Antologie jurnalistica - Volumul III

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

VASILICA

MITREA

ANTOLOGIE JURNALISTICĂ vol. III – CRONICI, INTERVIURI, REPORTAJE

1

Vasilica Mitrea

Coperta: Vasilica Mitrea Corector: prof.drd. Alexandra Flora Munteanu Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României MITREA, VASILICA Antologie jurnalistică / Vasilica Mitrea. - ConstanŃa : Vol. III

© Toate drepturile asupra textelor şi imaginilor sunt rezervate autorului.

2

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

ARGUMENT Un bun scriitor este şi un bun publicist sau un scriitor poate fi şi publicist, singura condiŃie este ca pe amândouă să le facă bine. Şi una şi alta este să ştim să le canalizăm spre realizarea unor acŃiuni folositoare societăŃii. Să nu ne lăsăm copleşiŃi de descurajare.

Inegalitatea este un adevăr, e cumplită, egalitatea este complicată şi are suişuri şi coborâşuri.

Pornind de la o activitate publicistică m-am gândit că, o revistă sau un ziar, se poate arunca cu uşurinŃă, o carte însă este păstrată mai cu sfinŃenie. De aici ideea unei Antologii jurnalistice pentru ca evenimente, locuri, personalităŃi să nu fie uitate prea curând. În articole sunt inserate realităŃi, de aici şi ideea de a nu fi pierdute odată cu trecerea timpului.

Articolele sunt pe mai multe domenii: simpozioane, lansări de carte, vizite şi excursii oficiale, evenimente culturale, comemorări ale eroilor marinari, lagăre şi zone de detenŃie, prezentări de personalităŃi, traume sociale şi umane, învăŃăminte cotidiene. Cei inseraŃi în acest volum se pot considera personaje reale ale unui timp şi loc binecuvântat.

Autoarea

3

Vasilica Mitrea

Vasilica MITREA Articole publicate în diverse reviste şi ziare LEGENDELE GRECIEI

Palatul din Knossos 4

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

Palatul din Knossos În numărul trecut al revistei am promis că voi reveni cu o nouă legendă din excursia pe care am făcut-o în Creta.

Palatul din KNOSOS a fost construit pe la 1900 î.Hr. Între anii 1894-1900, arheologul sir Arthur Evans, a descoperit, printre altele şi palatul regelui Cnosos (Knosos), un faimos labirint mitic, cu numeroase săli şi coridoare.

Knosos era cel mai sofisticat palat din insulă, cu peste 1000 de încăperi, cu un complex sistem de 5

Vasilica Mitrea

scurgere, closete cu apă curentă şi străzi pavate. Se presupune că arhitectul labirintului ar fi fost atenianul Dedal, refugiat din Creta.

Legendele spun că, sub palat, se afla labirintul în care Minotaurul era Ńinut prizonier.

Creatura, jumătate om, jumătate taur, era fiul lui Pasiphae, soŃia regelui Minos şi a unui taur trimis de zeul Poseidon. Aceştia construiesc un edificiu pentru a-l întemniŃa pe Minotaur. Acestuia i se aduc drept hrană oameni, iar pofta lui era nemăsurată, până în ziua în care este ucis de eroul legendar Teseu.

Pe la 1700 î.Hr. palatul a fost distrus de un cutremur şi rapid construit.

Punctul central al sitului este vasta curte centrală în jurul căreia se află numeroase elemente importante ale palatului. Se mai văd şi astăzi ruinele acestui măreŃ palat cu specificitatea picturilor rămase din acea perioadă. Au fost scoase la lumină numeroase fresce, sculpturi, reprezentând tauri. Încăperile erau ornate cu grifoni, simboluri ale perioadei minoice. În labirint au fost aruncaŃi Dedal şi fiul său Icar, care au evadat fabricându-şi aripi de ceară.

Icar a căzut în mare, deoarece i s-au topit aripile, iar Dedal a ajuns la regele din Sicilia.

6

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

GORTINA (Gortys), aşezământ locuit din perioada minoică până în era creştină. Vechiul oraşstat Gortina s-a dezvoltat sub dominaŃia doriană în sec. VI î.Hr. Gortina a devenit cea mai importantă cetate din Creta când a fost numită capitala a nouă provincii romane a Cretei şi Cyremei (Libia de azi).

A continuat să prospere în epoca bizantină datorită poziŃiei sale strategice. Oraşul a fost distrus de invadatorii arabi.

Aici a fost descoperit cel mai cuprinzător set de legi (Codul de legi de la Gortina (Gortys), scrise de pe vremea Greciei antice, datând de pe la 500 î.Hr. Fiecare tablă a Codului de la Cortina cuprinde inscripŃii pe 12 coloane, într-un dialect doric cretan. În total sunt 600 de rânduri care se citesc alternativ de la stânga la dreapta şi invers.

