Transilvania Business 14

Revistă economică / Tipărită în 9500 exemplare / Distribuită în judeţele: Cluj, Mureş, Bistriţa-Năsăud, Alba, Arad, Sibiu, Harghita, Covasna, Braşov, Satu Mare, Maramureș, Sălaj, Bihor, Hunedoara, Timiş şi Bucureşti

pag.

24, 25

Hirschmann România investeşte în viitor

pag.

26

Rondocarton rămâne lider de piaţă

www.transilvaniabusiness.ro

Fondator Aurelian GRAMA Nr. 14 / An II / decembrie 2011

Mobilier de lux pentru oligarhi pag.

56

Arhitectul apelor pag.

5-7 Preţ: 5 lei

pag.

13-17

Agricultura a adus veşti bune la INDAGRA

Coliba haiducilor din Agricultură Agricultura românească a avut un an foarte bun. Printre cei care au simţit în buzunare acest „boom” au fost şi marii importatori şi distribuitori de pesticide din România. Reuniţi în perioada 8-9 noiembrie la Poiana Braşov, la invitaţia ADIPA (Asociaţia Distribuitorilor şi Importatorilor de Pesticide din Ardeal), aceştia au sărbătorit un final de sezon agricol senzaţional. Ce va fi la anul?

Text: Alin Bolbos

Foto: Cristina Gânj

A sosit momentul distincţiilor acordate de ADIPA „La nivel de grup, interesele noastre sunt mai bine reprezentate în raport cu statul ori cu marile companii din domeniu prin intermediul ADIPA. Vom realiza şi participa la diverse proiecte, împreună cu autorităţile statului, vom încheia parteneriate, protocoale sau angajamente în numele Asociaţiei, cu alte organizaţii, societăţi şi persoane juridice, publice sau private, din ţară şi străinătate. Am avut un an deosebit în care unitatea ADIPA a prezentat cel mai important lucru. Suntem cei mai importanţi distribuitori din Ardeal şi reprezentăm o forţă în distribuţia de pesticide şi îngrăşăminte. Le mulţumesc colegilor mei pentru sprijinul acordat şi le promit că vom rămâne una dintre cele mai puternice voci de pe piaţa de profil”, a declarat Liviu Cojoc, preşedintele ADIPA şi director general al Dafcochim SA Târgu Mureş, la conferinţa de presă organizată marţi, 8 noiembrie, la cochetul Hotel Alpin din Poiana Braşov. Alături de el au stat Ioan Biianu, manager al companiei timişorene Glissando, şi Mircea Pop, director al Chemark Rom Braşov, doi membri importanţi ai ADIPA.

O locaţie de poveste...

Odată încheiat momentul protocolar, cei opt membri ADIPA, în calitate de gazde, şi cei peste 30 de invitaţi ai lor, oameni cu greutate în zona agriculturii româneşti, cu afaceri cumulate de sute de milioane de euro, au avut parte de o seară specială. Ei au fost transferaţi cu un autocar luxos la Coliba Haiducilor, locaţie de petrecere celebră în Poiană. Şi acolo, surprizele pregătite de Liviu Cojoc, Radu Fodor (asociat în Dafcochim SA) şi colegii

Petrecerea e în toi

Aurel Tămaş nu îşi dezamăgeşte niciodată publicul

ADIPA a fost înfiinţată în 2010, cu scopul de a reprezenta mai bine interesele principalilor distribuitori de pesticide din Ardeal în raport cu statul, ori cu marile companii din domeniu. În 15 septembrie a.c., Liviu Cojoc, directorul general al Dafcochim SA Târgu Mureş, a fost reales preşedinte al asociaţiei, care grupează primii opt distribuitori de produse pentru protecţia plantelor din Transilvania şi Banat. Cei opt membri ai ADIPA sunt: Agroind Cauaceu SA (BH), Agrotex SRL (SM), Chemark Rom SRL (BV), Dachim SRL (CJ), Dafcochim Târgu Mureş (MS), Glissando SRL (TM), Promat Comimpex SRL (SM), Redoxim SRL (TM).

de sute de borcane cu murături, dichisite parcă de o armată de sculptori, care au transformat morcovul, ţelina, gogoneaua, varza în obiecte de artă.

Lăsând în urmă cupele cu şampanie în înmiresmata Cămară, oaspeţii ADIPA au ieşit apoi pe terasa circulară unde în mijloc dansa un foc zdravăn şi în zeci de păhărele ardea o ţuică aspră, cu multe grade pe umăr.

După o jumătate de oră, prieteni vechi, concurenţi întrale afacerilor, sau chiar străini unii de alţii ori ca limbă maternă - vorbeau acelaşi grai.

Firesc, pasul următor a fost spre unul dintre restaurantele acoperite, unde aroma de pâine proaspătă şi vinurile de Jidvei şi Dealu Mare i-a lipit pe musafiri de scaune.

Amfitrionul şi premianţii lor s-au ţinut lanţ. Un haiduc mânuind cu dexteritate o sabie i-a întâmpinat la poartă pe oaspeţi, poftindu-i în „coliba” sa. Pentru cei care nu au păşit niciodată pe acolo, „Coliba Haiducilor” înseamnă un ditamai complexul, cu mai multe terase şi săli de restaurant, amenajate în stil rustic, cu mult lemn, ştergare ţărăneşti, trofee vânătoreşti pe pereţi, blănuri de oaie pe scaune, mâncăruri alese, începând cu seculara slană cu ceapă şi terminând cu haiducescul ciolan la proţap.

Primul şi cel mai spectaculos loc în care au intrat oaspeţii a fost renumita Cămară. Frumos decorată cu frunze uscate din pădure, pe la grinzi atârnă corzi de viţă de vie cu struguri negri şi aurii, cununi de ceapă roşie, cârnaţi afumaţi şi table de slăninuţă, deasupra meselor încărcate cu platouri de bucate şi carafe de vin, încadrate pe pereţi

Amfitrionul a fost, într-o formă de zile mari, Liviu Cojoc, preşedintele ADIPA, care s-a lăsat ajutat în multe situaţii de fiica sa, Silvia, cea care pare pregătită să îi calce pe urme în afaceri. Silvia a făcut o scurtă dar cuprinzătoare prezentare a ADIPA, a scopurilor ei şi a reuşitelor din primul an de la înfiinţare, fiind aplaudată de toţi cei prezenţi. Apoi, tatăl ei, alături de Ioan Biianu de la Glissando Timişoara, a trecut la înmânarea unor distincţii speciale din partea asociaţiei principalilor parteneri şi colaboratori din anul care se apropie de final. Rând pe rând, au ieşit în faţă directori, country-manageri, reprezentanţi ai unor companii cu cifre de afaceri uriaşe în România, care, deşi formează practic o familie unită cu cei din ADIPA, s-au simţit de-a dreptul emoţionaţi să le fie recunoscute meritele pentru anul grozav care a trecut peste agricultura românească.

Dreapta - Gheorghe Boţoman (Dow AgroSciences), mândru în costumul său tradiţional din zona Rupea

De la stânga la dreapta - Ioan Biianu (Glissando), Liviu Cojoc (Dafcochim) şi Tiberiu Dima (BASF)

De la stânga la dreapta - Tudorel Pilaf (Chemark Rom) şi Radu Fodor (Dafcochim)

Silvia Cojoc (Dafcochim)

Doi prieteni. Liviu Cojoc şi Claudiu Necşulescu (Jidvei)

Tiberiu Dima (country manager BASF), Yves Picquet şi Mihai Gheorghe (Bayer – country manager, respectiv director comercial), Gheorghe Boţoman şi frumoasa Iulia Nicola (Balkans manager, respectiv country manager al Dow AgroSciences România), Adrian Teban (Du Pont), Eliezer Frumerman (country manager Makhteshim Agan), George Drăgan (director Bulgaria-Moldova-România Syngenta), Elvira Petrescu (director general Nufarm România), Maria Cârjă (director tehnic şi marketing Pioneer), Doriana Niţu (director general KWS), Pierre Jarreau (director comercial Limagrain), Mioara Teodorescu (director Chemtura) au fost printre cei care au primit distincţii din partea ADIPA.

100 de milioane euro reprezintă vânzările de pesticide la nivelul ADIPA 75% din piaţa pesticidelor din Ardeal este controlată de ADIPA 30% este creşterea pieţei de profil în 2011 faţă de 2010 Muzică şi voie bună...

Restaurantul s-a încins la apariţia lui Aurel Tămaş, care cu muzica sa de petrecere s-a înscris perfect în ambientul Colibei Haiducilor şi în sufletul invitaţilor dezmorţit de vinurile alese. O importantă contribuţie la acest capitol, al dezmorţirii sufletului, şi-a adus Claudiu Necşulescu, proprietarul companiei Jidvei, care, deşi a ajuns mai târziu decât restul invitaţilor, a reuşit să însufleţească petrecerea

Eliezer Frumerman (Makhteshim Agan România)

cu buna sa dispoziţie. Ce s-a întâmplat în continuare rămâne o amintire frumoasă în mintea participanţilor. A fost până la urmă o petrecere privată, cu momente uneori picante, pe care le vom trata profesionist. Adică le vom omite din acest text.

Important este că toţi invitaţii s-au simţit minunat, dovadă că ora programată pentru finalul serii, 23.00, a fost împinsă până spre dimineaţă, când transferul spre Hotel Alpin s-a realizat în condiţii optime de ceaţă.

Yves Picquet și Mihai Gheorghe (Bayer)

eSeNțIAL Întrebaţi-i. Ascultaţi-i.

Soluţii la criză sunt.

Ultima rectificare la guvern. Iau de la toţi şi dau la Sănătate. Am uitat de ce a plecat ultimul ministru, subfinanţarea şi lupta cu Casa l-au determinat să demisioneze. Sigur, în decembrie, vom fi mai sănătoşi. Cât de greu e să accepţi că mai multe ore de sport aduc cu ele sănătatea tinerilor şi siguranţa că o naţie viguroasă va munci şi va produce şi pentru a plăti pensii?

Ne-am lamentat că a plecat Nokia, dar nu am spus clar că erau angajaţi doar o sută de ingineri şi mii de ţărani necalificaţi de prin Jucu. Era greu să finanţăm proprietarii de terenuri ori asociaţiile profesionale agricole cu câteva sute de tractoare produse la Reghin? Asta la scară naţională.

Am făcut stadion la Cluj, mare investiţie mare, dar am acceptat cheltuieli mărite cu zeci de milioane de dolari. Plătiţi către două - trei firme. O mie de startup-uri a câte 15.000 de euro, cu trei sau patru angajaţi, care plăteau şi azi impozite, aduceau plus-valoare şi nu cereau şomaj trei sau patru mii de oameni. Şi nu se cărăbăneau cu tot cu săpunierele lor de telefoane.

Vrem să redevenim grânarul Europei, sau aici, în Ardeal, din nou mari crescători de vite şi porci, dar am desfiinţat cu nonşalanţă fără negociere dură cu UE toate micile abatoare de comună sau oraş, am uitat cu desăvârşire de institutele de cercetare şi nici nu apreciem asigurarea reproducţiei la bovine şi suine prin însămânţare artificială, aşa cum avem la Semtest. Cât despre preţul terenului agricol…

Negociem cu FMI, Banca Mondială şi UE. Ne adunăm şi ascultăm uimiţi ce ne spun liderii grupului Bilderberg. Îi admirăm cum au reuşit să răzbată, pe chinezi, brazilieni, indieni şi pe ruşi, toţi în ţările BRIC. Nu ne vine să credem că Turcia a avut creştere economică de peste 10%. Dar ne lamentăm privindu-i oarecum cu invidie amestecată cu teamă pe greci, cu tot falimentul Eladei. Îi lăsăm pe onor miniştri, secretari de stat, administratori ai averii statului, să ne decidă soarta. Cât de greu ne e să pricepem că cine nu a dat două salarii în viaţa lui nu ştie nici ce-i criza, nici ce-i cu economia, dar nici soluţii magnifice nu are cum să aibă. E vremea implicării şi a celor cu experienţă şi reuşite, dar şi a unor măsuri economice reale de a sprijini investitorul român, acela care creează locuri de muncă.

Soluţia e în noi, printre noi. Trebuie doar ca acei oameni care au reuşit, care se zbat, se străduie, muncesc, au rezultate, să fie întrebaţi şi ascultaţi. Şi auziţi. Într-un judeţ, zonă ,regiune, făcătorii de legi, guvernanţii, decidenţii soartei acestei ţări, au datoria să-i invite fără criterii partinice pe ce-i ce înving criza, ca să spună ce soluţii propun. Noi, românii din criza reală a fiecărei ramuri economice. Aici, acasă pentru reuşita şi bunăstarea ţării.

O doză consistentă de raţional patriotism economic ne va face mult bine!

SUMAR pag. 5-7

Cover Story:

pag. 59-61

pag. 63

Cultură:

Afaceri:

ASTRA Film.

Un mare trib al documentariştilor

Brinel, 20 de ani de IT

Arhitectul apelor pag. 10,11

Agricultură: Buchet de licori la Salonul Naţional de Vinuri

pag. 19

Auto: Rombat a ajuns în Africa de Sud şi Liban

pag. 35

Investiţii: Tenaris aduce încă 150 milioane euro la Zalău

pag. 36,37

Afaceri: Globul de sticlă

pag. 44

Social: Lecţia britanică de CSR

Aurelian GRAMA

Brand Manager: Alin Bolbos (0757-036.817)

Fondator: Aurelian Grama

alin.bolbos@transilvaniabusiness.ro

REDACȚIA

ADMINISTRAȚIA

Redactor şef:

Claudiu Pădurean

claudiu.padurean@transilvaniabusiness.ro

0744-566.444

Director Mkt. N-V:

Dorel Vidican

dorel.vidican@transilvaniabusiness.ro

Director Mkt. Centru: Redactori şef adjunct:

Ionuț Oprea

ionut.oprea@transilvaniabusiness.ro

Redactori: Alexandru Toth Arina Moldovan Ioana Lucăcel Fotoreporter: DTP: Corectură: Design și Layout: Creatica Media

0721-197.559

(0736-651.166)

Florin Marcel

florin.marcel@transilvaniabusiness.ro

Director Pub. N-V:

(0740-075.219)

Nicu Pop

nicu.pop@transilvaniabusiness.ro

Alexandra Coroian Alin Zaharie Adrian Rus Cristina Gânj Răzvan Matei Erika Mărginean Tiparit la: SC Ceconii SRL, Baia Mare

www.transilvaniabusiness.ro

Director Pub. Centru:

(0740-115.167)

Marius Morar

marius.morar@transilvaniabusiness.ro

Dir. res. umane Dir. difuzare: Trafic manager:

(0746-130.439)

Anamaria Grama Attila Szanto (0755-044.851) Emo Veres

Regia de publicitate: Midas Media Bucureşti

Revistă editată de Transilvania Grup Business SRL Cluj ISSN 2068 - 5424 Adresă redacție și administraţie: Cluj-Napoca, Bisericii Ortodoxe nr. 2 Tel/fax: 0364.730.551 Târgu Mureș, Călărașilor, nr. 22, et. 2 Tel/Fax: 0265-215.613 www.transilvaniabusiness.ro

Revistă economică distribuită în judeţele: Cluj, Mureş, Bistriţa-Năsăud, Alba, Arad, Sibiu,Harghita, Covasna, Braşov, Satu Mare, Maramureș, Sălaj, Bihor, Hunedoara, Timiş şi Bucureşti

Tel/Fax: 031-040.4118; 031-040.4120

1

știri SIBIU

MUREŞ

Cresc afacerile, scade profitul la Transgaz Mediaş Compania naţională de transport de gaze Transgaz Mediaş a avut un profit, în primele nouă luni ale anului 2011, în scădere faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Astfel, de la 284,2 milioane de lei în primele trei trimestre ale anului trecut, a ajuns la 283,9 milioane de lei în 2011. Pe de altă parte, însă, cifra de afaceri a companiei a avut o uşoară creştere, de la 915,7 milioane lei la 940,4 milioane lei, cu 2,7% mai mare. Veniturile companiei medieşene au înregistrat, la rândul lor, o creştere de aproape 6%, dar şi cheltuielile au crescut de la 631,6 milioane de lei la 686 de milioane. Compania şi-a motivat această creştere a cheltuielilor prin faptul că a fost nevoie de plata unei taxe de acordare licenţă pentru trasport gaze şi tranzit internaţional, dar şi prin majorarea valorii amortizării mijloacelor fixe puse în funcţiune după începutul lunii septembrie, 2010.

Rovere Mobili a ajuns în Târgu-Mureş

CGS va angaja 1.000 de persoane în 2012 Furnizorul de servicii de call-center CGS România, companie americană, intenţionează să angajeze 1.000 de persoane anul viitor. Firma are acum 2.500 de angajaţi, din care 1.250 sunt la centrul din Braşov, iar restul la centrele din Bucureşti şi Sibiu. „Cunoaştem bugetul pentru anul viitor, ştim care sunt companiile care ne vor deveni clienţi sau care ne-au devenit deja clienţi, dar pentru care vom furniza servicii de la începutul anului viitor. Estimările sunt foarte ambiţioase: dacă în prezent avem undeva la 2.500 de angajaţi, ne dorim să terminăm anul 2012 cu 3.500 de angajaţi", a declarat Vladimir Sterescu, country manager al CGS. Operatorul CGS folseşte în principal limbi străine precum engleza, franceza, germana, spaniola şi italiana, dar şi portugheza, olandeza, turca, maghiara, poloneza, croata, bulgara şi limba română. CGS are şi câţiva angajaţi care vorbesc limbi nordice, pentru care există cerere foarte mare, dar candidaţii sunt greu de găsit şi de reţinut în companie, deşi salariile lor sunt foarte mari. „Un vorbitor de finlandeză care vine pe o poziţie de entry-level şi nu are niciun fel de alte cunoştinţe primeşte un salariu de minim 1.500 - 1.600 de euro pe lună. Însă problema la tinerii care sunt cunoscători de limbi nordice este aceea că ei pot furniza tot felul de servicii de traduceri, mai ales în sezoanele în care sunt tot felul de evenimente unde e nevoie de traducători şi pot câştiga în două săptămâni cât ar câştiga dacă ar munci o lună întreagă", a spus Sterescu. Salariile oferite tinerilor care lucrează în callcentere încep de la 300 de euro lunar şi pot ajunge la 1.700- 2.000 de euro, în operaţional.

CGS România a avut anul trecut o cifră de afaceri de 19,8 milioane de euro, în creştere cu 35% faţă de anul anterior şi un profit net de 4,45 milioane de euro, aproape dublu faţă de 2009, potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe.

SĂLAJ Fonduri mărite pentru tinerii fermieri sălăjeni În cadrul Măsurii 112, din programul Fondului European Agricol de Dezvoltare Rurală, tinerii fermieri sălăjeni pot depune proiecte pentru viitoarele investiţii. Această sesiune de depunere a fost reprogramată pentru intervalul 28 noiembrie 2011 - 13 ianuarie 2012, atunci când fermierii pot chiar să be neficieze de fonduri mult mai mari decât cele alocate în ultima sesiune de depunere. Acest lucru este posibil datorită faptului că sprijinul minim acordat a crescut de la 10.000 de euro la 12.000 de euro pentru o exploataţie cu dimensiunea minimă de şase UDE (unitate de dimensiune economică), iar valoarea maximă s-a modificat de la 25.000 de euro la 40.000 de euro. La nivelul judeţului au fost depuse si finanţate în cadrul Măsurii 112 „Instalarea tinerilor fermieri” puţin peste 30 de proiecte, iar valoarea totală a acestora este de peste 550.000 de euro.

2

Rovere Mobili a deschis pe 27 octombrie al 8-lea magazin al reţelei la Târgu Mureş, pe strada Toamnei nr. 2 A (Gh Doja, colţ cu Toamnei), pe o suprafaţă de 700 mp. Sunt programate două etape pentru deschidere, în primul stadiu fiind disponibil un nivel ce include o gamă variată de produse destinate designului interior pentru întreaga casă. “Gama de produse Rovere Mobili a fost extinsă progresiv de-a lungul timpului. În showroom-ul nostru puteţi găsi întreaga gamă de mobilier, de la bucătării, living-uri, dormitoare, dressing-uri, holuri şi băi, cât şi o gamă vastă de covoare, tapet, perdele, şi corpuri de iluminat. În ultimii ani Rovere Mobili a reuşit să acopere, fară a face rabat la calitate, toate segmentele de cumpărători, de la mediu până la premium”, ne-au declarat Alexandra Micu, Manager Resurse Umane şi Grigore Dragoş, Director Naţional de Vânzări. Rovere Mobili intenţionează să extindă reţeaua în principalele oraşe din ţară, noi extinderi fiind programate pentru 2012.

Rovere Mobili este parte a unui grup de firme cu sediul central în Italia, brandul a intrat pe piaţa românească în 2002, iar compania a adus până acum numeroase mărci de prestigiu, în special din categoria mobilierului de lux. Din 2008, Rovere Mobili este partener în cadrul proiectului rezidenţial Rovere Exclusive Concept.

HARGHITA Remetea va avea fabrică de bioetanol şi biogaz În comuna Remetea, din judeţul Harghita, va fi construită prima fabrică de bioetanol şi biogaz din România. Valoarea investiţiei va fi de 6,5 milioane de euro şi a fost posibilă prin semnarea, de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), a unui contract cu societatea Technical Trade SRL, care va realiza proiectul. Apariţia acestei construcţii va crea 15 locuri noi de muncă, iar angajaţii vor folosi în fabrică produsele agricole cultivate pe o suprafaţă de peste 7.000 de hectare de către localnici, pe care le vor cumpăra. Fabrica de la Remetea va produce bioetanolul, un combustibil care are un conţinut de alcool de 99%, iar ceea ce rămâne din amestecul fermentat de cereale şi legume după ce extragerea alcoolului va fi folosit pentru producerea biogazului. „Bunicul patronilor viitoarei fabrici de bioetanol şi biogaz trăieşte în Remetea şi, de multe ori, s-a plâns că din ce în ce mai puţini oameni se încumetă să cultive terenurile agricole din cauză că nu au unde să-şi vândă produsele. Aşa a apărut ideea înfiinţării acestei fabrici”, a declarat reprezentantul companiei Technical Trade SRL, Csaba András. Fabrica va fi dată în folosinţă în 2013.

știri COVASNA Schimbări la Covalact

ARAD Investitori interesaţi de agricultură

Producătorul de lactate Covalact Covasna are un nou preşedinte executiv, Cornel Dănilă, care anterior a avut funcţia de Sales Manager al grupul Danone. Firma Covalact, unul din producătorii autohtoni importanţi de lactate, este deţinută de fondul de investiţii SigmaBleyzer. Cifra de afaceri pe 2010 a firmei a fost de 78 de milioane de lei. Printre cele mai cunoscute produse ale Covalact se numără „Brânzica de casă” şi produsele din lapte de capră. Recent, producătorul de lactate a lansat produse noi cum ar fi „Brânza Făgăraş uşoară”, „Brânzica de casă cu vanilie şi stafide” şi „Brânzica de casă cu miere şi nuci”.

BRAŞOV Previziuni optimiste pentru Olypmus Conducerea grupului grec Olympus, care deţine o fabrică de lactate în apropierea oraşului Braşov, speră să atingă anul viitor o cifră de afaceri de 40 de milioane de euro. Jumătate din aceast sumă ar urma să fie reprezentată de exporturi. Grupul Olympus a investit suma de 55 de milioane de euro în fabrica de lactate din sudul Transilvaniei.

BIHOR Prima ediţie BizTech CG&GC HiTech Solutions din Oradea, în parteneriat cu HP România, Microsoft România şi RHS Company, au organizat prima ediţie a celui mai mare eveniment business IT din Oradea. BizTech 2011 a avut loc în data de 2 noiembrie, la Hotel Ramada şi s-a adresat tuturor managerilor de companii, administratorilor de sistem şi managerilor din sistemul de învăţământ.

Moderatorii care au animat conferinţa au fost personalităţi din segmentul de Business IT, printre care Silviu Hotăran (fondator şi ex-manager Microsoft România) şi Veronica Enceanu (Business Development Manager HP Partnership-Microsoft România). Scopul evenimentului a fost cel de a prezenta noile soluţii de storage de pe piaţă, networking pentru orice afacere şi virtualizarea cu noul concept Instant-ON.

Al doilea magazin Domo în Oradea

Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Valeriu Tabără, a susţinut mai multe întâlniri cu privire la investiţiile în agricultură din judeţul Arad, în data de 1 noiembrie. Primul pe lista întrevederilor a fost Mayer Siegfried, directorul diviziei de inginerie a firmei germane Baywa Aktiengesellschaft, care a precizat “că ţara noastră are un potenţial agricol ridicat, iar acest domeniu trebuie să fie prioritar”. Firma lui Mayer Siegfried s-a arătat interesată să investească în agricultură în această zonă. O a doua întâlnire din programul ministrului a fost cea cu administratorul grupului italian Maschio Gaspardo, Egidio Maschio, şi cu administratorul delegat al grupului, Mirco Maschio. A urmat o vizită la fabrica italiană din Chişineu-Criş, acolo unde sunt produse utilaje pentru lucrările solului. Valeriu Tabără s-a întânit cu primarul oraşului Chişineu-Criş, Gheorghe Burdan, şi cu Aurel Ardelean, rectorul Universităţii de Vest “Vasile Goldiş”.

ALBA Spaţiu de creaţie şi bistro în şanţurile Cetăţii Jumătate dintre cele 15 spaţii camuflate în zidurile Cetăţii din Alba Iulia vor fi scoase la licitaţie pentru a fi amenajate şi date în folosinţă. Firma Breasla SRL din Braşov şi-a manifestat interesul faţă de unul dintre acestea, cu o suprafaţă de aproximativ 2000 de mp. Spaţiul ar urma să fie transformat în platformă expoziţională, de creaţie şi bistro. Consilierii locali din Alba Iulia au aprobat de curând PUD-ul pentru tunelul dintre bastionul Carol şi bastionul Sf. Michael. Printre spaţiile scoase la licitaţie se vor afla şi cele cărora li s-au reziliat contractele de închiriere cu proprietarii care nu şi-au îndeplinit promisiunile.

HUNEDOARA Domo, unul dintre cei mai importanţi jucători pe piaţa retailului de produse electrocasnice, a deschis al doilea punct de lucru din municipiul Oradea.

Noul magazin, cu o suprafaţă de 1400 de mp, poate fi găsit în incinta Oradea Shopping City, mall inaugurat recent. În afara produselor pe care le oferă noul magazin Domo, clienţii care vor vizita magazinul vor beneficia şi de displayuri moderne pentru expunerea electrocasnicelor de bucătărie, insule demo pentru televizoare 3 D, zonă interactivă de gaming şi entertainment.

www.transilvaniabusiness.ro

Peştera Bolii, reintrodusă în turismul mondial Consiliul Judeţean (CJ) Hunedoara a decis să sprijine Asociaţia de Ecologie şi Intervenţii în caz de Inundaţii “Petro Aqua”, din Petroşani, în iniţiativa de a reintroduce Peştera Bolii într-un circuit patrimonial şi turistic. CJ Hunedoara a alocat 8.000 de lei pentru organizarea unui eveniment cultural în acest scop, care a avut loc în data de 8 noiembrie. În cadrul evenimentului au fost prezentate două piese de teatru, o expoziţie de icoane pe sticlă şi lansarea a trei numere din caietele “Petro Aqua”. Pe scenă a fost prezentă şi trupa regizorului Dan Puric, “Passe-Partout”.

3

știri CLUJ Parc ştiinţific balnear la Turda

Copiii învaţă despre calităţile apei din Apuseni

Consiliul Local din Turda a aprobat construirea unui parc ştiinţific balnear în oraş, ce vine în completarea proiectului iniţial, care prevede apariţia primei Universităţi Balneare. Viitorul parc ştiinţific va servi dezvoltării unui nou model curativ balnear integrat, dar şi cercetării resurselor naturale din municipiu. Proiectul va fi derulat în urma unui parteneriat între Municipiul Turda, SC Turda Salina Durgău SA, Asociaţia Română de Balneologie şi Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie, care va fi, totodată, şi coordonatorul proiectului. „Acest parc ştiinţific va fi cel mai mare câştig al Turzii după Sa lină. Universitatea Balneară se va baza tocmai pe acest parc ştiinţific pentru că cei care vin să realizeze şcolarizarea vor avea şi unde să facă practica propriu-zisă pentru instruirea de a deveni oameni necesari balneologiei”, a declarat primarul Tudor Ştefănie.

Inspectorii Agenţiei Naţională de Administraţie Fiscală (ANAF) au instituit sechestru asiguratoriu asupra halelor companiei Nokia, din comuna Jucu. Directorul ANAF, Sorin Blejnar, a declarat că sechestru nu va împiedica activitatea la fabrica de telefoane mobile şi că el urmăreşte recuperarea unei datorii de 10 milioane de dolari, rezultată în urma neplăţii unor taxe vamale.

Nokia este în negocieri pentru vânzarea halelor cu grupul german Bosch şi cu grupul Indian TerapiaRanbaxy.

Compania de Apă Arieş Turda a demarat o campanie de conştientizare asupra importanţei apei şi beneficiilor ei, sub titlul „Preţuind apa, preţuieşti viaţa!”. Din primăvară şi până acum, copiii de la 6 grădiniţe din Turda şi Câmpia Turzii, precum si copiii de la două şcoli din Turda au fost în vizită la uzina de apă din Mihai Viteazu, care asigură apă potabilă de adâncime întregului municipiu Turda şi satelor limitrofe. Specialiştii companiei de apă leau explicat copiilor cum se scoate apa din pânza freatică, cum este ea tratată şi apoi transportată spre robinetele din casele lor. Mulţi dintre copii au rămas uimiţi de calitatea apei şi au promis că o vor bea în loc de sucuri. Compania va derula astfel de acţiuni şi în celelalte şcoli şi grădiniţe din Turda şi Câmpia Turzii.

Oferta de zboruri din noiembrie

tTârgul Touristica - sute de vacanţe de iarnă

Lista zborurilor din Cluj-Napoca a fost completată recent cu noi destinaţii pentru luna noiembrie. Astfel, oferta din partea companiei Tarom include rutele Cluj-Frankfurt-Cluj şi ClujViena-Cluj, de la 119 euro şi, respectiv, 171 de euro. Malév propune ruta Cluj-Budapesta-Cluj, de la 99 de euro. Tot de la 99 de euro porneşte şi preţul unei călătorii spre München, la compania Lufthansa. Wizz Air aduce de la preţul de la 64 de euro, călătorii spre Roma şi Pisa.

Cea de-a V-a ediţie a Târgului de Turism Touristica s-a desfăşurat în weekendul 11-13 noiembrie, la Polus Center Cluj. Organizat de ANAT şi Libero Events, târgul a reunit 45 de expozanţi din 15 judeţe ale ţării, dar şi agenţii de turism din Ungaria şi Austria, destinaţii aflate în topul preferinţelor amatorilor de ski. “O prezenţă deosebită în cea de-a doua zi a târgului a fost Thailanda, care a participat în premieră la un târg de turism la Cluj-Napoca”, au precizat organizatorii. Cei care au vizitat standurile în această perioadă au avut ocazia să achiziţioneze sejururi pentru concediul de iarnă cu preţuri de la 69 de euro/persoană, până la zeci de mii de euro pentru destinaţiile exotice.

Sechestru pe activele Nokia

BISTRIŢA-NĂSĂUD A crescut recolta de struguri Recolta medie de struguri din judeţul Bistriţa-Năsăud a fost, anul acesta, de apro ximativ 3.400 de kilograme de struguri pe hectar.

Suprafaţa totală a te renurilor viticole din judeţ este de 432 de hectare, dintre care 91- cu viţă nobilă şi 341- cu soiuri hibride. În Bistriţa-Năsăud există 11 societăţi a căror activitatea gravitează în jurul planta ţiilor viti-vinicole şi 3500 de persoane fizice sunt înregistrate ca şi producători viticoli. Anul acesta, recolta de struguri a crescut cu 40 % faţă de cea din 2010.

4

Târg turistic pentru cetatea medievală Primăria Municipiului Bistriţa, în colaborare cu agenţia de publicitate Amprenta Advertising, a organizat în perioada 28-30 octombrie Târgul Turistic Medieval. Evenimentul a inclus în program activităţi care să promoveze valorile medievale locale, potenţialul turistic al zonei, dar şi care să întreţină buna dispoziţie a publicului.

Târgul Turistic Medieval a adus laolaltă atât iubitori de istorie şi artă, cât şi operatori din domeniul turismului care au fost antrenaţi în conferinţe tematice. În cadrul evenimentului a avut loc lansarea Ghidului turistic Siebenburgen (denumire care aminteşte de cele 7 cetăţi medievale săseşti din Transilvania: Bistriţa -Bistritz, Braşov -Kronstadt, Cluj -Klausenburg, Mediaş -Mediasch, Orăştie -Broos, Sibiu -Hermannstadt şi Sighişoara –Schburg) şi a fost iniţiată o dezbatere cu privire la protejarea şi valorificarea patrimoniului cultural.

Cover story

Arhitectul apelor După 18 ani de experienţă în gospodărirea apelor şi amenajările hidro, cu o cifră de afaceri de 200 de milioane de lei, Repcon Oradea se situează pe locul întâi la nivel naţional în topul companiilor cu acelaşi domeniu de activitate. De-a lungul anilor, Repcon a realizat cele mai importante lucrări hidro din Transilvania. Compania câştigă deja şi licitaţii internaţionale şi realizează lucrări importante în afara ţării. Transilvania Business vă prezintă astăzi povestea de succes a Repcon.

Text: Andreea Costea

www.transilvaniabusiness.ro

5

cover story În spatele celei mai bune companii româneşti din domeniu, stă omul şi managerul Mircea Nistreanu.

“Cel mai important atu pe care l-am avut când am pus pe picioare această firmă a fost experienţa. Lucrez în domeniul gospodăririi apelor din 1975”, îşi începe povestea Mircea Nistreanu. “Mi-am început cariera în Târgu-Mureş, după absolvirea Facultăţii de Hidrotehnică. În 1984 am fost repartizat şef de şantier la Oradea, oraşul în care s-a pus pe picioare Repcon şi în care am rămas până astăzi”, spune managerul. După, Revoluţie, în 1993, a fost creată societatea Repcon SA Oradea, iar Mircea Nistreanu a fost numit director general prin ordin ministerial. “Primul lucru pe care lam făcut a fost să creez o echipă performantă şi unită.

O echipă care s-a dezvoltat, s-a sudat şi a devenit o adevărată familie” povesteşte inginerul. “Pentru noi, constructorii, familiile sunt pe şantier, de aceea este important să ai o echipă unită. Performanţa în acest domeniu cere sacrificii. Când nu eşti plecat cu săptămânile în punctele de lucru care necesită deplasare, eşti tot pe şantier, de dimineaţa până seara”, explică Mircea Nistreanu.

Angajaţii, pe primul loc Pentru ca Repcon să atingă performanţele actuale, Mircea Nistreanu a înţeles că trebuie în permanenţă să-şi motiveze oamenii. “De când am înfiinţat compania, nu am întârziat o zi la plata salariilor. Pentru oamenii pe care-i trimit pe şantier, am asigurat mereu pe lângă salarii, cazarea şi masa, chiar şi pe vremea comuniştilor”, spune directorul. “Chiar dacă este un domeniu în care nu poţi lucra în lunile de iarnă, am avut mereu grijă ca angajaţii să-şi primească salariul şi în aceste perioade. În cele mai grele clipe au primit doar 80% din salariu, dar asta s-a întâmplat foarte rar.

Oamenilor mei le-am oferit siguranţa zilei de mâine”, completează managerul.

Chiar şi atunci când criza s-a făcut simţită, Mircea Nistreanu nu a trimis nici un om în şomaj. Omul de afaceri a ştiut să profite de avantajul atragerii de fonduri europene şi business-ul său a continuat să se dezvolte. Aşa se face că, în toiul recesiunii, Repcon şi-a mărit numărul de angajaţi de la 150 la 800 de oameni. În plus, în ultimii ani, Repcon a câştigat licitaţie după

licitaţie, cele mai importante lucrări în domeniu.

“Cartea noastră de vizită este seriozitatea. Ce ne recomandă este disciplina şi calitatea lucrărilor. Mizăm şi pe punctualitate. Nu am întârziat niciodată termenul de predare al lucrărilor!”, spune ferm Mircea Nistreanu.

Numărul unu Din 1975 şi până în prezent, Mircea Nistreanu a realizat şi a coordonat peste 50 de amplasamente distribuite în toată zona de Vest a României. Una dintre cele mai importante lucrări finalizate de Repcon este acumularea permanentă de la Suplacu de Barcău, judeţul Bihor. Inaugurat în anul 2010, barajul de la Suplacu de Barcău a fost realizat prin finanţare de la bugetul de stat şi de la Banca de Dezvoltare a Consi-

liului Europei. “Aceasta este prima acumulare permanentă care a fost realizată în România după revoluţie”, spune managerul.

O altă lucrare de referinţă este acumularea nepermanentă de la Ginta, pe râul Crişul Negru. “Acest baraj nu protejează numai zona românească, ci şi pe cea maghiară”, spune Nistreanu.

Acumulări nepermanente, construcţii şi refaceri de diguri, subtraversări, proiecţii sau consolidări de mal, calibrări de albii, poduri sau canale, lucrările Repcon şi-au pus amprenta siguranţei pe cursurile de apă ale Crişului Negru, Crişului Pietros, râului Barcău, Crişului Repede, dar şi în bazinul Hidrografic Someş-Tisa.

Proiecte importante La ora actuală, compania Repcon lucrează la acumularea nepermanentă de la Corbeşti şi la acumularea permanent de la Poiana. “Bihorul este cel mai protejat de inundaţii judeţ din ţară. Iar când vom termina lucrările actuale, va fi protejat în proporţie de aproape 100%”, explică Mircea Nistreanu.

Repcon se ocupă şi de amenajarea malurilor Crişului Repede în Oradea. Lucrările vizează atât amenajări pe tronsonul Podul Intelectualilor - Podul Decebal, cât şi pe tronsonul podul Densuşianu - frontiera cu Ungaria.

“De câte ori a fost posibil am acceptat şi lucrări în alte judeţe. Utilajele noastre au fost purtate prin judeţele Sălaj, Satu Mare, Cluj, Maramureş sau Timiş”, spune managerul Repcon.

Printre proiectele pe care le are în derulare, Repcon se ocupă şi de cea mai mare lucrare hidrotehnică din România. Astfel, în judeţul Timiş, compania lucrează pe tronsonul Lugoj - frontiera cu Serbia. “Sunt lucrări de amploare pe care le efectuăm în paralel cu sârbii şi sunt necesare în urma inundaţiilor din 2005 când sau rupt digurile”, explică Nistreanu. Lucrările au început în 2007 şi au termen de finalizare în 2014.

6

cover story Scurt CV Mircea Nistreanu este absolvent al Institului Politehnic Iaşi, Facultatea de Hidrotehnică, promoţia 1975. După absolvirea facultăţii, inginerul este repartizat la trustul de Lucrări Hidrotehnice speciale Bucureşti. Din 1975 şi până în 1984, Mircea Nistreanu se face remarcat pentru calităţile sale tehnice şi manageriale şi îndeplineşte, pe rând, funcţiile de şef de lot la punctul de lucru târnăveni şi şef de şantier la acumularea nepermanentă de la vânători, judeţul Mureş. Din 1984, inginerul Nistreanu este şef de şantier la oradea.

