. Desigur, consumul de gaze naturale în România, dar nu numai, este încă scăzut, din cauza industriei care bâjbâie după marea criză. Și aici, viziunea dincolo de ziua de mâine e importantă.

Piața producătorilor de energie electrică este și ea în creștere solidă.

Producția brută de energie electrică a României a totalizat în anul trecut 64.752 GWh, fiind mai mare cu 10,55% față de cea din 2013, în timp ce consumul s-a ridicat la 57.627 GWh, conform datelor publicate de Transelectrica. Potrivit Planului de dezvoltare a reţelei electrice de transport pentru perioada 2014-2023, elaborat de Transelectrica, producţia de energie electrică a României ar putea creşte la 68 TWh în 2018 şi la 77,4 TWh în anul 2023.

Cum vom livra în afară hidrocarburile și energia electrică?

Două proiecte uriașe, însumând aproape 3 miliarde de euro, sunt aprobate deja pentru a rezolva această problemă. Transgaz și Transelectrica, companiile menite să asigure transportul acestor valoroase mărfuri, după ani de zile de imobilitate, au înțeles, am crezut, în sfârșit, ce au de făcut. Prioritatea imediată este interconectarea reţelelor de gaze naturale şi electricitate şi crearea infrastructurii fizice şi instituţionale necesare operării unei pieţe lichide de energie.

Până în 2023, Transgaz va investi 1,5

miliarde euro în crearea unor noi culoare de transport esenţiale nu numai pentru valorificarea atât pe piaţa autohtonă cât și pe pieţele din regiune a resurselor de gaze naturale recent descoperite în Marea Neagră dar şi pentru integrarea României pe marile trasee transfrontaliere ale Coridorului SudEst/Nord-Vest al Europei.

Tot până în 2023, Transelectrica va investi 1,2 miliarde euro în continuarea proiectelor de interconexiune cu sistemele ţărilor vecine aflate deja în stadii diferite de implementare (cu Ungaria, Serbia şi Bulgaria) şi accelerarea, respectiv introducerea unor proiecte noi (Moldova).

Planul celor două companii se anunță de-a dreptul istoric, rămâne de văzut de unde vor scoate ele banii pentru aceste investiții grozave. La nivel de declarație, cel mai ușor este să spui că vei accesa fonduri europene. Prin urmare, managerii celor două companii au adoptat această variantă. Foarte atractivă, de altfel, însă cu o mică problemă în coadă: aceste fonduri europene trebuie cofinanțate, din bugetul propriu. Și când vorbim de fonduri de miliarde de euro, vorbim probabil de cofinanțări de sute de milioane de euro. De unde vor avea aceste resurse Transelectrica și Transgaz, dacă ele și-au repartizat deja profiturile grase din anii trecuți sub formă de dividende? Cam 60% din profitul de 370 de milioane de lei al Transelectrica pe 2014 a plecat spre flămânzii acţionari. În 2013, procentul a fost de 81%. Cam 50% din profitul record al Transgaz pe 2014, în valoare de 506 de milioane de lei, s-a dus spre flămânzii acţionari. În 2013, procentul a fost de 61%.

Transgaz a venit deja cu o soluţie: vinde obligaţiuni pe Bursă de 500 de milioane de lei. Un fel de împrumut, mai sofisticat. Transelectrica încă tace.

Nu putem, oare, având statul ca acţionar majoritar în cele două companii, să oprim împărţirea profitului pentru 2-3 ani, ca să fim siguri că avem bani pentru marile proiecte cu care ne lăudăm? Alea ce vor transforma România în pol energetic regional, vă amintiţi?

Alin BOLBOS

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

cover story

REPCON reia urcușul de Alin BOLBOS

Una dintre puținele companii din România specializate în lucrări hidrotehnice de anvergură, REPCON SA Oradea a depășit zona de criză economică și a contractat lucrări de 24 de milioane de euro pentru 2015. Proprietarul firmei, Mircea Nistreanu, speră ca statul român să fie mai hotărât în atragerea fondurilor europene în perioada 2016-2020, mai ales că anumite lucrări hidrotehnice nu suferă amânare.

5

6

cover story

În ultimii 3-4 ani, asemenea tuturor companiilor specializate pe astfel de lucrări, REPCON a dus-o greu. Statul a tăiat finanțările pentru mai toate proiectele hidrotehnice, lăsându-le ori în paragină ori neîncepute. Mai mult, lucrări efectuate în anii de dinainte au fost achitate extrem de târziu de către stat, unele firme ajungând să închidă porțile în așteptarea banilor de la Guvern. Oameni au fost dați afară, utilaje și imobile au fost scoase la vânzare de către fisc. Din

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

acest punct de vedere, REPCON a fost un caz fericit. Cu experiența sa de 40 de ani ca inginer și de 20 de ani ca manager, om care a văzut multe la viața sa, și bune și rele, Mircea Nistreanu nu a disperat. În meseria asta, situația se poate schimba de la o zi la alta. Cu facturi de milioane de euro emise către administrațiile bazinale, care la rândul lor așteptau cu disperare banii de la minister, Nistreanu a ținut bine de cârma REPCON și a depășit cu bine momentul.

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

cover story

Niraj, o lucrare de suflet

Lucrarea care l-a scos din necaz, în 2015 – “Amenajări hidrotehnice în bazinul hidrografic Niraj, județul Mureș” – în valoare de circa 17 milioane de euro – îi este foarte dragă și dintr-un alt motiv. Acum 40 de ani, din aceste locuri, de pe râul Mureș, tânărul inginer Nistreanu, absolvent de Politehnică la Iași, pleca la drum în vasta sa carieră. Cu umor, la reîntoarcerea în Mureș, după trei decenii, proprietarul REPCON, povestește: “Sunt originar din Copşa Mică.

Acolo am făcut şcoala generală şi liceul. Eram în stare să fac orice numai să scap de acolo, totul era înecat în negru de fum, din cauza celebrului combinat. Mi-au plăcut matematica şi fizica, aşa că am ales Politehnica. Am plecat la Facultatea de Construcţii Hidrotehnice din Iaşi în 1970, pe când erau mari inundaţii în Ardeal, şi am terminat-o în 1975, când, din nou, întinse zone ale ţării erau acoperite de ape. Am fost repartizat la Antrepriza pentru Lucrări Hidrotehnice Speciale Târgu Mureş. Nu terminasem stagiatura când deja eram şef de lot la punctul de lucru Târnăveni, unde construiam priza de apă pentru Combinat.

Am fost apoi şef de şantier la acumularea nepermanentă de la Vânători, pe Târnava Mare. În Oradea, după un deceniu petrecut în Mureș, am mers tot ca şef de şantier, şi acolo am decis să am afacerea mea, înfiinţând în 1993 firma REPCON. Deşi eram cunoscut în Minister, doar aveam executate lucrări de referinţă, începutul a fost foarte dificil.

Eram judecat ca un nou venit în branşă. A trebuit să aplic politica paşilor mărunți, să iau lucrări de mai mică anvergură până am ajuns la ceea ce este REPCON azi, un reper în domeniul construcțiilor hidrotehnice”.

Șantierele care zbârnăie

Lucrarea de pe Niraj este cea care a adus iar liniștea în compania REPCON. Mai bine de doi ani Mircea Nistreanu s-a luptat cu morile de vânt pentru a putea începe acest proiect, iar contractul a fost, în fine, semnat în iunie 2015.

Cu eforturi mari, după drumuri nenumărate la București, după lupte grele cu anumite ONG-uri care susțin protecția naturii dar nu și a oamenilor loviți de inundații, lucrările

au putut demara. Excavatoarele au început să muște din malurile nesigure ale Nirajului, camioanele cu pământ și piatră și-au început traseele ca furnicile, cifele cu beton și-au făcut apariția, echipele de muncitori coordonate de REPCON s-au pus pe treabă. Primii bani au fost deja decontați, n-au fost probleme, doar sunt fonduri europene, nimeni nu-și permite aici să se joace, să amâne, să îmbrobodească. La final, albia râului Nitraj va fi recalibrată pe o lungime de 31,9 km, vor fi construite 7 km de diguri noi, 1,6 km de ziduri și 1,2 km de casete de beton, vor fi amenajate supraînălțări de diguri și va fi reabilitat nodul hidrotehnic din Miercurea Nirajului, la confluența dintre pârâul Vețca și Niraj. Localitățile Miercurea Nirajului, Dumitreşti, Găleşti, Bolintineni, Păsăreni, Murgeşti, Acăţari, Stejeriş, Crăciuneşti şi Cinta – toate cu istoric grav în privința inundațiilor - vor fi în sfârșit protejate de furia naturii.

7

8

cover story

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Forța stă în pasiune

800.000 mc de pământ vor fi mutate cu utilajele, 29.000 mc de beton vor intra în ziduri, în noduri hidrotehnice și în casete, 80.000 tone de piatră vor fi folosite. 150 de muncitori, 30 de utilaje de mare capacitate. Cifre impresionante, forță de lucru serioasă pentru REPCON, dar și poftă, după anii de stagnare. Lucrarea trebuie să fie gata pe 15 decembrie 2015, adică peste 4 luni. Mulți constructori ar fi zis că e o nebunie acest termen, ținând cont că startul a fost dat abia în iunie, după semnarea contractului. Nistreanu, nu. El rezolvă situația, așa cum i-a obișnuit pe toți. La această oră, lucrarea se apropie vertiginos de jumătate, oamenii au program de 12 ore, inclusiv sâmbetele. “Când eram tânăr, lucram non-stop. La Târnăveni, ziua eram şef de lot, iar noaptea munceam ca maistru, supravegheam turnarea betonului. Şi asta timp de doi ani, perioadă în care n-am dormit mai mult de 4-5 ore pe zi”, spune Nistreanu. La întrebarea <<ce-l mai mână în luptă, acum, după 40 de ani de șantiere>>, răspunsul vine simplu: “Pasiunea! Îmi place atât de mult ceea ce fac încât nimic nu mi se pare greu”. Pasiunea, o trăsătură pe care o caută zilnic și în ochii angajaților săi. Mulți dintre ei sunt de la începuturi cu Nistreanu, sunt hârșiți împreună în meseria asta și ar merge cu șeful lor oriunde. Știu că orice situație ar fi, oricât de grea, Nistreanu are forța s-o rezolve. Toți se laudă cu acumularea permanentă de pe Barcău, poate cea mai importantă lucrare realizată de REPCON. 10 ani a durat, dar nu pentru că nu s-ar fi putut mai repede, ci tot din cauza alocărilor de bani.

Viitor senin

Inginerul Nistreanu are și o nostalgie cu acele vremuri, de după 1990... “Era un fel de El Dorado pentru noi. Inundaţiiile făceau ravagii și în țară erau doar câteva firme capabile să activeze în acest domeniu. Eram trimişi de urgenţă în zonele inundate, pentru apărarea localităţilor. Nu aveam proiecte, se făceau schiţe la faţa locului, erau situaţii de calamitate.

Lucram în toate direcțiile, nu avea nimeni timp de organizat licitații. Munceam, făceam bani mulți. Acum e cu totul,

altfel. Ești în competiție cu firme din toată lumea, practic, și evident că e mult mai dificil să obții lucrări”, povestește Nistreanu. Oricum, spune el, REPCON are deja un program de lucrări pentru anii care vin, deocamdată în valoare de 20 milioane de euro, licitații câștigate deja. E vorba de proiecte pentru care statul nu a mai alocat bani, așteptând fondurile europene din perioada 2016-2020. Plus două lucrări în derulare deja în județul Bihor, în valoare totală de 7 milioane de euro. Viitorul pare să arate senin pentru curajoșii de la REPCON.

Cea mai înaltă clădire din țară, la Timișoara

10

REAL ESTATE

Proiecte ample, extinderi sau dezvoltări noi, redefinesc zone urbane și standarde de lucru în orașele cu potențial pentru dezvoltarea pieței regionale de birouri din România. de Ionuț OPREA Iulius Management Center a anunțat că va investi peste 220 milioane de euro într-un proiect multifuncţional de regenerare urbană, creat după conceptul „lifestyle center”. Openville va reuni funcţiuni de office, retail, parc şi entertainment. Investiţia reprezintă cea mai mare infuzie de capital privat în sectorul de real estate din vestul ţării, fiind al doilea proiect de tip mixt din portofoliul companiei, după ansamblul urbanistic Palas Iaşi. „Vom crea un spaţiu vibrant, ce va transforma Timişoara într-un oraş cosmopolit, pe care locuitorii săi, deschişi spre multiculturalitate, îl merită. Totodată, proiectul va dezvolta un pol de business regional, care va stimula creşterea economică şi va crea mii de locuri de muncă”, a declarat Iulian Dascălu, preşedintele grupului de companii Iulius. Openville va avea o suprafaţă totală construită de 594.000 mp, iar Iulius Mall Timişoara va fi parte integrată a proiectului. Cea mai mare pondere o va avea componenta de birouri. În total, vor fi construite şapte imobile de birouri clasa A, cu o suprafaţă totală de peste 131.000 mp închiriabili, printre care şi cea mai înaltă clădire din România, cu 155 m înălţime şi 27 de etaje. Acestea vor forma polul de business al regiunii, destinat companiilor multinaţionale cu planuri de expansiune, unde vor lucra aproximativ 13.500 de persoane.

Openville va include şi patru săli pentru evenimente speciale, cu o capacitate totală de 2.500 de persoane. Lucrările de construcţie vor începe în această toamnă, iar până la finalul anului 2016 se vor inaugura 33.000 mp de spaţii office. Prima fază de dezvoltare va fi finalizată în ultimul trimestru din 2017 şi va cuprinde 80.000 mp de birouri clasa A, zona de retail şi parcul.

AFI investește la Brașov

La 10 ani de activitate în România, AFI Europe a cumpărat un teren de 40.000 mp în centrul Braşovului, pe care va construi un centru comercial cu o suprafaţă închiriabliă de 45.000 mp, al treilea pe plan local, şi un proiect de birouri de clasa A de 11.000 mp, pe care le va deschide în octombrie 2017. "Braşov este principala destinaţie turistică din România, atrăgând aproximativ 1,5 milioane de turişti pe an, iar oraşul are un număr mare de locuitori, cu o putere de cumpărare peste medie. Aceste lucruri, împreună cu locaţia perfectă din centrul oraşului, ne-au convins să intrăm pe piaţa de retail din Braşov şi să dezvoltăm acest proiect cu destinaţie mixtă", a explicat David Hay, CEO AFI Europe România. Terenul este situat în Centrul Civic din Braşov, pe fosta platformă Hidromecanica, pe bulevadrul principal care leagă Centrul Vechi de toate zonele oraşului şi de ieşirea către Bucureşti. AFI dezvoltă, la București, AFI Park, proiect compus din cinci clădiri de birouri de clasa A, cu o suprafaţă totală de închiriere de peste 70.000 mp, din care ultimele două se află în construcţie, urmând să fie finalizate la începutul anului următor.

Compania va dezvolta și AFI Business Park Bucureşti, un parc de business clasa A cu o suprafaţă de închiriat de 50.000 mp, amplasat în imediata apropiere a hotelului J.W. Marriott şi a Parlamentului. Tot la Brașov, dezvoltatorul Ascenta Management a început lucrările de construcție pentru a doua fază a proiectului

Coresi Business Park din Brașov, o altă inițiativă amplă de regenerare urbană, etapă ce vizează livrarea a două clădiri noi de birouri cu o suprafață totală de 18.000 mp. Valoarea totală a investiției pentru 2015/2016 este estimată la aproximativ 10 milioane euro. Coresi Business Park este dezvoltat pe fosta platformă industrială Tractorul din Brașov, iar suprafața totală a parcului de afaceri ar putea ajunge la peste 100.000 mp. La Brașov, tonul a fost dat de investitorul belgian Vlerick Group, care prin compania Ravensdale Investments, a dezvoltat complexul multifuncțional de birouri Brașov Business Park, primul centru de afaceri cu servicii integrate, cu o locație unică – între Calea București și Bulevardul Saturn, ce oferă 21.000 mp de birouri, centru de conferințe dar și un centru expozițional.

Brașov Business Park are planificată extinderea proiectului cu încă două turnuri de birouri, în faza a II-a a proiectului. “Având un portfoliu de servicii foarte bogate, avem posibilitatea de a atrage mai multe tipuri de clienţi. O vizită în centrul nostru de afaceri va convinge pe oricine de faptul că avem cele mai înalte standarde atât pentru clădire cât şi la serviciile asigurate”, declară Andras Policsek, business development manager, Ravensdale Investments România. La Cluj Napoca, Liberty Technology Park, a anunțat disponibilitatea a peste 11.250 mp de birouri, după finalizarea fazei a II-a a proiectului. Tot la Cluj sunt în extindere proiectul e Office (Nepi & Ovidiu Șandor) sau Cluj Business Center (familia Buzoianu), dar și în lucru proiecte ale Napocamin sau Industrial M&A Consulting SRL.

Romgaz e aproape de a scoate petrol din Slovacia

ENERGIE

11

Romgaz Mediaş va începe, în trimestrul al treilea al acestui an, forajul de explorare la cele trei perimetre concesionate în Slovacia. După 100 de ani în care a fost doar producător de gaze, Romgaz s-ar putea lansa și în producția de petrol, conform estimărilor venite din Slovacia. de A.B. Compania de stat, cu afaceri de 1 miliard de euro anul trecut, deţine încă din 2008 o cotă de 25% în trei perimetre (totalizând 1374 kilometri pătrați), în parteneriat cu o companie poloneză şi una britanică. Rezultatele primelor studii geologice sugerează că zăcămintele conţin atât gaze, cât şi petrol. „În această etapă putem calcula numai rezervele de petrol, pe care le estimăm a fi între 2 şi 5 milioane de barili în fiecare perimetru. Cifrele vin din studiul zonelor similare din Polonia şi România şi din analize tehnice“, a spus Maciej Karabin, geolog la Discovery GeoPolska, firmă care deţine 50% din licenţă şi este operatorul perimetrelor. Până la finalul lui 2015, două-trei sonde vor fi deja în funcțiune și apoi va fi efectuat un studiu seismic 3D, pe o suprafață de 125 km pătrați. Dacă rezervele vor fi confirmate, doar ţiţeiul din cele trei zăcăminte ar valora între 130 şi 340 de milioane de dolari la preţul actual al petrolului. Un sfert ar reveni Romgaz, adică între 32 şi 85 de milioane de dolari. În Slovacia, faza de explorare poate dura până în 2016.

Romgaz este parteneră în perimetrele Svidnik, Medzilaborce și Snina cu companiile Alpine Oil&Gas (membră a grupului polonez Discovery Polska) și cu britanicii de la JKX (tot cu o cotă de 25%). "În această fază se evaluează potențialul economic al diferitelor prospecte din portofoliu și se fac studii care vor sta la baza fundamentării următoarelor etape.

Următorii pași în demersul de explorare (...) sunt forarea unor sonde de explorare în fiecare perimetru, după care în cazul în care se va realiza o descoperire, potențialul ei va fi evaluat prin alte sonde care să valideze comercialitatea", susțin reprezentanții companiei Romgaz.

Buget record pentru investiții

Compania Romgaz are, în 2015, un buget record pentru investiţii, de 1,32 miliarde lei (296,6 milioane euro), în creştere cu aproape 22% faţă de investiţiile realizate anul trecut. În 2014, Romgaz a realizat investiții de 1,085 miliarde lei, din care cheltuielile pentru explorare geologică și ex-

ploatare au reprezentat circa 54%. "Pentru trimestrul 1 din 2015 Romgaz și-a programat investiții în valoare de 187,4 milioane lei și a realizat 215,9 milioane lei, cu circa 15%, respectiv 28 milioane lei, mai mult decât nivelul investițiilor programate. Finanțarea investițiilor s-a făcut exclusiv din surse proprii. Romgaz a avut, în anul 2014, un profit net de 1,4 miliarde de lei, în creștere față de profitul net realizat în 2013, de 995,5 milioane de lei. Cifra de afaceri a producătorului de gaze a crescut de la 3,89 miliarde de lei în 2013 la 4,49 miliarde de lei. "Diferența se datorează aplicării calendarului de liberalizare treptată a prețului gazelor naturale la producători și rentabilizării activității de producere energie electrică", spun oficialii companiei de stat.

Profitul net estimat pentru anul 2015 este de 1,51 miliarde de lei, iar veniturile din exploatare sunt de 4,58 miliarde de lei.

Transgaz strânge 500 de milioane de lei pentru gazoductul BRUA WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

ENERGIE

13

Acționarii Transgaz au aprobat, în ședința AGA din 16 iunie 2015, declanșarea procedurii privind emisiunea de obligațiuni corporative, în valoare de maximum 500 de milioane de lei. Banii obținuți astfel vor fi folosiți pentru a cofinanța construirea unui gazoduct care să lege sudul României de Europa Centrală, proiect pentru care au fost solicitate fonduri europene. de A.B.

La finalul lunii aprilie 2015, statul, ca acționar majoritar al Transgaz, a respins propunerea managementului societății de a împrumuta până la 500 milioane lei printr-o emisiune de obligațiuni corporative, pentru finanțarea programului de investiții al companiei. Ulterior, în mai, directorul general al Transgaz, Petru Văduva, citat de Bloomberg, spunea că statul, principalul acţionar al companiei, a respins inițial planul emisiunii de obligațiuni pentru că a solicitat o analiză mai aprofundată. Văduva a precizat că banii obținuți prin emisiunea de obligațiuni vor contribui la construcţia unui gazoduct între sudul României şi Europa Centrală. Potrivit lui Văduva, Transgaz a solicitat finanţare din partea Uniunii Europene, pentru susţinerea proiectului de 560 de milioane de euro numit BRUA, care va conecta Bulgaria, România, Ungaria şi Austria. Dacă fondurile UE vor fi aprobate, Transgaz va trebui să acopere jumătate din costul proiectului din resurse proprii. "În cazul în care va fi aprobată cofinanţarea europeană, atunci va trebui probabil să pregătim propria finanţare, cu 12 luni înainte de construcţie, aşa că am putea emite obligaţiuni în toamnă, pentru a folosi banii în martie", a arătat Văduva.

Transgaz ar extinde ulterior conducta de gaze până la Marea Neagră, costul proiectului urmând să crească astfel la 1,1 miliarde de euro, a precizat Văduva. România anticipează că activităţile de explorare din Marea Neagră ale Exxon Mobil şi OMV Petrom ar putea duce la descoperirea unor noi rezerve de gaze.

Gazoductul BRUA, cu o lungime de 550 de kilometri, ar conecta oraşul Giurgiu de localitatea Csanadpalota din Ungaria şi ar trebui să fie finalizat în 2019. Tronsonul până la Marea Neagră ar adăuga alţi 300 de kilometri la conductă.

Infrastructură pentru OMV Petrom și Exxon

Potrivit raportului anual al Transgaz pe 2014, anul trecut, compania a încheiat un acord cu OMV Petrom și Exxon privind conectarea dezvoltării de gaze naturale din perimetrul offshore din Marea Neagră Neptun Deepwater, concesionat de cele două companii, la sistemul național de transport de gaze naturale operat de Transgaz. Prin acest acord, Transgaz și-a asumat proiectarea și dezvoltarea unui program de investiții de aproximativ 1,5 miliarde euro în mai puțin de 4 ani. "Confirmarea capacității companiei de a proiecta și finanța acest complex program de dezvoltare a fost și va fi esențială pentru a asigura încrederea investitorilor străini în perimetrele din Marea Neagră, investitori care vor aduce peste 5 miliarde de dolari în capital pentru aceste dezvoltări. Îndeplinirea acestor cerințe a fost cu atât mai importantă cu cât aceste dezvoltări concurau în paralel cu concepte extrem de periculoase strategic pentru Româ-

nia, cum era proiectul South Stream. Din fericire, compania și-a îndeplinit cu succes toate cerințele și nu a deschis o breșă în stabilitatea strategiei de dezvoltare energetică a țării", se afirmă în raport. “În așteptarea confirmării finanțării europene și angajării contractuale a producătorilor din Marea Neagră, anul 2014 a fost un an al controlului cheltuielilor investiționale, pentru a evita creșterea nesustenabilă a tarifelor și pentru a realiza economiile necesare pentru investițiile programate odată ce fie primim granturi europene dedicate dezvoltărilor viitoare, fie avem o angajare fermă a producătorilor din Marea Neagră", se spune în raport.

Astfel, investițiile Transgaz au scăzut cu 25,5% anul trecut, comparativ cu 2013, de la 203,6 la 151,7 milioane lei. Profitul net al companiei s-a majorat cu 52% anul trecut, dar a fost cu 122 milioane de lei mai mic decât suma totală a taxelor și impozitelor plătite statului, în valoare de 629,7 milioane de lei.

14

AGRO TB

Glasul pământului

Cum noul Program Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) a fost recent aprobat, am străbătut alături de ministrul Agriculturii, Daniel Constantin o mare parte din judeţul Cluj, unde fermieri şi edili, membri ai Grupurilor de Acţiune Locală şi ai cooperativelor, cercetători ai Centrului Experimental Turda s-au întâlnit cu domnia sa. de Alice Valeria MICU

Directorul Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale – Oficiul Județean Cluj, Mariana Maier a organizat un traseu edificator pentru dezvoltarea rurală a judeţului şi mi-a prilejuit o experienţă inedită, în urma căreia m-am întors încrezătoare în destinul agriculturii româneşti, dar şi cu un dialog cu Ministrul Agriculturii.

A fost o zi grea, a fost o zi frumoasă, dar cred că aţi avut multe zile grele şi frumoase în fruntea caravanei PNDR prin ţară. Cum s-a schimbat viaţa dumneavoastră de când sunteţi în fruntea Ministerului Agriculturii?

Nici nu mai ştiu să vă spun, sunt deja trei ani şi trei luni de când sunt în această funcţie! Dar aţi spus o zi grea şi frumoasă. Eu aş spune mai mult frumoasă, pentru că de greu nu trebuie să te plângi când munceşti, face parte din efort, e ceva natural. Am organizat această caravană, vrem să mergem în teritoriu, am vorbit foarte mult de la centru, de la televizor şi mergem pentru că sunt lucruri care s-au întâmplat şi lucruri care sunt aşteptate de oameni.

Suntem pe cale de a încheia un ciclu financiar. Mergem să arătăm oamenilor nu numai ce vom face, ci şi ce am făcut până în momentul de faţă. Puterea exemplului funcţionează mai ales aici, în zona Ardealului.

Am participat şi eu la câteva întâlniri oraganizate de PNDR aici, la Cluj şi am văzut multe poveşti frumoase de succes, finanţate prin măsurile aplicate. Ca om politic fiind pregătit să înfruntaţi mai ales aspectele negative ale activităţii, vă pregăteşte ceva pentru poveştile de succes?

Eu am o oarecare dezamăgire, de aceea şi încerc să merg în teritoriu să mi-o înfrâng, pentru că poveştile de succes, aşa

cum le numiţi dumneavoastră nu sunt mediatizate aşa cum ar trebui, dar, dacă se greşeşte cu ceva, acel lucru este mediatizat înzecit. Vreau să vă dau câteva exemple: am fost în comuna Borş, la limita ţării. Am văzut acolo un centru pentru îngrijirea vârstnicilor realizat de primărie pe fonduri europene, prin PNDR, extraordinar. Oamenii mergeau acolo, iar capacitatea era ocupată la maximum. Am văzut în alte comune, în Maramureş, zilele trecute un centru de zi în care persoanele de vârsta a treia merg şi au diverse activităţi, de la utilizarea computerului până la activităţi inovative, chiar tratamente. Sunt centre despre care nu ştiam că au fost finanţate prin PNDR. Şi aici, vedeţi, suntem la Asociaţia crescătorilor de bivoli din Transilvania, numărul bivolilor a scăzut foarte mult în ultimul timp, dar faptul că avem o asociaţie care se ocupă de perpetuare, cred că este un lucru lăudabil şi face parte din poveştile de succes.

Nu vă e dor de ferma ţărănească tradiţională?

Ba da şi vreau să vă spun că această fermă tradiţională, care încă există încercăm să o perpetuăm, dar, în egală măsură să o şi dezvoltăm, pentru a asigura venituri pentru familiile respective. Am introdus un concept din 2012, acela de Fermă de familie, pe care aş vrea să-l văd multiplicat cât mai mult. Pentru acest lucru sigur că e greu în primul rând să defineşti o fermă de familie, noi am încercat din punct de vedere legislativ să creăm anumite limite. Celor care lucrează în familie obţineau produse numai pentru familia proprie, chiar şi tradiţional, cum spuneţi, le dăm posibilitatea, prin proiecte tip să se dezvolte. Dacă este vorba de zootehnie, vor avea posibilitatea să nu producă doar pentru ei, ci să iasă şi pe piaţă şi să aibă astfel venituri suplimentare.

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

AGRO TB

De asemenea, noi lucrăm acum pentru mediul rural şi avem măsuri din PNDR prin care vrem să dăm posibilitatea celor care fac agricultură de avengură redusă, ferme mici, exploataţii reduse, grădini, să dezvolte şi o activitate nonagricolă, pentru ca atunci când, să spunem, este un an secetos sau unul cu diverse alte calamităţi să aibă, totuşi o sursă de venit. De asta PNDR-ul vine şi finanţează nu numai activităţile agricole, ci şi pe cele nonagricole, dar care se desfăşoară în mediul rural.

Vă referiţi la zona agroturismului?

Nu numai asta, şi servicii chiar, parte de producţie în mediul rural, precum mobila, de exemplu, partea de activităţi meşteşugăreşti, cabinete medicale, cabinete stomatologice, astfel de servicii pot fi finanţate prin PNDR, pentru cei care locuiesc acolo.

Cum vi se par politicile de protejare a produselor româneşti pe piaţa internă? Se poate face ceva mai mult pe viitor ca să poată fi protejate mai eficient, poate cu instrumente financiare? În primul rând, eu cred că trebuie să promovăm foarte bine produsele româneşti şi pe piaţa naţională, eu am făcut apel de fiecare dată şi am văzut, chiar zilele trecute că şi în alte state există această tendinţă de a promova cât mai mult consumul de produse din ţara respectivă. Toată lumea se întreba cum să cucerim din nou hypermarketurile, care sunt multinaţionale, cu produse româneşti? În felul acesta, dezvoltând încă o dată acel sentiment pe care-l avem, de patriotism, pentru produsele pe care le avem din ţara noastră, dincolo de limitele legislative care sunt statuate şi aici nu cred că sunt discuţii. Avem legislaţie şi la nivel naţional şi la nivel european, acolo unde, din păcate, nu am reuşit să avem o protecţie bună pentru foarte multe produse. Avem doar produse în momentul de faţă, altele care sunt în faza de analiză, putem să facem mai mult.

Spuneaţi că trebuie să ducem procesarea mai aproape de fermă, însă oamenii par reticenţi la astfel de propuneri, deşi au probleme în a-şi desface produsele agricole. Se schimbă ceva în urma campaniilor PNDR şi a întâlnirilor de pe teren, învaţă oamenii ceva de la dumneavoastră sau învăţaţi dumneavoastră ceva de la ei?

