Turism Romanesc - Februarie 2013 by Turism Romanesc

Nr.20 / Februarie 2013

Revista lunară online de promovare a turismului românesc editată de

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Expoziţia temporară - Culorile Africii Comuna Turdaş - prezentare generală Comuna Romos

- peste opt secole de istorie

Brad - drumul aurului

Biserica Reformată din Deva

găsiţi celelalte numere pe www.turism-românesc.com

Revistă online de promovare şi dezvoltare atât a turismului local cât şi naţional. Project Manager - Designer:

Alexandru Tutoveanu Project Manager - Tehnoredactare:

Cristiana Tutoveanu

Adresa: Str.Mareşal Averescu, Bl.33 Ap.4, Deva, 330011 Judeţul Hunedoara Telefon: +40744471132 +40766191779 E-mail: contact@turism-romanesc.com office@turism-romanesc.com Website: www.turism-romanesc.com http://www.facebook.com/TurismRomanescOfficial

Turism românesc pe model britanic Sute de turişti străini vin anual în România pentru a se familiariza cu cultura tradiţională românească şi a învăţa din obiceiurile ţăranilor. Cu doar 10 euro aceştia beneficiază de masă şi cazare în una din cele 36 de microferme ecologice sau tradiţionale, majoritatea din Transilvania. În schimb, trebuie să ajute la muncile fermei, în măsura în care se pricep, şi să împartă ţăranilor români din cunoştinţele lor. Acest gen de vacanţe, disponibile şi pentru turiştii români, sunt posibile prin intermediul organizaţiei WWOOF România (World Wide Opportunities on Organic Farms), parte a reţelei WWOOF creată în 1970 în Marea Britanie de un grup de oameni din diferite oraşe, care obişnuiau să îşi petreacă week-end-urile ajutând familii de fermieri la muncile agricole. Pentru a intra program, străinii trebuie să se înscrie ca voluntari pe site-ul WWOOF, să plătească o taxă de 10 euro pentru activarea contului şi să îşi aleagă ferma pe care doresc să o viziteze. Pentru cetăţenii români nu se percepe taxa de 10 euro.

https://twitter.com/#!/Turism_Romanesc http://pinterest.com/turismromanesc

http://www.youtube.com/user/TurismRomanescHD http://www.alexa.com/siteinfo/turism-romanesc.com#

Parteneri:

© Copyright: Reproducerea oricărui material scris sau ilustrat din această publicaţie este categoric interzisă fără consimţământul prealabil al editorului.Revista nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul materialelor publicitare. ISSN 2247 - 2738 ISSN-L 2247 - 2738

"Avem cam 500 de înscrieri pe an, dintre care în jur de 400 sunt voluntari veniţi din străinătate. Vin foarte mulţi din Europa-Franţa, Germania, Austria, Marea Britanie, dar şi din SUA, Noua Zeelandă, Coreea şi Egipt. Practic, este vorba despre un program de voluntariat şi în aceeaşi măsură un schimb cultural. Există un interes foarte mare din partea străinilor faţă de viaţa de la ţară. În Europa există un curent bazat pe suveranitatea alimentară, oamenii vor să ştie cum se cultivă hrana sănătoasă", a declarat Attila Szocs, coordonatorul proiectului WWOOF România. Potrivit acestuia, pentru 2013 în program s-au înscris deja peste 100 de voluntari, dintre care doar 30 sunt români. "În general sunt tineri profesionişti care tocmai au terminat facultatea şi care se decid să călătorească 1-2 ani, sau cupluri care pornesc împreună la drum. Uneori aceştia fac circuite WWOOF participând la acest program în mai multe ţări", a mai declarat Attila Szocs.

În momentul de faţă, peste 35 de ţări din întreaga lume au stabilit organizaţii naţionale WWOOF, care promovează o legătură strânsă între fermierii ecologici şi consumatori. Ce câştigă fermierul? Proiectul WWOOF România a demarat în 2008 cu 3 ferme, însă numărul lor a crescut treptat până la 36 în momentul de faţă, la care se vor mai adăuga în curând două, aflate acum în curs de evaluare. Printre acestea se numără ferma ecolgică Topa din Transilvania (fructe, legume, trandafiri), o fermă de legume şi animale de la Stânciova, lângă Timişoara sau o fermă unde se produce şi brânză ecologică situată la 60 de km de Arad."Spiritul programului este de a lăsa la latitudinea fermierului ecologic sau tradiţional să intre în program. Aşteptăm ca decizia să vină din partea lor", mai explică Attila Szocs. Reprezentantul WWOOF susţine că fermierii nu primesc bani pentru a-i găzdui şi hrăni pe voluntari. În schimb, beneficiază de un schimb de experienţă de la persoane care îl pot ajuta în diverse probleme ce ţin de gospodărie. "Vin voluntari care lucrează cu lemn, cu fier sau fac diverse activităţi artistice. De asemenea, au fost cazuri în care voluntarii au ajutat la clădirea unei case prin metode ţărăneşti. Fermierii câştigă experienţă de la voluntari şi devin la rândul lor mentori pentru străinii pe care îi primesc", a adăugat coordonatorul programului. WWOOF România este derulat prin Eco Ruralis, o asociaţie non profit care se finanţează cu precădere din banii veniţi de la alte fundaţii din Europa şi care promovează interesele fermierilor care practică agricultura ecologică.

Pe copertă BIDERICA REFORMATĂ din Deva Numărul 20 / 2013 Februarie Turism Românesc

Deva Istoria oraşului Deva este strâns legată de istoria cetăţii situate la marginea nordică a oraşului, prima ei atestare documentară datând din anul 1269. În evul mediu cetatea era una dintre principalele reşedinţe ale voievodului ardelean, astfel aşezarea de la poalele ei s-a dezvoltat relativ rapid. În registrul dijmei papale din 1332 figurează deja ca târg, şi împreună cu cetatea este considerată ca fiind proprietatea voievodului ardelean. Vladislav I al Ungariei a sistat dreptul de proprietate al voievodului ardelean asupra domeniului şi a dăruit cetatea, respectiv târgul, lui Iancu de Hunedoara şi urmaşilor săi. Datorită importanţei sale, domeniul avea şi o biserică parohială, aceasta fiind atestată documentar pentru prima dată în registrul dijmei papale din 1332. Nu se cunoaşte cu exactitate data la care – în perioada reformei din Transilvania – aceasta a devenit biserică reformată, însă primul preot cunoscut a fost András Sándor Tordai, care şi-a început activitatea la Deva în anul 1564. Conform aprecierii lui Géza Entz biserica medievală, modificată de mai multe ori de-a lungul istoriei, era datată în secolul al XIII-lea. Prima modificare semnificativă a avut loc probabil la sfârşitul secolului al XIV-lea, când în locul corului romanic s-a construit un cor gotic poligonal, lăţimea acestuia fiind identică cu lăţimea navei bisericii. Nava bisericii romanice a fost o construcţie cu tavan, simplu, partea sudică fiind mărginită de nişe. Faţada principală era dominată de un turn clopotniţă masiv, la nivelul superior al acestuia funcţionând din secolul al XVI-lea un orologiu. Coiful turnului şi-a căpătat forma finală în 1868: un coif acoperit cu şindrilă, sprijinit pe un foişor din lemn. Biserica medievală la sfârşitul secolului al XIX-lea a ajuns într-un stadiu avansat de degradare. Comunitatea reformată de atunci a organizat o colectă pentru renovarea bisericii. Datorită unei propagande eficace, colecta a dat rezultate, însă din motive necunoscute, lucrările de renovare nu au fost începute. Până în anul 1898 clădirea a ajuns într-o stare atât de degradată, încât, conform expertizei de specialitate, n-ar mai fi avut rost renovarea ei, fiind mai oportună demolarea sa şi construirea unei biserici noi. Comunitatea a contestat această hotărâre, totuşi în anul 1899 au fost demolate nava şi turnul, iar după o p t a n i ş i c o r u l g o t i c . Concursul de proiecte pentru construirea bisericii noi a fost publicat în toamna anului 1906. Dintre cele şaisprezece proiecte, locul întâi şi locul doi au fost câştigate deopotrivă de doi arhitecţi din Szentes (Ungaria): premiul întâi i-a revenit lui József István Dobovszky, iar premiul al doilea lui Pál Tóásó. Lucrarea lui Dobovszky a cuprins trei proiecte posibile, între care erau diferenţe de stil, de mărime, respectiv de preţ. Comisia a ales lucrarea cu bugetul cel mai avantajos, însă în locul clădirii în stil neogotic din cadrul acestui proiect, a optat pentru clădirea neoromanică din lucrarea cealaltă – mai scumpă – în mărime mai mică.