Aşa se face că în 1993, când s-a înfiinţat societatea sc repcon sA oradea, Nistreanu a fost numit prin ordin ministerial director general. Din anul 2004 este acţionar principal al companiei.

Din anul 2009 conduce ca director general şi preşedinte al consiliului de Administraţie firma Internaţional Grup construcţii G.I.e. repcon.

Dincolo de notorietatea pe care o deţine în lumea constructorilor pentru amenajarea apelor, Mircea Nistreanu este recunoscut şi ca autor şi coautor al patru cărţi care tratează probleme de construcţii hidrotehnice şi probleme legate de dezvoltarea durabilă a spaţiului rural românesc. În anul 2002 primeşte titlul ştiinţific de doctor.

800 de angajaţi are compania repcon 37 de milioane de euro este valoarea contractului semnat în toamna acestui an de

“Un destin hotărât de inundaţii”

compania orădeană

Dezvoltarea continuă Compania Repcon a reuşit să învingă criza prin atragerea fondurilor europene. “Am obţinut finanţări prin Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, Fondul de Mediu sau Fonduri Phare. Lucrările noastre au fost apreciate”, spune directorul. Numai la începutul anului curent firma a reuşit să atragă fonduri în valoare de două milioane de euro. Inspectorii fondurilor europene au susţinut că firma Repcon este recomandată să facă orice lucrare de anvergură din Europa. În plus Repcon a lucrat chiar şi pe autofinanţare şi a acceptat să încaseze banii ulterior. În luna octombrie a acestui an, Repcon şi-a trecut în agendă un nou proiect de proporţii. Compania a câştigat licitaţia pentru noi lucrări în bazinul Crişuri, licitaţie din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii. Astfel, Repcon va realiza lucrări în valoare de 37 de milioane de euro. “Aceste lucrări le finanţăm noi timp de patru ani, din bani proprii şi credite atrase, iar statul ne înapoiază banii în şase ani”, a mai punctat Mircea Nistreanu. Lucrările presupun realizarea a patru acumulări în Şoimuş, Tăr-

www.transilvaniabusiness.ro

căiţa, Briheni şi Tăgădău şi punerea în siguranţă a barajului Leş.

În sprijinul comunităţii Compania Repcon şi-a pus amprenta asupra comunităţii locale şi prin sponsorizările şi donaţiile făcute. Mircea Nistreanu a înţeles nevoile celor mai puţin norocoşi şi a încercat să-i sprijine de câte ori a avut ocazia. A ajutat cu bani biserici şi case de copii, a oferit donaţii pentru oamenii cu dizabilităţi, a mobilat grădiniţe la standarde europene sau a sprijinit financiar Spitalul Judeţean şi Spitalul de Recuperare. Mircea Nistreanu a pus pe picioare şi fundaţiile Trei Ursuleţi şi Trei Ierarhi. A ridicat o biserică în cartierul Rogerius. “Am ridicat biserica pentru mulţumirea şi împăcarea sufletească. Pentru ca Dumnezeu să ne ajute să funcţionăm, să continuăm să lucrăm şi să putem apăra oamenii de inundaţii”, a mai spus Mircea Nistreanu.

La subsolul bisericii funcţionează o cantină pentru săraci, iar pe viitor, Mircea Nistreanu vrea să asigure cabinete medicale pentru pensionari şi pentru oamenii cu dizabilităţi.

În anul 2010, Florin Mărăcineanu şi elena constantin au lansat cartea biografică “Un destin hotărât de inundaţii”. cartea urmăreşte atât cariera managerului Mircea Nistreanu, cât şi detalii despre cele mai importante lucrări realizate de repcon. În capitolul “Între timp râul devenise fluviu”, Mircea Nistreanu dezvăluie cum a luat naştere compania pe care azi o conduce cu atâta succes. ”În iulie 1997, FPs scoate la vânzare firma repcon. trebuia achitată valoarea patrimoniului, adică două miliarde de lei (...) Nici eu, nici cei din jurul meu nu dispuneam de aceşti bani. Mie însă ideea de a mă privatiza, de a munci în primul rând pentru noi, nu-mi dădea pace (...) Aveam câteva contacte bune, în judeţ mai sunt şi alte lucrări care, cu siguranţă vor fi promovate în execuţie, deci am, cel puţin teoretic, o bază financiară pentru a contracta un împrumut de la FPs. Zis şi făcut! Am dat 300 de milioane rată la FPs pentru anul 1997. restul banilor au fost eşalonaţi în rate lunare de 200-300 milioane de lei (...)

Apropiaţii mei priveau cu neîncredere ceea ce făcusem. Dar Dumnezeu ţine cu cei care luptă. Am prins, ca pe ultimul tren, legea conform căreia jumătate din rata de credit se rambursează pentru retehnologizare!(...)

Poziţia dominantă a firmei se datorează în bună măsură deciziilor luate în momentele de cumpănă, atunci când eram îndemnat mai mult spre prudenţă decât spre risc. eu am ales însă riscul controlat, bazat pe ceea ce pot face şi pe o anumită previziune asupra desfăşurării ulterioare a evenimentelor. Până acum, nu m-am înşelat!”

7

agricultură

IRUM Reghin şi-a lansat ultimul model de TAF Sâmbătă, 8 octombrie, IRUM SA Reghin, singura uzină din România specializată în producţia de TAFuri (Tractoare Articulate Forestiere) şi-a lansat oficial ultimul produs, numit TAF 2011 M. În prezenţa oficialităţilor judeţului, a potenţialilor clienţi, dar şi a inginerilor din cadrul firmei, familia Oltean, proprietara afacerilor IRUM şi Maviprod, s-au declarat mândri de noul lor produs, cu care intenţionează să cucerească piaţa din România şi chiar Europa.

După lansarea cu succes, în 2010, a liniei de tractoare agricole, IRUM intră pe piaţă cu TAF 2011 M, care vine să întregească gama largă de produse ale companiei reghinene. „Astăzi, spun cu bucurie că am ajuns în punctul în care putem să prezentăm un produs nou, cu care să ne mândrim atât noi, ca producător, cât şi România, pentru că vorbim despre un produs conceput şi fabricat de o companie românească. Acest produs vine în întâmpinarea nevoilor forestierului român, prin creşterea performanţei în ceea ce priveşte productivitatea şi fiabilitatea. Cu acest produs, IRUM îşi propune o abordare mai agresivă a pieţelor externe.

Am reuşit să ajungem aici, după multă muncă, care nu putea fi realizată fără ajutorul echipei care mă înconjoară”, a precizat Mircea Oltean, proprietarul, alături de soţia sa, Violeta, şi de fiul său, Andrei, a afacerilor IRUM şi Maviprod.

Ultimul răcnet de TAF Îmbinând calitatea, flexibilitatea, simplitatea, robusteţea şi, nu în ultimul rând, designul impresionant, noul produs marca IRUM a impresionat asistenţa, chiar de la debut. Cu performanţe mult îmbunătăţite faţă de cele anterioare, noul utilaj aduce un plus de calitate atât în ceea ce pri veşte dimensiunea, articulaţia, motorul, cabina, sistemul hi draulic, sistemul de rulare, sistemul de frânare, transmisia, dar şi în privinţa confortului. “În urma unui studiu de piaţă început în 2009, a supra modelului TAF 620, în cadrul IRUM s-a luat hotărârea creării unui

www.transilvaniabusiness.ro

nou model, cu scopul de a completa gama de produse IRUM. Acest nou produs a luat numele de TAF 2010 M şi a fost realizat de o echipă în care s-a îmbinat cu succes experienţa şi know how-ul inginerilor mai vechi ai companiei cu dorinţa şi entuziasmul noului val al tinerilor ingineri. TAf 2010 M îşi propune să fie un utilaj simplu, robust, agil, uşor de manevrat pe terenurile accidentate, iar raportul calitate preţ să fie unul cât mai convenabil clientului. De asemenea, TAF 2010 M vine cu o serie de elemente noi, atât la nivel de design, prin ergonomia şi confortul postului de lucru, cât şi la nivel tehnic. O altă ţintă pe care IRUM şi-a propus să o atingă prin acest nou model a fost ridicarea nivelului tehnologic şi estetic al acestui produs pentru a putea rivaliza cu producătorii externi de utilaje forestiere”, a declarat ing. Mircea Fărcaş, membru al echipei de proiectare TAF 2011 M.

Salvarea IRUM Salvată din ghearele falimentului de către Mircea Oltean, IRUM şi-a început ascensiunea în urmă cu 12 ani. „De peste un deceniu formăm împreună o echipă foarte bună, datorită loialităţii şi încrederii care ni sau acordat din partea clienţilor noştri şi datorită faptului că IRUM a încercat tot timpul să menţină produsele sale la un raport calitate-preţ cât mai convenabil şi să ofere forestierului român un produs pentru piaţa din România. Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat şi în alte sectoare, cum ar fi agricultura, în spe-

„E un membru al familiei pe care lam aşteptat de foarte mult timp.

Anul acesta am reuşit să finalizăm cu bine acest proiect şi suntem foarte mândri de acest nou produs marca IRUM. Este un moment foarte important în istoria companiei, pentru că am reuşit să realizăm un produs la un nivel tehnologic şi estetic foarte ridicat, cu care să ne putem bate cu competitorii din vestul Europei.”

Andrei Oltean

„Mă simt foarte fericită şi împlinită în acelaşi timp. Acest nou produs, acest nou membru al familiei IRUM, aduce o bucurie enormă şi o satisfacţie, prin faptul că este încununată munca şi seriozitatea noastră.”

Violeta Oltean cial industria de utilaje agricole româneşti. Acest lucru l-am reuşit să-l facem prin investiţiile continue care le-am început în urmă cu 12 ani”, a precizat Mircea Oltean, director executiv IRUM SA Reghin.

Alin ZAHARIE

9

AgRICuLTuRă Buchet de licori alese la Salonul Naţional de Vinuri Prima ediţie a Salonului Naţional de Vinuri al României, organizată la Bucureşti între 27 şi 30 octombrie, a fost prilejul unui răsfăţ cu arome descoperite sau reinterpretate în prezenţa majorităţii specialiştilor dintr-o industrie cu farmec aparte.

Un număr de 20 de producători de vin din România, alături de alţi 6 importatori de vinuri străine au destupat sticlele şi i-au servit pe primii vizitatori. Alte 20 de companii de servicii conexe şi-au prezentat produsele.

Prezenţa pentru prima dată într-un eveniment de anvergură a Muzeului Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti a fost un punct de atracţie pentru studenţii şi grupurile organizate. “Organizatorii recunoşteau că a fost o muncă “Salonul Naţional de Vinuri al României – VINTEST a fost o şansă reală prin care România a putut dovedi calitatea vinului, tradiţia produselor româneşti, frumuseţea zonelor care adăpostesc cramele, completate de reputata ospitalitate românească”, ne-a declarat Adriana Nica, director relaţii publice şi comunicare al evenimentului. Opt saloane internaţionale au fost organizate până acum la Timişoara de către S.C. Vinvest SRL, companie înfiinţată în anul 2005. Vinvest organizează târguri, expoziţii, congrese, conferinţe, team-building-uri, work-shopuri, simpozioane, promovare şi degustări de vinuri româneşti şi internaţionale. Din 2010 societatea este membru fondator al Asociaţiei de Cultură şi Promovare a Vinului. Lucia Pîrvu - director general Vinvest este unul din membrii fondatori ai Asociaţiei Degustătorilor Autorizaţi din România, care a luat fiinţă în anul 1994. Începand cu anul 2009, Vinvest este membră în Asociaţia Consultanţilor Enologi din România.

10

de opt ori mai grea decât la saloanele organizate la Timişoara, ne dorim mai mulţi vizitatori, dar s-au străduit cu tot dinadinsul. Mai sunt astfel de manifestări, am mai fost la Iaşi şi Oradea, încercăm să fim la tot felul de evenimente, în special în Ardeal. De exemplu cu prilejul inaugurării Cluj Arena, ne-am putut adresa într-un cadru dedicat unui public pasionat”, ne-a declarat Bogdan Moga, reprezentant vânzări, Domeniile Boieru. Dacă în sala expoziţională de la Romaero Băneasa, vizitatorii au putut admira şi înţelege procesul de stoarcere a strugurilor din secolele trecute, în spaţiul exterior, s-au încins grătarele, iar strugurii au devenit must în faţa publicului prin proces similar, dar al al vremurilor actuale.

Certificarea calităţii produselor româneşti a fost unul din obiectivele manifestării, iar în weekend numărul vizitatorilor a crescut simţitor. Aproape 2.000 de vizitatori au trecut pragul Hangarului 6 al Complexului Romaero Băneasa în a treia zi de degustare a vinurilor româneşti.

Printre ei s-au numărat mai multe delegaţii ale ambasadelor de la Bucureşti: pe lângă americani, au vizitat salonul diplomaţi şi agenţi comerciali din Bulgaria, Polonia, Republica Moldova, Cehia şi Rusia. O parte dintre aceşti vizitatori a căutat producători care exportă vin, alţii au fost interesaţi să devină cumpărători de mari cantităţi de vin românesc.“Fiind prima ediţie organizată la Bucureşti este în regulă, am avut invitaţi de marcă la standul nostru. Am adus un sortiment nou de vin, se numeşte Nec Plus Ultra, se vrea a fi cel mai bun sauvignon blanc pe care l-a produs Jidveiul, expresia din latină înseamnă “mai mult nu se poate”. Am vrut să-l promovăm aici alături de celelalte sortimente. Pentru pro-

ducţie a fost un an bun atât calitativ şi cantitativ, vânzările au scăzut, dar acest trend este la majoritatea producătorilor din cauza evoluţiei pieţei”, ne-a declarat Victor Ştirbulescu, supervizor K.A. În a treia zi de degustare a fost organizată Cupa României la Artă Culinară, organizată de Asociaţia Naţională a Bucătarilor şi Cofetarilor din Turism, unde maeştri bucătari s-au intrecut în sculpturi făcute în legume, fructe sau ciocolată. S-au aranjat platouri cu bucate alese, demne de sintagma “să le mănânci cu ochii”, s-au realizat torturi aniversare, s-au făcut demonstrații culinare de excepţie. “Noi am adus soiuri pure româneşti, gama Omnia din struguri ecologici, un vin special pentru doamne şi o gamă exclusiv Horeca, clasa de sus de la noi”, ne-a declarat Florin Chitu, sales & marketing manager, Senator Wine. Societatea

AgRICuLTuRă Cele mai noi premii Asociaţia Degustătorilor Autorizaţi din România, Organizaţia Naţională Interprofesională a Vinului şi Consiliul Judeţean Alba au organizat în luna septembrie a V-a ediţie a Concursului Naţional de Vinuri “Strugurele de aur”. Juriul, format din două comisii de câte 5 degustători membri ADAR, a evaluat 180 probe înscrise în concurs de către producători mici şi mari din toate zonele viticole ale ţării, fiind acordate 74 de medalii, dintre care 47 de medalii de aur şi 27 de medalii de argint. La ediţia din acest an au participat cu probe în concurs peste 30 de producători, dintre care cei mai importanţi sunt: JIDVEI, Cramele Recaş, Vincon, Carl Reh, SCDVV Blaj, Domeniile Boieru, Budureasca, Cramele Halewood, Rovit, Lacerta Winery, Crama Basilescu, Wine Princess, Elite Wine, Vifrana. Claudiu Necşulescu, preşedintele ONIV şi patronul SC Jidvei a declarat la încheierea concursului: “Nu pot decât să adresez un mesaj de mulţumire tuturor membrilor ONIV, care prin prezenţa la acest concurs au făcut dovada unităţii organizaţiei, demonstrând că ONIV îşi merită pe deplin recunoaşterea naţională. Rezultatele obţinute demonstrează trendul ascendent al vinurilor româneşti care sunt pregătite să participe la orice competiţie internaţională”. Lista medaliilor de aur şi de argint acordate, în funcţie de producător, podgorie, brand, soi şi an de producţie poate fi consultată online, pe pagina www.adar.ro.

Asociaţia Somelierilor din România (A.S.R.) şi Cramele Halewood vor organiza, în perioada 20 – 26 februarie 2012, a 12-a ediţie a concursului naţional “ Trofeul Someleriei – Cramele Halewood, 2012”. Concursul va fi organizat în conformitate cu normele Asociaţiei Internaţionale a Somelierilor (A.S.I.) şi se va desfăşura ca şi etapă naţională de selecţie în cadrul A.S.I. Aceasta ediţie se va desfăşura în memoria lui John Halewood, fondator al grupului Halewood România şi susţinător constant, de peste un deceniu, al somelierilor români. Cu ocazia Salonului Naţional de Vinuri al României Vintest (din perioada 27 – 30 octombrie 2011) şi a Târgului Internaţional de Vinuri goodWine (18 - 20 noiembrie 2011), somelierii din A.S.R. au demarat programul de selecţie pentru etapa finală din februarie.

Senator Prodimpex, a anunţat la finalul lunii septembrie intenţia de atribuire a unui contract de promovare a vinurilor româneşti pe piaţa din Republica Populară Chineză, pe o durată de 3 ani. În schimb, societatea sibiană Vitrometan, producător de articole din sticlă, şi-

www.transilvaniabusiness.ro

ar dori să recucerească o parte din piaţa internă. “La acest salon, Vitrometan prezintă un alt mod de servire al vinului decât cel cu care publicul general e obişnuit.

Spunem: nu servirii vinului într-o sticlă de plastic, nu servirii vinului cu apă, nu servicii vinului alb cald. În mod

mai elegant, pe orice masă poate exista un decanter, o cană, pahare de cristal, un bol, etc. Produsele noastre sunt lucrate manual, se adresează oricărui gen de public, dar majoritatea producţiei este destinată exportului, pentru că publicul românesc nu e obişnuit. Cum fiecare bucată înglobează foarte multă manoperă, nici preţul nu e unul scăzut. Încercăm să fim prezenţi cât mai mult în ţară chiar dacă ce se vinde în România, e sub 10% din ceea ce se vinde într-o lună. La Bucureşti, ne-am făcut o piaţă, oamenii au început să ne cunoască, marele avantaj în România e că putem vinde produsele sub sigla noastră”, ne-a declarat Radu Miron, director general Vitrometan.

Ionuţ OPREA

11

agriculturĂ

Agricultura a adus veşti bune la INDAGRA În perioada 19 – 23 octombrie 2011 la Romexpo a avut loc INDAGRA - târgul internaţional de produse şi echipamente în domeniul agriculturii, horticulturii, viticulturii şi zootehniei. Veştile bune au dat optimism. Relansează agricultura economia?

Organizată sub Patronajul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, manifestarea a reunit peste 380 de firme din 22 de ţări, respectiv Afganistan, Austria, Belgia, Bulgaria, China, Coreea, Danemarca, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Republica Cehă, România, Serbia, Spania, Statele Unite, Suedia, Turcia şi Ungaria, pe o suprafaţă de expunere de 30.000 mp şi a înregistrat un număr de vizitatori de peste 48.000, atât specialişti, cât şi public larg. “Gradul ridicat de internaţionalizare arată că piaţa românească prezintă interes pentru partenerii din străinătate şi indică o creştere a oportunităţilor de afaceri în agricultură, horticultură, viticultură şi zootehnie”, explică Irina Stan, directorul departamentului de comunicare al Romexpo. Pentru a facilita contactele de afaceri, vizitarea şi identificarea

www.transilvaniabusiness.ro

domeniilor de interes, expoziţia a fost structurată pe cele mai reprezentative domenii: maşini şi utilaje agricole, seminţe şi îngrăşăminte, tehnologii de creştere a animalelor, tehnologii de creştere a păsărilor, tehnologii de creştere a porcilor, flori şi grădinărit.

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a acordat, şi în acest an, o atenţie deosebită acestei manifestări, confirmând faptul că din perspectiva reformei Politicii Agricole Comune, România este interesată să realizeze parteneriate viabile cu alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea promovării intereselor comune.

Zootehnia, are potenţial Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Valeriu

Tabără a deschis vineri, 21 octombrie 2011, lucrările conferinţei „Ziua Zootehniei”. Evenimentul a fost organizat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) în cadrul expoziţiei internaţionale de echipamente şi produse din domeniul agriculturii, horticulturii, viticulturii şi zootehniei - INDAGRA 2011. Manifestarea „Ziua Zootehniei” a reunit specialişti din cadrul MADR şi ai Agenţiei Naţionale pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie (ANARZ), precum şi reprezentanţi ai crescătorilor de bovine, ovine, caprine, păsări şi alţi experţi în domeniu. Valeriu Tabără a declarat că zootehnia este unul din sectoarele care pot aduce faimă agriculturii româneşti atât pe plan intern, cât şi pe plan extern.

13

agriculturĂ De asemenea, a remarcat ministrul agriculturii, creşterea animalelor este la fel de importantă pentru agricultura unei ţări ca şi culturile de grâu, porumb sau floarea soarelui. Un alt aspect prezentat de ministrul Valeriu Tabără este acela că fermierii crescători de animale din România trebuie „să îşi promoveze produsele şi să facă performanţă în primul rând în ţară”. În continuare, oficialul MADR a remarcat necesitatea unei bune colaborări între ANARZ, asociaţiile de crescători de animale şi ANSVSA. Valeriu Tabără s-a referit şi la materialul biologic autohton. „Performanţa în zootehnia românească nu se poate realiza cu material biologic importat, fiind necesară dezvoltarea sectorului de selecţie şi ameliorare prin crearea unităţilor specializate din care fermierii să poată cumpăra animale performante şi bine adaptate la condiţiile pedo-climatice din România. Se impune în acest sens o mai bună gestionare şi administrare a surselor genetice naţionale”, a afirmat ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale.

Firmele dau pulsul Expozanţii au încântat publicul şi în acest an cu o gamă variată de produse, respectiv utilaje agricole, precum cultivatoare, freze de pământ, pluguri agricole, semănătoare de porumb, discuri agricole şi combine agricole, maşini fitosanitare, maşini pentru recoltat furaje, silozuri, maşini de tratat seminţe, dotări zootehnice pentru bovine, cabaline, ovi-caprine şi porcine, motoare şi combine de recoltat, maşini şi utilaje pentru grădinărit, motopompe pentru irigaţii, utilaje de prelucrat solul, combine de recoltat cereale, etc. De asemenea, în cadrul târgului au fost prezentate seminţe de tomate profesionale, hibrizi de mare valoare, seminţe de pepeni timpurii şi îngrăşăminte tehnice, acestea provenind de la companii cu mare experienţă şi tradiţie în domeniu. Expozanţii francezi ne-au prezentat experienţa, competenţele şi produsele lor, puse la dispoziţia dezvoltării şi modernizării agriculturii româneşti, specializate în maşini agricole, creşterea animalelor, echipamente pentru sortarea şi ambalarea fructelor şi legumelor proaspete, pepiniere şi seminţe, materii prime pentru fabricile de bere şi servicii, domenii în care Franţa figurează printre liderii mondiali. “În perioada 19-23 octombrie întreaga echipă Euralis Seminţe şi-a îndreptat atenţia către Târgul de agricultură Indagra 2011 unde şi-a aşteptat vizitatorii la standul său din pavilionul naţional al Franţei. La această ediţie a târgului amintit, Euralis a participat sub egida Franţei în standul Ubifrance din pavilionul C1. Acest

14

pavilion a concentrat cele mai dinamice firme franceze din agricultura românească care contribuie negreşit la progresul agricol la ţării noastre prin transferul de tehnologii inovatoare. În prima zi a târgului, 19 octombrie, a avut loc inaugurarea pavilionului naţional al Franţei de către ambasadorul francez în România, Henri Paul. Surpriza acestei inaugurări a fost prezenţa ministrului român al agriculturii, Valeriu Tabără. Ministrul şi-a exprimat pe această cale aprecierea pentru toate firmele franceze din agricultura românească ce aduc an de an un aport considerabil de tehnologii şi competenţe în domeniul amintit, trecând apoi pe la fiecare stand în parte. În toate cele cinci zile ale târgului, Euralis a fost vizitată de distribuitori şi fermieri din întreaga ţară. Principalul punct de interes al vizitatorilor standului Euralis au fost noutăţile cu care Euralis va veni pe piaţă anul care vine. Directorii şi area managerii noştri au stat tot timpul la dispoziţia vizitatorilor cu răspunsurile şi sfaturile de care aceştia aveau nevoie.

Discuţiile despre performanţele de neegalat ale hibrizilor Euralis i-au satisfăcut şi pe fermierii care încă nu sunt clienţi Euralis trezindu-le interes în cultivarea de

hibrizi de sorg, floarea-soarelui, porumb şi rapiţă în anul agricol ce vine”, ne-a declarat Georgeana Stroe, specialist comunicare şi relaţii publice - Euralis. Pe de altă parte, grupul german ce activează în industria chimică, BASF, a anunţat că a solicitat Uniunii Europene autorizaţia pentru a cultiva prima specie de cartof modificat genetic destinat alimentaţiei umane, ce poartă numele de Fortuna. „Acest cartof este destinat în principal alimentaţiei umane, dar poate fi folosit şi pentru hrănirea animalelor”, a declarat agenţiei France Presse purtătorul de cuvânt al BASF. Este o specie de cartof derivată din Fontane, una dintre varietăţile cele mai folosite pentru producerea chipsurilor. „Următoarea etapă în procesul de autorizare constă în avizul Autorităţii Europene pentru Securitatea Alimentelor (EFSA) care va evalua securitatea produsului pentru oameni, animale şi mediul înconjurător”, mai precizează compania germană. Specia de cartof Fortuna are capacitatea de a rezista la mana cartofului, un parazit foarte devastator care a fost una dintre cauzele principale ale foametei irlandeze din scolul XIX şi care potrivit grupului german încă mai distruge circa 20% din culturile de cartofi la

agriculturĂ 15% pământ nelucrat?

nivel mondial. BASF explică acest rezultat prin folosirea a două gene prelevate de la o varietate sălbatică de cartof din America de Sud care rezistă la mana cartofului. Dacă Uniunea Europeană va autoriza comercializarea, acesta va fi primul cartof modificat genetic ce se va regăsi în alimentaţia noastră. Uniunea Europeană a autorizat deja comercializarea de produse alimentare ce conţin anumite varietăţi de porumb, rapiţă, soia şi sfeclă modificate genetic. Fiindcă în agricultură e nevoie şi de investiţii, cei prezenţi la Indagra s-au putut informa şi asupra posibilităţilor de finanţare.

Banca Carpatica oferă creditul “Rădăcini”, un produs destinat achiziţionării de terenuri agricole, precum şi reabilitării acestora în vederea exploatării agricole. Beneficiari pot fi producătorii agricoli persoane juridice şi cei asimilaţi acestora, care sunt organizaţi conform legii şi desfăşoară activităţi legale, potrivit actului constitutiv. Perioada de creditare este extinsă, de maxim 10 ani, un avantaj major al acestui produs fiind perioada de graţie, de maxim 2 ani, pentru plata principalului şi maxim 6 luni pentru plata dobânzii. Prin intermediul creditului “Rădăcini”, banca va putea finanţa şi societăţile start-up pentru achiziţia terenurilor în suprafaţă cel puţin egală cu cea a terenurilor aflate în proprietatea lor. „Oferim creditul acesta, cu un nume cât se poate de sugestiv, pentru a ne adresa cât mai specific necesităţilor fermierilor, având în vedere că în momentul de faţă există un număr foarte mare de terenuri cu potenţial în zone agricole, dar care sunt nelucrate. Este un credit căruia i-am ataşat multiple avantaje, tocmai pentru a fi cât mai uşor de accesat şi de rambursat, ţinând cont de sezonalităţile specifice agriculturii”, declară George Ciobănaşu, director general adjunct al Băncii Comerciale Carpatica.

Produse tradiţionale La cea de-a 16-a ediţie a INDAGRA, au participat crescători de animale din judeţul Mureş, care au prezentat bovine, juninci gestante, un tineret femel de

www.transilvaniabusiness.ro

reproducere şi vaci multi pare. În cadrul concursului „Miss Văcuţa” care a avut loc duminică, 23 octombrie, titlul a fost obţinut de vaca Holstein Friesen prezentată de S.C. Pantelimon. Născută în luna a 5-a anul 2008, văcuţa provine dintr-un taur Bavaria celebru, cu o valoare de ameliorare a rasei de 110%, iar mama sa a dat la prima lactaţie 8.612 litri de lapte, cu 318 kg de grăsime. Premiul a fost înmânat proprietarului Mihai Petcu de către Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Valeriu Tabără, care l-a felicitat personal. „Îl felicit pe domnul Petcu pentru consecvenţă, pentru profesionalism şi pentru credinţa în ceea ce înseamnă vaca de lapte în România. Îl felicit, de asemenea, pentru rezistenţă, performanţă şi pentru că este un om care promovează dragostea faţă de ceea ce înseamnă această uzină, care este vaca”. Pe toată perioada manifestării au putut fi degustate produse tradiţionale româneşti de la producători din zonele Ardeal, Banat, Bucovina, Moldova şi Maramureş, precum pâine caldă făcută în cuptor tradiţional din cărămidă, friptură de miel şi viţel la proţap, dar şi vinuri româneşti de la cele

Proprietarii de terenuri agricole, fie ei agricultori sau nu, care nu întreţin în bune condiţii şi nu igienizează terenurile riscă amenzi de la 200 lei la 400 lei pe hectar pe an, potrivit unui proiect de Ordonanţă de urgenţă al Ministerului agriculturii, ale cărei prevederi ar putea fi aplicate, cel mai devreme, de la începutul anului viitor. Proiectul de Oug defineşte terenul nelucrat ca fiind “orice suprafaţă de teren arabil, pajişti permanente, culturi permanente cu destinaţie agricolă care a fost utilizată anterior ca suprafaţă agricolă sau alte tipuri de terenuri neagricole, extravilane sau intravilane, care în cursul anului de referinţă pentru anchetă (anul în care se face controlul) nu mai este lucrat, nu participă la sistemul de rotaţie a culturilor şi care nu îndeplineşte anumite standarde de igienizare". Pentru a respecta aceste standarde, potrivit proiectului de Oug elaborat de Ministerul agriculturii, proprietarii de pajişti permanente trebuie să asigure un nivel minim de păşunat sau să cosească pajiştile cel puţin o dată pe an, iar pe terenurile agricole, precum şi pe terenurile neagricole extravilane, inclusiv pe cele care nu sunt folosite în scopul producţiei, deţinătorii acestora au obligaţia să să desfăşoare activităţi agricole ce au drept scop să evite instalarea buruienilor. angajaţi ai aPia şi ai Direcţiilor agricole (pentru terenurile care nu intră la plata pe suprafaţă) vor constata, vor sesiza şi vor verifica dacă proprietarii îşi întreţin terenurile curate. Dacă regulile nu sunt respectate, proprietarii vor fi mai întâi somaţi, în scris, să îşi cureţe terenurile, iar dacă nu o fac, vor primi amenzi de 200 lei/ha în primul an, 300 lei/ha în al doilea an şi de 400 lei/ha, începând cu al treilea an consecutiv în care îşi lasă terenurile pârloagă, însă valoarea amenzii se poate modifica prin Hotărâre de guvern, se mai prevede în proiectul de act normativ. Ministerul agriculturii nu menţionează câţi bani estimează că va strânge la buget din această taxă, dar spune că speră să reducă suprafeţele nelucrate, care au ajuns la circa 10-15% din suprafaţa arabilă a ţării.

mai renumite podgorii, în spaţiile special amenajate aflate pe aleea principală. “În contextul importanţei cu care este tratată agricultura în politica economică şi socială a Comunităţii Europene, INDAGRA se bucură atât de aprecierea specialiştilor, cât şi de atenţia factorilor de decizie din instituţiile de profil, precum şi de interesul tot mai crescut al fermierilor. Ca recunoaştere a profesionalismului acestei manifestări expoziţionale, INDAGRA a primit, în anul 2007, statutul de eveniment agreat UFI – Asociaţia Globală a Industriei de Târguri şi Expoziţii. În acelaşi context, confirmarea internaţională a evoluţiei INDAGRA, a condus la primirea ROMEXPO ca membră EURASCO – prestigioasă organizaţie, ce reuneşte organizatorii de târguri de agricultură din Europa. Ediţia de anul viitor se va desfăşura în perioada 31 octombrie – 4 noiembrie 2012”, a încheiat Irina Stan.

15

agricultură Comisarul european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Dacian Cioloş, a prezentat pe 12 octombrie propunerile Comisiei Europene de reformă a PAC pentru perioada 2014-2020. Propunerile legislative transmise Parlamentului European şi Consiliului Uniunii Europene, care trebuie dezbătute şi aprobate până la finalul anului 2013, vizează reorganizarea plăţilor directe, mecanismele de gestionare a pieţei şi măsuri de dezvoltare rurală în spaţiul comunitar, în perspectiva anului 2020.

După 2013, actualele sisteme de plăţi directe vor fi înlocuite cu Schema de Plată de Bază. Toate statele membre vor trebui să aplice un sistem unitar de plată la hectar la nivel naţional sau regional până la începutul lui 2019 (aceeaşi sumă pe fiecare hectar dintr-o regiune sau stat, în funcţie de alegerea statului). Bugetele naţionale pentru plăţile directe vor fi ajustate astfel încât statele care primesc o plată la hectar mai mică de 90% din media UE27 să primească mai mult. Diferenţa până la 90% din media europeană va fi redusă cu o treime. (De exemplu, dacă un stat membru primeşte o sumă pe hectar care este, în medie, 75% din media UE27, adică cu 15% sub 90%, suma va creşte gradual până la 80%.)

Datorită suprafeţei mari de teren agricol, prin redistribuire, România va primi bugetul cel mai mare.

Plată pentru practici agricole durabile Pe lângă plata de bază, fiecare fermă va primi o plată adiţională pentru respectarea anumitor practici agricole „verzi”. Pentru aceste subvenţii, statele membre vor folosi 30% din fondurile PAC destinate plăţilor directe. Este o prevedere obligatorie, exclusă de la plafonarea plăţilor directe. Cele trei măsuri vizate de practicile durabile sunt: menţinerea păşunilor permanente, diversificarea culturilor (un agricultor trebuie să cultive cel puţin 3 culturi, nici una pe mai mult de 70% din terenul arabil, iar cea de-a treia pe cel puţin 5% din acesta) şi menţinerea unor rezerve ecologice de cel puţin 7% din terenul agricol, fără

Agricultura se redefineşte din 2014

păşunile permanente (ex.: capete de teren, copaci, elemente de peisaj, biotopuri, zone tampon, perdele forestiere). Producătorii certificaţi ecologic sunt consideraţi a respecta practicile agricole durabile.

Sprijin pentru micii fermieri Până la 15 octombrie 2014, orice beneficiar de plăţi directe pe 2014 poate decide să participe la Schema pentru Micii Fermieri, prin care un Stat Membru va putea face o plată fixă de 500-1.000 euro/an, indiferent de mărimea fermei, necondiţionată de practicile agricole durabile

Primele date despre recolte Anul acesta s-a dovedit a fi unul foarte roditor pentru agricultorii români care au cultiva cereale, aceştia înregistrând producţii-record. Producţia totală de grâu este, anul acesta, de 8 milioane de tone, cu peste 35% mai mult decât anul trecut. Şi recolta de porumb a fost una foarte bună. Producţia totală de porumb este, anul acesta, de 10 milioane de tone, cu aproximativ 15% mai mult decât anul trecut. La fel de bine stă şi recolta de floarea-soarelui. Producţia totală de floarea-soarelui este, anul acesta, de 1,6 milioane de tone, cu peste 15% mai mult decât anul trecut.

Recolta este bună nu doar din punct de vedere cantitativ, ci şi calitativ, cel puţin la grâu, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, Valeriu Tabără, afirmând că grâul obţinut anul acesta este de cea mai bună calitate. Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, Valeriu Tabără, s-a arătat foarte mulţumit de recoltele de cereale ale acestui an şi spune că abia acum se poate vorbi despre România ca despre un grânar al Europei.

"Este prima oară când putem discuta despre un anumit grânar. Producţia e de excepţională calitate. Sunt judeţe în care grâul este 100% bun pentru panificaţie. În media pe ţară, proporţia de grâu bun pentru panificaţie este de peste 80%. Reintrăm în clubul exportatorilor de grâu, unde România trebuie să rămână", a

16

declarat ministrul Valeriu Tabără. Oficialul a mai spus că, în România, lipseşte soia, cu care am putea cultiva 1 milion de hectare, dar se stă foarte bine la cartoful de toamnă, cu producţii estimate anul acesta de 3,5 milioane de tone. Peter Biermann, directorul general al companiei Aston FFI, unul dintre liderii mondiali în comerţul cu produse agricole şi uleiuri vegetale, a declarat că producţiile bune de porumb din Ucraina (20 de milioane de tone) şi România (10 milioane de tone) pot duce la scăderea preţului pe piaţa internaţională, preţ care a crescut în ultimul an cu 67% din cauza secetei din Statele Unite ale Americii. "Piaţa nu a luat încă în calcul Ucraina, iar România va avea şi ea o producţie bună de porumb. Aceşti doi furnizori pot absorbi o parte importantă din cererea care merge în mod normal către SUA şi America de Sud", a declarat, la mijlocul lunii septembrie, directorul general al companiei Aston FFI, Peter Biermann, citat de agenţia Mediafax. Cu toate acestea, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Valeriu Tabără, estimase că preţul la porumb ar putea să continue să crească în anii următori pentru că este principala cereală folosită pentru a produce biocombustibili în ţări precum Statele Unite ale Americii şi Germania.

(„verzi”) şi cu proceduri mult simplificate privind ecocondiţionalitatea. Suma exactă va fi decisă de fiecare Stat Membru, în funcţie de plata medie pe beneficiar sau de plata medie pe hectar, la o fermă de 3 ha. Bugetul schemei nu poate depăşi 10% din bugetul Statului Membru pentru plăţi directe. Schema este opţională pentru agricultori şi va fi însoţită în programele de dezvoltare rurală de o schemă de restructurare agricolă care încurajează ieşirea micilor agricultori şi transferul permanent al terenurilor către alţi fermieri, printr-o plată egală cu 120% din plata pe care micul fermier ar fi primit-o în cadrul Schemei pentru mici fermieri. Studiul de impact al reformei PAC arată că aprox. o treime din fermierii UE au maxim 3 ha de teren, iar fermele lor nu acoperă mai mult de 3% din terenul agricol al UE, dar aceştia reprezintă cca.

33% din beneficiarii de plăţi directe.

Sprijin pentru tinerii agricultori Plata de bază pentru un nou tânăr fermier (până în 40 de ani) va fi suplimentată cu 25% pe perioada primilor 5 ani. Regula va fi, însă, limitată la dimensiunea medie maximă a fermelor în fiecare Stat Membru. Pentru statele cu ferme mici, limita este de 25 ha. Măsura va fi finanţată cu până la 2% din fondurile PAC destinate fiecărui stat. La nivel european, 55% din fermieri au peste 55 de ani, în timp ce numai 6% au sub 35 de ani.