Ambele variante cred că sunt valabile, dar nu ştiu cât de repede se vor schimba lucrurile în această privinţă, le aştept şi eu de foarte mulţi ani. Încă există o reticenţă foarte mare, de aceea nu mai venim doar să-i convingem, încercăm să venim cu stimulente financiare despre care am vorbit la toate întâlnirile şi aţi asistat azi, vrem să venim cu facilităţi fiscale, în următoarele zile, dincolo de ceea ce deja este un drept câştigat pentru cei care formează cooperative sau grupuri de producători, şi anume procente mai multe nerambursabile. O societate comercială care face investiţii pleacă de la o finanţare nerambursabilă de 50 %, cei care aplică pentru fonduri organizaţi în cooperative pleacă din start de la 70 % şi pot creşte, în funcţie de diverse criterii, până la 90 de procente. Am trecut, deci, de la faza de convingere la faza de stimulare.

Credeţi că poate fi mărită capacitatea de agroexport a României cu legume şi fructe? În primul rând trebuie să câştigăm piaţa noastră, dar, sigur, un obiectiv pe care-l avem este şi va rămâne exportul. Am exportat în ultimii ani mai mult decât am importat, iar acesta e un lucru foarte bun. Pe partea de legume-fructe, însă, mai avem de lucru, ca să nu spun că suntem deficitari, pentru că încă importăm foarte multe legume şi fructe. Asta nu pentru că nu am produce, noi producem mai mult decât

avem nevoie pentru consum, dar, din păcate, nu suntem organizaţi cum trebuie, nu avem depozite, nu avem centre de colectare, comercializăm încă pe marginea drumului, de multe ori nu numai produse româneşti, ci şi produse de import, care ajung să fie comercializate ca produse româneşti.

Paşi legislativi s-au făcut şi în perioada imediat următoare probabil că se vor vedea realizări, dar, repet, trebuie să trecem la nivelul următor de organizare, de aceea am vorbit de grupuri de producători, astfel încât să putem să cucerim din nou magazinele mari din România, hypermarketurile în special, care reprezintă 50 % din piaţa de desfacere. În momentul în care aţi preluat mandatul la Ministerul Agriculturii, sunt convinsă că v-aţi gândit că va veni şi ziua în care această etapă se va sfârşi. După mai bine de trei ani se apropie momentul, sunteţi mulţumit de ceea ce lăsaţi în urmă?

Eu am încercat să gândesc o strategie pe termen mediu şi cred că ne-a reuşit până în momentul de faţă, activitatea la Ministerul Agriculturii s-a văzut. Eu pot să spun că şi mâine dacă n-o să mai fiu ministrul Agriculturii, sunt foarte multe lucruri pe care mi-am propus să le realizez şi s-au realizat.

Chiar mă uitam pe subiectele pe care le-am prezentat în prima şedinţă când am fost audiat de Comisia de Agricultură, toate punctele, cu o excepţie, au fost realizate şi sigur că punctele bune nu am să le evidenţiez acum, pentru că ele nu ar rămâne în memoria colectivă, ci ar rămâne acea nerealizare care e pe punctul de a se împlini şi anume partea de irigaţii. Pentru acest aspect am făcut tot ce am făcut prin Fondul de Dezvoltare Rurală, am alocat pentru noul program peste 400 milioane de euro. După ce se vor finaliza investiţiile cu cele 400 milioane de euro, dar şi cele care sunt deja începute vom avea 700.000 de hectare ce pot fi irigate cu o infrastructură secundară reabilitată, cu costuri de energie foarte mici, fără pierderi, aşadar eficiente. Asta e partea bună.

Partea mai puţin bună este că nu reuşim şi nu avem posibilitatea din Fondul de Dezvoltare Rurală să reabilităm şi infrastructura principală, de care este nevoie urgentă, pentru că ele trebuie dezvoltate în paralel. Sigur că am depus proiecte şi acolo, la planul Junker, dar încă nu avem rezultatele.

Ca să vă răspund direct, sunt foarte mulţumit, PNDR-ul vechi are cel mai înalt grad de absorbţie dintre toate programele şi lucrăm într-un ritm alert până la sfârşitul acestui an. Noul PNDR este aprobat, suntem singurul minister care are majoritatea măsurilor de interes deschise, sunt zece măsuri, numai anul acesta avem 900 milioane euro puse la dispoziţia fermierilor, iar în septembrie vom avea, probabil, încă 200 milioane euro pe zona de infrastructură pentru mediul rural, deci lucrurile au mers, ne-a ajutat şi vremea, am exportat, am reuşit în doi ani de mandat din trei cu balanţă comercială pozitivă. Cred că sunt realizări pe care mi le voi aminti cu plăcere peste timp.

15

16

SILVICULTURA

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Lungul drum al pădurii către viață Despre Direcția Silvică Mureș cu directorul general, dr. ing. dipl. Ilie Covrig

de Ligia VORO

Într-o țară în care dispar suprafețele împădurite înghițite de echipamentele de tăiere de arbori, Județul Mureș are aceeași suprafață de pădure ca și în anii 90, chiar mai întinsă. Această statistică se datorează și Direcției Silvice Mureș, care s-a preocupat de valorificarea eficientă și echilibrată a masei lemnoase ajunsă la maturitate.

Direcția Silvică Mureș este cel mai mare și cel mai important administrator de păduri din județ. „Administrăm peste 175.000 de hectare de pădure, 105.000 păduri ale statului, restul păduri private, care sunt administrate prin 10 ocoale silvice, pe toata raza județului. Diferența pâna la 215.000 de hectare sunt administrate de către patru ocoale private, iar 10.000 de hectare nu sunt administrate”, ne oferă dr. ing. dipl. Ilie Covrig, directorul general al Direcției Silvice Mureș câteva informații.

„Presiunea asupra pădurii e indiscutabil mai mare decât acum 100 de ani, populația a crescut, nevoile au crescut, iar proprietarii își văd interesul de moment. Pe vremuri, din poveștile bunicilor, oamenii își respectau proprietatea. Tăiau un stejar ca să își facă talpa la grajd sau pentru 20 de căpriori ca să le facă urmașilor casă. Pădurea era o avere pe care o îngrijeau ca să o lase moștenire copiilor și nepoților. Însă acum, mulți proprietari văd un câștig imediat și după care potopul. Sunt situații în care refuză să împădurească, refuză să facă lucrările de îngrijire, mai apelăm la inspectorii de regim silvic, sunt sancționați”, dr. ing. dipl. Ilie Covrig, director general Direcția Silvică Mureș

Activitatea principală a direcției este valorificarea masei lemnoase, activitate care reprezintă peste 95 % din volumul de activitate. Din pădurile de stat, sunt valorificate circa 430-450.000 de mc și din pădurile private undeva la 200220 de mii de mc. Masa lemnoasă se valorifică în special pe picior și aproximativ 3 % fasonat.

Tăierile merg mână în mână cu împăduririle. „În 2014 2015, împăduririle au fost realizate în suprafețe normale, pentru că nu au fost păduri afectate de factori destabilizatori, doborâturi de vânt sau atacuri de dăunători. 600 de hectare au fost reîmpădurite în pădurile de stat și peste 300 de hectare în pădurile private. Din cele 600 de hectare predomină regenerările naturale, 350-400 de hectare, iar restul se regenerează pe cale artificială, prin plantații. Practic, după efectuarea tăierilor normale, prevăzute de amenajament, se intervine și fie că se completeaza regenerările naturale, fie că se plantează în întregime suprafețele”, povestește directorul Covrig.

Lungul drum al pădurii spre viață

Poate o lecție pe care ar trebui să o învețe fiecare dintre noi este că un arbore până ajunge la maturitate are nevoie de

SILVICULTURA

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

zeci de ani sau chiar de o sută și mai bine de ani. Însă mai important ni se pare a ști că până arborele prinde rădăcini are nevoie de îngrijire timp de câțiva ani. „Ciclul de producție la păduri în general este mare, mergând de la carpen și salcâm la 50-60 de ani până la stejar la 140 - 160 de ani, deci pădurea ajunge la maturitate după o perioadă îndelungată. Instalarea din punct de vedere tehnic, avem un termen pe care îl uzităm - reușita definitivă, asta înseamnă un număr minim de ani scurși de la data înființării culturii până când ea ajunge să realizeze starea de masiv, deci să fie pădure cu toate caracteristicile pădurii. Și această perioadă de timp variază și în funcție de stațiune, de natura terenului, cu cât este terenul mai bun, mai benefic pentru pădure, cu atât perioada de realizare a stării de masiv este mai scurtă.

Cu cât terenul este mai slab, sunt stațiuni extreme, deci se instalează greu pădurea, această perioadă de realizare a noii generații de arbori este de durată mai lungă”, ne spune Ilie Covrig. La molid, spre exemplu, pentru că molidul se instalează aproape în totalitate pe cale artificială, realizarea stării de masiv se obține după 6 ani la o stațiune de bonitate superioară, o stațiune bună pentru păduri, şi până la 7-8 chiar 10 ani într-o stațiune extremă. „Ce înseamnă tot acest proces? Se instalează cultura, la molid, spre exemplu, 4000 de puieți la hectar și urmează ca în urmatorii 5-6 ani să se facă lucrări de îngrijire a culturilor tinere instalate, însemnând completare cu puieți dacă aceștia din anumite cauze se usucă, completările în condiții normale nu depășesc 1020 % din puieții plantați inițial și, de regulă, se realizează în primii doi ani de la instalarea noilor culturi, după care în următorii 3-4 ani se face întreținerea acestor culturi, adică așa-numitele descopleșiri - se taie iarba din jurul puieților, iar dacă apar specii pionere - salcia căprească, mesteacăn, plop - sunt și acestea îndepărtate”, ne explică directorul general al Direcției Silvice Mureș.

Ilie Covrig a subliniat, pentru cititorii Transilvania Business, că în județul Mureș nu există situații de defrișare a unor suprafețe în pădurile de stat. Defrișare înseamnă, potrivit legislației silvice, dispariția pădurii, schimbarea destinației unui teren împădurit, unde pădurea este tăiată în întregime, iar în locul ei apare o pășune, o fâneață. „Direcția Silvică Mureș nu are nicio o situație de acest gen în propriile păduri, însă există la acest moment 10.000 de hectare de pădure, dispersate pe raza județului, ale nimănui, care nu sunt administrate. Proprietarii fie au murit, iar moștenitorii nu se cunosc, fie nu s-au făcut succesiunile și se află încă la primarii”, a subliniat Ilie Covrig.

Probleme, probleme

Administrarea pădurilor se lovește de tot felul de probleme.

Una dintre ele ar fi fărâmițarea terenurilor. „E o problemă pentru că proprietarii nu și-au delimitat suprafețele, cadastral, iar după noul sistem e destul de greu să se facă această materializare pe proprietar, pentru că se face pe blocuri fizice mari, trebuie ridicat în plan tot masivul împădurit care trebuie împărțit și delimitat pe fiecare proprietar. Aceasta implică și fonduri bănești pe care oamenii de multe ori nu le au. Tot pe linia aceasta, ei, de multe ori, leagă plata contravalorii prestațiilor silvice de existența lemnului și de multe ori spun că nu plătesc paza pădurilor până când nu li se taie lemnul. Și pădurile care nu au, nu putem să tăiem când vor proprietarii”, explică directorul general.

Aparent, consideră Ilie Covrig, noul Cod Silvic îi ajută, în sensul că există o reglementare care prevede că de pe suprafețele mai mici de 10 hectare se poate recolta masă lemnoasă între 1-3 mc fără amenajament silvic. „Era o problemă executarea acestor amenajamente pentru că implică niște costuri, de asemenea, proprietarii se plângeau

17

că nu au bani să facă aceste amenajamente silvice, trebuiau să se asocieze și să se constituie într-un minim de 100 de hectare ca să se poată face un amenajament silvic. Noul Cod Silvic le permite să taie între 1 și 3 mc, cât exact rămâne la latitudinea specialistului. Era complicat și să fie realizate aceste amenajamente silvice pe suprafețe atât de reduse”, ne spune șeful silvicultorilor mureșeni.

Pentru soluționarea tuturor acestor probleme care încurcă administrarea și gestionarea eficientă și sustenabilă a pădurilor, directorul Ilie Covrig a lansat o idee cel puțin interesantă, și anume o societate pe acțiuni, un hectar Direcția Silvică Mureș are nude pădure să fie o acțiune, proprietarii meroase procese încheiate sau pe să fie reprezentați într-un consiliu de rol cu moștenitorii foștilor grofi administrație, iar mai departe specare au revendicat suprafețe de zeci cialiștii să poată să administreze păde mii de hectare, în special pe durea pe principiul teritorialitații.

Valea Mureșului. „Din fericire, spun eu, am reușit să promovăm revizuiri la majoritatea proceselor pe rol existente. La ora actuală avem sentințe definitive și irevocaÎn obiectul de activitate al Direcției Silbile pentru peste 36.000 de hectare vice Mureș este cuprinsă și producerea de pădure, avem 25.000 câștigate puieților ornamentali, o activitate care irevocabil la Constanța, avem la a fost dezvoltată după 1990, de regulă Botoșani câștigate în două procese merge mână în mână cu producerea 7300 și 3300 de hectare. Am avut la puieților forestieri, cu prioritate sunt Dorohoi un proces de peste 3000 produși la Sighișoara, la Voivodeni, dar de hectare și la Târgu Mureș - 200 și în celelalte ocoale, într-o proporție de hectare. În rest sunt procese pe mai mică. rol, iar trendul e bun, datele care au În afară de masă lemnoasă, Direcția fost găsite în arhive ne-au ajutat Silvică are patru fonduri de vânătoare foarte mult să promovăm aceste reîn zona de munte, două pe Valea vizuiri”, ne-a declarat Ilie Covrig.

Gurghiului, două pe Valea Mureșului, sunt fonduri de vânătoare cu vânat mare - mistreț, urs, cerb.

Direcția Silvică mai are un centru de achiziție și prelucrare a fructelor de pădure la Reghin, unde, anual, se prelucrează în jur de 200 de tone de fructe de pădure - afine, zmeură, cătină, măceșe. Mai precis, fructele de pădure sunt sortate, curățate și refrigerate, apoi sunt livrate către beneficiari, în special străini. „Avem parteneri tradiționali, care din 1990 încoace sunt cam aceiași, sunt firme comisionare de la București care le exportă pe piața vest-europeană, în Germania, Austria. În România, doar o mică parte se prelucrează în industria farmaceutică și a ceaiurilor. Spre exemplu, Larix Sovata, anual, preia o parte, dar relativ mică, de fructe de pădure și de frunze de afin”, ne informează dr. ing. dipl. Ilie Covrig.

Procese cu moștenitorii

Alte activități

ListaFirme.ro a lansat serviciul de monitorizare a firmelor

18

AFACERE

ListaFirme pune acum la dispoziţie serviciul de Monitorizare Firme care vă permite anunţarea dvs. pe mail atunci când firmele pe care le selectaţi: - intră în insolvenţă - apar menționate în dosare din justiţie - apar în registrul ANAF cu datorii

Vă permite să:

- evitaţi pierderea timpului contactând firme care au probleme - evitarea pierderilor financiare - evitarea partenerilor care sunt acționați în instanţă Îl puteţi accesa pe adresa: https://membri.listafirme.ro/monitorizare.asp Borg Design SRL deţine site-ul ListaFirme.ro care are ca obiectiv principal uşurarea muncii marketerilor şi celor din echipa de vânzări, cât şi a oricui doreşte să aibă cele mai actualizate date despre cei cu care colaborează.

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Având un departament call center dedicat exclusiv pe colectarea şi actualizarea datelor de contact ale companiilor, acest lucru asigură gradul cel mai ridicat posibil de actualitate a datelor.

Lucrează spre acest deziderat prin faptul că au o bază de date cu peste 600.000 de firme active din România şi fiind cea mai veche firmă de profil au şi cele mai lungi istorice, având peste 11 ani.

Borg Design are 13 ani de existenţă, timp în care s-au perfecţionat şi au lucrat continuu la îmbunătăţirea produselor sale.

Calitatatea serviciilor este confirmată de alte funcţii de care dispune site-ul, cum ar fi posibilitatea de a genera statistici cum este următoarea:(vezi foto) Această statistică relevă faptul că la nivelul Bucureştiului majoritatea activelor, anume 56,5% sunt deţinute de străini.

Pe primul loc fiind active deţinute de actori financiari din Olanda cu 14,4%, urmată de Austria cu 9,3% şi Cipru cu 7,7%.

22

INTERVIU

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Programul Small Business Support Să-ţi placă ceea ce faci şi să nu renunţi

de Alice Valeria MICU

Ne-am obişnuit în ultima vreme să dăm vina pe bănci pentru multe din greutăţile economiei la orice nivel. Înlăturând prejudecăţile şi refuzând postura ingrată de ţap ispăşitor, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare derulează de ani buni programe bine articulate de susţinere a întreprinderilor mici şi mijlocii. Cu ocazia unei întâlniri dintre antreprenorii transilvăneni şi BERD am întâlnit-o pe Daniela Marin, directorul programului Small Business Support în Romania.

Atunci când omul potrivit este la locul potrivit, viaţa acestuia nu numai că se sincronizează, dar aproape se suprapune cu destinul companiei în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea. Cum este acum viaţa dumneavoastră? Aţi schimba ceva la ea?

N-aş schimba nimic. Sunt la BERD din 2008, probabil cea mai lungă perioadă de timp în care-am avut acelaşi loc de muncă şi am învăţat foarte multe, pentru că în timpul acesta am intrat în contact cu foarte mulţi antreprenori locali. Programul la care lucrez, Small Business Support se adresează antreprenorilor mici şi mijlocii locali şi acesta este scopul, să-i ajutăm pe antreprenorii locali să se dezvolte, să-şi dezvolte afacerile, să devină mai competitivi, obiectiv pentru care îi ajutăm cu proiecte de consultanţă, realizate şi implementate de consultanţi locali. Deci, lucrăm cu consultanţi de pe piaţa locală, îi ajutăm, să-şi identifice nevoile de consultanţă, să-şi structureze proiecte care să-i ajute să se dezvolte, îi ajutăm să-şi găsească un consultant potrivit, care să le rezolve problemele şi le oferim şi sprijin financiar prin fonduri nerambursabile de până la 75% din costul net al unui proiect de consultanţă. Aceasta e viaţa mea acum, iau legătura zi de zi cu antreprenorii locali şi aceasta este chiar minunat, dar cu siguranţă provocator.

După șapte ani de experienţă la BERD cred că aţi asistat la implementarea a numeroase proiecte. Cum au crescut, din punct de vedere statistic IMM-urile româneşti, în urma proiectelor finanţate şi susţinute de programul SBS? Care au fost domeniile cu cel mai mare succes?

Am implementat proiecte foarte diferite, sunt greu de identificat domeniile cu cel mai mare succes. De-a lungul timpului, din 2008 există o schimbare, care vine în linie cu modificările de pe piaţa locală, dar noi am început, mai degrabă, cu proiecte din domeniul serviciilor şi acum, în ultimul timp, avem mai multe proiecte din domeniul producţiei, ceea ce ne încântă foarte mult, pentru că vrem să sprijinim producţia locală. Pe de altă parte, dacă în 2008 implementam foarte multe proiecte simple, cum ar fi proiectele de introducere a sistemelor de management al calităţii sau simple site-uri de prezentare, acum am ajuns la proiecte din ce în ce mai sofisticate, care vizează îmbunătăţirea organizării interne, proiecte de resurse umane, proiecte de reducere de costuri, proiecte de eficienţă energetică şi fiecare în parte sunt proiecte de succes. În legătură cu rezultatele, cu ce se întâmplă în timp cu fiecare proiect, noi urmărim şi monitorizăm, iar la un an după fiecare proiect pe care îl implementăm, venim şi evaluăm aceste

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

INTERVIU

rezultate. În medie, peste 50% din companiile care au beneficiat de asistenţa noastră şi-au crescut productivitatea, peste 70% şi-au crescut cifra de afaceri, mai mult de jumătate au avut angajaţi suplimentari, deci toate companiile asistate de noi şi-au îmbunătăţit performanţele. Bineînţeles că acest lucru nu s-a petrecut doar graţie sprijinului nostru, este un cumul de factori care converg către aceste rezultate, dar este clar că sprijinul nostru a contribuit la obţinerea acestor rezultate.

Care din cele două orientări a determinat o creştere mai mare a indicilor economici, investiţiile în producţie sau în resurse umane şi management?

Totul pleacă de la nevoia care a generat proiectul. Dacă ne uităm la proiectele de producţie, sunt diferite, dar în general vizează reducerea costurilor. Acum intrăm în concurenţă directă cu companii din Uniunea Europeană şi nu numai, la nivel internaţional, şi există o presiune foarte mare pe producătorii locali asupra costurilor, deci proiectele vizează, în general, reducerea costurilor, cele de eficienţă energetică vizează reducerea costurilor cu energia.

Dacă vorbim de proiecte pe resurse umane şi ele sunt spectaculoase ca impact, cresc productivitatea angajatului, dar nu numai atât, vizează comunicarea în interiorul echipei, eficienţa fiecărui angajat în parte, performanţele fiecărui angajat. Cum am spus, se pleacă de la nevoie, de la problema principală din interiorul companiei. În general, proiectele de servicii vizează resursele umane, proiectele din domeniul producţiei vizează costurile de producţie.

Cine sunt donatorii BERD? Donatorul principal al programului Small Business Support în România este Ministerul Federal de Finanţe al Austriei, iar programul este implementat în România şi alte 24 de state.

El funcţionează pe bază de donaţii de la diverse instituţii, dar în cazul României, Ministerul Federal de Finanţe al Austriei este principalul donator, asigurând funcţionarea programului din 2006 fără întrerupere.

Dacă ar fi s-o luaţi de la capăt cu ce aţi începe, acum, în acest moment, ce cale aţi alege?

Probabil că aş începe afacerea mea, am acumulat atâta experienţă, am cunoscut atâtea businessuri, atâţia antreprenori locali, fiecare cu alte idei, fiecare în alt domeniu, încât probabil că acum aş începe propria mea afacere. Dar dacă ar fi s-o iau de la capăt, probabil că n-aş schimba mare lucru, pentru că experienţa aceasta de şapte ani de lucru cu antreprenorii locali, cu afacerile locale, cu mediul economic din ţară, practic a devenit viaţa mea. Am contribuit cumva la dezvoltarea economiei locale, sună a slogan, ştiu, dar în realitate chiar aşa este.

E o muncă ce are nevoie de multă energie. Simţiţi că vă nutriţi cumva şi din succesul celor pe care-i sprijiniţi?

Categoric, este cel mai important lucru pentru mine. Cum spuneam, la un an după implementarea fiecărui proiect ne întoarcem la companie şi încercăm să vedem care sunt rezul-

tatele, impactul proiectului şi majoritatea sunt foarte mulţumiţi, iar aceasta este satisfacţia noastră cea mai importantă. Momentul în care mergem acolo şi ni se spune „Mulţumim, a fost extraordinar! Sprijinul dumneavoastră a fost grozav!” este tot ce contează.

V-a rămas un proiect la suflet?

N-aş putea să spun, pentru că am implementat aproape 600 de proiecte şi toate sunt diferite, încât mi-e greu să aleg unul singur. Poate cele din domeniul industriei alimentare sunt cele mai de impact şi, desigur, industria modei, dacă-mi daţi voie să fiu subiectivă.

Se investeşte în promovarea produsului, în crearea şi promovarea unui brand? Ce fac IMM-urile din România?

Investesc foarte mult, din ce în ce mai mult în ultimii doi-trei ani, tocmai în contextul pe care-l menţionam, competiţia din ce în ce mai mare, atât la raft, pentru producătorii din industria alimentară, cât şi pentru cei din industria textilă. Cam în orice domeniu, dar mai ales în producţie, competiţia este foarte mare, multinaţionalele vin agresiv, cu campanii agresive, cu costuri competitive şi atunci ca să reziste şi producătorii noştri trebuie să investească în imagine. Au ajuns la concluzia că este necesar şi atunci investesc în ea, în ultimul timp, în branding, în modul în care se prezintă, în care vând, pentru că nu e suficient numai să spui că ai un produs de calitate în interior, dacă nu transmiţi în exterior acest lucru. Ei au ajuns la această concluzie, drept pentru care cam 40% din proiectele noastre sunt pe marketing.

Ce aţi sfătui categoriile mai puţin favorizate de piaţa muncii, mă gândesc aici la cei peste 40 de ani, la femei, aveţi cu ce să-i atrageţi înspre IMM-uri?

Fac şi eu parte din această categorie şi i-aş sfătui ca, dacă nu reuşesc să-şi găsească un loc de muncă, să-şi înceapă propria afacere. Cred că încă mai este momentul şi ingredientele succesului le-am descoperit de-a lungul timpului: este clar seriozitatea, trebuie să-ţi placă ceea ce faci şi să nu renunţi. Eu cred că dacă nu-ţi găseşti un loc de muncă potrivit şi ai ajuns la o vârstă la care nu mai eşti aşa de interesant pentru angajatori, cel mai bine este să-ţi începi propria afacere. Cred că femeile au şanse, eu am văzut în cele peste 2000 de companii pe care le-am întâlnit de-a lungul timpului foarte multe femei antreprenor, ingenioase, femei de afaceri adevărate.

Am întâlnit la acel eveniment, desfăşurat în cel mai nou şi elegant cartier al Clujului antreprenori tineri, curajoşi, încăpăţânaţi să reuşească şi cred că lecţia acestor aproape zece ani ai Danielei Marin de sprijinire a micilor întreprinzători este tocmai căpoşenia, convertită de această dată într-o calitate fără de care programul din România nu şi-ar fi arătat, cu siguranţă, roadele.

23

by Ionut OPREA

Esports – jocurile care au devenit un business foarte serios

26

AFACERE

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Există 13 milioane de practicanți ai sporturilor electronice și 206 de milioane de spectatori care urmăresc ocazional sau frecvent eSports la nivel mondial, potrivit unui studiu realizat în 2015, de compania de cercetare Newzoo, din Olanda. Studiul „e Global Growth of Esports” relevă că din cei 206 milioane de spectatori, 89 de milioane de oameni sunt mari fani ai unui sport electronic.

Numărul lor va ajunge la 145 de milioane în 2017. Unele jocuri pe calculator au devenit competiții și business-uri serioase, iar cine a înțeles acest trend a devenit bogat.

Dictionary.com, cel mai mare dicționar online din lume, a introdus recent un nou cuvânt: esports. Definiția oferită este: esports = 1. subst. (de regulă folosit la plural) turnee de jocuri video, în special între jucători profesioniști; 2. adj. Referitor la esports: un eveniment esports.

Prin urmare, nu orice joc video este sport electronic, ci doar cele care au fost incluse în marile competiții. Cele mai populare titluri la nivel global sunt: League of Legends, Counter-Strike: Global Offensive, Dota 2, Call of Duty, StarCraft2, Fifa, World of Warcraft, Hearthstone, Heroes of the Storm etc. În limbaj business, electronic sports (esports) se află de peste un deceniu cuvântul de ordine pentru afaceri de sute de milioane de dolari.

De la sport la esport

Sportul adună cei mai mulți fani în întreaga lume, iar competițiile sportive au fost și rămân cea mai populară formă de divertisment, cu miliarde de suporteri.

La sfârșitul anilor 2000, jocurile pe calculator deveneau un fenomen de masă pe întreg mapamondul. Companiile de jocuri video s-au dezvoltat rapid cu sprijinul fanilor, iar oamenii de afaceri cu viziune au început să investească în evenimente dedicate gamerilor. Astfel că, după un deceniu, competițiile n-au mai fost simple LAN Party-uri în rețeaua unui Internet Cafe, ci s-au mutat în arene imense și chiar pe stadioane. În 2015, sporturile electronice (esports) au adunat 205 milioane de fani la nivel mondial, iar valoarea pieței internaționale a atins cifra de 612 milioane de dolari, potrivit datelor furnizate de compania americană de cercetare din domeniu, SuperData Research.

Sute de milioane de fani și dolari

Creșterea rapidă a industriei esports s-a datorat, în primul rând, dezvoltării tehnologiei și a răspândirii accesului la Internet. Cu cât se mărea audiența, cu atât mai mult creștea profesionalismul jucătorilor, dar și al competițiilor.

Asia este patria tradițională a sporturilor electronice, Coreea de Sud reușind în acest an să introducă esports ca disciplină olimpică (deocamdată, de nivelul doi), alături de șah, polo sau sporturile motorizate.

America de Nord și Europa sunt însă continentele cu cea mai spectaculoasă creștere în industrie.

DreamHack Suedia deține recordul mondial pentru cel mai mare LAN (Local Area Network) Party din lume, omologat de Guinness World Records în 2013, când 22.810 de calculatoare au fost conectate.

De cealaltă parte a Atlanticului, SUA sunt gazda evenimentului esports cu cele mai mari premii la nivel mondial, e International, dedicat fanilor Dota2. Valoarea totală a premiilor care a depășit 16 milioane de dolari în acest an (și continuă să crească), cea mai mare parte din sumă venind din contribuția fanilor.

Milioane de dolari pentru profesioniștii din esports

Jucatul pe calculator încă suferă de o proastă reputație, mai ales în România. În spatele unei imagini deformate, gamingul a depășit granița de divertisment facil, devenind o carieră de succes, cel puțin pentru unii tineri. Jucătorii profesioniști câștigă salarii de mii de dolari, iar când urcă pe scena marilor competiții, reușesc să încaseze cecuri de zeci de mii de dolari sau chiar milioane. În topul celor mai bogați jucători profesioniști din esports se

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

vor afla mereu învingătorii turneului e International (TI), deoarece deținătorii trofeului primesc peste un milion de dolari pentru fiecare membru al echipei, formată din 5 jucători. Pe de altă parte, salariile și sponsorizările pe care le primesc jucătorii nu sunt publice, astfel că topul câștigurilor se bazează exclusiv pe cuantumul premiilor.

Câștigurile jucătorilor pro români

România are câțiva jucători profesioniști, cel mai bine plătit fiind Armand „b0ne7” Pittner, căpitanul echipei americane de Dota2, Cloud9. B0ne7 a câștigat anul trecut peste 200.000 de dolari doar din competiții, sumă care nu include salariul și alte sponsorizări.

Anul acesta, b0ne7 a strâns deja peste 50.000 de dolari, iar în august 2015 participă în SUA la e International 5 în Seattle, alături de echipa sa, Cloud9. România ocupă locul 24 în topul primelor 100 de țări, după valoarea câștigurilor din sporturile electronice, potrivit studiului făcut de e-sport Earnings.

Liderul topului este Coreea de Sud, urmată de SUA și China.

România, în lumea bună

Datorită faptului că România se bucură de conexiuni facile și de mare viteză la Internet, era oarecum firesc ca sporturile electronice să prindă rapid teren. Iar faptul că tinerii români învață rapid limba engleză a fost un alt element care a dus la creșterea comunității.

România a început să organizeze evenimente ample de sport electronic încă din 2002, când PGL, brand esport al Computergames.ro, a organizat primele campionate naționale de Counter-Strike. Timp de 10 ani, PGL a crescut alături de comunitatea de gameri din România, iar în 2012 a fost organizat primul eveniment DreamHack Bucharest, un LAN Party cu 5000 de spectatori și premii de 31.000 dolari.