Biserica din

Reformată Deva

Posibilităţile financiare ale eparhiei erau destul de limitate, situaţie dovedită şi de faptul că la publicarea concursului aceasta dispunea doar de 40000 de coroane din bugetul total estimat de 100000 coroane, încercând să completeze suma din împrumuturi şi impozite suplimentare de construcţie, respectiv prin valorificarea clenodiilor bisericii vechi. Biserica nouă a fost construită în Piaţa Felszeg, la distanţa de 15 metri de locul bisericii vechi. Lucrările de construcţie au început în mai 1908, în ziua a doua a Rusaliilor prin punerea festivă a pietrei de temelie. Aceasta a fost o perioadă deosebit de importantă în istoria comunităţii din Deva, sacrificiile materiale, donaţiile, impozitele suplimentare, restituirea împrumuturilor fiind toate dovezi ale solidarităţii comunităţii. Nu întâmplător în piatra de temelie a bisericii a fost gravată lista cu numele membrilor bisericii de atunci, deoarece povara financiară a construcţiei le-a revenit în mare parte lor. Construcţia a început cu mare elan, însă după puţin timp problemele intervenite au încetinit lucrările. József Dobovszky, pe lângă supravegherea tehnică a construirii bisericii din Deva, a început şi proiectarea şcolii civile de băieţi şi fete din Túrkeve (Ungaria), ca urmare a acestui fapt fiind prezent din ce în ce mai rar pe şantierul bisericii şi întârziind cu predarea planşelor de execuţie. Munca a fost încetinită în acelaşi timp şi de atitudinea iresponsabilă a antreprenorului de construcţie, Gyula Lábas. Situaţia a devenit critică în vara anului 1909, când antreprenorul a fost arestat din cauza unei fraude anterioare. După aceasta, conducerea lucrărilor de consctrucţie neglijate au fost preluate de preotul local, Béla Bitay, respectiv – cu contract reînnoit – de József Dobovszky. În ciuda greutăţilor care au apărut de-a lungul lucrărilor, construcţia bisericii a fost terminată în toamna anului 1910, fiind sfinţită în 23 octombrie 1910. Stilul neoromanic al clădirii aparţine noţiunii colective a istoricismului, care a înflorit în secolul al XIX-lea. „Exteriorul este proiectat cu volume plastice şi decoraţiuni discrete, cu simplitatea nobilă caracteristică bisericilor reformate în general”. József Dobovszky încheie cu această propoziţie descrierea exterioară a clădirii, motivând stilul ales, cel neoromanic, care în opinia sa corespunde cel mai bine spiritualităţii reformate. Concepţia arhitecturală protestantă, înflorită în secolul al XIX-lea, care a avut mai degrabă tendinţe înnoitoare şi căutătoare de drumuri decât arhitectura bisericilor catolice, a influenţat probabil mult viziunea lui Dobovszky. În elaborarea acestei concepţii arhitecturale au avut un rol important doi arhitecţi: Frigyes Schulek, autor al scrierii cu titlul “Biserica reformată” apărută în 1885, respectiv cel mai prolific arhitect de biserici protestante, Samu Petz, de religie evanghelică. În bisericile proiectate de ei, ambii arhitecţi au căutat soluţii arhitecturale care să oglindească spiritualitatea protestantă.

Petz considera adecvat spaţiul de tip central şi prefera faţadele fără tencuială. În privința stilului, Schulek găsea potrivit stilul neoromanic iar Petz pe cel neogotic. Toate aceste principii pot fi observate în mod repetat în cazul bisericii reformate din Deva. Dobovszky nu putea concepe biserica, conform planurilor prezentate la concurs, decât în cele două stiluri amintite, „care reprezintă cel mai adecvat bisericile reformate”. Faţadele clădirii , conform concepţiei lui Petz, le-a lăsat netencuite. Cealaltă caracteristică a bisericii din Deva este faptul că Dobovszky s-a străduit să formeze un spaţiu central, de aceea transeptul l-a aşezat la mijlocul axei longitudinale şi nu în apropierea corului, accentuând careul cu câte un turn. Având în vedere caracteristica liturghiei reformate, unde cel mai important element este predica, a aşezat amvonul în centrul corului, într-un loc accentuat pentru credincioşi atât în privinţa vizibilităţii cât şi a acusticii. Toate aceste caracteristici situează biserica reformată din Deva în acel curent arhitectural, care alături de stilul neoromanic generalizat, problematizează identitatea reformată. Biserica este situată la bifurcaţia străzii Gheorghe Bariţiu, pe o insulă, care cândva făcea parte integrantă din piaţa Felszeg. Locaţia centrală a clădirii are un rol semnificativ în definirea urbanistică a străzii, culorile vii ale faţadei ies în evidenţă faţă de celelalte clădiri ale străzii. Clădirea bisericii este aşezată longitudinal, are o singură navă, la mijlocul căreia se află transeptul cu capetele drepte. Asemenea transeptului, şi corpul corului este dreptunghiular, însă faţada este articulată cu un segment de zid ieşit din suprafaţă. Volumetria complexă a clădirii este diversificată de turnuri. Faţada principală orientată spre est este alcătuită din trei turnuri: în mijloc se înalţă turnul clopotniţă, care este flancat de două turnuri cu coif (care cuprind scările spre tribună) cu înălţimi identice navei. Turnuri asemănătoare putem observa şi la colţurile careului dinspre cor, unde volumul lor se mulează în suprafaţa dreptunghiulară a transeptului. Faţada principală este dominată de turnul clopotniţă, ale cărui colţuri sunt marcate cu lesene late, încrustate cu cărămidă roşie. În partea de jos a axei verticale a turnului se află poarta neoromană încadrată între două coloane cu capiteluri cubice. La suprafaţa lintelului şi a chenarului de la intrare putem observa motive florale şi geometrice de factură secession. Deasupra portalului, la nivelul brâului, se înalţă un fronton triunghiular. Următorul etaj al turnului prezintă o rozasă cu ambrazură articulată. Etajul al doilea este articulat de şiruri formate din mici arcade oarbe, iar la mijlocul axei verticale suprafaţa este deschisă de o fereastră cu închidere semicirculară. La următorul etaj putem observa ferestre îngeminate cu închidere semicirculară, deasupra lor se întinde un şir de arcade oarbe semicirculare. Turnul este acoperit cu un coif înalt, care are patru turle de colţ sprijinite pe colonete. Turnul este aşezat între două turnuri mai mici, acest ansamblu ieşind în faţa faţadei estice a navei. Între turnuri se află un zid mai scund, al cărui singur element articulat este o fereastră cu închidere semicirculară, iar muchiile sunt încadrate cu cărămidă roşie.Turnurile de scară au două niveluri. La parter planul lor este dreptunghiular, faţadele laterale sunt prevăzute cu o fereastră circulară, iar partea dinspre faţada principală cu o fereastră geminată cu închidere semicirculară. Nivelul etajului este marcat de frontonul triunghiular de deasupra intrării, iar de aici volumul turnurilor devine octogonală. Motivul recurent la faţadele laterale este motivul format din trei ferestre cu închidere semicirculară. Acest motiv apare pe faţada laterală atât la nivelul inferior, cât şi la cel superior . La capetele transeptului faţada este separată cu brâuri pe două nivele. Nivelul de jos este articulat cu patru ferestre mici, două laterale, şi două geminate la mijloc. Pe suprafaţa etajului apare acelaşi motiv din trei ferestre. Diferenţa se evidenţiază la golul din mijloc, care de fapt este o arcadă oarbă completată cu o fereastră circulară. Deasupra faţadei se înalţă un fronton triunghiular. Faţada sa este articulată cu trei ferestre semicirculare şi cu un gol circular. Colţurile transeptului sunt accentuate de contraforturi. Pe axa longitudinală urmează volumetria corului, care asemănător transeptului, are o închidere dreptunghiulară, cu un segment de zid ieşit din suprafaţă. Partea inferioară a faţadei este nearticulată, iar partea superioară este străpunsă de o fereastră circulară, flancată de două ferestre cu închidere semicirculară. Suprafaţa frontonului este articulată cu motivul celor trei ferestre cu închidere semicirculară, şi încununat de un şir de arcade oarbe semicirculare. În interiorul clădirii nava longitudinală este acoperită de bolţi în cruce, iar transeptul cu bolţi semicilindrice. Traveele sunt despărţite cu arce dublou, decorate cu motive florale. Cea mai importantă parte a picturilor decorative este realizată pe suprafaţa arcului de triumf în formă de semicerc, reprezentând o ghirlandă cu motive vegetale. Atmosfera interiorului este intensificată de decoraţiile în formă de feston, pictate pe peretele corului. Imaginea interioară este determinată de tribunele amenajate în braţele transeptului şi deasupra intrării. Colţurile tribunelor sunt rotunjite, iar parapetul se înalţă în mod expresiv deasupra băncilor din navă. Tribuna de la intrare este susţinută cu trei arcuri cu închidere în segment de cerc, s p r i j i n i t e d e d o u ă c o l o a n e c u c a p i t e l u r i c u b i c e . Pe partea vestică a corului este amenajat amvonul articulat cu detalii neogotice şi neoromane. Cupa amvonului este susţinută de o coloană scundă cu postament, care desparte şirul băncilor aşezate vizavi de băncile din navă. Spătarul băncilor din cor este decorat cu un şir de frontoane triunghiulare. Sub acest coronament suprafaţa este articulată cu motive circulare cu patru loburi, iar partea frontală a băncilor este decorată cu un şir de arcade cu închidere semicirculară. Articularea amvonului se realizează prin aceleaşi motive. Dintre mobilierul bisericii se distinge orga decorată cu elemente caracteristice limbajului neoroman, cum ar fi motivul arcadelor cu închidere semicirculară şi cel al rozasei. În interiorul bisericii putem regăsi mai multe fragmente provenind din vechea biserică, acestea fiind încastrate în perete. În partea nordică a corului se află piatra funerară a lui Sándor András Tordai, încoronată cu una dintre cheile de boltă ale bisericii medievale reprezentând blazonul familiei Szapolyai. Vizavi, pe partea opusă a corului, într-o prezentare asemănătoare se poate vedea piatra funerară a lui Zsófia Sulyok cu blazonul Jagellon deasupra sa. O altă piatră funerară din vechea biserică, cea a lui Katalin Bajomi este încastrată în peretele estic al t r a n s e p t u l u i .