Plăţi directe cuplate Statele membre vor putea acorda un ajutor suplimentar sub formă de plăţi directe cuplate, adică legate de un factor de producţie (ex.: creşterea oilor în zonele de munte) sau de producerea unui anumit produs (o anumită cultură). Fiecare stat va putea folosi pentru aceste plăţi maxim 5% din fondurile pentru plăţile directe, dacă folosea până acum 0-5% din fonduri pentru plăţi cuplate, sau maxim 10%, dacă statul folosea 5-10% din fonduri.

O rată mai mare pentru plăţile cuplate va putea fi aprobată de Comisie în cazuri justificate.

agricultură Mariana Suciu, director general romexpo:

“Anul 2011 a fost al schimbărilor!”

Plăţi directe numai pentru agricultorii activi Definiţia agricultorului activ exclude de la plăţi persoanele/firmele pentru care subvenţiile PAC ar reprezenta mai puţin de 5% din încasările lor din acţiuni non-agricole sau care deţin terenuri potrivite pentru păşunat sau cultivare, dar pentru care nu efectuează activităţile minime cerute de legislaţia naţională. Vor fi exceptaţi de la aceste reguli fermierii care, în anul anterior, au primit ca plăţi directe mai puţin de 5.000 euro.

Plafonarea plăţilor directe Plăţile directe primite de o singură fermă prin Schema de Plată de Bază nu vor putea depăşi 300.000 euro/an.

Plăţile directe vor fi reduse cu 70% pentru fermele care primeau între 250.000 şi 300.000 euro, cu 40% pentru cele între 200.000 şi 250.000 euro şi cu 20% pentru cele între 150.000 şi 200.000 euro. Pentru a nu defavoriza fermele care creează locuri de muncă, acestea pot scădea costurile cu salariile (inclusiv impozitele şi contribuţiile sociale) din anul anterior, înainte de a calcula suma plăţilor directe supusă regulilor plafonării. Fondurile economisite prin plafonare vor rămâne la dispoziţia fiecărui stat, fiind transferate către programul de dezvoltare rurală şi putând fi folosite pentru finanţarea nerambursabilă integrală a proiectelor pentru investiţii şi inovare.

Sprijin pentru zonele defavorizate natural Statele Membre (sau regiunile) pot oferi zonelor defavorizate natural o subvenţie suplimentară de maxim 5% din fondurile alocate plăţilor directe. Măsura este opţională şi nu afectează plăţile destinate acestor zone din fondurile de dezvoltare rurală. Transferul fondurilor între cei doi piloni ai PAC. Statele Membre vor putea transfera până la 10% din fondurile primite prin PAC pentru plăţi directe (Pilonul I) către programul de dezvoltare rurală

www.transilvaniabusiness.ro

Reporter: Care sunt tendinţele companiilor participante la târguri şi expoziţii, ce s-a schimbat în nevoile şi pretentiile lor în relaţia cu un centru expoziţional?

Mariana Suciu: Un târg sau o expoziţie se organizează, în primul rând, în beneficiul expozanţilor care, prin participare, sunt interesaţi să-şi menţină ori să-şi sporească potenţialul competitiv pe pieţele de interes, urmărind realizarea anumitor obiective şi obţinerea unor avantaje de preferabil pe termen lung. În contextul economic actual tendinţa companiilor participante la târgurile şi expoziţiile Romexpo, este aceea de continuitate, menţinere şi creşterea cifrei de afacere pe piaţa respectivă de profil. În acest sens solicitările companiilor expozante către Romexpo, se axează în principal pe servicii care asigură: flux de vizitatori cu precădere specialişti în vederea stabilirii contactelor şi a premiselor unor noi afaceri, promovare, transmiterea rapidă şi sigură a informaţiilor (internet wireless).

Rep: Care sunt principalele proiecte derulate de Romexpo în 2011 pentru diversificarea/upgradarea serviciilor sale, investiţii, etc?

M.S.: Anul 2011 a fost un an al schimbărilor atât la nivel managerial, cât şi al abordării politicii de investiţii interne. Oferta de servicii Romexpo a fost diversificată şi aliniată la cerintele pieţei. Astfel, expozanţii au la dispoziţie un intreg pachet de servicii complete, de la serviciile de construcţie stand, amenajare, închiriere mobilier, până la servicii de publicitate, telecomunicaţii, pază, curăţenie, etc. Ținând cont de feed-back-ul expozanţilor, Romexpo şi-a propus să demareze (Pilonul II), dar, totodată, statele care primesc mai puţin de 90% din media la nivel european a plăţilor directe vor putea transfera până la 5% din fondurile de dezvoltare rurală către plăţi directe (din Pilonul II în Pilonul I).

Terenul eligibil Viitoarea PAC propune 2014 ca an de referinţă pentru terenurile eligibile, dar va lua în considerare beneficiarii de plăţi directe în 2011, pentru a evita speculaţiile cu terenuri agricole.

Simplificarea criteriilor de eco-condiţionalitate Numărul Cerinţelor Statutorii de Management va fi redus de la 18 la 13, şi cel al Bunelor Condiţii Agricole şi de Mediu (GAEC), de la 15 la 8, iar Directiva Cadru a Apei şi Directiva Utilizării Durabile a Pesticidelor ar putea fi, de asemenea, incluse în măsurile de eco-condiţionalitate.

De asemenea, Reforma PAC propune flexibilizarea şi eficientizarea sistemelor existente de intervenţie publică şi ajutor pentru stocaj privat, dar este introdusă şi o nouă clauză de salvgardare pentru toate sectoarele agricole, care va permite

încheierea unor parteneriate cu companii importante în domeniul telecomunicaţiilor şi media, în vederea asigurării unor servicii de telecomunicaţii şi promovare de înaltă calitate.

Rep: Care sunt noutăţile principale la nivel managerial din perspectiva filosofiei de management şi rezultatelor urmărite?

M.S.: O noutate principală, stabilită la nivel managerial, se referă la derularea de societatea ROMEXPO SA a proiectului de documentare, implementare, certificare şi mentinere a unui Sistem de Management al Calităţii în conformitate cu standardul SR EN ISO 9001: 2008. Aceasta decizie a managementului a fost fundamentată, printre alte considerente, pe necesităţile societăţii de a stabili un cadru organizaţional în vederea îndeplinirii obiectivului general de creştere a capacităţii ROMEXPO S.A. de a satisface cerinţele clienţilor săi respectiv de a stabili un flux informaţional intern coerent şi eficace. În urma derulării procedurilor de certificare, organismul TUV uringen a emis în mai 2011 certificatul care atestă aplicarea de către ROMEXPO S.A. a cerinţelor standardului SR EN ISO 9001:2008 pentru următoarele domenii de activitate: Organizarea târgurilor, expoziţiilor şi evenimentelor, închirierea pavilioanelor, spaţiilor exterioare şi a sălilor de conferinţă, proiectarea, construcţia şi amenajarea standurilor expoziţionale. Această certificare adaugă valoare şi din punct de vedere al imaginii societăţii, în sensul că ROMEXPO S.A. furnizează încredere că îndeplineşte în mod constant cele mai diverse şi complexe cerinţe ale clienţilor săi.

Comisiei să ia măsuri de urgenţă la dezechilibre generale de piaţă (ex.: criza E-coli), măsuri ce vor fi finanţate din Rezerva de Criză prevăzută în bugetul UE pe 2014-2020. Totodată, pentru a întări poziţia de negociere a fermierilor în lanţul alimentar, Comisia doreşte o mai bună organizare pe sectoare, iar regulile existente pentru recunoaşterea Organizaţiilor de Producători şi a organizaţiilor inter-sectoriale vor fi extinse pentru toate sectoarele şi finanţate din programul de dezvoltare rurală. În plus, Comisia va închide şi ultimul regim de cotă, cel pentru zahăr, ce expiră pe 30 septembrie 2015, dată după care zahărul alb va fi eligibil pentru ajutorul de stocaj privat şi vor fi stabilite standarde pentru acordurile dintre fabricile de zahăr şi producători. Răspunzând obiectivelor Strategiei Europa 2020, cele şase noi priorităţi ale dezvoltării rurale vor fi: încurajarea transferului de expertiză şi a inovării, creşterea competitivităţii, consolidarea filierelor agroalimentare şi gestionarea riscului în agricultură, refacerea, conservarea şi întărirea ecosistemelor, promovarea folosirii eficiente a resurselor şi tranziţia spre o economie cu emisii reduse de carbon, precum şi promovarea incluziunii sociale, reducerea sărăciei şi dezvoltarea economică în zonele rurale.

Ionuţ OPREA

17

AFACERE Compania Hora SA a aniversat 60 de ani în slujba instrumentelor muzicale

Reghinul şi lecţia de vioară Reghinul, supranumit “oraşul viorilor”, şi-a cinstit sâmbătă, 29 octombrie, simbolul, cu ocazia evenimentului organizat de compania Hora SA, producător de instrumente medicale cu o istorie de 60 de ani în spate.

Primele instrumente muzicale au fost fabricate la Reghin în 1951, în vechiul sediu al Cooperativei Lemn Metal de pe strada Călăraşilor. Maistrul Roman Boianciuc, conştient de valoarea lemnului cu rezonanţă de pe Valea Mureşului şi Valea Gurghiului, a ales această zonă pentru a-şi face un atelier şi a reuşit în primul an, ajutat de trei tâmplari, să producă 35 de viori. Dintre aceşti meşteri, doar Bara Francisc mai este astăzi în viaţă, pentru a privi admirativ în timp ce drum a reuşit echipa sa să deschidă acum şase decenii. În al doilea an, producţia a crescut simţitor, existând deja cerere şi pentru chitare. În 1953, din atelierul lui Boianciuc ieşeau spre vânzare primele mandoline. “Un aspect important este acela că între 1955 şi 1958, la Reghin a funcţionat prima şcoală profesională în construcţia instrumentelor muzicale din România, avându-l ca diriginte pe ilustrul profesor Vaida Valeriu. Clasa avea 10 elevi, 9 fete şi un băiat. Motive obscure şi murdare au dus la închiderea acestei şcoli!” povesteşte, cu părere de rău, Nicolae Bâzgan, director general al Hora SA Reghin.

Accentul pe calitate şi export Până în 1961, producţia se desfăşura artizanal, datorită faptului că existau din belşug meseriaşi buni. În 1964, la conducerea fabricii ajunge inginerul Teo Eugen, care îl înlocuieşte pe Vasile Stan. Odată cu apariţia unor manageri cu pregătire superioară, preocuparea pentru îmbunătăţirea acustică a instrumentelor, pentru mai buna lor finisare, pentru aspectul lor comercial începe să se facă simţită. Finisarea instrumentelor cu lacuri indigene, nitrocelulozice, proiect al unei echipe conduse de Teo Eugen şi Nicolae Bâzgan – actualul director general de la Hora SA, a făcut ca numărul viorilor trimise la export să crească. De asemenea, filarmonicile din Bucureşti, Târgu Mureş, Cluj, Oradea, Iaşi, Botoşani, Constanţa, Craiova, Braşov, Opera Română, Orchestra Radio au început să achiziţioneze cu preponderenţă instrumen te fabricate la Reghin.

Renumiţi solişti, printre care David Oistrach, Mihai Constantinescu sau Ion Voicu, au rămas impresionaţi de execuţia şi

18

acustica instrumentelor muzicale produse de meşterii reghineni.

Era lui Bâzgan La începutul anului 1967, la conducerea fabricii a ajuns ing.

Nicolae Bâzgan. Politica de inovaţie a continuat, iar roadele s-au văzut în fiecare an. Producţia şi productivitatea au crescut mereu, costurile au scăzut şi calitatea s-a îmbunătăţit. În 1970, fabrica şi-a mărit capacitatea şi a dublat producţia, ca urmare creşterii a nivelului de comenzi. În anul 1980, a fost dată în funcţiune o nouă fabrică de instrumente musicale, cu o suprafaţă de peste 6.000 metri pătraţi.

“Să plecăm fruntea, aducând gânduri pioase de recunoştinţă şi celor plecaţi dintre noi! Noi, cei prezenţi, avem datoria morală de a nu uita eforturile înaintaşilor şi a duce mai departe în timp tradiţia şi faima instrumentelor muzicale fabricate la Reghin” Ing. Nicolae Bâzgan, director general Hora SA

Declinul şi privatizarea După 1990, ca în multe alte domenii, a început declinul. Producţia a scăzut îngrijorător, din cauza noilor politici guvernamentale asupra programului de lucru, cât şi a pensionării înainte de termen.

dovedit una dintre cele mai de succes privatizări MEBO. Şi-au adus aportul la realizarea acestui program inginerul Dorin Man, ing. Nicolae Dan, Simion Puşcaş, Ioan Cordea, Florin Mariş, Vasile Milăşan, Ioan Halaţiu, Aurel Pescăruş, Rodica Pop, Alexandru Barabas şi mulţi alţii “ povesteşte Bâzgan.

Peste 4 milioane de instrumente Decretul 50/1990 a trecut pe tuşă cel mai valoros detaşament de muncitori şi tehnicieni ai fabricii. “Structurile birocratice create atunci, CIS (Consiliul Împuterniciţilor Statului) şi Consiliile de Administraţie, tocau banii şi timpul, fapt pentru care în 1994, s-a decis renunţarea la CIS, şi privatizarea fabricii prin metoda MEBO. Au participat toţi salariaţii şi s-a

Ce înseamnă Hora SA astăzi? La această întrebare răspunde foarte concis tot directorul companiei, Nicolae Bâzgan: “Avem satisfacţia de a fi creat la Reghin, în România, o zonă de luterie similară celor din Germania (Mittenwald, Markneukirchen), Italia (Cremona) sau Franţa (Mirecour). Ne putem mândri cu faptul că în cei 60 de ani de activitate am produs 4.021.653.000 de instrumente muzicale , majoritatea lor fiind exportate pe toate continentele lumii!”

Alin ZAHARIE

AFACERE

Rombat a ajuns în Africa de Sud şi Liban Bateriile auto produse la Bistriţa au intrat deja pe pieţele din Africa de Sud şi Liban, acolo unde au ajuns până acum peste 140.000 de bucăţi. Pe viitor, compania vrea să intre pe piaţa din Anglia, dar şi să o dezvolte pe cea din Germania.

Maşinile din Africa de Sud şi Liban vor circula cu baterii româneşti. Cel mai mare producător de acumulatori auto din România, Rombat, şi-a extins piaţa şi spre aceste două ţări şi a livrat, deja, peste 100.000 de baterii către Africa de Sud şi Orientul Mijlociu. Pe continentul negru, Africa de Sud este a treia ţară în care compania bistriţeană ajunge cu produsele sale, după Maroc şi Senegal, însă Libanul este prima din Orientul Mijlociu. Contractul cu Africa de Sud este deschis, nu are un termen final, în timp ce angajamentul semnat cu Libanul expiră la finalul acestui an.

“Este o nouă ţară în care exportăm, o ţară îndepărtată şi e bine că am ieşit şi pe această piaţă. Suntem în tratative şi cu alte ţări din regiune şi vom vedea dacă ne vom înţelege. Până acum, am virat 141.000 de baterii în Africa de Sud, în timp ce în Liban a ajuns o tranşă de 1.000 de baterii, din totalul de 7.000. Transportul durează între şase şi opt săptămâni, aşa că neam străduit să ajungă cât mai repede”, a declarat directorul de marketing al companiei Rombat, Elena Sava.

Peste 2 milioane de baterii Germania, cea mai bună piaţă în 2011 Odată cu exportul în aceste două ţări, producătorul bistriţean a ajuns la vânzări de 33 de milioane de euro în primele nouă luni ale anului, sumă obţinută doar din vânzări de baterii. Acumulatoarele de la Rombat vor fi folosite, astfel, în 25 de ţări, printre care Germania, Franţa, Spania, Grecia, Slovacia, Rusia, Maroc sau Senegal. Conform Elenei Sava, următoarea ţintă a companiei o reprezintă piaţa din Anglia, dar şi dezvoltarea celei din Germania, acolo unde s-au înregistrat cele mai importante creşteri.

Această piaţă a reprezentat 15% din volumul livrat la export în primele trei trimestre ale anului, iar planurile bistriţenilor de a dezvolta piaţa din zonă va rotunji profitul companiei. Rombat SA a produs în primele nouă luni ale anului 1.540.440 de baterii, dintre care 925.523 au fost destinate pieţei externe. Cifra de afaceri înregistrată de producătorul român pentru perioada ianuarie-septembrie 2011 a fost de peste 52 de milioane de euro, iar din această sumă, peste 33 de milioane de euro au reprezentat exporturile.

Compania bistriţeană a înregistrat, astfel, creşteri semnificative atât la cifra de afaceri, una mai mare cu19,8% faţă de perioada similară din 2010, dar şi la exporturi, cu 33,9% mai mult decât în primele nouă luni din 2010. Anul trecut, cifra de afaceri a fost de 66,6 milioane de euro.

www.transilvaniabusiness.ro

Din 1997, de când a devenit liderul pe piaţa auto din România, Rombat s-a dezvoltat câte puţin în fiecare an, iar firma din Ardeal şi-a păstrat aceste tendinţe din ultimii ani şi în 2011. Anul trecut, livrările au depăşit 2,1 milioane de baterii auto, iar pentru 2011 Rombat şi-a stabilit ca ţintă vânzarea a 2.260.000 de acumulatori auto, o cifră care, în condiţiile semnării acestui parteneriat din Africa de Sud şi Orientul Mijlociu, nu pare greu de atins. Una dintre explicaţiile succesului companiei bistriţene este şi faptul că aceasta investeşte în permanenţă în dezvoltarea de tehnologii performante, care să ofere cele mai bune produse la preţuri competitive pentru toate clasele de autovehicule. În prezent, compania derulează un proiect pentru extinderea capacităţii de producţie în valoare de 16 milioane de euro, sumă acoperită, în părţi egale, de Guvernul României şi de compania bistriţeană.

Furnizor în Rusia Rombat SA face parte din Rombat Group, care, pe lângă compania mamă producătoare de baterii auto, cuprinde si Rombat Automobile Bistriţa, dealer Volkswagen. Firma produce cinci mărci de baterii, destinate automobilelor, autocamioanelor şi locomotivelor.

Compania are sediul la Bistriţa şi deţine zece centre

logistice, două la Bucureşti şi câte unul la Brăila, Braşov, Cluj-Napoca, Craiova, Deva, Iaşi, Oradea şi Râmnicu Vâlcea. Capacitatea de producţie este de peste 2,3 milioane de baterii pe an, iar numărul total al angajaţilor este de 665 de persoane, din care 102 lucrează în locaţia de valorificare a plumbului din baterii-deşeu. De asemenea, compania a dezvoltat o reţea de service care cuprinde aproximativ 100 de reprezentanţe la nivel naţional. În acelaşi timp, Rombat este acreditată în calitate de furnizor regional în panelul Renault, ca furnizor unic Dacia din 1996, furnizor PSA Peugeot din Slovacia din 2008, iar din acest an este şi furnizor pentru fabrica Nissan Sankt Petersburg din Rusia.

Adrian Rus

19

ZIUA AUSTRIEI

Mitteleuropa

Pronunţând cuvântul Mitteleuropa, poţi ajunge cu gândul la Mitteleuropa lui Hitler şi Rosenberg, Goebbels, Himmler, care considerau că acest spaţiu este unul german, Europa Centrală nefiind altceva decât un hinterland al Germaniei. Astfel, după declanşarea celei de a doua conflagraţii mondiale, Europa-Centrală a devenit spaţiul Holocaustului, al lagărelor de concentrare destinate popoarelor considerate de nazişti inferioare, a milioanelor de oameni morţi pe front şi în spatele frontului. Ca urmare, după război, cuvântul Mitteleuropa a devenit prohibit, el fiind asociat unei perioade triste din istoria umanităţii.

Dar, Mitteleuropa ne poate evoca şi un stil arhitectonic al oraşelor şi al primăriilor oraşelor, cu bulevarde, bănci, ringuri, parcuri, operă, teatru, palate, patiserii, statui şi cabarete. Cu cât ne îndepărtăm mai mult în timp de perioada când, peste o parte a acestui spaţiu, domnea împăratul Franz Joseph, cu atât evocările istoriei Imperiului dunărean devin mai chinuitoare, mai nostalgice. Lumea Mitteleuropei, lumea austriacă de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea simbolizează - cum spunea Claudio Magris - o întreagă perioadă dispărută a civilizaţiei europene, acea Belle-Epoque al unui secol al XIX-lea respectabil, sentimental şi petrecăreţ. În melancolica veselie a valsului, Europa îşi plânge dispăruta poftă de viaţă, iluzoria şi sărbătoreasca tinereţe de dinainte de război, miturile apuse ale unei dulci şi dragi fericiri.

O lume căreia i-am aparţinut, istorie pe care am contestat-o şi admirat-o, care a reprezentat spaţiul de geneză al naţiunii şi culturii române moderne. În oraşele universitare ale Mitteleuropei s-a format

20

marea majoritate a intelectualităţii româneşti din Banat, Transilvania şi Bucovina, peste 7000 în perioada cuprinsă între anii 1850-1918. Pentru un semestru sau pentru mai mulţi ani, fiecare dintre ei a trăit experienţele unice ale vieţii specifice oraşelor Europei Centrale. (Poate toate oraşele sunt la fel, dar puţine poartă atât de mult amprenta barocului, arta Contrareformei menită să dea unitate provinciilor stăpânirii habsburgice). Astfel, plecaţi majoritatea din satele transilvane, ca studenţi au parcurs iniţierea în viaţa cotidiană a oraşelor, bibliotecilor, cafenelelor, libertatea de a putea fuma în văzul lumii, de a juca biliard, cărţi, de a purta „ţilindru”. Locul central în viaţa de student la Viena, Graz, Praga sau Budapesta, erau societăţile culturale studenţeşti. La Viena, afabilă, primitoare, ospitalieră, după cum o descria un fost student al universităţii din capitala Imperiului, tinerii români erau grupaţi în Societatea România Jună. Momentele cele mai plăcute din viaţa membrilor ei erau excursiile în împrejurimile Vienei, serbările din ajunul Anului Nou, seratele şi balurile Societăţii România Jună. Alexandru Vaida

Voievod, ca student medicinist şi membru al Societăţii România Jună, afirma mai târziu că balul românesc (Romänenbal) se bucura de reputaţia de a fi întotdeauna unul din cele mai strălucitoare baluri din Viena. Sextil Puşcariu îşi amintea, de asemenea, că la balurile României June de fiecare dată era prezent un arhiduce, ca reprezentant al Casei Imperiale. Nu lipseau nici personalităţile artistice din lumea vieneză. Eduard Strauss, celebrul compozitor, prezent la seratele şi balurile României June, i-a dedicat Societăţii o polcă, Fleurs roumains. De asemenea, Societăţii România Jună i-a dedicat un vals Ciprian Porumbescu, valsul Florile dalbe, cunoscut sub numele de Camelli, închinat Theresei Kanitz, una dintre patroanele balurilor de la România Jună. În 1896, când s-au marcat 25 de ani de la înfiinţarea României June, serbările au început cu o ”seară de cunoştinţă” la Kaiserhoff. Sâmbătă, a treia zi a festivităţilor, s-a organizat un banchet la care au participat 200 de persoane. Ultima zi a serbărilor s-a incheiat cu dans la Ana Hoff, cu o orchestră dirijată de Johann Strauss.

ZIUA AUSTRIEI La Budapesta erau de mare interes pentru români seratele şi balurile de la Societatea ”Petru Maior”. În anul 1912, când s-a organizat jubileul Societăţii ”Petru Maior”, serbările ocazionate de aniversare sau programat iarna. Dar, pentru că timpul nu era prielnic deplasărilor, s-au reprogramat în aprilie. Sau desfăşurat sub patronajul înalţilor ierarhi I. Meţianu, Victor Mihaly de Apşa, Vasile Hossu şi Miron Cristea. Au fost prezenţi şi principalii lideri politici români. Au venit reprezentanţii studenţilor români de la Viena, Cernăuţi şi Cluj. Din Transilvania a plecat un numeros public. Ziarul Românul, scria că aproape toate trenurile din Ardeal erau încărcate de lume românească. Banchetul s-a organizat în Sala Mare a Hotelului Pester Lloyd, la masă servindu-se rafinate preparate culinare: supă sparanghel în tasă, nisetru, sos tartar, muşchi de vită, zarzavat, budincă regală, caş, cafea, bere şi vin alb.

Petrecerile tipice vieţii de student, intrigile, bârfele, se consumau în cafenelele şi berăriile oraşului. Ion I. Lapedatu, student la începutul secolului la Budapesta, mărturiseşte mai târziu că „Aproape în fiecare cafenea era câte o masă de studenţi români”.

Cafeneaua era mijlocul de atenuare a diferenţelor dintre clase, locul de întâlnire al întregii societăţi, aici fiind întâlnit aristocratul, burghezul, studentul şi meseriaşul. În cafenele se discutau ultimele bârfe mondene, deciziile luate la Curtea Imperială, iar scriitorii şi artiştii dezbăteau ultimele evenimente culturale. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, Viena şi oraşele Imperiului dunărean trăiau „Vârsta de Aur”. Viena, „Fin- de- Siécle” a fost unul dintre cele mai importante oraşe ale culturii universale. Atunci au trăit Sigmund Freud, Ludwig Wittgenstein, Stefan Zweig, compozitorul Gustav Mahler, pictorul Gustav Klimt. Dar, în această lume în care s-au născut marile curente culturale care au dominat secolul al XX-lea, se conturau şi semnele declinului. În 1914, la Sarajevo a fost asasinat Franz Ferdinand, moştenitorul tronului. A început războiul, iar la sfârşitul lui, Imperiul austro-ungar sa dezmembrat. Formula propusă de Aurel C. Popovici la 1906, Statele Unite ale Austriei Mari, nu mai era interesantă pentru fostele naţiuni ale Imperiului.

Europa Centrală, Mitteleuropa, a dispărut odată cu căderea imperiilor din Europa Centrală, Imperiul german şi Austro-Ungar. Odată cu dispariţia celor două imperii germane, s-au prăbuşit şi Imperiul rus şi Imperiul otoman. De altfel, se spune că secolul al XX-lea a început odată cu căderea imperiilor şi s-a sfârşit tot cu căderea unui imperiu, cel sovietic. În perioada dintre cele două mari conflagraţii mondiale, conceptul Mitteleuropa a căpătat noi valenţe, s-au creat state naţionale iar capitalele lor au luat locul vechiului centru, care a fost Viena Imperiului dunărean. Atunci s-a născut şi mitul Europei Centrale. Romanele lui Robert Musil, Omul fără însuşiri (Kakania, de la ”K” und ”K”, Kaiserlich und Koniglich/ Imperiul Cezaro-Crăiesc), Cripta Capucinilor şi Joseph Roth, Marşul lui Radetzky, au întreţinut nostalgia pentru vechea lume a Europei Centrale.

După al Doilea Război Mondial, prin instalarea regimurilor comuniste, în majoritatea ţărilor Europei

www.transilvaniabusiness.ro

Centrale, pentru mai multe decenii, lumea Mitteleuropei a dispărut din atenţia istoricilor, mai ales în ţările din Est. Subiectul s-a relansat în mod convenţional în 1983, după publicarea celebrului articol semnat de Milan Kundera, Un Occident kidnappe ou la tragedie de l’Europe Centrale, publicat în revista Le Debat. Eseul lui Milan Kundera dezbătea drama Europei împărţită în două de Cortina de Fier, dar mai ales tragedia Europei Centrale, care anterior a aparţinut civilizaţiei occidentale, ajunsă dupa 1945 în Europa de Est. Prin Europa de Est se înţelege nu atât apartenenţa geografică a unui stat, cât mai ales politică.

Praga se află la vest de Viena, dar Viena aparţine Vestului, iar Praga Europei de Est. Kundera demonstra, de asemenea, diferenţele profunde dintre naţiunile Europei Centrale şi Rusia, prin tradiţii, cultură şi religie.

Eseul a provocat numeroase dezbateri în mediile culturale din Vest, printre cei care au contribuit la impunerea subiectului Europei Centrale în actualitatea anilor ’80 numărându-se György Konrád, Czeslaw Milosz, Václav Havel, Tony Judt, Claudio Magris, Jacques Rupnik, Jacques Le Rider, ş.a. O nostalgie generală pentru vechiul Imperiu dunărean i-a cuprins pe numeroşi istorici, filosofi, scriitori. Printre ei s-a numărat şi Eugen Ionesco, care a publicat în revista Cross currents, din 1985, articolul The Austro-Hungarian Empire: Forerunner of a Central European Confederation?. Un interes aparte a generat în rândul istoricilor şi al cititorilor interesaţi de istoria Europei Centrale François Fejtö, Requiem pour un empire defunt. Histoire de la destruction de l’Autriche-Hongrie, apărută la Paris în 1982.

Majoritatea cărţilor şi articolelor dedicate Europei Centrale, aşa cum arată istoricul Christian Chereji, erau o pledoarie pentru recuperarea Mitteleuropei din coşmarul totalitar, iar după 1990 pentru integrarea ţărilor din Europa Centrală şi de Est în struc-

turile Euro-Atlantice. Integrarea era văzută şi ca o soluţie la problemele interetnice care s-au reactivat după căderea comunismului. De altfel, Europa Centrală s-a definit şi ca un spaţiu multietnic, marcat invariabil de prezenţa elementului german.

Identitatea Europei Centrale, în plan politic şi cultural, s-a conturat mai ales după Congresul de la Viena din 1815, care a consfiinţit sfârşitului Imperiului Roman de Naţiune Germană. Viena anului 1815 a însemnat ieşirea Europei Centrale din vechile structuri medievale şi începutul construirii unei noi identităţi. Războaiele cu Napoleon şi înfrângerile de la Jena şi Austerlitz au grăbit naşterea naţiunii germane moderne, fundamentată în plan filosofic de opera lui Herder, Kant şi Fichte. Odată cu naşterea naţiunii germane s-a conturat şi ideea de stat german. Ideea de naţiune, formulată de filosofii germani, a fost receptată de toate popoarele din spaţiul cuprins între Franţa la vest şi Rusia la est. Astfel s-a conturat spaţiul Mitteleuropei. Pentru multitudinea de probleme generate de naşterea naţionalismului central-european s-au propus diverse proiecte.

Unele vizau crearea unei mari confederaţii care să reunească toate popoarele aflate între Occidentul anglo-francez şi Orientul ruso-turc. În cele din urmă, în secolul al XIX-lea au rezultat două entităţi politice: Imperiul german şi Imperiul austro-ungar.

Primul război mondial şi apoi Conferinţa de Pace de la Paris au marcat sfârşitul imperiilor în Europa Centrală. A mai rămas o mică nostalgie pentru societatea din fostele imperii, identificabilă astăzi printr-o anumită cultură şi mai ales arhitectură, cât a mai supravieţuit după politica de urbanizare a regimurilor comuniste.

Prof. Cornel SIGMIREAN Cancelar al UPM Târgu Mureş

21

ziua austriei Lukavsky: “Austria e partenerul pe termen lung al României!”

Consilierul comercial al Ambasadei Austriei în România, Rudolf Lukavsky, vorbeşte într-un interviu acordat Transilvania Business despre problemele ce se regăsesc pe agenda companiilor austriece, dar şi despre încrederea pe care acestea o au în economia românească. Lukavsky (47 de ani) este consilierul comercial al Ambasadei Austriei în România din anul 2009, anterior ocupând funcţia de şef al diviziei de resurse umane şi finanţe din cadrul Camerei de Comerţ a Austriei, departamentul de comerţ extern.

Reporter: Austria este printre cei mai mari investitori străini din România. Cum a fost anul 2011 pentru companiile austriece care au afaceri în ţara noastră şi cum arată 2012? rudolf Lukavsky, ataşatul comercial al austriei la Bucureşti: Austria şi România împărtăşesc o lungă istorie comună, care este reflectată şi în relaţii economice foarte bune. După anii foarte buni din perioada 2000-2008, investiţiile străine directe în România au scăzut semnificativ în 2009 şi 2010. Veniturile nete ale acestor investitori în 2009 s-au cifrat la 694 milioane Euro, în scădere cu 2,244 milioane Euro faţă de anul precedent. Totuşi, investiţiile directe ale Austriei în România au înregistrat o creştere de 364 milioane Euro în 2010, în ciuda situaţiei economice dificile. Potrivit datelor oficiale, investiţiile directe austriece în România se cifrează la 9,2 miliarde euro la sfârşitul lui 2010, făcând din Austria al doilea investitor ca mărime, cu un procent de 18% din totalul investiţiilor străine realizate în România. Pentru prima jumătate a anului 2011, un plus de 158 milioane Euro a fost anunţat de BNR. În perioada 2010-2011, am asistat la reinvestirea profiturilor de către companiile mari prezente pe piaţa românească, aşa cum ar fi lanţurile de retail (bauMax, Hervis, Billa etc), companiile din industria lemnului (Kronospan, Egger şi Schweighofer), dar şi la investiţii noi, cum ar fi cele din domeniul energiei regenerabile (ex. parcul eolian al Petrom şi Verbund din zona Dobrogei).

Rep.: Ce credeţi despre potenţialul economic al României în anii care vin şi numiţi, vă rugăm, câteva domenii care arată atractiv pentru investitorii austrieci? rudolf Lukavsky: România e o piaţă importantă pentru companiile din Austria, simţim mult interes din partea acestora, prin întrebările pe care le pun, informaţiile pe care ni le cer, participările lor la diverse evenimente economice. Desigur, este crucial pentru guvernanţii români să îmbunătăţească mediul de business, cu toleranţă zero pentru lipsa de trans-

22

parenţă, pentru managementul defectuos, dar şi cu aplicarea mai bună a legislaţiei şi cu investiţii mai multe în infrastructură. În prezent, România are o problemă dificilă de piaţă, dar cu mare potenţial de creştere, în special în domeniul energiei alternative (eoliană, biomasă şi biogaz), al furnizării de componente pentru diverse industrii, al turismului şi industriei auto.

Rep.: Care ar fi cele mai mari dezavantaje pe care le are România, în comparaţie cu alte ţări care se luptă să atragă noi investitori pe pieţele lor? rudolf Lukavsky: Orice decizie de a investi undeva este bazată pe un mix de condiţii, cum ar fi: costul forţei de muncă, competiţia, potenţialul pieţei, mediul legislativ etc… Schimbări neaşteptate în privinţa legislaţiei, sau politicii, de exemplu, sunt un dezavantaj pentru orice ţară. Este crucial pentru dezvoltarea viitoare a economiei sale ca România să asigure un mediu de afaceri stabil. Vorbind la modul general, companiile austriece solicită mai multă transparenţă şi consistenţă în zona administraţiei publice, a achiziţiilor publice şi o îmbunătăţire a legislaţiei în privinţa facilităţilor acordate investitorilor.

Rep.: Specialiştii din întreaga lume spun că băncile sunt vinovate pentru această criză economică glo bală. Domnia voastră ce părere are despre forţa actuală a băncilor austriece şi a subsidiarelor lor din România? rudolf Lukavsky: Băncile austriece sunt parteneri puternici şi de încredere ai României, cu viziune pe termen lung, şi s-au dovedit a fi un factor major de stabilitate în timpul turbulenţelor financiare care au apărut odată cu criza, în 2008-2009. A existat într-adevăr o îngrijorare mare a publicului cu privire la expunerea băncilor austriece în Europa Centrală şi de Est, în special după ce Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi-a publicat raportul privind stabilitatea financiară globală, în aprilie 2009. Raport care a conţinut o gravă eroare de calcul privind implicarea băncilor aus-

triece pe piaţa din Europa Centrală şi de Est. FMI şi-a cerut scuze public atunci. Astăzi, băncile austriece au o poziţie solidă în ţara lor de origine, dar şi în România.

Rep.: Doi mari investitori au părăsit România în acest an: ING (vorbim de centrul regional de la Cluj) şi Nokia. Cât de uşor este pentru o companie să ia o astfel de decizie? Ce informaţii aveţi despre marile companii austriece? Se pregăteşte vreuna de plecare? rudolf Lukavsky: De-a lungul anilor, investitorii austrieci au dovedit că sunt parteneri pe termen lung. În special în vremuri de criză, de nesiguranţă asupra dezvoltării pieţei, este foarte important să ai un plan de business sustenabil. Sunt mulţumit să constat că numai câteva companii austriece au părăsit piaţa, majoritatea au rămas şi în multe cazuri ele şi-au continuat dezvoltarea.

Rep.: România şi Austria au o relaţie veche, istorică şi economică. Cum vedeţi viitorul economic comun al celor două ţări? Dar pe cel cultural? rudolf Lukavsky: În ultimii ani România s-a dovedit un punct fierbinte pe harta investitorilor austrieci. Azi, România se confruntă cu concurenţa ţărilor vecine, în privinţa atragerii de investiţii străine. Ce este cel mai important pentru ţara dumneavoastă, ca locaţie de business, este ca investitorii să găsească aici un cadru legislativ clar şi stabil, un mediu de afaceri competitiv, transparenţă şi îmbunătăţiri în zona infrastructurii. În termenii colaborării culturale dintre cele două ţări, suntem bucuroşi să spunem că Austria şi România au o relaţie foarte bună, datorată, în parte, istoriei comune, dar şi eforturilor venite din ambele părţi pentru a implementa proiecte noi. Colegii noştri de la Forumul Cultural din cadrul Ambasadei Austriei sunt foarte activi pe acest tărâm.

Alin BOLBOS

ziua austriei

Austria îşi creşte afacerile cu România Transilvania are de anul acesta încă un punct de vizibilitate pe harta investitorilor austrieci Consulatul de la Sibiu. Andreas Huber, Consul Onorific al Austriei la Sibiu, conduce misiunea diplomatică din circumscripţia ce include şi judeţele Braşov, Alba, Mureş, Harghita şi Covasna. Consulul ne-a vorbit despre direcţiile investiţiilor austriece în Transilvania ultimilor ani dar şi despre avantajele pe care regiunea le oferă antreprenorilor austrieci.

Rep: Care este, în opinia Dvs. cel mai interesant proiect austriac de investiţii derulat în Transilvania în 2011 şi prin ce se remarcă acesta? andreas Huber: Există multe investiţii austriece în Transilvania dar în ultima perioadă s-au remarcat în special cele din domeniul logistic. Gebrueder Weiss a deschis două terminale, unul la Sibiu şi celălalt la Cluj. Baumax construieşte un nou centru comercial la Cluj, care va fi inaugurat în martie 2012.

Rep.: Care sunt principalele calităţi care fac din Transilvania o destinaţie cu potenţial pentru investiţiile austriece? a.H.: Legăturile istorice şi comerciale consacrate sunt unele dintre criteriile principale. Transilvania are o tradiţie şi o industrie bine dezvoltată, personal motivat şi bine pregatit. Cunoştintele de limba germană ale locuitorilor săi pot fi un alt avantaj de necontestat.