Cu două ediții pe an, DreamHack Bucharest a ajuns în primăvara lui 2015 la premii în valoare totală de 300.000 de dolari și un număr de peste 25.000 de vizitatori. DreamHack este cea mai mare scenă de esport din România și a doua după Suedia, țara care a inventat festivalul digital DreamHack. În toamnă (30 octombrie-1 noiembrie), DreamHack se va

AFACERE desfășura la Cluj-Napoca, marcând astfel prima ieșire din Capitală a festivalului digital. „România are în jur de 2-3 milioane de gameri, iar fanii numără mai multe milioane. Dar aceștia sunt pasionați de tot felul de jocuri. Din această privință, România ocupă un loc bun chiar și în Europa, nu doar în lume. Din perspectiva profesionișilor însă, România are mult de recuperat. Deocamdată așteptăm ca România să se numere printre țările care au recunoscut sportul electronic drept sport oficial. Avem câțiva profesioniști care s-au făcut remarcați la nivel internațional, însă nu avem încă organizații puternice, adică ceea ce în alte sporturi se numesc cluburi. Sunt și în România organizații de eSport, dar încă nu au forța celor din Europa”, a declarat Silviu Stroie, directorul PGL, cel mai mare organizator de evenimente esports din România.

De ce sunt atât de populare sporturile electronice?

Ca orice sport, și esport-ul este divertisment. Spre deosebire de sporturile tradiționale, gamingul nu este atât de riguros sau exclusivist. Dacă prietenii de bloc sau clasă nu au timp să se joace cu tine când ai tu chef, sunt milioane de alți tineri care se pot juca cu tine atunci când deschizi calculatorul. Și când milioane de oameni fac același lucru, se remarcă cei mai talentați.

Iar dacă îți place un joc anume, cu siguranță vei dori să-i vezi pe cei mai buni jucându-se.

Este mai mult decât distractiv, este motivant. Și pentru că nevoia de a-i urmări pe cei mai buni este mare și imediată, există platforme video unde poți să-i urmărești pe cei care te inspiră sau distrează. Pe aceste platforme, jucătorii își filmează jocul, uneori îl comentează, iar acest lucru se întâmplă în timp real, prin live streaming (transmisiuni live pe Internet). Cea mai mare platformă video pentru gaming este Twitch.tv, cumpărată anul trecut de Amazon cu aproape un miliard de dolari.

Twitch.tv adună peste 100 milioane de fani ai sporturilor electronice, iar dintre aceștia, peste 1,5 milioane transmit live (streaming). Iar când un jucător ajunge să fie urmărit de câteva mii de fani, atunci începe să câștige bani din streaming, prin publicitatea pe care o oferă unor firme și/sau direct din donațiile fanilor. În cazul jucătorilor profesioniști, aceste venituri se adaugă sumelor câștigate în turneele competiționale și din salariile primite de la organizații. Un record de audiență a fost atins la Campionatul Mondial de League of Legends Sezonul 3, când 32 de milioane de oameni au urmărit competiția pe Twitch.tv.

Astfel, finala campionatului de League of Legends a avut mai mulți spectatori decât finala turneului american de baschet NBA, care abia a depășit 15 milioane de privitori.

De asemenea, în această primăvară a fost semnat un acord istoric, atletismul și gamerii vor colabora în proiecte comune.

Federația Internațională a Sportului Electronic (IeSF) și Asociația Internațională a Federațiilor de Atletism (IAAF) șiau unit forțele ca să militeze pentru sport și sănătate.

Iar datorită rezultatelor obținute de-a lungul anilor de jucători care au devenit renumiți în competițiile internaționale de top și a evenimentelor de eSport organizate sub umbrela DreamHack și nu numai, România a devenit o prezență importantă în lumea sporturilor electronice. Prezență care va continua să crească an de an și care va atrage din ce în ce mai mulți tineri talentați, dornici să arate lumii de ce sunt capabili pe terenurile virtuale de esport.

27

Agronomiada 2015 la umbra Clujului în floare

28

AGRO TB

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

La Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) Cluj au debarcat, în 7 mai, pentru patru zile studenţii universităţilor de profil agricol şi medicină veterinară din cele mai importante centre ale României, Bucureşti, Timişoara, Iaşi şi Craiova, care s-au alăturat studenţilor clujeni în cea de-a XXVII-a ediţie a Agronomiadei. de Alice Valeria MICU Întrecere cu tradiţie, menţinută de atâţia ani, manifestarea a reunit probe ştiinţifice teoretice şi practice, dar şi întreceri sportive, la fotbal, tenis de masă şi pescuit.

Cel mai frumos campus universitar al Clujului şi, după unii, al ţării s-a umplut de autocare şi delegaţii, ce-şi purtau cu nedisimulată mândrie tricourile fiecărei universităţi în parte, cu toţii râvnind la trofee, dar în primul rând la a-i cunoaşte pe ceilalţi.

Cum pescuitul se face în zori, aşa s-a întâmplat şi de această dată, iar festivitatea oficială de deschidere a Agronomiadei s-a desfăşurat la ora 10, în aula USAMV Cluj, plină ochi de tinereţe şi entuziasm. Concursurile profesionale şi ştiinţifice, întrecerile sportive au fost completate în mod firesc cu o serie de alte întâlniri informale, dar şi cu party-uri numai bune de schimbat impresii, de cunoscut oameni noi şi de simţit tinereţea la maximum. „Aş vrea să amintesc că este, probabil, cea mai lungă şi cea mai activă manifestare a unui consorţiu de universităţi din întreaga ţară. Agronomiada este pornită de la o competiţie atât pe teme ştiinţifice, intelectuale, dar şi sportive, ea continuă, de fapt, tradiţia marilor universităţi din întreaga lume. Cred că încet-încet a devenit o ocazie, atât pentru studenţi, cât şi pentru cadrele didactice de a ne revedea, de a ne cunoaşte, de a lega prietenii şi, de ce nu, de a ne bucura de fiecare dată de universităţile noastre partenere. Astăzi sunteţi la Cluj, în această capitală a Transilvaniei ce vă primeşte sub o aureolă pe care nu numai Clujul o cinsteşte, căci acum este Capitală Europeană a Tineretului, iar dumneavoastră, ca tineret european, aţi venit pentru Agronomiadă cu speranţa nu numai să câştigaţi, şi vă doresc să câştigaţi cât mai multe premii, dar şi să vă revedeţi şi să vizitaţi frumosul nostru oraş”, a spus, printre altele, rectorul USAMV Cluj, profesor univ. dr. Doru Pamfil.

Conducătorii delegaţiilor celorlalte universităţi au adus salutul lor gazdelor şi participanţilor, iar Ministerul Educaţiei și Cercetării Ştiinţifice a fost alături prin persoana prof. univ.

Ioan Ştefan Groza de la USAMV Cluj, director general la Direcţia Învăţământ Universitar din cadrul ministerului. „Evenimentul de astăzi mi se pare cu atât mai important cu cât domeniile pe care le reprezentăm, şi anume domeniul agricol şi domeniul medical veterinar, oferă astăzi României cel puţin din punctul de vedere al învăţământului superior, competenţe deosebite. (...) Nu întâmplător domeniile agricole şi medical veterinare au în structura lor specializări şi programe de studii foarte bine consolidate, care se îngemănează perfect între ele, între universităţile în care ele funcţionează, dând, până la urmă, un produs final care iată poate să dea rezonanţe şi redundanţă în învăţământul superior din România.(...) Domeniul agricol se aşază într-o ordine cronologică pe locul trei după IT și învăţământul medical ca domeniu de interes pentru Europa şi pentru tinerii din România. (...) Este o bucurie pentru mine şi o bucurie pentru

noi”(...). În această sală e forţa României privind viitorul agriculturii, prin tinerii care participă la astfel de activităţi şi care vor înţelege necesităţile pentru viitor. O să le aprofundeze în timpul perioadei de pregătire în universitate, după care o să le ducă mai departe, fie prin acţiuni private, în sensul că îşi vor înfiinţa, fiecare dintre ei, câte o societate pe profil agricol, fie vor dinamiza şi vor participa la dezvoltarea cercetării în agricultură. Aici lucrurile încă nu sunt definitivate, iar România are o capacitate nebănuită privind segmentul agricol”, a adăugat directorul general.

Prefectul studenţilor clujeni, Adrian Morariu s-a alăturat cu mulţumirile sale adresate organizatorilor şi participanţilor, promiţând excelenţă şi fair-play.

De la vorbe la fapte

Frumoase vorbe la festivitatea de deschidere, dar mai important decât mesajele iniţiatorilor, ale celor care fac posibile atâtea ediţii, mi se par gândurile studenţilor participanţi. „Vreau să concurez la dendrologie”, îmi mărturiseşte un student şi eram curioasă cum a ales domeniul. „Am crescut la ţară, deşi m-am născut la Bucureşti, ne-am mutat. Îmi plăcea să merg singur prin pădure, acolo unde am

AGRO TB

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

copilărit, în judeţul Arad. Liceul l-am făcut în Bucureşti, aşadar m-am întors şi la un moment dat nu m-am regăsit în niciun domeniu. Şi într-o zi mi-am zis: Merg la silvicultură!

Pe ultima sută de metri am intrat la facultate şi am ajuns la concluzia că am făcut alegerea corectă şi nu regret nimic.

Vreau să mă specializez pe dendrometrie, ea se ocupă cu măsurarea pădurii, te ajută foarte mult în planificare, să ştii ce ai în teren, să ştii cum îţi organizezi activităţile, să ştii ce poţi să valorifici, ce poţi să faci în continuare”. Îi urez succes şi mă îndrept înspre o tânără studentă. „Vin de la Timişoara şi am ales topografia pentru că mi-am dorit în primul rând să fac cadastru. Am avut în jurul meu câteva persoane care mi-au deschis calea să văd şi să înţeleg ceea ce înseamnă topografia şi cadastrul, această latură m-a motivat să merg şi să studiez. La Timişoara am mers pentru că sunt de la Caransebeş. Acum, la Agronomiada voi participa pe partea de inginerie geodezică, iar ca materii de concurs vor fi Teledetecţia şi GIS”, acronimul provenit de la Geographic Information System (Sistem Informațional Geografic). De data aceasta, interlocutoarea mea nu a exclus să opteze pentru o carieră didactică universitară, iar în ochii ei se citea satisfacţia pentru întrebarea pusă.

Am nimerit un alt student din acelaşi domeniu, care urma să concureze la Teledetecție, venind de la Facultatea de Îmbunănătăţiri Funciare, specializarea Măsurători terestre şi Cadastru. „Am ales această specializare dintr-un motiv foarte simplu: am înţeles că România e nemăsurată şi vreau să ajut şi eu să o măsurăm şi să o cunoaştem mai bine”, ne-a spus participantul.

Cu greu am reuşit să mai stau de vorbă cu câţiva studenţi participanţi, pentru că majoritatea s-au îndreptat spre clădirile şi sălile destinate competiţiilor ştiinţifice, care s-au desfăşurat pe următoarele specialităţi, grupate pe facultăţi: FACULTATEA DE AGRICULTURĂ Agronomie 1.Culturi furajere 2.Mașini agricole Ingineria și protecția mediului 1.Gestiunea deșeurilor 2.Monitorizarea calității mediului FACULTATEA DE HORTICULTURĂ Horticultură 1.Pomicultură 2.Viticultură Peisagistică 1.Proiectare spații verzi Inginerie și management în agricultură și dezvoltare rurală 1.Managementul proiectelor în agricultură și dezvoltare rurală Silvicultură 1.Silvicultură 2.Dendrologie Inginerie geodezică 1.Teledetecție și GIS FACULTATEA DE ZOOTEHNIE Zootehnie 1.Ameliorarea animalelor 2.Tehnologia creșterii bovinelor FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ Medicină Veterinară 1.Semiologie 2.Anatomie patologică FACULTATEA DE ȘTIINȚA ȘI TEHNOLOGIA ALI-

MENTELOR Ingineria produselor alimentare 1.Tehnologii extractive (tehnologia uleiului) 2.Controlul produselor alimentelor Am stat de vorbă a doua zi cu un grup de studenţi, care participaseră la Agronomiada. Cei de la specialităţi ştiinţifice s-au plâns de câteva decizii spontane în organizare. I-am întrebat cum au ales domeniul universitar. „Am descoperit că această facultate ne defineşte şi ne-am dat seama de acest lucru în timpul liceului, deşi nu am urmat toţi un liceu de profil”, a mărturisit o studentă, care se detaşese cumva ca lider al grupului ad-hoc. „Eu am urmat un liceu economic, spune o studentă de la Bucureşti, cu un vizibil accent moldovenesc şi acolo am învăţat oarecum despre alimente, ce şi cum să mâncăm şi de aceasta am ales specialitatea Controlul şi Expertiza Produselor Alimentare”.

Merceologia s-a dovedit materia preferată a grupului. Alţi doi studenţi din grup erau de la Cluj şi ceea ce îi unise era Agronomiada. Subiectele au fost ok. I-am iscodit mai departe.

Cu şi fără bunici la ţară, dar cu profesori care şi-au lăsat amprenta asupra lor, tinerii cu care am stat de vorbă erau interesaţi de studiu, de acumularea de informaţii pentru a munci cu demnitate. Una dintre fete spunea că o atrage cercetarea şi că ar vrea să lase ceva în urma sa, o descoperire.

Aşa am ajuns la partea practică a concursului, de care s-au plâns mai ales neclujenii, care nu cunoşteau laboratorul şi locul unde se găseau toate ustensilele necesare. „Până şi pipetele cu care am lucrat erau gradate invers faţă de cele din laboratoarele de la facultatea noastră”, s-au plâns ei. Altfel, au fost încântaţi de dotarea laboratorului şi am citit în ochii lor uşoara invidie faţă de studenţii de la USAMV Cluj, care aveau la dispoziţie asemenea spaţii de cercetare.

Ziua de sâmbătă, 9 mai, a fost destinată în special competiţiilor sportive, iar studenţii craioveni îşi doreau nici mai mult nici mai puţin decât o întrecere de paraşutism. Cu gândul la Dezmir şi competiţiile de planorism de acolo nu pot decât să sper că la viitoarea Agronomiadă organizată la Cluj să fie lărgită aria competiţională sportivă.

Tot în 9 mai, USAMV Cluj a găzduit workshop-ul „Consultant sau fermier” în Amfiteatrul Bleumarin al Institutului de Ştiinţele Vieţii, organizat cu sprijinul emisiunii Rural a Radio France International.

Vizitarea unor obiective turistice clujene, festivitatea de premiere, dar şi o nocturnă studenţească au completat o zi efervescentă. Agronomiada, ediţia XXVII, a fost, dar cu toţii îşi fac planuri pentru ediţia următoare. Vivat!

29

AGRO TB

O dilemă pentru mâine: consultant sau fermier?

30

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

România are multe trăsături, multe elemente care o definesc şi nu voi introduce niciun criteriu valoric în discuţie, dar ceva fără de care nu ar putea fi concepută ţara aceasta este agricultura. de Alice Valeria MICU Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca a găzduit în 9 mai 2015, de Ziua Europei, în Amfiteatrul Bleumarin din Institutul de Ştiinţele Vieţii, dezbaterea “Consultant sau fermier? Programe pentru tinerii fermieri în cadrul noului PNDR”, organizat de Radio France International (RFI).

Dacă odinioară era o ţară eminamente agrară şi asta avea cumva o conotaţie negativă, după o industrializare forţată, ineficientă şi care nu a putut ţine pasul cu dezvoltarea constantă decât în rare cazuri, în afară de sectorul de cercetare, furnizor permanent de inteligenţă creatoare pentru întreaga lume, România priveşte cu speranţă spre viitor, întorcându-se din nou acasă, din nou la pământ.

Agricultura şi turismul cu componenta sa rurală la loc de cinste sunt cele două domenii cu care sunt de acord toţi că pot constitui o platformă de dezvoltare, de creştere a bunăstării, într-un mod prietenos, respectând binecuvântările naturale ale acestor locuri. Însă agricultura nu se poate face doar cu intenţii lăudabile, ci cu bani, cu voinţă, cu pricepere şi muncă. Şi mai trebuie ceva: politici serioase în sprijinul produselor româneşti.

Cum Agronomiada a adus la Cluj cei mai harnici studenţi din domeniile agrare şi medical veterinare a fost momentul potrivit pentru ei să-şi însuşească informaţiile necesare pen-

tru a putea decide în cunoştinţă de cauză înspre ce să se îndrepte: consultant sau fermier?

Au încercat să răspundă acestei teme invitaţii evenimentului Gabriel Gherghescu, realizator Viaţa Satului, Ovidiu Nahoi, jurnalist, Mariana Maier, director al Oficiului Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (OFIR) Cluj şi conf.

Ovidiu Ranta, USAMV Cluj.

Au fost prezenţi studenţi din Consorţiul Universităţilor de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din ţară, din centrele universitare Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Cluj-Napoca şi Craiova, fermieri, consultanţi de specialitate.

Tema principală a constituit-o dezbaterea noii Politici Agricole Comune şi aşteptările pe care le au actualii şi viitorii specialişti de la Comisia Europeană şi Ministerul Agriculturii. În cadrul atelierului “Lipsa specialiştilor în realizarea proiectelor reprezintă o reală problemă. Pot deveni studenţii de azi specialiştii de mâine?”, moderat de Cătălin Lenţa, realizatorul emisiunii Rural, la RFI România, tinerii au aflat câteva aspecte şi măsuri din noul Program Naţional de Dezvoltare Rurală, dar şi date concrete din experienţa unor fermieri.

Dilema: consultant sau fermier

Problemele din agricultură sunt numeroase. Problema e una singură: cum se poate munci în agricultura românească? Pe tarla, în ferme sau oferind consultanţă celor care vor să investească, cu toţii au nevoie de sprijin. Dacă avem sute de exploataţii agricole, consultanţii se dovedesc insuficienţi, dar ca să ai şansa de a munci într-o fermă, de a oferi consultanţă ori a conduce ferma unui mare proprietar de exploataţie agricolă ai nevoie de sprijin şi îndrumare. „Fiecare zonă a României are o agricultură specifică, fermele au dimensiuni specifice şi toate datele sunt legate de acest context. România are nevoie nu doar de consultanţi pentru scriere de proiecte. Dar unde este consultanţa tehnologică, unde este cel care spune ce hibrid mi se potriveşte, ce tractor mi se potriveşte, ce tehnologie de lucrare a solului? Este importantă partea de consulanţă care reuşeşte să integreze fondurile europene, să facă transferul de la unitatea care pune la dispoziţie fondurile europene către utilizatori şi este foarte importantă, dar lipseşte veriga tehnologică. Aici este rolul tuturor absolvenţilor de universităţi de ştiinţe agricole să fie şi consultanţi şi fermieri. Altfel vom continua să ne gândim, vorbind de dilema consultant sau fermier, că unu-i cu mapa şi unu-i cu sapa. Ei bine, asta nu se mai întâmplă. În toate prezentările internaţionale, ţăranul astăzi este prezentat jumătate în costum şi jumătate în salopetă. Asta

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

pentru jumătatea cu costumul înseamnă fonduri de finanţare, bănci, proiecte, vânzare, piaţă, depozitare, relaţii cu partenerii, care e omul de afaceri din fermier, şi cealaltă parte din fermier, salopeta reprezintă tehnologia, cu tot ce înseamnă ea, de la sămânţă, plug, sapă şi tot ce înglobează acestă tehnologie”, a punctat conf. univ. dr. Ovidiu Ranta, USAMV Cluj, atrăgând atenţia asupra faptului că studenţii se orientează spre un job bine plătit, când ar trebui să fie învăţaţi să îşi dorească să fie propriii lor stăpâni, să conducă fermele lor.

Cazuri stranii, precum o fermă din Sălaj cu 800 de hectare de teren arabil şi 780 de contracte de arendă au fost aduse în discuţie, precum au fost şi situaţiile fericite, când unităţi ce prelucrează produsele agricole sunt retehnologizate graţie proiectelor şi fondurilor europene, iar exemplul amintit a fost tot din Sălaj, anume Spumante Silvania, celebra fabrică de vin spumant de la Şimleu Silvaniei.

Un fermier pasionat

Indiscutabila pată de culoare a constituit-o intervenţia fermierului inginer Dorel Secară, vicepreşedintele Federaţiei Crescătorilor de Bovine, care venea decepţionat după o întâlnire în cadrul căreia, ca producător de lapte pierduse alţi 20 de bani pe litru, iar scăderea preţului de achiziţie a laptelui se întâmpla pentru a treia oară în acest an.

Deşi vizibil supărat, absolventul promoţiei 1987 a USAMV Cluj, inginerul Dorel Secară a împărtăşit tuturor pasiunea sa pentru munca în agricultură, în ferma sa de vaci, îndemnându-i pe tineri să nu se ruşineze de cuvântul ţăran, folosit cu sens periorativ, ci mai degrabă cu milă faţă de cei ce nu înţeleg frumuseţea ocupaţiei de fermier. De altfel, atât fiica sa, cât şi ginerele au ascultat sfatul prietenesc şi părintesc şi după ce au terminat studiile universitare în specialităţile alese iniţial, au revenit la viaţa de studenţi la USAMV Cluj şi acum au propria lor fermă, construită cu sprijinul patern evident, dar şi cu finanţare europeană, fapt lăudat de moderatorul discuţiei, realizatorul Cătălin Lenţa.

Domnia sa remarca înţelepciunea fermierului Dorel Secară, care a ales să dăruiască tinerilor o fermă şi nu o maşină puternică şi o excursie în zone exotice, însă a fost contrazis, căci norocosul cuplu primise toate acestea, iar şugubeaţa intervenţie a smuls aplauzele tinerilor din sală. Aspectul se-

AGRO TB

rios al acestui fapt este că studenţilor li s-a demonstrat că se poate câştiga bine în agricultură, că munca la o fermă de bovine este nu doar grea, dar şi aducătoare de profit, înclinând astfel serios balanţa înspre varianta fermier a întrebării acestei zile.

Nodul gordian al agriculturii dintre ţările dezvoltate ale nordului european, mari contributoare la fondurile comunitare şi ţările din sudul european, producătoare agricole şi consumatoare de fonduri, dintre vestul organizat cu estul proaspăt intrat în comunitate s-a amplificat cu conflictul dintre asociaţiile de producători şi cele de comercianţi, cărora li s-au adăugat cele de consumatori, dintre ecologişti şi agricultori, dintre industrie şi agricultură, dezvoltare pe infrastructură sau plăţi directe. „Cred că asemenea discuţii şi asemenea compromisuri se vor regăsi în perioada următoare şi la nivelul agriculturii din România. Cred că va fi o negociere permanentă, atât la nivel de asociaţii, cât şi la nivel guvernaţi-guvernanţi, cred că pentru asta trebuie să vă pregătiţi”, le-a spus Ovidiu Nahoi tinerilor.

O tânără studentă care beneficiase de o bursă Erasmus pentru şase luni în Spania a evocat un aspect important legat de politicile de promovare ale produselor naţionale, practicate de statele europene dezvoltate. Deşi de foarte bună calitate, o smântână românească într-un supermarket din Spania costa 4 euro, în timp ce aceeaşi cantitate de provenienţă autohtonă costa puţin peste un euro. Concluzia multor altor aspecte importante ale agriculturii româneşti a demonstrat necesitatea ca tinerii specialişti să se implice direct în politicile guvernamentale.

Dicuţiile punctuale despre tarele agriculturii din România şi căile de traversare a perioadelor dificile au depăşit cu mult cadrul iniţial al temei propuse, demonstrând că tinerii implicaţi activ în discuţie, cu întrebări şi observaţii pertinente sunt mai mult decât pregătiţi să-şi ia destinul în propriile mâini şi că este mai important ca niciodată se li se ofere cadrul legislativ necesar pentru o agricultură viabilă şi performantă, pentru viitorul nostru al tuturor.

Toate acestea şi multe alte aspecte au umplut cu discuţii aprinse, întrebări punctuale şi soluţii o întâlnire fructuoasă, realizată cu sprijinul Comisiei Europene, Directoratul General pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, în colaborare cu Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca.

31

AGRO TB

Frumuseţea vine din farfurie

32

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Dacă unul din marile reproşuri care i se aduc învăţământului românesc este excesiva preocupare pentru aspectele teoretice, la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca, toate aceste prejudecăţi sunt răsturnate, iar aplicaţiile practice se fac în cadrul unor adevărate festivaluri gastronomice. de Alice Valeria MICU

Primul eveniment de acest fel, „Parada produselor tradiţionale” la USAMV Cluj-Napoca s-a desfăşurat în 20 aprilie 2015, în organizaarea studenţilor anului IV ai Facultăţii deAgricultură, programul de studii Ingineria mediului, în cadrul cursului „Certificarea calităţii produselor ecologice – atestarea produselor tradiţionale, certificarea produselor locale, etice şi montane”. Studenţii culeg, analizează şi reînvie tradiţiile culinare din localităţile natale.

La eveniment s-au putut degusta produse tradiţionale din

diferite zone ale ţării, însoţite de reţetele şi poveştile din spatele bunătăţilor care făceau odinioară faima fiecărui sat.

Le-a fost mentor în acest demers conf. Avram Fiţiu, alături de care s-a aflat Mircea Groza, gastronom şi culegător de tradiţii gastronomice transilvănene.

Au fost recuperate de către studenţi reţete vechi româneşti, dar şi ale comunităţilor evreieşti şi au fost acoperite mai multe zone ale ţării, punând în evidenţă elemente importante ale tradiţiilor noastre gastronomice. În plus, fiecare student a îmbrăcat costumul popular şi a aflat că recuperând o reţetă cu care bunica îl răsfăţa în copilărie poate să devină independent din punct de vedere economic. „Învăţaţi să fiţi stăpâni!”, le spune Avram Fiţiu, învăţându-i cum să pună în valoare o reţetă tradiţională şi să o transforme într-o afacere.

L-am întrebat pe conf. univ. dr. Avram Fiţiu cum a început cruciada pentru salvarea fermei ţărăneşti şi revalorizarea elementului tradiţional în contextul globalizării. „Am trăit doi ani în Europa, în Franţa şi apoi în Belgia acum 20 de ani, şi acolo am văzut părţile bune şi părţile proaste ale Europei. Multe lucruri bune, dar o grămadă de lucruri proaste, oameni fără identitate, o societate consumeristă care nu mai are valori şi nivelarea oricăror diferenţe între oameni. Nişte roboţi care merg dinimineaţa la muncă şi se întorc seara obosiţi, încât definiţia parizienilor era „métro, boulot, dodo”. Nu vreau ca tinerii de aici, copiii mei să trăiască o astfel de viaţă. Mi-am dat seama că noi avem elemente pe care ei nu le mai au, ceea ce ne-ar putea individualiza. În momentul în care ştii cum te cheamă, ştii ce ai de făcut, iar când îţi cunoşti valorile, îţi cunoşti şi drumul de urmat”, ne-a povestit acesta.

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Un eveniment mai nou, aflat la a IV-a ediție, dar care promite o evoluţie spectaculoasă este "Festivalul alimentului”, organizat de Facultatea de Ştiință şi Tehnologia Alimentelor din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca, în colaborare cu Asociaţia Specialiștilor din Industria Alimentară din România (ASIAR), Asociaţia Studenţilor Ştiinţa şi Tehnologia Alimentelor, CHR Hansen şi Primăria ClujNapoca. În cadrul acestui eveniment, studenţii Facultăţii de Ştiința şi Tehnologia Alimentelor, specializările: Tehnologia Prelucrării Produselor Agricole, Ingineria Produselor Alimentare şi Controlul şi Expertiza Produselor Alimentare şi-au expus produsele realizate în cadrul proiectelor de licenţă, iar noi am putut gusta din aceste produse alimentare obţinute prin utilizarea unor tehnologii inovative ce urmăresc promovarea unei alimentaţii sănătoase. Produsele cu care studenţii au venit în acest festival au fost realizate în cantităţi mici, la nivel experimental, cel puţin deocamdată, în staţiile pilot ale universităţii, dar şi în bucătăria de acasă.

Alimentele prezentate de absolvenţii Facultăţii de Ştiinţa şi Tehnologia Alimentelor au toate şansele să ajungă, cât de curând, la îndemâna consumatorilor. Originalitatea produselor şi entuziasmul producătorilor vor fi atu-uri importante în acest sens, este de părere rectorul USAMV, Doru Pamfil.

Vedetele au fost Sweetburgerul, caramelele ce schimbă gustul mâncării, îngheţata caldă, dar şi spumantul de soc ori berea Student.

Sweetburgerul-desert funcţional din subproduse alimentare şi biofilm alimentar - este rezultat al gastronomiei moleculare. Ingredientele principale sunt deşeuri de fructe şi legume, chifla înlocuită de un fursec din făină de migdale, cu pastă din seminţe din floarea soarelui şi dovleac ce constituie umplutura, sosul de muştar a fost înlocuit cu sfere

AGRO TB

din pepene galben, iar drept ketchup erau folosite sfecla roşie şi vişinele. Elementul proteic a fost asigurat de un mix de soia, materii probiotice şi coji de ouă.

Orice părinte îşi aminteşte când copiii au refuzat unele alimente din cauza gustului. Ei bine, caramelele speciale prezentate aici au capacitatea de a schimba gustul alimentelor consumate după aceste caramele. Practic, legumele refuzate de copii pentru că sunt amărui, acrişoare, acide îşi pierd aceste caracteristici şi astfel nu vor mai fi refuzate.

Numeroase subroduse alimentare au fost valorizate în reţete inovatoare. Eu una, mare amatoare de îngheţată, abia aştept să găsesc pe piaţă înghţata care conţine urdă, ori nectarul din cătină, miere şi polen crud.

L-am zărit pe dr. Dan Vodnar, creatorul ambalajului cu activitate antimicrobiană, şi curioasă cum sunt, l-am întrebat cum i se par studenţii din acest an şi produsele prezentate. „Sunt spectaculoase, aş putea să caracterizez cu un singur cuvânt, pentru că au un grad de inovaţie destul de ridicat, au gusturi interesante sau chiar modificări de gusturi, ceea ce poate părea din sfera SF-ului, dar trebuie avut în vedere că studenţii au utilizat strict componente naturale, fie din zona vegetală, fie din zona animală. Mi se pare un progres fantastic faţă de anii anteriori şi entuziasmul lor îmi dă forţă să tot degust”.

A făcut-o cu mare atenţie şi invitatul special, Master Sushi Chef Tsuchiya Naofumi, care s-a oprit şi a degustat fiecare produs prezentat în festival, în timp ce l-am rugat pe Dan Vodnar să ne dea două ponturi pentru o alimentaţie inteligentă: „Produsele bune se consumă în cantităţi mici, iar hidratarea e cel mai important pion al vieţii noastre. Trebuie să fim atenţi la alimentele pe care le ingerăm, pentru că vom arăta precum acestea. Frumuseţea exterioară vine din interior şi din farfuria noastră”.