Legile erau expuse în locuri publice (pe unele dintre ele le-am văzut şi noi) şi se refereau la problemele casnice precum căsătoria, divorŃul, adopŃiile, drepturile şi obligaŃiile sclavilor, împărŃirea şi vânzarea proprietăŃilor etc. Tot aici se află şi ruinele bazilicii Agros Titos, un edificiu impresionant, cu trei nave, al cărui plan este încă vizibil. A fost principala biserică creştină cretană, locul unde este înmormântat Sfântul Titos, primul episcop şi sfântul patron al insulei, care a fost trimis de Sfântul Pavel pentru a-i converti pe necredincioşi. Tot aici se întinde şi micul parc El Greco, numit astfel după numele celui mai renumit 7

Vasilica Mitrea

pictor cretan. Acesta s-a născut în Creta, în 1545.

Arta sa a urmat tradiŃiile şcolii cretane de pictură. În Italia El Greco a devenit discipolul lui Tizian, înainte de a se muta în Spania. A murit în 1614, lucrările sale aflându-se astăzi în marile colecŃii din lume. În Creta există astăzi numai una la Muzeul de istorie din Iraklio – „Tărâmul zeilor – Muntele Sinai”.

Oraşul Gortina (cunoscut ca Gortin si Gortis) localizat in sudul Cretei centrale, a fost un important centru urban din perioada romană, ce avea sa devina ulterior loc de scaun al primului episcop al Cretei, Sfântul Tit. Sfântul Apostol Tit, unul din cei şaptezeci de Apostoli ai Mântuitorului, s-a nascut în Creta, din părinti idolatri, fiind de origine greacă. Ajungând la credinŃa în Hristos prin intermediul Sfântului Apostol Pavel, el devine ucenicul acestuia si devotat tovaraş şi ajutor in timpul propovăduirii Evangheliei.

8

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

Biserica Sfântului Tit Am vizitat şi casa memorială a pictorului dar, şi Muzeul de arheologie, care adăposteşte cea mai importantă colecŃie de artefacte minoice. În spatele bazilicii a fost o agora (piaŃă) greacă, unde se văd şi astăzi şirurile semicirculare de bănci ale odeonului roman, folosit pentru concerte iar acum găzduieşte celebrele tăbliŃe din piatră ale Codului de legi de la Gortina. În spatele odeonului urcă o alee până la acropolă, unde în jurul anului 1000 î.Hr., a fost construită o aşezare postminoică.

9

Vasilica Mitrea

PHAESTOS (Festos) a fost unul din cele mai importante palate minoice din Creta. Săpăturile au scos la iveală două palate. Ruinele primului ar fi fost construit cam pe la 1900 î.Hr. şi distrus de un cutremur în 1700 î.Hr. Cea mai mare parte a ruinelor scoase la suprafaŃă aparŃin celui de-al doilea palat, puternic afectat în 1450 î.Hr., probabil de un tsunami.

Aici a fost descoperit un disc de lut, de 16 cm în diametru, în anul 1903. Este gravat pe ambele părŃi cu simboluri pictografice în spirală, pornind dintre exterior spre centru, a căror origine şi semnificaŃie nu au fost încă descifrate, dar se crede că reprezintă un imn. Este cea mai importantă descoperire.

Creta este cea mai mare insulă a Greciei, cu o lungime de 225 km şi o lăŃime de 60 de km.

Au dus bătălii de libertate împotriva veneŃienilor, turcilor şi germanilor. Fiecare popor şi-a lăsat 10

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

amprenta, iar astăzi încă se mai văd vestigii ale acestor civilizaŃii. În Creta am întâlnit foarte mulŃi români care lucrează acolo, pe un termen mai mare sau mai mic. I-am îndemnat să facă cunoscută şi Ńara noastră care este atât de frumoasă şi ospitalieră, având toate formele de relief – deltă, munte, mare.

Pentru că spaŃiul nu-mi permite mă opresc aici, deşi locurile pe care le-am vizitat au fost mult mai multe.

(Revista Dobrogea Culturală)

11

Vasilica Mitrea

Recenzie ROMANUL “DELFINA” – Vasile MIZDREA Romanul “Delfina” al scriitorului Vasile Mizdrea, citindu-l, te îndeamnă la visare, la călătorie, la iubire. Este una din acele cărŃi unde simŃi nevoia să te retragi în singurătate pentru a fi numai tu cu „eroii” acestui volum. Asemenea mării, asemenea stelelor, femeia este cea pe care o priveşti cu contemplare, dar nu o înŃelegi. Ea rămâne mereu un mister, o muză din care te inspiri, dar nu o poŃi niciodată descifra. Se spune că toate relele de pe lumea asta vin de la femei, chiar şi unele războaie s-au dus având la baza conflictelor tot femeile.

Scriitorul Vasile Mizdrea este colonel în rezervă. „Am început să scriu cât se poate de firesc atunci când am descoperit Marea”. Delfina, denumire dată de cel care a întâlnit-o şi s-a îndrăgostit de ea, Claudiu Istrate, fost profesor de filozofie, acum brigadier piscicol, divorŃat; EA, Delfina „născută din duhul apelor”, fusese îndrăgostită şi trăiseră o frumoasă poveste de dragoste alături de, „locotenentul de atunci, colonelul de astăzi” Victor Sălăjan. Dar cine se poate exprima mai bine decât poetul: „Trecutul îngroapă trecutul şi trebuie să sfârşească în tăcere.