Palatul Brukenthal din Sibiu

Expoziţia: Personaje feminine în scene biblice În luna martie, cu zile de sărbătoare pentru toate fiicele Evei, Galeria de Artă Europeană a Muzeului Naţional Brukenthal organizează expoziţia: “Personaje feminine în scene biblice”, prin care îşi propune să prezinte vizitatorilor lucrări de pictură flamandă şi olandeză, italiană, germană şi austriacă, din patrimoniul Muzeului Naţional Brukenthal, d a t a t e

î n

s e c o l e l e

X V

–

X V I I I .

Tematica acestei expoziţii este dedicată personajelor feminine din Biblie, femeilor modeste a căror voci nu au fost auzite sau au fost neînţelese, acelor personaje care au ştiut să păstreze tradiţiile, femeilor ademenitoare, dar şi celor

abile

şi

c u ra j o a s e ,

c a re

prin

fa p t e l e

lor

făcut

cunoscute

p ove ş t i l e

biblice.

Multe vieţi ale femeilor din Biblie, personaje pioase, docile, inteligente, ne sunt modele căci prin comportamentul lor ne-au convins de credinţa lor pentru o viaţă mai bună, sau ne-au arătat cum au procedat, când au g r e ş i t ,

p e n t r u

f i

i e r t a t e

( M a r i a

M a g d a l e n a ) .

Lucrările expuse reprezintă naşteri miraculoase (Fecioara Maria), credinţa conjugală (Suzana), fapte eroice (Judit), spiritul de sacrificiu (Estera), femeia milostivă (Irina), dar şi femeile păcătoase (Maria Magdalena, Dalila), incestuase

(fiicele

lui

Lot),

cele

care

comis

adulterul

(Batşeba).

Vizitatorii se vor putea delecta atât cu imaginile din tablourile pe această temă (peste 80 de lucrări) din Colecţia Brukenthal, ce aparţin unor maeştri flamanzi şi olandezi precum: Frans Floris van Vriendt, Pieter Paul Rubens, Jan van Bylert, italieni: Paris Bordone, Paolo Caliari zis Veronese, Francesco Carroto, germani şi austrieci: Martin van Mytens cel Tânăr, Adam Elsheimer, Lucas Cranach cel Bătrân, dar şi cu fragmente din textele biblice şi apocrife care î n s o ţ e s c

s c e n e l e

r e p r e z e n t a t e

î n

l u c r ă r i l e

d i n

e x p o z i ţ i e .

Colecţia Muzeului Naţional Brukenthal deţine lucrări reprezentative ale acestui gen de scene religioase, iar prin prezenta expoziţie curatorul doreşte să ofere vizitatorilor pentru prima dată o selecţie în care se află cuprinse şi tablouri care nu au fost expuse până acum.

Locul de desfăşurare: Palatul Brukenthal, etajul al II-lea Durata: 8.03 – 7.04.2013 Vernisaj: 8 Martie, orele 12:00 Curator: Sanda Marta

Lansare de carte la Muzeul Naţional de Istorie

“Ana. Portretul Reginei”, un dar regal la început de primăvară Muzeul Naţional de Istorie a României va găzdui vineri, 1 martie, începând cu ora 18:00, lansarea volumului bilingv românoenglez “Ana. Portretul Reginei/ Anne. The Queen's Portrait”, semnat de ASR Principele Radu al României, publicat de Editura Curtea Veche Publishing. Lansarea va avea loc la sediul Muzeul Naţional de Istorie a României, din Calea Victoriei nr.12, în Sala Lapidarium. Volumul fiind dedicat Reginei, iar perioada 1-8 martie având o însemnătate specială, Alteţa Sa Regală Principele Radu le va invita să ia cuvântul pe trei doamne apropiate Familiei Regale: Sandra Gătejeanu-Gheorghe, Director de Protocol al Casei Regale, Iren Arsene, Managing Partner Curtea Veche Publishing, Georgeta Filitti, istoric. Oficiile de gazdă le va face domnul dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu, Director general al Muzeului Naţional de Istorie a României. Majestatea Sa Regina Ana a României împlineşte anul acesta nouăzeci de ani, devenind astfel cea mai longevivă consoartă de voievod sau rege din istoria României, iar volumul de faţă este un dar pentru soţia Majestăţii Sale Regelui Mihai I, figură emblematică a istoriei naţionale contemporane. Cartea este un album cu fotografii de familie înfăţişând-o pe Regină. Aşa cum editura Curtea Veche şi-a obişnuit cititorii prin colecţia “Casa Regală”, informaţiile ce însoţesc fotografiile sunt foarte personale: nici literatură, nici istorie, textul ce însoţeşte fotografiile Reginei, din copilărie şi până astăzi, sunt însemnări de familie ce scot la iveală frumuseţea şi farmecul, spontaneitatea şi eleganţa, dar şi firea energică a Majestăţii Sale, toate sfidând parcă destinul ce nu a ferit-o de suferinţă. În cele 177 de pagini, veţi putea citi despre copilăria şi adolescenţa Reginei, viaţa de familie, devotamentul faţă de Ţară. „Regina Ana este soldatul Regelui, cel mai devotat, cel mai simplu, cel mai puţin pretenţios. Este omul pe care Regele l-ar găsi, la întoarcere, aşteptând în acelaşi loc şi o sută de ani, dacă e nevoie. Serviciul ei faţă de Rege este necondiţionat. Regina este nerăbdătoare, uneori subiectivă, alteori îşi pierde cumpătul, are un ascuţit spirit critic de care nu scapă nimeni, dar devotamentul ei faţă de Rege şi, prin el, faţă de Ţară este absolut. (…) Ca şi Regele, Regina a avut norocul de a i se aşterne pe chip anii cu frumuseţe şi eleganţă. Deşi nonagenare, Majestăţile Lor sunt frumoase încă. Iar frumuseţea lor fără vârstă nu este numai una a chipului, ci şi una a sufletului. Aceste două trăsături constituente ale fiinţei lor sunt modelul nepreţuit pentru societatea românească de astăzi.” (Princepele Radu al României)

Turdaş este o comună din judeţul Hunedoara, aşezată pe malul stâng al Mureşului, la nord de Drumul Naţional 7 şi calea ferată, ascunsă după o mică colină. Se află la o distanţă de 6 km de Orăştie şi la 20 km faţă de Deva. Râul Mureş înconjoară satul spre nord şi vest , iar spre est se află pârâul Sitiş, care desparte hotarul Turdaş de al Pricazului. Comuna Turdaş are în componenţa sa 4 sate: Turdaș (reşedinţă), Pricaz, Rapaș şi Spini.

Comuna este atestată documentar pentru prima dată în anul 1332, prin atestarea unui Sacerdos de Cordas (Tordas). Denumirea de Turdaş are semnificaţia de „trecătoare întărită”. Pe aici se făcea trecerea peste râul Mureş de la Turdaş la Bobâlna cu ajutorul brudinei - un pod plutitor. Istoricul acestei aşezări ne arată că Turdaş este o staţiune neolitică de la cotul Mureşului. Această staţiune neolotică a fost descoperită de poetul Ion Budai – Deleanu, din Cigmău, care a publicat, la Viena, un articol intitulat „O vatră preistorică pe Mureş”. După aceea locul a fost eplorat de către Sofia Torma, cercetătoare, care se stabileşte în Orăştie, unde, cu piesele colectate din Turdaş, alcătuieşte un muzeu arheologic. După moartea sa, în 1901, muzeul este mutat la Cluj. Cercetările încep în anul 1875, rezultatele fiind prezentate la congresele internaţionale; cercetări ce au dus la concluzia că acest teritoriu a fost locuit de daci de origine getică. Bogata colecţie arheologică de la Turdaş a fost dusă iniţial la muzeul din Budapesta, apoi a fost răscumpărată şi se află la muzeele din Deva, Alba-Iulia şi ClujNapoca, sub denumirea de „Cultura Turdaş”. Încă din secolul trecut, Turdaşul era numit „perla resturilor arheologice ardelene”, datorită importanţei deosebite a descoperirilor arheologice efectuate aici. Staţiunea arheologică Turdaş se află pe malul stâng al râului Mureş, la sud-vest de comuna eponimă, în locul numit Lunca. Locul a devenit cunoscut în anii `60, ai secolului XIX, când, pentru prima oară, asupra sa atrage atenţia parohul Orăştiei, preotul Friedrich Wilhelm Schuster.