33

34

PROIECT

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Târgu-Mureş, în cursa pentru titlul de Capitală europeană a culturii în 2021

Municipiul Târgu-Mureş ar putea fi, în anul 2021, Capitala europeană a culturii. 13 oraşe din ţară şi-au depus deja candidatura într-o competiţie acerbă, la finalul căreia va fi desemnat oraşul câştigător. În acest demers, cunoscutele oraşe Sighişoara şi Sovata se vor alătura TârguMureşului şi vor susţine proiectul.

de Teodora MÎNDRU

Preşedintele Consiliului Judeţean Mureş, Ciprian Dobre, a anunţat, într-o conferinţă de presă, că municipiul TârguMureş îşi propune să devină Capitala europeană a culturii în anul 2021. În acest sens, până pe 10 octombrie va trebui să fie pregătit dosarul de candidatură, urmând perioada de jurizare în două etape: cea de preselecţie, în noiembrie, şi selecţia finală, în septembrie 2016. „Îmi face o deosebită onoare ca împreună cu domnul primar Dorin Florea să anunţăm că municipiul Târgu-Mureş îşi depune candidatura pentru capitală europeană a culturii în anul 2021. Cred că putem vorbi despre multe lucruri şi de faptul că în această perioadă ştim că 13 oraşe din România şi-au depus candidatura la titlul de Capitală europeană a culturii 2021 şi ştim, de asemenea, că suntem al paisprezecelea oraş în acest demers. Faptul că în această competiţie intră mai multe astfel de oraşe ne onorează. Cred că trebuie să scoatem în evidenţă şi să spunem că începând cu următoarea săptămână vom crea şi o platformă de colaborare a municipiului Târgu-Mureş cu toate celelalte structuri care doresc să se implice, cu toate celelalte persoane fizice sau juridice de drept public sau de drept privat care doresc să sprijine acest demers şi cred, de asemenea, că vom realiza şi un consens la nivel politic între toţi actorii politici implicaţi, dar aici politicul este mult mai puţin important. Cel mai important este ca Târgu-Mureşul să ofere platforma necesară unei colaborări totale pentru atingerea acestui deziderat. Pe 10 oc-

tombrie trebuie să depunem dosarul de candidatură, urmează perioada de jurizare în două etape: cea de preselecţie, care va fi în noiembrie, şi cea de selecţie finală, care va fi în septembrie 2016”, a declarat Ciprian Dobre.

Ce condiţii trebuie îndeplinite în competiţie

Cât despre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un oraş care doreşte să candideze, Ciprian Dobre a precizat că în această competiţie există libertate de a scrie orice. „În dosarul de candidatură, avem 100% libertate să scriem ce dorim noi.

De aceea e frumoasă această competiţie între oraşe. În acest an, se împlinesc 30 de ani de când există capitale europene ale culturii. Am discutat cu câteva şi vom mai discuta. Dosarele de candidatură ale oraşelor care au câştigat aceste competiţii sunt pe internet şi pot fi citite de fiecare dintre noi. Probabil ne vom inspira şi din ele, dar cred că totuşi trebuie să venim cu ceva mult mai proaspăt, care să denote originalitate. Un lucru care se punctează foarte bine este influenţa acestui eveniment pentru societatea din Târgu-Mureş, respectiv din judeţul Mureş, pentru că este, de fapt, un dosar în care îţi expui scopul, mijloacele şi metodele pentru a atinge toate obiectivele propuse”, a explicat preşedintele Consiliului Judeţean Mureş.

PROIECT

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Ce va face diferenţa

Sighişoara şi Sovata se mândresc cu un patrimoniu cultural, respectiv balnear recunoscut atât pe plan naţional, cât şi internaţional. În acest demers, cele două oraşe se vor asocia cu Târgu-Mureşul. „Patrimoniul cultural pe care TârguMureşul, împreună cu Sighişoara, Sovata şi cu toate celelalte unităţi administrativ-teritoriale, va face diferenţa. Consider că interculturalitatea, multiculturalitatea - români, maghiari, saşi şi ţigani - este lucrul care face diferenţa între noi şi celelalte 13 oraşe. Avem şi suficiente contacte internaţionale care să ne inspire în acest demers, iar scopul nostru este să trecem de prima etapă, iar apoi să muncim pentru a obţine această onorantă titulatură de Capitală europeană a culturii 2021.

Ne-am gândit că Sighişoara şi Sovata ar fi două repere foarte bune de oraşe asociate Târgu-Mureşului. Sighişoara participă cu patrimoniul săsesc, iar Sovata are un patrimoniu balnear inestimabil, unic în Europa”, a precizat Ciprian Dobre.

Un demers votat în 2014 în Consiliul Local Târgu-Mureş

Primarul municipiului Târgu-Mureş, Dorin Florea, a transmis că în Consiliul Local Târgu-Mureş s-a votat, anul trecut, pornirea acestui demers, care urma să se adreseze tuturor comunităţilor care trăiesc în judeţul Mureş, iar o parte din acţiuni au fost deja iniţiate. „Cred că singur ţi-e mai greu la un drum lung, iar asocierea cu Consiliul Judeţean în proiectele mari ale oraşului nu poate decât să ne onoreze. Asocierea şi atragerea Sighişoarei şi a Sovatei la acest demers mă încântă, pentru că noi mai avem foarte puţin timp şi adoptăm planul integrat de dezvoltare durabilă. Acest demers nu-l facem pentru a câştiga un concurs, ci pentru că merităm acest lucru.

Târgu-Mureşul merită şi capitală administrativă, şi capitală culturală. De aceea, Consiliul Local a votat în 2014 demararea acestui demers pentru capitală europeană. Este clar că ne adresăm întregii comunităţi a judeţului şi, de ce nu, regiunii în care vrem să o promovăm. Nu o facem pentru a câştiga un concurs, ci pentru că merităm acest lucru. Planul de dezvoltare a unui oraş înseamnă ca această entitate sau această punere în valoare a Târgu-Mureşului să se oglindească în viaţa de zi cu zi a oraşului, în manifestările sale culturale, sociale şi profesionale. Forţa universitară, forţa profesională, forţa demografică, viziunea asupra dezvoltării oraşului sunt lucruri scrise şi în expunerea de motive şi în absolut tot statutul care se regăseşte, implicit ,şi în propunerea care vine judeţului”, a declarat Dorin Florea.

Sat cultural transilvan autentic, în premieră

Primarul Dorin Florea a anunţat că în judeţ se va iniţia, în premieră, un sat dedicat culturii, în care să fie puse în valoare cultura, tradiţia şi convieţuirea în Transilvania. În acest sens, se va depune un proiect european. „Pe lângă acest proiect, am început părticele din acest program pentru a înţelege toată lumea că viziunea e mult mai largă. În premieră, încercăm, tocmai pentru a pune în valoare ceea ce Mureşul a clădit de-a lungul istoriei, să iniţiem în judeţul Mureş, în colaborare cu Primăria Târgu-Mureş, într-o localitate părăsită complet, un sat cultural transilvan autentic, în care întreg satul depopulat să fie dedicat întregii culturi şi astfel să punem în valoare cultura, tradiţia şi convieţuirea în Transilvania. Vom depune un proiect european pentru a dezvolta acest lucru, în care vom lua parteneri Ministerul Culturii sau Academia Română, după caz. Acest demers nu e doar pentru a câştiga un concurs, pentru a avea o proiecţie de etapă, ci efectiv dorim ca TârguMureşul să-şi câştige acest areal, iar beneficiul uriaş de a ieşi în lume să constituie, în acelaşi timp, o bucurie şi pentru oraşele învecinate şi pentru toate etniile, categoriile şi pentru toţi tinerii cărora vrem să le creăm un viitor în Târgu-Mureş”, a anunţat primarul municipiului Târgu-Mureş.

Programul Capitală culturală europeană a fost iniţiat de Consiliul de Miniştri ai Culturii din Uniunea Europeană în 1985, cu scopul de a apropia popoarele Europei şi de a celebra contribuţia oraşelor la dezvoltarea culturii. Până în prezent, peste 40 de oraşe au deţinut acest titlu. În 2007, oraşul Sibiu a deţinut acest titlu, alături de Luxembourg. Printre oraşele din România care şi-au exprimat intenţia de a candida la titlul de Capitală europeană a culturii pentru anul 2021 se numără Timişoara, Arad, Craiova, Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi şi Braşov.

35

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

SANATATE

Elitele cardiologiei din Europa Centrală și de Est, la Târgu-Mureș

37

Personalități medicale de renume din țară și din străinătate s-au aflat, în perioada 6-11 iulie, la Târgu-Mureș, în cadrul celei de-a XV-a ediții a Conferinței de Cardiologie cu Participare Internațională. de Teodora MÎNDRU

Evenimentul a fost organizat sub egida Societăţii Române de Cardiologie, Societăţii Maghiare de Cardiologie şi a Universităţii de Medicină şi Farmacie (UMF) Târgu-Mureş. „Am dorit ca în decursul anilor să fim o punte între cele două societăţi naţionale (Societatea Română de Cardiologie şi Societatea Maghiară de Cardiologie - n.r.) şi am reuşit, aşa se zice. Congresul a vorbit despre achiziţiile, diagnosticele imagistice cu care noi, Clinica, suntem dotaţi, dar nu numai dotaţi, ci la nivel naţional şi internaţional suntem recunoscuţi în activitatea de imagistică, diagnostică în domeniul cardiovascular şi în toate procedurile intervenţionale şi tratament care se adresează bolnavilor cardiovasculari, mai puţin chirurgie cardiovasculară”, a precizat prof. dr. Imre Benedek, președintele Conferinței de Cardiologie.

Secțiunea de interdisciplinaritate – una dintre principalele atracții

Secțiunea de interdisciplinaritate a reprezentat una dintre principalele atracții ale Conferinței de Cardiologie, fiind pentru prima oară când au stat, la aceeași masă, 24 de lideri de opinie din diferite specialități medicale, care au prezentat aspectele actuale ale patologiilor respective în interrelaţie cu boala cardiovasculară. „Secţiunea de interdisciplinaritate în cardiologie a fost una dintre principalele atracţii ale acestei ediţii a congresului nostru. A fost o secţiune care și-a propus să prezinte boala cardiovasculară în interrelaţie cu diferite alte patologii, pentru că boala cardiovasculară o regăsim aproape în toată sfera patologiilor medicale. Am reuşit să conglomerăm în această secţiune de interdisciplinaritate 24 de conferinţe susţinute de lideri din universitatea noastră, din centrul nostru universitar, care au prezentat aspectele actuale

ale patologiilor respective în interrelaţie cu boala cardiovasculară, pe specialităţi, endocrinologice, chirurgicale, gastroenterologice. Practic, în orice patologie din sfera medicală regăsim şi boala cardiovasculară şi cred că este un moment care trebuie remarcat faptul că 24 de lideri de opinie din centrul nostru universitar au stat la aceeaşi masă, în aceeaşi sală de congrese şi au prezentat o experienţă care se doreşte în spiritul colaborării academice. Este un lucru de care suntem foarte mândri. Cred că nu există domeniu clinic care să nu se regăsească în această secţiune de interdisciplinaritate, ceea ce arată că spiritul de colaborare trebuie să primeze într-un mediu academic”, a precizat prof. dr. eodora Benedek, copreședintele Conferinței de Cardiologie.

Rețeaua de asistare a pacientului cu infarct miocardic acut

Președintele Conferinței de Cardiologie cu Participare Internațională, profesorul doctor univ. Benedek Imre, a transmis că o altă noutate prezentată în cadrul evenimentului a fost reţeaua de asistare a pacientului cu infarct miocardic acut, iniţiată de Clinica de Cardiologie a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş, care a stat la baza unui program naţional şi care va contribui la scăderea mortalităţii generale cu 8%.

38

SANATATE Profesorul a spus că, dacă, la început, reţeaua a funcţionat în judeţele Mureş şi Harghita, acum aceasta funcţionează şi la Satu Mare, Baia Mare, Târgu Secuiesc, Braşov, Sighişoara, Mediaş, Sibiu, Bistriţa, Miercurea Ciuc, Topliţa, Gheorgheni şi Târgu Mureş. „CardioNET pornește de la network. Am început în urmă cu mulți ani, când plănuiam să tratăm infarctul miocardic așa cum tratam arterele periferice. Pentru mine este o deosebită plăcere să avem un network, o reţea de registre de infarct miocardic. Avem o regiune în care am pus în practică această reţea şi pe ea s-a creat Programul naţional de asistare a bolnavului cu infarct miocardic. În aceste regiuni, după datele noastre, unde practicăm intervenţionismul - deja începe să se extindă în toată România - veţi asista în curând la scăderea mortalităţii generale cu 8%. Populaţia României nu va avea o mortalitate la coada ţărilor europene, de 62%, ci va avea undeva la 56-54%. Avem oameni care s-au format aici, la Târgu-Mureş, care au început să pună în practică ce au învăţat şi această reţea este rodul muncii de peste 15 ani”, a precizat prof. dr. Benedek Imre.

Clinica de Cardiologie a iniţiat, în anul 2000, un proiectpilot de înfiinţare a unei reţele de asistare a pacientului cu infarct miocardic acut, în judeţele Harghita şi Mureş, în urma căreia s-a înregistrat o scădere drastică a mortalităţii cauzată de această afecţiune. Pe baza acestui model au fost elaborate o serie de protocoale, astfel încât bolnavii care suferă un infarct miocardic în judeţele care au aderat la acest proiect să poată beneficia de intervenţii similare celor din spitalele occidentale.

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Prin înfiinţarea acestei reţele s-a dorit crearea unui sistem transparent pentru a urmări parcursul bolnavului, de la apariţia infarctului miocardic, astfel încât să se ajungă inclusiv la scăderea costurilor din sistemul de sănătate.

Cele mai recente achiziții ale imagisticii cardiace, la Târgu-Mureș

O secțiune mult așteptată în cadrul Conferinței de Cardiologie cu Participare Internațională a fost cea în care s-a prezentat viitorul în imagistica cardiovasculară. Copreședintele Conferinței de Cardiologie, prof. dr. Theodora Benedek a transmis că nano-imagistica plăcilor coronariene utilizează nanoparticule cu afinitate pentru placa vulnerabilă, vizualizabile prin tehnici imagistice moderne de Cardio CT sau Rezonanță Magnetică Nucleară, care reușesc identificarea plăcilor corona riene cu risc ridicat de ruptură, în vederea inițierii tratamentului țintit, ghidat prin tehnici imagistice.

Astfel, tehnicile noi, care par SF, reprezintă direcția de dezvoltare în domeniul imagisticii cardiovasculare. Prof. dr. Theodora Benedek a spus că aceste tehnici sunt extrem de costisitoare, însă Clinica de Cardiologie trebuie să se alinieze acestei direcții și să facă toate eforturile pentru a procura aparatura necesară. „În sesiunea de imagistică cardiovasculară, s-au prezentat abordările cele mai noi și de viitor în domeniul imagisticii cardiovasculare. Spre exemplu, aportul tehnicilor noi, care la o primă vedere ar putea părea de domeniul SF, dar care reprezintă direcția de dezvoltare a cercetării în domeniu, cum ar fi nanoparticulele, nano-imagistica, parti culele în care medicamentele se asociază cu anumiți transportori în laborator, nanoparticule care sunt după aceea livrate în câmp magnetic sub ghidaj de RMN la nivelul plăcii ateromatoase ca să se realizeze tratamentul țintit. Este o nouă metodologie, care oferă, în același timp, și diagnosticul și tratamentul neintervențional, deci fără ca pacientul să fie supus unei intervenții chirurgicale sau intervenționale și este o tehnică de mare viitor. De asemenea, tehnicile hibride au fost prezentate, acestea fiind asocieri între mai multe tehnici complexe în imagistica cardiovasculară extrem de costisitoare, dar care reprezintă direcția de dezvoltare și noi trebuie să ne aliniem acestei direcții și să facem toate eforturile pentru ca să ne procurăm aparatura necesară și să fim, în continuare, aliniați la cele mai înalte standarde așa cum am fost și până acum”, a explicat co-președintele Conferinței de Cardiologie cu Participare Internațională.

Teme de interes

Viitorul în imagistica cardiacă, actualități în imagistica CT a plăcii coronariene: Twins și OPERA, imagistica circulației coronariene: de la structură la analiza funcțională a stenozelor coronariene, anevrismul și ectazia de arteră coronară: rolul angiografiei CT coronariene și imagistică intracoronariană au fost temele secțiunii de imagistică cardiacă. „În secțiunea de imagistică, o prezentare extrem de interesantă a fost susținută de către domnul profesor Pal Maurovich Horvat, din Budapesta, câștigătorul unui grant de cercetare de câteva milioane de euro, care se adresează tocmai cercetării prin metodele imagisticii a plăcii coronariene. Noi avem o colaborare foarte bună cu echipa coordonată de dom-

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

SANATATE

nul profesor și pregătim împreună granturi de cercetare prin care experiența occidentală să intre și în centrul nostru universitar. O altă prezentare a fost cea susținută de către domnul profesor Benedek Imre, care a arătat rolul noilor tehnici imagistice în evalurea noilor semnificații funcționale a plăcilor coronariene, deci în evaluarea răsunetului hemodinamic și ce implicații poate avea acest răsunet asupra tratamentului țintit al bolnavului personalizat pe patologia fiecărui bolnav”, a punctat prof. dr. Theodora Benedek.

Gala excelenței în cardiologie – punctul culminant al Conferinței

Personalități medicale de renume din țară și din străinătate au luat parte la Conferința de Cardiologie cu Participare Internațională, un eveniment devenit deja tradiție la Târgu-Mureș. Pe lângă sesiunile de prezentări ale lucrărilor științifice, precum și ale noutăților din cardiologie, conferința a cuprins și o gală a excelenței în cardiologie, un eveniment în cadrul căruia s-au acordat premii de excelență oamenilor care au fost alături de Clinica de Cardiologie de-a lungul celor 15 ani de când se organizează manifestarea științifică.

Seara de joi, 9 iulie, a fost dedicată galei în cardiologie.

Evenimentul, care s-a desfășurat la Hotelul Grand din Târgu-Mureș, a reunit atât personalități medicale din țară și din străinătate, cât și colaboratori, colegi și prie teni ai profesorilor Imre și Theodora Benedek. Toți au primit premii de excelență. Co-președintele Conferinței de Cardiologie, profesorul doctor Theodora Benedek a transmis că aceste premii au fost acordate în semn de prețuire. „Gala excelenței în cardiologie a reprezentat un prilej de a fi împreună nu numai cu colegii, dar și cu prietenii noștri și cu cei care au fost alături de noi de-a lungul celor 15 ani, de când există Conferința de Cardiologie, ne-au ajutat, ne-au susținut și și-au arătat, prin aceste

lucruri, apropierea față de valorile clinicii noastre. Am acordat premii de excelență în cardiologie, în cercetare științifică, premii de excelență pentru colaborarea cu Clinica de Cardiologie tuturor celor care ne-au fost alături și nu vorbim numai despre medici, ci și despre prieteni, sponsori, susținători, reprezentanți ai celorlalte universități și oficialități. Aceste premii au fost acordate în semn de prețuire acestor oameni, care au fost alături de noi”, a declarat co-președintele Conferinței de Cardiologie.

Benedek Imre – cel mai bun șef; eodora Benedek – excelență pentru cercetare științifică în domeniul medical; Kiss Gabor Robert – best partner from Hungarian Society of Cardiology; Gabriel Tatu – Chițoiu – cel mai bun colaborator din partea Societății Române de Cardiologie; Mircea Cinteză – excelență pentru întreaga activitate științifică și de cercetare medicală; Daniela Bartoș - excelență pentru contribuții aduse în dezvoltarea sistemului sanitar din România; Gyongyosi Mariann – best partner for scientific research in cardiology; Daniela Dobru – cel mai bun colaborator cu Școala Doctorală UMF Târgu-Mureș; Csiki Zsuzsanna – cel mai bun colaborator din partea Direcției de Sănătate Publică Mureș; Balogh Csaba – cel mai bun colaborator în Registrul Regional de IMA; Călin Enăchescu – cel mai bun colaborator în domeniul academic din partea Universității „Petru Maior” din TârguMureș; Kutasi Nimrod – cel mai bun colaborator în domeniul academic cu Universitatea Sapientia Târgu-Mureș; Aurelian Grama – excelență pentru promovarea clinicii în mass-media; Adrian Vulciu – cel mai bun sponsor – Astra Zeneca; Benedek Annabela – excelență pentru contribuția adusă la organizarea Conferinței de Cardiologie; Benedek Andreea – excelență pentru cel mai tânăr participant la Conferința de Cardiologie; Nora Raț - excelență pentru contribuția adusă la organizarea Conferinței de Cardiologie; Jako Beata – excelență pentru contribuția adusă la organizarea Conferinței de Cardiologie; Adorjani Gyorgy – excelență pentru relațiile de protocol; Ilie Matei – excelență pentru relațiile de protocol .

39

Staţiunea termală Tăşnad – agrement la puterea a treia WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

CITY BREAK TRANSILVANEAN

41

Căţărat ca o cuşmă pe fruntea unui deal, Tăşnadul a început numărătoatrea inversă până la marea aniversare a 1000 de ani de la prima sa menţionare din 1021. Are în adâncuri aurul curat al apelor termale, în urmă o istorie plină de evenimente precum în întreaga Transilvanie, cu pustiiri, molime, cuceriri, pierderi şi reîntregiri şi un viitor pe care încearcă să-l construiască.

de Alice Valeria MICU

Deşi are mai puţin de 10.000 de locuitori, Tăşnadul se umple în fiecare vară, iar de câţiva ani şi în restul anului de turiştii în căutarea unui loc de alinat dureri ori, pur şi simplu, pentru agrement, iar motivul sunt apele termale care încălzesc turismul în zonă şi bunăstarea celor care investesc în obiective turistice, toate gravitând în jurul staţiunii balneare.

Zăcământul hidrografic termo-mineral a fost identificat în anul 1978, când s-a forat un puţ de captare a apei termale, la o adâncime de 1.354 metri. Apele de zăcământ din etajul inferior, de la 800-2.000 metri se ivesc la suprafaţă ca izvoare sau ca foraje sub formă de ape minerale, dar şi termale, la 50 de grade C şi chiar peste 70. Cei 1.500 m cubi obţinuţi dintr-o singură sondă în 24 de ore izbucnesc la suprafaţă cu o temperatură de 72 grade Celsius. Din fişa fizico-chimică a apelor termale de care dispune Staţiunea balneară Tăşnad reies următoarele caracteristici: mineralizarea totală de 9.846,3 mg/l; pH: 7,5; anioni: Cl - , HCO3 - , SO4 2-, NO3 , I - , Br -; cationi: Na+, Ca2+, NH4 + , Mg2+, K+, Fe2+; acid boric (HBO2); acid silicic (H2SiO3).

Raportul de Încercări nr. 47/2007, al I.N.R.M.F.B3 Tabelul nr. 2 Bucureşti confirmă faptul că apa analizată din punct de vedere chimic şi microbiologic poate fi utilizată în cură externă în următoarele afecţiuni: reumatismale degenerative, reumatismale abarticulare, neurologice periferice cronice, ginecologice cronice (în afara puseelor inflamatorii), afecţiuni posttraumatice, boli asociate (boli profesionale, endocrine, boli de metabolism).

Staţiunea care avea la început o altă amplasare a cunoscut o dezvoltare accelerată după 2000, fiind extinsă azi şi cu o bază de tratament, alături de cele patru bazine exterioare, de unităţile de cazare şi spaţiul de camping ce au făcut ca anul trecut numărul turiştilor plătitori de bilete să fie de 250.336. E mult, e puţin, depinde care este numărul de referinţă, însă pentru un orăşel care odinioară avea o înfloritoare industrie de prelucrare a lemnului, confecţii metalice, cărămidă, alături de câmpia roditoare şi livezile bogate din preajmă, iar azi se axează pe agricultură şi turism, înseamnă mult. Şi nu neapărat în cifre statistice, ci în efortul administraţiei publice locale, a primarului Vasile Mitraşca şi a întregii echipe de a elabora proiecte care să susţină dezvoltarea oraşului pornind de la cea mai mare bogăţie a sa, apa termală.

Un prim proiect implementat alături de alte două localităţi, Marghita din judeţul Bihor şi Beltiug, judeţul Satu Mare, a condus la dezvoltarea turismului balnear în Regiunea de Nord-Vest şi a făcut ca azi ştrandul termal Tăşnad să fie unul agreabil şi foarte căutat. Dacă adăugăm şi microclimatul sedativ vom găsi ingredientele potrivite unui concediu sau al unui sfârşit de săptămână de răsfăţ.

Cum nu te poţi bucura pe deplin de o bogăţie dacă n-o împarţi cu alţii, Tăşnadul se străduieşte să-şi promoveze staţiunea şi calităţile deosebite ale apelor sale şi, de aceea,

Programului Operaţional Regional, Axa prioritară 4 “Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local”, DMI 4.3 “Sprijinirea dezvoltării microîntreprinderilor”, de care au beneficiat căţiva antreprenori curajoş,i i se adaugă proiectele iniţiate de administraţia locală.

Este vorba despre proiectul „Centru Naţional de Promovare şi Informare Turistică în Oraşul Tăşnad”, în valoare de 628.913,76 lei, din care asistenţa financiară nerambursabilă solicitată din Fondul European de Dezvoltare Regională este de 553.956,93 lei, suma de 46.770,96 de lei va fi asigurată de la bugetul naţional, iar contribuţia proprie la cheltuielile eligibile este de 12.259,75 lei.

Pentru viitor, planurile sunt mari: Baza de tratament în oraşul Tăşnad, realizarea unui parc de distracţii adiacent bazei termale AQUAPARK, înfiinţarea unei tabere şcolare în Zona de Agrement, aducţiune de apă termală la puţul din Silvas, construirea unui hotel cu o capacitate de minim 150 camere, ataşat Bazei de tratament, un centru de pregătire şi perfecţionare în Turism, un centru de divertisment în Zona de Agrement – Parc de distracţii.

Cu siguranţă veţi spune că sunt visuri mari pentru un oraş atât de mic, dar mergeţi măcar o dată acolo, lăsaţi-vă trupul copleşit de binefăcătoarele ape termale, bucuraţi-vă o dată privirea de magnoliile ce spuzesc în fiecare primăvară străzile şi veţi înţelege că atunci când asemenea ape clocotesc dedesubtul oraşului nu poţi decât să visezi la puterea a treia.

42

CITY BREAK TRANSILVANEAN

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Becleanul și Băile de la Figa

Beclean pe Someș, una din cele două localități din România cu această denumire sărbătorește în acest an nu mai puțin de 780 de ani de existență. Becleanul este al doilea oraș ca mărime din județul Bistrița –Năsăud, devenind, prin stațiunea Figa, parte componentă a teritoriului orașului, principala atracție turistică a zonei. de Transilvania Business

Reședință cnezială, ecleziastică și feudală, iar mai apoi târg și oraș, Becleanul este atestat documentar din anul 1235 când localitatea apare menționată într-un act oficial emis de cancelaria Papei Grigore al IX-lea, pe data de 13 noiembrie.

Numele localității se află strâns legat de cel al familiei Bethlen, prima sa denumire sub forma de Bethlem fiind consemnată în 1305, când se constituie domeniul feudal al Becleanului, în frunte cu nobilul Grigore de Bethlen. De origine română, maghiarizați în urma funcțiilor avute, a înnobilărilor și atribuirilor de moșii, cei din familia Bethlen construiesc în perioada 1438 – 1543 cetatea Becleanului, împreună cu două reședințe nobiliare, la Săsarm și Sânpetru. Domeniul cetății cuprindea, printe altele, părți din satele Beclean, Măluț, Figa, Chețiu, Ilișua, Căianu Mic, Spermezeu, Dumbrăvița, Curtuiuș, construcția fiind însă dărâmată de austrieci în urma războiului curuților, după 1712 dispărând definitiv din izvoare. De altfel, nobilii din familia Bethlen vor domina și infuența până târziu, în 1918, prin funcțiile avute la nivel de comitat, Principat și guvernamental întreaga viață politică și economică a Becleanului.

După reunificarea administrativă din 1925, în cadrul județului Someș este înființată Plasa Beclean cu 37 de sate, pentru ca, în 17 februarie 1968, localitatea să fie ridicată la rangul de oraș, având în componența sa satele Figa, Rusu de Jos, Coldău, Valea Viilor și Beclenuț. Suprafața totală a orașului este de 5957 de ha, în timp ce populația se ridică la cifra de 11.000 de persoane. Becleanul este un oraș accesibil vizitatorilor, fiind un important nod de drumuri și căi ferate.

El este străbătut de Drumul European E 576, respectiv DN17, Cluj-Napoca – Dej – Beclean - Bistrița - Vatra Dornei – Suceava, și de principalele magistrale de cale ferată: Baia

Mare - București, Iași - Cluj - Timișoara și București - Sighetu-Marmației.

Două biserici și patru castele

Odată ajunși în oraș descoperiți lumea vechii familii nobiliare a Bethleneștilor vizitând la pas edificiile religioase și civile ridicate de această ilustră familie. Situată în centrul orașului, Biserica reformată a fost construită în secolul a XV-lea în stilul gotic, dobândind o serie de elemente baroce în urma unor lucrări de restaurare. Aici se găsesc o parte din mormintele familiilor Bethlen și Banffy. În partea de sus a orașului întâlnim edificiul Bisericii romano-catolice „Sfântul Ștefan”, biserică în care se regăsește din plin stilul gotic.

A fost construită în secolul al XIX-lea.

Becleanul se mai laudă și cu patru castele, foste reședințe ale familiei Bethlen. Acestea datează din secolele XVI până în secolul XX. Cel mai important este castelul contelui Andras Bethlen, construit în stil baroc în secolul al XVIII-lea, actualul Grup Școlar Agricol. Conacul contelui Bela Bethlen a fost construit în 1929 și astăzi functionează ca sanatoriu, în timp ce castelul lui Laszlo Bethlen a fost transformat radical în secolul XX, fiind folosit în prezent de Școala Generală “Grigore Silași”. Al patrulea castel a fost construit în apropierea vechii cetăți, a aparținut lui Pal Bethlen, și era compus din 16 incăperi și opt clădiri anexe.

Dintre anexe, astăzi se mai păstrează una singură, transformată intr-un muzeu al vânătorii, care prezintă vizitatorilor o interesantă expoziție de exemplare cinegetice și trofee vânătorești.

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Complexul balnear Băile Figa

Familiarizat cu orășelul, acum turistul se va putea îndrepta spre complexul balnear de la Figa. După un drum de aproximativ 5 km, aceasta este distanța din centrul orașului până la Figa, acesta va ajunge într-o superbă amenajare balneară cu multe spații verzi, locuri de joacă pentru copii, plaje de nisip și cu iarbă, un centru spa, piscină acoperită, jacuzzi, saună, două piscine exterioare cu apă dulce și una sărată, un bazin rustic cu nămol, o cascadă, un lac sărat și un râu leneș pe care turiștii se pot da cu colace și bărcuțe gonflabile.

De asemenea, turiștii mai au la dispoziție două tobogane uriașe cu jet de apă, care sunt irezistibile pentru copii și nu numai. Toboganele pleacă de la înălțimea de 10 metri, având diferite elemente dinamice, serpentine, cu o lungime la sol între 35 și 67 de metri. Copiii mai au la dispoziție un parc de joacă amenajat cu mobilier ecologic, precum și un parc de aventură cu tiroliană și labirint verde din arbuști de tuia.

“Conceptul propus de Novelty AE răspunde unor cerințe vitale: realizarea unei investiții emblematice prin intervenții prudente asupra mediului și prin utilizarea eficientă a resurselor. Astfel, centrul va adăposti facilități balneo-spa și de întreținere, consultații și tratamente medicale, agrement adulți și copii, salină subterană artificială, restaurant, bar și spațiu conferințe. În plus, posibilitatea de a oferi servicii diverse de turism, agrement și tratament pe tot parcursul anului, fără întreruperea activității în sezonul rece, a fost una dintre principalele obiective îndeplinite. De asemenea, din punct de vedere arhitectural, s-a mers pe linii care păstrează particularitățile reliefului existent, dar care aduce un aer modern şi funcțional acestui segment aflat într-o degradare continuă. Prin noul proiect care va fi realizat în Parcul Balnear de la Beclean, staţiunea Băile Figa va deveni practic o amenajare turistică ”all seasons”, iar turiştii vor putea petrece aici sejururi atractive în orice perioadă din an, indiferent de anotimp, ceea ce va aduce un nou progres pentru întreaga comunitate locală din oraşul Beclean şi va contribui din plin la dezvoltarea economică şi socială a întregii zone adiacente oraşului de pe Someş, a declarat primarul orașului Beclean, Nicolae Moldovan.