Rep.: Care sunt în prezent cele mai importante domenii de activitate pentru investitorii din regiunea judeţelor Sibiu, Alba, Braşov, Harghita, Mureş, Covasna, circumscrisă Consulatului de la Sibiu? a.H.: În general în România putem observa o prezenţă puternică a capitalului austriac. Domenii importante de activitate sunt industria de prelucrare a lemnului - Kronospan şi Schweighofer la Sebeş şi Holver la Braşov, industria materialelor de construcţie - ţigle -Tondach şi Bramac la Sibiu, industria ambalajelor -Transilvania Pack und Print din Şura Mică si Dunapack.

www.transilvaniabusiness.ro

Rep.: Prin ce se remarcă Sibiul din punct de vedere economic? a. H.: Sibiul este un oraş cu tradiţie meşteşugărească şi industrială si mai nou, un puternic centru universitar cu o facultate de inginerie foarte bine dotată si apreciată de investitorii austrieci. Administraţia sibiană funcţionează de regulă foarte bine.

Rep.: Care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, impedimentele pentru atragerea de noi investitori în Transilvania? a.H.: Principalul impediment pentru investitorii austrieci şi nu numai, e reprezentat de criza economică care persistă încă din 2008. Găsirea în număr suficient a personalului calificat, funcţionarea necorespunzătoare a administraţiilor locale, cadrul legislativ nesigur-ineficient, infrastructura de multe ori insuficientă, sunt alte impedimente pe care le putem lua în calcul.

Rep.: Cum a supravieţuit comerţul bilateral româno-austriac anilor de criză economică? a.H.: Exporturile austriece către România au atins punctul culminant în anul 2008, atingând aproape 2,4 miliarde EUR şi au rămas la un nivel peste media ultimilor 5 ani în anul 2009, în sumă de 1,6 miliarde EUR. Importurile Austriei din România au înregistrat în ultimii 5 ani o creştere constantă, în intervalul dintre 722 milioane EUR în 2004 şi 645 milioane EUR în 2009.

Rep.: Care a fost nivelul schimburilor comerciale cu România în 2011?

a.H.: Am observat o creştere semnificativă a importurilor austriece din România cu o creştere de 55% (996 milioane EUR) şi o creştere a exporturilor din Austria către România de aproape 5% ( 1,68 miliarde EUR ) încă din anul 2010.

Ultimele cifre pentru prima jumătate a anului 2011 arată de asemenea o tendinţă puternic crescătoare: + 12,9% exporturi din Austria şi + 34,8% importuri în Austria. Aşadar, volumul comercial general este în creştere, în special cel de maşini şi echipamente, produse electrice precum şi mărfuri prelucrate.

Rep.: Austria a anunţat intensificarea investiţiilor în România. Propriu-zis, ce va presupune acest fapt? a.H.: În general, este o situaţie tensionată pe pieţele financiare, ceea ce are consecinţe negative şi asupra posibilităţii finanţării anumitor proiecte ale unor investitori locali şi internaţionali. Investiţiile nete au cunoscut o scădere puternică în ultimii ani şi, cu toate acestea, putem observa, din punct de vedere al investiţiilor austriece, un efect pozitiv – investiţii nete în România în 2010 în valoare de 363 milioane Euro.

Totodată, observăm ca profiturile obţinute în ţară sunt reinvestite (exemplul Petrom) şi de asemenea, extinderea-expansiunea reţelelor de supermarketuri.

Alexandra Coroian

23

ZIUA AUSTRIEI

Hirschmann România investeşte în viitor Firma Hirschmann Automotive GmbH este un partener de încredere care oferă soluţii inovative pentru industria automotive în domeniul tehnologiei conectorilor şi sistemelor de conectică. Activitatea grupului începe în oraşul austriac Rankweil, aflat în zona în care Austria se întâlneşte cu Germania şi Elvetia, Vorarlberg. Astăzi, Hirschmann are afaceri în mai multe ţări ale lumii, iar fabrica din Târgu Mureş este printre cele mai eficiente. În anul 1959 ia fiinţă firma Richard Hirschmann Electronic GmbH având ca activitate dezvoltarea şi realizarea de echipamente utilizate în telecomunicaţii. Primul contact cu industria auto are loc în 1980, când firma Hirschmann realizează primele cablaje pentru sistemele de sunet din automobile. Începând cu acel an, firma şi-a dezvoltat gama de produse pentru industria auto prin realizarea de cablaje pentru zona de motor (E-gas), senzori de parcare, sisteme pirotehnice de acţionare a centurii de siguranţă, cablaje pentru senzorii de uzură în cadrul sistemelor de frânare, etc. În 2003, ia fiinţă Hirschmann Cehia, ca rezultat al unei colaborări ce a durat 10 ani între firma austriacă şi firma Trend –V din Zlin, Cehia. Tot în acest an, compania îşi schimbă numele în Hirschmann Automotive şi adoptă un nou logo. Din 2007 Hirschmann Automotive este prezent şi în România, prin deschiderea locaţiei de producţie din Parcul Industrial Mureş,SC Hirschmann România SRL. În 2010, Hirschmann Automotive decide să vină în întâmpinarea noilor cerinţe de pe piaţa de energie reutilizabilă prin deschiderea diviziei Renewable Energy, prin care se dezvoltă sisteme de conectică pentru industria producătoare de energie «verde». În momentul de faţă, plaja de produse include componente, senzori şi sisteme de cablaje pentru elemente de siguranţă şi pentru zone intens solicitate din structura unui automobil.

Fiind un partener de afaceri pentru cei mai importanţi producători de autoturisme din Europa şi America, grupul Hirschmann are contribuţii importante în domeniul său de activitate. „Calitatea produselor noastre, creativitatea soluţiilor propuse şi competenţa personalului ne aşează într-o poziţie de vârf în domeniul conectorilor şi cablajelor pentru industria auto. Toată activitatea noastră este marcată de responsabilitatea pentru clienţi”, susţine Virgil Roman, Administrator Operaţional al Hirschmann România.

Componente ale automobilelor de lux produse în Mureş Hirschmann România este cea mai nouă firmă din cadrul Grupului Hirschmann şi a început activitatea de producţie în Decembrie 2007, deschiderea oficială având loc în Mai 2008.

Alegerea judeţului Mures nu a fost întâmplătoare, aşezarea geografică, prezenţa principalelor căi de comu-

24

nicaţie (un aeroport internaţional, un drum european, perspectiva autostrăzii Transilvania, cale ferată), trecutul industrial al zonei, forţa de muncă disponibilă pentru un mediu competitiv cum este cel din industria auto precum şi facilităţile oferite de către autorităţile judeţene în cadrul Parcului Industrial Mureş, a făcut din judeţul Mureş un candidat de succes.

Un alt element deloc de neglijat este acela al culturii şi mentalităţii oamenilor din acestă zonă care, în decursul istoriei, au fost puternic influentaţi de către cultura şi mentalitatea austriacă.

Valoarea investiţiei iniţiale a fost de 12,5 milioane de euro urmând ca la începutul anului viitor să se finalizeze extinderea capacităţii de producţie cu încă 3.500 de metri pătraţi, ceea ce va suplimenta investiţia cu încă 3 milioane de euro. Din punct de vedere al spaţiului de producţie în momentul de faţă Hirschmann România ocupă 8.000 de metri pătraţi, urmând ca în final să ajungă la aproximativ 11.000 de metri pătraţi.

“Dacă ar fi să discutăm despre Hirschmann România în cifre, putem observa un trend ascendent pe toate planurile, cifra de afaceri crescând de la an la an, începând cu 7 mil. euro în 2008, 16 mil. euro în 2009, 31 mil. euro în 2010, iar pentru 2011 am estimat o cifră de 35 mil. euro”, a declarat Paul Ilea, Manager Financiar la Hirschmann România.

Dezvoltă-te alături de noi!

Eforturile au continuat şi în anul 2008, firma alocând un număr total de aproximativ 12.000 de ore de instruire pe diverse tematici (de la pregătire de specialitate până la dezvoltarea abilităţilor manageriale şi de comunicare).

“Când vine vorba despre angajaţi începem cu mesajul <<Dezvoltă-te alături de noi! Acesta este spiritul nostru, al angajaţilor din Hirschmann România. În 2007, am început producţia cu o mână de oameni: 92 de angajaţi, care au avut curajul să se angajeze într-o fabrică încă în construcţie şi să participe la instruire într-o ţară străină – Cehia. În următorii ani, dinamica a fost mare: am încheiat anul 2008 cu 501 angajaţi, anul 2009 cu 793 angajaţi, anul 2010 cu 1043 angajaţi, iar în prezent compania are 1160 angajaţi”, povesteşte Laura Bartha, Manager Resurse Umane în cadrul Hirschmann România.

„Dezvoltarea noastră a fost cu siguranţă susţinută de vitalitatea şi ambiţia specifice vârstei tinere a angajaţilor, media de vârstă fiind de 34 ani. În ceea ce priveşte impactul social al companiei noastre în judeţ, ne prezentăm astfel: 35% dintre angajaţi au primul loc de muncă în cadrul Hirschmann România, iar 80% dintre angajaţi provin din mediul rural, localităţile situate între coordonatele Târgu-Mureş, Luduş, Lechinţa şi Târnăveni fiind bine reprezentate. Făcand parte dintr-o companie multinaţională în care conlucrează cultura austriacă cu cea românească şi cehească, diversitatea etnică specifică acestei zone a fost abordată cu înţelegere şi responsabilitate; am schimbat perspectiva – de la «situaţie» la «model de conduită în societate»”, susţine Laura Bartha.

ZIUA AUSTRIEI Este uşor de remarcat că rezultatele sunt o consecinţă a eforturilor angajaţilor puse în sprijinul organizaţiei.

Elementul cheie în dezvoltarea firmei prin implicarea şi motivarea personalului este programul de pregătire profesională. Acest program a fost aplicat atât personalului direct productiv cât şi celui administrativ. Pregătirea profesională este continuă şi acoperă diverse forme de instruire: 4 Pregătire externă în alte locaţii ale grupului, sau internă în cadrul firmei 4 Pregătire cu specialişti interni sau externi

“Practicând un management performant bazat pe concepte KAIZEN®, care s-au dovedit de succes în atâtea rânduri, Hirschmann România a reuşit să devină în trei ani cea mai mare locaţie a grupului, punând de asemenea accentul pe dezvoltarea angajaţilor şi reponsabilitatea socială!” – Virgil Roman, Administrator Operaţional

Tehnicile KAIZEN®, secretul succesului Toate companiile îşi doresc succesul, iar drumul ales pentru atingerea acestuia este de multe ori o întâmplare sau un mister. Hirschmann România a avut libertatea oferită de headquarter de a alege singură modul de abordare a lucrurilor şi de creare a sistemului de îmbunătăţire continuă din cadrul companiei. Calea aleasă de către fabrica din România este Sistemul de Producţie Hirschmann.

Structura acestuia are în esenţă un singur lucru: “Simplu, dar ingenios”. În felul acesta toată atenţia se concentrează pe îmbunătăţirea continuă. Obiectivul cel mai important al acestui sistem este creşterea eficienţei producţiei prin identificarea şi eliminarea permanentă a risipei.

Cheia succesului în afaceri când vorbim despre Hirschmann România este aplicarea tehnicilor KAIZEN®, prin care compania a reuşit să implice toţi angajaţii în proiecte de îmbunătăţire cu beneficii de sute de mii de euro pe an. Pe lângă beneficiile materiale aduse prin Sistemul de Producţie Hirschmann, valoarea cea mai mare adusă este schimbarea viziunii angajaţilor. Fiind implicaţi în mod activ în cadrul acestui sistem, aplicând tehnici specifice de îmbunătăţire în cadrul companiei, angajaţii au asimilat anumite ‘reflexe’ care au influenţat în mod pozitiv viaţa socială a acestora. Românii din inima Ardealului au aplicat tehnici japoneze de îmbunătăţire (KAIZEN®) într-o companie austriacă, reuşind după 3 ani de activitate să ajungă un exemplu în cadrul grupului Hirschmann. „Colegii din grupul companiei şi-au arătat dorinţa de a prelua elemente din Sistemul de Producţie Hirschmann creat şi implementat în Târgu Mureş şi a standardiza aceste elemente la nivel de grup. Dorinţa de a implementa acest sistem nu a fost exprimată doar de colegii din grup ci şi de alte companii din cadrul ţării care au fost parte a unor vizite de benchmarking organizate de către Institutul KAIZEN® România, în cadrul companiei noastre. Acestea fiind câteva dovezi ale succesului companiei în afaceri şi în viaţa de zi cu zi.

www.transilvaniabusiness.ro

În spatele succesului locaţiei din România a firmei Hirschmann Automotive a stat o puternică orientare spre resursa umană: 4 Un proces de recrutare şi instruire de personal aliniat nevoilor interne 4 Motivarea personalului direct prin programe de premiere a performanţei 4 Echipa tehnică implicată direct în organizarea activităţilor şi soluţionarea problemelor 4 Management participativ bazat pe o structură de lucru interdisciplinară 4 Atmosfera de colaborare între toţi cei implicaţi în procesele interne

“Doar pentru deschiderea activităţii în anul 2007 am desfăşurat un program de pregătire profesională de aproximativ 2 luni pentru un număr de 70 de operatori în locaţia noastră din Cehia. Supravegherea programului de instruire a fost făcută de către echipa administrativă aflată şi ea împreună cu operatorii în Hirschmann Cehia” Cristian Birta - Manager Producţie

Secretul prin care o companie ajunge în vârf şi se menţine o perioadă foarte îndelungată în top este aplicarea tehnicilor de îmbunătăţire continuă, KAIZEN®”, subliniază Sebastian Cândea, Manager Kaizen

Hirschmann România – dezvoltare continuă Hirschmann România investeşte în continuare în viitor prin implicarea mai activă în viaţa socială continuând

programele de “summer job” pentru tinerii şi studenţii care doresc ca pentru 3 luni să facă parte dintr-un colectiv profesionist şi prin participarea la programul de ‘Partenierate active – şcoala-întreprindere pentru îmbunătăţirea formării profesionale iniţiale’ demarat de Uniunea Generală a Industriaşilor din România împreună cu Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic.

De asemenea, prin finalizarea extinderii capacităţii de producţie, în locaţia din România va creşte diversitatea produselor şi a tehnologiilor diversificându-se portofoliul de clienţi.

25

ziua austriei Teofil Câmpean: „Cea mai mare calitate a mea sunt oamenii care mă înconjoară!”

Rondocarton rămâne lider de piaţă

Rondocarton Apahida, liderul de piaţă al producătorilor de carton ondulat din România şi jucător european în domeniu, este unul dintre ce mai importanţi agenţi economici din Transilvania. Compania cu sediul central în Apahida a fost deschisă acum 11 ani în comuna clujeană şi s-a extins, în urmă cu trei ani, cu o nouă fabrică, în Târgovişte. Cele două unităţi de producţie ale companiei Rondocarton se numără printre cele mai moderne şi mai performante din Europa, din acest domeniu. Iar ambalajele Rondocarton au ajuns să fie prezente peste tot în lume.

Cota de piaţă: 30 la sută În plină criză economică, manageriatul firmei a reuşit săşi menţină cota de 30% din piaţa românească a ambalajelor şi să imprime o dezvoltare economică pozitivă a companiei. Rondocarton Apahida a ajuns, de asemenea, să deţină o cifră de afaceri de patru milioane de euro pe an şi facă un profit care, cumulat de-a lungul anilor, împreună cu un împrumut din partea companiei-mamă din Austria au permis conducerii firmei apahidene să investească 30 milioane de euro în noua fabrică de la Târgovişte, în 2008. Acest lucru se datorează, conform declaraţiilor lui Teofil Câmpean, directorul general al companiei, unei echipe alcătuită din oameni pregătiţi, deţinători de soluţii viabile. În prezent, Rondocarton, parte a grupului austriac Rondo Ganahl, nu are nicio datorie şi se concentrează pentru aşi recupera fondurile proprii investite în noua unitate de producţie de la Târgovişte. Managerul general al companiei apahidene, Teofil Câmpean, spune că investiţia în Târgovişte a fost posibilă datorită unei strategii deosebit

de eficiente a acţionarilor, care au decis ca doar 30 la sută din profit să fie împărţit sub formă de dividende, iar restul să fie reinvestit. În Apahida, anual, Rondocarton ajunge la o producţie totală de 30.000 de tone de carton ondulat, din trei straturi, în timp ce la Târgovişte, compania este specializată pe carton ondulat din şapte straturi. În afara producţiei de carton ondulat, firma asigură proceduri de imprimare şi producţie corespunzătoare, de la imprimarea flexo, până la cea offset, ceea ce duce la producţia unor ambalaje de înaltă calitate, care sunt folosite inclusiv de furnizorii armatei americane, adică de companii extrem de pretenţioase în privinţa calităţii produselor. Specialiştii Rondocarton concep nu numai ambalaje de vânzare, cât şi unităţi sigure de transport pentru diferitele produse.

Clienţii fabricii, din România, dar şi din afara ţării, aparţin numeroaselor domenii care necesită ambalaje de carton

Companie Fabrica din Apahida are în prezent 150 de angajaţi, iar cea din Târgovişte, 100 de oameni. Rondocarton a luat startul în România cu investiţii făcute de la zero, iar în cele două puncte de lucru au fost investite circa 80 de milioane de euro. Valoarea de piaţă a acestor fabrici este mult mai mare, în condiţiile în care ele deja şi-au format o clientelă valoroasă.

Circa 90 la sută dintre clienţii companiei Rondocarton sunt, de fapt, firme multinaţionale. materiei prime direct de la sursă, adică producerea cartonului şi a hârtiei din celuloză extransă din lemn, şi asta nu numai pentru că procedeul ar fi unul păgubos pentru mediul înconjurător, ci şi pentru că ar fi unul care ar reduce

80 de milioane de euro reprezintă investiţiile rondocarton în românia 250 de oameni lucrează pentru compania cu capital austriac pentru diverse produse, de la industria alimentară, agricultură, până la producătorii de hrană pentru animale.

Printre furnizorii firmei se află şi două companii româneşti, dar restul provine din exterior.

„Nu tăiem pădurile, ne-ar costa de 2-3 ori mai mult!”

Afacerea producătorului de ambalaje de carton ondulat din Apahida este una prietenoasă cu mediul înconjurător.

Politica firmei Rondocarton nu promovează extragerea

serios profitabilitatea companiei apahidene. Managerul general, Teofil Câmpean, este de părere că prin reciclarea materialului, Rondocarton economiseşte de 2-3 ori mai mult decât dacă ar apela la carton produs din celuloză extrasă din lemn. În acest fel, pe de o parte, compania apahideană îşi eficientizează utilizarea fondurilor, salvează pădurilor de la tăiere şi, prin apelarea la resursele furnizate de hârtia reciclată, reduce cantitatea de deşeuri care ajunge în natură. Astfel, tehnica greoaie de prelucrare a lemnului pentru obţinerea hârtiei este evitată, iar politica europeană care încurajează reciclarea este încurajată. Managerul firmei Rondocarton este nemulţumit, în schimb, de tehnica de colectare a gunoaielor de la noi din ţară, nepregătită încă să ducă la bun sfârşit colectarea selectivă. Astfel, chiar dacă managementul Rondocarton a introdus, în unităţile proprii, colectarea selectivă a deşeurilor, ”lanţul reciclării” se rupe în momentul în care deşeurile sunt preluate de societăţile de salubritate, care le amestecă şi care apoi le selectează din nou în momentul în care deşeurile ajung în rampele proprii ale companiilor.

Oana Capustinschi Claudiu Pădurean

26

turisM

Pensiunea Ana-Maria, locul unde mi-am amintit de cămara bunicii Se ridică asemenea unui ghiocel, alb cu verde, undeva pe strada Papiu Ilarian din TârguMureş; este mama tuturor pensiunilor din oraş. Pensiunea Ana-Maria... sau locul unde mi-am amintit de mirosul din cămara bunicii...

Vorbim despe prima pensiune privată ce a fost ridicată în Târgu-Mureş în depărtatul an 1996. O vedeam de fiecare dată când mă plimbam pe stradă dar nu am intrat niciodată, până acum câteva zile, când mirosul de pâine la cuptor şi-o aromă subţire de vanilie m-a chemat înăuntru. Prima dată mi-a sărit în ochi cămara, ce m-a întâmpinat de cum am intrat, imediat la stânga. O cămară tradiţională, cu sute de borcane din care parcă zâmbeau murăturile, salatele ori dulceţurile. E colţul “din casă” cu care se mândreşte cel mai tare gazda, Violeta Chirilă. Le pregăteşte micul-dejun oaspeţilor, după ce a

dat o tură prin cămara pe care ea însăşi a îmbogăţit-o cu bunătăţuri, dar nu înainte de a scoate de la cuptor pâinea şi croissantele cu vanilie ce-şi plimbă mirosurile în toată pensiunea, dimineaţa devreme. La Pensiunea Ana-Maria nu s-a cumpărat pâine niciodată. Oaspeţii se trezesc, fiecare într-o cameră diferită şi specială în felul ei, şi zâmbesc. Asta e cea mai mare mulţumire a gazdei.

Povestea e frumoasă, o să lasăm gazda să povestească... „Atât eu cât şi soţul meu, Kovacs Zoltan, am lucrat în turism, la Hotel Grand. Ne-a venit ideea să ne facem o pensiune, după ce am văzut în Ungaria ceva asemănător.

Stilul clădirii ne-a plăcut foarte tare şi am zis să încercăm.

Am construit clădirea între anii 1991 şi 1996. În 1996 au început să vină primii oaspeţi. Erau puţini atunci... La început s-a pus problema banilor, ceea ce ne-a ajutat întrun fel, fiind vorba de multă improvizaţie... Se desfiinţase lângă noi un atelier de tâmplărie şi tot ce vedeţi pe aici au fost picioare de scaune, de mese, asamblate mai apoi după ideile soţului meu. La început, partea de jos a clădirii era închiriată. Cu banii de pe chirie avansam în

28

construcţie. Mai ridicam un etaj, mai amenajam o cameră. A fost foarte greu... Momentan pensiunea are 2 etaje şi 8 camere. Nu aş putea niciodată să zic că am făcut treaba asta pentru bani. Aici m-am regăsit, atât eu cât şi soţul meu. Adrian Păunescu a fost clientul casei în fiecare an. Îi plăcea enorm la noi! Tudor Gheorghe la fel.

Cu soţia lui Victor Orban am schimbat reţete de prăjituri.”, povesteşte Violeta.

Ana-Maria este numele fiicei lor „Am visat cândva să fiu recepţioneră de hotel. Când drumurile zilnice între liceul Papiu şi casa mătuşii mele mă duceau prin faţa hotelului Grand mă opream mereu să admir cu ochii visători acea lume magică de dincolo de uşile mari de sticlă. Visam să fac parte din acel colectiv de oameni pentru a avea contact cu acea lume, pentru a putea exersa limbile străine pe care le învăţam cu atâta drag la şcoală. Nici nu puteam să-mi imaginez pe atunci că va veni o vreme când voi fi recepţioneră, dar mai ales gazdă cu sufletul deschis spre oaspeţi veniţi din toată lumea. Iubesc această pensiune cu toată fiinţa mea, o consider unul din copiii mei. Imaginaţia incomensurabilă a soţului meu şi dragostea lui pentru lucruri deosebite a dat naştere acestui loc, Pensiunea Ana-Maria, numită aşa după numele fiicei mele.”, a mărturisit Violeta Chirilă.

Foto şi text: Cristina GÂNJ

turisM

Cum poate renaşte Stâna de Vale?

Una dintre cele mai cunoscute staţiuni din judeţul Bihor, Stâna de Vale, a ajuns să fie vizitată de turişti mai mult din inerţie. În ciuda potenţialului mare din punct de vedere turistic, puţine dintre zonele dedicate agrementului mai sunt funcţionale, iar pârtiile de schi, odinioară celebre, sunt ale nimănui. Ar putea oare scăderea preţurilor, provocată de criza economică, duce la o relansare a cunoscutei staţiuni?

Acum câteva decenii, staţiunea Stâna de Vale era unul dintre principalele puncte de atracţie ale judeţului Bihor. În timp, lupta de interese dintre autorităţi, investitorii privaţi şi Biserică a dus la declinul acesteia.

Prima instalaţie de schi din zonă a fost construită de Biserica Greco-Catolică în perioada interbelică. Până la mijlocul anilor 1990, existau în total patru pârtii practicabile, iar staţiunea era în plină ascensiune şi atrăgea investitori. Ulterior, însă, legile proaste şi birocraţia au dus la neînţelegeri în urma cărora nu au de suferit decât turiştii. “Staţiunea a fost înfloritoare aproape 20 de ani”, povesteşte Adrian Marin, vicepreşedintele Serviciului Judeţean Salvamont Salvaspeo Bihor. “În afară de pârtia Măgarul, care a rămas cunoscută şi astăzi şi care este dotată cu teleschi, mai existau trei pârtii practicabile. Una dintre ele a fost construită de Unitatea de Vânători de Munte” îşi aminteşte salvamontistul. “Iniţial, Stâna de Vale a fost cău-

rămas este neîngrijită. Se poate practica săniuş pe ea sau schi, la nivel de amator, dar pârtia nu este omologată, iar cei care aleg să schieze o fac pe propria răspundere”, mai spune vicepreşedintele Salvamontului.

Reţetă de succes În ciuda situaţiei proaste a staţiunii, există elementele necesare pentru ca ea să renască din propria-i cenuşă.

Unul dintre avantajele care face Stâna de Vale o staţiune căutată şi în prezent este faptul că pârtia, chiar dacă nu e întreţinută, nu are nevoie de zăpadă artificială. “Din pricina aerului ozonat care vine de peste creasta munţilor, în staţiune este zăpadă toată iarna”, spune Adrian Marin. De cele mai multe ori, vizitatorii au parte de zăpadă până în luna aprilie. În plus, turiştii pot profita de sezonul rece pentru plimbări cu snow mobilul pe trasee special amenajate. “Există un între-

1100 de metri este altitudinea staţiunii stâna de Vale 4 pârtii de schi funcţionau în anii trecuţi în staţiunea bihoreană tată datorită aerului benefic, foarte ozonat. La începuturi, aici s-a construit o bisericuţă şi o casă de odihnă”, completează acesta. Ulterior zona a început să se dezvolte. “Aici a existat şi primul Hotel Excelsior, dar din păcate, a ars”, spune Marin.

Cum era de aşteptat, din ce în mai mulţi tineri investitori au decis să deschidă hoteluri şi pensiuni la Stâna de Vale. Staţiunea era căutată şi datorită posibilităţilor de agrement pe timp de iarnă şi datorită obiectivelor turistice estivale. “Din anii 1990 şi până acum, legea retrocedării s-a schimbat de vreo două ori. Au existat investitori dispuşi să întreţină pârtia Măgaru, să-i creeze instalaţie nocturnă sau zăpadă artificială. Din păcate însă, s-a iscat un război între autorităţile locale, biserică şi privaţi asupra terenurilor. Astfel, investitorii au renunţat, neavând nici o siguranţă”, explică Adrian Marin. “În afară de pârtia Măgarul, celelate pârtii existente au dispărut, au crescut brazii pe ele. Şi cea care a mai

prinzător care a închiriat câteva drumuri forestiere şi a amenajat trasee de snowmobile. Turiştii le pot închiria, alături de echipamentele de protecţie”, a mai spus salvamontistul. Şi pe timp de vară staţiunea este atractivă pentru turişti datorită câtorva obiective inedite. “În primul rând ce-i atrage pe oameni este curiozitatea de a vedea Izvorul Minunilor. Se spune că apa care curge din acest izvor este cea mai benefică apă din ţară”, spune şi Andrei Acs, reprezentant al Centrului Pentru Arii Protejate Munţii Apuseni. “Un alte motiv pentru care turiştii vin aici sunt traseele pitoreşti din zonă.

Cascada Moara Dracului, şi cascada Săritoarea Ieduţului sunt cele mai căutate, datorită căderilor spectaculoase de apă”, precizează Acs. “De asemenea, turiştii aleg traseul spre vârful Poieni sau spre peştera Meziad.

Aceasta este a doua ca mărime din munţii Pădurea Craiului şi este dispusă pe două etaje. A fost prima peşteră amenajată pentru vizitatori şi este printre cele mai lungi peşteri din România”, afirmă Acs. Turiştii pot alege să parcurgă un drum de 42 de kilometri, pitoresc, pe Valea Iadului, unde este şi lacul de acumulare Leş.

“Din pricina aerului deosebit, staţiunea este foarte căutată de sportivi. Aici se fac majoritatea cantonamentelor, iar cei care practică artele marţiale vin la Stâna de Vale pentru meditaţii”, a mai preciziat Adrian Marin.

Andreea Costea

www.transilvaniabusiness.ro

Ce înseamnă Stâna de Vale stâna de Vale este situată în judeţul Bihor, Munţii Vlădeasa, la 1100 metri altitudine. staţiunea se află la 70 de kilometri distanţă de Oradea. Pentru a ajunge în staţiune, se merge pe DN 76 Oradea-Beiuş, apoi se merge pe ruta BeiuşBudureasa-stâna de Vale (25 de kilometri). turiştii care aleg să petreacă un sejur la stâna de Vale dispun cazare la hoteluri, pensiuni, vile sau cabane. Preţul de închiere pentru o vilă porneşte de la 1.000 de lei, iar cei care doresc o cameră în alte unităţi de cazare scot din buzunar între 40 de lei şi 150 de lei pe noapte, în funcţie de dotările camerelor. Pârtia de ski Măgarul are un nivel de dificultate scăzut, lungimea de aproximativ 550 m si diferenţa de nivel de 80 m. Lăţimea medie este de 40 de metri şi suprafaţa este de două hectare. Capacitatea pârtiei ese de aproximativ 350 de persoane.

29

TuRISM

Pensiunea din Remeţi este prima construită din fonduri structurale europene în judeţul Bihor

Modelul Carpathia Zona Remeţi din judeţul Bihor este cunoscută pentru peisajele deosebite. Lacuri naturale, baraje, cascade, peşteri şi doline îşi aşteaptă vizitatorii în fiecare an. Din păcate însă, în nu există infrastructură turistică, fapt care a împiedicat dezvoltarea în zonă. Alina Spătărelu este unul dintre oamenii de afaceri care au decis să schimbe ceva în Remeţi. Din dorinţa de a promova frumuseţile Apusenilor şi de a dezvălui minunile naturii, managerul a avut curajul de a fi promotorul unui turism de calitate în zonă. “Cu foarte mulţi ani în urmă, când aveam doar 15 ani, mama mea, până atunci angajată în sistemul hotelier, a decis să deschidă o pensiune în Remeţi. Pasul a fost făcut la rugămintea turiştilor, care vroiau să aibă pensiuni ca acelea de peste graniţă”, îşi aminteşte Alina.

De atunci, actualul manager a decis să se orienteze spre turism. Aproape nouă ani a făcut studii în domeniu, cursuri de specializare în ţară şi în străinătate, iar la 22 de ani a preluat afacerea mamei. “Pensiunea Valea Izvorului a fost prima pensiune agroturistică din Bihor”, îşi aminteşte Alina Spătărelu. Astfel, se năştea prima pensiune care oferea turiştilor mâncare tradiţională cu produse din gospodăria proprie. În plus, conştientă că nu există infrastructura necesară turismului adevărat, Alina Spătărelu a fost ghid pentru clienţii săi. A organizat

Atracţii turistice Turiştii care vor să viziteze Remeţiul au câteva puncte de atracţie pe care nu trebuie să le rateze.

Barajul Valea Izvorului, barajul Leşu, barajul Bulz şi barajul Drăgan sunt doar la câţiva kilometri distanţă. Lacul natural Fără Fund este situat la doar trei kilometri distanţă de pensiune. La aproximativ 15 km se află Cascada Iadolina, Săritoarea Ieduţului. La aproximativ 38 km este casa memorială Octavian Goga din Ciucea, iar la 20 km ajungem în zona ”Defileul Crişului Repede” cu peşteri, doline, belvederi ori chei.

30

trasee şi drumeţii atât pentru turişti români, cât şi pentru cei din străinătate. În timp, managerul a ajuns să fie căutat şi de turiştii altor pensiuni, care auzeau că există cineva care-i poate ghida prin munţi. “Sistemul care a funcţionat atunci a fost promovarea prin viu grai şi recomandările din partea clienţilor”, spune ea.

Business pe bani europeni În anul 2008, Alina Spătărelu a decis să facă următorul pas şi a depus actele pentru a obţine fonduri europene.

“Mi-am dorit să atrag fonduri nerambursabile şi să dezvolt zona în acelaşi timp. Când am depus actele, nu ştiam că se profilează criza la orizont”, mărturiseşte managerul. “Nu aveam mult de riscat, în cel mai rău caz pierdeam câteva mii de euro şi oricum avea mun backup. Dacă nu-mi aprobau proiectul, făceam un sat de

Pensiunea Carpathia este singura din regiunea Remeţi care funcţionează în regim hotelier.

Inaugurată în iunie 2011, unitatea de cazare şi masă a fost pusă pe picioare, prin fonduri europene nerambursabile, de o tânără femeie de afaceri, hotărâtă să dea un nou avânt turismului local. Va reuşi oare? pentru copii, saună şi un teren de tenis este în curs de amenajare . De vara viitoare, turiştii vor avea parte de plimbări cu ATV-ul, echitaţie şi speoturism, adică vor putea explora peşterile din zonă. Pensiunea are singurul restaurant din zonă, cu capacitate de 100 de locuri. “Ştiu că este o investiţie care se va amortiza greu, dar o văd ca pe o afacere de familie”, spune Alina Spătărelu. “În Remeţi există încă 10-15 pensiuni care promovează însă turismul individual. Eu mizez pe grupuri. Am organizat şi circuite pentru turişti alături de pensiuni din alte zone şi astfel ne ajutăm reciproc”, a mai explicat femeia de afaceri.

Puterea exemplului Alina Spătărelu a demonstrat atât proprietarilor din Remeţi, cât şi autorităţilor locale, că poate atrage fonduri

200.000 de euro este valoarea finanţării din fonduri europene 600.000 de euro este suma totală investită în Pensiunea Carpathia vacanţă cu căsuţe din lemn”, a spus Spătărelu. Timp de trei ani, pas cu pas, Alina Spătărelu a construit şi a luptat cu birocraţia. “Este adevărat că a fost foarte greu, birocraţia pe care o întâlneşti pentru obţinere de fonduri sau de avize îţi taie elanul. În plus, maximul oferit de Uniunea Europeană este de 200.000 de euro, ori în pensiune am investit 600.000 euro. A fost nevoie, evident, de credite bancare pentru care am fost nevoiţi să apelăm la bănci din alte oraşe”, a explicat Alina Spătărelu.

Cu toate dificultăţile, pensiunea a fost gata cu aproape un an înainte de termenul impus de contract. Astfel, Alina Spătărelu a inaugurat în luna iunie prima pensiune din zonă care funcţionează în regim hotelier. Carpathia are 15 camere dotate cu băi cu hidromasaj, paturi cu saltele ortopedice, televizoare LCD, Internet sau minibar. În plus, există piscină cu apă încălzită, spaţiu de joacă

europene dacă luptă pentru asta. “Sigur că toată lumea ştie de această posibilitate, dar nu aveau un exemplu concret. După ce au văzut ce am reuşit să fac, autorităţile locale m-au contacat pentru a dezvolta împreună un proiect turistic în zonă”, spune Alina Spătărelu. Astfel, primăria este de acord să investească în infrastructură şi în construirea unui punct de informare turistică. Pe termen lung însă, Remeţiul ar putea fi transformat într-o atracţie şi pe timp de iarnă. “Ar fi bine să avem o pârtie de schi în zonă. Eu mi-am oferit ajutorul pentru aceste proiecte. Pot recomanda specialişti sau consultanţi pentru accesarea de fonduri europene, pot ajuta cu know-how şi sunt dispusă să donez şi teren, dacă este necesar, pentru realizarea pârtiei”, a mai precizat managerul.

Andreea Costea

turism

staţiunea Ocna sibiului a renăscut pe bani europeni Majoritatea staţiunilor baleneare româneşti spun povestea unei triste decăderi postdecembriste, a peste 20 de ani în care, în multe din localităţile altădată înfloritoare, numărul de vizitatori a scăzut drastic iar puţinele investiţii au dat greş.

Aceasta nu este însă povestea Ocnei Sibiului. Oraşul, aflat la rându-i, acum nu foarte mult timp, într-o perioadă de decădere, îşi recapătă încet-încet farmecul de odinioară. Atmosfera de linişte a localităţii care trăieşte exclusiv din turism a fost transformată în ultimii ani. Locul ei a fost luat de zgomotul şi agitaţia zecilor de mii de turişti prezenţi aici pentru agrement, pe malul ştrandurilor sau lacurilor sărate dar şi pentru procedurile de tratament în cadrul centrelor specializate. Costurile acestor schimbări au fost însă de ordinul a zeci de milioane de euro.

Atracţia lacurilor Zăcământul de sare din Ocna Sibiului a fost exploatat încă din vremea romanilor. La prăbuşirea cavernelor miniere săpate de-a lungul a secole întregi, au fost formate lacurile existente astăzi, din care zece au apă sărată iar patru sunt lacuri cu apă dulce. Turismul balnear în Ocna a s-a dezvoltat masiv la începutul secolului XX, dar a intrat într-o perioadă de stagnare la sfărşitul acestuia. În urmă cu trei ani, zona lacurilor oferea un peisaj deplorabil iar singurele motive pentru care mai era vizitată erau preţurile de acces destul de mici şi proximitatea de oraşul Sibiu. Nici măcar Lacul Avram Iancu, cel mai adânc lac salin din România, nu mai reprezenta un punct de interes. Un amplu proiect de reabilitare şi dezvoltare a salinelor exterioare a fost început în anul 2009 de către primăria Ocna şi finalizat anul acesta, când lacurile din Ocna Sibiului şi-au recăpătat statutul de atracţie turistică.

32

Contribuţia locală „Investiţia a avut o valoare de peste 8 milioane de euro din care 4,6 milioane au fost contractaţi prin fonduri PHARE iar 3,6 miloane sunt reprezentaţi de fonduri guvernamentale”, a declarat Ioan Balteş, primarul Ocnei Sibiului. Lucrările desfăşurate pe parcursul a doi ani au transformat zona lacurilor exterioare, dar proiectul a avut în vedere şi modernizarea infrastructurii locale. 13 străzi din staţiune au fost reabilitate, au fost construite parcări dar şi 5 kilometri de alei pietonale, fiind desfăşurate lucrări la sistemul de iluminat şi lucrări de peisagistică. „Au fost achiziţionate sisteme automate de taxare şi obiecte de mobilier urban. Contribuţia Consiliului Local la acest proiect a fost în valoare de 1 milion de euro. ”, explică Ioan Balteş.

Turismul reînvie Noua zonă a lacurilor a fost inaugurată destul de târziu, în luna iulie a acestui an, dar, totuşi, cu doar două luni de plin sezon, rezultatele lucrărilor de reabilitare şi implicit ale investiţiilor substanţiale, nu au întârziat să apară. În penultimul week-end din luna iulie, staţiunea a înregistrat un număr record de vizitatori, peste 16.000, de patru ori mai mare decât populaţia oraşului sibian. Numărul de pensiuni s-a dublat în acest an, de la 19 unităţi cu un număr de 593 de locuri de cazare, la 40 de unităţi de pensiuni turistice, hoteluri şi hosteluri. Turiştii prezenţi în Ocna Sibiului au fost predominant români, din judeţele limitrofe Alba, Braşov, Mureş dar şi străini – cei mai mulţi de

naţionalitate germană. „Suntem extrem de mulţumiţi de încasările de peste 2 000 000 de lei (aprox 500 000 euro) pe care vom continua să le investim în programe de dezvoltare pentru localitate dar şi pentru achitarea împrumutului ce a fost necesar implicării noastre în acest proiect”, spune Ioan Balteş.