COMUNA prezentare

TURDAŞ generală

Nefiind destul de cunoscute, piesele descoperite atunci nu au fost corect interpretate şi au avut renumele de material aparţinând unui mormânt roman. Această interpretare a descoperirilor de la Turdaş s-a modificat în anul 1875, când Zsofia von Torma – prima femeie-arheolog a zonei – şi-a început cercetările care au arătat caracterul preistoric al descoperirilor din acest punct. Primele investigaţii de la Turdaş au început în toamna anului 1875 şi încă de la prima sa vizită pe aceste meleaguri, Z. Von Torma a recunoscut apartenenţa la perioada neoloitică a majorităţii descoperirilor sale. Colecţia cuprinde uneelte şi vase din ceramică, os, cremene şi piatră, care arată gradul de dezvoltare al Turdaşului în epoca neolitică. Ceramica este într-o cantitate impresionantă şi foarte diversificată, constând din diferite tipuri de vase , plastică antropomorfă şi zoomorfă, altare, obiecte de cult şi podoabe. Siturile arheologice cu niveluri turdăşene denotă o evoluţie relativ scurtă din punct de vedere cronologic, dar dinamică, a comunităţilor contemporane lor. De cele mai multe ori, compararea statrigrafiei acestora arată că există niveluri contemporane, ceea ce atestă unitatea culturii în spaţiul său de evoluţie. Mare parte din aşezările turdăşene au două sau mai multe niveluri de locuire, existând deci o evoluţie internă a culturii, ce se întinde pe o perioadă de mai multe generaţii, probabil de peste 200 – 300 de ani. Descrierea Stemei Stema comunei Turdaş se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite. În câmp albastru se află un vas ceramic de aur. Vârful scutului este tăiat de un brâu undat de argint. Scutul este timbrat cu o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificaţiile elementelor însumate: Vasul ceramic face referire la tezaurului arheologic aparţinând culturii Turdaş, descoperit pe teritoriul comunei. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună. Obiectivele turistice care pot fi vizitate în comuna Turdaş: Monumentul istoric, atestat documentar din sec.XV: Ansamblul biseicii reformate din satul Turdaș Monumentul istoric, atestat documentar din sec.XIX: Ansamblul rural din satul Pricaz Monumente istorice din secolul al XIX-lea: Casele țărănești din satul Turdaș Așezarea din epoca neolitică, satul Turdaș

Unde ne cazãm? Pensiunea Ecoturistică Iancu ** Pensiunea ecoturistică "Iancu“** cod 337420, Sălaşu de Sus, judeţul Hunedoara, ROMÂNIA persoana de contact: Mihai Iancu Tel.fix: +4 0254 779 519 Tel. mobil: +4 0722 762 245 e-mail: office@pensiuneaiancu.ro web: http://www.pensiuneaiancu.ro Condiţii de cazare: Capacitate: 12 locuri în 5 camere (la nevoie se poate suplimenta cu 2 locuri) Dotare: 2 băi / televizor / frigider / telefon / Internet / Foişor / Barbeque.

Pensiunea Iancu este primul popas în drumul spre vârful Retezat. Se găseşte în localitatea Sălaşu de Sus, la 6 km distanţă de intersecţia DN66 cu DJ667 (satul Ohaba de Sub Piatră). Aşezată într-o zonă deosebit de pitorească, pensiunea a fost concepută pentru asigurarea confortului deplin al turiştilor, dar şi pentru a le oferi posibilitatea să se familiarizeze cu viaţa la ţară şi cu produsele specifice Ţării Haţegului. La pensiune găsiţi bicilete de închiriat pentru vizitarea zonei şi ghizi însoţitori. Se pot face rezervări on-line la Pensiunea Iancu, pe: .

EVENIMENTE:

Ulpia Traiana Sarmisegetusa - Ruta Împăraţilor Romani În luna mai a anului trecut, reprezentanţii Autorităţii Naţionale pentru Turism, din cadrul Ministerului Economiei, au lansat invitaţia administratorilor sitului Ulpia Traiana Sarmizegetusa de a lua parte la un proiect european. Proiectul este cofinanţat de Comisia Europeană şi are ca scop principal diversificarea ofertei turistice europene şi creşterea vizibilităţii zonei Dunării inferioare şi de mijloc, ca o destinaţie atractivă şi durabilă, prin dezvoltarea a două rute culturale: „Ruta împăraţilor romani” şi „Ruta dunăreană a vinului”. În urma evaluării obiectivelor propuse de către specialişti, pentru „Ruta împăraţilor romani” au fost selectate cinci obiective turistice din ţară, situl Ulpia Traiana Sarmizegetusa fiind primul dintre ele. La sfârşitul săptămânii trecute, conducerea Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane (MCDR) Deva a primit răspunsul oficial din partea Autorităţii Naţionale pentru Tu r i s m d i n s u b o r d i n e a Ministerului Economiei: „La sfârşitul săptămânii trecute am primit un răspuns oficial din partea Ministerului Economiei, cu privire la faptul că situl de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, care se află în administrarea

noastră, a fost selectat ca făcând parte dintr-un circuit turistic european. Am fost foarte fericiţi de această decizie şi în perioada următoare trebuie să ne pregătim foarte serios pentru a primi, în condiţiile cele mai bune, cât mai mulţi turişti”, a precizat managerul MCDR, Liliana Ţolaş. Prin acest proiect, şansele pentru restaurarea cetăţilor de la Sarmizegetusa au crescut semnificativ. „Avem nevoie de 19 miliarde de lei vechi pentru restaurarea patrimoniului turistic de la Sarmizegetusa. Prin această selecţie, extrem de importantă pentru judeţul nostru, cred că este primul pas făcut pentru a accesa fonduri europene. Odată ce facem parte dintr-un circuit turistic european, am demarat o discuţie cu reprezentanţii Ministerului Economiei pentru a beneficia de o finanţare pentru restaurarea zonei capitoliului de la Ulpia Traiana”, a menţionat Liliana Ţolaş. Prima activitate de promovare a obiectivului turistic de la Sarmizegetusa va avea loc în perioada 7 - 8 martie, la Berlin, unde va avea loc o expoziţie. La eveniment va fi prezent un ghid turistic care va prezenta un material în limba engleză despre faptul că la Ulpia Traiana a început istoria poporului român”.

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane

Expoziţia temporară - Culorile Africii Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva în colaborare cu Consiliul Judeţean Hunedoara şi Muzeul de Etnografie Universală „Franz Binder” Sibiu organizează expoziţia temporară Culorile Africii. Obiectivul principal al expoziţiei îl constituie popularizarea în rândul publicului vizitator, prin intermediul colecţiei congoleze nou formate în cadrul muzeului sibian, a câtorva aspecte culturale reprezentative din Africa sud-sahariană văzute, în special, prin prisma practicilor artistice. Obiectele expuse se structurează pe mai multe capitole: textile, sculpturi, instrumente muzicale, articole de uz cotidian sau decorativ (statui rituale şi măşti, sunători, fluiere, tobe, piepteni şi sprijinitori de cap, războiul de ţesut rafie – kuba, figurine sculptate în lemn sau malahit, ţesături diverse din rafie). Acestea provin din Republica Democrată Congo (fostul Zair) şi Republica Congo (Congo Brazzaville), iar imaginile documentare şi din Camerun. Piesele sunt contemporane şi reprezintă producţiile artistice a nouă grupuri etnic-culturale din Africa sub-sahariană, de la est spre vest: bembe, luba, songe, kuba, chokwe, pende, yaka, teke, kongo.

Colecţia are la bază piesele achiziţionate în anul 2009 (57 de artefacte provenind din bazinului fluviului Congo) de la Ana Daniela Mayaya şi pe cele donate de aceasta în anul 2010 (70 de obiecte şi imagini documentare, originare din aceeaşi regiune) muzeului din Sibiu. Vernisajul expoziţiei a avut loc vineri, 1 martie 2013, la sediul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane, Palatul „Magna Curia”, ora 12:00. Expoziţia poate fi vizitată până în data de 30 aprilie, zilnic între orele 9:00-17:00, cu excepţia zilei de luni. Biroul de Relaţii cu Publicul

http://www.mcdr.ro http://www.facebook.com/MCDRDeva

TEATRU DE ARTĂ DEVA NE INVITĂ LA DOUĂ PIESE DE EXCEPŢIE:

ZÂNA TROTUARELOR ŞI TITANIC VALS ZÂNA

care îi spune adevărul. Textul e un apel la

TROTUARELOR

responsabilitatea scriitorului faţă de efectele scrisului său.

Teatrul de Artă

TITANIC VALS

Deva prezintă, în data de 2 martie 2013, de la

Teatrul Dramatic “Ion D. Sirbu” Petroşani a

ora 18:00, pe scena

prezentat pe scena Teatrului de Artă Deva, în data

Teatrului Dramatic ”Ion

de 23 februarie 2013, de la ora 19:00,

Sîrbu”

comedie TITANIC VALS de Tudor Musatescu, în

Petroşani comedia Z

celebra

regia lui Andrei Mihalache. Comedia „Titanic Vals”

de Tudor Muşatescu, scrisă în anul 1932 a cunoscut

TROTUARELOR de Ioan Drăgoi, în regia lui Mihai Panaitescu.

de-a lungul celor 81 de ani, sute de reprezentaţii, sub formă de teatru sau peliculă, şi zeci de regizori.