CITY BREAK TRANSILVANEAN Cei cu afecțiuni reumatice pot încerca bazinul cu apă sărată sau bazinul rustic, amenajat cu împletituri de lemn, de unde pot lua un nămol perfect pentru a începe un tratament pentru ameliorarea afecțiunilor reumatice, ale sistemului nervos periferic, ale aparatului locomotor și chiar a afecțiunilor ginecologice. De menționat că proprietățile apei sărate și ale nămolului sunt asemănătoare cu cele de la Techirghiol.

Pentru cei care vor să facă mișcare stațiunea pune la dispoziție trei terenuri amenajate cu gazon sintetic, unul de de fotbal și două de tenis, iar în interiorul centrului SPA se poate folosi sala de fitness.

Dacă, la început, turiștii întâmpinau probleme în ce privește locurile de cazare, singurele posibilități fiind la pensiunile din oraș, acum lângă Băile Figa au apărut cabane turistice, pensiuni și o zonă de căsuțe de vacanță, totalul locurilor de cazare trecând de 1.000, lucru care le permite turiștilor să facă și sejururi mai lungi, de o săptămână.

Ridicată în jurul sitului arheologic salifer de la Figa, comparabil ca şi valoare ştiinţifică cu cel din Hallstatt (Austria), staţiunea Băile Figa a fost construită în 2010, pe o veche păşune a satului întinsă pe circa 15 hectare, fiind extinsă și modernizată în fiecare an, lucru care a făcut-o să devină principalul punct de atracţie al judeţului Bistriţa-Năsăud.

Numărul celor care i-au trecut pragul în cei patru ani de existență depășește cifra de 400.000 de vizitatori.

Pentru a-i asigura funcționalitatea tot timpul anului aceasta va fi extinsă prin amenajarea unui SPA și a unor spații medicale, Primăria Beclean comandând în acest sens un proiect la Novelty AE Bucureşti. Cu acest proiect, cei de la Novelty AE Bucureşti au participat la Festivalul Mondial de Arhitectură, cel mai mare eveniment internațional de arhitectură din lume, ajungând până în finală.

Tot aici, în funcție de perioada de desfășurare a Zilelor Orașului Beclean care țin trei zile și sunt dedicate primei atestări documentare a orașului, de obicei la sfârșit de iunie, turistul poate să participe la Festivalul “Celtic Transilvania” în cadrul căruia au loc activităţi interactive cu publicul, jocuri celtice, demonstraţii de luptă, expoziţii şi târguri, spectacol ecvestru – tir cu arcul călare şi show cu foc călare, degustare de mâncare celtică, poezie şi folk la foc. Sau la Festivalul ”Vânătoare la ceaun”, ajuns în acest an la ediția cu numărul șase, și care reunește an de an echipele cele mai pricepute de bucătari specializați în pregătitul bucatelor vânătorești, din țară și străinătate. În cadrul festivalului mai au loc concursurile - “Muget de cerb” (provocare a taurului de cerb) şi ”Jager Auto” (mașini echipate pentru vânătoare).

Un alt eveniment la care turistul poate să asiste este sărbătoarea “Înstruțatul Boului” care are loc de Rusalii și care este organizată de localnicii din satul Figa. Obiceiul este o perpetuare a unor ritualuri mitice din vremea dacilor și celebrează triumful Soarelui, a cărui energie duce la explozia vegetativă care înveselește sufletul omului. Sărbătoarea se încheie de obicei cu un mare spectacol folcloric.

„Balerinii” de la Beclean

Pe lângă activitățile pe care le oferă stațiunea, turiştii mai pot vizita şi Herghelia Beclean, aflată la trei kilometri de oraşul Beclean, herghelie care se întinde pe aproape 220 de hectare și adăposteşte cai din rasele Lipiţan şi Semigreu Românesc. La herghelie se pot lua lecţii de călărie şi se pot face plimbări cu trăsura sau drumeţii călare pe dealurile din jurul staţiunii. În fiecare an aici are loc, în cadrul Cupei Romsilva, o etapă de anduranță și campionatul de atelaje cu unul, doi și patru cai. Chiar dacă, în mod normal, lipiţanii sunt recunoscuţi după culoarea albă, la Beclean sa luat decizia de a creşte cai de culoare închisă, din cauza cerinţelor pieţei locale.

43

Cultural

Sibiu, Dumbrava cea minunată a teatrului

46

CULTURAL

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Dacă „teatrul desăvârşeşte opera săvârşită”, atunci Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu desăvârşeşte spectacolele montate în teatrele lumii, cu care vin înspre Dumbrava cea minunată a scenei actori, dansatori, regizori, coregrafi, scenografi, muzicieni, acrobaţi, clovni, dramaturgi, critici de teatru, artişti vizuali, muzicieni, într-o frenetică şi frumoasă nebunie. de Alice Valeria MICU foto: Mihaela Marin, Paul Băilă, Adi Bulboacă, Dragoș Dumitru, Sebastian Marcovici

Pentru că-mi răsună în minte replica unora „iar a început Alice cu avioanele ei!”, am să trec în pragmaticul registru al cifrelor, ca să înţelegeţi de unde vine entuziasmul meu, dincolo de efemeritatea actului artistic şi al întâlnirilor esenţiele.

Aşadar, FITS 2015 a însemnat 2673 de artiști și invitați din 70 de ţări, care au adus cu ei nu mai puţin de 427 de evenimente desfăşurate în 67 de spaţii de joc, la care au asistat aproximativ 65.000 de spectatori în fiecare zi, pentru care s-au pus în vânzare 21.000 de bilete de-a lungul a celor 10 zile, în care cu greu mai găseai un bilet, un loc, un colţ de unde să vezi spectacolul ales.

După cum spun organizatorii, pentru cea de-a XXII-a ediţie a festivalului s-a folosit un sistem de lumini cu putere de 900 KW și un sistem de sunet de 150.000 W, iar o macara de 65 de tone și peste 20 de kilometri de cabluri au fost utilizate pentru deplasarea și montarea a 87 de tone de decor.

A trudit cu tot sufletul şi puterea o echipă de vreo 200 de persoane, alături de care s-a aflat echipa artistică și tehnică a Teatrului Național „Radu Stanca”, studenții și profesorii Universității „Lucian Blaga” Sibiu și un extraordinar corp de 300 de tineri voluntari. Şi-au mai adus aportul un grup internațional de 27 de tineri din Japonia, Ungaria, Bulgaria, Coreea de Sud, Canada, Georgia, Germania și Republica Moldova.

Ei, vedeţi că cifrele se termină repede, dar povestea festivalului se va depăna încă mult timp de-acum încolo, aşa că haideţi să revenim nu la „Cartea lui Iov”, cea mai recentă producţie a lituanianului Eimuntas Nekrosius, jucată la Sibiu, ci la chiar cartea cea mare a festivalului, unde să lipim, precum cumnata lui Ali-Baba, un grăunte de ceară, ca să vedem împreună bogăţiile arătate lumii.

Aş face, dacă îmi permiteţi două comentarii. Unul se referă la studenţii de la teatru, care în plină sesiune şi examene de

licenţă şi masterat nu au putut fi prezenţi în număr foarte mare, aşa cum ar fi, poate, firesc, atunci când în ţara noastră se desfăşoară unul din cele mai mari festivaluri internaţionale de teatru din lume. Ce spuneţi de o sesiune de examene la începutul festivalului şi desfăşurată la Sibiu, precum oţelul călit în miezul flăcării?

Cel de-al doilea comentariu se referă la intelectualitatea românească, cea atât de des invocată şi care ar merita să se mute cu toţii la Sibiu pe timpul festivalului, care îşi depăşeşte graniţele artelor spectacolului. „Vise, vise, bat la poarta inimii!”, mi-ar fredona mama ca să mă aducă mai cu picioarele pe pământ.

Unde şi ce?

S-a jucat teatru peste tot, de la consacratele săli ale Teatrului Național „Radu Stanca”, Sala alia, a Filarmonicii sibiene, Teatrul „Gong”, sălile Casei de Cultură a Sindicatelor, sala de sport a Colegiului Naţional „Octavian Goga”, la Parcul Sub Arini, Facultatea de Medicină a ULBS, CAVAS- ULBS, Scena din Piaţa Mare, Scena 9 de la BRD, Piaţa Mică. Şi pentru că a juca teatru nu se poate fără a repeta, nebuniei de a participa la conferinţe de presă, lansări de carte, conversaţii culturale, vizionări de filme, spectacole-lectură, spectacole de teatru, dans, muzică, într-un cuvânt de a juca şi a-i vedea şi pe ceilalţi jucând, i se adăuga şi sarabanda repetiţiilor, care uneori aveau loc începând târziu, înainte de miezul nopţii. Adăugaţi ateliere cu studenţii, bursa de spectacole, conferinţe şi seminarii şi veţi începe să înţelegeţi că Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu nu e doar o sărbătoare a artelor spectacolului, ci e şi foarte multă muncă, e prilej de acumulare, de experimentare, de sondare şi măsurare a propriilor puteri.

CULTURAL

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Să încerci o enumerare exhaustivă a spectacolelor de teatru şi dans din festival este un demers pe cât de riscant, pe atât de păgubos, fie pentru că aş putea uita unul şi la cât sunt de zăpăcită am toate şansele să o fac, dar v-aş mai şi plictisi, ceea ce nu mi s-ar ierta la fel de uşor. În asemenea condiţii am să aleg doar câteva, în speranţa să vă deschid apetitul să căutaţi şi alte amănunte despre FITS 2015, iar anul viitor să ne întâlnim în foaierele sălilor de spectacol.

umorul tăios la adresa unei societăţi foarte corupte şi plină de seriozitate. „Piesa a fost scrisă de Kōbō Abe acum 50 de ani, dar și în secolul 21 tema este de actualitate. În plus, am ales acest text pentru că e foarte posibil să conțină scene care se regăsesc și în România. Fantoma este expresia unor lucruri care nu se văd, dar care pun în mișcare lumea și societatea în care trăim.

Economia, internetul sunt mecanisme formate din lucruri invizibile, intangibile, dar care ne influențează viața”, a spus Kushida Kazuyoshi.

Un spectacol, două spectacole, sute de spectacole De la înţelepciune Despre „Faust” s-au scris şi s-au spus multe, dar cuvintele sunt la iubire

dezarmant de serbede, dacă nu ai văzut spectacolul, aşa că nu voi încerca să suplinesc lipsa şi am să vă las satisfacţia de a vă procura bilete din timp, ca să vedeţi o punere în scenă după care este greu să mai faci ceva suficient de valoros. Aşadar voi îndrăzni să mă opresc asupra altor spectacole. „Fantoma e aici” scrisă de Kōbō Abe, în regia maestrului Kushida Kazuyoshi a făcut ca numeroşi spectatori japonezi să vină la Sibiu special pentru a vedea piesa montată în festival. Regizorului nipon i s-a alăturat scenograful Dragoş Buhagiar, asistent de regie, Sanda Anastasof, asistent scenografie Irina Chirilă, iar muzica îi aparţine lui Vasile Șirli. „Fantoma e aici” este povestea iluziei, a unei misterioase fantome cu care interacţionează un om obişnuit, tarat de un acut sentiment de vinovăţie şi mai mult, este un adevărat tratat de manipulare sub pretextul acestei relaţii cu fantoma, o demonstraţie de exersare a puterii asupra mentalului colectiv.

Parabola înrobirii unei societăţi şi manipularea ei de către individualităţi puternice, dar şi de administraţia locală începe cu întâlnirea dintre un soldat întors din război și un personaj pitoresc şi grotesc în acelaşi timp, care pentru a se sustrage, fără remuşcări unei pedepse, rămâne opt ani departe de casă.

Fukagawa, soldatul pedepsit de propria conştiinţă pentru abandonarea tovarăşului de arme şi propria salvare, interpretat de Marius Turdeanu şi Oba Sankichi, marele maestru al manipulării şi disimulării, însufleţit de Constantin Chiriac, sunt cele două personaje diametral opuse, pe armătura cărora regizorul Kushida Kazuyoshi îşi structurează propria formulă de teatru psihologic, plin de mister, unde creează, în același timp, și o atmosferă de comedie, condimentată cu satira şi

O frumoasă colaborare între Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu şi Schauspiel din Stuttgart l-a adus pe scenă pe „Nathan Înțeleptul”, după un text de Gotthold Ephraim Lessing, tradus de Lucian Blaga, în regia lui Armin Petras.

Spectacolul a beneficiat de participarea extraordinară a lui Marius Mihalache, ajuns personaj pe scenă împreună cu ţambalul său fermecat, punctând cu farmec sonor desăvârşit, dar şi cu atitudini expresive parcursul dramatic al eroilor. „Nathan înțeleptul” nu se reduce la punerea în scenă a unui text dramatic, un demers banalizat de mulţimea textelor nondramatice supuse exerciţiului de scenă, ci ţinteşte înspre valenţele multiple ale artei angajate, prin revelarea dimensiunii sociale a terorismului şi rasismului în cele două țări, a violenței din Europa contemporană. Este o poveste multietnică spusă cu o trupă multietnică. Distribuția permanentă a spectacolului este completată la Sibiu și la Stuttgart de alți actori, dar și de studenți la actorie din aceste oraşe. Ştiu, veţi spune că în mod subiectiv am ales spectacole jucate de Teatrul Național „Radu Stanca”, dar cum îmi pot permite demersuri hedoniste, am ales acele titluri care m-au atras în mod special, cu amendamentul că în acelaşi timp se desfăşurau de fiecare dată mai multe evenimente şi ca să ajungi de la sfârşitul unuia la începutul altuia, de cele mai multe ori într-un spaţiu aflat la oarecare distanţă, eram nevoiţi să facem adevărate curse cu obstacole. Cert este că taximetriştii sibieni îşi doresc cu siguranţă ca festivalul să ţină mai mult de 10 zile.

47

48

CULTURAL

O poveste de mai mult vai

Am să rămân în zona creatorilor români pentru un spectacol de dans, „West Side Story” de Arthur Laurents, realizat de Răzvan Mazilu, pornind de la o concepţie a lui Jerome Robbins. Spectacolul se bucură de participarea extraordinară a Orchestrei Naţionale de Tineret, dirijată de maestrul Gabriel Bebeşelea, iar costumele îi aparțin nu mai puţin celebrei Doina Levintza.

Clasica tragedie romantică a lui Romeo şi a Julietei într-o adaptare multiplu premiată, „West Side Story” este varianta contemporană a celor două familii în ipostaze belicoase, ca bande inamice din New York City. Una este banda americanilor, Jets, condusă de Riff, iar banda de portoricani, Sharks, este condusă de Bernardo. Între ei ura cunoaşte creşteri de intensitate voluptoase, până în momentul în care Tony, cel mai bun prieten al lui Riff, fost membru în banda Jets, şi Maria, sora mai mică a lui Bernardo, se întâlnesc pe scenă, dansează şi nicio piedică nu este capabilă să pună oprelişti iubirii care se înfiripează. Cei doi se întâlnesc în secret şi plănuiesc să fugă împreună. Un duel pus la cale de cele două

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

bande pentru controlul asupra străzilor duce conflictul până în punctul său culminant, când Tony, trimis de Maria să oprească duelul, speră să poată curma sângeroasa confruntare, dar eşuează, iar finalul îmbracă haina tragismului binecunoscut al destinului celor mai celebri îndrăgostiţi ai planetei. „Muzicalul „West Side Story” este o idee foarte provocatoare şi îndrăzneaţă a directorului Festivalului Naţional de Teatru, Marina Constantinescu, care mi-a „aruncat-o” anul trecut şi ea se referă, în primul rând, la a demonstra că avem în România o generaţie de tineri actori cărora trebuie să li se dea o şansă într-un sistem teatral care de foarte multe ori nu oferă oportunităţi şi nu oferă posibilităţi de evoluţie, de dezvoltare.

Se ştie că ei termină studiile în număr foarte mare şi duc lipsă de a se exprima nu doar prin verb, ci şi prin mişcare, voce şi cânt. Este idealul nostru de actor total, foarte interesat de procesul prin care poate să-şi dezvolte mijloacele de expresie artistică şi mai ales într-un gen care în România se află încă la început de drum, muzicalul. Am întâlnit în „West Side Story” o partitură foarte grea, un text foarte provocator, care deşi este creat acum mult timp, la începutul anilor 60, este povestea binecunoscută a lui Romeo şi a Julietei, ce în ziua

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

CULTURAL

de astăzi îşi arată actualitatea. Problemele rămân aceleaşi, tema rămâne aceeaşi, această luptă permanentă a oamenilor între ei absurdă, nedreaptă. Tocmai asta mi se pare frumos, că o echipă de actori tineri încearcă să demonstreze că teatrul şi dansul transcend aceste probleme şi unesc toţi oamenii laolaltă. Mai mult, încearcă să arate că aceste lucruri nu sunt doar clişee, nu sunt vorbe mari şi chiar dacă teatrul nu schimbă imediat o întreagă lume, măcar adună oamenii laolaltă şi îi face să mediteze preţ de două ore, cât durează un spectacol, la condiţia lor, la problemele lor, să-şi pună întrebări şi eventual să găsească nişte răspunsuri”, a spus Răzvan Mazilu în cadrul unei conferinţe de presă moderată de Octavian Saiu.

La uşa Discernământului

O surpriză plăcută a fost întâlnirea cu coregraful şi dansatorul Ziya Azazi, cel care şi-a uimit spectatorii din sala Teatrului Gong cu spectacolul său Dervish- Dansul călugărului. Artistul de origine turcă, neobosit în a sta mereu în contact cu diferite discipline a demonstrat că dansul nu înseamnă numai mişcare, experimentând de-a lungul anilor şi colaborând cu diverse companii. Însă adevărata surpriză, după ce ţi-a trecut uluiala cu care execută splendidul dans al călugărului, a fost să-l auzi vorbind, pentru că Ziya Azazi reuşeşte să spargă toate prejudecăţile de care adesea ne lăsăm cuprinşi. Acum, cinstit vorbind, când spui turc în vestul Europei, orizontul de aşteptare este inevitabil invadat de imagini legate de violenţă, de parcurile de maşini second hand, de chioşcurile cu kebab şi de magazinele de legume-fructe. Când spui dansator, mulţi greşesc, crezând că modul lor predilect de exprimare este cel prin mişcare, dar am descoperit în Ziya Azazi un adevărat maestru al vorbelor, dublat de un mod de a gândi complet eliberat de inhibiţii şi convenţii, un spirit cu adevărat liber.

Mărturisesc sincer că nu mă aşteptam deloc la o adevărată lecţie de viaţă, pentru că Ziya Azazi vorbea despre felul în care se înţelege pe sine însuşi prin mişcări şi cum s-a lăsat provocat de toate experienţele ce i-au ieşit în cale, încercând să nu le păstreze pentru el, ci să-i ghideze şi pe alţii în a-şi extinde graniţele şi a descoperi puterea în ei înşişi.

A călătorit şi a căutat din India în Egipt şi Maroc filoane ancestrale pe care le-a asimilat propriei sale moşteniri etnice şi experienţei, pentru a le aduce în contemporaneitate. „Am reuşit să descopăr că dansatorii din toate aceste locuri au fiecare culoarea lor şi a fost interesant să-i urmăresc pe toţi, eram precum un soft vechi care trebuia actualizat în fiecare zi. Fără să ne pierdem trecutul cum putem fi aici şi acum?

Călătoria aceasta m-a ajutat sa înţeleg că, deşi aparţin Orientului, dansăm în două concepte orientale diferite și astfel m-am întrors la rădăcini. În India am purtat fustă si am devenit un adevărat dervish, au fost perioade experimentale în care tradiţia s-a completat şi a intrat în contemporan. Orice mişcare care se repetă, cum ar fi să te joci cu un creion, creează o micro sau macro transă, sexul poate deveni o transă cât timp este în mod repetat şi aşa mi-am găsit modul meu personal de a mă căuta şi a mă găsi pe mine însumi şi a-i invita şi pe alţii să se găsească”, a afirmat Ziya Azazi. Mişcările repetate au devenit felul său de a interacţiona cu spectatorii, pentru că ele au format o aşteptare în mintea celui care priveşte şi astfel se năştea o curiozitate. El, ca generator al acestei curiozităţi, poate să prelungească acea mişcare, să îi crească intensitatea, să accelereze, să schimbe mişcarea, să schimbe costume, culori, să schimbe viaţa şi astfel spectatorii intră într-o relaţie directă cu el, devenind treji şi într-o stare de conştienţă, ceea ce va amplifica această conexiune specială. „Cum luptăm cu societatea orientată doar spre bani, trebuie să fim încăpăţânaţi în a căuta umanitatea și realitatea interioară pentru a o transforma în una exterioară. Cum pot

uita că sunt turc, ce sex am, cum să mă golesc de mine însumi ca să transmit ceea ce am eu pe interior?”, se întreba Ziya Azazi la conferinţa de presă, iar despre spectacolul său, mă declar total nepregătită şi cu umilinţă prefer să vă ofer informaţiile oferite de organizatorii festivalului. „Derviş” este compus din două spectacole, primul dintre ele fiind „Azab”, iar cel de-al doilea „Evoluţia unui derviş”. În procesul de formare a individualităţii şi dansului său, Ziya Azazi a fost influenţat de sufism, o filozofie existenţială în centrul căreia se află misticismul, această doctrină studiind motivul pentru care a fost creat omul şi universul în care trăieşte.

Potrivit acestei filozofii, care studiază cauzalitatea existenţei, omul este o entitate care trebuie să se maturizeze şi să atingă iluminarea. În esenţă, „Derviş” oglindeşte călătoria acestei entităţi. În sufism există 4 uşi: Legea, Calea, Realizarea, Discernământul. Uşa Legii este prima şi reprezintă cel mai mic pas în această călătorie. Gândul de a deveni o entitate pură se consolidează prin practică şi repetiţie în etapa ce duce către Cale. Uşa Realizării este starea în care omul atinge realitatea finală şi transmite cunoştinţele sale şi altora. „Azab” descrie efortul depus de cel care călătoreşte cu scopul de a deschide aceste trei uşi. Pentru a exprima această mişcare, artistul va folosi rotirea pe plan orizontal. Această căutare transpusă pe scenă este una de natură filozofică, dar şi artistică şi de iniţiere. Călătoria se termină prin aflarea şi cunoaşterea sinelui la uşa Discernământului, „Evoluţia unui Derviş” aducând spectatorul în faţa acestei ultime uşi. În fiecare mişcare a artistului se poate citi desăvârşirea şi bucuria, iar mişcările imprevizibile ale fustei accentuează claritatea corpului său pe scenă. Eleganţa rotirii reflectă starea în care se află mintea sa în această călătorie. Trecând prin uşa Legii, a Căii şi a Realizării în „Azab”, Ziya Azazi deschide uşa spre Discernământ în „Evoluţia unui Derviş”. (sursa http://www.sibfest.ro/).

49

50

CULTURAL

Amoru-i un copil pribeag

Nu pot să uit reacţia sălii la finalul spectacolului „Carmen” al Teatrului Stabile din Torino, semnat Enzo Moscato, regizat şi adaptat de Mario Martone, avându-l ca regizor muzical pe Mario Tronco, aranjamentul muzical a lui Mario Tronco e Leandro Piccioni şi muzica inspirată din „Carmen” a lui Georges Bizet.

Scenariul îi aparţine lui Enzo Moscato, unul din apreciaţii şi exuberanţii creatori din teatrul italian contemporan, care a transcris o legendă mediteraneană calată pe sursele literare originale ale lui Henri Meilhac, Prosper Merimée şi Ludovic Halévy. Parcursul dramatic al personajului din opera „Car-

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

men” capătă în piesa italiană o acută şi familiară contemporaneitate, ceea ce, pe vremuri era încadrat la crimă pasională, iar azi ca „femminicidio”, uciderea unei femei. De această dată Carmen este anulată ca fiinţă cu drepturi depline asupra propriului destin, iar gelosul partener îi fură vederea, tăindu-i ochii cu un cuţit. Manifestările de violenţă devenite atât de cunoscute în Italia de azi sunt plasate în centru, spectacolul debordând de actualitate, graţie acestor locuri dureros de comune. Muzicienii din Orchestra of Piazza Vittorio, faimoasă în întreaga lume, reuşesc să dilueze mesajul puternic al acţiunii, să-l decupeze în individualităţi mai digerabile.

Aceşti artişti excepţionali reunesc mozaicul de etnii şi culturi diferite, tradiţii, amintiri, sunete antice, dar şi noi întâlnite în Italia de azi, pe străzile din Napoli, acolo unde este plasată acţiunea. Cu instrumente necunoscute şi melodii universale, muzicienii trec de la tema cea mai cunoscută a operei „Carmen” printr-un pasaj de improvizaţie şi pe nesimţite te trezeşti cu o vioară, un ţambal şi linia melodică populară românească, ce nu putea să lipsească din multietnica Italie.

Nihilofobie

Să participi la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, în orice calitate, seamănă cu intrarea în peştera lui Ali-Baba, unde formula magică „Sesam, deschide-te!” se schimbă de la o zi la alta şi de la un spectacol la altul, dar odată aflat înlăuntrul ei, ţi se înfăţişează privirii, auzului şi inimii toate poveştile pe care hoţii de suflete le aştern scenei cu o părticică din sufletul lor deopotrivă.

Am luat la întâmplare una din zilele acestea de festival, însemnate cu amintiri calde, şi răsfoiesc, împreună cu voi, o carte apărută cu sprijinul FITS la Editura Tracus Arte, Olivier Py, „O mie și una de definiții ale teatrului”, lansată la Sibiu în prezenţa lui Jean-Louis Colinet, a regizoarei Gianina Cărbunariu, a traducătoarei cărţii, Edith Negulici şi a lui Vasile Mihalache.

Ideea este a Gianinei Cărbunariu, care a deschis la întâmplare cartea dramaturgului şi regizorului Olivier Py, aşa că mă las şi eu sedusă de acest joc: „Teatrul este realitatea considerată vis”, iar cu voia dumneavoastră, mă opresc la spectacolul „Lecţia” de Eugène Ionesco, regizat de Mihai Măniuţiu, directorul Teatrului Naţional din Cluj-Napoca, în traducerea lui Vlad Russo și Vlad Zografi, dramaturgia Ancăi Măniuțiu, decorul- Adrian Damian, costumele- Irina Moscu, coregrafia- Andrea Gavriliu, muzicaŞerban Ursachi, asistenţă regie - Tudor Lucanu.

Au umplut scena Constantin Chiriac, Ofelia Popii, Mariana Mihu, Veronica Arizancu, Emöke Boldizsár, Ioana Cosma, Serenela Mureșan, Veronica Popescu, Maria Soilică, Cristina Stoleriu, Alexandra Șerban, Codruța Vasiu.

O frumoasă revenire a regizorului Mihai Măniuţiu la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, după 21 de ani de absenţă de pe afişele acestui teatru, pe parcursul căreia agrementează cascada de succesiuni de la aritmetică la filologie şi crimă, cu adunarea şi scăderea tensiunii ce alternează până la final.

Epocală suprapunerea stereotipiilor unei Corei comuniste deasupra textului ionescian, împletirea seducţiei cu oroarea, a manipulării cu robotizarea, a comicului grotesc, cu duioşia naivităţii. Aritmetica civilizaţiei umane operând asupra noastră, anulând personalităţi, omogenizând individualităţi, aceasta este „Lecţia” pe care ne-a inoculat-o teatrul sibian, cu Mihai Măniuţiu la capătul sforilor. „Lecţia... Textul celui mai bizar amestec de tragic şi comic. Textul întrebărilor fără răspuns despre putere, abuzurile puterii şi suferinţa celor care le îndură. Textul apocalipsei tuturor valorilor. Textul care se întoarce în acelaşi punct pentru a lua totul de la capăt. Textul construit cu maximă precizie, între nevoia de a exorciza un rău social şi culpa individuală care îl explică, în cele din urmă. Textul în care inocenţa e abil simulată, iar cinismul perfect disimulat. Textul nebuniei care cuprinde tot,

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

până când nu mai există nici o ieşire. Mai presus de toate, textul în care Ionesco a lansat cea mai dură interogaţie asupra raporturilor între oameni, niciodată pe deplin vinovate sau nevinovate, mereu revitalizate de compromisuri şi ameninţate de bune intenţii...

Cu un Constantin Chiriac în plină forţă, „Lecţia” este un spectacol al acestui timp, tocmai pentru că ne confruntăm cu un spaţiu marcat până la refuz de prezenţa agresivă a absurdului” sunt cuvintele criticului de teatru şi profesorului Octavian Saiu.

Dacă ar fi să mă joc mai departe cu deschisul cărţii lui Olivier Py în căutarea de noi definiţii care să dea idei şi nu verdicte, chei de înţelegere şi nu trântirea unei porţi, atunci v-aş mai spune că „Teatrul este suspendarea rezistenţei la credinţă” şi am strania impresie că am avea atâtea de dezbătut, pornind de aici, încât ne-ar apuca ediţia a XXIII-a a festivalului şi noi tot nu vom fi ajuns la suficiente concluzii. Nu-i nimic, consideraţi că v-am aruncat mănuşa, iar anul viitor îmi veţi da o mână de ajutor în a alege cele mai atractive spectacole şi a reda impresii la cald, cu mintea rece şi înţeleaptă ori impresii la rece, cuprinşi de voluptatea satisfacţiei unor spectacole de excepţie. Nici eu nu ştiu prea bine, cred că m-am încurcat puţin, de aceea o să-mi trag o secundă sufletul, cât să-mi amintesc aplauzele ce au făcut să vibreze scene, săli şi suflete.

Împlinirea în neîmplinire

„Girafe” este expresia sublimă de eliberare a unei femei comune, emblematică la suprafaţă, prin convenţionalul vieţii şi ruperea acestor bariere, a obişnuinţelor sociale, a banalului cotidian, în dorinţa de libertate. Acțiunea piesei este plasată în România lui 1968, când primii „decreţei” sunt deja născuţi, iar femeile au un singur atribut. Totul pare să se rotească în jurul şi în ritmul aparent banalului aparat electrocasnic, de care se leagă însăşi revoluţionarea vieţii pentru femeile secolului XX, mașina de spălat.

Dramele cuplului lipsit de copii, a libertăţii de opinie, a condiţiei femeii şi a sensibilităţii ei poetice ignorate până la un punct, dar şi vulnerabilitatea masculină, toate acestea au fost puse în lumină de efectul multiplicator şi obsesiv al maşinii de spălat, simbol al ruperii de lanţurile unei căsnicii frustrante, în care lipsa maternităţii era acut resimţită şi asumată drept culpă exclusivă a femeii.