Proiect ambiţios Pentru mulţi dintre turiştii veterani ai staţiunii, Ocna Sibiului rezonează cu prezenţa complexului balnear înfiinţat aici în urmă cu mai bine de 300 de ani. Aflat într-o stare avansată de degradare la sfârşitul anilor 90, acesta a fost renovat complet în perioada 2002- 2006, oferind astăzi o alternativă, ce-i drept mai scumpă, dar de o calitate superioară, turismului balnear din localitate. Şi aici investiţia pentru transformarea clădirilor vechi ce stăteau să se dărâme a fost impresionantă.

turism Salzburg de România Ocna sibiului (denumire germană salzburg, iar in maghiară Vizokna) este o staţiune deschisă oficial în anul 1846, situată la 400 de metri faţă de nivelul mării, pe valea râului Visa, la 15 kilometri de sibiu. Principalii factori de cură sunt apele sărate deosebit de concentrate, nămolul sapropelic, apele minerale din izvorul Horea, topoclimatul sedativ relaxant cu efecte de tonificare asupra organismului. Printr-o hotărâre de guvern emisă în septembrie 2011, Ocna sibiului a primit statutul oficial de staţiune balneară sau balneoclimatică alături de localităţi precum Băile Olăneşti, Covasna, Băile Felix, sovata, techirghiol, Amara, Băile Herculane, Băile Govora şi Călimăneşti-Căciulata. dovedeşte a fi rentabil, susţine Daniela Vlad. „De la preluarea acestei afaceri amortizarea investiţiei a fost planificată a fi realizată pe o perioadă de maxim 1520 de ani”, explică directorul. Anul acesta, complexul închiriat unui cetăţean israelian, a fost scos la vânzare cu suma de 10 milioane de euro, proprietarul luând în considerare şi posibilitatea unei noi închirieri.

Noutăţi cu sare

„În Ocna este absolut necesar să se facă investiţii permanente în turism, dat fiind faptul că sarea, aşadar tursimul balnear, reprezintă principalele noastre surse de venit” Ioan Balteş, primar Ocna Sibiului „Nu putem da o cifră exactă a investiţiei realizată dar aceasta este sigur de ordinul milioanelor de euro”, a declarat Daniela Vlad, directorul unităţii. Cea mai mare unitate de cazare din Ocna, cu o capacitate de peste 70 de locuri, complexul face azi tot afaceri cu sare, dar la un altfel de nivel. Peste 8000 de turişti îi trec anual pragul, în căutare de tratamente pentru diferite afecţiuni, beneficiind de oferte pentru teambuilding, agrement sau spa.

www.transilvaniabusiness.ro

Vânzare rentabilă?

Prevăzut cu două hoteluri, trei restaurante, un centru de conferinţe, o bază de agrement şi o bază de tratament care funcţionează într-o clădire patrimoniu proiectată de arhitecţi vienezi, Complexul Balnear aparţine omului de afaceri sibian Ilie Grădinar. În pofida investiţiei substanţiale necesare mai întâi renovării şi mai apoi întreţinerii sale, acesta se

Deşi destul de animată în lunile de vară, staţiunea Ocna Sibiului se linişteşte mult în perioada de iarnă, dat fiind faptul că lacurile exterioare sunt inutilizabile.

Soluţia pentru unităţile de cazare este oferirea de servicii alternative – oferte pentru sezonul de iarnă, pachete de spa dar şi efectuarea tratamentelor în interior.

Celălalt complex balnear al localităţii - Ocna Sibiului Ştrand a inaugurat anul acesta o nouă piscină acoperită ce face posibilă aplicarea pe tot parcursul anului a procedurilor de terapie şi recuperare.

O privire retrospectivă asupra staţiunii supranumită până nu demult „Litoralul Ardealului” poate da măsura schimbărilor impresionante care au avut loc dea lungul anilor.

Ocna Sibiului poate fi considerată un model de dezvoltare pentru staţiunile balneare ardelene şi nu doar un rezultat al unei circumstanţe fericite, decât în măsura în care exemplul investiţiilor de aici poate fi duplicat şi în alte locaţii.

Alexandra Coroian

33

AFACERE Tenaris Silcotub investeşte încă 150 milioane euro la Zalău Compania producătoare de ţevi fără sudură din Zalău va investi, în următorii trei ani, 150 de milioane de dolari, tot atât cât a investit din 2004 încoace, de la venirea în România. Pentru început, va fi creată o nouă hală de producţie ce va costa 50 de milioane.

Zalăul este unul dintre cele mai importante centre de producţie din România, iar în viitorul apropiat se va vorbi de oraşul ardelean în întreaga lume. Compania Tenaris, cel mai mare producător de ţevi fără sudură la nivel mondial, a preluat în 2004 Silcotub Zalău şi a investit până acum 150 de milioane de dolari. În următorii trei ani, va pune la bătaie tot atâţia bani pentru o nouă secţie, dar şi pentru creşterea capacităţii de producţie. Pentru început, o investiţie de 50 de milioane de dolari se va vedea în luna aprilie a anului următor, atunci când noua hală de producţie ar urma să fie dată în folosinţă. Aceasta va fi construită pe un teren de 22.000 de metri pătraţi, iar capacitatea de producţie va fi de 75.000 de tone de ţeavă pe an. În noua secţie vor fi produse, în principal, ţevi energetice, utilizate în uzinele de producere a energiei electrice pe bază de gaze naturale şi cărbune.

Locuri noi de muncă „Prin acest demers se doreşte transformarea unităţii de producţie din Zalău într-un centru de referinţă pe piaţa ţevilor energetice. În următoarele decenii, multe din noile centrale care vor fi construite pe plan mondial vor fi centrale pe gaz, cu ciclu combinat şi centrale pe cărbune, a căror construcţie înseamnă ţeavă, multă ţeavă, produse speciale complexe, cu caracteristici specifice. În momentul de faţă, Silcotub nu este total pregătită pentru a răspunde acestor cerinţe specifice, acestor produse complexe. De aceea, am demarat o investiţie dedicată, în valoare de peste 50 de milioane de dolari. Aceasta va consta, în principal, într-o nouă linie de finisare a ţevilor, dar vom avea şi două intervenţii pe linia de laminare. Acolo vom instala un cuptor nou de reîncălzire a ţevilor pe flux, în timp ce sunt fabricate pe linie şi vom instala, de asemenea, o maşină specială care să debiteze barele pline din oţel care sunt materia primă pentru fabricarea ţevii”, a declarat vicepreşedintele companiei Tenaris Silcotub, Gabriel Podskubka. Conform oficialului firmei, 83% din necesarul de ţeavă pentru construcţia unei centrale pe gaz este ţeavă din gama Tenaris Silcotub, iar 70% din ţeava consumată pentru construcţia unei centrale pe cărbune poate fi acoperită de compania din Zalău. Noua hală de producţie va fi şi un mic

www.transilvaniabusiness.ro

„boom” economic pentru oraşul de la poalele Meseşului. Astfel, prin apariţia noii linii, vor fi create 35 de locuri noi de muncă. Majoritatea persoanelor au fost deja angajate, iar acum acestea urmează un program de instruire.

Exportul primează În total, aici vor lucra 90 de persoane, iar restul vor veni de la alte sectoare ale firmei implicate direct în dezvoltarea afacerii. „Proiectul acesta reprezintă, pentru întregul personal şi pentru managementul companiei, o reală provocare. Se ştie că producerea acestui tip de ţeavă, care are caracteristici specifice, necesită o tehnologie laborioasă. Prin deschiderea acestei linii, Zalăul va ajunge al treilea pilon strategic din afacerea companiei, completând segmentul „petrol, gaze, cărbune”. Sunt convins că viitorii clienţi vor fi foarte impresionaţi să vadă nivelul tehnologic pe care îl aplicăm aici şi să cunoască oamenii din oraş şi din Transilvania”, a mai spus Podskubka, de asemenea şi reprezentantul companiei Tenaris pentru Europa de Est. Odată cu darea în folosinţă a noii construcţii, 80% din producţie va merge către export şi doar 20% va fi vândută în România. De asemenea, urmează să mai fie investite alte 100 de milioane de dolari până în 2014, totul pentru ca Tenaris Silcotub să devină un jucător şi mai important pentru piaţa mondială.

Tenaris, numărul 1 în lume „Tenaris a investit în România, de când a venit aici, 150 de milioane de dolari şi această sumă va fi egalată în următorii trei ani, ceea ce arată încrederea pe care Tenaris o acordă operaţiunilor sale de aici. Suntem la Zalău ca să rămânem. Aceasta a fost prima declaraţie pe care Tenaris a făcut-o în 2004, când a preluat Silcotub şi suntem mai mult decât bucuroşi să ne ţinem de această promisiune. Avem planuri mari cu acei 100 de milioane de dolari, dar vă vom anunţa despre ele doar atunci când vor fi aproape finalizate”, a păstrat un mic mister Gabriel Podskubka. Tenaris Silcotub este cel mai important producător român de ţevi din oţel fără sudură de diametre mici utilizate în diverse apli-

caţii din industria mecanică, auto-moto, a petrolului şi a gazelor naturale, industria chimică şi petrochimică, industria energetică. Unităţile sale de producţie sunt situate la Zalău, acolo unde, până în acest moment, capacitatea anuală de producţie este de 180.000 de tone şi la Călăraşi, acolo unde se fabrică 470.000 de tone de oţel pe an, iar numărul total al angajaţilor se apropie de 1.400. Tenaris este lider mondial în segmentul ei de activitate, are sediul principal în Luxemburg, mai are fabrici în Venezuela, Argentina, Brazilia, Columbia, Mexic, Canada, Statele Unite, Italia şi Japonia, iar capacitatea mondială de producţie este de şase milioane de tone pe an.

Adrian Rus

35

afacere

Un deceniu de aur pentru Geoplast Bistriţa

Globul de sticlă Cum a ajuns Geoplast Bistriţa, în doar 10 ani, de la zero la afaceri de milioane de euro? Care au fost ingredientele? Paşii mărunţi, dar sănătoşi, ambiţia şi preocuparea pentru calitate, reinvestirea permanentă a profitului şi achiziţionarea de tehnologie modernă, o doză consistentă de noroc, dar şi un dram de “nebunie”!

Condiţiile mediului de business în care apărut Geoplast pe piaţă nu erau tocmai roze, la sfârşitul anului 2001. Băncile nu erau deloc receptive la planurile de afaceri ale micilor întreprinzători, piaţa era extrem de limitată, clienţii reticenţi la produse relativ nou apărute. În plus, preţurile acestor produse erau destul de mari, având în vedere lipsa tehnologiilor performante şi lipsa unei concurenţe care să regleze oarecum piaţa.

Este clar că Ana Maria şi George Ştefănuţiu şi-au asumat un prim mare risc când s-au hotărât să înceapă de la zero un business în zona tâmplăriei PVC. “Activitatea propriuzisă am început-o în ianuarie 2002. Înainte, soţul meu lucrase ca inginer la o companie cu acelaşi profil, deci experienţa tehnică o aveam. Urma să o acumulăm pe parcurs pe cea managerială, ceea ce s-a şi întâmplat”, povesteşte Ana Maria.

Începutul…

Pentru tinerii oameni de afaceri a urmat o perioadă cu lucrări mici şi puţine, plină de semne de întrebare privind oportunitatea micului business şi viitorul lui.

Dar, la scurt timp, norocul le-a surâs. Biserica penticostală din Rebrişoara avea nevoie de tâmplărie PVC, iar Geoplast a primit lucrarea. În februarie 2012, firma sărise deja de la o producţie lunară de 6-7000 euro, la 40-50.000 de euro. A fost un salt uriaş, momentul decolării, care din fericire pentru proprietarii afacerii continuă şi astăzi, în plină criză.

De acea lucrare, care le-a rămas în memorie soţilor Ştefănuţiu, s-au legat multe altele, venite la recomandarea amicilor penticostali.

Partener de renume mondial Din punct de vedere tehnic, Geoplast şi-a luat din start ca partener unul dintre liderii mondiali din domeniul profilelor PVC: REHAU. De peste 40 de ani, germanii de la REHAU dezvoltă şi produc sisteme de profile de înaltă calitate, lucru recunoscut în toată lumea. Parteneriatul cu REHAU şi, prin urmare, accentul pe calitate, a fost, de fapt, primul mare atu al companiei bistriţene.

“Nu este deloc uşor să vinzi produse mai scumpe, de aceea concurenţa ne-a creat probleme de multe ori.

Noi nu am vrut să facem niciodată rabat de la calitate şi de aceea am avut chiar situaţii când am preferat să renunţăm la anumiţi clienţi care ne sugerau să coborâm preţurile. Nu am făcut acest lucru, am considerat că asta ne diferenţiază de fapt de ceilalţi: calitatea. Şi am avut dreptate”, susţine Ana Maria.

36

afacere

Brandul şi portofoliul.

Cluj Arena Nu orice companie este un brand. Toate au un nume, poate şi un simbol, dar nu toate sunt recunoscute cu mare usurinţă, nu au vechimea necesară pe piaţă şi nu şi-au făcut auzită vocea. Astăzi, Geoplast este cu siguranţă un brand pe piaţa locală şi începe să conteze şi pe cea regională. “Ziceam că e greu să vinzi un produs mai scump, chiar dacă e mult superior calitativ. Care e strategia noastră? Împachetăm acel produs foarte frumos şi-l introducem sub umbrela brandului Geoplast, care a crescut foarte mult în ultimii ani, odată cu portofoliul de lucrări şi cu încrederea clienţilor în noi, dar şi datorită bugetului alocat promovării companiei”, spune Ana Maria. “Cred că principalele lucruri pentru care suntem recunoscuţi sunt: calitatea şi trăinicia lucrărilor, seriozitatea şi promovarea continuă de produse noi”, adaugă ea.

Portofoliul de lucrări mari ale Geoplast e impresionant.

Ca să nu mai vorbim de cele mici. 99% din faţadele de sticlă pentru clădiri realizate în Bistriţa în ultimii ani sunt opera Geoplast. Sediile companiilor Gold Plast, Pagu, Mercedes, Opel, Peugeot, Mitsubishi, Hotel Metropolis, Hotel Krone, Casa Ema, Schreiner, toate se oglindesc astăzi în soare datorită specialiştilor de la Geoplast. “Fără falsă modestie, nu avem concurenţă locală pe partea de lucrări speciale, în principal faţade de sticlă. Cu acest gen de lucrări nu e de joacă şi sunt foarte puţini cei care se pricep. Chiar şi noi am învăţat din mers realizarea faţadelor, după ce am observat că există cerere serioasă în piaţă. Am recurs din nou la acel dram de “nebunie” care ne-a caracterizat la începutul afacerii şi, după multe drumuri prin ţară, unde am admirat asemenea realizări, întro seară, acum câţiva ani, l-am întrebat pe George: noi am şti să facem aşa ceva? Răspunsul lui a venit simplu: Încercăm! Şi norocul ne-a lovit din nou, când un client important, proprietarul Hotelului Don Tur, ne-a dat pe mână o astfel de lucrare specială. A riscat cu noi, ştiind că nu avem experienţa necesară, dar a avut încredere că va ieşi bine. Şi aşa a fost. Don Tur e şi azi una dintre cele mai frumoase clădiri îmbrăcate în sticlă din Bistriţa”, îşi aminteşte Ana Maria.

De atunci, au urmat multe alte comenzi pentru faţade de sticlă, în paralel cu produsele clasice. Ieşirea din graniţele judeţului a venit natural, odată cu creşterea notorietăţii companiei. Geoplast se poate mândri azi cu lucrări importante în Vatra Dornei, Suceava, Târgu Mureş, Cluj, Oradea, Arad şi alte localităţi ale ţării. Ultima “ispravă” memorabilă a Geoplast este lucrarea de la Cluj Arena, noul stadion inaugurat recent la Cluj-Napoca.

www.transilvaniabusiness.ro

Geoplast a realizat aici balustradele, uşile de sticlă şi o mulţime de pereţi despărţitori. O lucrare foarte bună din punct de vedere financiar, cum recunoaşte Ana Maria, dar şi mai bună pentru notorietatea brandului Geoplast, prin asocierea lui cu frumoasa arenă sportivă.

“Nu cei mai mari, dar cei mai buni!”

Ce alte explicaţii are Geoplast pe lângă clasicele “multă muncă” şi “seriozitate” când vorbim despre creşterea ei fulminantă? Una foarte importantă: investiţiile. În sedii, în hale de producţie, în utilaje, în oameni, în marketing.

Toate la un loc, aceste investiţii depăşesc cum mult astăzi 3 milioane de euro. “Filozofia noastră e foarte simplă: nu avem pretenţia că suntem cei mai mari din branşă, dar cu siguranţă suntem cei mai buni! Şi aplicând sloganul acesta în cadrul companiei, educându-ne astfel angajaţii, să nu facă rabat de la calitate, să fie eficienţi, să fie mândri că lucrează la noi, am ajuns la acest succes!

Noi nu putem vorbi despre criză în momentul de faţă.

Nu am dat oameni afară, nu le-am scăzut salariile, comenzi avem din plin şi suntem pe creştere în fiecare lună. Bine, acest lucru se datorează şi managementului, care a impus un program serios de optimizare a costurilor. Eu una nu fac foarte multe în firmă, dar acesta e punctul meu forte: optimizarea costurilor!”, spune Ana Maria.

Noile investiţii Ce alte investiţii derulează în prezent compania bistriţeană? Cea mai interesantă pare a fi clădirea de birouri din Cluj-Napoca, de pe strada Pasteur, în apropierea Grădinii Botanice. Imobilul, cu dotări premium, are 4 nivele, din care două vor fi folosite de Geoplast – office şi showroom – iar două vor fi închiriate altor companii.

O altă investiţie interesantă derivă din pasiunea pentru natură a soţilor Ştefănuţiu. Iniţial au dorit să-şi construiască o casă de vacanţă la Colibiţa, cu ieşire la lacul de acumulare. Dar pentru că terenul achiziţionat era prea frumos pentru o investiţie doar de uz personal, cei doi s-au gândit să ridice o pensiune cu 3 nivele, la standarde ridicate, care să atragă turiştii în căutare de locuri de relaxare.

Alin BOLBOS

“Da, a fost vorba şi de noroc! Am prins o conjunctură favorabilă, dar vorbim şi de puţină nebunie, pentru că am riscat mult în anumite momente. Marele noroc poate că e acela că suntem amândoi, eu şi soţul meu, pe aceeaşi lungime de undă şi ne completăm reciproc. Iar faptul că la început nimeni nu a avut încredere în noi ne-a ambiţionat foarte mult! Nu ne puteam permite să ratăm!”

Ana Maria Ştefănuţiu, asociat Geoplast Bistriţa

Principalele produse: 4 Pereţi cortină şi structurali 4 Placări cu alucobond 4 Tâmplărie din aluminiu şi PVc 4 Geam termopan şi derivate 4 ferestre de mansardă 4 Uşi de garaj şi uşi interior MDf 4 Paneluri ornamentale 4 Prelucrări sticlă 4 elemente de sticlă 4 elemente de umbrire 4 cabine de duş

37

opiniE

Fiducia, posibil instrument pentru impulsionarea şi securizarea relaţiilor de afaceri Unul din elementele de noutate absolută, introduse odată cu adoptarea Noului Cod Civil, îl reprezintă fiducia, expresie a implementării în dreptul român a instituţiei trust-ului, specifică dreptului anglo-saxon, precum şi a armonizării acesteia cu cuprinsul legislaţiei naţionale.

Dacă până în prezent în dreptul intern noţiunea de activităţi fiduciare era definită în mod lacunar, noul act normativ oferă o imagine completă a instituţiei proaspăt reglementate, stabilind în mod expres specificul raporturilor juridice ce pot lua naştere, drepturile şi obligaţiile părţilor contractante, efectele specifice unei astfel de operaţiuni precum şi modalităţile de încetare a acesteia.

Potrivit definiţiei adoptate de către legiuitor, fiducia este operaţiunea juridică prin care unul sau mai mulţi constituitori transferă drepturi reale, drepturi de creanţă, garanţii ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, către unul sau mai mulţi fiduciari care le exercită cu un scop determinat, în folosul unuia sau mai multor beneficiari. Aceste drepturi alcătuiesc o masă patrimonială autonomă, distinctă de celelalte drepturi şi obligaţii din patrimoniile fiduciarilor.

Aşadar fiducia reprezintă o operaţiune juridică complexă prin care constituitorul transmite un ansamblu de drepturi cu conţinut patrimonial către fiduciar care procedează la administrarea acestora în folosul beneficiarului. În cadrul unui astfel de raport juridic, un caz concret de constituire a unui patrimoniu de afectaţiune, calitatea de fiduciar poate fi deţinută doar de către instituţiile de credit, societăţile de investiţii și de administrare a investiţiilor, societăţile de servicii de investiţii financiare, societăţile de asigurare şi de reasi gurare, notarii publici şi avocaţii.

Astfel desprinderea unui ansamblu de drepturi patrimoniale din patrimoniul constituitorului are ca efect crearea unei mase patrimoniale fiduciare distincte şi independente. Prin urmare creditorii constituitorului nu vor putea urmări bunurile existente în masa patrimonială fiduciară decât în măsură existenţei unor garanţii reale asupra acestor bunuri ale căror condiţii de opozabilitate au fost îndeplinite anterior constituirii fiduciei. În mod similar bunurile şi drepturile patrimoniale ce

intră în alcătuirea masei patrimoniale fiduciare nu vor intra în patrimoniul fiduciarului păstrându-şi independenţa şi în raport cu acesta. Creditorii fiduciarului nu vor putea urmări aceste drepturi şi bunuri pentru realizarea drepturilor lor de creanţă, nici chiar deschiderea procedurii insolvenţei faţă de fiduciar neavând nici un efect asupra masei patrimoniale fiduciare.

Rezultă că doar creditorii ale căror drepturi de creanţă au luat naştere în legătură cu masa patrimonială fiduciară vor putea urmări bunurile şi drepturile ce intră în cuprinsul acesteia. Această separaţie de patrimonii se menţine chiar şi după încetarea fiduciei, contopirea masei patrimoniale fiduciare în patrimoniul beneficiarului producându-se numai după plata datoriilor fiduciare.

O implicaţie practică a instituţiei nou reglementată ar putea fi regăsită în domeniul acordării facilităţilor de credit, fiducia reprezentând o alternativă viabilă pentru constituirea unor garanţii solide. Astfel instituţia de credit ce acordă facilitatea de plată va putea prelua în calitate de fiduciar bunurile acordate cu titlu de garanţie având dreptul şi la remuneraţie pentru activităţile fiduciare exercitate. Prin preluarea masei patrimoniale fiduciare şi controlul direct şi nemijlocit al acesteia instituţia de credit dobândeşte o garanţie complet securizată, având o imagine corectă şi completă asupra conţinutului drepturilor şi obligaţiilor ce compun acest patrimoniu de investiţie.

Totodată fiducia va putea fi folosită ca un instrument de investiţie prin plasarea unei mase patrimoniale de-

terminate către o instituţie abilitată în vederea exploatării într-un anumit scop. În aceeaşi direcţie, două sau mai multe persoane juridice ce doresc înfiinţarea unei asociaţii lipsite de personalitate juridice vor putea transmite fiecare un ansamblu de drepturi patrimoniale ce vor fi exercitate de către fiduciar în vederea atingerii obiectivului stabilit. Mecanismele de control a activităţii desfăşurate de către fiduciar fixarea scopului determinat al activităţii exercitate precum şi calitatea de profesionist a fiduciarului sunt în măsură să asigure rezultate optime ale activităţii fiduciare.

Totuşi utilizarea efectivă a acestei noi instituţii va depinde de valoarea costurilor necesare pentru constituirea şi exercitarea ei cum ar fi autentificarea contractului de fiducie, transferul drepturilor patrimoniale, îndeplinirea formalităţilor de publicitate, remunerarea fiduciarului. În acelaşi sens un rol deosebit de important îl va avea şi modalitatea de aplicare a legislaţiei fiscale raportat la specificul activităţii fiduciare.

Adrian Cârstea Avocat Colaborator Sediul Central Bucureşti Blvd Aviatorilor Nr. 43, Sector 1, Cod 011853 Bucureşti, România Tel: (40-21) 202.59.00; (40-31) 423.29.00 Fax: (40-21) 223.39.57 / 223.04.95 Sediul Secundar Cluj Calea Dorobanţilor Nr. 18-20, Et. 2, Cod 400117 Cluj-Napoca, România Tel: (40-264) 40.38.08; (40-21) 202.59.99 Fax: (40-264) 40.38.09 Email: general@musat.ro Website: www.musat.ro

aFaCErE

Pokerul ridicat la rang de viciu Clujul a fost gazda, în premieră pentru România, unei conferinţe internaţionale pe tema jocului de noroc. Cu acest prilej s-a înfiinţat şi Asociaţia Română de Studiu a Jocurilor de Noroc, care va încerca să stopeze cât mai mult pariurile ilegale.

Pentru prima oară în România a avut loc o conferinţă internaţională pe tema jocului de noroc. Chiar dacă, spre deosebire de alte ţări din Uniunea Europeană, problema jocurilor de noroc nu este chiar atât de gravă, s-a luat decizia de a se înfiinţa şi în ţara noastră o asociaţie care să privească îndeaproape aceste jocuri. Seminarul a avut loc la jumătatea lunii octombrie în cadrul Facultăţii de Psihologie din Cluj, iar la discuţiile care au durat peste şase ore au participat diferiţi invitaţi din ţară şi străinătate, care au în atribuţiile lor stoparea cât mai mult a jocurilor de noroc şi a pariurilor ilegale. Astfel, preşedintele Asociaţiei Europene de Studiu a Jocurilor de Noroc, Pieter Remmers, un director de cercetare din Londra, Heather Wardle, şi un invitat special din partea industriei jocurilor de noroc, Malcolm Bruce, le-au explicat românilor de ce pariurile şi jocurile de noroc dăunează grav sănătăţii. Printre cei care au ascultat, dar care au, la rândul lor, şi putere de convingere, au fost preşedintele nou înfiinţatei asociaţii române pentru studiul jocurilor de noroc, Viorel Lupu, vicepreşedintele acestei asociaţii, Ramona Todiriţă, dar şi deputatul clujean Mircia Giurgiu, cel care vrea să iniţieze un proiect de lege pe acest domeniu în Parlamentul României.

Pariu patologic “Majoritatea oamenilor care pariază sunt normali, nu au probleme de comportament, însă există şi o subsecţiune a pariorilor care au astfel de probleme. Vrem să-i ajutăm în această privinţă şi ce este îngrijorător e că mulţi dintre cei care pariază şi participă la jocuri de noroc sunt copii. Noi trebuie să-i informăm despre problemele care pot apărea în urma acestui viciu, săi educăm, iar companiile să aibă reguli clare în ceea ce priveşte pariurile. Mulţi oameni care au probleme refuză ajutorul, dar noi trebuie să-i convingem că au nevoie de asta”, a fost una dintre concluziile lui Heather Wardle, cercetătorul britanic prezent la conferinţa de la Cluj. Aceasta este conştientă de dificultatea contracarării pariurilor, mai ales că mulţi dintre practicanţii acestui “sport” au ajuns să fie dependenţi de ceea ce fac, chiar dacă au consecinţe grave asupra lor. “Există jocuri pe care oamenii le joacă de plăcere şi altele care sunt jucate pe bani. Marea Britanie are

www.transilvaniabusiness.ro

o tradiţie bogată în pariuri, este o piaţă liberă şi în urma unui studiu făcut de Guvern o dată la patru ani s-a constatat, anul acesta, că rata patologică a pariurilor este de doar 9%, una dintre cele mai scăzute din Europa. Sunt multe ţări care liberalizează piaţa pariurilor, printre care Danemarca, Germania, Grecia şi, mai nou, Spania şi trebuie să fim atenţi cum decurg evenimentele”, a mai spus Wardle. Conform legii, persoanele care nu au împlinit 18 ani nu au voie să practice jocurile de noroc, însă în multe ţări această lege este des încălcată, printre care şi în România.

Pariurile sunt ca băutul şi fumatul Cel mai bun exemplu l-a dat chiar Malcolm Bruce, un personaj care vine direct din industria jocurilor de noroc, acolo unde a fost implicată şi o rudă de a sa.

“Nepotul meu a început sa joace poker online la 14 ani. Evident că ilegal, nu a avut cum altfel, iar anumite site-uri erau chiar şi din Caraibe. El şi prietenii lui au avut o reţea de poker, iar părinţii nu au aflat decât după un an. A strâns mulţi bani, iar când a împlinit 18 ani, adică acum vreo două luni, şi-a pierdut interesul pentru poker pentru că atunci putea să joace legal. Pariul ilegal este atractiv la fel ca băutura. Companiile noastre pot opri aceste pariuri şi sperăm că odată cu măsurile pe care o să le luăm va fi imposibil

să joci dacă ai sub 18 ani. Este în interesul tuturor ţărilor să blocheze asta şi să arate că tinerii pot fi opriţi de către companii să joace ilegal”, a declarat Bruce. Pariurile ilegale sunt ca şi băutura, dar şi ca ţigările. Preşedintele Asociaţiei Europene de Studiu a Jocurilor de Noroc atrage atenţia că doar 7 jucători din 100 sunt de acord să primească tratament. “Nu doar în Marea Britanie se întâmplă asta, ci în aproape toată Europa. Foarte multe persoane nu vor să fie ajutate, iar rata de succes este dificilă. Suntem mulţi fumători care am încercat, măcar o dată, să renunţăm la acest viciu, dar nu am reuşit. La fel sunt şi cei care pariază. Românii au nevoie de un regulament ca să poată implementa propriile măsuri, iar apoi autorităţile pot să controleze mai bine această problemă, însă pentru început trebuie construit acel regulament”, a spus Pieter Remmers. La această conferinţă a participat şi deputatul clujean Mircia Giurgiu, care a promis că va încerca să depună un proiect de lege în Parlament referitor la problema pariurilor ilegale şi a jocurilor de noroc. Prin apariţia acestui proiect, care va fi susţinut şi de alţi parlamanetari, Giurgiu speră să rezolve o mare parte din problemele cu care se confruntă România la acest capitol.

Adrian Rus

39

inteRviu

Furnizorii de formare profesională strâng rândurile Prima Asociaţie Patronală a Furnizorilor de Formare Profesională din România a fost lansată la ClujNapoca, în data de 11 octombrie.

Printre target-urile pe care asociaţia le-a stabilit, se numără promovarea lifelong learning-ului şi realizarea unui cadru legal care să creeze contextul favorabil pentru acest lucru. Despre ce înseamnă mai exact APFFPR şi despre ce intenţionează asociaţia patronală să realizeze, ne-a detaliat preşedintele acesteia, Steluţa Racolţa.

Reporter: De ce era nevoie în România de Asociaţia Patronală a Furnizorilor de Formare Profesională şi care va fi rolul asociaţiei în corelaţie cu resursele umane?

Steluţa Racolţa: Necesitatea care a impus organizarea acestei asociaţii patronale rezultă dintr-o stare de lucru. În acest moment, România este pe ultimul loc dintre toate ţările Uniunii Europene în legătură cu rata de participare a adulţilor la programe de formare profesională. În acelaşi timp, Comisia Europeană şi-a stabilit o strategie de dezvoltare a resurselor umane pentru anul 2020 în care lifelong learning-ul este un obiectiv extrem de important. APFFPR va fi un instrument de lucru, un partener de dialog social şi economic, atât cu Ministerul Muncii, cât şi cu Ministerul Finanţelor şi cu alte autorităţi ale statului pentru a putea alinia România la aceste nevoi despre care spuneam anterior.

Rep.: Adulţii au avut timp să acumuleze de-a lungul carierei experienţa care le lipseşte tinerilor. De ce tocmai ei sunt ţinta acestei asociaţii?

Steluţa Racolţa: Pentru că angajatorii din România, fie că sunt multinaţionale, sau angajatori români, de la un an la altul au exigenţe din ce în ce mai mari vizavi de competenţele pe care trebuie să le deţină proprii salariaţi. În acelaşi timp, Codul Muncii prevede ca angajatorii să fie obligaţi să aibă programe de formare profesională, în aşa fel încât odată la doi sau trei ani, să îşi trimită oamenii spre instruire. Codul Muncii însă nu prevede ce se întâmplă şi dacă angajatorul nu respectă acest lucru. Noi ne-am propus, prin experţii financiari şi juridici pe care i-am antrenat înainte de înfiinţarea acestei asociaţii, să gândim variante de pârghii fiscale şi juridice în aşa fel încât pentru fiecare firmă din această ţară să fie prevăzut în Codul Muncii un anumit procent din fondul de salarizare care să fie direcţionat, să fie bugetat. Consieder că trebuie să trezim interesul tuturor forurilor din această ţară.

40

Rep.: Cum estimaţi că aceste măsuri vor contribui la scăderea ratei şomajului?

Steluţa Racolţa: Am gândit documentele de constituire ale asociaţiei patronale ca pe o completare a actualei legislaţii a muncii care să fie în tonalitate cu directivele Uniiunii Europene. În ţările occidentale, de exemplu, au existat aceste prevederi dintotdeauna.

Chiar şi ţările din fostul bloc comunist au aceste prevederi clare, până şi Polonia le are. Polonia, Ungaria, Slovenia, toate ţările acestea le au. Deci noi nu facem ceva care să nu semene cu Uniunea Europeană şi nu cerem şi nu ne-am propus nimic care să nu fie în ton cu aceasta. Deci dacă noi vom reuşi să adaptăm legislaţia muncii sau Codul Fiscal la ceea se întâmplă în UE, estimăm că în primul rând se va preveni şomajul. În acelaşi timp, se va preveni disponibilizarea lor pe motiv că nu au competenţele necesare de a face faţă unor cerinţe pe care angajatorii le au. Considerăm că românii care decid să plece în străinătate trebuie să aibă alte pretenţii despre propria lor persoană atunci când devin angajaţi în alt stat al UE. Sunt absolvenţi de facultate din România care lucrează ca şi simpli oameni, recalificaţi, la cules de căpşuni în Spania. Aceşti oameni trebuie să dobândească o paletă completă de competenţe, în aşa fel încât să poată să lucreze pe posturi de economist, inginer sau alte calificări pe care le au, sigur, prin competenţele noi dobândite în perioada cât au fost pe piaţa muncii din România.

Rep.: Cât de eficientă a fost piaţa românească în absorţia fondurilor şi ce credeţi că ar trebui să facă autorităţile pentru a îmbunătăţi rata de absorţie?

Steluţa Racolţa: Fondurile europene au ca şi grup ţintă, grupuri de persoane foarte clar stabilite- şomerii, romii, grupurile vulnerabile din care fac parte femeile şi tinerii sub 25 de ani care beneficiază de masterate sau doctoate în cadrul proiectelor scrise şi implemen-

tate în universităţi. Dar ce se întâmplă, de exemplu, cu oamenii între 25 şi 30 de ani care nu sunt grup ţintă pentru fondul social european? În România sunt 5 milioane de oameni cu contract de muncă. Acei 5 milioane de români nu intră ca şi grup ţintă în fondul social. Aceştia sunt plătitorii de impozite, sunt oamenii care contribuie la PIB-ul acestei ţări. Ei au dreptul la a învăţa piaţa, de a dobândi competenţe noi, de a utiliza aparate noi, de a cunoaşte limbi străine.

Rep.: Ce companii s-au alăturat iniţiativei de constituire a asociaţiei patronale?

Steluţa Racolţa: 36 de furnizori de formare profesională din Cluj, Bistriţa, Maramureş, Sibiu, Braşov şi din Bucureşti câteva companii mari. HR, de exemplu, o companie care se ocupă cu formarea personalului din turism. Un alt exemplu ar fi un broker de asigurare din Ploieşti care furnizează formare profesională în domeniul asigurărilor. Din Braşov a venit o fundaţie care e furnizor de formare profesională în domeniul industrial.

Rep.: Cum credeţi că va fi receptată iniţiativa APFFP? Steluţa Racolţa: Iniţiativa a pornit de la Cluj şi cred că sunteţi de acord cu mine că va avea un impact naţional dacă noi ne vom atinge cele 3 obiective pe care ni le-am propus. Orice persoană care vrea să aibă sau are în acest moment un contract de muncă cu un angajator trebuie să aibă dreptul de a învăţa şi a dobândi.

Au consemnat Claudiu Pădurean Oana Capustinschi

AFACeRe Savoare și inovație

La Lorraine & Macromex, inagurare la Cluj

La Lorraine - producătorul belgian de produse de panificație și patiserie și Macromex – cel mai mare distribuitor de produse congelate din piața internă, au inaugurat vineri, 11 noiembrie, fabrica La Lorraine din Câmpia Turzii, o investiție joint venture de 17 milioane euro, parte a unui proiect pentru care există intenția de a investi până la 40 de milioane de euro.

“Fabrica dispune de cele mai noi și moderne echipamente. Momentan este activă o linie de producție, dar putem imediat integra încă o linie de producție, iar spațiul disponibil ne permite să instalăm până la 8 linii de producție pe termen lung. Am început activitatea cu 25 de angajați, dar întrucât avem ambiția să ne dezvoltăm există potențial să creștem și rata angajărilor aici.

Aceasta este prima fabrică de produse de panificație congelate din România care beneficiază de cele mai noi tehnologii. Vreau să felicit din suflet echipa română de la La Lorraine și pe toți cei care au contribuit la realizarea acestui proiect. La Lorraine țintește să ofere o gamă diversificată de produse de o calitate unică pentru a garanta satisfacția clienților”, a declarat Guido Vanherpe, manager al La Lorraine Bakery Group. Detalii despre parteneriatul strategic cu o companie română de renume a oferit chiar proprietarul Macromex, Dan Minulescu. “Este vorba de succes prin pasiune, cele două companii au în comun o valoare care este mai presus de orice - pasiunea, specifică afacerilor de familie. Când două asemenea pasiuni se contopesc apar miracole.

Macromex este cel mai mare distribuitor de produse congelate de pe piaţă, cu afaceri de 100 mil. euro în 2010, are circa 400 de angajați, și distribuie branduri ale unor producători precum unilever (divizia Algida), Lactalis sau Dujardin. investiţia în fabrica din Câmpia turzii este prima colaborare cu o companie străină a distribuitorului deţinut de omul de afaceri Dan Minulescu. La Lorraine face parte din grupul belgian vanherpe Food Group, care are şi o divizie de dulciuri (Astra Sweets) şi o companie de morărit (Paniflower).

Grupul dezvoltă şi un lanţ de magazine de sanwich-uri în Belgia, în sistem de franciză, sub brandul Panos. Anul trecut, La Lorraine deţinea şase fabrici în Belgia şi un joint-venture cu o companie din Cehia, similar celui încheiat cu Macromex.

