Orologiul din turn, 2017 by uap cluj

OROLOGIUL DIN TURN

curatorul evenimentului: OLIV MIRCEA Artiști: HOREA PAȘTINA MIHAI SÂRBULESCU CRISTIAN DIȚOIU MARIAN DOBRE VALENTIN SCĂRLĂTESCU ALEXANDRU ANTONESCU GEORGE MIRCEA EMILIA POP SEVER MOLDOVAN RADU ȘERBAN ANDREI CÂMPAN CRINA ANTONESCU TEODOR ȘTEFAN MARIANA MOLDOVAN MIRON DUCA MARCEL LUPȘE

Catalogul stagiului de documentare și creație din cadrul primei ediții a Taberei de Pictură “OROLOGIUL DIN TURN | Orologerie“ Bistrița, octombrie 2017

Horea Paștina A câta oară pentru mine...? Din nou la Bistrița. Întâlnire între pictori. Primit cu bucurie. Întâlnire de lucru. Orașul, loc de întâlnire. Peisaj urban. “Orologiul din Turn”. Orologerie, numele Simpozionului. Înarmat cu guma de șters, hârtie și cărbune de desen. Note, exerciții. Opt zile, de lucru împreună. Ascultare și privire. Sunetul locului, îl putem noi prinde? Mihai Sârbulescu Nu ştiu alţii cum sunt, dar pictorilor le place să fie împreună. Visul lui Van Gogh: să-şi gospodărească în aşa chip căsuţa din Arles încât să poată găzdui colegi, să fie împreună. Au existat cafenele renumite ale Parisului în anii impresioniştilor, dar şi ai cubiştilor, unde artişti celebri astăzi se întâlneau pentru a fi împreună. Un tânăr pictor precum Luchian bunăoară învăţa din discuţiile purtate prin aceste cafenele mai mult decât în Academia Julian... Avem tradiţia Simpozionului Greciei antice. Acesta a fost tradus de multe surse ca “banchet”, deşi, literal, traducerea ar fi “întrunire de băutori”. Homer a fost cel care a povestit primul despre acestea. Şi pictorilor le place să benchetuiască! Să mai stea şi de vorbă, nu numai să muncească! Vrând, nevrând discuţiile lor tot la pictură vin! Vin, vin! George Mircea Orice spațiu centrat pe prezența pictorului devine expresie. Se spone: „Omul Sfințește Locul”. Si „locul” devine în felul acesta o insulă, un „locus poeticus”. Locul presupune o încercuire, dar nu și o izolare. Nu putem izola Zidul Cetății, de Turnul Dogarilor și de Orologiul din Turn pentru că ele sunt locuri care comunică, aparent neverosimil, prin axul sufletului și al conștiinței noastre. Orologiul din Turn este obiectul care reprezintă sintetic o construcție pe axul existenței noastre omenești. Pentru că m-am născut și m-am format la Bistrița, constat în acest ceas că Turnul cu Ceas e o arhitectură cu trepte morale așezate în ordine ascendentă. Aflăm astăzi și acum că locul poetic al orașului se califică prin calitatea și claritatea oamenilor. Alexandru Antonescu Bistrița. Numele orașului mi s-a impus în urmă cu aproape 30 de ani prin trei nume: Steinhardt, Noica, Oliv – așa le-am auzit. Așa mi-au rămas în memorie! Astăzi, prima oară în Bistrița pentru un timp. Prima impresie: apă și arbori, verde și auriu ... apoi descopăr orașul vechi. Gândul mă duce spre Sibiul pe care îl cunosc, dar este altceva – alt aer. Mă întorc în timp, încerc să înțeleg duhul locului, dar nu mă străduiesc... Mă plimb. Privesc clădirile – senzație de robustețe, niciodată apăsătoare... alburi și negruri argintate. Întâlnesc din loc în loc, pe garduri, niște țigle în fața cărora mă opresc ori de câte ori le văd (aflu că au fost pe turla bisericii evanghelice) – au ceva vegetal și puternic: impresie de mișcare și stabilitate totodată. Îmi plac enorm. O să le pictez! Spații, vii, vinuri, oameni, prietenii – toate legate prin pictură! Chinezii cei de demult spuneau că pictura așează relațiile dintre oameni, iar părinții că „prietenia are ceva din realitatea raiului”. Știau ei! Crina Antonescu Ce privilegiu să petreci zile senine în compania unor oameni dragi, plini de har, să primești deplin impresiile luminoase ale unui loc și ale unui timp! A fost în octombrie 2017, la Bistrița. Radu Șerban Toamna lui 2017 la Bistrița. Atmosferă aurie, arămie, calmă. Numai bună pentru meditație și creație. Noi, 16 pictori. Reuniți în jurul și la provocarea lui Oliv Mircea. Orologiul din Turn | Orologerie. Provocarea: Orașul așa cum îl vedem. Eu, în calitate de observator al orașului cu ziduri marcate de timp și acoperișuri cu pante abrupte, cu cele 22 pasaje, cu turnul cel înalt din piatră și cu o viață cotidiană dinamică. Frumosul este lesne de perceput!