Deşi la Miró personajele nu au nume, ele sunt recontextualizate şi poartă numele actorilor care le joacă, astfel că personajul feminin principal, jucat de Mariana Mihu, este Mariana, care se repede de câte ori i se aruncă o nucă să o spargă şi să o ronţăie, precum veveriţele din parcurile României, pe care odinioară le chemau copiii, strigându-le cu acest nume şi lovind două nuci una de alta. Această referinţă va permite demonstrarea supunerii oarbe faţă de soţ, emblematică pentru generaţii de femei obligate să slugărească pentru toţi bărbaţii familiei, fie el soţ abuziv, frate profund interiorizat, chiriaş travestit ori vânzător de maşini de spălat. Scena grotescă în care

CULTURAL

soţul, în tentativa disperată de a o readuce la stadiul de nevastă prezentă şi supusă, rostogoleşte o nucă imensă şi nu are darul de a o întoarce pe Mariana din drumul ei înspre emancipare, este momentul în care Radu Afrim decide că Mariana este personajul de forţă al acestei parabole, în care se rostogolesc individualităţi şi colectivităţi, particularităţi şi generalităţi, destine personale şi destine colective. Dacă fiecare personaj masculin este o tipologie în sine, alături de Mariana apare un grup de femei cu evidente accente hilare, unele jucate în travesti, vorbind ardeleneşte, dar care acţionează ca un personaj colectiv, întruchipând supunerea perfectă, cu accente idolatre faţă de bărbaţi, dar şi presiunea unei societăţi în care rolul femeii era acela de mamă.

Partenerul Marianei este Marius, un tâmplar biciclist, însufleţit pe scenă de Marius Turdeanu, alături de care îl găsim pe Ioan Paraschiv, în rolul chiriaşului travestit, pe Adrian Matioc în rolul lui Ventura, vânzătorul de maşini de spălat, cel ce stârneşte invidia cu aparatul electrocasnic ce ispiteşte victimele.

Aducerea maşinii de spălat în lesă vine să suplimenteze puternica sugestie a lipsei de libertate, iar neutilizarea ei pentru a fi păstrată ne-a amintit de felul în care erau ţinute în vitrină, în epocă, numeroase obiecte, doar ca să nu se strice, posesia în starea iniţială fiind infinit mai importantă decât rolul obiectului în sine.

Deşi Marius este identificat cu toate atributele masculinităţii, apariţia maşinii de spălat este percepută de el ca un atentat la însăşi esenţa relaţiei dintre femeie şi bărbat şi respinge violent uşurarea unei mici părţi din eforturile inumane pe care Mariana le face zilnic, fără să se plângă şi fără să protesteze faţă de comportamentul abuziv al soţului.

Povestea părinţilor fără copii din „Girafe” are un revers de o cu totul altă factură în „Bizoni”, o epopee poetică a unor copii fără părinţi, a ratărilor, într-un balans continuu între cinism şi duioşie, între un anticlericalism explicit şi speranţa nemărturisită în ziua de mîine, între reguli exterioare, impuse, şi unele alese în interiorul grupului şi schimbate pe loc.

Deşi acţiunea este plasată explicit în România lui 1968, la Constanţa, în „Girafe” avem de-a face cu o subtilă simulare a realităţii, accentuată în „Bizoni” de imaginile filmate care rulează în fundal în momentele tensionate. De fapt, cele două spectacole nu sunt altceva decât o fabulă a evadării din iadul unor familii defecte. Mariana îşi dorea mașina de spălat, care însemna eliberarea din captivitatea căsniciei ratate, în „Bizoni”, copiii sunt crescuţi în captivitatea unei spălătorii, de unde scapă fratele cel mic, mama și apoi tatăl. Metamorfoza omului în jivină, bizonizarea unei întregi generaţii de copii abandonaţi, ignoraţi, agresaţi de un rău întruchipat aici de lei, îi face pe aceştia să încerce să-l descompună, să-l desluşească, să nu se lase asimilaţi, într-un mod adesea obsedant. Demersul e dezumanizant, ilustrat de capetele de bizoni supradimensionate, care sunt mai prezente decat capul de girafă din spectacolul anterior şi, lalolaltă, reiterări ale unor secvenţe din spectacolele anterioare semnate Radu Afrim.

51

52

CULTURAL

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Cu istorii în care niciun personaj nu scapă de securea destinului, în care neîmplinirile, chiar asumate, nu zămislesc germenii unei noi încercări, în care totul iese la suprafaţă până la urmă, totul doare, totul lasă urme şi nimic nu poate fi rememorat fără suferinţă, cele două părţi ale trilogiei, din care lipseşte „Lei” , nedramatizată de Radu Afrim, transpun simptomele unei societăţi în care arta nu-şi poate manifesta sensul taumaturg.

Avatarurile unor prietenii fără egal

Dacă anul trecut am asistat la lansarea „Monologurilor neîmplinirii” ale lui George Banu, în prezenţa regretatului Valentin Nicolau, de această dată, aceeaşi editură Nemira a continuat demersul început cu George Banu cu alte două episoade: „Parisul personal. Autobiografie urbană” şi „Parisul personal - Casa cu daruri”. Acestora li se adaugă un dublu CD, „TEATRUL - NEÎMPLINIRI SOLITARE, ÎMPLINIRE COMUNĂ”, în regia lui Gavriil Pinte.

Tema neîmplinirii de care George Banu este atât de profund legat a fost punctul de plecare al întâlnirii, ocazie cu care autorul, a recapitulat pentru cei ce nu au fost prezenţi anul trecut la Monologuri sau nu au citit încă frumoasa colecţie de eseuri, cele trei întrebări de la care a pornit: De ce nu a devenit actor, de ce nu a devenit profesor şi de ce nu a devenit scriitor.

Despre cele două cărţi George Banu a mărturisit: „Parisul personal este continuarea proiectului cu locuri pe care le-am oferit prietenilor, conceput ca o plimbare într-un oraş, unde recunoşteam darurile făcute lor, locuri secrete, unde viaţa mea s-a depus. Evocând plimbările de acolo restabilesc geniul locului şi momentele speciale, așa cum le-am trăit.

Nu sunt note de călătorie, sunt spaţiile pe care împreună cu prietenii le-am bătut cu piciorul şi care fac să reînvie amintirea momentului când eram cu ei, aproape de fiecare dată când revin acolo. Îi mulţumesc Mihaelei Marin pentru fotografii!” În „Casa cu daruri”, George Banu rămâne în apartamentul său, unde a fotografiat împreună cu Mihaela obiecte oferite de prieteni şi alături de fotografii vorbeşte de ei şi de amintirile oferite de aceştia. Obiectele au funcţia unei madlene proustiene şi sunt un prilej de meditaţie. „Dacă azi privesc obiectele dispuse în jurul meu ca însemnele unui şotron pe nisipul vieţii e şi pentru că ea se apropie de capăt. Un examen retrospectiv e necesar, binevenit, indispensabil chiar. Obiectele constituie un inventar al memoriei pe care uneori o explorez episodic, nicicând integral.

„Memoriile” şi ocolul autobiografic al proprietăţii nu mă tentează, dar, recunosc, vizita ce-mi permite scurte expediţii în trecut îmi serveşte de terapie, reactivând locuri şi oameni.

Contaminare proustiană. Obiectele îmi apar ca amprente pe care le pot examina, implicându-mă şi reactivând ceea ce persista în intimitatea mea, în inima ei. Ele sunt dublura vieţii a cărei ţesătură o identific şi, parţial, o reconstruiesc.

Graţie prezenţei lor, eu nu mă angajez în căutarea „timpului pierdut”, ci doar îl reanim în mod fragmentar, ca o ruină ale cărei resturi mă însoţesc zilnic”, afirmă George Banu în capitolul 3, „Amprentele cadourilor”.

Zidul lui Perjo

Aventura festivalului cu Dan Perjovschi a început cu cinci ani în urmă, iar Ziarul orizontal a ajuns la cea de-a treia ediţie, una specială de această dată. Constantin Chiriac, directorul şi sufletul incontestabil al festivalului, s-a gândit că este foarte important ca într-unul de complexitatea celui de la Sibiu să existe un dialog în zona artelor vizuale şi în locul unei expoziţii în interior, care să nu-i permită comunicarea cu iubitorii artei sale să personalizeze o clădire. Cum totul se gândeşte în jurul ideii de teatru, a fost doar un pas să propună zidul din curtea teatrului, acolo unde în clubul festivalului participanţii se întâlnesc cu toţii. Dan Perjovshi a fost încântat de loc, dar gândul s-a extins şi a ieşit din intimitatea curţii pe care o vedeau numai participanţii. La început erau chioşcuri care acopereau zidul teatrului pe dinafară, dar cu timpul acestea au dispărut, în mod firesc şi zidul a rămas aşa cum e azi, gata să primească desenele şi cuvintele lui Dan Perjovschi.

Cu mult umor artistul spunea că a fost norocos pentru faptul că devenise cetăţean de onoare al Sibiului cu câţiva ani în urmă, altfel nu prindea el zidul, pe care de trei ani se desfăşoară ziarul său orizontal. „Este un miracol că un zid pe care cineva desenează nu este mâzgălit de alţii. Credeţi-mă că sunt foarte puţine locuri în lume, în România mă îndoiesc să mai existe vreun alt loc unde un zid, fără a fi păzit, fără a sta jandarmi, poliţie locală, să-l păzească să rămână aşa. E adevărat că din când în când lumea se mai miră, pentru că noi avem un consemn, el are o scară şi indiferent la ce oră vine iese cu scara. Vede câteodată, noaptea, lumea un om cu fes, cu barbă şi probabil că dacă nu-l văd lucrând, se gândesc: „Escaladează, intră în teatru, ce-o fi furând?” Este un om vertical care s-a alăturat în acest frumos dialog de a face un ziar orizontal şi vreau să-i mulţumesc pentru acest lucru”, a mărturisit Constantin Chiriac la debutul dialogului cu Dan Perjovschi. În forma consacrată timp de trei ani, ziarul a încetat, dar a fost doar un punct, pentru că la mijloc de festival Dan Perjovschi a luat-o de la capăt. Am mers, bineînţeles, acolo, curioasă cum sunt, să văd transformarea, zidul alb, pe care

CULTURAL

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

artistul desenase şi scrisese în maniera sa pe cât de personală, pe atât de consacrată, se făcuse negru ca noaptea, iar în următoarea zi căpătase imagini şi text cu alb, iar în faţa zidului, pe trotuar, tronau mai multe panouri care se mândreau fiecare cu câte două mesaje, fiindcă nu-i aşa, feţele hârtiei sunt mereu şi inseparabil două.

Cu aceeaşi ocazie a fost lansat un catalog care adună cei cinci ani de desene, de când Dan Perjovschi face zidul din Sibiu, iar la final toţi cei prezenţi au plecat cu două coli din ziarul lui Perjovschi, cu care artistul vizual a ales să-şi răsplătească admiratorii.

Octavian Saiu ne-a invitat „sub semnul celebrării unui artist pentru care totul e personal, a unui artist aflat în perfect acord cu propria lui operă, cu publicul pe care nu doar îl intuieşte, ci îl simte în mod direct de fiecare dată. Vorbim nu de un artist care compune izolat de lume, ci care, dimpotrivă, la polul opus este conectat în permanenţă la realitate, este branşat la o anume atmosferă a energiei sociale şi care nu se teme niciodată să abordeze în opera lui o problematică socială”. Nimic n-ar mai fi de spus, cel puţin deocamdată, despre acest demers unic, decât că n-ai văzut nimic, dacă n-ai văzut zidul lui Perjovschi.

Stele în constelaţia teatrului

Pe Aleea Celebrităților din Sibiu au fost inaugurate anul acesta cinci noi stele, pentru actorul şi regizorul de film KLAUS MARIA BRANDAUER, regizorul EIMUNTAS NEKROŠIUS, dramaturgul şi regizorul JOËL POMMERAT, regizorul, scenaristul şi dramaturgul NEIL LaBute şi pentru KAZUYOSHI KUSHIDA, dramaturg, regizor şi actor. În semn de excelență pentru activitatea în teatru, regizoarea Gianina Cărbunariu a primit premiul Iulian Vișa și actorul Marian Râlea, premiul Virgil Flonda. Directorului Brooklyn Academy of Music (BAM), Joseph Melillo i-a fost oferit premiul pentru viziunea și excelența în producerea de evenimente artistice la nivel mondial.

Gluma-i glumă, şaga-i şagă

Da, v-am auzit, aveţi nevoie de o pauză. Credeaţi că e atât de uşor să citiţi despre un festival atât de greu? Încercaţi, domniile voastre, să răsfoiţi programul complet al festivalului şi să vă alcătuiţi un traseu zilnic, pe ore şi locuri, ca şi cum aţi fi la Sibiu, apoi selectaţi subiectele cu care aţi convinge şi pe alţii să vină anul viitor.

Nici nu v-am spus nimic despre interpreţii de Gospel ori despre cântăreaţa de Fado, nici despre filmele proiectate în cadrul festivalului, ce să mai spun despre spectacolelelectură de la Librăria Humanitas, găzduite de Cătălin Ştefănescu, de cartea lansată de criticul Iulia Popovici, de expoziţiile de fotografie. Spectacolul străzii cu acrobaţi, toboşari, clovni, dansatoare de Samba, evoluţia universului, de la începutul omenirii până la Big Bang cu baloane plutitoare, baletul culorilor, distracţia cu apă, jongleriile, fanfara, farmecul Indiei, cai de lumină, ritmuri africane, metamorfoze, statui vivante, strada cu cărţi, sunete în mişcare, un alt fel de graffiti, pianul de la înălţime, totemul metalic din containere de transport, măşti, jocul de-a realul şi virtualul, toate au completat un angrenaj funcţional, o maşinărie genială şi nu infernală a artelor spectacolului. Îndărătul veseliei afişate, a bucuriei întâlnirii întru teatru, cu teatrul şi pentru teatru au stat alte evenimente extrem de serioase, de importante, fiecare cu rostul şi locul său atât de precis gândite şi reuşite. Ar intra aici Bursa de Spectacole,

complementară festivalului şi aflată la cea de-a XIX ediţie, în cadrul căreia producători, programatori şi artişti îşi prezintă şi promovează propriile producţii, dar şi proiectele aflate în derulare în toate domeniile artelor spectacolului.

Atelierele cu profesori de artă dramatică şi regizori, conferinţele, seminarul de marketing al artelor, întâlnirile cu mari coregrafi ai lumii, conversaţiile culturale sunt alte ramuri ale copacului sibian al acestui an. Lor li se alătură Festivalul „Readings”, parte a Academiei Festivalurilor, o iniţiativă lansată de Asociaţia Festivalurilor Europene în aprilie 2013, care nu este altceva decât o platformă educaţională de conferinţe publice despre managementul artistic al festivalurilor, motivaţia artistică a creatorilor şi experienţa unică oferită publicului.

Nu v-am spus nici despre conferinţa specială „Dimensiunea europeană şi implicare comunitară (Capitale Europene ale Culturii 2021)” şi nici despre seminarul „Creative Europe”, privind oportunităţi europene de finanţare ale proiectului „Creative Europe 2014-2020”, cel mai important şi cel mai nou cadru dedicat proiectelor culturale şi din domeniul audiovizualului.

Epilog pentru noi începuturi

Multe ar mai fi încă de spus, dar o voi face separat, pentru că băgăcioasă cum sunt, când e vorba să vă aduc felii proaspete din tortul cultural românesc, nu m-am răbdat să nu-i provoc eu la destăinuiri pe câţiva din oamenii fascinanţi cum sunt Gigi Căciuleanu, Răzvan Mazilu, Cosmin Chivu sau Octavian Saiu, care au adus propria lor pată de culoare în complicatul şi fascinantul Cub Rubik al artelor care este Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu.

53

Teatrul ca experienţă a vulnerabilităţii

54

CULTURAL

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

de Alice Valeria MICU

Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu este prilej de întâlniri memorabile şi una dintre acestea a fost cea cu criticul de teatru şi profesorul Octavian Saiu. Nu puteam rata prilejul unui dialog, asta ca să nu mă acuzaţi că am stat o săptămână la festival fără să vă aduc nimic din experienţele unice pe care le oferă Sibiul sărbătoresc al mijlocului de iunie în fiecare an.

Dincolo de lamentaţii şi frustrări inerente, de răfuieli şi caline închideri de ochi, rămâne instinctuala dorinţă de supravieţuire, pe care unii o convertesc în gesturi efemere, iar alţii o aştern în cuvinte, zămislind cu speranţă harta unei noi realităţi.

Cele mai cutremurătoare file imprimate adânc în memoria culturală a omenirii sunt nu cele clădite pe forţă, demnitate, onoare, ci pe sentimentele şi obsesiile fragilităţii umane, pe singurătate, iubire şi nebunie. Parafrazându-l pe Lucian Blaga, poemul sensibilităţii noastre omeneşti, atunci când avem tăria lucidităţii de a ne-o asuma, ar putea suna aşa: Eroul strigă: „Singurătatea şi nebunia mea e iubirea!”

Laşul plânge: Iubirea şi singurătatea mea e nebunia” Înţeleptul meditează: „Iubirea şi nebunia mea e singurătatea”. În atmosfera încărcată de emoţia scenei, de ecoul aplauzelor şi de fantomele oricărui teatru care se respectă m-am alăturat ceremonialului atât de drag sufletului meu, acela de lansare a unei cărţi. De această dată a fost „Hamlet şi nebunia lumii” a lui Octavian Saiu, o carte ieşită de sub tipar în 2014 la Editura Paideia. „Nu vorbim de destinul meditativ, abisal a lui Hamlet care încearcă să salveze lumea, înainte de a se salva pe sine însuşi,

ci vorbim astăzi de un Hamlet care este la fel ca şi realitatea care-l înconjoară”. Aşa începea cu vădită şi neliniştită emoţie Octavian Saiu să vorbească despre cartea sa şi doar calmul prietenului nipon, Manabu Noda i-a dezlegat cu graţie şi seninătate firul mărturisirilor. „Hamlet este personajul absolut. Nu există o altă creaţie a vreunui autor care să aibă parte de un statut atât de spectaculos. E o enigmă, singura care nu s-a lăsat descifrată de nimeni până la capăt, din câţi s-au apropiat de ea. Nici chiar Shakespeare însuşi, poate. Mulţi, printre care cel mai poetic a fost Edgar Allan Poe şi cel mai convingător James Joyce, au crezut că Hamlet este Shakespeare. Dar nu este exclus să aibă dreptate ceilalţi, cei ce cred că Shakespeare s-a temut de Hamlet, că de acolo, prin pagina cărţii, eroul lui s-a răzvrătit până când şi-a câştigat o veritabilă independenţă”. Aceste este incipitul demersului analitic al autorului în interiorul personalităţii personajului shakespearian. Însă nu de independenţa lui Hamlet, ci despre nebunia sa, aşa cum a identificat-o şi a decupat-o Ocatavian Saiu în trei montări recente este vorba în această carte. „Nebunia nu ca joc teatral construit, ci ca realitate ontologică a eroului devenit din pricina ei non-erou în lumea bezmetică şi bulversată a începutului de secol XXI. Pentru a ajunge acolo trebuie pornit, însă, de la origini. Adică, de la prima vârstă a prinţului într-o Renaştere care a combinat încrederea în

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

raţiune cu o seducţie teribilă a forţelor inconştientului şi nevoia de echilibru cu impulsul către tenebrele psihicului”.

Ispita exercitată de subiect, punctele de plecare în parcursul decodificării nebuniei lui Hamlet şi fascinaţia cu care autorul însuşi se mişcă prin această geografie a speranţei, care este teatrul, m-au făcut să renunţ la a răsfoi doar şi să mă afund în cumplitul exerciţiu al lecturii de îndată ce voi fi şlefuit ultima literă a dialogului purtat în Librăria sibiană Habitus cu Octavian Saiu.

Aţi pornit acum câţiva ani în căutarea spaţiului pierdut.

Când a început această căutare? L-aţi găsit în cele din urmă?

Cred că e o întrebare foarte bună pentru că surprinde esenţa parcursului fiecăruia dintre noi în teatru. Căutarea e mai importantă decât ceea ce se află la capătul ei. A fi în căutarea a ceva înseamnă a şti în permanenţă să-ţi păstrezi vie acea calitate ideală care stabileşte un raport şi cu lumea, dar şi cu teatrul, curiozitatea. Într-adevăr, referinţa dumneavoastră este legată de primul volum pe care l-am publicat în România, despre conceptul de spaţiu şi evoluţia lui din antichitate până la formele experimentale ale prezentului şi rămân la părerea, după şapte ani, iată, de la apariţia lui, că, de fapt, în teatru, absolut fundamental, rămâne spaţiul. Spaţiul fixează reperele comunicării, spaţiul reuşeşte să creeze nişte raporturi de energie şi de spirit între participanţii la o experienţă comună şi împlineşte un orizont de aşteptare.

Vorbiţi adesea despre afinităţile elective şi atunci de la Proust la Shakespeare, care a fost şi este parcursul afinităţilor dumneavoastră elective?

Cred că este o formulă care reuşeşte să condenseze o suită de particularităţi ale modului în care interacţionăm cu anumite valori, cu anumite personalităţi, cu anumite structuri ale culturii şi ale vieţii propriu-zise. Afinităţile elective sunt acele criterii foarte personale, foarte subiective, care ne apropie de ceilalţi. În ceea ce mă priveşte, într-adevăr, este vorba despre această afinitate afectivă în zona de expresie a universului shakespearian, dar şi cu problematica teatrului secolului XX, cu ceea ce a avut el, poate, mai profund şi mai intens, această literatură a absurdului din anii ’50, în care şi-au făcut debutul autori veniţi din mai multe colţuri ale Europei şi ale lumii în limba franceză, într-un Paris care încă păstra memoria bombelor şi a efectelor teribile ale războiului. A fost generaţia lui Beckett şi Ionesco, cei care au avut afinităţi elective, fără să şi le împărtăşească niciodată.

Au vorbit puţin, s-au întâlnit foarte rar, dar au creat un teatru în care recunoaştem un ethos comun şi un spirit care i-a legat în pofida tuturor diferenţelor. Aşa că uneori, afinităţile elective funcţionează şi într-un sens mai puţin explicit, mai degrabă subtil şi nevăzut.

Criticul de teatru este prin definiţie un spectator profesionist. Îşi mai găseşte locul demersul hedonist în toată povestea aceasta?

Pe undeva, critica de teatru e un exerciţiu de hedonism, în măsura în care e vorba despre gustul individual în raport cu care sunt judecate aventurile unor creatori. De aceea cred că oarecum, însăşi definiţia criticului trebuie schimbată, în sensul în care ea trebuie să includă unele realităţi teatrale, care la rândul lor induc nu doar o nouă estetică a scenei, ci o nouă mentalitate a publicului. De aceea ideea de judecător absolut, care formulează într-o cronică verdicte definitive e una perimată şi criticul de astăzi nu poate fi decât un partener al artiştilor şi, în acelaşi timp, un om care are propriul sistem de gândire în care reuşeşte să integreze experienţele spectacolelor văzute.

Dacă spaţiul este atât de important în teatru, care e locul

CULTURAL cuvântului, mai ales în teatrul contemporan?

E o problemă extrem de complexă, pentru că, până la urmă, ea rezumă esenţa a ceea ce teatrul este sau încearcă să fie dintotdeauna, un fel de echilibru între cuvânt şi imagine.

Teatrul, în definiţia lui cea mai simplă, aceea formulată de Grotowski în anii ’60 este întâlnirea între un actor şi un spectator, necondiţionată şi neintermediată nici de imagine nici de cuvânt. În definiţia lui cea mai profundă, însă, teatrul este o formă de comunicare extrem de complexă, care reuşeşte să încorporeze elemente diferite, în gradaţii şi dozaje diferite în aşa fel încât să poată crea ceva în care toate părţile constitutive devin un tot unitar. E important că în anumite spectacole de teatru, cuvântul primează asupra imaginii, după cum e foarte semnificativ că, în altele, imaginea este extrem de puternică. Însă teatrul cel mai autentic, teatrul cel mai uşor de înţeles, de iubit şi de memorat este acela în care şi cuvântul şi imaginea, şi actorul şi muzica, şi lumina şi umbra, şi tăcerea şi sonorităţile de orice tip sunt construite în aşa fel încât creează un fel de stare de ansamblu, un mesaj coerent şi unitar. De aceea marii regizori ai istoriei teatrului, fie că vorbim depre Strehler, Brook, Purcărete, sunt cei care reuşesc să topească toate ingredientele pe care le folosesc într-un limbaj care e coerent şi care le poartă semnătura ca artişti. Şi să le aducă într-un singur punct, la un moment dat? Într-un punct, care este punctul întâlnirii cu publicul, pentru că, dincolo de absolut, orice subtilitate, ceea ce rămâne cu adevărat deteterminant în teatru ca artă este acel moment al întâlnirii cu publicul. Peter Brook, despre care am tot vorbit în aceste zile spune superb că teatrul nu există decât atunci când îşi întâlneşte publicul. Teatrul se naşte cu adevărat atunci când cele două microcosmosuri, cel de pe scenă şi cel din sală se întâlnesc, iar elementele sunt spectacolul în sine, creaţia scenică, publicul ca receptor absolut indispensabil şi întâlnirea însăşi, acel moment, în timp, dar mai ales în spaţiu, când oamenii trăiesc pentru o clipă împreună sub semnul teatrului.

Esta ca întâlnirea dintre un cititor şi deschiderea unei cărţi?

Diferenţa fundamentală este că deschiderea unei cărţi e un act individual, consumat în această solitudine a confortului pe care fiecare dintre noi îl creează, pe câtă vreme teatrul rămâne o experienţă trăită alături de şi prin ceilalţi. Teatrul real este un teatru al sălilor în care suntem înconjuraţi de ceilalţi. Îi cunoaştem sau nu-i cunoaştem, îi intuim sau nu-i intuim, însă prezenţa lor o condiţionează pe a noastră şi mai ales influenţează în mod decisiv relaţia mentală şi spirituală pe care o avem cu ceea ce vedem. De aceea, spaţiul în teatru este un spaţiu colectiv, în care se regăsesc individualităţi diferite, într-un mod în care fiecare reuşeşte să se înscrie într-o paradigmă de ansamblu, care nu poate să aparţină unuia sau altuia, ci tuturor împreună.

Vorbiţi despre nebunia lumii în cartea dumneavoastră.

Asumarea vulnerabilităţilor face parte din exerciţiul de zi cu zi?

Vulnerabilităţile sunt – şi în teatru şi în literatură şi în existenţa noastră de fiecare zi – cele care ne conturează propriul nostru profil identitar. Nu suntem făcuţi doar din ceea ce ţine de forţă, de autoritate, ci, mai degrabă, din aceste vulnerabilităţi care odată asumate reuşesc să creeze în noi elemente compensatorii. Vulnerabilitatea faţă de sensibilităţile noastre ne îndreaptă către teatru, vulnerabilităţile faţă de ceea ce înseamnă pericolele lumii ne aduc pe toţi într-o sală împreună sub semnul comuniunii cu ceilalţi. Până la urmă teatrul e şi experienţa vulnerabilităţii.

55

George Banu şi metonimiile prieteniei

56

CULTURAL

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu este motorul incontestabil al vieţii culturale sibiene şi, chiar dacă tot ceea ce se întâmplă acolo este indisolubil legat de artele spectacolului, festivalul prilejuieşte întâlniri, conferinţe şi lansări de carte memorabile. de Alice Valeria MICU În cea de-a treia zi a festivalului, Librăria Habitus, cea din maţele de piatră ale Pieţei Mici din centrul Sibiului a invitat oaspeţi speciali, cu poveşti speciale.

Protagonistul absolut al zilei a fost George Banu, care a purtat un dialog cu Krzysztof Pleśniarowicz, profesor la Facultatea de Filologie și Facultatea de Management și Comunicare Socială a Universității Jagiellone de la Cracovia despre Tadeusy Kantor-Biografie, artă şi istorie.

Preocupările lui Krzysztof Pleśniarowicz sunt teoria și istoria teatrului precum și artele spectacolului. Între 1994-2000 a fost director al Cricoteka - Centrul de Documentare al Artei lui Tadeusz Kanto. Este curator al numeroaselor expoziții și redactor al publicațiilor consacrate artei lui Tadeusz Kantor, Visiting Professor la Cleveland State University (1992) și University of Rochester (2000), și Visiting Fulbright Professor la New York University (1996-1997). Este autorul cărților: “Dilema unei singure ieșiri. Absurdul în scrierea dramatică la sfârșitul socialismului real” (2000), “Kantor. Artist de sfârșit de secol” (1997), “Spațiile deziluziei. Modele ale operei teatrale contemporane” (1996), “Teatrul formei inumane” (1994), “The Dead Memory Machine. Tadeusz Kantor's Theatre of Death” (1994, 2000), “Teatrul morții al lui Tadeusz Kantor” (1994) precum al antologiilor de texte ale lui Tadeusz Kantor apărute în limba polonă (2005) și în română (2014).

Dacă anul trecut am asistat la lansarea „Monologurilor neîmplinirii” ale lui George Banu, în prezenţa regretatului Valentin Nicolau, de această dată, aceeaşi Editură Nemira a continuat demersul început cu George Banu cu alte două episoade: „Parisul personal. Autobiografie urbană” şi „Parisul personal - Casa cu daruri”. Acestora li se adaugă un dublu CD, „TEATRUL - NEÎMPLINIRI SOLITARE, ÎMPLINIRE COMUNĂ”, în regia lui Gavriil Pinte. Regizorul s-a arătat încântat şi onorat de cele câteva proiecte teatrale realizate cu George Banu şi ne-a invitat să nu pierdem spectacolul teatrului orădean, intitulat „În inima nopţii”, care se va juca marţi și miercuri, de la ora 22, în Piaţa Mare, spectacol a cărui scenariu conţine inserţii din cartea lui George Banu.

Tema neîmplinirii de care George Banu este atât de profund legat a fost punctul de plecare al întâlnirii, ocazie cu care autorul, a recapitulat pentru cei ce nu au fost prezenţi anul trecut la Monologuri sau nu au citit încă frumoasa colecţie de eseuri, cele trei întrebări de la care a pornit: De ce nu a devenit actor, de ce nu a devenit profesor şi de ce nu a devenit scriitor.

Spicuiesc câteva din spunerile sale memorabile: „Teatrul îţi oferă satisfactia împlinirii în clipă, dar neîmplinire ca fiinţă, o neîmplinire solitară, dar împlinire ca trupă, ca întreg (...) Orice actor va spune că e şi poet, dar toţi recunosc că există o anumită frustrare pe care nu ajung să

o depăşească, dar care e reciclată de un pictor sau un scriitor.(...) Încercările şi eşecurile asumate fără frustrare sunt sursa unei noi înnoiri. Eşecurile încărcate de frustrare produc nişte oameni cinici, dispuşi să distrugă. În schimb, eşecurile, neîmplinirile asumate sunt martore ale frontierelor pe care suntem dispuşi să le acceptăm (...). Neîmplinirea şi înfrângerea sunt împreună drumul marginal care te poate duce la împlinirea în tine însuţi”.

Despre cele două cărţi, George Banu a mărturisit: „Parisul personal este continuarea proiectului cu locuri pe care le-am oferit prietenilor, conceput ca o plimbare într-un oraş, unde recunoşteam darurile făcute lor, locuri secrete, unde viaţa mea s-a depus. Evocând plimbările de acolo restabilesc geniul locului şi momentele speciale așa cum le-am trăit. Nu sunt note de călătorie, sunt spaţiile pe care împreună cu prietenii le-am bătut cu piciorul şi care fac să reînvie amintirea momentului când eram cu ei, aproape de fiecare dată când revin acolo. Îi mulţumesc Mihaelei Marin pentru fotografii!”