Compania La Lorraine îşi distribuie o parte din produse pe piaţa românească încă din 2009, cand a incheiat un parteneriat cu Macromex. În România, principalii jucători pe piaţa de panificaţie sunt companiile Boromir Râmnicu vâlcea, vel Pitar Râmnicu vâlcea, titan ilfov, Dobrogea Grup şi Pambac Bacău.

www.transilvaniabusiness.ro

Vom continua investițiile aici și estimăm crearea a 100 până la 150 de locuri de muncă directe și indirecte. Royal Bank of Scotland a sprijinit acest proiect. Pe lângă prețul terenului, utilități, proximitatea cu o autostradă, și alți factori strategici ai unui plan de afaceri, ospitalitatea locală, răbdarea proverbială ardelenească, conștiința lucrului bine făcut, au fost elementele ce ne-au decis să investim aici pentru că erau două variante: București sau Cluj. În plus am descoperit aici entuziasm”, a explicat Minulescu. Fabrica a fost ridicată pe un teren de 43.000 mp, în Parcul Industrial Rief din Câmpia Turzii, construcția are 5.700 mp fiind realizată de ACI Cluj. Fabrica produce 25.000 de chifle și 5.000 de baghete pe oră, iar managementul ia în calcul exportarea unor produse și în regiune, în țări precum Bulgaria, Serbia și Muntenegru.

Principalele categorii de produse realizate aici sunt baghetele, chiflele, specialitățile de panificație (ca ciabatta sau focaccia), dar și croissantele. Portofoliul La Lorraine România cuprinde două branduri, Dauphine și Panesco (orientat mai mult spre segmentul foodservice).

Noi investiții “Mai sunt detalii de negociat, dar suntem foarte aproape de a lua decizia pentru a doua investiție majoră: Macromex va construi în vecinătate un centru de distribuție multitemperatură, ultramodern, un complex care va răspunde celor mai exigențe cerințe din domeniu.

Va fi complet automatizat, 20.000 de paleți, cel mai mare și mai modern din Europa Centrală și de Sud. Creăm un pol de energie unde sperăm să atragem și alți parteneri ai noștri. Vă asigurăm că vom menține și îmbunătăți standardele noastre”, a mai spus Dan Minulescu. La inagurare a fost prezent și ambasadorul Regatului Belgiei în România, Excelența Sa, Philippe Beke, care a s-a arătat optimist că investițiile străine directe vor continua la Cluj chiar și după plecarea Nokia, iar companiile belgiene vor demonstra în bilanțurile la final de 2011 că investițiile cu capital belgian în România sunt în creștere. “Felicit cele două companii pentru că aduc prosperitate respectând principii tradiționale belgiene. Am fost fericit să fiu pentru prima dată în județul Cluj la acest eveniment”, a spus E.S. Philippe Beke.

Ionuț OPREA

41

infrASTrucTurĂ Două mari proiecte de infrastructură din Transilvania şi Banat avansează cu viteza melcului

Autostrăzile mozaic Transilvania ar urma să fie legată de Occident prin două autostrăzi.

Partea de nord ar urma să fie deservită de Autostrada Transilvania, iar partea de sud de Coridorul IV Paneuropean. Însă cele două proiecte avansează cu greutate, din cauza lipsei banilor şi a disputelor dintre constructori şi reprezentanţii statului român.

Tronsonul Autostrăzii Transilvania dintre Borş şi Suplacu de Barcău, din judeţul Bihor, ar urma să fie deschis circulaţiei în noiembrie 2012. El ar urma să fie finalizat în 30 august 2013, potrivit unui document publicat de Guvern. Lungimea tronsonului, care este singurul care va mai fi construit de compania americană Bechtel în Transilvania, este de 64 de kilometri. Documentul guvernamental mai prevede faptul că, până la finalul acestui an, vor fi aduse la zi proiectele tronsoanelor dintre Gilău şi Nădăşel şi dintre Câmpia Turzii şi Iernut, care vor fi scoase urgent la licitaţie. De asemenea, urmează începerea proiectării tronsonului de autostradă dintre Iernut şi Târgu-Mureş.

Ministrul Transporturilor, Anca Boagiu, a anunţat că toate tronsoanele Autostrăzii Transilvania vor fi finanţate din fonduri europene.

Anca Boagiu, a declarat că lucrările vor începe pe segmentul Gilău - Nădăşel. „Decizia de a elibera zona Clu-

Anca Boagiu.

Emil Boc s-a arătat mulţumit de continuarea lucrărilor.

“Prin faptul că s-a negociat corect un contract avem posibilitatea să facem Autostrada Transilvania inclusiv pe bani europeni, întâi tronsonul Gilău - Nădăşel, apoi Târgu Mureş - Câmpia Turzii şi de la Gilău la graniţă", a declarat premierul. În 28 septembrie, Guvernul României a validat rezultatele renegocierii contractului Bechtel, în ceea ce priveşte Autostrada Transilvania. Compania americană va finaliza doar tronsonul Suplacu de Barcău - Borş, cu o lungime de 64 de kilometri şi un pod care va finaliza tronsonul Câmpia Turzii-Gilău. Restul de 302 de kilometri rămaşi din proiect au fost excluşi din contractul de execuţie, în urma unei întelegeri cu Ministerul Transporturilor. Printre clauzele de care a scăpat statul român este şi obligaţia de a plăti companiei americane un million de euro pe lună, chiar dacă aceasta nu lucra.

Până acum, din cei 415 de kilometri ai autostrăzii Tran-

sută mai mic, adică de 6,9 milioane de euro pe kilometru.

Autostrada Transilvania are şase secţiuni, în lungime totală de 297 kilometri: Braşov-Făgăraş, 53 kilometri; Făgăraş-Sighişoara, 52 kilometri; Sighişoara-Ogra, 56 kilometri; Ogra-Câmpia Turzii 36 kilometri; Cluj Vest-Mihăileşti, 24 kilometri; Mihăileşti-Suplacu de Barcău, 76 kilometri. În prezent, România are 313 kilometri de autostradă şi alţi 276 kilometri în execuţie.

Când va fi gata autostrada

64 km va avea tronsonul de autostradă Borş - Suplacu de Barcău, ce va fi finalizat în 2013 dintre Arad şi Timişoara 44,5 km are autostrada Arad – Timişoara, care ar putea fi dată în folosinţă la sfârşitul acestui an Proiectul „Construcţia autostrăzii Arad-Timişoara (inclusiv jului de un contract absolut păgubos pentru România, cel cu Bechtel, şi de a continua lucrările într-un alt regim, economisind şase miliarde de euro de la bugetul statului, arată că unde există voinţă pentru cheltuirea eficientă a banului public lucrurile se pot realiza. Tronsoanele de pe Autostrada Transilvania au fost acceptate spre a fi finanţate din fonduri europene. Este vorba de toate tronsoanele, tot ce înseamnă Autostrada Transilvania", a spus

42

silvania au fost finalizaţi doar 52, toţi situaţi în judeţul Cluj. Lucrările la acest proiect au început în 2004, după ce Guvernul Năstase a încheiat un contract de 2,2 miliarde de euro cu compania Bechtel. Contractul a fost renegociat în acest an, iar compania americană mai are în lucru doar două tronsoane din cele opt ale autostrăzii şi anume Câmpia Turzii-Gilău şi Suplacu de Barcău-Borş, adică 118 kilometri de autostradă, la un preţ cu 50 la

varianta de ocolire Arad)” este finanţat prin programul operaţional sectorial de Transport (POS-T), gestionat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii (MTI) şi are ca obiectiv proiectarea, supervizarea şi construcţia unei autostrăzi între oraşele Arad şi Timişoara în lungime de 44,5 de kilometri, din care 12,25 de kilometri reprezintă lungimea variantei de ocolire Arad, iar 32,25 de kilometri - lungimea autostrăzii care leagă oraşele Arad şi Timişoara.

Autostrada Arad-Timişoara este a parte a Coridorului IV, traseul Nădlac – Constanţa. Premierul Emil Boc a declarat că autostrada va fi terminată până în 15 decembrie 2011, însă nimeni nu ştie dacă acest termen va fi respectat au nu. Constructorul este consorţiul spanioloitalian JV FCC Construccion/ Astaldi, iar perioada de garanţie este de 24 de luni.

Tot în luna decembrie a acestui an trebuie deschisă traficului şi varianta ocolitoare a Aradului, în regim de autostradă, construită de consorţiul JV FCC Construccion / Porr Technobau, din care vor fi predaţi în jur de opt kilometri. Varianta ocolitoare a Aradului va avea o lungime totală de 12,3 kilometri şi este construită. Valoarea lucrărilor, începute în 2009, se ridică la 120 de milioane de euro. Centura va fi finalizată integral în prima parte a anului 2012, termenul de garanţie fiind de 24 de luni.

Comisia Europeană a aprobat, în octombrie 2010, contribuţia financiară din Fondul de Coeziune al UE pentru

infrASTrucTurĂ Legături între autostrăzi nu doar construirea celor două autostrăzi reprezintă o problemă, ci şi legăturile rutiere dintre ele. unele dintre drumuri sunt permanent o problemă pentru şoferi. De exemplu, în prezent, din cauza lucrărilor de pe tronsoanele de şosea dintre Oradea şi Arad, unii şoferi preferă să ocolească prin ungaria. La fel, drumul dintre Turda şi Sebeş este extrem de aglomerat. Pe cele două tronsoane, Oradea – Arad şi Turda – Sebeş, ar fi urmat să fie construite drumuri expres, însă nimeni nu ştie când vor începe lucrările.

Care sunt cifrele autostrăzii Deva – Orăştie

“Prin faptul că s-a negociat corect un contract avem posibilitatea să facem Autostrada Transilvania inclusiv pe bani europeni, întâi tronsonul Gilău - Nădăşel, apoi Târgu Mureş - Câmpia Turzii şi de la Gilău la graniţă" Emil Boc, prim-ministru proiect în valoare de 124.399.671 de euro. Autostrada Arad - Timişoara este parte a ramurii nordice a Axei Prioritare TEN-T nr. 7, care traversează teritoriul Romaniei de la Nădlac la Constanţa.

Prin realizarea proiectului, MTI estimează o reducere cu 76 la sută a numărului de accidente pentru traficul între Arad şi Timişoara, o reducere a timpului mediu de călătorie între Arad şi Timişoara de la 64 minute la 33 minute, precum şi o reducere cu 7 la sută a costurilor de exploatare a autovehiculelor.

Vor fi construiţi 44,5 de kilometri de autostradă, 20 de poduri şi pasaje, 18 pasaje peste autostradă, cinci noduri rutiere şi două centre de întreţinere şi zone de servicii. În momentul atribuirii, valoarea contractului de construcţie a autostrăzii Arad - Timişoara a fost estimată la 482 milioane de lei, fără TVA.

Termen strâns pentru autostrada Timişoara - Lugoj Autostrada Timişoara-Lugoj va face parte din cordiorul Pan-European IV, coridor menit să asigure legătura dintre vechile state membre ale Uniunii Europene şi cele aderate după 2004 şi 2007. Autostrada Timişoara-Lugoj va avea o lungime de peste 32 de kilometri şi va cuprinde două loturi: varianta ocolitoare Timişoara, în lungime de 9,5 kilometri şi Timişoara-Lugoj, cu o lungime de 25,6 kilometri. Varianta ocolitoare a oraşului Timişoara va fi construită de un consorţiu de firme format din Spedition UMB SRL, Tehnostrade SRL şi Carena SpA Impresa di Costruzioni şi are o valoare de 210, 3 milioane de lei, fără TVA. Lucrările trebuie să se încheie în aprilie 2013.

Autostrada Deva-Orăştie face parte din coridorul IV transeuropean Nădlac-Timişoara-Lugoj-Deva-SibiuPiteşti-Bucureşti-Constanţa. Tronsonul de autostradă Deva-Orăştie are o lungime de 32,5 kilometri şi este împărţit pe două secţiuni: Simeria-Orăştie, pentru care finalizarea contractului este august 2012, şi Deva - Simeria, pentru care termenul este februarie 2013.

Acest tronson va avea trei noduri rutiere, la Deva, Orăştie şi la est de Simeria, în apropiere de intersecţia cu E 66. Proiectul prevede şi 23 poduri cu o lungime cuprinsă între 24 şi 100 de metri, inclusiv podul peste Râul Mureş, cu o lungime de 500 de metri. Valoarea contractului este de aproape 228 de milioane de euro, cu TVA, din care contribuţia Comisiei Europene este de aproape 109 milioane de euro, iar restul revine Guvernului României. Lucrările sunt executate de asocierea de firme Strabag-Straco. Şantierul a fost inaugurat în luna aprilie a acestui an. Tronsonul Deva Orăştie trebuia să fie gata încă din 2010, însă abia anul acesta, în aprilie, au început lucrările, care vor fi gata în 2013.

Autostrada Orăştie – Sibiu, gata în vara lui 2013 Pe autostrada Orăştie-Sibiu au început recent lucrările la lotul 4, cuprins între centura oraşului Sibiu şi oraşul Sălişte şi construit de Astaldi – Euroconstruct. Construcţia are ca termen de finalizare vara anului 2013, cu o garanţie de patru ani şi se întinde pe o lungime de 16,2 de kilometri. Pe şantier vor lucra aproximativ 500 de oameni, constructorii vor folosi 10.000 de tone de bitum, 380.000 tone de balast, 21.000 m cubi de piatră spartă, 136.000 de metri cubi de beton şi 73.000 de parapeţi de protecţie. Autostrada are în total o lungime de 82,07 de kiloemtri şi include construirea a 12 poduri, 17 pasaje, şapte noduri rutiere, două tuneluri şi două viaducte. Pe teritoriul judetului Sibiu se va ridica primul tunel, în lungime de aproximativ 340 de metri, între Săcel şi Cristian.Valoarea totală a lucrărilor se ridică la 428 milioane euro şi este asigurată de Uniunea Europeană, prin Fondul de Coeziune (85%) şi de Guvernul României (15%).

La finalizarea lucrărilor, pe sectoarele de autostradă din Coridorul IV va fi introdusă taxă de acces.

Călin Mihăşan Claudiu Pădurean

www.transilvaniabusiness.ro

43

CSR

Lecţia britanică de CSR Deschiderea Era Shopping Park în Bihor a dat o nouă culoare comunităţii orădene. Pe lângă locurile de muncă create şi impusul economic, dezvoltatorii şi-au pus amprenta pozitiv asupra vieţii sociale şi au dat un exemplu oamenilor de afaceri locali despre ce înseamnă implicare în comunitate. În Bihor, cinci oameni pe zi sunt diagnosticaţi cu cancer.

Tineri, bătrâni sau copii, bolnavii rămân marginalizaţi de societatea care nu le dă nici măcar şansă la o moarte decentă. În sprijinul celor care suferă de această boală în stadiul avansat vine Fundaţia Hospice Emanuel Oradea, care oferă, prin voluntarii ei servicii medicale şi sociale acestor oameni. Zeci de copii care provin din familii modeste suferă de dureri îngrozitoare, iar calmantele pentru ei costă sute de euro pe lună. Pe lângă medicamente, ei au nevoie şi de o jucărie, o haină sau un zâmbet care să le lumineze clipele.

Impresionat de drama acestor suflete, Graham Kilbane, Chief Executive Officer al Omilos Grup, dezvoltatorul Era Shopping Park România, a lansat în Oradea campanii de responsabilizare socială. Încă de anul trecut, Graham Kilbane a organizat o strângere de fonduri pentru a le lumina copiilor Crăciunul cu jucării, cărţi sau produse de îngrijire. Pe lângă campania organizată la Era Shopping Park, directorul a venit personal încărcat cu saci de jucării din Marea Britanie, iar copiii săi şi-au convins colegii de şcoală să-şi doneze cele mai dragi jucării. “Fiecare dintre noi ar putea să fie în locul lor într-o zi. Este important să înţelegem că nu numai ei au de suferit. O familie care are un copil pe moarte trece printr-o traumă foarte mare.

Dacă cel bolnav are fraţi sau surori, aceştia suferă un şoc emoţional pentru că toată atenţia şi toţi banii sunt îndreptaţi spre cel bolnav. Ori nu poţi da o jucărie doar copilului suferind în timp ce fratele său se uită. În Anglia, avem programe prin care familia este consiliată inclusiv după moartea celui drag", a spus Graham Kilbane. Şi pentru că se apropie din nou Crăciunul, CEO-ul a decis să reia campania, atât personal, cât şi prin Era Shopping Park, iar acum va aduce pentru cei mici şi haine.

astfel de activităţi, am putea schimba ceva. Din păcate, nu au iniţiativă. Deşi noi am organizat diverse campanii, nu a venit niciun ONG să ne propună o acţiune, un proiect sau un parteneriat. În plus, cred că şi presa ar trebui să se implice mai mult în astfel de proiecte. Oamenii nu se străduiesc suficient să producă o schimbare”, spune Graham.

“Aici societatea nu este încă educată să ofere. În Anglia spre exemplu, educaţia începe în şcoli, când copiii află beneficiile carităţii. Nu primeşti în viaţă decât ceea ce dai. Dacă mergi în Marea Britanie, găseşti peste tot, mall, gară, hotel sau aeroport sunt cutii pentru donaţii care sunt pline”, explică Graham. “Fiecare companie are un departament special pentru CSR (responsabilitatea socială a companiilor), iar oamenilor li se pare firesc să fie voluntari la fundaţii cum este Hospice Emanuel”, adaugă acesta.

Educaţi să ofere

Ajutaţi să se integreze

Cum era de aşteptat, implicarea lui Graham Kilbane nu se opreşte la colectarea de jucării. “Fundaţia Hospice are nevoie de sprijin pentru a se extinde. Este important ca oamenii şi companiile să se implice prin donaţii, materiale de construcţii sau voluntari”, crede Graham. “Acum ei funcţionează într-o clădire cu şapte camere, pe care i-

Chiar dacă ONG-urile nu au venit cu propuneri la Era Shopping Park, Graham Kilbane a decis să implice fundaţiile care se ocupă de copiii defavorizaţi într-un proiect prin care să le ofere bucurii la care cei mici nici nu visau.

Nouă ONG-uri au răspuns invitaţiei Era Shopping Park Oradea şi astfel s-a născut campania “Toţi copiii la circ”.

9 ONG-uri participă la campania organizată de Era Shopping Park am ajutat să o renoveze. Am făcut reparaţii, am pus podele, am instalat aer condiţionat”, spune managerul.

“Am observat că dacă apelăm la furnizorii noştri, aceştia sunt bucuroşi să ofere o mână de ajutor” explică brita nicul. “Cred că dacă ONG-urile s-ar implica mai mult în

44

Peste 400 de copii defavorizaţi s-au bucurat de spectacole gratuite de circ în luna octombrie. “Aceşti copii nu au fost în viaţa lor la circ şi nu ştiau cum arată în realitate un animal cum este elefantul, spre exemplu”, povesteşte Graham.

Kilbane promovează afacerile locale Graham Kilbane nu susţine doar copiii defavorizaţi, ci a decis să se implice şi în promovarea afacerilor şi antreprenorilor locali. La finele lunii octombrie, 30 de producători din Bihor şi Arad au venit la Era Shopping Parc cu produse tradiţionale, bio. Standurile pentru ei au fost gratuite. “Prin astfel de acţiuni încurajăm orădenii să consume produse tradiţionale şi venim în sprijinul comercianţilor şi producătorilor autohtoni care au ocazia de a se expune într-un cadru modern cu trafic mare”, a mai spus Graham Kilbane.

Pentru a-i ajuta să se integreze printre ceilalţi copii, centrul comercial lansează două campanii noi în această toamnă: Ferma Animalelor şi Serile de Film. Dacă la Ferma Animalelor, copiii vor putea conduce tractoraşe până la un hambar de legume şi fructe, printre animale, la Serile de Film vor vedea gratuit filme de animaţie marca Disney.

“Copiii bolnavi sau cei orfani sunt traumatizaţi. Dacă se află în acelaşi cadru cu copii normali, sunt retraşi şi timizi.

Este important să-i ajutăm să se integreze. În plus, la Serile de Film intrarea va fi gratuită pentru absolut toţi, pentru că există copii din familii sărace care nu şi-au permis niciodată să meargă la film”, mai spune britanicul.

Andreea Costea

AfACERE Mobitelco, imaginea campionilor în sport şi infrastructură Compania care se furnizează, în principal, soluţii în zonele infrastructură şi IT, a fost implicată în proiectul DuctCity din Cluj-Napoca, dar a devenit cunoscută mai ales prin sponsorizarea campioanei României de baschet, Universitatea Cluj.

Care sunt azi preocupările de bază ale directorului de dezvoltare al Mobitelco, Mircea Cristescu?

Compania Mobitelco există în România din 1999 şi a jucat un rol important pe piaţă chiar din primii ani, odată cu începerea activităţilor de instalări. Mai apoi, a început să dezvolte activităţi de construcţii de turnuri, de construcţii civile şi industriale, dar a fost implicată şi în proiectul urban al Clujului, DuctCity, reţeaua subterană de fibră optică. Directorul de dezvoltare al companiei Mobitelco se află chiar la Cluj şi este reprezentantul firmei pe această zonă. Mircea Cristescu a fost unul dintre cei mai mari baschetbalişti ai Clujului, însă timpurile l-au atras şi către mediul de afaceri. „Sediul central al firmei este la Bucureşti, iar Clujul este ca o sucursală. Încă nu avem posibilitatea de a avea birouri în toate oraşele din România. Compania Mobitelco este una de succes şi a fost premiată chiar şi de către Camera de Comerţ la nivel naţional. Ca şi funcţie, sunt directorul de dezvoltare, dar am mai multe responsabilităţi, printre care cele de planificare sau supraveghere.

Ce mă interesează cel mai mult, însă, este să dezvolt brand-ul companiei”, a declarat Mircea Cristescu.

Mii de proiecte În timp, clienţii Mobitelco au devenit tot mai pretenţioşi, iar firma nu a avut de ales şi şi-a diversificat ofertele. Astfel, a fost dezvoltată şi activitatea de proiectare sau producţie industrială, iar acum compania se află în postura de a putea face faţă unei mari game de comenzi de proiectare şi execuţie pentru construcţii civile, telefonie mobilă şi fixă, lucrări de infrastructură, electricitate, instalaţii sau

Baschetul, saltul esenţial Cu siguranţă, compania Mobitelco, condusă de către omul de afaceri Valentin Nica, a devenit extrem de cunoscută în România prin sponsorizarea echipei de baschet Universitatea Cluj, iar fostul jucător al acestei formaţii, Mircea Cristescu, a avut principalul rol. Sunt aproape 10 ani de când Mobitelco este principalul sponsor la echipă, iar eforturile companiei de IT au fost răsplătite în vara acestui an, când „U” Mobitelco Cluj a devenit campioana României. „Cum v-am spus, interesul meu cel mai mare este să dezvolt brand-ul companiei, iar acest lucru s-a legat foarte bine cu echipa de baschet. Dacă daţi un search „mobitelco” pe google, prima dată vor apărea informaţii despre „U” Mobitelco şi abia apoi despre compania în sine.

Mobitelco a venit în baschet şi a rămas aici datorită mie.

Abia după ce am adus compania lângă „U” Cluj, m-am angajat şi eu la Mobitelco. Înainte, mi-a luat un an să încerc să caut deschidere la sponsori, nu am reuşit la Cluj, dar am reuşit aici. „U” Mobitelco e un proiect de succes, mult suflet pus cu ştiinţă adunată în zeci de ani, cu dorinţă, cu pasiune şi cu multă putere financiară de-a lungul timpului,

50% din bugetul echipei ”U” Mobitelco este asigurate de compania de telecomunicaţii 200 de drumuri au fost modernizate după conceptul realizat de Mobitelco chiar amenajări interioare. Până acum, au fost date în folosinţă peste 400 de proiecte la cheie pentru turnuri de telefonie mobilă, peste 500 de proiecte de turnuri pentru staţie de emisie-recepţie, peste 500 de proiecte şi pentru amplasarea de staţii de telefonie mobilă, dar Mobitelco a proiectat şi executat, de exemplu, şi peste 200 de drumuri. „Au fost câţiva ani foarte reuşiţi, dar venirea crizei a fost şi un obstacol pentru noi. E foarte greu să treci de criză, pentru că sunt lucrări din ce în ce mai puţine în domeniul infrastructurii sau a IT-ului. Dacă IT-ul, totuşi, se mai dezvoltă, în infrastructură sunt multe lucruri de făcut, dar nu întotdeauna sunt şi bani. Cererile au fost mai puţine şi, chiar dacă România are un mare potenţial de dezvoltare, nu avem resursele necesare. Am avut până acum discuţii cu foarte mulţi parteneri, atât din ţară cât şi din străinătate. Chiar şi în Statele Unite am fost prezenţi”, a mai spus Mircea Cristescu.

www.transilvaniabusiness.ro

în special din partea Mobitelco, dar şi a celorlalţi parteneri ai noştri. „U” Mobitelco e deja un brand care arată calitate, poiecte serioase şi dezvoltare, de la copii până la seniori”, a spus Cristescu, de altfel şi preşedintele executiv al echipei de baschet. Potrivit acestuia, business-ul se împacă foarte bine cu sportul dacă nu sunt amestecate. Aceasta este o explicaţie pentru performanţele obţinute de către baschetbalişti sub conducerea directorului de dezvoltare al firmei Mobitelco, dar nu a contat numai asta, ci şi experienţa de viaţă. Pe vremea când încă juca, Mircea Cristescu a lucrat cinci ani şi la ING Asigurări de Viaţă.

Sponsori convinşi cu proiecte Pe lângă Mobitelco, există şi o serie de alţi sponsori care ajută echipa, dar, paradoxal, titlul cucerit nu a adus bani mai mulţi. „Vremurile si contextul actual al României nu se fac strict din punct de vedere „sunt campioni, să facem ceva să rămânem alături de ei”. Multe firme încearcă să supravieţuiască, dar să mai şi aducă profit?

Este o alergare continuă după sponsori. Mă duc cu un proiect, le explic ce înseamnă echipa, ce face şi dacă doreşte sau nu să vină lângă noi. Mulţi merg şi cerşesc bani, iar pe câţiva i-am intrebat: “Mă, sportivii sunt cerşetori?”. Pentru asta vin sponsorii la noi, pentru că reuşim să convingem chiar şi companii multinaţionale.

Aveam, la un moment dat, cele mai bune branduri din Cluj. Ei cred în lucrul bine făcut, au ajuns acolo datorită unui lucru bine făcut şi nu cred că am păcălit pe nimeni”, a mai spus unul dintre cei mai buni manageri din sportul românesc.

50 la sută din buget, de la Mobitelco

aveam un venit extraordinar de bun. Nu-mi plăcea ce fac, nu mă atrăgea şi dacă nu fac cu pasiune, prefer să nu fac deloc. La Mobitelco respect compania şi oamenii de acolo pentru că au devenit şi ei o familie odată cu echipa asta. În fiecare an, Mobitelco asigură aproape 50% din bugetul echipei. A dat atât cât a putut, însă ea este firma fără de care, în principal, „U” Mobitelco nu exista acum”, a declarat Mircea Cristescu.

„Am fost manager, jucător şi consultant de asigurări în acelaşi timp, dar apoi am renunţat şi la ING, chiar dacă

Adrian Rus

45

AFACERE Zece ani de succes într-un business complicat

Punct şi de la capătul drumului Pe 1 noiembrie cea mai cunoscută firmă de pompe funebre din Bihor, “La capătul drumului”, a împlinit10 ani. Compania se situează pe locul trei în topul firmelor mici şi mijlocii din judeţ şi este recunoscută în toată regiunea. În spatele firmei sta Ildiko Mavrodoglu, femeia care a ştiut să transforme cele mai grele încercări în oportunităţi.

La 56 de ani, Ildiko Mavrodoglu conduce una dintre cele mai profitabile afaceri din domeniul funerar. “La capătul drumului” oferă servicii funerare complete, de la sicrie, repatrieri, transport intern şi internaţional, anunţuri şi articole funerare, până la medicul constatator, completarea actelor sau consultanţa juridică în cazuri de moştenire. În spatele recunoaşterii de care se bucură compania este însă o poveste despre hotărâre şi sacrificiu. “Înainte de a porni propria afacere am lucrat la prima firmă de pompe funebre din Oradea”, povesteşte Ildiko Mavrodoglu. “În anul 1994 am rămas vaduvă, cu un copil. Am apelat la firma de pompe funebre care m-a ajutat sa plătesc serviciile în rate. Peste câtva timp m-au întrebat dacă nu aş vrea sa lucrez ca referent la ei”, spune managerul. Timp de şapte ani, Ildiko Mavrodoglu a lucrat în domeniu şi s-a dovedit omul bun la toate. Bun organizator, a ajuns să coordoneze întreaga activitate, de la clienţi la acte contabile.

“Când am decis să îmi deschid propriul business, aveam toată ţara în spate. Furnizorii mă tot întrebau de ce nu pornesc singură la drum. Principala mea teamă era că nu am bani de investit”, spune directoarea. În anul 2001, Ildiko Mavrodoglu punea bazele afacerii sale, cu investitiţii minime. După o jumătate de an, afacerea s-a pus pe picioare. “Când lucrezi în acest domeniu este important

Investiţii în plină criză În ciuda recesiunii, Ildiko a decis să investească în calitate. Astfel, a alocat 50.000 de euro pentru renovarea unei capele din cimitirul Rulikovski, pe care a luat-o în chirie, pentru a-şi deservi clienţii. “Visul meu este ca, prin sprijinul autorităţilor locale să pot construi un nou cimitir în oraş. L-aş face singură, dar din păcate nu poţi obţine fonduri pentru achiziţionarea terenului, iar pentru un cimitir este nevoie de aproximativ 15 hectare, pe care este dificil să le cumperi singur”, explică directoarea.

46

să empatizezi cu durerea oamenilor. Clienţii vin la noi şi îşi descarcă sufletul. Este important să ai un zâmbet, o vorbă bună, pentru fiecare dintre ei”, spune managerul.

Câştig reinvestit Deşi a urcat compania sa în topul firmelor mici şi mijlocii din Bihor, Ildiko Mavrodoglu nu a avut drept scop nici îmbogăţirea, nici faima. “Sunt firme care încearcă să jecmănească oamenii, dar acesta este un domeniu aparte în care să-ţi înţelegi clienţii. Avem familii care au apelat la noi cu mulţi ani în urmă şi, mulţumiţi de rezultat, s-au transformat în clienţi fideli”, explică directoarea.

“Toţi banii pe care i-am câştigat de-a lungul timpului iam investit în dezvoltare. În anul 2005 am reuşit să cumpăr prima clădire. Până în anul 2007 am terminat renovările şi mansardarea. Apoi am început să dezvolt parcul de maşini”, îşi aminteşte managerul. “Tot ce am realizat s-a făcut treptat, prin credit bancar sau în leasing.

Revelion, iar concediu nu mi-am permis nici în primii cinci ani, nici în ultimii trei”, explică managerul.

Ildiko Mavrodoglu ştie însă că atunci când eşti perfecţionist, apar rezultate. “Nu ne-am extins pentru că într-un astfel de business este important să fii la faţa locului, să te implici personal. Dar am ajuns cunoscuţi şi în alte judeţe pentru că am realizat repatrieri din diverse ţări din Europa”, spune directoarea.

Povara birocraţiei Ildiko Mavrodoglu a vrut să dezvolte în Bihor un sistem funerar similar cu cel din străinătate. “În Occident, clienţii vin la compania de servicii funerare şi lasă toate grija în mâinile ei. La noi, oamenii nu pot să-şi jelească mortul din pricina grijilor”, susţine directoarea. Managerul aşteaptă reglementarea legii funerare. “Faptul că nu avem o lege în acest domeniu permite o concurenţă neloială. Dacă, spre exemplu, fiecare firmă funerară ar

50.000 de euro reprezintă investiţia în renovarea unei capele 15 angajaţi are cea mai importantă firmă de pompe funebre din Bihor An de an am investit în ceva nou. Sunt genul de business woman care nu se simte bine dacă nu are magazinul prezentabil, serviciile puse la punct şi depozitul plin”, explică Ildiko Mavrodoglu. Una dintre soluţiile pe care a pariat a fost promovarea. “Nu am făcut rabat în ce priveşte reclama. Am investit bani pentru că ştiu că omul care are un necaz deschide ziarul, iar dacă nu te găseşte, nu exişti”, completează aceasta. În plus, managerul a pariat pe o echipă performantă. “La ora actuală avem 15 angajaţi. Am ales oameni pe care i-am cunoscut, am ştiut cum lucrează şi am ştiut că mă pot baza pe ei. Împreună suntem ca o familie”, mărturiseşte ea.

Femeia de afaceri îşi motivează oamenii prin siguranţa locului de muncă şi prin prime. “Faţă de angajaţi ai o responsabilitate. Nu poţi să-i dai afară mâine sau să-i pui să lucreze de sărbători. De când am început afacerea, eu am fost de serviciu şi în ziua de Crăciun şi în noaptea de

avea spaţiu în cimitir, clienţii ar vedea diferenţa între serviciile oferite. Un alt aspect important este ca de la spitale începând, să nu mai poată fi direcţionate cazurile spre diferite firme, în funcţie de cât se cotizează”, spune ea. În România, responsabilitatea se împarte între firma de pompe funebre şi autoritatea locală care se ocupă de locurile de veci şi de îngropare. În plus, o dată cu venirea crizei, companiile au de suferit din pricina taxelor. “Nu este niciun avantaj când deţii o companie mică sau mijlocie. Nu beneficiezi nici de sprijin moral, nici de sprijin financiar Acum simţim greul mai mult decât în anii trecuţi. Noi nu am mai majorat preţurile pentru clienţi de ani de zile, dar taxele şi cheltuielile sunt din ce în ce mai mari”, mai subliniază directoarea.

Andreea Costea

opInIE

Şcoala de vânzări În această perioadă, la Cluj, îşi va începe activitatea prima şcoală de vânzări.

De ce o şcoală de vânzări?

Motivul e simplu: fără vânzări nu există afaceri, iar fără profesionişti în vânzări, acestea nu sunt la nivelul la care ar putea sau ar trebui să fie. În plus, în situaţia economică actuală, nici o firmă nuşi mai permite (sau dacă o face o face pe banii ei) să mai facă teste cu diferite persoane, care cred ele că sar potrivi pentru vânzări sau care cred ele că s-ar descurca în vânzări. Fără o forţă de vânzare profesionistă, e din ce în ce mai greu să rezişti pe piaţă, ţinând cont şi de ceilalţi factori externi care apasă asupra mediului de afaceri. Iar o forţă de vânzare profesionistă este destul de greu să o pregăteşti într-o zi-două. Am observat în ultimii ani, şi am avut contact cu sute de companii, faptul că, în general, training-urile de vânzări au o durată de o zi sau două, perioadă insuficientă pentru o bună pregătire în acest domeniu. Din păcate pentru unele firme, acestea nu au investiţii şi nu au avut nici cel puţin o zi de training de vânzări pentru oamenii lor. Spun din pacate, pentru că acestea nu conştientizează că un training de vânzări profesionist nu este o cheltuială, ci o investiţie, investiţie ale cărei roade se pot cuantifica şi vedea într-un timp relativ scurt după terminarea programului de training.

Puţini profesionişti Un alt fenomen pe care l-am observat este faptul că oamenii de vânzări profesionişti sunt mai mult mai puţini decât s-ar crede la prima vedere.

Aceste situaţii au mai multe explicaţii, una dintre ele fiind aceea că până acum nu a existat un program specializat care să pregătească oamenii de vânzări. Sigur, au fost şi sunt training-uri de vânzări, însă un program de şase luni specializat nu există sau nu ştiu eu să existe.

Ce înseamnă Şcoala de Vânzări? Şcoala de Vânzări este un program de şase luni, în care partea teoretică se îmbină cu partea practică. Cursurile se ţin odată la două săptămâni, iar între cursuri, cursanţii trebuie să aplice practic noţiunile discutate la curs. La următoarea întâlnire în prima parte a cursului, facem o analiză a ceea ce s-a întâmplat în cele două săptămâni, dificultăţile întâmpinate, realizările, nerealizările etc. Acest sistem face ca acest curs să fie extrem de practic şi pragmatic, cu rezultate net superioare unui program de o zi sau două de training.

Am ales acest interval de şase luni, întrucât am observat că acesta este intervalul de timp cu cele mai eficiente rezultate pentru cursanţi.

Cine se poate înscrie la Şcoala de Vânzări?

Avem două tipuri de programe: programe Open şi programe personalizate.

www.transilvaniabusiness.ro

Open înseamnă că grupa este formată din persoane care nu aparţin aceleiaşi firme, iar programele personalizate sunt programele în care o grupă este formată exclusiv din persoanele dintr-o firmă, iar programa este adaptată pe nevoile firmei din care fac parte cursanţii.

Ce studiază cursanţii?

Tematicile acoperă un spectru larg: Gestionarea eficientă a paşilor unei vânzări, Organizarea timpului şi a agendei, Strategii de persuasiune, Comunicare eficientă în vânzări (verbală şi non-verbală), Tipologii de clienţi şi cum se lucrează cu fiecare tip în parte, Tehnica abordărilor telefonice şi a vânzărilor prin telefon, Tehnici de vânzări, Tehnici şi strategii de negociere, Branding personal în vânzări, Workshop-uri, Greşeli şi probleme în vânzări care trebuie evitate.

Suplimentar, avem câteva servicii speciale: pentru cine doreşte, putem derula şi un program de evaluare a forţei de vânzare dintr-o companie sau putem să asistăm forţa de vânzare mergând efectiv cu aceasta pe teren.

Cum vă alegeţi trainerii pentru program?

Una din condiţiile obligatorii pentru trainerii noştri este să aibă experienţă pe modulul pe care îl predă şi să nu predea doar din teorie. O altă condiţie este aceea că trainerul să îmbrăţişeze stilul şi valorile Academiei Succesului.

De ce să participi?

De ce ar trebui ca cineva să urmeze Şcoala de Vânzări?

Din cel puţin motivele enumerate anterior şi încă cel

Despre Cristian Fertea Consultant de afaceri pentru creşterea vânzărilor, sporirea loialităţii clienţilor şi motivarea personalului. Autor al cărţii motivaţionale ”Şi tu poţi!”. Fondator al Academiei Succesului, cu cele trei şcoli de leadership, vânzări şi excelenţă în conducerea afacerilor.

Invitat ca vorbitor în numeroase conferinţe şi seminarii. Furnizor al câtorva sute de traininguri şi un excelent dezvoltator de lideri. puţin unul.

Indiferent cât de bun eşti, ai nevoie de un antrenor.

Chiar şi marii campioni mondiali au nevoie de un antrenor. Iar programul este astfel conceput încât funcţionează ca un antrenor pentru cine îl urmează: îi dă direcţii de urmat, îl supervizează, îi ajustează mişcările, îi oferă feedback, trece la un nou nivel şi din nou îi dă direcţii de urmat, îi ajustează mişcările, îi oferă feedback, trece la nou nivel şi, timp de şase luni, se tot repetă acest ciclu.

Care sunt tarifele pentru un program de şase luni?

Tariful normal pentru o perioada de şase luni este de 900 Euro/persoană, însă pentru o perioadă limitată de timp, investiţia necesară este 450 euro.