O piesă cu final deschis, în care autorul a

Un funcționar mărunt, om simplu, dominat de

construit două variante finale diferite, diametral

familia sa, moștenește dintr-odată o avere uriașă.

opuse: una cu happy end, cealaltă brusc şi brutal

Împinsă de ambiții, familia îi cumpără o funcție

tragică.

politică. Omul cinstit din el încearcă să refuze, dar

Eroina, o prostituată frumoasă şi incultă, cunoaşte un scriitor care îi dăruiește o carte de-a sa, al cărui personaj masculin, este proiecţia ideală a bărbatului ce înţelege în profunditate sufletul feminin. Eroina consideră că l-a întâlnit în personaj pe bărbatul care o va salva; se îndrăgosteşte de el, vine la scriitor şi îl roagă să-i facă cunoştinţă cu el, pe deplin încredinţată că el există

în

realitate. Acesta se joacă un timp c u

e a ,

întreţinându-i iluzia, după

tocmai această cinste nativă îl va face dorit de alegători. Sufletul său bun se reflectă și în modul în care va reuși să rezolve o serie probleme apărute în familie: o sarcină ascunsă, un copil înfiat în secret, o poveste de iubire, un mister cu un testament…

Festivalul Olimpic al Tineretului European Braşov 2013

FOTE este o competiţie multisport destinată sportivilor juniori (14-18 ani) din cele 49 de ţări europene. Aparţine Asociaţiei Comitetelor Olimpice Europene (EOC) şi se află sub egida Comitetului Internaţional Olimpic (CIO). FOTE se organizează în fiecare an impar, iar fiecare an de organizare conţine o ediţie de iarnă şi una de vară. Prima ediţie de vară a avut loc în anul 1991 şi prima ediţie de iarnă în anul 1993. Ediţia de iarnă din anul 2013 a fost încredinţată spre organizare României, iar oraşul gazdă a fost Braşov. Este cea de-a 11-a ediţie de iarnă. Ceremonia de deschidere a FOTE Braşov 2013 a avut loc în data de 17 februarie 2013, pe Stadionul Olimpic din Braşov, iar ceremonia de închidere în data de 22 februarie în Poiana Braşov. Satul Sportivilor a fost organizat în Poiana Braşov, unde s-a aflat şi cartierul general al Comitetului de Organizare (CO) FOTE Braşov 2013. Competiţiile sportive au avut loc după cum urmează: Braşov – Hockey pe Gheaţă Poiana Braşov – Ski Alpin, Patinaj Viteză pe Pista Scurtă (Short-Track) şi Patinaj Artistic Predeal – Snowboard şi Ski Fond Râşnov – Sărituri cu Ski-urile Fundata-Cheile Grădiştei – Biathlon Bazele sportive de rezervă s-au aflat în oraşele Azuga (Sorica), Buşteni (Kalinderu) şi Sinaia (Valea Dorului) Torţa Olimpică FOTE Braşov 2013 a sosit în România în ziua de 3 februarie 2013 şi a fost adusă de dl. George Scripcaru, Preşedintele CO-FOTE Braşov 2013, şi dl. Octavian Morariu, Preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Roman, respectiv şefii celor 2 structuri partenere în organizarea FOTE Braşov 2013. Acesta a fost un moment istoric fiindcă este pentru prima dată când Flacăra Olimpică se aprinde pentru România şi ajunge pe teritoriul ţării noastre.

Logo și Mascota FOTE 2013 Logo-ul are forma unui fulg de zăpadă în cele cinci culori olimpice. Frumuseţea unui fulg de zăpadă este faptul că nici unul nu seamănă cu altul, nu exista doi fulgi la fel şi chiar dacă sunt aşa fragili, împreună devin o forţă. În acelaşi mod, fiecare atlet are propriile puteri şi calităţi. Şi ceea ce îi face şi mai buni este spiritul de echipă. Spiritul de echipă îi face pe atleţi să-şi depăşească limitele. Mascota - Mascota oficială a FOTE 2013 a fost Martin, ursul carpatin. Martin este îmbrăcat în haine colorate în roşu, galben și albastru, reprezentând culorile steagului național. Cu toate că ursul este un animal prezent în toate locurile din lume, ursul carpatin este un animal considerat „al românilor”, datorită prezenței a multor exemplare în zona munților Carpați din țara noastră. Ursul este prezent foarte des în cultura românească, inspirând multe cântece și basme. Martin este prezentat în mai multe ipostaze, care corespund celor opt probe sportive ale FOTE 2013: Schi Alpin, Schi Fond, Biatlon, Hochei pe gheață, Sărituri cu schiurile, Patinaj Viteză, Patinaj Artistic și Snowboarding. Obiective ale FOTE 2013: - Organizarea la standarde înalte a Festivalului, din punct de vedere sportiv, tehnic, social şi financiar; - Prezentarea la nivel european a Braşovului şi a României; promovarea culturii şi ospitalităţii româneşti; - Implicarea mediilor public, sportiv, de afaceri şi social în pregătirea şi organizarea evenimentului; - Educarea copiilor şi tinerilor, alături de programele de învăţământ clasice, în legătură cu valorile olimpice: corectitudine, toleranţă, solidaritate, înţelegere reciprocă şi prietenie; - Motivarea copiilor şi tineretului pentru a practica activităţi sportive şi a valorifica eficient timpul liber; - Crearea de condiţii o p ti me p e n tru ti n e ri i sportivi români şi susţinerea carierelor acestora; - Îmbunătăţirea infrastructurii sportive realizate în zonă; - Stimularea turismului în zonă.

FOTE 2013 ÎN IMAGINI

Comuna Romos -

Comuna Romos cuprinde 5 sate: Romos (reședință), Ciungu Mare, Pișchinți, Romoșel și Vaidei. Pe locul actualei Comune Romos a existat o aşezare civilizată şi stabilă încă din Epoca bronzului. Este celebră descoperirea tezaurului de bronz de la Romos, din care face parte «Carul de bronz» aflat în prezent într-un muzeu din Viena. În comuna Romos este Cioaca Grădiştei, locul în care se presupune că a fost construită o cetate care a făcut parte din lanţul exterior de fortificaţii care apărau inima statului dac al lui Burebista şi Decebal. Tot în comuna Romos este şi Dealul Cetăţuia, la ieşirea din Romoşel, pe DC 48A. Pe acest loc a fost zidită încă o cetate de apărare din lanţul de fortificaţii al dacilor.

peste opt secole de istorie În secolul XX au fost descoperite numeroase urme ale civilizaţiei de tip roman pe vatra vechiului Romos. Actualul drum, care traversează câmpia din partea de nord a satului este cunoscut şi sub denumirea «Drumul lui Traian». Începând cu anul 1140, în timpul regelui maghiar Geza al II-lea, istoricul satului Romos se completează cu istoria primilor saşi colonizaţi în aceste locuri din «Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană», cum se numea Germania în acele vremuri. Saşii colonizaţi la Romos au venit din localitatea RUMES, care există şi astăzi în Belgia, regiunea Flandrei. În cronicile vremii, Romosul era numit RAMS sau RAMAS, iar coloniştii saxoni «flandrenses» (cei din Flandra) erau înregistraţi ca «primi hospites regni» (primii oaspeţi ai regatului). Atât populaţia autohtonă, cât şi coloniştii din Romos au avut de înfruntat pericolul invaziei turceşti. Saşii şi-au fortificat aşezarea înconjurând-o cu ziduri puternice. Şi astăzi se mai văd urmele vechilor ziduri. Mai târziu a apărut casa parohială, în care saşii se refugiau atunci când era dată alarma prin clopotul de pe acoperişul clădirii. Între anii 1760-1762, 264 de familii din localitatea Cugir, care au refuzat să facă parte din armatele de grăniceri şi trecerea la greco-catolici, au fost strămutate în satul Romos. De atunci satul s-a împărţit în două: Susenii si Josenii. Coloniştii saşi au fost ţărani şi meşteşugari care au adus cu ei deprinderile mai avansate ale Occidentului. Prezenţa saşilor la Romos, a avut o influenţă semnificativă asupra dezvoltării economice ulterioare şi chiar asupra modului de viaţă al populaţiei autohtone. Arhitectura satului a primit caracteristicile săseşti, iar oamenii sunt mai gospodari şi mai bine integraţi în comunitate. Dupa 200 de ani de la venirea coloniştilor, numărul lor ajunsese la 1300. Atacurile turcilor au devenit tot mai puternice, iar în urma invaziei din 1438, Romosul a pierit în cea mai mare parte. Supravieţuitorii s-au refugiat în munţi. Răzbunarea lor a fost cruntă când, în 1479, după bătălia de pe «Câmpul pâinii», o parte a turcilor biruiţi au fost urmăriţi şi omorâţi la Romos în locul care mai apoi s-a numit «Şanţul turcului» sau «Pârâul turcului». În documentele scrise de-a lungul anilor, denumirea satului Romos a cunoscut diferite modificări care de fapt sunt scrieri diferite ale aceluiaşi nume: 1206-RAMOS, 1291-ROMS, 1332-RAMAS, 1333-RAMACH, 1334-RAMAZ, 1487-RWMSZ, 1507-RUMAZ, 1557-RAMZ, 1563-RHWMASZ, 1578-ROMAZ, 1579-RUMAZ, 1659-ROMOSZ, 1750-SZASZ, 1850-ROMOS.