Cartea nu e născută din mari teorii, devenite gândire, ci din experienţa biografică transformată în concept, iar ideea realizării ei i-a venit de la o frază a lui Lucian Pintilie, cunoscut ca fiind un megacinic: „Am primit o carte poştală de la tine şi am înţeles: tu scrii de două ori, o dată cu imaginea şi o dată cu cuvintele”. Împreună cu Mihaela Marin s-a gândit la o a doua carte care să nu privească exteriorul, nu domnia sa în Jardin des Tuileries, ci să rămână în interiorul locuinţei, doar călătoria să fie făcută cu gândul, prin intermediul darurilor primite de-a lungul anilor.

Astfel în „Casa cu daruri” rămâne în apartamentul său, unde a fotografiat împreună cu Mihaela obiecte oferite de prieteni şi alături de aceste fotografii vorbeşte de prieteni şi de amintirile oferite de aceştia. Obiectele au funcţia unei madlene proustiene şi sunt un prilej de meditaţie.

Prietenii constituie o a doua existenţă a autorului şi cartea vorbeşte de a doua existenţă din interiorul său, graţie obiectelor.

George Banu povestea cu umor că, atunci când vine vorba de cadouri, francezii sunt total lipsiţi de inspiraţie şi de cele mai multe ori duc o sticlă de vin. Însă a face cadouri înseamnă o recunoaştere a partenerului, iar prietenul său este dublul său. Dacă el se înşeală şi senzaţia de dublură nu funcţionează, atunci nu e prieten, aşa că obiectele din carte sunt de la oameni cu totul speciali. „Un prieten iranian mi-a arătat două obiecte și mi-a dat să aleg între ele. Simţeam că vrea să-mi ofere ceva și că eu vreau altceva şi am fost obraznic şi am ales ceea ce mi-am dorit. El a scos obiectul cel mai drag al familiei

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

de pe perete, mi l-a dăruit şi eu l-am adus de la Teheran”.

Cam despre asemenea obiecte şi prietenii este vorba în cartea sa.

Când cartografia subiectivă a apartamentului personal era aproape realizată, soţia sa a exclamat: „Acum o să ştie toată lumea ce avem acasă!” „Nu numai că va şti ce avem, dar vor şti şi sursa”, a replicat George Banu, iar noi nu putem să fim decât recunoscători, pentru că nu obiectele contează, ci legătura afectivă pe care o implică, felul în care aceste cadouri funcţionează în inevitabilul proces al uitării ca elemente ale memoriei. Admiţând că este un puzzle parţial compus din darurile pe care le-a primit, George Banu a recunoscut cu modestie că în cea mai mare parte este făcut din materia spectacolelor pe care le-a văzut, dar că nu a reuşit să fie unul dintre ele.

Mihaela Marin, cea care se simte mult mai bine în spatele camerei fotografice a mărturisit: „Cărțile la care am lucrat au fost daruri de la Biţă (George Banu n. red.), locurile lui au devenit şi locurile mele, darurile lui au ajuns şi ale mele. E o prietenie care va rămâne şi în cărţi”.

Seneca spunea că atunci când îmbătrâneşti nu trebuie să abandonezi dorinţa, ci să schimbi dorinţele. George Banu a renunţat să mai scrie despre teatru, iar eseul pare

CULTURAL

a fi acum forma predilectă de exprimare. A mărturisit că acesta e programul său actual şi şi-a amintit întâlnirea cu Emil Cioran. Acesta zicea: „Eu nu mai scriu, am abandonat!” Când George Banu i-a dat exemplul lui Tizian, care a pictat până în adâncurile senectuţii, replica nu a întârziat: „George, cuvintele şi culorile nu au acelaşi statut”.

Deşi a încheiat cu vorbele lui Cehov, potrivit cărora înţelepciunea e în punctele de suspensie, voi încheia cu câteva fraze din finalul „Casei cu daruri”: „Oamenii se salvează nu doar prin prezenţa lor, ci şi prin urma pe care o lasă, modestă, personală, fragmentară, moştenire sentimentală. Aceste metonimii ale unor prietenii îmi sunt necesare pentru a mă regăsi în labirintul vieţii mele fără certitudini, nici traseu balizat. Oaspeţi ai unui apartament pe care îl deschid ca pe o scenă unde cadourile servesc de impulsuri mnemonice şi totodată suscită petreceri nostalgice sau visuri fantomatice. În intimitatea lor mă bucur să nu mai trăiesc, ci să-mi a mintesc. Cartografia sfârşeşte în elegie a cărei nostalgie consolează şi devine epilog consimţit. Acestea-i sunt ultimele acorduri. Aud voci, recunosc chipuri, mângâi cadouri. Mă întunec”.

57

Ia, Sânziana şi bucuria unei zile de vară

58

CULTURAL

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

de Alice Valeria MICU

Dimineaţa de 24 iunie a început cu forfota câtorva creatori populari, care au expus şi oferit spre vânzare în curtea muzeului câte ceva din munca lor de culegere, păstrare, transmitere şi prelucrare a moştenirii tradiţionale populare. Le-am întâlnit pe Veturia Suciu din Cojocna, Elvira Gavriş şi Marioara Şaitiş din Bedeciu, Viorica Copaci din Râşnov şi familia Gheorghe şi Rodica Căpuşan din Cluj.

Pentru a treia oară după alegerea zilei de 24 de iunie ca Zi a iei, grupul online ”La Blouse Roumaine” a reuşit să însufleţească mai multe comunităţi să marcheze în mod festiv acest articol al portului popular, prin evenimente diverse şi atractive.

La Cluj-Napoca, aşa cum era previzibil, iniţiativa a fost preluată şi fructificată de Muzeul Etnografic al Transilvaniei printr-un mănunchi de întâmplări pline de farmec. În interiorul muzeului ultimele pregătiri pentru vernisarea expoziţiei „Ţinută, culoare, stil – Camaşa ţărănească de altădată din Colecţiile Cantacuzino şi Brătianu ale MET”.

Mă îndrept spre decana de vârstă a meşterilor populari, Veturia Suciu şi mă întâmpină cu un zâmbet larg şi ochii senini în care se oglindeau rânduri-rânduri bunii şi

străbunii ardeleni, înveşmântaţi în in şi cânepă şi lână, dar mai presus de toate, în simplitate, bunătate şi iubirea de neam şi pământul din care-şi trăgeau seva. „Ne purtăm frumos, noi ca meşteri populari să facem cinste, în primul rând, ţării, României, judeţului Cluj, comunei Cojocna şi sufletului nostru. Io prin asta trăiesc şi toate lucrurile care ies din mâna mea, eu le văd înainte dea le face, le văd gata”, ne spune Veturia Suciu.

Cum aveţi grijă de sufletul dumneavoastră? „Prin muncă şi prin ruga la Dumnezeu, prin omenie, cinste şi bunăstare. Io am cusut de mică, mama mea era croitoreasa comunei Cojocna şi nouă mama ne-o dat lucrul de mână, dar mai mult la şcoală am învăţat, unde am făcut ca totdeauna, la lucru manual, să fiu pe primul loc.

După ce am crescut, am dat examen la liceu şi am intrat cu o medie foarte frumoasă la Bălcescu, dar în 6 august 1945 o vinit negura peste noi, o murit tata şi am rămas acasă. Pentru mine o fost o durere să nu mai pot merge la liceu, dar după război o fost greu”, mi-a povestit, printre multe altele, Veturia Suciu.

Ochii i s-au umplut de lacrimi şi acum, după atâţia ani, dar cei 50 de ani de căsnicie şi cei trei copii au făcut din Veturia Suciu o femeie plină de energie, care trăieşte prin creaţiile sale. Multe lucruri frumoase erau acolo, de la splendide costumaşe populare numai bune pentru ceremonialul botezului celor mici, până la costume pentru adulţi şi brâie tricolore. Dar mai avea ceva, nişte îngeraşi din pănuşi de porumb, unii cu tricolor, alţii doar cu panglică aurie. Am primit şi eu unul de la Veturia Suciu, dar am şi cumpărat alţi doi, cu gândul să îi fac cadou copilelelor unui drag prieten. Am mai primit unul în dar, fiindcă aşa face Veturia Suciu, cu sufletul cât Ardealul, de dragul căruia s-a dus până la Strasbourg, unde i s-a propus să vândă îngeraşii din pănuşi cu 5 euro. A vândut câte doi la acel preţ, ruşinată că ar lua prea mult pentru o muncă atât de uşoară. Încărcată de blândeţea femeii care nu dă jos costumul naţional cât ţin târgurile, oriunde merge şi credeţi-mă că a fost prin multe locuri, mă îndrept spre Elvira Gavriş, care îmi arată o cămaşă veche, cusută de bunica dumneai în tinereţe, dar îmi spune că acasă are costumul de mireasă al bunicii, pe care-l îmbracă arareori, cusut cu mătase albă şi decorat cu broderie spartă, specifică satului Bedeciu. Elena Gavriş lucra pe vremuri pentru o cooperativă meşteşugărească, pentru că se plătea bine, iar ca învăţătoare, timp de 38 de ani a învăţat generaţii întregi de eleve să îşi coase costume populare. Acum primeşte comenzi atât de la persoane private, cât şi de la muzee şi alte instituţii interesate în păstrarea şi transmiterea tradiţiilor populare, iar cele mai multe vânzări le face în urma comenzilor făcute de cei ce îi vizitează site-ul.

Elena Gavriş este profesor –coordonator al clasei de

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

cusut-ţesut la Şcoala Populară de Artă, unde a absolvit şi cealaltă expozantă din Bedeciu, Marioara Şaitiş, care expunea atât obiecte tradiţionale, cât şi unele în care motivul autentic este reinterpretat. Între timp Gheorghe Căpuşan a început să bocăne ceva ce s-a dovedit până la urmă a fi un război de ţesut îngust, la care soţia sa, Rodica Căpuşan le arată şi altora cum se ţese. La finalul laborioasei munci de montare, îmi arunc ochii pe băteală şi aflu că ultimele rânduri, stângace, erau opera copiilor care încercaseră să ţeasă la Zilele Clujului.

După amiază am ascultat de sfatul lui Gheorghe Căpuşan, cel care şi-a făcut muzeu din casa lui, „Poarta de su’ Feleac” şi am asistat la momente pline de culoare în Piaţa Avram Iancu şi apoi pe Bulevardul Eroilor din ClujNapoca şi Piaţa Unirii, unde s-au întrecut în joc Ansamblul „Jucăușii de pe Someș” din Cluj-Napoca, Ansamblul „Muguri de dor” din Palatca, ceterașul Lia Pop din Frata cu taraful său, dar şi voluntari. S-au împletit cununi din sânzienele cu care Gheorghe Căpuşan şi-a umplut braţul, iar un acoperiş şi un suport de drapel de pe Bulevardul Eroilor ţin acum frumoasele cununi, aruncate de cîteva tinere, cu strigăturile tradiţionale de Sânziene.

Aerul Clujului s-a umplut de muzica tradiţională, strigăturile de joc şi de parfum de sânziene, iar alaiul s-a îndreptat spre Muzeul Etnografic al Transilvaniei, unde Tudor Sălăgean, directorul ce i-a însoţit încă din Piaţa Avram Iancu, i-a primit cu generozitatea sa binecunoscută.

Abia am aşteptat vernisarea expoziţiei „Ţinută, culoare, stil – Camaşa ţărănească de altădată din Colecţiile Cantacuzino şi Brătianu ale MET” ca să ne desfătăm ochii şi sufletul de frumuseţea iilor colecţionate de Eliza Brătianu, soţia marelui om de stat Ionel I. C. Brătianu, şi Sabina Cantacuzino, sora sa, şi donate în 1934 Muzeului Etnografic al Transilvaniei. „Este o colecţie cu totul fabuloasă, pentru că ea ne arată nu doar eleganţa extraordinară a cămăşii şi iei tradiţionale din spaţiul extracarpatic, în principal, dar avem şi exemplare din Transilvania, ea ne mărturiseşte, de asemenea, această tendinţă a doamnelor din înalta societate de atunci de a realiza colecţii de costume tradiţionale, colecţii care, din păcate, nu s-au păstrat decât într-o foarte mică măsură, pentru că, în afara Elizei Brătianu şi a Sabinei Cantacuzino, alte doamne se pare că n-au avut inspiraţia de a-şi dona colecţiile în integralitatea lor unui muzeu”, a mărturisit Tudor Sălăgean, directorul muzeului.

Cu plăcinte făcute de Rodica Căpuşan şi o încărcătură sufletească specială, după ce am admirat măiestria ţărăncilor române din ultimul sfert al secolului al XIX-lea –începutul secolului al XX-lea, seara s-a încheiat la Muzeul „Poarta de su’ Feleac”, unde a fost reconstituit un obicei de Sânziene cu Asociația Zestrea, dar şi un joc cu ceterași de la Frata.

Unora, tradiţiile populare nu le spun mare lucru, alţii au strâmbat din nas fiindcă reţelele de socializare au fost invadate de ii şi de coroniţe de sânziene, dar în timp ce consemnam pentru dumneavoastră bucuria zilei trecute, Veturia Suciu, la cei 84 de ani ai săi mi-a acceptat cererea de prietenie pe una din aceste reţele. N-am să trag nicio concluzie de aici, vă las să o faceţi singuri, în timp ce admiraţi fotografiile. Mi-ar fi plăcut să văd oferte din partea magazinelor cu reduceri atractive pentru cei ce au îmbrăcat ia, cu vitrine decorate cu motive populare, cu concursuri de îndemânare la cusut, cu demonstraţii culinare tradiţionale, concursuri de reţete de la bunici ori de obiecte populare vechi. Am fost acuzată de multe ori că sunt idealistă, dar specialistul de marketing din mine se revoltă uneori, când vede că un eveniment cultural nu

CULTURAL

este luat în seamă şi pentru potenţialul său economic de cei ce se plâng că în România nu se întîmplă mare lucru şi că vânzările merg prost.

Dar să lăsăm cele bune să se-adune, iar cele rele să se spele şi cu speranţa în suflet să aşteptăm ediţiile viitoare, fără să uităm o clipă să nu privim spre trecut cu mânie, ci cu recunoştinţă.

59

60

AFACERE

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Dacă ai o idee, încearc-o și fă-o mai bună!

Umblă o vorbă prin târg, cum că marketingul a murit şi acum PR-ul domneşte în voie, drept pentru care m-am îndreptat spre unul din oamenii care ştiu foarte multe despre cum se comunică cel mai bine în mediul de business şi ce ar trebui făcut ca aceasta să fie în beneficiul unei companii. de Alice Valeria MICU Ca să citez din blogul său, Marian Hurducaş este „smart casual communicator și fondator al Necktie Agency, dependent de public relations, neuromarketing, marketing digital și social media”. Ca să nu citez, am să vă spun doar că este un tânăr profesionist care vehiculează idei noi, proaspete, care încearcă să fie mereu cu un pas înaintea generaţiei sale şi a nativilor digitali, cei ce vin cu puterea tinereţii şi a abilităţilor din urmă.

Business-ul ca business-ul, dar dacă nu ştii să comunici inteligent, nu prea exişti. Am înţeles eu greşit? Într-adevăr, comunicarea este una dintre cele mai importante componente ale unui business, oricare ar fi el și oricare ar fi obiectul său de activitate. E greu să definești comunicarea inteligentă pentru simplul motiv că ne lovim de subiectivitate. Ceea ce-mi place mie și cataloghez drept inteligent, nu neapărat se potrivește cu ceea ce crezi tu. În definitiv, scopul final este să ne atingem obiectivele. Dacă le atingem ținând cont de reguli simple de bun simț și de conduite pro-

fesionale, atunci avem o comunicare bună. Și e de ajuns.

Din experienţa acumulată, care este acum procentul de piaţă targetat pe filiera online?

Am tangență cu domeniul comunicării de pe la 16 ani, când intram pentru prima dată într-un radio și tremuram efectiv de emoție pentru că urma să fac prima mea emisiune singur.

De atunci și până în prezent, în presă fiind și urmând o facultate și un master de profil, am observat treptat cum online-ul prinde teren în fața mediilor deja tradiționale: presa scrisă, radio, televiziune. Asta nu înseamnă că le-a exclus sau le va exclude. Online-ul este un alt mediu de comunicare, de transmitere a mesajului, și trebuie privit ca atare. Presa scrisă nu a dispărut când a apărut radioul, și radioul nu a pierit când a venit televiziunea. Online-ul are încă o aură de miraj asupra sa pentru că este extrem de facil de folosit. Oricine poate produce conținut multimedia, nu doar marile grupuri media.

M-aș hazarda dacă aș avansa un procent, dar ca să dau totuși

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

un răspuns elocvent întrebării mărturisesc că din ce în ce mai multe afaceri, indiferent de nivelul la care se află, adoptă acest mediu de comunicare. Unul dintre motive, pe lângă faptul că e facil, e și că e mai ieftin și că poate fi monitorizat în detaliu. Dar atenție, online-ul nu mai este la fel de ieftin ca acum câțiva ani pentru că se profesionalizează constant, dar este în continuare mai ieftin și mai eficient ca mediile tradiționale.

Neprofesioniştii în comunicare, ca în orice alt domeniu, comit câteva greşeli. Care ar fi cea mai mare din ele şi cât îi costă în ansamblul penetrării spre segmentul de piaţă vizat?

Piața, economia în general, este un organism viu care se reglează de la sine. Ea va decide cine e profesionist și cine nu. Greșeli fac și cei mai experimentați, dar problema nu e că se fac, ci că nu se învață nimic din ele și că nu prea există o cultură a asumării greșelilor. Online-ul are frumusețea lui tocmai din faptul că te lasă să testezi, să faci greșeli, să înveți.

Poate că cea mai mare greșeală, din punctul meu de vedere, e că cei care activează în acest domeniu nu fac eforturi să înțeleagă business-urile pentru care urmează să croiască o strategie de marketing și comunicare. Eu, spre exemplu, nu mă pot apuca de treabă până nu am făcut o minimă analiză de business. Fiecare afacere e diferită și are nevoie diferite. E ca și corpul uman. Când suntem sănătoși, toți suntem sănătoși la fel, dar când suntem bolnavi, fiecare suntem bolnavi în felul nostru chiar dacă avem același diagnostic. Formule de succes nu există să le poți aplica unitar când vine vorba de comunicare și marketing, dar există ingrediente pe care le poți folosi să-ți faci singur rețeta proprie de succes.

Iar asta o vei duce la bun sfârșit când ai înțeles afacerea, piața, clientul final. Clientul final, la rândul său, e din nou o problemă majoră. Câteodată am impresia că nimeni nu face efort să se pună în pielea lui, să afle ce-i trebuie, ce-i place și așa mai departe. Putem spune că asta e o altă greșeală des întâlnită.

Ce categorii de clienţi aveţi în portofoliu şi cum ajung la dvs.?

Domeniile de activitate pe care le luăm în portofoliu sunt extrem de diverse, ăsta fiind și motivul pentru care îmi place atât de mult ceea ce fac. Periodic aflu și învăț lucruri noi de la colaboratorii noștri din agenție. Avem în portofoliu afaceri din domenii precum educație, muzică, entertainment, medical, horeca sau real estate.

Fie haina, fie PR-ul, fie amândouă, până la urmă ce face diferenţa între un business bun şi unul excelent? Există aşa ceva?

Se spune că în spatele unui bărbat puternic de află o femeie cel puțin la fel de puternică. Plecând de la această zicală, eu cred că atât în spatele unui business bun sau excelent stă un vizionar pragmatic care nu taie de pe listă bugetele de marketing și comunicare. Am observat că de obicei așa se întâmplă lucrurile. Din planul de business, odată aprobat, se taie exact cheltuielile de promovare. Cred că e cea mai mare greșeală și o să vă dau un exemplu simplu. În momentul în care ne trezim trecem pe la baie și ne aranjăm pentru o nouă zi. Suntem atenți la freză, la costum, la parfum etc. Nu am ieși niciodată din casă exact cum ne-am ridicat din pat pentru că asta ar însemna un prim pas către sinucidere socială. Fix asta însemnă comunicarea pentru un business. Modul în care te prezinți în lume și în care îți comunici valorile, crezurile și intențiile. Cam asta cred că e diferența dintre un business bun și unul excelent. Unul bun e cel care merge de la sine. Comenzile vin, facturile sunt plătite, salariile sunt virate la timp, dar totul se întâmplă din inerție. Iar inerția nu a produs niciodată creativitate, inovație,

AFACERE creștere economică. Un business excelent nu se rezumă la “merge și așa foarte bine, de ce să schimb?”. De obicei când vine vremea schimbării…, e cam târziu. Apare disperarea și business-ul bun devine prost.

Ce domenii de business apelează cel mai des la adviseri?

Există vreunul căruia să nu-i folosească o bună comunicare on line?

Răspunsul e scurt și la obiect: nu. În condițiile în care comportamentul nostru s-a schimbat radical și luăm decizii pe baza rezultatelor date de motoarele de căutare sau pe baza recomandărilor pe care prietenii noștri din online ni le-au făcut, nu există domeniu căruia să nu-i folosească mediul online.

Care ar fi cel mai valoros sfat pe care l-aţi da unui viitor antreprenor?

Cred că sunt departe de a fi în măsură să dau sfaturi unui viitor antreprenor. O să folosesc un truism căruia i-am conștientizat valoarea recent, la aproape doi ani de la deschiderea agenției. Dacă ai o idee, chiar dacă s-a mai făcut sau s-a pus în practică, încearc-o și fă-o mai bună. Nu ținti profituri mari, țintește doar confortul tău și al colaboratorilor, fii conștient de valoarea pe care o ai tu, echipa ta, și de ce poți livra. Nu-i nicio rușine să refuzi clienți pe care nu-i poți duce și cu atât mai puțin să impui respect celor care tind să abuzeze de tine. Prețurile mici nu-ți asigură un trai decent și nici nu te ajută să penetrezi piața. Îți fac doar viața mai grea. Și un alt aspect important, într-o relație de colaborare nu doar banii sunt importanți. Pe lângă ei vin recomandările și legături nesperate, care te pot ajuta mai mult decât o factură încasată.

Pentru mine, în business, cel mai important e networking-ul.

Ce-ar trebui să ştie un cititor de Transilvania Business despre Marian Hurducaş?

Sunt propriul meu PR, astfel că aș putea vorbi la nesfârșit despre ceea ce fac sau ce sunt, nu neapărat cine sunt. Am 28 de ani. Pe scurt, am început să-mi câștig primii bani de buzunar descărcând tiruri de haine second hand, aveam vreo 1415 ani. Un an mai târziu întram în radio, pe care l-am părăsit aproximativ 10 ani mai târziu din postura de redactor și crainic la Radio Cluj. Între timp mi-am descoperit pasiunea pentru publicitate, comunicare și marketing. Le-am asimilat ca hobby, le-am practicat prin diverse proiecte independente sau de voluntariat și ulterior mi-am transformat hobby-ul într-un full time job. Dacă ar fi să numesc un proiect drag la care am lucrat, acela ar fi TIFF. Până în 2013 inclusiv am făcut parte din departamentul de comunicare și am cunoscut oameni incredibili, am dezvoltat abilități pe care nu credeam că o să le am vreodată.

Nu am fost tot timpul un om pragmatic. Am devenit unul când mi-am părăsit locul de muncă din agenția în care lucram deja la proiecte mari și m-am văzut cu actele firmei în mână. Pot spune că ultimii ani mi-au schimbat radical comportamentul și viziunea. Comunicare digitală am ajuns să fac după ce am primit cadou un blog. De fapt, după ce mi-am făcut cont de Twitter. Acela a fost momentul care a făcut să-mi crească interesul față de mediul digital.

Workaholic am fost tot timpul și nu cred că se va schimba ceva în viitorul apropiat, pentru că, deși știu că nu poți să mulțumești pe toată lumea, încerc s-o fac. Odată cu sesiunile de training pe care le susțin periodic mi-am dat seama că mi-ar plăcea să predau la facultate un curs despre comunicare digitală. Suntem cam needucați în toate privințele și nimeni nu îți alocă timp sau chef pentru asta, pentru educarea piețelor, clienților și a studenților care devin angajați. Cred că orice brand sau persoană care își include în strategia de comunicare și componenta de educare nu are decât de câștigat.

61

Filmul este altceva

62

CULTURAL

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Transilvania International Film Festival, cunoscut de iubitori prin acronimul TIFF, a devenit una din emblemele Clujului şi asta pentru că Tudor Giurgiu şi întreaga echipă care îl construieşte an de an se încăpăţânează să consolideze o formulă ce s-a dovedit de-a lungul timpului a fi una câştigătoare. de Alice Valeria MICU

Palmaresul a fost fructuos, filmele atrăgătoare, atelierele rodnice şi petrecerile memorabile, dar ceea ce rămâne, cu adevărat, în urma unui asemenea festival este acel gust de „mai adă” cum se glumea pe vremuri, dorinţa aceea ca anul să treacă mai repede, ca să ai parte mai iute de o ediţie proaspătă, de pelicule noi, de prieteni vechi şi noi, de evenimente care să te ducă pentru zece zile în lumea inegalabilă a filmului.

Ceea ce mi-a plăcut mie în mod special, dacă tot utilizăm atât de des criteriul hedonist, au fost dialogurile cu invitaţii speciali. Ei, da, ne dăm noi în vânt după statul la taclale, dar când o faci cu folos, cu oameni care chiar au ce să spună şi mai lasă în urma lor creaţii memorabile, totul se transformă într-un constructiv şi eficient dialog al ideilor. Am tras cu urechea pentru dumneavoastră şi va fi ca şi cum aţi fi fost alături, în spaţiul special amenajat din Piaţa Unirii, unde Mihnea Măruţă a intermediat între public şi invitaţi, asigurând cu dezinvoltură şi fler jurnalistic câteva dialoguri absolut speciale.

Cum nu e nevoie să ajungi neapărat la Cannes ca să ai parte de propria experienţă cu echipele câştigătoare, la TIFF Lounge au fost prezente echipele filmelor românești prezentate la Cannes în 2015, Corneliu Porumboiu, alături de actorii Toma Cuzin și Adrian Purcărescu, protagoniști ai filmului „Comoara”, premiat la ediţia din acest an a Festivalului Internaţional de Film de la Cannes cu distincția „Un Certain Talent” în cadrul secţiunii „Un Certain Regard”, a mai fost Radu Muntean, regizorul filmului „Un etaj mai jos”,

unul dintre filmele cu cele mai multe aprecieri din partea juriului festivalului, precum și regizorul Andrei Crețulescu, actrița Codruța Crețulescu și producătorul Rodica Lazăr, respectiv o parte a echipei scurtmetrajului Ramona, câștigător al premiului „CANAL +” în cadrul secțiunii Semaine de la Critique de la Cannes. „Dacă filmul ar însemna doar o poveste, fie ea chiar bine spusă, filmele nu ar mai exista. Povestea este doar suportul pe care se construieşte secvenţă cu secvenţă o lume cu istoria ei, cu convenţiile ei, cu oamenii ei. Aceasta diferenţiază adevăratele filme de autor de cele care nu reuşesc să treacă dincolo de scenariu, oricât ar fi fost el de bine închegat”. Regizorul Cristi Puiu ne-a dezvăluit geneza câtorva secvenţe memorabile din filmele sale şi felul în care a ştiut să decupeze momente unice din viaţa ce se derula deodată cu imprimarea pe peliculă. La urma urmelor arta nu înseamnă numai rigoare, ci şi inspiraţie de moment, iar atunci când soarta îşi deschide o fereastră, ar fi de-a dreptul barbar să te ascunzi îndărătul obloanelor. „Filmul de autor nu este o industrie. El este împins de la spate de festivaluri importante și devine o problemă când filmul nu este selectat. Asta îl face să treacă practic neobservat. La evenimente de obicei vine lumea, dar acelea sunt excepții”, a afirmat regizorul Radu Muntean.

Corneliu Porumboiu a fost de părere că „cinema-ul este din ce în ce mai mult o formă de socializare. Așa cum mall-urile au popcorn-ul, din ceea ce văd mai mult în străinătate cinematografele au un restaurat lângă, unde oamenii vin, se

CULTURAL

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

întâlnesc, discută despre film. Eu mergeam foarte mult la cinematecă și rămâneam după filme cu prietenii mei. Din ceea ce am văzut cum funcționează cinematografele din străinătate există cinematografe de autor, care sunt și ajutate de stat, dar care au și oameni interesați și care funcționează în comunități mai mici sau mai mari. În România avem exemplul TIFF-ului care a construit un fel de cultură cinematografică în acest oraș. În Iași există același număr de studenți, oameni interesați de cultură, dar care nu merg la cinema. Clujul face cât toată România la un loc ca număr de spectatori, fără București, bineînțeles”.

Pentru că, în filmul său „Comoara”, fiecare personaj pare să-şi fi găsit comoara, în forma sa ideală, l-am întrebat la miez adânc de noapte pe Corneliu Porumboiu, după proiecţia din Piaţa Unirii, care este comoara sa în acest film, iar domnia sa, cu modestia binecunoscută, a afirmat că echipa cu care a lucrat este comoara acelui film.

Poate cel mai complex şi plin de încărcătură eveniment din cadrul festivalului l-a constituit dezbaterea ce a avut ca temă filmele românești din, cu şi despre perioada comunistă și nu numai, ocazie cu care i-am putut asculta şi instiga la mărturisiri pe Cristi Puiu, Cristian Tudor Popescu și Doru Pop, moderaţi de acelaşi carismatic Mihnea Măruţă.

Istoria sub semnul întrebării

Pentru cei ce nu au văzut cel mai bun film românesc de după 1989, „Moartea domnului Lăzărescu” şi nici nu l-au auzit pe regizorul său, Cristi Puiu vorbind, cred că ar fi mai util să-mi limitez percepţia personală asupra temelor atinse în această dezbatere, întreaga confruntare de opinii, tarele filmului românesc contemporan, direcţiile pe care s-a mers înainte şi după 1989, sensibilul subiect al filmului de propagandă şi aş încerca, mai degrabă, să selectez ceea ce mi s-a părut mai relevant pentru concluziile generale, desprinse la finalul dezbaterii, care, după cum afirmase, spre final, Cristian Tudor Popescu, abia trebuia să înceapă.

Aşadar, tema este departe de a fi fost epuizată, iar mie numi rămâne decât să fiu pentru dumneavoastră un ecou cât mai fidel al dialogului. „Discutând despre cum e un film bun, am ajuns la o concluzie, şi anume că filmul care mă interesează pe mine şi care eu socotesc că impune atenţia este filmul făcut de autorul care îşi pune întrebări, care nu ştie despre ce e vorba, dar se foloseşte de instrumentul acesta al cinema-ului pentru a descoperi lumea, iar filmele proaste sunt făcute de autori care ne spun cum e lumea. Acesta e primul pas către filmul de propagandă, disponibilitatea asta de a te erija în instanţă, de a te plasa cumva la amvon şi de a începe să predici despre ce este viaţa, despre ce e bine, ce e rău.