Cristian Fertea

47

AfACere Los Toreros este locul în care clujenii pot redescoperi savoarea produselor culinare iberice

Primul restaurant spaniol din Cluj Centrul Clujului ascunde o serie de pieţe, piaţete ori străduţe care sunt pline de cafenele. Pe undeva, zona cu străzi ori piaţete pavate cu piatră cubică, cu clădiri cu faţade baroce ori cu biserici gotice, baroce ori bizantine aduce aminte de Viena. Nu întâmplător, pentru că multe dintre clădirile istorice din Cluj au fost construite în perioada în care Transilvania era condusă de împăraţii din Casa von Habsburg. Iar în constelaţia celor mai bune restaurante din România se va adăuga şi o tavernă – bistro – restaurant cu specific spaniol. În zona centrului, în ultimii ani au apărut zeci de cafenele, restaurante, baruri ori berării. Multe dintre ele aduc aminte de stilul de berării austriece ori bavareze. În unele dintre ele, clienţii pot savura diferite specialităţi de cafea, bere produsă la faţa locului sau, pur şi simplu, se pot bucura de o discuţie relaxată cu prietenii. Există şi cafenele cu specific franţuzesc ori italian, unde clienţii vin pentru a gusta diferite specialităţi, cum ar fi cafeaua Ristretto ori pentru a servi fructe de mare, lasagnii ori alte gustări. Practic, fiecare local mizează pe un specific aparte. Iar diversificarea gusturilor aduce şi apariţia unor localuri aparte. Astfel, Clujul are de câteva zile primul bistro cu specific spaniol. Este vorba de primul local, numit Los Toreros, care va aduce în Cluj savoarea produselor culinare iberice. Restaurantul va fi gestionat de Cristina Frâncu,

Napoca, L’Atelier du vin. Noul restaurant va avea 100 de locuri, în prima fază. Apoi, va urma încă un lot de 80 de locuri, pe măsură ce casa ”boierească” ce adăposteşte bistroul-restaurant va fi mansardată. Localul este situat la câteva minute de mers pe jos de centrul oraşului, pe strada Barbu Ştefănescu Delavrancea. Este vorba de o străduţă liniştită, cu verdeaţă abundentă, care dă în Piaţa Ion Agârbiceanu, fostul Parc Engels, din cel mai select şi mai liniştit cartier al Clujului, Andrei Mureşanu.

Restaurantul va dispune şi de o terasă, cu 50 de locuri, ce va fi deschisă din aprilie şi până în septembrie – octombrie. ”Foarte mulţi clujeni iubesc Spania şi bucătăria spaniolă. Restaurantul nostru le va oferi posibilitatea să regăsească bucătăria pe care o apreciază şi, de asemenea, celebrele vinuri spaniole, cum ar

100 de locuri va avea Los Toreros în prima fază 50.000 de euro este valoarea investiţiei. cea care a creat şi cea mai elegantă cafenea de mall din Transilvania, L’Atelier du café din Polus Center şi care deţine şi cel mai bun magazin de vinuri din Cluj-

Rafinament cultural Los Toreros nu va fi un simplu local destinat exclusiv desfătării gurmanzilor, ci va avea şi o pronunţată dimensiune culturală, Astfel, vor fi organizate, în fiecare săptămână, concerte de chitară care vor aduce la Cluj sonorităţile Iberiei. Vor avea loc şi expoziţii de artă plastică, lansări de carte ori dezbateri. Nu în ultimul rând, restaurantul va fi locul perfect pentru a pune la capăt afaceri de calibru.

www.transilvaniabusiness.ro

fi Rioja”, spune Cristina Frâncu. Este vorba de o bucătărie cu specific mediteranean, uşoară, dar consistentă, gustoasă şi savuroasă, care aduce în ClujNapoca adierea Valenciei ori Andaluziei. Printre preparatele culinare care vor fi regăsite de către cei care vor alege restaurantul Los Toreros se numără celebra paelia spaniolă, cu fructe de mare, carne de iepură ori carne de pasăre, dar şi cunoscutele tortillas, omleta cu cartofi ori cu alte legume, preparată după o reţetă care îmbină fantezia bucătarilor din Peninsula Iberică cu rafinamentul gastronomiei din jurul Medi teranei. De asemenea, din meniu nu vor lipsi ingredientele de bază ale bucătăriei spaniole, cum ar fi jamonul, celebra şuncă de porc de Pirinei, extrem de bună şi cu un conţinut foarte scăzut de colesterol, ori măslinele spaniole, renumite pentru gustul lor rafinat.

”Foarte mulţi clujeni iubesc Spania şi bucătăria spaniolă. Restaurantul nostru le va oferi posibilitatea să regăsească bucătăria pe care o apreciază şi, de asemenea, celebrele vinuri spaniole, cum ar fi Rioja” Cristina Frâncu Dimineaţa, pasionaţii de bucătărie spaniolă vor avea ocazia să guste cunoscutele bocadillas, gustările consistente care vor putea oferi energie pentru întreaga zi, însă fără să aducă acea senzaţie de îngreunare pe care o aduce, uneori, bucătăria nordică. Clienţii vor putea regăsi şi preparatele bazate pe anghinare, o plantă odinioară foarte prezentă în bucătăria din zonele fostului Imperiu Roman, dar care a căzut în uitare în multe zone, inclusiv în România, şi care este păstrată la mare cinste în Spania de unde este originar şi împăratul Traian. Iar atmosfera din restarantul Los Toreros este clar una spaniolă, dată de combinaţia de piatră gălbuie de calcar ce pare că înmagazinează căldura soarelui din îndepărtata Castilie cu lemnul masiv, închis la culoare, ce aminteşte de pasiunea locuitorilor Cataluniei, cu vişiniul – culoare îndrăgită de mândrii şi neînduplecaţii locuitori ai Țării Bascilor şi cu pielea maro ce a adus un renume nepieritor meşterilor din Toledo, încă din zorii Evului Mediu. Bineînţeles, muzica va fi una în ton cu preparatele culinare. Este vorba de muzică spaniolă de cea mai bună calitate.

Claudiu Pădurean

49

afacere

Cercetarea medicală respiră la Sibiu

Domeniul cercetării medicale se aseamănă cu arta alchimiei prin faptul că atât cercetătorii, cât şi alchimiştii caută un elixir care să prelungească viaţa. Rezultatul la care se ajunge contează aproape în aceeaşi măsură în care contează şi parcursul până la finalitatea cercetării. De multe ori se întâmplă să apară piedici care să aducă în imposibilitate continuarea. Asta nu înseamnă că până în acel punct s-a pierdut timp şi energie, ci că un anumit teren, din domeniul medicinei, a fost cucerit.

Un astfel de spaţiu, în care inovaţia, inspiraţia şi logica conlucrează, a fost inaugurat acum un an şi jumătate în Sibiu, în incinta Spitalului Clinic de Pediatrie, un spital cu tradiţie în medicina respiratorie şi ai cărui medici au fost convocaţi la congrese sau ca şi review-eri de către Societatea Eurpeană de Medicină Respiratorie.

Echipa de cercetători Centrul de Cercetare de Laborator, Clinică şi Paraclinică în Domeniul Medicinei Respiratorii Pediatrice este un proiect cofinanţat prin Fondul European de Dezvoltare Regională. Investiţia totală a fost în valoare de 8.980.603 lei, din care 7.589.886 lei, fonduri nerambursabile. Mihai Neamţu, cel care a iniţiat proiectul de obţinere a fondurilor europene, este medic specialist pediatru şi asistent universitar la Pediatrie, în cadrul Facultaţii de Medicină “Victor Papilian” din Sibiu. Faptul că este membru al Societăţii Europene de Cercetare Pediatrică şi al Societăţii Europene de Farmacologie nu confirmă decât ce ne-a mărturisit: “Pasiunea mea este cercetarea. Aşa se explică că am realizat ce am realizat şi îmi doresc să dezvolt cât de mult partea de cercetare în cadrul Spitalului Clinic de Pediatrie. Aici s-ar adăuga şi cercetarea transdisciplinară pentru că aţi văzut că sunt şi alte discipline acolo

Centrul de Cercetare de Laborator: 2 compartimente de explorări funcţionale pulmonare, 2 compartimente de biologie celulară şi moleculaza, 1 compartiment de biofízică/ farmacologie şi 1 compartiment de biochimie/ chimie moleculară.

50

care de fapt ne ajută pe noi, în partea medicală.”

Medicului pediatru i s-au alăturat încă doi colegi din domenii conexe- Dan Chicea, profesor de fizică la Facultatea de Ştiinţe, dar care mai predă fizică şi la specializarea Calculatoare din cadrul Facultăţii de Inginerie şi Felicia Gligor, farmacist pe partea de chimie moleculară. Împreună cu doi masteranzi, alăturaţi deja proiectului, formează echipa de cercetători ai laboratorului cu 6 compartimente.

Neamţu.

Una dintre performanţele obţinute în noul laborator este cea a profesorului Dan Chicea şi constă în reuşita unei analize până la nivel de microstructuri pe microscopul de forţă atomică la pacienţii care suferă de o anumită formă de anemie în care eritrocitele sunt de fapt sferocite. Lucrarea a fost publicată în Jurnalul Revistei Române de BioFizică, cotată ISN, iar contribuţia şi-a adus aportul la analiza de structură.

Aparatură de ultimă generaţie

Transfer tehnologic cu IMM-urile

Investiţia a pus la îndemâna celor trei cercetători unelte de lucru performante, numite în literatura de specialitate- aparate Hi-Tech - cu o manevrare difícil de aprofundat. “Sunt echipamente extrem de scumpe şi există doar câţiva producători mondiali care pot asigura aceste produse.”, a precizat doctorul Mihai Neamţu. Printre acestea se numără un analizator automat citometrie de flux şi un sistem PCR. Cu ajutorul acestor unelte medicale de ultimă generaţie, care pe un profan l-ar trimite cu gândul la universul de lucru al NASA, echipa centrului de cercetare îşi poate îndeplini misiunea repartizată pe cele 6 compartimente.

Compartimentul de biofízică/ farmacologie a fost orientat spre analiza, dezvoltarea şi testarea pe culturi celulare a unor tratamente ultramoderne care folosesc nanotehnologii. “Statele mari dezvoltă aceste centre de nanotehnologie. Nanotehnologia este un termen foarte larg, înseamnă manipularea anumitor structuri nano sau analiza anumitor structuri nano pentru a obţine anumite tipuri de tehnologii, cu aplicaţie medicală, dar şi în industria electronică. Industria farmaceutică este, la rândul ei, foarte interesată de a dezvolta astfel de tehnologii.”, ne-a explicat Mihai

Centrul şi-a propus să se auto-finanţeze printr-un transfer tehnologic cu IMM-urile. “Putem discuta despre el în clipa în care noi avem un produs finit, adică dezvoltăm un prototip, fie de dispozitiv medical, fie de medicament sau de formulă farmaceutică. IMMurile ar fi beneficiarii acestor concluzii care le-ar veni în ajutor pentru a dezvolta tratamentul”, a subliniat dr. Mihai Neamţu. În rezonanţă cu această idee, în UE există numeroase târguri internaţionale care facilitează interacţiunea dintre mediul privat şi mediul academic. În România, cercetarea este încă un domeniu care ţine de ambiţie personală şi voluntariat, astfel încât cercetătorii se află uneori în situaţia de a-şi finanţa singuri apariţiile în publicaţiile de profil, de a-şi face timp şi de a păstra vie motivaţia interioară. Mihai Neamţu plănuieşte ca pe viitor să aplice şi pentru alt proiect, “dar deocamdată aş dori să fac ultra-funcţional acest centru. Atunci voi fi realmente convins că s-a finalizat munca mea de doi ani şi ceva.”.

Oana Capustinschi Călin Mihăşan

socIaL Viitorii strategi ai economiei se vor pregăti la universităţile din Regensburg şi Viena

Superburse pentru doctoranzii în economie Universitatea Babeş-Bolyai a primit finanţare europeană pentru ca 200 de doctoranzi să beneficieze, prin burse şi stagii de practică, de diferite lucrări de cercetare în străinătate.

Proiectul va fi derulat pe 36 de luni, iar valoarea acestuia este de 21 de milioane de lei

Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, în parteneriat cu Universitatea Alexandru Ioan-Cuza din Iaşi, Universitatea din Viena si cea din Regensburg, a obţinut o finanţare de la Uniunea Europeană pentru proiectul „Studii doctorale moderne: internaţionalizare şi interdisciplinaritate”. Respectivul proiect urmăreşte susţinerea, în mod deosebit, a doctoranzilor cu rezultate de cercetare performante pentru realizarea de doctorate în cotutelă cu universităţile partenere în proiect. 200 de doctoranzi vor beneficia de aceste stagii de pregătire, iar obiectivul general al proiectului vizează, printre altele, îmbunătăţirea formării viitorilor cercetători în cadrul ciclului de studii universitare de doctorat, îmbunătăţirea modalităţii academice a doctoranzilor pe durata ciclului doctoral, dar şi diversificarea formelor de pregătire pentru aceştia. „Studiile universitare se vor face prin oferirea unor programe doctorale competitive întemeiate pe o abordare inter-disciplinară, pe o mobilitate crescută transnaţională şi intersectorială, inclusiv prin facilitarea obţinerii de diplome bazate pe sprijin financiar consistent, menite să facă din cariera în cercetare o opţiune mai atractivă şi motivantă”, conform descrierii obiectivului proiectului.

Cercetare - dezvoltare inovare Durata de implementare a acestui proiect european va fi de 36 de luni, din decembrie 2010 până în noiembrie 2013, iar finanţarea nerambursabilă din

Rudolf Graf. Proiectul european a fost lansat la Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor şi este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Axa prioritară este educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere, iar acest proiect va constitui cadrul de dezvoltare al unor programe avansate doctorale.

Acestea vor susţine şi dezvolta resursa umană performantă pentru activitatea de cercetare-dezvoltareinovare.

„Noi urmărim atingerea performanţei economice maxime. Obiectivul nostru este, de fapt, ca toţi doctoranzii noştri să obţină aceste titluri, dar deocamdată am obţinut finanţarea pentru 200 dintre ei. Toţi doctoranzii clujeni care au plecat în străinătate la studii s-au descurcat foarte bine şi au fost lăudaţi de către universităţile de acolo”

Lucrări în ISI Thomson

Rudolf Graf, prorectorul UBB

Cei 200 de doctoranzi vor beneficia de un sprijin financiar lunar de 1.850 de lei, iar în timpul stagiilor de şase luni pe care le va parcurge fiecare doctorand, bursa va fi de 4.200 de lei. De asemenea, doctoranzii vor fi sprijiniţi să participe şi la conferinţe internaţionale de prestigiu. În programele de pregătire ale doctoranzilor vor fi incluse anumite sesiuni menite să dezvolte capacitatea de publicare ştiinţifică, competenţele de management ale cercetării sau spiritul antreprenorial. Prin acest proiect, UBB va urmări rezultate excelente în cercetare, pentru că docto-

200 de doctoranzi vor beneficia de acest proiect 4.200 de lei este valoarea unei finanţări pentru un viitor strateg al economiei Fondul Social European, dar şi din alocări de la bugetul de stat, este de 21 de milioane de lei. „Noi urmărim atingerea performanţei economice maxime.

Obiectivul nostru este, de fapt, ca toţi doctoranzii noştri să obţină aceste titluri, dar deocamdată am obţinut finanţarea pentru 200 dintre ei. Toţi doctoranzii clujeni care au plecat în străinătate la studii sau descurcat foarte bine şi au fost lăudaţi de către universităţile de acolo”, a declarat prorectorul UBB,

www.transilvaniabusiness.ro

ranzii vor elabora lucrări ştiinţifice care vor fi prezentate la reuniuni internaţionale sau vor fi publicate în reviste cotate ISI Thomson. De asemenea, teza de doctorat trebuie să fie de calitate şi cu efect în dezvoltarea societăţii.

Adrian Rus

Obiectiv ambiţios „Instituţia clujeană de învăţământ superior a pus accentul, în ultimii ani, pe excelenţă, iar proiectul vine în întâmpinarea acestui deziderat al universităţii. Unul dintre elementele importante pentru noi este că, în cadrul politicii de internaţionalizare a studiilor, la toate nivelurile, proiectul susţine stagiile de cercetare în străinătate. Ele sunt foarte importante pentru noi, fiindcă în acest mod studenţii au contact direct cu universităţi din afara ţării, văd cum merg lucrurile în altă parte şi aduc acasă cunoştinţe noi, precum şi influenţa pozitivă asupra unei întregi structuri. Interesul nostru este ca tinerii să se întoarcă şi să lucreze în profitul ţării. Ei pot aplica cele învăţate la UBB cu ceea ce au văzut în străinătate. UBB a lansat un proiect de modernizare a studiilor doctorale cu mult înaintea Legii Educaţiei 2011”, a mai spus Rudolf Graf, de altfel coordonatorul acestui proiect.

53

eveniment Sistemele Franke de bucătărie includ toate echipamentele necesare unei bucătării: chiuveta, bateria, plita, hota, cuptorul, maşina de spălat vase, combina frigorifică, cuptorul cu microunde, masina de spălat rufe şi alte accesorii. Oferta de sisteme din inox (satinat, dekor şi microdekor), este completată de sistemele colorate (cele de fragranite: avena, ardesia, sahara, grafite, alluminio, bianco).

Franke are showroom la Cluj Compania cu capital elveţian Franke România, liderul pieţei locale de sisteme încorporabile pentru utilarea bucătăriei, a inaugurat, în parteneriat cu Cadoro Mobili, primul showroom din municipiul Cluj-Napoca. Spaţiul expoziţional, cu o suprafaţă de 300 de metri pătraţi, a fost pus la dispoziţia publicului în data de 26 octombrie şi este situat în Piaţa Abator.

Firma elveţiană, care aparţine 100% concernului Franke Artemis, deţine un portofoliu de peste 1500 de produse diferite, 11 fabrici în Europa, America şi Asia, şi un număr de 35 de angajaţi în România. Piesele comercializate de companie sunt produse în proporţie de 95% în Italia, iar restul sunt importate din Scoţia, Germania şi Elveţia. Franke România, cu o cifră de afaceri de aproximativ 10 milioane de euro, parte a diviziei Kitchen Systems Group a corporaţiei multinaţionale Franke Artemis, activează pe piaţa locală din 1998 şi a reuşit să se impună drept lider în zona de echipamente încorporabile pentru bucătării destinate uzului casnic. Totodată, Franke România exportă produse şi în Moldova.

Showroom-ul din ClujNapoca, un parteneriat Franke - Cadoro Mobili Producătorul elveţian de aparate de bucătărie şi-a propus să inaugureze până la sfârşitul acestui an, cel în care compania împlineşte un secol de activitate, 20 de showroom-uri în România. De-a lungul celor 100 de ani de existenţă, firma elveţiană a reuşit să fie prezentă pe toate continentele, cu peste 200 de milioane de bucătării vândute şi cu 70 de magazine la nivel mondial, după cum a precizat Florin Porojan, directorul general al Franke România. „Lucrăm cu cele mai mari reţele de mobilă pentru că Franke este un brand gândit pentru industria mobilei”, a mai adăugat acesta.

Alte cinci showroom-uri amenajate conform unui concept de design integrat vor mai fi deschise până la sfârşitul anului. Magazinul de prezentare din Cluj-Napoca, inclus în noul concept Franke Showroom Partener, pune accentul pe produse prin utilizarea ca suport display-uri care respectă designul, formele şi culorile companiei. “Ne dorim ca fiecare consumator care ne trece

54

pragul magazinului să se simtă confortabil, ca într-o locuinţă ideală şi să beneficieze de consultanţă şi servicii ireproşabile”, a declarat Florin Porojan. Noul showroom pune la dispoziţia clujenilor produse Franke reprezen-

aceste lucruri“, a precizat Liviu Mureşan, Director General Cadoro Mobili.

Despre piedicile aduse de criza financiară, directorul Franke a precizat că, pentru a le depăşi, a fost nevoie de

1500 de produse diferite, 200 de milioane de bucătării vândute, 70 de magazine la nivel mondial. tative, sisteme complete care cuprind cuptor, plită, hotă, chiuvetă, baterie. Mobilierul care încadrează produsele companiei elveţiene este furnizat de Cadoro Mobili, partener în această formulă de prezentare.

“Alegerea unor sisteme de bucătărie încorporabile reprezintă un moment cheie pentru decorarea locuinţei întrucât contează foarte mult culoarea, calitatea, design-ul şi nu în ultimul rând meşterul care o montează. Cerinţele actuale ale clienţilor noştri se referă la produse de calitate, durabile, iar Franke ne confirmă

un efort mai mare şi de o muncă dublă. Firma elveţiană Franke lucrează la nivel mondial cu reţele extinse de mobilă, iar cea mai profitabilă piaţă este cea din Italia.

Imaginea companiei, la nivel mondial, este reprezentată de modelul Heidi Klum.

Oana Capustinschi Adrian Rus Începând cu luna aprilie 2006, Franke România comercializează pe piaţa locală şi hotele Faber.

Faber, numărul 1 în lume în crearea şi producţia de hote decorative, de înaltă tehnologie, a fost achiziţionat de Franke Group în 2005.

Sănătate

2012, anul serviciilor medicale private Anul 2012 va reprezenta o provocare majoră pentru sistemul medical public din România. Sincopele unei strategii medicale care să ţină cont de realităţile existente pe plan financiar, dar şi legislativ, vor duce la un decalaj de dezvoltare între sistemul medical public şi cel privat.

Resursele financiare limitate existente la nivelul C.N.A.S. (Casa Naţională de Asigurări în Sănătate) nu vor putea fi acoperite de decizia de aplicare a coplăţii serviciilor medicale. Pe de altă parte, sistemul medical public se va confrunta cu o emigrare masivă, inclusiv a personalului medical calificat, atât în interiorul României, în sistemul medical privat, dar şi-n alte ţări ale Uniunii Europene, unde angajaţii se bucură de salarii mult mai mari decât cele din România. În acest context, activitatea unor spitale cu adresabilitate scăzută se va restrânge semnificativ, lucru vizibil în anul 2011, când, prin procesul de comasare a unităţilor sanitare, gradul de adresabilitate a populaţiei a fost restricţionat prin distanţă, dar şi prin coplata serviciilor medicale, pe care bolnavul, deşi asigurat, trebuie s-o susţină.

Care sunt alternativele pentru pacienţi? În acest context, bolnavii vor avea două alternative: spitalul judeţean sau universitar şi unităţile medicale private. Apoi, lumea medicală se va confrunta cu o provocare majoră: concurenţa între spitalele publice (spital judeţean, spital municipal, spital universitar, etc) şi concurenţa neloială între unităţile sanitare publice şi cele private. Apare o întrebare firească: această concurenţă este benefică pentru bolnav?

Sistemul medical privat este favorizat în contrast cu sistemul medical public şi este puternic susţinut financiar de cei care deţin capital, pe de-o parte, iar, pe de altă parte, are posibilitatea de-a încheia contracte cu CNAS, principala sursă financiară a spitalelor publice. În acest context, anul 2011 s-a caracterizat prin înfiinţarea unui număr record de centre medicale şi spitale private, lucru care arată un potenţial economic semnificativ oferit de piaţa serviciilor medicale. În lumina celor expuse, credem că tendinţa privatizării sistemului medical românesc va fi crescătoare, mulţi realizând că investiţia în sănătate aduce şi profit material, dincolo de profitul moral implicit.

O provocare majoră Provocarea majoră a sistemului medical public este dată de migrarea personalului calificat. Cauzele le vom enumera mai jos: salarii mici, în continuă scădere, cu o creştere pronunţată a preţurilor din România; condiţii de lucru inadecvate, stresante şi mai ales lipsa aparaturii medicale moderene care limitează motivaţia împlinirii profesionale; atacurile mass-media şi ale clasei politice care au determinat o precepţie negativă a personalului medical, reliefată de numeroase sondaje de opinie; sporirea agresivităţii managerilor de spitale faţă de personalul din subordine, în contextul crizei economice. În opinia mea, eficientizarea sistemului medical public poate fi realizată prin: autonomia CNAS, prin cont colector propriu şi o alocare reală a încasărilor, dar şi prin edificarea unei formule de finanţare, care să permită plata diferenţiată a medicilor în funcţie de adresabilitate şi de performanţă, prin apariţia Caselor private de asigurări în sănătate şi prin deblocarea reală a posturilor din sistem.

”Înlocuitor” pentru spitalele din sistemul public Concluzionând, considerăm că anul 2012 va fi anul serviciilor medicale private, care se vor dezvolta în detrimentul serviciului medical public, caracterizat prin subfinanţare, management defectuos, exodul de personal medical calificat şi lipsa unei strategii medicale coerente, care să ţină cont de realitatea financiară şi mai ales de incidenţa bolilor la o populaţie îmbătrânită şi sărăcită, aşa cum devine tot mai mult populaţia României.

Iosif Zăgrean Dr. iosif Zăgrean este doctor în ştiinţe medicale şi specialist în management sanitar. el a fost director adjunct al Direcţiei de Sănătate Publică din Cluj. De asemenea, este unul dintre cei mai reputaţi chirurgi din transilvania

afaCere

Mobilier de lux pentru oligarhii din fosta URSS

Mai multe fabrici de mobilă din oraşe precum Satu Mare şi Şimleu Silvaniei au descoperit o metodă de a depăşi efectele crizei. Astfel, şase fabrici, care fac parte din grupul de firme Simex, au început să producă mobilă pentru oligarhii din fostul URSS. Clienţii fabricilor din Transilvania sunt dispuşi să plătească până la 50.000 de euro pentru o sufragerie din lemn masiv sculptat, care să amintească de stilul folosit pe vremea ţarului Nicolae al II-lea.

Aceste piese de mobilier sunt asortate cu fotolii îmbrăcate în mătase ori în catifea. Printre clienţii fabricilor de mobilă din Transilvania se numără preşedintele Turkmenistanului, Gurbangulî Berdîmuhamedov. Acesta a comandat o serie de fotolii, a căror sursă de inspiraţie a fost reprezentantă de caii din Turkmenistan. Doi specialişti au mers la faţa locului pentru a studia caii şi pentru a crea ornamentele pentru fotoliile prezidenţiale, spune inginerul Florin Faur, directorul de marketing al Grupului Simex.

Aproximativ 90 la sută din producţia fabricilor de mobilier de lux este exportată. Specialiştii în industria mobilei spun că produsele româneşti sunt recunoscute pentru calitatea lor, încă de pe vremea comunismului. Indiferent dacă mobila de lux este destinată pieţei estice ori celei vestice, mobila ardelenească excelează prin detaliile executate cu grijă. Doar gusturile diferă. În timp ce clienţii din fosta URSS preferă mobila cu multe sculpturi, clienţii din Occident preferă mai degrabă ornamentele realizate cu ajutorul intarziilor din lemn de lămâi, lemn de nuc american ori din lemn de trandafir.

Şase fabrici de mobilier Grupul Simex, al cărui preşedinte este Cristian Bilţ, s-a născut acum două decenii, în partea de nord-vest a ţării, o zonă cu tradiţie în producţia de mobilier. Fabricamamă, situată în Şimleu Silvaniei, judeţul Sălaj, s-a dovedit de la bun început o sursă de modele apreciată în Est, motiv pentru care a rezultat extinderea grupului, treptat, cu alte cinci fabrici în România. În 2011, firma din Transilvania a ajuns la aproximativ 1.400 de angajaţi. La baza produselor Simex, în afara talentului de concepere şi fineţea materializării, stau, în cea mai mare pondere, lemnul de paltin, de tei şi de fag, dar uneori şi lemnul de stejar.

Paltinul este utilizat pentru calităţile sale care-l recomandă ca lemn rezistent, iar teiul pentru zonele care cuprind ornamentaţii sculptate manual pentru că este mai moale şi poate fi modelat mai uşor. Ornamentaţiile

56

conferă mobilierului, în afara valorii adăugate, o notă personalizatoare. Acestea îi conturează totodată caracterul clasic pe care îl posedă mobilierul masiv, în general. Pentru realizarea unei ornamentaţii, angajaţii Simex feliază foarte subţire lemnul, după care obţin cheresteaua şi foiţele mai mici de 1 mm grosime. Nici lemnul de răşinoasă nu a fost lăsat complet la o parte, ci este utilizat în continuare, dar mai rar, pentru mobilierul mai ieftin. Simex a reuşit să câştige piaţa estică tocmai pentru că a continuat să urmărească linia tradiţională de mobilier, imperială, şi a reuşit să ofere o alternativă clienţilor romantici, celor pentru care mobilierul futuristic, simplist, nu reuşeşte să îi facă să se simtă confortabil.

Compania a deschis, în cei 20 de ani de existenţă, magazine răspândite în toată ţara - Bucureşti, Constanţa, ClujNapoca, Sibiu, Braşov etc - dar şi în Rusia, Ucraina, Ungaria şi Bulgaria. Cei de la Simex au reuşit să îi mute pe ruşii pretenţioşi din dormitoarele italiene în dormitoarele româneşti pentru că au fost mai flexibili şi au empatizat cu aceştia, în materie de gust. “La reuşită au contribuit şi preţurile mai bune, dar am ajuns la modelele pe care le doreau şi în urma dialogului”, a spus Florin Faur, unul dintre creatorii schiţelor de mobilier marca Simex. Iar pretenţiile ruşilor nu sunt uşor de îndeplinit, din moment ce în topul preferinţelor acestora stau mobilierul masiv cu numeroase sculpturi, stofele, mătăsurile şi modelele înflorate.

Regallis - o colecţie de lux pentru nostalgici Ultima colecţie, marca Simex, creată în fabrica de la SatuMare, este “Regallis”. Realizată cu 250 de angajaţi, lucrată pe parcursul unui an jumătate în paralel cu alte colecţii, cuprinde 5.000 de piese de mobilier la care s-au adăugat şi influenţe vestice pe lângă cele ruseşti. Ideea care stă la baza noului brand “Regallis” este cea de a crea mobilier mai luxos şi are ca slogan “e classic… new beginning”.

“La reuşită au contribuit şi preţurile mai bune, dar am ajuns la modelele pe care le doreau şi în urma dialogului” Florin Faur, director de marketing al Grupului Simex Preţul unei sufragerii din colecţie ajunge la aproximativ 38.000 de lei şi cuprinde, printre alte piese, o vitrină cu trei uşi, o masă extensibilă, şase scaune fără braţe şi două scaune cu braţe din piele.

Oana Capustinschi Claudiu Pădurean

Strategie anticriză Criza financiară nu a afectat în mare măsură veniturile grupului Simex pentru că astăzi, compania exportă mai mult ca niciodată întruna din pieţele mai puţin afectate de recesiune. Creatorii modelelor, însă, nu s-au aşezat comod în scaunele pe care singuri le-au realizat, ci studiază în continuare paleta de produse cu noile tendinţe de la Milano şi îşi plimbă “degustările” de mobilă pe la târguri şi expoziţii, chiar dacă nu întotdeauna sunt prezenţi cu exponate în cadrul acestora.

interviu

Cum schimbă Codul civil mediul de afaceri Văzut de majoritatea specialiştilor ca un pas înainte în domeniul juridic, noul Cod civil îşi va pune amprenta semnificativ şi asupra relaţiilor comerciale, însă numai practica va demonstra dacă, aşa cum se aşteaptă, afacerile vor fi influenţate pozitiv. Am stat de vorbă despre noua reglementare cu Laura Badiu, purtător de cuvânt al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România.

Rep.: Dumneavoastră, notarii, vedeţi acest Cod ca pe un pas înainte?

Laura Badiu: Da. Este imposibil de imaginat cum se poate ca o ţară, în 2011, să funcţioneze cu o coloană vertebrală a cărei baze a fost puse în 1864. La acea dată, era un Cod modern. Dar este un Cod care are limbajul acelei date, noţiunile juridice aferente acelei date. Acesta este motivul pentru care aveam mai multe reglementări. O dată, Codul civil care reglementa partea civilă, o dată Codul comercial care reglementa partea de business, coduri precum cel al familiei etc. Aceasta a fost motivaţia pentru care s-a făcut acest Cod. Dincolo de orice considerente politice, care nouă ne sunt străine, Codul reprezintă un pas înainte, din punctul nostru de vedere. Instituţiile cu care noi operăm în mod frecvent sunt aduse la lumină.

Rep.: Nu este prea bruscă recuperarea atâtor ani?

L.B.: Gândiţi-vă că se discută despre aceste lucruri de foarte mult timp. Perioada în care era la un pas de a fi pus în vigoare a fost în 2004. Nu este o chestiune care s-a făcut de pe o zi pe alta. Nu ştiu exact cât s-a realizat o “digestie”, pentru că nu pot aprecia impactul cu publicul. Ideea este, însă, că odată şi odată trebuia să înceapă. Că este perfectibilă? Orice e perfectibil. Vă dau un exemplu: în materie comercială sunt instituţii cu care noi nu am lucrat. Este adusă la lumină instituţia trust-ului, instituţia fiduciei. Asta înseamnă că o persoană care este administrator calificat, care face acest lucru obişnuit, poate să administreze bunurile altei persoane. Din întâmplare are bunuri, dar nu ştie să le administreze profesionist. Noi nu am avut o asemenea instituţie, acum o avem- instituţia fiduciei.

Rep.: Ce înseamnă mai exact administrator calificat?

L.B.: Un administrator care are şi posibilitatea, şi priceperea de a administra în mod judicios un anumit patrimoniu.

www.transilvaniabusiness.ro

Rep.: Există categorii profesionale arătate punctual care pot fi administratori calificaţi?

L.B.: Există şi categorii profesionale, cum ar fi avocaţii, notarii, societăţile de asigurări, societăţile de investiţii, care sunt societăţi specializate în aceste materii. Pe de altă parte, dincolo de faptul că sunt specializate, au o anumită greutate pe piaţă. Au o anumită capacitate, au un anumit patrimoniu în spate cu care pot răspunde dacă se întâmplă ceva.

Acesta este motivul pentru care pot fi administrator calificat, iar legea enumeră clar cine poate avea această calitate. Nu am inventat noi roata, sunt instituţii importate, dar este bine că le avem acum şi că putem opera cu ele. Vă dau cel mai simplu exemplu: dacă eu aş fi avut un copil care să necesite măsuri de ocrotire, un copil cu dizabilităţi şi aş fi venit la notar să fac un testament prin care să las casa mea fratelui meu, cu condiţia ca fratele meu să aibă grijă de copil şi să i-o lase după moarte lui, pentru că copilul nu se poate îngriji de proprietate, dar nici nu vreau să-mi ajungă pe drumuri, nu aş fi putut face acest lucru pentru că nu exista o posibilitate legală, ba, mai mult, o astfel de construcţie juridică, substituţia fideicomisară, era interzisă. Sau mandatul de incapacitate. Gândiţi-vă: acum mă descurc cu proprietăţile, dar dacă o să am Alzheimer, de ce să nu pot eu desemna de acum ca de proprietăţile mele să se îngrijească soţul meu sau sora mea?! De ce, în momentul în care devin incapabil, am o boală care mă lipseşte de discernământ, de ce trebuie să ajung la autoritatea tutelară sau la instanţa de tutelă, la stat? Ca statul să desemneze pe cineva?! De ce să nu o pot face eu?! Mandatul de incapacitate este importat din legislaţia canadiană şi acum există în legislaţia noastră. Acest Cod prevede măsuri care sunt benefice societăţii. Că există texte pe care nu ştim cum să le coroborăm, este un lucru iminent. Este o lucrare făcută de profesori universitari, o lucrare care a fost discutată în Parlament. Noi suntem cei de jos, cei care asimilăm, ca şi pelicanii, lucrul acesta. Până va ajunge la lumina judecătorului materia Codului

“Codul civil reglementează atât raporturile sociale, cât şi cele patrimoniale, de la început până la sfârşit: naştere, căsătorie, afacere, contracte, deces. Este logic să existe o legătură intrinsecă între dezvoltarea unei ţări şi coloana ei juridică. Dacă este una bună, merge înainte. Ai legislaţie care nu este structurată, baţi pasul pe loc!”

Laura Badiu, purtător de cuvânt al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici

civil, va exista o perioadă de timp. Notarul este primul care va reglementa situaţia juridică. În prima zi de aplicare a Codului, când voi ajunge la birou, va trebui să fac o vânzare sau o convenţie sub incidenţa noului Cod. Nu ştiu ce va gândi judecătorul, pentru că la judecător speţa va ajunge cam după un an, nu ştiu ce gândesc profesorii, pentru că încă nu s-a scris destulă literatură juridică, nu ştiu cum interpretează avocaţii, care şi ei reprezintă o formă importantă în sistemul juridic. Cred că, în mare, noi, notarii, suntem cei care luăm taurul de coarne. Dar ne pregătim.

Avem seminarii, am avut şi înainte, am adnotat Codul Civil pentru notari, am scos nişte cărţi speciale pentru notari, un îndrumar practic pentru notari, tocmai în ideea de a greşi cât mai puţin.

Călin Mihăşan

57

afaCere

Advertising made în Cluj, plimbat pe la Bruxelles Qual Design s-a născut în aceeaşi zi cu fusta mini, dar în anul 2001, după cum precizează istoricul firmei. Se pare că zodia piesei vestimentare i-a adus noroc companiei clujene de servicii publicitare integrate (PR & BTL, branding & copy, web & multimedia, design & DTP, tipar şi producţie) şi a făcut ca peste un deceniu să ajungă aproape la fel de populară ca aceasta.

De la prima maşinuţă de tipar offset, achiziţionată din primele economii în 2003 şi până la o linie nou-nouţă de tipar, intrată în zestrea Qual în 2008, nu a fost decât un pas de cinci ani în care firma a trebuit să demonstreze că întruneşte calităţile unei agenţii care merită să reziste şi să se dezvolte. Acest lucru s-a întâmplat chiar şi în timpul crizei economice, timp care a pus beţe în roate la numeroase companii din breaslă. La începutul acestui an, Qual Media a păşit creativ în capitala europeană, fără inhibiţii şi complexe, şi şi-a deschis la Bruxelles un punct de lucru. Cum se explică succesul companiei de creativitate?

Imaginaţie pusă în slujba unor mari nume Unul dintre factorii care au înclinat balanţa înspre profit este performanţa agenţiei de a-şi atrage printre clienţi, operatori economici cu renume şi capital substanţial.

Printre companiile mari care au avut încredere să se lase pe mâinile creative ale celor de la Qual Media, se numără băncile BRD – GSG şi BCR - Erste, British American Tobacco, Carrefour, Cora, Brinel, agenţii de turism şi hoteluri ca City Plaza. Qual Media însă a reuşit să îşi atragă clienţi şi colaboratori nu numai din rândul societăţilor private,

Eforturi culturale Unul dintre cele mai ambiţioase proiecte în care a fost implicat Municipiul Cluj-Napoca este cel al candidaturii sale pentru titlul de Capitală Culturală Europeană în 2020. Qual Media s-a alăturat eforturilor de promovare a oraşului şi a organizat în perioada 30 septembrie - 2 octombrie 2011 Festivalul Medieval, cu scopul de a promova potenţialul turistic şi cultural. În cadrul proiectului susţinut de Primăria Cluj-Napoca, “La pas prin oraşul comoară”, agenţia şi-a mai adus contribuţia prin promovare outdoor, amplasare de panouri în cele mai mari oraşe din ţară.

“Qual Media Group are un rol însemnat în a conferi o notă integratoare acestor activităţi, contribuind la comunicarea unitară şi eficientă a mesajului ClujNapoca - Capitală Culturală Europeană 2020”, au mărturisit reprezentanţii Qual Media.