OROLOGERIE BISTRIȚA, 2017 În „Memoriile” sale, Ludwig Richter, povestește că în tinerețea sa, în timpul unei călătorii la Tivoli a decis împreună cu cîțiva colegi ai săi să picteze un fragment de peisaj, fiecare din ei fiind ferm hotărîți să nu se depărteze de natură sub nici o formă. Și, deși modelul a fost același, și fiecare încercase cu întreaga sa capacitate să redea strict ceea ce vedea, au rezultat totuși nenumărate imagini diferite, tot atît de diferite ca și personalitățile pictorilor care participau la această încercare. Cel care povestește acest episod, deduce că în exemplul relatat nu avem de a face cu o viziune obiectivă și că fiecare artist concepe forma și culoarea în funcție de propria sa fire, de propriul temperament și de propriu-i suflet. Pentru cel care privește din exterior, această constatare nu conține nimic surprinzător. Aforismul conform căruia fiecare pictor pictează cu sîngele său nu e nou. Toată deosebirea între mîna și sufletul diferiților artiști constă, într-o atentă analiză, în faptul că atunci cînd avem de a face cu pictori foarte înrudiți ca gust estetic, linia poate avea fie un caracter mai angular, fie unul mai rotunjit în care mișcarea pare mai domoală și ezitantă sau, dimpotrivă, mai tumultuoasă și neliniștită. Proporțiile sunt și ele cînd mai zvelte, cînd mai ample, în timp ce aceleași reliefuri și adîncituri sunt percepute de unii mai discret iar de alții cu mai multă parcimonie. Lumina și culoarea sunt supuse și ele aceluiași regim personal. Intenția cea mai onestă a pictorului de a-și observa modelul în modul cel mai exact sau cel mai poetic nu-l poate împiedica să perceapă uneori tonalitatea caldă, alteori pe cea rece, să facă umbra să apară cînd mai moale cînd mai dură și fluxul luminii să fie cînd mai însuflețit și mai zglobiu, cînd mai furișat și mai ascuns. Stilurile individuale sunt, o știm preabine, de fapt, dintre cele mai diferite. Conceperea și compunerea de neconfundat a formelor - ductul linear impetuos, verva, sau dimpotrivă, calmul - solicită atenția pictorului pentru a reuși să redea pe de o parte impresia de nemișcare care încarcă liniile cu energiile care fac ca privitorul să simtă diferența de temperament dintre pictori - atît în ansamblul cît și în detaliile operei fiecăruia, cît și, pe de altă parte, să se vadă cu ușurință că există o diferență specifică care este produsul dinamicii intrinseci creației individuale înseși. În fiecare amănunt poți simți și poți recunoaște caracterul esențial al stilului personal al fiecărui pictor. Totul este legat de ideea de frumusețe pe care a asumat-o și pe care o pune în opera pictorul. Realitatea nu îi împiedică ca, în mișcarea și în măsura formelor, fiecare dintre pictorii care participă la această reuniune să dea expresie propriei lui naturi. Iată-ne față în față cu un bun prilej pentru studiul aplicat al psihologiei formelor. Cu elemente relativ restrînse artistul creează o imensă varietate de expresii individuale, puternic diferențiate. Gradațiile de ton și ritmul formelor de ansamblu exprimă atît de clar cît fiecare dintre pictorii care participă la acest antrenament creativ își îngăduie să dezvăluie cît și ceea ce am dorit, ca intelectuali căutători ai cunoașterii contemplative, să aflăm despre cetatea-burg în care trăim. În acest fel nu mai este nevoie de o argumentație specială pentru a recunoaște în felul în care părțile se susțin mutual în tensiune, o artă care înrudită lăuntric reușește să redea chipul orașului care încetul cu încetul își descoperă în relațiile dintre părți și ansamblu, văzute și prin sensibilitatea unor artiști care își respectă menirea. Spațiul architectural este un spațiu al experienței. Spațiul interior și cel urbanistic, spatiul limitat de ziduri sau de șiruri de copaci, spatial vid și cel construit, spatial continuu și cel discontinuu îi ajută pe privitori, pe oameni, să realizeze percepția spațiului architectural, ca spațiu existențial construit, care scot la lumină experiența trăită, experiența particulară a locului. Pictotii care au privit și ei către orologiul din turn timp de șapte zile în toamna lui 2017 sînt: Horea Paștina, Mihai Sârbulescu, Valentin Sărlătescu, Cristian Dițoiu, Emilia Pop, Mariana Moldovan, Marian Dobre, Marcel Lupșe, Sever Moldovan. Alexandru Antonescu, George Mircea, Crinela Antonescu, Teodor Șrefan, Radu Șerban, Andrei Câmpan, și pentru cea din urmă oară cu noi, ... Miron Duca. Analizînd calitatea și expresia corpului arhitectonic al Bistriței, dar și realitatea vie și simbolică a naturii vegetale cu care se află în relație pictorii reuniți în cel dintîi stagiu de lucru împreună sub egida Orologiului din Turnul de la Biserica Evanghelică din Bistrița în toamna anului 2017, au făcut un prim pas în înțelegerea ființei poetice și plastice a orașului cu toată realitatea lui înzidită. Oliv Mircea, curatorul evenimentului