Brad Orașul Brad este situat la 37 km de Deva, pe drumul național DN76, care-și urmează traseul spre Oradea (154 km). Suprafața orașului este de aproximativ 8.000 ha. Satele aparținătoare oraşului sunt: Mesteacăn, Potingani, Ruda-Brad, Țărățel, Valea Bradului. Printre obiectivele turistice care nu trebuiesc ratate atunci când vizitaţi oraşul Brad se numără: - Centrul istoric al orașului (străzile Republicii, Moților, Cloșca, Zarandului, Independenței, Horea), declarate monument istoric (cod LMI HD-II-s-B-03263). - Casa de Cultură a oraşului Brad, fost sediu al Societății Mica, monument istoric (cod LMI HD-II-m-B-03267), str.Independenței 7. - Muzeul Aurului (str.Independenței 3) care înfățișează un istoric al mineritului în România, prezentând totodată minerale provenite din zonă, din Maramureș și de la Ocna de Fier, precum și eșantioane de aur nativ găsite în Munții Apuseni. - Copia Statuii Lupoaicei (Lupa Capitolina), simbolul latinității poporului român. - Statuia "Noi, Dacii" din Piața Centrală (sculptor: Ioan Vasile Grama, 2006). - Statuia lui Horia din fața poștei, executată de sculptorul Nicolae Pascu, cel care a sculptat și bustul lui Avram Iancu din curtea liceului. - În parcul Orașul Nou a existat o statuie din bronz a lui Avram Iancu, executată de sculptorul Naum Corcescu, dar această statuie a fost mutată lângă Gara CFR la periferia orașului, pe motiv că nu îl reprezenta corect pe Avram Iancu. În locul ei a fost adusă o nouă statuie a lui Avram Iancu executată de sculptorul Horia Flămând. După un anumit timp, statuia de la gară a fost desprinsă de pe soclu de niște cabluri metalice trase de o locomotivă, iar aceasta s-a deteriorat. Statuia a fost depozitată într-un depozit de la Racova. După 1989, statuia a fost reparată și reamplasată lângă gară. Orașul are două școli generale și un liceu: Colegiul Național „Avram Iancu”, fiind al cincilea din Transilvania. În anul 1994 a sărbătorit 125 de ani de la înființare. Cele două școli generale se numesc: Școala Generală "Mircea Sântimbreanu" și Școala Generală "Horia, Cloșca și Crișan". Lăcaşele de cult din Brad se adresează mai multor confesiuni: Biserica romano-catolică (str.Liceului 5-7), Biserica reformată-calvină (str.Horea 35), Biserica greco-catolică (str.Cloșca 10), Biserica ortodoxă "Colina" (str.Cloșca 9), Biserica ortodoxă "Sf.Împărați" (str.Liceului), Biserica ortodoxă "Sf.Varvara" (str.Transilvaniei), Casa de rugăciune adventistă I (str.Unirii 15), Casa de rugăciune adventistă II (str.Dispensarului 4), Casa de rugăciune baptistă (str.Avram Iancu 13), Casa de rugăciune penticostală Betel (str.Avram Iancu 27), Sala Regatului Martorii lui Iehova (str.Spitalului 12).

drumul aurului Din istoria oraşului: Aşezarea a favorizat existenţa oamenilor pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri, existenţă legată de exploatarea aurului în zonă (epoca târzie a bronzului). Sunt relevante două descoperiri arheologice : toporul de piatră de la mina de aur Ruda-Musariu şi depozitul de bronz ( un vârf de lance, o daltă şi două brăţări ) din Gara CFR Brad. Epoca romană este atestată prin existenţa uneia sau mai multor aşezări de coloniştimineri, aduşi aici în timpul stăpânirii romane. Sunt relevante cele 115 morminte cu ritul de înmormântare "incinerare în groapa de înhumare", descoperite la necropola Muncelu - Brad, sec.II, III, "Treptele Romane", care atestă o tehnică superioară de extragere şi prelucrare a minereului şi exploatarea prin galerii. Toponimele: Criş, Barza, Măgura, Runc, Potingani, etc., ne conduc spre epoca traco-ilirică, la care s-au adăugat termeni latini şi slavi. După migraţia popoarelor, comunitatea a trăit sub conducerea unor jupani aleşi de obşte. Cel mai vechi voievod brădean a fost Ioan de Brad (1404), din care s-a tras o adevărată dinastie: Brady, precum şi un alt Ioan de Brad (1445). În documentul din 1445 este pomenit, pentru prima oară, numele maghiarizat al Bradului: Fenyopataka. Se pare, însă, că atestarea documentară a Bradului este anterioară anului 1445, probabil din secolul al XIII-lea, de când se cunoaşte existenţa familiei Brady, care şi-a luat numele de la această localitate. Bradul este menţionat ca centru administrativ în anul 1600, la trecerea lui Mihai Viteazul spre Praga, după înfrângerea de la Mirăslău. În 1784, Bradul devine centru al luptei ţăranilor asupriţi conduşi de Horia, Cloşca şi Crişan. ( În 1785 Bradul număra 1499 locuitori : 776 bărbaţi şi 722 femei ). Anul 1848 a situat Bradul în centrul luptelor politice pentru înfăptuirea aspiraţiilor naţionale, sub conducerea lui Avram Iancu, erousimbol al localităţii şi zonei. O mare victorie politică o constituie participarea brădenilor la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, eveniment după care şi brădenii au dobândit dreptul de a se organiza ca o identitate politică de sine stătătoare, cu o administraţie proprie, având în frunte intelectuali luminaţi : Ioan Pipoş, Iosif Hodoş, Amos Frâncu, Iosif Başa. La 1 aprilie 1927 Bradul devine comună urbană (oraş) - în care funcţionau toate instituţiile de drept ale statului. La 1 ianuarie 1930 Bradul a revenit la statutul de comună rurală, situaţie în care rămâne până la 1 aprilie 1941, când este decretat definitiv ORAŞ (comună urbană). Perioada 1946 - 1989 se evidenţiază, mai ales, prin instaurarea şi consolidarea comunismului, dar şi prin aceea că Bradul devine un important centru muncitoresc, cu profil economic industrial. Orașul Brad ajunge la rang de municipiu în 17 decembrie 1995.

Balul de la Khorsabad - exponatul lunii februarie la Muzeul Naţional de Istorie a României În luna februarie 2013, în cadrul proiectului „ E x p o n a t u l l u n i i ”, Muzeul Național de Istorie a României va prezenta publicului o piesă de o valoare excepțională: barilul de la Khorsabad. Ve r n i s a j u l m i c r o expoziţiei are loc joi, 21 fe b r u a r i e a . c ., începând c u o r a 11:00, în H o l u l Central al Muzeului Naţional de Istorie a României din Calea Victoriei nr.12, în prezenţa Directorului general al muzeului, Domnul dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu şi al distinşilor invitaţi E.S. Domnul Philippe Gustin, Ambasador Extraordinar si Plenipotentiar al Republicii Franceze în România şi E.S. Domnul Dr. Mohammed Saeed Al-Shakarchi, Ambasador Extraordinar si Plenipotentiar al Republicii Irak în România. Barilul făcea parte din inventarul arheologic al săpăturilor de la Khorsabad, locul unde se înălţa odinioară capitala regelui asirian Sargon al II-lea. Barilul a fost descoperit de Victor Place (1818 – 1875), în vremea în care a fost reprezentant diplomatic al Franței la Mossoul (1851 – 1855), când s-a implicat, cu entuziasm, în studiul assyrologiei. Devine, astfel, un arheolog pasionat, fiind însărcinat, totodată, de autorităţile franceze, cu urmărirea şi verificarea săpăturilor de la Khorsabad. Victor Place a fost numit apoi consul al Franței în Moldova (1855 – 1863), în timpul mandatului său dedicându-se idealului realizării și desăvârșirii Unirii Principatelor Române. A lucrat cu loialitate la întocmirea proiectelor de reforme care au dus la modernizarea Principatelor Unite. După terminarea carierei diplomatice s-a întors în România, unde a trăit ultimii ani din viață. Mormântul său se află la Cimitirul Eternitatea din Iași. Barilul de la Khorsabad, este un cilindru din argilă, pe care este inscripţionat un text, scris cu caractere cuneiforme, privind domnia regelui asirian Sargon al II-lea (721 – 705