58

ci şi instituţii de stat, culturale sau educaţionale, fapt care a contribuit la conturarea unei aure “academice” în jurul agenţiei. Printre partenerii din această clasă ai firmei clujene de publicitate se numără universităţi de stat din Bucureşti şi din ţară sau muzee, printre care şi Muzeul Naţional de Artă, Societatea Română Mozart, Muzeul Naţional de Istorie a României sau Muzeul “Astra” din Sibiu. Automat, Qual Media a fost implicată în evenimente cu un public select care au făcut-o populară în rândul amatorilor de cultură. Reprezentative aici sunt Festivalul Internaţional de Muzică şi Artă Transilvania, Festivalul Mozart, Festivalul Internaţional de Artă Fotografică sau TEDxCluj.

Flexibilitate şi empatie cu un public diferit De-a lungul activităţii, Qual Media a fost implicată însă şi în proiecte de marketing sportiv, ceea ce a dus automat spre un alt gen de public şi o altă abordare a lucrurilor,

“Cei 50 de oameni care formează Qual Media Group au învăţat să nu fie doar creativi, au învăţat să fie responsabili, fapt confirmat de testimonialele clienţilor şi partenerilor, dar mai ales de reuşita proiectelor întreprinse până în prezent” Eugen Albu, managerul companiei. noului stadion Cluj Arena, organizată alături de Consiliul Judeţean Cluj, Qual Media a încheiat de-a lungul anilor o colaborare cu alte 47 de instituţii din administraţia publică locală - primării, consilii locale şi consilii judeţene a căror arie acoperă întreaga ţară. Din 2006, Qual Media ajunge anual la public şi prin Târgul de Cariere, o reţea naţională de locuri de muncă care intermediază comunicarea dintre angajaţi şi firmele angajatoare.

Un alt punct forte al agenţiei este reprezentat de com-

50 de angajaţi are compania Qual Media din Cluj 47 sunt parteneriii firmei clujene din rândul consiliilor locale şi judeţene deci schimbarea macazului la 180 de grade. Un exemplu este inaugurarea Cluj Arena, din octombrie 2011, un eveniment de amploare, cu public numeros, într-un spaţiu extins de desfăşurare. “Cei 50 de oameni care formează Qual Media Group au învăţat să nu fie doar creativi, au învăţat să fie responsabili, fapt confirmat de testimonialele clienţilor şi partenerilor, dar mai ales de reuşita proiectelor întreprinse până în prezent”, a declarat Eugen Albu, managerul companiei. Pe lângă inaugurarea

partimentarea activităţii şi aparatura utilizată pentru produsele de promovare: „Avem departamente dedicate pentru fiecare categorie de servicii de advertising şi chiar propria noastră tipografie offset de mare capacitate, dotată cu tehnologie de ultimă generaţie. Instalată în 2008, linia Heidelberg SpeedMaster este una din cele mai moderne din ţară.”, precizează prezentarea Qual Media.

Oana Capustinschi

eveniMent

astra film, documentarul unui festival de succes european 100 de filme documentare din 30 de ţări au fost prezentate la sfârşitul lunii trecute în cadrul celei de-a XI-a ediţii a festivalului de film documentar Astra Film. De la povestea brandurilor româneşti din timpul comunismului, la o incursiune în viaţa celor care supravieţuiesc în suburbiile Los Angeles-ului şi până la lupta unor tineri croaţi pentru idealuri şi utopii de stânga, evenimentul a prezentat aspecte documentare, ale vieţii în plenitudinea ei, expuse în maniere diferite în acelaşi loc: Sibiu.

Cele şase zile de proiecţii de competiţie în cadrul celui mai longeviv festival de film documentar din România au fost însoţite de masterclass-uri susţine de regizorii Cristi Puiu şi Michael Yorke, dar şi de proiecţii de film pentru copii în cadrul proiectului Astra Film Junior. Transilvania Business vă spune care au fost highlighturile ediţiei de anul acesta şi ce face din AstraFilm un festival atât de special, exportat în 2008 în Polonia, Franţa şi Rusia, şi sursă de inspiraţie în 2010 pentru un festival nou înfiinţat în Anglia.

Spectacol complet Ziua deschiderii festivalului a început în sunetul fanfarei Transilvania, iar în cea de-a cincea zi festivalul a fost acompaniat de un târg de bucate tradiţionale. Filmele prezentate la Astra Film Fest (AFF) au purtat semnătuiri diferite - de la nume sonore de cineaşti internaţionali până la studenţi din Ungaria,Norvegia sau Africa de Sud . Filmele au fost jurizate în patru secţiuni; Internaţional, 160 000 de lei a fost finanţarea primită anul acesta de festivalul de la Sibiu din partea Consiliului naţional al Cinematografiei. firma Sony a fost sponsorul principal al evenimentului.

Printre partenerii aff s-au numărat institutul Cultural român care a acordat marele premiu în valoare de 5.000 de euro, HBO, Kodak – premii în valoare de 3000 de euro, fundaţia raţiu – 2000 lire sterline, municipalitatea Sibiu, tvr şi municipalitatea Deventer – cu premii a câte 1000 de euro. aff este cel mai vechi festival internaţional din românia înfiinţat în anul 1993, organizat de Muzeul astra şi astra film din Sibiu, cu sprijinul Consiliului naţional al Cinamatografiei, Consiliul Local Sibiu prin Primăria si Casa de Cultura a Municipiului Sibiu, Consiliul Judeţean Sibiu, inspectoratul Şcolar Judetean Sibiu, Ministerul Culturii şi Patrimoniului naţional, institutul Cultural român.

www.transilvaniabusiness.ro

Europa, România şi Student. Premiul cel mare al festivalului oferit de Institutul Cultural Român a fost obţinut de producţia franceză Z32, ce prezintă conflictul palestinoisraelian văzut din perspectiva unui soldat israelian.

Spectacolul celor 54 de producţii aflate în competiţie a fost completat de secţiunile speciale – Astra Film Junior, Eco-Doc, Made in Romania, Panel Doc-Investigaţional şi Panorama. În afara proiecţiilor de filme documentare, ediţia din acest an a găzduit expoziţii de fotografie, spectacole de muzică, workshop-uri şi, pentru prima dată, o serie de masterclass-uri cu invitaţi din elita producătorilor şi regizorilor de film documentar din lume.

La festivitatea de premiere ce a avut loc dumnică, 30 octombrie, ceremonia a fost acompaniată live de muzica formaţiei poloneze Dikanda. Vedeta de televiziune Andreea Esca a acordat un nou înfiinţat premiu de excelenţă pentru regizori femei, regizoarei şi activistei britanice Tracy Worcester.

România, mai prezentă ca oricând La ediţia de anul acesta al AFF documentarele româneşti au ocupat o treime din programul festivalului, şase din acestea fiind premiere. „Păcătoasa Teodora” şi „Crulic” au fost producţiile autohtone selecţionate de juriu cu premii în cadrul secţiunii România, pentru maniera ine-

dită în care prezintă viaţa celei mai frumoase dintre măicuţe, respectiv povestea românului Claudiu Crulic care a murit făcând greva foamei într-o închisoare poloneză.

Astra Film Festival este singurul loc unde pot fi vizionate documentare româneşti produse în ultimii 2 ani şi pentru care s-au acreditat selecţioneri de la festivalurile internaţionale de documentar din Franţa, Austria, Israel sau Anglia.

Un eveniment de clasa A 1000 de filme din peste 74 de ţări au fost înscrise la preselecţia Astra Film Festival de anul acesta.”Pe lângă responsabilitatea, oboseala, presiunile termenelor, care ne copleşesc prin cantitatea tot mai mare de filme pe care trebuie să le vizionăm, trăim şi emoţia, onoarea, că festivalul nostru este cotat foarte sus” a declarat Dumitru Budrala, directorul AFF. „Considerăm că AFF SIBIU a devenit un eveniment cinematografic de clasa A în Europa.

Este un nivel şi un rezultat la care nu se ajunge uşor, mai ales în România, unde n-am prea avut parte de sprijin, politici culturale pe termen lung, infrastructură şi câte altele, în cei aproape 20 de ani de când activează festivalul.”, a mai spus directorul.

Alexandra Coroian

59

Mărci culturale

Festivalul ASTRA Film, 2011.

Un mare trib al documentariştilor La sfârşit de octombrie erau ultimele proiecţii ale celei de-a XI-a ediţii a Festivalului de Film Documentar şi Etnografic Astra Film, Sibiu. Este unul dintre cele mai prizate festivaluri din Transilvania, cel mai important de acest gen din România şi printre cele mai semnificative din Europa Centrală. Dacă e să ne referim la brandurile culturale ale Transilvaniei, Astra Film este, cu certitudine, unul dintre ele. Am stat atunci de vorbă cu Dumitru Budrală, directorul fondator al festivalului, într-o notă uşor şugubeaţă, despre experienţa zămislirii şi creşterii acestei mărci culturale.

Dumitru Budrala: Suntem după 10 zile de festival, ieşi din timp şi din spaţiu, e o sărbătoare, o catedrală…

Sidonia Grama: Aşa e, timpul sărbătorii, al ceremoniei. Probabil că aţi intrat deja in istoria evenimentelor culturale europene. Spuneţi-mi, vă rog, cum se poate crea şi menţine în timp un astfel de festival?

D.B.: Am intrat, da, şi la fel de uşor putem ieşi din istorie.

Este foarte greu şi cred că ar suna şi a laudă dacă aş spune că prin muncă, perseverenţă. Întotdeauna m-am gândit să fac festivaluri, chiar şi înainte de… era să zic înainte de Cristos, înainte de revoluţie. În 1993 a fost prima ediţie.

Dar atunci era doar film românesc, documentare de televiziune. Nu era chiar aşa simplu să faci un festival doar cu maşina de scris. Era totuşi foarte aproape, nu se schimbase încă modul de a vedea sau de a face documentare.

Atunci tot festivalul a fost într-o sală mică, cu un televizor, cu două filme străine, unul era al lui Michael Stewart, trata nişte probleme mai sensibile, relaţiile între români şi unguri undeva în Transilvania; sigur că au ieşit furioşi din sală, mintea nu putea încă să înţeleagă o abordare mai directă, mai clară, mai onestă. În 1994 era deja un festival internaţional, cu multă lume.

D.B.: Eu cred că da, de aproape 20 de ani aici multă lume a învăţat să privească, să observe, să gândească altfel. De asta am şi extins secţiuni sau chiar festivalul de juniori s-a dezvoltat din festivalul mare şi acum Eco-cinematograful. Oamenii vin din toată lumea, din oraşele României, din Sibiu, din Europa, de peste tot.

După reacţiile pe care le vedeam pe chipuri, pare că şi această ediţie a fost creativă şi inspiratoare, oamenii erau într-o comunitate care se tot măreşte, într-un fel de trib al documentariştilor, al antropologilor, al celor care vor să vadă lucrurile aşa cum sunt.

Rep.: Unde se mai pot vedea filmele prezentate în festival?

D.B.: Noi am reuşit să creăm o arhivă de vreo 4000 de filme care sunt la departamentul Astra Film, acolo se vizionează, facem de multe ori caravane, mergem noi înspre public, facem proiecţii în diferite şi ciudate locuri, spre exemplu Novosibirsk, Muntele Găina, închisoarea de la Aiud, acolo am prezentat filme acum doi ani, am avut tematici pastorale în diferite sate din Mărginime, în Bucureşti facem „Best of Astra Film”, în Cluj am fost la Casa Tranzit. Caravana pentru ediţia aceasta va începe probabil în decembrie, la Bucureşti, la Muzeul Ţăranului Român.

Rep.: Cum s-a întâmplat această creştere într-un timp aşa scurt?

D.B.: Am călătorit în străinătate, la diferite festivaluri, în special în Suedia, Norvegia, zona Nordică şi acolo ne-am luminat, şi ne-am contaminat, şi am aplicat într-un fel original ce vedeam în străinătate. Dar era foarte greu să găseşti în perioada aceea o abordare realistă în film. Ce era în România? Erau filme de televiziune, filmele Sahia, de propagandă, iar acolo era cu totul altceva. Festivalul a crescut constant, îl ţineam o dată la doi ani, doar în 1993 şi 1994 a fost anual şi în 2006, 2007 când Sibiul a fost capitală culturală. Era prea greu să faci rost de fonduri, asta a fost întotdeauna problema cea mai mare. Iar Sibiul, din nefericire, oraşul acesta minunat, nu are cinema. Este aproape incredibil să nu ai cinema într-un oraş ca Sibiul.

Iar asta ne pune probleme serioase în organizare, trebuie să transformăm Casa de Cultură în cinema, trebuie sa facem 3 săli de vizionare, spaţii de socializare, videobaruri.

Rep.: Care este relaţia cu membrii juriului? Cum iaţi cunoscut?

D.B.: Este un lucru foarte interesant: cei mai importanţi membri ai juriului, care vin constant la noi, ne-au devenit prieteni. În primul rând, au văzut că aici se face o jurizare serioasă, sunt personalităţi ale lumii filmului documentar, ale antropologiei, ale lumii universitare, sunt oameni foarte cunoscuţi. Unii dintre membrii juriului şi-au trimis apoi filmul în concurs la festivalul nostru, David MacDougall a luat marele premiu aici şi era foarte fericit că a luat la Astra şi nu altundeva. Un alt lucru foarte important este să faci o relaţie umană.

Suntem prieteni, de fapt, cu Michael Stewart, cu Michael Yorke, de multe ori facem câte o ieşire în munţi şi ei sunt pur şi simplu uimiţi. Trebuie să fii om şi gata, te întâlneşti cu ei pentru că şi ei văd ceva în tine.

Rep.: Cei care vin la festival simt atmosfera unei comunităţi vii, foarte reactive la ceea ce se întâmplă pe ecran şi în afara lui. Festivalul a avut şi un rol în creşterea publicului său?

Rep.: Cum a fost această ediţie din punct de vedere financiar şi cum reuşiţi să organizaţi festivalul?

D.B.: Noi am putea pune un citat din Creangă: „Ca anul acesta, ca anul trecut şi ca de când a început festivalul,

60

nu o fost niciodată aşa de greu”. Şi fără bani, totdeauna a trebuit să improvizăm, să facem voluntariat, anul acesta am avut 150 de voluntari. Am avut susţinere de la Primărie, de la Consiliul Judeţean, de la sponsori, dar prea puţin, ceva de la Ministerul Culturii, de la CNC, fel de fel de ambasade, institute culturale, dar pentru fiecare este o muncă enormă. Premiul cel mare a fost de 5000 de euro. Ideal ar fi să putem acorda marele premiu care să fie suficient pentru ca regizorul să poată face un nou film. Ar trebui să fie bugete multianuale şi anumite instituţii publice să îţi asigure o continuitate, o minimă siguranţă că ai o susţinere, că poţi începe să te pregăteşti. Şi mediul de afaceri s-ar putea implica dacă ar înţelege că acest festival aduce vizibilitate şi oameni mai educaţi, cu o viziune mai largă despre lume. Ar trebui şi un canal de film documentar de autor, la TVR. Ar fi multe poveşti de spus. Întotdeauna filmele documentare pot fi incomode, pentru că sunt spuse direct şi sperie lucrul acesta, e realitatea ne-cosmetizată.

Rep.: Cum vă imaginaţi festivalul?

D.B.: Cel mai bun din lume, asta am vrut-o totdeauna, să fie cel mai bun festival de film documentar din lume, fără comerţ şi fără industrie, un film de emoţie, creativ, filme de autor, dar de referinţă în toată lumea, am vrut să facem un trib mare al documentariştilor, o catedrală a neamului filmului…

A consemnat Sidonia Grama

Mărci culturale

Documentarul: dansând cu Celălalt Cu câteva ore înainte de gala decernării premiilor, l-am invitat pe Michael Yorke, una dintre personalităţile juriului, la o discuţie despre festival şi despre crezul lui profesional.

Michael Yorke este antropolog britanic, profesor de antropologie vizuală şi regizor de film documentar la BBC.

Sidonia Grama: Aveţi o experienţă importantă ca membru al juriului Astra Film, aţi susţinut şi o serie de ateliere de lucru aici, iar în 2006 o ediţie specială v-a portretizat munca de regizor de film antropologic. Aţi putea să ne împărtăşiţi câteva gânduri despre această ediţie a festivalului?

Michael Yorke: Ceea ce a fost diferit anul acesta a fost faptul că organizatorii au părut mai puţin preocupaţi de genul de film etnografic şi antropologic şi au inclus şi genul standard al documentarului de televiziune. Pentru că fiecare este un mod de a cerceta activitatea umană, pasiunile umane, emoţiile umane, slăbiciunile umane. Diferenţa constă în faptul că documentarul de televiziune se face într-un mediu comercial, în timp ce, dacă faci un film pentru că studiezi ceva, atunci ai mai multă libertate de a spune ceea ce vrei prin camera de filmat. Cele mai multe filme ale mele au fost pentru BBC şi televiziune, dar nu acestea sunt cele pe care le iubesc cel mai mult…

Rep.: Ce este un film documentar bun, pentru dumneavoastră?

M.Y.: Pentru mine? Ei bine, într-un documentar bun cel mai important este să nu îi reprezinţi greşit pe oamenii pe care îi portretizezi în film. Ar trebui să le înţelegi motivaţiile, slăbiciunile şi măreţia şi să nu încerci să îi distorsionezi în film, de dragul divertismentului şi al audienţei. Există o relaţie specială între regizor şi contributorii săi, ei se înţeleg reciproc şi, cum să spun, dansează împreună pe ritmurile camerei de filmat. Trebuie să-ţi câştigi accesul în viaţa acelor oameni, trebuie să trăieşti un pic cu ei pentru a înţelege despre ce este vorba. Filmele bune, şi în mod particular filmele antropologice bune, trebuie să se bazeze pe un grad de participare între tine, ca regizor şi subiecţii tăi.

Rep.: Ce v-a plăcut vizionând filmele din această ediţie a festivalului? Ne-aţi putea spune câte ceva despre discuţiile de culise dintre membrii juriului ?

www.transilvaniabusiness.ro

M.Y.: Unii membri ai juriului au fost foarte critici în privinţa acelor filme care li s-au părut regizate, puse în scenă, prea mult direcţionate, filme în care transpărea dorinţa regizorului de a spune ceva despre oamenii filmaţi, fără să le permită acestora să se exprima deplin şi să spună ceea ce vor, şi asta din dorinţa de a face un film provocator şi de divertisment. Iar juriul a spus nu, secvenţa aceasta nu este naturală, nu este autentică, este pusă în scenă pentru camera de filmat, deci nu au acordat niciun premiu.

Eu cred că, cel mai important la un film documentar este să dai publicului şansa de a trăi într-o lume în care nu trăieşte în mod obişnuit. Pe ecrane poţi avea o experienţă a vieţii altor oameni. Este foarte interesant când te uiţi la ceea ce numim Celălalt, la cel care este diferit de tine. Prin film poţi înţelege ceva din motivaţia lor, din ceea ce îi conduce în viaţă, din ceea ce îi face să fie oamenii care sunt.

Regizorul de film este asemenea unui şaman, un doctor vrăjitor. Încercă să schimbe realitatea şi să îi facă pe cei care privesc, să intre într-o altă realitate, să simtă, să înţeleagă şi să împărtăşească sensurile lumii celuilalt. Ceea ce încerc să fac în filmele mele este să dau contributorilor mei o anumită putere de a se exprima pe ei înşişi către un public pe care nu îl înţeleg neapărat. Aşa că, menirea mea este să traduc o cultură, pentru a putea fi înţeleasă de o altă cultură.

Când mă gândesc la film, îl văd ca pe o piramidă. În vârful ei este regizorul, într-un colţ al piramidei sunt subiecţii filmului, în alt colţ este audienţa, în alt colţ sunt, bineînţeles, valorile de producţie, câte milioane de lire au fost plătite pentru film. Dar, în vârful piramidei întotdeauna este judecata subiectivă a regizorului. Când văd un film, de fiecare dată fac judecăţi ascunse asupra personalităţii celui care a făcut filmul, pentru că aceasta este foarte puternic exprimată în film. De aceea, este foarte important că la astfel de festivaluri este prezent şi regizorul la întâlnirile cu publicul. Un bun regizor trebuie să fie un foarte bun povestitor, un creator, un inventator, o persoană

foarte subiectivă. Există o putere imensă în această dimensiune şi atunci când începi să înţelegi acest lucru, abia atunci începi să faci judecăţi de valoare şi să deliberezi dacă un film este bun sau manipulativ. În ceea ce mă priveşte, fiecare film este o scrisoare de dragoste.

Rep.: Cum aţi apreciat producţiile româneşti de film documentar?

M.Y.: Acum 8 ani, când am fost din nou în juriu, am spus că nu vrem să acordăm niciun premiu documentarelor româneşti, pentru că atunci erau nişte producţii slabe. Pe când acum au fost o mulţime de filme documentare româneşti foarte bune, care ar merita un premiu, filme excepţionale. Standardele de a face film au crescut enorm, s-a petrecut o adevărată schimbare. Dar, la întrebarea dacă există un stil propriu românesc de a face film documentar sau etnografic, răspunsul este negativ.

Rep.: Unde se situează acest festival pe piaţa internaţională a festivalurilor de gen?

M.Y.: Există două stiluri foarte contrastante de festivaluri de film documentar. Există un gen de festival de film documentar orientat industrial, care în general prezintă documentare de televiziune, cum este Sheffield Doc Fest. Şi există un al doilea stil de festival, ca acesta, în care o comunitate de creatori de film inteligenţi, intelectuali, non comerciali, se întâlnesc să-şi vadă filmele unii altora, ca într-o mare adunare de trib. Problema este că un astfel de festival este extrem de costisitor, că ia o mulţime de energie umană, iar energia umană trebuie plătită. Dar, acesta este genul de festival pe care îl iubesc.

A consemnat Sidonia Grama

61

afaceRe

Etici creştine şi business cu Romcom Romcom a aniversat la mijlocul lui octombrie 20 de ani de dezvoltare a afacerilor mici şi mijlocii în România. Programul Romcom a început în Oradea în anul 1991, la iniţiativa organizaţiei Christliche Ostmission din Worb Elveţia, scopul de a contribui la dezvoltarea afacerilor mici şi mijlocii şi înfiinţarea de locuri de muncă pe bazele eticii creştine.

În prezent, Romcom are birouri în Oradea, Timişoara, Zalău, Suceava şi Galaţi. Programul a sprijinit şi continuă să sprijine dezvoltarea companiilor prin servicii de finanţare, consultanţă şi instruire în domeniul afacerilor. “Acum 20 de ani era nevoie de încurajare în România pentru întreprinderile mici şi mijlocii. Pe atunci, nu aveam o cultură în acest sens”, a explicat Emeric Kulcsar, directorul fundaţiei Romcom. “Acest program s-a dezvoltat prin sprijinul guvernului elveţian şi în 20 de ani de activitate am reuşit să oferim credite pentru afaceri pentru peste 1.200 de proiecte iniţiate de clienţii noştri, prin care s-au creat şi susţinut peste 6.000 de locuri de muncă”, a explicat acesta. “ Sute de întreprinzători au participat la seminariile Romcom, mulţi afirmând că instruirea e mai valoroasă decât banii. Am facilitat accesul la finanţare nerambursabilă pentru aproximativ 400 de proiecte de investiţii, cu o valoare cumulată de peste 250 milioane lei şi am fost parteneri activi pentru multe afaceri începute cu un capital mic, care au devenit lideri de piaţă în sectoarele lor de activitate”, a completat directorul.

Revelaţia de pe autostradă Aşa cum explică Georges Dubi, “tatăl” programului, totul a pornit de la revelaţie şi a necesitat implicare şi efort. “Acum 20 de ani, pe când conduceam pe autostradă în Ungaria, am avut o revelaţie Divină, de a iniţia acest program”, spune Dubi. “La vremea aceea, noi aduceam biblii în România, nu aduceam proiecte. A fost un pas important care trebuia făcut şi aveam nevoie de acordul board-ului. Aveam bani,

Soluţii pentru birocraţie Invitat special al congresului, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Întreprinzătorilor din Elveţia, Hans-Ulrich Bigler, a făcut o paralelă între birocraţia elveţiană şi cea românească. “În Elveţia, 89% din întreprinderi sunt susţinute de noi şi oferă două treimi din locurile de muncă de pe piaţă şi 70% din locurile de ucenicie”, spune Bigler. “Nu ştiu care este situaţia în România, dar în Elveţia guvernul laudă aceste întreprinderi duminica, iar de luni până sâmbătă acţionează contra birocraţiei. Aparatul birocratic consumă 7% din PIB”, explică preşedintele. “Astfel irosim dezvoltarea şi nu creăm suficiente locuri de muncă. Acesta este motivul pentru care întreprinderile mici, pentru a-şi face vocea auzită, s-au constituit într-o asociaţie”, a completat Bigler. ”În Camera de Comerţ din Elveţia, asociaţia noastră reprezintă interesele Romcom. De când am venit în România, am vizitat întreprinderile care au lucrat cu Romcom şi am fost impresionat de nivelul calitativ”, spune Hans-Ulrich Bigler. “Dar cred că este timpul să facem o asociaţie şi în România prin care să ne facem auziţi în rândul politicienilor şi astfel să creăm condiţii pentru a genera locuri de muncă şi bunăstare. Nu putem aştepta nici ca politicul să intervină în favoarea noastră”, a încheiat acesta.

Lecţia elveţiană de economie De la aniversarea Romcom nu a lipsit Mario Bruhlmann, autor al cărţii şi director al Christliche Ostmission. Bruhlmann a vizitat companiile care cola-

1.200 de proiecte au fost iniţiate de clienţii Romcom 6.000 de locuri de muncă au fost create ca urmare a iniţiativelor Romcom dar nu suficienţi”, explică acesta. “Acest proiect mă fascinează, iar astăzi nu este doar o sărbătoare a Romcom, ci o sărbătoare a noastră, a tuturora”, a completat Georges Dubi.

62

borează cu Romcom şi a observat atât strategii care i-au trezit admiraţia, cât şi strategii care ar trebui schimbate. El a ţinut o adevărată lecţie de economie menită să le aducă soluţii de dezvoltare şi

“Unul dintre participanţii care m-a contrazis în privinţa valorii marketingului, vindea paste făinoase într-o pungă de plastic pe care scria: conţine două ouă. În mai puţin de doi ani, firma vindea acelaşi produs în ambalaje excepţionale şi a ajuns acum un brand cunoscut. Celelalte firme concurente însă, nu au pus preţ pe ambalaje şi au murit” Mario Bruhlmann.

supravieţuire oamenilor de afaceri sprijiniţi de Romcom.

“Criză a fost întotdeauna, doar ciclurile ei s-au schimbat. În prezent crizele sunt mai scurte şi mai dese decât acum 20 de ani”, spune preşedintele Christliche Ostmisson. “Important este din ce unghi priveşti criza. Eu cred că momentul pe care îl trăim acum, este comparabil cu durerile facerii. Ce alegem să vedem, durerea, sau copilul care se va naşte?”, întreabă Bruhlmann.

Cine dă valoare unei companii “Valoarea unei companii este dată de angajaţi. Vine însă o vreme când cel care a dezvoltat compania trebuie să lasă frâiele şi să instruiască o nouă generaţie de întreprinzători. Avem tineri cu idei foarte bune care pot duce dezvoltarea mai departe”, susţine acesta. “Nu supravieţuiesc decât cei care sunt deschişi la nou. Vă dau un exemplu: În 1992 când am ţinut în România un seminar de marketing m-am lovit de un zid. Oamenii spuneau că nu au nevoie de marketing pentru că românul cumpără făină, cartofi, ouă, nu ambalajul”, îşi aminteşte directorul.

Andreea Costea

afaceRe

Brinel, 20 de ani de IT Compania clujeană a sărbătorit, recent, împlinirea a 20 de ani de soluţii pe piaţa IT locală şi nu numai. Fiecare an a însemnat o creştere continuă în afaceri, iar printre clienţii Brinel s-au numărat Microsoft şi IBM. Compania clujeană Brinel, care oferă soluţii informatice de top prin integrarea de aplicaţii şi tehnologie software, hardware, echipamente de reţea şi servicii, a sărbătorite 20 de ani de la înfiinţare. Practic, este unul dintre cei mai vechi jucători de pe piaţa IT din Transilvania. Iar vârstă rotundă, de două decenii, pe care firma ardeleană a atins-o prin multă muncă, o creştere anuală a afacerilor şi prin oferirea celor mai bune soluţii de IT clienţilor şi partenerilor, printre care s-au numărat chiar Microsoft, HP şi IBM. Totuşi, aceşti 20 de ani nu înseamnă pentru Brinel doar sărbătoare, ci şi obligaţii de viitor. „Pentru IT, 20 de ani înseamnă mult. Asta ne obligă să ştim mai mult pentru a fi şi mai performanţi.

Am ajuns unul dintre cei mai credibili furnizori de soluţii şi servicii IT din România şi suntem pregătiţi să susţinem clienţii pentru un nou salt tehnologic şi organizaţional.

Doresc să împărtăşesc sentimentul de mândrie pentru tot ce am realizat până în prezent. Mândrie, dar şi încredere în viitor, avem tot ce ne trebuie pentru a continua drumul şi a ne consolida poziţia. Dorim ca în anii următori să fim un partener strategic pentru clienţi şi furnizori, sa înţelegem mai bine piaţa şi să ajutăm la atingerea succesului şi prosperităţii. Le mulţumesc tuturor celor care neau sprijinit în eforturile de a realiza prezentul şi viitorul Brinel”, a declarat directorul general, Marcel Borodi, totodată şi fondatorul companiei.

„Dacă e ceaţă şi polei, nu conduci!”

Pe lângă Cluj, unde este şi sediul general, Brinel mai are încă patru birouri la Oradea, Sibiu, Braşov şi Bucureşti, iar în total pentru firmă lucrează 145 de angajaţi. Cifra de afaceri în 2010 a fost de 17 milioane de euro, una care va fi asemănătoare şi cu cea din acest an. Perioada crizei nu i-a afectat prea tare pe oficialii firmei, care au ştiut să pro-

Nu am avut, însă, cele mai importante creşteri pentru că, potrivit zicalei, „dacă e ceaţă şi polei, nu conduci”. Am fost foarte atenţi cu resursele noastre şi trebuie să avem grijă de ele şi în viitor”, a mai spus fondatorul companiei.

Miza pe inovaţie Marcel Borodi spune că, pe piaţa IT, în ciuda incertitudinii generale, au început să apară unele tendinţe mondiale, de care trebuie să ţină seama şi jucătorii de pe piaţa de profil din Transilvania. Astfel, una dintre soluţiile care are tot mai multă căutare este clouding-ul. Concret, un manager, în loc să investească în resurse de calcul, pe care să le cumpere, să le întreţină şi să le îmbunătăţească permanent, apelează la un abonament care îi asigură accesul către aceste resurse, deţinute de alte companii, specializate în astfel de servicii. Este vorba de resurse care pot fi accesate inclusiv on line. Astfel, unitatea economică nu mai este obligată să cumpere în permanenţă cele mai bune calculatoare de pe piaţă, cel mai bun software şi cele mai bune soluţii de protecţie a datelor. Aceste investiţii sunt realizate de companiile care oferă servicii de tip clouding, care îşi recuperează banii din taxele plătite de abonaţi. Ca să rămână pe piaţă şi să atragă noi clienţi,

20 de ani s-au împlinit de când Brinel a intrat pe piaţa clujeană fite şi de o parte bună a acesteia. „Poate că perioada de criză a fost bună pentru companii, pentru că îţi dă timpul necesar să te organizezi în interior. Când ai exporturi nu ai timp să te uiţi ce e la tine în firmă. Oricum, oamenii care se plâng că nu au de lucru într-o comunitate care are atâtea de oferit nu sunt realişti. Noi am avut un trimestru I foarte bun, un trimestru II în scădere şi un trimestru III bombardat de toate veştile proaste cu venirea crizei. Totuşi, la finalul anului 2011 vom fi cu câteva procente în plus sau în minus faţă de anul trecut, vom avea cam aceeaşi cifră de afaceri. A fost important faptul că suntem din Cluj şi am avut de unde să atragem.

www.transilvaniabusiness.ro

companiile de servicii vor căuta să aibă în permanenţă cele mai bune servicii. Marcel Borodi recunoaşte că există şi anumite reticenţe ale managerilor faţă de soluţii de tip clouding, pentru că se tem să transpună în ”norii” de calculatoare informaţii vitale pentru companiile lor. Marcel Borodi este de părere că lucrurile se vor schimba pe termen lung, pe măsură ce managerii români vor căpăta încredere în aceste soluţii şi pe măsură ce şi companiile care oferă servicii îşi vor pune la punct sistemele de securitate.

Claudiu Pădurean Adrian Rus

„Poate că perioada de criză a fost bună pentru companii, pentru că îţi dă timpul necesar să te organizezi în interior. Când ai exporturi nu ai timp să te uiţi ce e la tine în firmă. Oricum, oamenii care se plâng că nu au de lucru într-o comunitate care are atâtea de oferit nu sunt realişti. Noi am avut un trimestru I foarte bun, un trimestru II în scădere şi un trimestru III bombardat de toate veştile proaste cu venirea crizei. Totuşi, la finalul anului 2011 vom fi cu câteva procente în plus sau în minus faţă de anul trecut, vom avea cam aceeaşi cifră de afaceri.”

Marcel Borodi, fondatorul Brinel

Tendinţe accentuate Potrivit specialiştilor în automatică şi calculatoare de la Universitatea Tehnică, tendinţa mondială de utilizare a serviciilor de clouding va duce, pe de o parte, la eficientizarea cheltuielilor făcute de companiile – abonat, dar şi la sporirea performanţelor tehnico-economice ale firmelor care oferă astfel de servicii. Universtatea Tehnică din cluj-Napoca este partener cu IBM într-un proiect care urmăreşte tocmai punerea în valoare a unor astfel de servicii.

63

oPinie

Cum dispare presa românească de peste graniţă Etnobusiness în Ungaria În timp ce presa din România a alunecat pe panta tabloidizării şi a manipulărilor, în Ucraina, Ungaria ori Serbia, ziarele şi revistele româneşti încearcă să supravieţuiască în condiţiile în care criza economică este amplificată de atitudinea ostilă a autorităţilor ori complicată prin fenomenul numit etnobusiness. Există pericolul ca, pe termen mediu, comunităţi româneşti importante să rămână fără presă.

Redactorii Transilvania Business au participat la cel de-al treilea Congres Internaţional al Jurnaliştilor Români, desfăşurat în oraşul Cernăuţi (Ucraina), în perioada 20 – 23 octombrie, sub genericul ”Identitate – Cultură – MassMedia”. Acesta a reunit reprezentanţi ai principalelor publicaţii de limbă română, ai societăţii civile şi ai autorităţilor din Ucraina şi din România.

Evenimentul a fost organizat de Forumul Internaţional al Jurnaliştilor Români, cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni din cadrul Guvernului României.

Lucrările au fost conduse de preşedintele Forumului Internaţional al Jurnaliştilor Români, Romeo Couţi, si de

fie cât mai accelerat.

“Departamentul nostru va depune eforturi pentru ca orice publicaţie care are ce spune să poată exista şi să poată funcţiona. De foarte multe ori nu reuşim să răspundem tuturor aşteptărilor, tuturor apelurilor, dar ne străduim să facem cât mai mult. M-am născut în regiunea Odessa şi înţeleg foarte bine problemele pe care le au românii din afara graniţelor, inclusiv jurnaliştii. Este necesar un asemenea dialog, întâmpinăm cazuri în care există excese în ceea ce înseamnă terminologia.

Recăpătarea identităţii este un proces de durată”, a afirmat Eugen Tomac.

14.000 de exemplare tipăreşte cel mai citit bisăptămânal românesc din Ucraina, ”Zorile Bucovinei” din Cernăuţi Vasile Tărăţeanu, redactor-şef al publicaţiei Arcaşul, din Cernăuţi, care au salutat prezenţa unui număr mare de jurnalişti români din mai multe ţări europene. A fost prezent şi viceprimarul oraşului Cernăuţi, Petru Rotari, de etnie română, originar din Basarabia.

Promisiuni guvernamentale La rândul său, secretarul de stat pentru românii de pretutindeni din cadrul Guvernului României, Eugen Tomac, a afirmat că instituţia pe care o conduce are obligaţia de a susţine asemenea iniţiative, precum rolul presei în statele unde există comunităţi româneşti. El a afirmat că este foarte important ca procesul de democratizare să

64

Prezentă la congres, Tatiana Popa, consulul general al României la Cernăuţi, a spus că “Lucrez de 20 de ani în diplomaţie, dar trebuie să recunosc faptul că în ultimii doi ani, de când ocup acest post, mi-ar fi plăcut să fiu căutată mai mult de presă. Aici, la Cernăuţi, veţi cunoaşte români care vă pot spune o adevărată istorie”.

Una dintre temele abordate a fost nerecunoaşterea comunităţii româneşti din Serbia, de pe Valea Timocului.

Spre deosebire de românii din provincia sârbească Voivodina, care se bucură de o largă gamă de drepturi, minoritatea românească de pe Valea Timocului se confruntă cu ostilitatea autorităţilor locale şi, implicit, nerepectarea drepturilor, aşa cum au fost ele stabilite de documentele europene. ”Primim, uneori, de la Bucureşti, donaţii de

Următorul congres va avea loc în oraşul Jula, din Ungaria, ţară în care ziariştii români au enunţat, în repetate rânduri, greutăţile pe care le întâmpină în execitarea profesiei lor. Propunerile subiectelor de discuţie prevăd şi fenomenul numit etnobusiness, prin care o mare parte din resursele alocate comunităţilor minoritare a fost acaparată de organizaţii nelegitime, care îşi asumă o identitate etnică pe care nu o au, dar sunt interesate să obţină fonduri publice alocate de guvernele român şi maghiar. cărţi şi de reviste. Dar românii noştri nu ştiu să citească româneşte. Ei merg la şcoală sârbească şi învaţă cu alfabet chirilic. Am avut emisiuni de televiziune, dar au fost presiuni asupra televiziunii private care ne găzduia, aşa că am rămas fără acele emisiuni”, spune Duşan Pârvulovici, din Negotin, unul dintre liderii comunităţii româneşti. El editează, cu ajutorul unei finanţări modeste, oferită de Guvernul României, agenţia Timoc Press, singura publicaţie care reflectă, cu ajutorul unor jurnalişti locali, realitatea din comunităţile româneşti din jurul României. Într-o situaţie asemănătoare cu cea a vlahilor din Valea Timocului se află şi comunitatea românească din Bulgaria. Ei nu dispun de nici o publicaţie regulată, însă aromânii din satul Peştera au în plan să editeze o revistă în graiul lor. În cadrul dezbaterilor, Alexandrina Cernov – membru corespondent al Academiei Române - a afirmat, că în comparaţie cu Serbia, comunitatea românească din Ucraina se află într-o situaţie mai bună, dar există încă multe neajunsuri. Etnicii români sunt împărţiţi în două comunităţi, românească şi moldovenească. Acest lucru este de natură să diminueze impactul pe care l-ar putea avea o comunitate mai numeroasă, care doreşte să îşi păstreze identitatea.

Claudiu Pădurean