OG ROL

ERIE

Organizatori:

UNIUNEA ARTIȘTILOR PLASTICI BISTRIȚA

GALERIA “ARCADE 24” A UNIUNII ARTIȘTILOR PLASTICI BISTRIȚA

GALERIA CONCENTRIC BISTRIȚA

Evenimentul se bucură de sprijinul:

CONSILIUL JUDEȚEAN BISTRIȚA-NĂSĂUD

PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BISTRIȚA

CENTRUL CULTURAL MUNICIPAL BISTRIȚA

CENTRUL JUDEȚEAN PENTRU CULTURĂ BISTRIȚA-NĂSĂUD

Lista imaginilor și a lucrărilor din catalog Pagina 2: texte de Horea Paștina, Mihai Sărbulescu, George Mircea, Alexandru Antonescu, Crinela Antonescu, Radu Șerban Pagina 3: “OROLOGERIE“ text de Oliv Mircea Pagina 4, 5: Cristian Dițoiu, Marian Dobre, Oliv Mircea și Mihai Sârbulescu, în cureta Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud Pagina 6, 7: lucrarea “Vedere de pe puntea lui Keincz“ de Horea Paștina Pagina 8, 9: seria de lucrări “Stejarul din Bistrița“ de Mihai Sărbulescu Pagina 10, 11: seria de lucrări “Turnul Dogarilor“ de Cristian Dițoiu Pagina 12: Marian Dobre, pregătirea lucrărilor pentru expunere, galeria Concentric Pagina 13: lucrările lui Marian Dobre expuse în galeria Concentric Pagina 14, 15: detaliu din lucrarea “Parcul din Bistrița“ de Valentin Scărlătescu Pagina 16, 17: Alexandru Antonescu și Horea Paștina, logiile Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud Pagina 18, 19: lucrarea “Cupola“ de Alexandru Antonescu Pagina 20, 21: George Mircea și Theodor Ștefan în timpul documentării la Bistrița Pagina 22, 23: caietul de lucru al lui George Mircea expus la galeria Concentric Pagina 24: lucrarea “Poarta bisericii evanghelice“ de Emilia Pop Pagina 27: lucrarea “Pasajul pașilor pierduți“ de Sever Moldovan Pagina 28: lucrarea “Zid medieval“ de Radu Șerban Pagina 30, 31: detaliu din lucrarea “Castanul“ de Andrei Câmpan Pagina 32, 33: schițe din caietul de lucru al Crinei Antonescu, expuse la galeria Concentric Pagina 34, 35: schițe din caietul de lucru al lui Theodor Ștefan Pagina 36, 37: fragment din expoziția de la galeria Concentric, ultime reglaje Pagina 38: lucrarea “Case din Bistrița“ de Mariana Moldovan Pagina 40, 41: Miron Duca și un detaliu din lucrarea “Contraste“ Pagina 43: lucrarea “Strada Lupeni“ de Marcel Lupșe Pagina 44 - 47: vernisajul expoziției “Orologerie“, galeria Concentric, Bistrița, octombrie 2017 Concepța catalogului, fotografiile lucrărilor și prelucrarea imaginilor: Radu Șerban ISBN: Tipar: 2018

ISBN: 978-606-8897-26-4