î.C.): bătăliile şi cuceririle sale, modul de organizare şi administrare a imperiului, istoricul fondării noii sale capitale, DurSarukin (Khorsabad). Regii asirieni aveau obiceiul de a introduce în fundaţiile unor noi construcţii diverse obiecte conţinând mesaje pentru generaţiile următoare. Barilul de la Khorsabad este o astfel de piesă, care ilustrează ritualurile de fundaţie practicate cu deosebită grijă de asirieni. Victor Place a descoperit mai mulți barili, din care s-au păstrat numai șapte, aflaţi în colecţiile unor muzee din Franța, Anglia, Israel și România. Barilul de la Khorsabad este cu atât mai valoros cu cât este singurul care are nouă laturi, celelalte având opt sau zece laturi. Barilul de Khorsabad, achizițioant de Muzeul Național de Istorie a României de la un urmaș al lui Victor Place, în anul 1978, este o sursă de documentare preţioasă pentru istoria universală, unică în spaţiul nostru geografic, constituind una din cele mai valoroase obiecte din patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României, mai ales dacă luăm în consideraţie raritatea acestui tip de "document" în marile muzee ale lumii. Micro-expoziţia este deschisă în perioada 21 februarie – 21 martie 2013 şi poate fi vizitată de miercuri până duminică, între orele 9:00 – 17:00. http://www.mnir.ro/

Eveniment de excepţie la Muzeul Naţional al Ţăranului Român

Alfabetul Poetic de Kavafis în viziunea lui Gh.I.Anghel Vineri, 15 februarie 2013, ora 18:00, în Sala Foaier a Muzeului Ţăranului Român s-a discutat despre poemele lui Kavafis şi pictura lui Gh. I. Anghel. Şi-au spus punctele de vedere: Elena Lazar, Georgeta Filitti, academocianul Razvan Theodorescu, Liviu Franga, Cristian Velescu, Ion Bogdan Lefter si Gh. I. Anghel.

Poemele lui Konstantinos Kavafis, traduse în 12 limbi şi ilustrate de pictorul Gh. I. Anghel, sunt punctul de plecare al acestui eveniment interdisciplinar, organizat de Editura Omonia şi Muzeul Național al Țăranului Român. Anul acesta se împlinesc 150 de ani de la naştere şi 80 de ani de la dispariţia părintelui poeziei moderne.

Târgul Mărţişorului Muzeul Ţăranului Român 27 februarie - 3 martie 2013 Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă în perioada 27 februarie – 3 martie 2013, la Târgul Mărtişorului. Intrat în obişnuinţa publicului bucureştean, Târgul Mărţişorului continuă să experimenteze prin criteriile de selecţie care vizează valoarea obiectului handmade şi inovaţia, un grad de creativitate care să situeze participanţii în sfera artistică şi a unui meşteşug capabil să fie reînnoit. Selecţia urmăreşte şi anul acesta ca Târgul Mărţişorului să aibă o ofertă foarte bogată, uşor reperabilă prin diversitatea şi unicitatea mărțișoarelor, fie că au ca sursă de influență lumea țărănească, fie că recuperează stiluri artistice sau provenite din contextul urban (de la obiectul manufacturat, la amprenta unui design contemporan, la banda desenată sau personaje din mitologia țărănească și urbană) să comunice cu expresivitate, imaginație, simț al umorului și o bună stăpânire a materiilor cu care sunt create. Suntem interesați și de aducerea în atenția publicului cumpărător a anumitor categorii de mărțișoare care trimit la o serie de revizitări ale trecutului recent ca, de exemplu, mărțișorul de oraș, mărțișorul rustic, mărțișorul tip goblen, mărţişorul tradiţiilor reinventate sau miniaturile din sticlă ale anilor optzeci ca un contrapunct la creațiile ultimilor ani, în care principala expresie este cea a obiectului handmade. Povestea mărţişorului prinde zeci şi zeci de chipuri în cusături, fire de lână, fetru, lut, lemn, hârtie manuală, piele, plastic, metal şi alte materii interesant exploatate. Decorăm târgul şi cu câteva gusturi proaspete şi dulci de turtă dulce, kürtős kalács,

mere şi prăjituri de casă, suc natural de mere, fructe uscate şi miere. De asemenea, invităm ca participanţi şcoli, fundaţii, asociaţii, organizaţii care au ca activitate acţiuni cu caracter umanitar. Prin târg: Piesa de teatru cu păpuşi şi umbre, Baba Dochia, susținută de trupa Tropăiele coordonator Beatrice Iordan, sâmbătă, 2 martie 2013, ora 13, sala Atelierului de creativitate.

Lansare de carte la Muzeul Naţional al Ţăranului Român

Ceramica tradiţională din România Joi, 28 februarie 2013, ora 11:00, la librăria Cărtureşti din incinta Muzeului Țăranului, a avut loc lansarea cărţii “Ceramica tradiţională din România”, autor Georgeta Roşu. Olarii, olăria şi zestrea patrimonială a Muzeului Naţional al Ţăranului Român sunt „personajele“ acestei lucrări care mărturisesc despre perseverenţa unei instituţii muzeale de elită şi a unui muzeograf consecvent în a face cunoscut tezaurul naţional. Cartea este tipărită de Editura Alcor şi este publicată în colecţia „Comori de Artă“. În această serie autoarea a mai publicat: “Ulcioare de nuntă” (1997 şi 2000), “Cahle” (2001, în colaborare cu Ion Blăjan); “Măşti, Masks, Masques” (2002, în colaborare cu Irina Nicolau şi Magda Andreescu); “Icoane” (2009) şi “Costumul tradiţional din România” (2011). Bogăţia şi diversitatea patrimoniului ceramic din colecţia Muzeului Naţional al Ţăranului Român sunt pe deplin ilustrate în paginile lucrării (apărută în condiţii grafice de excepţie), în cele aproape 250 de imagini, fiind evidenţiată o civilizaţie a lutului la comunităţile de pe teritoriul ţării noastre al cărei început datează din zorii istoriei şi continuă şi azi.

Expoziție de primăvară II Artă contemporană: pictură, grafică și sculptură

1 – 10 martie 2013, Sala Foaier Muzeul Național al Țăranului Român Vernisaj: vineri, 1 martie 2013, ora 18:00, sala Foaier „Aş spune că artiştii sunt, prin natura lor, schimbători. Căutând, mereu, alte căi de expresie, căutând să se reinventeze, să se descopere mai bine şi să descopere lumea în care trăiesc, cele mai sensibile seismografe ale societăţii, artiştii, sunt cei care pot fi suspectaţi de nestatornicie. Este o aparenţă, pentru că această nestatornicie este, în fapt, neliniştea creatorului, a celui care, permanent, încearcă să se găsească pe sine şi să înţeleagă, mai bine, lumea în care trăieşte. Acest tablou în continuă mişcare este, din când în când, stopat din pulsiunea sa vitală, pentru a fi privit şi apropriat de public. Cei care fac acest lucru, care îi ajută pe artişti să se arate lumii sunt sau ar trebui să fie curatorii – o specie încă, din păcate, destul de rară în România, pentru că este slab remunerată şi, adeseori, nu oferă suficiente satisfacţii faţă de munca investită. Poate tocmai de aceea, uneori, artiştii înşişi îşi iau distanţă faţă de operele lor şi încearcă să le ofere lumii, organizându-şi spaţiul aşa cum numai ei ştiu să o facă. Acesta este şi cazul actualei expoziţii, pe care Bogdan Breza, sub auspiciile Asociaţiei HDU şi UAPR, o propune publicului avizat al Muzeului Naţional al Ţăranului Român, printr-un demers ce vădeşte – surpriză! – nu doar consecvenţă (suntem la a doua ediţie), ci şi o anume încăpăţânare în a dovedi că „se poate”. Se poate face artă, chiar dacă nu se poate trăi din ea, se pot face expoziţii, chiar dacă întotdeauna vor exista nemuţumiţi, se poate lucra, visând la o lume mai bună.“ Virgil Ştefan NIŢULESCU Expun: Neculai Băndărău, Ioan Bolborea, Arthur Bota, Diana Brăescu, Ernest Budeş, Aurel Bulacu, Caratănase, Ilie Chioibaş, Vlad Ciobanu, Carmen Creţu, Ovidiu Croitoru, Elena Dumitrescu, Elena Gheorghe, Cristina Iliescu, Rodica Ion, Iuri Isar, Mihai Istudor, Maria Marian Liviu, Petru Lucaci, Jorge Mafu, Mihai Mănescu, Florin Mocanu, Mircea Mureşan, Adrian Pârvu, Ştefan Pelmuş, Silvia Radu. Organizator: Uniunea Artiștilor Plastici din România, Centrul Cultural H.D.U.