Filmele făcute de marile studiouri, filmele americane, sunt filme de propagandă în mod evident, filme care funcţionează şi ca terapie pentru cei mai mulţi, pentru că intri la film, vezi cam care e situaţia şi ieşi de la film cu nişte probleme lămurite, ştii cine e bun, cine e rău, cine cu cine s-a-ncurcat, cine pe cine a trădat. E un fel de propagandă, pentru că, fără să spună despre ideologia x sau y, propagă un soi de idee falsă şi asta mă supără cel mai tare, ideea că noi, oamenii, deţinem controlul, înţelegem ce se întâmplă şi în final binele va birui.(...) Cred că există în fiecare din noi disponibilitatea asta către minciună, e o formă de narcisism/ minciună, care se combină la fiecare autor, dar ajungi să te întrebi de ce te faci tu regizor sau actor sau poet, te-ai trezit într-o dimineaţă şi ţi-ai dat seama că ai ceva de spus. E o formă de narcisism şi dacă se combină cu disponibilitatea către concesie, către salvarea propriei imagini, către minciună, ajungi să devii candidatul ideal pentru poziţia de

regizor al filmelor de propagandă de orice fel. Dar nici nu contează, pe tine te interesează gloria, se uită oamenii la tine şi dacă în lumea aia trebuie să faci aşa ceva pentru ca oamenii să se uite la tine, atunci probabil că o s-o faci. Dacă nu, dacă ai o problemă cu ceea ce se întâmplă în jurul tău, nu prea înţelegi ce-i cu cinema-ul şi te foloseşti de instrumentul acesta în mod paradoxal pentru a-l defini, pentru a-l înţelege, n-o să înţelegi mare lucru. Mie îmi este foarte limpede că nici la 80 de ani, dacă ajung până acolo, n-o să înţeleg exact ce înseamnă asta. Există curiozitatea, interesul care te ţine cumva treaz şi disponibilitatea de a pune istoria sub semnul întrebării”. Tranşante mărturisiri face regizorul Cristi Puiu şi cam aşa a decurs totul.

Conferenţiarul universitar Doru Pop de la Facultatea de Teatru şi Televiziune a Universităţii „Babeş-Bolyai” a precizat că „toate filmele de propagandă din toate contextele globale sunt ideologizate. Dacă ne uităm la filmele hollywoodiene contemporane, ele sunt purtătoare de ideologie, aşa cum şi filmele din epoca comunistă erau purtătoarele unei ideologii. Western-urile cu Ilarion Ciobanu au în spate ideea minunată din comunism că ţăranii proletari sunt mai buni decât capitaliştii, preoţii şi ceilalţi asemenea. Mecanismul ideologic este acolo, nu există un ochi inocent, o inocenţă a camerei. Orice produs cinematografic este neinocent.

Pe de altă parte, asistăm la o incultură cinematografică în România. Spectactorii noului val sunt cam 200.000 de oameni la o populaţie de, hai să zicem, 20 de milioane, deci 1% din România. Incultura cinematografică este groaznică. De exemplu, copiii la liceu nu fac cultură cinematografică.

Domnul Cristian Tudor Popescu avea emisiunile acelea în care se mai explicau nişte lucruri, dar nu există cultură cinematografică în România. Nu ne explică nimeni cum să vedem filme, aşa cum ne explică să citim cărţi. Cred că cineva ar trebui să introducă asta”.

“Singura soluție pe care cineaştii noştri nu o au este să facă filme asemeni “Fiului lui Saul”, producția maghiară premiată la Cannes. Un film brutalist, la palme, la sânge despre ce s-a întâmplat acolo. Chiar şi în “Cel mai iubit dintre pământeni”, episoadele au fost edulcorate. Până când nu vine cineva care să ne arate în carne şi în sânge ce s-a întâmplat acolo, în plan personal, nu trauma asta generală a comunismului, nu vom avea un film despre acea experienţă”, a afirmat conf. univ. dr. Doru Pop.

Să spui povestea condiţiei de om

Subiectului controversat legat de mistificările istorice practicate de cineaştii români i s-a adăugat rezistenţa anticomunistă şi felul în care a fost el utilizat în cinema-ul românesc fie ca temă, fie doar sugerat, cunoscutele „şopârle”, dar şi cenzura şi interacţiunea cu regizorii, scenariştii şi actorii români. Însă de departe, cea mai importantă mi s-a părut decelarea între ceea ce a fost în cinema-ul românesc, cum a fost, ce rămâne valabil şi azi şi cât adevăr mai poate fi recuperat prin noul val din cinematografia românească.

Mihnea Măruţă a aruncat în discuţie tema rezistenţei, tratată destul de sumar, în opinia sa după 1989 şi, cunoscând opinia destul de regională a lui Cristi Puiu, i-a adresat provocarea lui Cristian Tudor Popescu, întrebându-l de ce sunt atât de puţine filme despre rezistenţa anticomunistă, atât cea din munţi, cât şi despre fenomenul carceral.

Cu aplombul binecunoscut, Cristian Tudor Popescu a făcut o analiză aplicată a filmului românesc din aria film de propagandă/film antisistem.

63

64

CULTURAL „Hai să luăm înainte trei filme care pot fi considerate vârfuri ale cinematografului antisistem, să nu-i spunem anticomunist, ci antisistem de dinainte de 1989 şi anume „Directorul nostru”, 1954, în regia lui Jean Georgescu, „Reconstituirea”, Lucian Pintilie, 1969, şi „Croaziera” lui Mircea Daneliuc, 1982. În aceste vârfuri, cu astea ne putem lăuda că au atins cât s-a putut de departe metafora antisistem. Până şi în aceste filme există ceea ce am numit supapă, într-un anume moment din film trebuia să existe un detaliu care să invalideze, de fapt, toată construcţia. În „Directorul nostru”, după ce, spre uluiala mea, după atâtea decenii, văzând acest film, am constatat că în 1954 nu existau niciun fel de portrete în spatele prezidiului de şedinţă, dintr-o dată, dispăruseră Lenin, Stalin evident dispăruse, dar Lenin, Marx, Engels, Gheorghiu-Dej, nu era nimeni, era un perete alb, pe care se vedea doar România, scris undeva, într-o lozincă. În condiţiile în care filmul acesta impune critica sistemului comunist al momentului până unde se putea atunci, destul de departe, vine şi secvenţa visului directorului, interpretat de Giugaru, care este prototipul activistului, a parazitului de partid ajuns, a parvenitului, foarte bine prezentat, vis în care îi spune o muncitoare cinstită şi activă: „Faci atâta caz că ai fost ridicat de jos, din uzină, încât ai şi uitat că n-ai fost niciodată muncitor, ci numai magazioner şi apoi impiegat de birou!” şi cu asta totul era salvat, pentru că magazioner însemna TESA, însemna şobolanii, hârciogii ăştia care stau, distribuie câte-un aragaz muncitorilor, mişcă hârtii, ori aceştia erau condamnaţi din start. Toată critica din acel film este anulată printr-o singură replică: „n-ai fost niciodată muncitor”. În filmul lui Pintilie, când apare celebra imagine de pe ecran cu fotbalul şi cu maşina salvării care iese din dreapta, ca şi cum ar continua ce se întâmplă la televizor se şi spune ceva în transmisiunea meciului de fotbal, şi anume: „suntem la derby-ul Steaua-Dinamo din anul 1961”. Filmul este în 1969, va să zică se vorbeşte despre fapte petrecute în regimul Dej, ieri-întunericul, azi-lumina. Deci tot ce apare, şi apare extraordinar în filmul lui Pintilie, toată senzaţia de absurd perfect al bufetului Pescăruş, al cremei de mandarine orientale este anulată de acea vorbire de la televizor: suntem în 1961, nu în 1969, tot ce se întâmplase înainte putea fi menit execrării. În sfârşit, „Croaziera” lui Daneliuc, în care se indignează doctorul şi-i spune activistului: astea-s maniere de anii ’50, nu se poate aşa ceva. Deci, personaj de anii ’50, ăştia sunt răi şi urâţi, nu cei din anii ’80. Până şi aceste vârfuri ale cinema-ului antisistem din România şi-au avut fiecare supapa fără de care probabil că nu puteau să treacă”.

Quaerō ergo dubito

Discuţiile de acest fel se deapănă pe un traseu pe care nici protagoniştii, nici moderatorul şi cu atât mai puţin cei ce asistă

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

pasivi nu îl intuiesc decât în jaloanele esenţiale. Aşa s-a făcut că fără niciun merit decât acela de a fi la locul potrivit în momentul potrivit, regizorul Cristi Puiu ne-a destăinuit ceva din atelierul interior al filmelor sale. „Istoria povestită cu ajutorul cinema-ului este un fel de bandă desenată. Atunci când fac filme istorice, autorii de cinema fac filme despre nişte uniforme, despre nişte efigii, ei nu fac filme despre acei oameni în acea epocă, de fiecare dată se dau la o parte şi se uită omul, iar asta face parte tot din mecanica filmului de propagandă. Anulezi statutul de om, Mihai Viteazul e om? Nu e om şi nici nu e nevoie să stăm în cinematografia română, asta se întâmplă în toate cinematografiile. De fiecare dată când cineva se pregăteşte să spună povestea unei epoci, povestea unui personaj, a unui eveniment, toate personajele se transformă, în mod bizar, şi devin purtătoarele unor preconcepţii. (...) E foarte greu să scrii povestea zilei în care trăieşti şi cum ştim cu toţii că nu există poveşti, ci există povestitori, povestea nu există, ci este un continuu, evenimente care se înlănţuie, se leagă unele de altele şi tu alegi: „extrag momentul ăsta sau ăsta”. Le pui împreună şi o să vă spună povestea zilei de ieri, dar ziua de ieri a fost infinit mai bogată.

Poţi să spui ceea ce vrei să spui despre tine în ziua de ieri. Dar acolo intră alţi factori, tu, ca autor trebuie să te salvezi în propriii tăi ochi, nu neapărat animat de dorinţa de a-ţi conserva imaginea publică. Sunt foarte multe capcane, sunt foarte multe ispite, e un drum extraordinar de sinuos, doar pentru a spune povestea zilei de ieri. „S-a petrecut asta şi eu am să vă spun ce s-a-ntâmplat”. Nu, e foarte complicat. Atunci ar trebui să faci pasul acesta şi să-ţi asumi condiţia de interpret al unei poveşti despre un eveniment care a avut loc. Se zice că istoria consemnează, evenimentele sunt interpretate, cronicarii nu pot scrie doar ceea ce le trece prin cap, ei trebuie să fie atenţi să nu-şi piardă capul. Tu poţi face asta, ca cineast, să spui povestea condiţiei de om, folosindu-te de un eveniment din trecut, pe care-ar fi bine chiar să-l inventezi cu totul şi să-l asumi ca atare, iar dacă poţi să faci asta, de ce să nu spui povestea zilei de azi? De asta am stat eu departe de filmele istorice (...). Un american spunea că povestea nu aparţine cinema-ului şi că cinema-ul a fost deturnat de poveste şi asta este ceea ce se întîmplă. Eu, personal, cred că cinema-ul este dincolo de poveste, dincolo de imagine, povestea este doar o momeală, dar cinema înseamnă altceva decât credem noi că înseamnă şi, de altfel, majoritatea oamenilor care se uită la filme, scriu despre povestea din film, dar filmul este altceva”.

Despre ce este filmul, de fapt, este atât de complicat, încât ar fi mai bine să ne planificăm cumva povestea anului viitor în aşa fel încât săptămâna TIFF să ne găsească pe toţi la Cluj, cu filme excelente, cu regizori inspiraţi şi actori care să ne spune despre ei cu vorbele altora, dar credibile şi poate aşa vom afla povestea despre ce este filmul şi despre ce este, la urma urmelor, viaţa noastră.

Business Days cu “magnet” pentru investiții WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

INTERVIU

65

de Ionuț OPREA

“Aventura” a început în 2010, cu prima ediție Business Days, realizată la Târgu Mureș, cu “zero experiență în vânzări de evenimente și fără resurse”, însă experiența de antreprenoriat și management a făcut ca Laszlo Pacso să dezvolte la nivel național, an de an, cea mai importantă suită de conferințe dedicate oportunităților de business și culturii antreprenoriale.

După evenimente de succes la Brașov, Timișoara, Craiova, Iași, Cluj și București, cu 100-150 de speakeri, aproximativ 50 de manifestări la fiecare eveniment și 1.000-1.500 de participanți, extensii online și conținut multimedia, urmează dezvoltarea internațională a proiectului. Primul pas: conectarea antreprenorilor și managerilor români cu parteneri externi și speakeri care să inspire experiență globală. Conceptul va fi dezvoltat la Cluj Napoca, oraș de deține încă recordul de participanți – 1.550, ediția 2015 fiind programată aici în luna octombrie. Detaliile pe www.businessdays.ro.

După 5 ani de evenimente, care e cea mai mare provocare?

Provocarea cea mai mare rămâne tot managementul echipei, proiectul a crescut acum foarte mult, am ajuns la o maturitate, este nevoie sa angajăm seniori în proiect.

Este destul de greu să îi găsești, să aibă aceleași valori aliniate cu principiile noastre și să adere ușor la o viziune destul de ambițioasă, în care rezultatele vin în timp. Business Days nu este genul de proiect pe care, ok, l-am făcut și de mâine ne-au crescut conturile sau beneficiile cu lucruri palpabile. Trebuie să ai răbdare să investești, trebuie să înțelegi că investești de fapt în viitorul copiilor tăi, viitorul generației care urmează, nu ești tu neapărat un principal beneficiar al acestor eforturi pe care le faci și că recompensele principale pe care le ai sunt satisfacția și sclipirea din ochii oamenilor care participă la astfel de evenimente, cu care interacționezi și care se transformă efectiv dupa experiența Business Days.

Cum a evoluat proiectul?

La prima ediție am vrut să vedem dacă e viabil conceptul, apoi am decis să ieșim la nivel național. Am schimbat filozofia, modul de gândire, conceptul efectiv, am spus că pentru a putea să facem la nivel naţional o dinamizare eficientă a mediului de business, să ajutăm oamenii de afaceri în generarea de oportunităţi, este nevoie de o suită de evenimente. În 2011, la Timișoara, am setat al doilea obiectiv al nostru, pe lângă cel de dinamizare a mediului de business, ca Business Days să fie o platformă de networking, din dorinţa de a contribui la crearea unei culturi anteprenoriale sănătoase în România. Nu avem pretenţia că suntem singurii care contribuim la acest lucru, dar probabil că suntem cei mai vizibili şi cei mai coerenţi la ora actuală în urmărirea acestui demers. 2012 a fost un an foarte important pentru că a fost anul în care am început să punem accent foarte mare pe cercetare, din 2013 am început să fim mult mai atenţi şi la aspectul de marketing, iar în 2014 putem spune că am ajuns să avem o bază de date foarte consistentă, probabil cea mai importantă la ora actuală dintre toate evenimentele de

business. În 2015 am schimbat strategia în sensul că ne pregătim ieşirea la nivel internaţional.

Ce înseamnă Business Days la nivel internațional? În prima etapă vom face în fiecare din cele patru oraşe câte un eveniment internaţional, o dată pe an. Ne dorim să aducem speakeri stăini şi diverse delegaţii, adică misiuni economice. În acelaşi timp, în conceptul de la Cluj, vom integra o serie de manifestări care vor fi centrate foarte mult pe aceste schimburi economice, ce înseamnă, de fapt, anteprenoriat la nivel gobal, de ce este important când vorbim despre anteprenoriat sau despre comerţ să renunţăm la graniţe, să încercăm să gândim la nivel global. Încercăm să le aducem oamenilor de afaceri din România diverse modele, sisteme, să aducem investitori, oameni de faceri din alte ţări, interesate, în primul rând, de schimburi economice cu România. Acest lucru îl vom face prin intermediul partenerilor noştri care sunt camerele de comerţ, consulate, ambasade. Anul acesta ne-am propus să avem 10 delegaţii de la camerele de comerţ, fiecare cu măcar 5 oameni de afaceri, undeva în jur de 50 de oameni de afaceri străini, investitori sau interesaţi de schimburi economice cu România, fie import sau export, şi undeva în jur de 10 speakeri, maximum 15 speakeri străini.

afacere

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Aventura „delicioasă” a lui Florin Gabor

67

De la consultanță în management la Puiul Ti-Kalos

Hanul, una dintre clădirile simbol ale Bistriței, este pus în valoare deja de un an de către omul de afaceri Florin Gabor, care, în 2014, a început o aventură „delicioasă” de la consultanță în management la o rotiserie și mai apoi la o terasă inspirată de vechii cavaleri. de Bianca SARA

Florin Gabor are 31 de ani, este căsătorit și are un copil. O bună perioadă de timp, mai exact din 2006 și până în 2013, acesta a lucrat în vânzări. Cea mai mare perioadă a activat în domeniul auto.

Obișnuit cu ideea de target, bistrițeanul și-a impus să aibă propria sa companie până la vârsta de 30 de ani. Așa că, în 2013, când avea 29 de ani, Florin Gabor a pus pe picioare Enterprise Prime Consulting, o firmă care oferea consultanță în management. Încă din primul an de funcționare, societatea comercială a avut parte de încrederea unor companii din domeniul construcțiilor electrice și civile din Suedia. Atuul lui Florin a fost faptul că acest domeniu reprezintă încă o piață neexploatată în România. În 2014 și 2015, firma nu doar că s-a menținut, ci a reușit și să vină cu module de pregătire noi și să se extindă.

Investiția nu a fost una mare, omul de afaceri recunoscând că investiția a fost mai mult în propria persoană, în traininguri și cursuri și mai puțin în consumabile și materiale.

De la consultanță la… pui rotisat

Un an mai târziu, Florin încerca marea cu degetul și se arunca într-un domeniu în care nu avea mare experiență și pe care încă îl studia de pe margine. Este vorba despre alimentație publică. „Am fost atras întotdeauna de acest domeniu și am fost unul dintre cei mai mari mâncători de pui rotisat. Am fost însă un client dificil și nu am fost niciodată mulțumit de calitatea pe care o ofereau rotiseriile locale”, rememorează Florin cum a început „nebunia” cu rotiseria.

Locul ales este și el special. Florin a ales să investească într-o clădire emblemă a Bistriței, care însă după Revoluție a fost neglijată, iar oamenii au cam uitat că acolo se și mănâncă și se pot întâlni să socializeze și să se simtă bine. Clădirea a fost ridicată în `68, activitatea desfășurată aici având mereu legătură cu alimentația publică. În locul unde s-a născut rotiseria lui Florin a funcționat o cramă. În rotiserie, Florin a investit 14.000 de euro. „Teama întotdeauna există, depinde unde te duce, în ce se transformă această frică. Sunt momente când această frică poate să ducă la ambiție, să zici prostește: dar de ce să nu pot eu? Așa cum am făcut și eu. M-am informat mult, iar asta este jumătate din rețetă. Ține mult și de fler, de implicare directă, încerc să mă implic cât mai mult în relația cu clientul final”, explică Florin. Și când vine vorba de nume, Florin nu a dus lipsă de imaginație. Gândindu-se la etimologia cuvântului „ticălos”, Florin a decis să își numească rotiseria, care a fost gândită ca un local de genul „take out”, Puiul Ti-kalos.

Cuvântul provine din vechea Grecie, colectorii de taxe fiind numiți așa. Asta pentru că cei care colectau taxe atunci când se prezentau la ușile oamenilor și erau întrebați cine sunt răspundeau ti-kalos, care înseamnă om bun, care se afla acolo cu un gând bun. Având în vedere activitatea ingrată a acestor colectori de taxe, cuvântul a căpătat o conotație negativă.

Printre produsele cu care se mândrește Florin se numără puiul rotisat care se odihnește într-un baiț realizat după o rețetă proprie, dar și micii uriași pregătiți după o rețetă proprie. De asemenea, acesta se mândrește și cu preparatele la grătar, unde cărbunele face toată treaba, dar și cu o lipie crocantă, completată de carne rotisată și sos fin. „Cu ce vine nou rotiseria? Cu modalitatea de preparare corespunzătoare, cu timpul de preparare, avem cuptoare cu timp de preparare lent și îndelungat, condimentarea corespunzătoare”, dezvăluie câteva din secrete tânărul om de afaceri.

Terasa inspirată de cavaleri

Cum este de așteptat și 2015 a venit cu o noutate. Florin a mai investit 13.000 de euro într-o terasă interioară cu iz cavaleresc, situată în aceeași locație. Aceasta are un aer rustic, completat cu scuturi, săbii și cavaleri pictați pe ziduri.

Terasa a primit numele „Hanul Cavalerilor”. „Terasa s-a născut în continuare din ambiție. Terasa se rupe oarecum ca și semnificație de rotiserie. Nu aș fi putut să văd o terasă Pui Ti-Kalos, nu ar fi scos în evidență calitățile locației. Am simțit nevoia să rupem partea din față de terasă”, explică omul de afaceri.

Florin Gabor nu se va opri aici, având în plan să deschidă în aceeași locație, care este destul de ofertantă ca și spațiu, și un restaurant. Cel mai probabil și acesta va veni cu ceva nou, omul de afaceri luând în calcul preparatele vânătorești.

TOP TECH - Investiţie în oameni, calitate în afaceri

68

IT&C

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

Cu o activitate de peste 20 de ani, TOP TECH este o companie privată cu capital integral românesc care şi-a câştigat o certă reputaţie între firmele de distribuţie de echipamente şi soluţii IT&C, reuşind deopotrivă să impulsioneze dezvoltarea pieţei de profil şi să-i satisfacă exigenţele.

Firma este prezentă pe piaţa IT din România începând cu anul 1992, când şi-a început activitatea în Deva, ca distribuitor al brand-ului TOSHIBA, copiatoarele şi laptopurile fiind primele produse promovate.

Ulterior, obiectivul firmei a fost să ofere clienţilor suport diversificat din punct de vedere al soluţiilor şi produselor IT şi s-a urmărit extinderea activităţii şi în alte zone ale Transilvaniei.

Pentru o logistică cât mai eficientă şi o mai bună flexibilitate financiară, firma dispune în prezent de sedii în Deva, Sibiu, Mediaș, Timișoara, Alba Iulia și Cluj-Napoca. Orientarea constantă spre client şi servicii de calitate au reprezentat vectorul unei evoluţii dinamice.

Parteneriate strategice, încredere pentru clienți

Colaborarea cu furnizori de prestigiu, gama diversificată de produse, flexibilitatea şi complexitatea soluţiilor oferite constituie o prestigioasă carte de vizită, care a menţinut TOP TECH în topul firmelor din domeniu.

TOSHIBA a oferit, ani la rând, firmei TOP TECH distincţia “Partenerul Anului în România”. Acest premiu vine ca o recunoaştere a meritelor firmei TOP TECH în domeniul vânzării, consultanţei şi suportului tehnic pentru echipamentele TOSHIBA şi cea mai mare cifră de afaceri realizată cu TOSHIBA. TOP TECH deţine statutul de BEST HP PRINTING AND PERSONAL SYSTEMS OVERALL PERFORMING PREFERRED PARTNER - cea mai bună activitate pe segmentele consumabile, echipamente de printing, staţii, notebook-uri, monitoare accesorii, cu acţiuni şi realizări deosebite pentru fiecare din ele.

Certificările numeroase obţinute din partea partenerilor aduc importante beneficii clienţilor firmei TOP TECH: preţuri preferenţiale atât pentru echipamente cât şi pentru consumabile, consultanţă oferită de personal calificat prin cursurile specifice, asistenţă tehnică, service specializat şi, nu în ultimul rând, garanţia calităţii produselor distribuite.

TOP TECH pune la dispoziţia clienţilor săi o gamă completă de soluţii şi echipamente pentru acasă şi birou, răspunzând necesităţilor oricărui tip de afacere: Large Accounts, Medium Business și Small Business. Fideli valorilor cu adevărat importante: calitate, mobilitate, inovaţie, TOP TECH şi partenerii săi furnizează soluţii integrate, care să raspundă perfect exigenţelor în ceea ce priveşte raportul calitate/preţ.

Investiţie în oameni, calitate în afaceri

TOP TECH recunoaşte importanţa angajaţilor săi, personalul firmei care numără, în prezent, 80 de angajaţi, este în totalitate cu studii superioare, şcolarizat şi atestat de diferiţi producători din domeniul IT&C pentru a putea acorda asistenţă comercială, suport tehnic şi service pentru orice echipament sau soluţie din portofoliul de produse.

Creşterea renumelui dobândit de companie se datorează eforturilor şi pregătirii specializate a angajaţilor şi dorinţei la nivel organizaţional de a oferi servicii de înaltă calitate. Preocuparea pentru calitate este o prioritate în cadrul companiei şi reprezintă o condiţie absolută care vizează succesul în afaceri.

Pentru a obţine performanţe şi servicii de calitate, strategia companiei se bazează pe următoarele direcţii: satisfacerea exigenţelor clienţilor noştri prin abordarea în mod profesionist a fazelor de

WWW.TRANSILVANIABUSINESS.RO

IT&C

contractare, ofertare, suport tehnic, garanţie şi post-garanţie.

TOP TECH şi-a standardizat şi auditat procesele din cadrul companiei şi a obţinut următoarele certificări acordate de United Registrar of Systems Ltd, recunoscute internaţional: ISO 9001, Sistem de management al calităţii, ISO 14001 – Sistem de management de mediu, OHSAS 18001 –Sistem de management al sănătăţii și securităţii ocupaţionale, ISO 27001 Sistem de management al securităţii informaţiei.

TOP TECH are implementat, de asemenea, un sistem de management al performanţei, în cadrul proiectului “EuroPerformer/Perfecţionare prin formare managerială eficientă şi rapidă”, proiect prin care echipa managerială a beneficiat de perfecţionare în cadrul programului «Managerul în armură».

Transilvania IT Forum

Din dorinţa de a oferi permanent clienţilor servicii profesioniste şi de a sprijini mediul de business cu soluţii inovatoare menite să contribuie la îmbunatăţirea activităţii în cadrul companiilor, începând cu anul 2014, TOP TECH a lansat seria evenimentelor “Transilvania IT Forum”.

Ca şi ediţia precedentă, Transilvania IT Forum 2015 s-a bucurat de un real succes, TOP TECH reuşind să aducă în faţa celor peste o sută de participanţi, soluţii şi tehnologii de ultimă generaţie promovate de cei mai cunoscuţi producători din domeniul IT: LENOVO, HP, XEROX, CISCO, TOSHIBA, CANON, DELL, EPSON, VM WARE, DACORA PRINTING, ZTE, BACHMANN, FORTINET. În 2014 a avut loc “Educaţional IT Forum”, eveniment dedicat clienţilor din învătământul preuniversitar şi universitar, unde invitaţii au avut ocazia să participe la sesiuni de prezentări axate pe domeniul educaţional şi au putut testa echipamente şi tehnologii dedicate, puse la dispoziţie de producători precum: EPSON, MICROSOFT, BENQ, EBS. Pe o piaţă cu o dinamică ascendentă, TOP TECH înţelege nevoia

clienţilor săi de a fi în permanenţă conectaţi la ultimele tehnologii şi informaţii din domeniul IT şi promovează periodic astfel de evenimente care vin cu un aport pozitiv în evoluţia comunităţii locale.

“Evenimentele de acest gen sunt benefice pentru toți: clienți, producători și noi, cei care distribuim produsele și asigurăm suDeva, P-ţa Victoriei Nr. 1 portul tehnic. Încercăm, în fiecare an, să office@toptech.ro aducem producători de prestigiu din www.toptech.ro lumea IT și ne bucurăm că participanții răspund invitației noastre, au încredere în noi și ne apreciază. Din feedback-ul pe care îl avem de la clienți, aceste evenimente ar trebui să fie cât mai dese”, a declarat Sorin Nadaban, Director General TOP TECH. Cu o cifră de afaceri de peste 5 milioane de euro, TOP TECH este o companie în continuă dezvoltare, cu o viziune ce se adaptează cerinţelor consumatorilor şi este un important punct de reper pe piaţa din Transilvania pentru furnizarea serviciilor şi soluţiilor din domeniul IT.

Top Tech Srl

69

Cum folosim din plin avantajele unui parc industrial

Parcul Industrial Bistrița Sud Desfășurat pe o suprafață totală de 30 de hectare, Parcul Industrial Bistrița Sud se află la doar 12 kilometri de centrul municipiului Bistrița, în localitatea componentă Sărata. Această platformă integrată de dezvoltare industrială pune la dispoziția rezidenților condiții excelente de lucru, precum și sprijin - logistic și financiar – în ceea ce privește creșterea afacerilor.

Caracteristicile principale ale parcului industrial Bistrița Sud sunt: 1) Infrastructură modernă, de calitate, livrată la cheie – platformă industrială de secolul 21, pentru afaceri ale secolului 21: - Drum de acces din DN 17 Suceava-Cluj (1112 km).

- Carosabil, trotuare, pistă de biciclete (1616 km) - Sensuri giratorii (4) - Locuri de parcare publice și private (1783 locuri) - Parcele de teren delimitate, cuprinse între 400 și 10.000 metri pătrați.

- Loturi de teren dedicate diferitelor industrii (mică, medie, mare, logistică, birouri).

- Stație electrică și posturi transformare.

- Stație măsurare și control gaz metan.

- Apă curentă și industrială.

- Canalizare menajeră și pluvială, inclusiv stație de epurare proprie.

- Telefonie mobilă și fixă, internet prin cablu optic.

2) Avantaje pentru rezidenți oferite de Consiliul Local al municipiului Bistrița: - Scutire de la plata impozitului pe clădiri și pe clădirile speciale.

- Scutire de la plata impozitului pe teren.

- Scutire de la plata taxei privind scoaterea terenului din circuitul agricol.

3) Serviciile oferite de firma - administrator a parcului industrial Bistrița Sud – pachet de bază: - Recepție și info-point pentru clienții/vizitatorii rezidenților.

- Pază și monitorizare permanentă a parcului industrial, inclusiv control registru trafic auto.

- Întreținerea/Repararea/Mentenanța infrastructurii comune a parcului industrial.

- Iluminat public stradal și pietonal.

- Curățenie și întreținere spații verzi.

- Paza și stingerea incendiilor.

4) Alte servicii și facilități disponibile pentru rezidenții parcului industrial: - Finanțare pentru construcția halelor de producție, conform proiectului rezidentului.

- Asistență în obținerea de credite bancare pentru echipamente și capital circulant.

- Asistență în obținerea de finanțări nerambursabile și ajutoare de stat.

- Certificat de urbanism, acord de mediu, studii topo și geo pentru terenul concesionat.

- Asistență în obținerea autorizației de construcție.

- Asistență medicală pentru personalul din incinta parcului industrial.

- Servicii de catering, booking, ticketing.

5) Alte informații utile - Acces la stație de cale ferată cu platformă de încărcare.

- Acces la drumul european E 58, care leagă Viena (Austria) de Rostov pe Don (Rusia).

- Pe o rază de 100 km se află aeroporturile din Cluj și Târgu Mureș.

6) Date de contact SC BUSINESS PARK BISTRIȚA SUD SRL Strada Nicolae Titulescu nr. 6, Bistrița, județul Bistrița-Năsăud E-mail: office@bizpark.ro, www.bizpark.ro Mobil: 0040-744-772139 Tel/Fax: 0040-263-237920 Sunați sau vizitați www.bizpark.ro pentru a descărca broșura gratuită, precum și pentru a afla informații suplimentare despre parcul industrial Bistrița Sud.