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE VICEPREMIERUL LIVIU DRAGNEA: ‘'AM SEMNAT ANUL ACESTA CONTRACTE DE FINANŢARE PE POR DE PESTE 200 DE MILIOANE DE EURO'’ Vineri, 15 Februarie 2013 Vicepremierul Liviu Dragnea, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, a apreciat astăzi că modul de lucru la nivelul gestionării Programului Operațional Regional 2007-2013 (POR) a fost îmbunătățit în ultimele două luni. „Vă asigur că veți avea în acest minister sprijin permanent. Vedeți că s-a schimbat și modul de lucru, s-au grăbit foarte mult procedurile, avem deschidere maximă către administrația publică locală, indiferent de culoarea politică sau de mărimea localității”, a declarat vicepremierul Liviu Dragnea. Declarația a fost făcută cu ocazia semnării, la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP), a 28 de contracte de finanțare prin POR, pentru proiecte în valoare totală de aproape 300 de milioane de lei, din 9 județe. (lista proiectelor) În același context, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice a anunțat că se lucrează la pregătirea procesului de consultare națională pentru construirea proiectului privind regionalizarea: „Finalizăm în curând constituirea unui Consiliu Consultativ pentru acest proiect, consiliu care va fi format din oameni cu expertiză, poate cei mai buni specialiști din țară în domeniu. Vor fi implicate și structurile neguvernamentale reprezentative. Foarte curând vom prezenta și calendarul acțiunilor. Numărul regiunilor, forma lor, ca și alte principii, nu sunt lucruri pe care le propune o singură instituție, ele reprezintă produsul final al acestui proces complex de consultare pe care îl pregătim. Va fi un proces de analiză, poate cel mai greu și mai profund proiect de țară de la Revoluție până astăzi.” Ministrul Liviu Dragnea a anunțat, totodată, că MDRAP este coordonatorul proiectului de regionalizare. Pentru acest proiect, obiectivul ministerului îl reprezintă asigurarea implicării tuturor celor interesați, precum și informarea cu privire la întregul proces, dar și asupra consecințelor și beneficiilor regionalizării. „Regiunile vor fi desenate și construite în așa fel încât să-și atingă obiectivul esențial: o dezvoltare echilibrată pentru România. Vor exista dezbateri regionale, dezbateri județene, în general în centre universitare. Cel mai important va fi să stabilim competențele ce vor exista la fiecare nivel, dupa regionalizare: la nivelul administrației locale, județene și regionale. Pentru că foarte mulți uită să sublinieze că regionalizarea se face în paralel cu descentralizarea.” , a afirmat Liviu Dragnea.

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

LIVIU DRAGNEA: “'ŢINTA NOASTRĂ PENTRU ANUL 2013 LA CAPITOLUL ABSORBŢIE FONDURI EUROPENE ESTE DE 1 MILIARD DE EURO” Joi, 14 Februarie 2013 Vicepremierul Liviu Dragnea, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, a anunţat astăzi obiectivele ministerului pentru Programul Operaţional Regional 2007-2013 (POR). Declaraţia a avut loc cu ocazia semnării, la Piteşti, a două noi contracte de finanţare prin POR, gestionat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP). „Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice are ca ţintă, până la sfârşitul acestui an, absorbţia a cel puţin un miliard de euro pentru proiectele derulate prin Programul Operaţional Regional. După proiectele semnate astăzi şi după ce le semnăm şi pe cele programate mâine, vom ajunge la 200 de milioane de euro.”, a afirmat vicepremierul. Alte priorităţi ale MDRAP în domeniu se referă la eliminarea blocajelor şi simplificarea procedurilor în procesul de accesare a fondurilor europene, cu efect direct asupra accelerării gradului de absorbţie. „În ultimii ani ne-am obişnuit cu foarte multe blocaje. Din cauza acestor blocaje, aceste proiecte au stat câţiva ani de zile prin sertare. De când am venit la minister, am simplificat procedurile, ne-am uitat cu atenţie pe aşa-zisele blocaje, pentru a nu mai ţine în loc proiectele”, a precizat Liviu Dragnea. Totodată, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice a precizat că proiectul privind regionalizarea României are ca scop tocmai dezvoltarea echilibrată a ţării în cadrul fiecărei regiuni. „Regionalizarea nu se face pe criterii etnice, şi nici pe criterii politice. Ceea ce urmărim este ca, într-un termen rezonabil, fiecare localitate să aibă un pachet minim de utilităţi şi dotări pentru serviciile publice – de la reţele de alimentare cu apă şi canalizare, la şcoli, dispensare, infrastructură rutieră şi pietonală. ”, a afirmat Liviu Dragnea. Contractele semnate astăzi vizează proiecte de reabilitare a infrastructurii urbane depuse de municipiul Piteşti în cadrul Planului integrat de dezvoltare urbană a oraşului (PIDU). Proiectul „Reabilitare infrastructură urbană în Municipiul Pitesti” priveşte refacerea infrastructurii urbane din municipiu - alei, trotuare, parcuri, spaţii verzi, locuri de joacă, carosabil şi piste de biciclişti - pe o suprafaţă de peste 35 ha. Lucrările se vor desfăşura în Zona Central, Zona Bucureşti, Zona Teilor-Mărăşeşti şi Zona Exerciţiu. Principalii beneficiari sunt locuitorii din zonă, dar şi cei care tranzitează oraşul. Valoarea totală a proiectului este de 89,98 milioane lei, din care alocarea financiară nerambursabilă se ridică la 86 milioane lei. Proiectul „Pasaj rutier Podul Viilor din Municipiul Piteşti” are ca obiectiv modernizarea pasajului, concomitent cu refacerea a două sensuri giratorii, modernizarea a cinci artere rutiere şi a reţelei de transport public pe o lungime de circa 3 km. Valoarea totală a proiectului este de 40,86 milioane lei, din care alocarea financiară nerambursabilă se ridică la 31,99 milioane lei.

Ştiri Turistice "Poiana inimii" - una din cele mai neobişnuite poieni ale României "Poiana inimii" este una din cele mai neobişnuite poieni ale României şi se află în judeţul Alba, lângă Piatra Craivei. Cunoscută de localnici sub denumirea de Poiana Ursoi, ea se mai numește, popular, și “Poiana Inimii” și are, într-adevăr, forma unei inimi, care poate fi observată cel mai bine de pe versantul opus. Accesul e relativ uşor. Din DJ 107 H, pe direcţia Ighiu-Cricău, se desprinde un drum la stânga, ce duce în satul Bucerdea Vinoasă. Drumul continuă până la ieşirea din sat, cale de 3 km, de unde se desprinde la stânga o potecă, ce străbate o porţiune de pădure până la intrarea în poiană. Efortul merită din plin, întrucât priveliştile sunt deosebit de pitoreşti. Poiana se află, în curând, în proces de transformare în arie naturală protejată, fiind folosită de către Consiliul Judeţean Alba ca imagine-simbol pentru turismul județului Alba. Cei de la CJ Alba au decis imediat ca imaginea cu Poiana Inimii să fie folosită spre promovarea turistica a acelor locuri.

Maria Grapini s-a întâlnit cu ambasadoarea Indiei în ţara noastră Ministrul delegat pentru IMM-uri, Mediu de Afaceri şi Turism, Maria Grapini, s-a întâlnit cu Manimekalai Murugesan, ambasadoarea Indiei în ţara noastră. În cadrul discuţiilor, ambasadorul Indiei la Bucureşti a arătat că volumul schimburilor comerciale bilaterale poate fi dublat în următorii ani şi a menţionat că au fost analizate obiective concrete de cooperare economică în sectoarele industriei precum: energie, petrol şi gaze, textile, chimie şi petrochimie, IT&C, construcţii de maşini. Legenda Mărţişorului - talisman românesc Campania de promovare a legendei mărţişorului, iniţiată de Ministerul pentru IMM şi Turism, se va desfăşura pe 28 februarie şi 1 martie, pe Aeroporturile „Henri Coandă“ din Bucureşti şi „Traian Vuia“ din Timişoara şi va continua în Spania, pe 3 martie, şi la Târgul de turism de la Berlin, desfăşurat în perioada 6-10 martie. Maria Grapini spune că identitatea unui popor rezistă secole prin tradiţii, cultură, istorie, legende şi limbă, „ca oglindă a sufletului naţiunii“ şi apreciază că „la nivel de tradiţie, de obiceiuri şi legende, poporul român se poate evidenţia cu numeroase momente memorabile“. „Pe lângă colindatul de Crăciun, cântatul de Paşte pentru vestirea învierii lui Iisus sau sorcovitul de Anul Nou, există şi obiceiul de a dărui celor dragi, de 1 Martie, mărţişorul împletit de femeia cea mai în vârstă din familie. Legenda Mărţişorului dăinuie de sute de ani la români şi se alătură celorlalte tradiţii, obiceiuri care asigură consistenţa identităţii poporului român“, a spus Grapini. Pe 28 februarie şi pe 1 martie, broşura „Legenda Mărţişorului, talisman românesc“ va fi oferită turiştilor români şi străini în Aeroportul internaţional „Henri Coandă“ din Bucuresti şi în Aeroportul internaţional „Traian Vuia“ din Timişoara. Broşura, cu textul în limbile română, engleză şi spaniolă, va fi distribuită şi duminică, în Plaza Santa Ana şi Plaza de Oriente, în faţa Palatului Regal, în cadrul evenimentului organizat la Madrid de către Ambasada României în Spania. Broşura, care va fi distribuită şi celor care vor vizita standul României la Târgul internaţional de la Berlin, are ataşat un şnur de mărţişor autentic, lucrat manual, pe care, potrivit ministerului, turiştii români şi străini „pot să-l poarte ca talisman aducător de noroc, în spiritul vechii tradiţii româneşti“.