Nimic din ce-i uman nu este etern. Eternitatea este o iluzie”. Aşadar, Victor o părăseşte, căsătorindu-se 12

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

cu altă femeie şi, mulŃi ani, nu mai ştie nimic despre el.

Seneca spunea că: „viaŃa se împarte în trei anotimpuri: ceea ce a fost, ceea ce este şi ceea ce va fi”. „Dintre acestea cel pe care-l trăim este de scurtă durată, ne îndoim de cel ce urmează, doar cel ce s-a scurs este sigur. Asupra trecutului soarta şi-a pierdut orice drept. Trecutul nu poate fi răscolit şi nici smuls. Prezentul este timpul cel mai scurt”.

Dar, uneori, trebuie să reînviem trecutul, să-l clarificăm, să-l purificăm, să ne mântuim unul pe celălalt.

Delfina (Zeina), tătăroaică, medic veterinar, venise în Deltă dintr-o întâmplare, destinul o aruncase pe un Ńărm de mare, cu o fericire nerealizată şi el, Claudiu Istrate, o găsise aici, la o vârstă înaintată, 55 de ani. Trecuse vremea pe lângă ei fără o statornicie. Apăruse lângă ea întrun chip miraculos. „Aşa să arate oare momentul în care-Ńi reîntâlneşti marea iubire a vieŃii, după un număr de ani?”. Se simŃea stăpân pe sine, matur, puternic, aşa cum nu mai fusese niciodată, gata să înfrunte lumea pentru a se scufunda în iubire. Nu-l mai interesau prejudecăŃile, se apropiase de 60 de ani, dominase socialul, ştia ce este iubirea, şi se gândea cum să se apropie cu sinceritate, într-o contopire cu Delfina. Iar pentru ea, acest drum spre Claudiu, îl considera un salt în necunoscut. „ViaŃa 13

Vasilica Mitrea

n-ar fi posibilă dacă n-am înfrumuseŃa-o puŃin şi nam încălzi-o cu iluzia simŃirii”.

Claudiu şi Delfina trăiau vibraŃia anotimpului, cuprinşi în acelaşi univers, aşteptând un nou început. „Ne cunoaştem de puŃin timp, neam împrietenit foarte repede. Nu crezi?” Trăiau deocamdată bucuria unei frumoase prietenii şi una din bucuriile prieteniei este de a avea cui încredinŃa o taină. „Vechea noastră lume, primară şi candidă – spunea el – se va reclădi încetul cu încetul în jurul nostru! Suntem nişte animale stăpânite de nelinişte, mereu în căutare după vânat fantezii”. În cele din urmă, două trupuri se-ngemănau într-o iubire dulce şi deloc amăgitoare. O dragoste de-o seară.

Claudiu a fost avansat la funcŃia de inspector general. A primit o locuinŃă la oraş. Zeina avea dese coşmaruri şi dureri de cap. Claudiu, veche cunoştinŃă a lui Victor, l-a informat despre Delfina şi starea ei de sănătate. „Victore, căsnicia ta s-a sfârşit, întrebă Zeina?” „Doar prin plecarea Katiei şi atât. Acum tu vei fi prietenă şi soŃie până la sfârşitul vieŃii mele. O prietenie dacă e să supravieŃuiască, trebuie să se reorganizeze şi să se schimbe din temelii”. Trebuia să ajungă la o înŃelegere de bun simŃ cu Zeina să o determine să locuiască cu el, unindu-şi destinele. „N-am fost un bărbat pe deplin dacă am fugit de dragostea ta. Nu e târziu nici acum că am recuperat-o!” „De ce a 14

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

trebuit să parcurgem o viaŃă de om pentru ca drumurile noastre să se unească?” El nu-i răspunse.

Pe Victor îl rodea faptul de a nu şti cât de departe a mers relaŃia dintre Claudiu şi Zeina. „Spune drept, l-ai iubit pe Claudiu?” „Sinceră să fiu, da. Dar el a fost cavaler şi m-a abandonat tocmai că ştia de iubirea noastră de-o viaŃă. M-a şi ajutat mult să supravieŃuiesc, a fost un bărbat generos, iar eu aveam nevoie de dragostea lui...”Victore sunt foarte bolnavă şi cred că multe zile nu o să mai trăiesc. Te-am iubit dintotdeauna şi te iubesc aşa cum poŃi iubi un om cu părul cărunt”.

FaŃa ei slăbită, se îngălbenise şi Victor îi mângâie obrajii şi umerii pentru a-şi reveni. Trebuia consultată de un neurolog. Boala ei evolua, iar Victor o va ajuta să-şi caute un medic bun. Trebuia să facă imediat operaŃie pe creier. Îl măcina faptul că atunci, când Zeina a avut cea mai mare nevoie de el, nu a înŃeles-o la timp şi s-a căsătorit cu Kati. Se simŃea recucerit de Zeina. „S-ar putea să suport sau să nu suport o intervenŃie chirurgicală pe creier!”

Romanul încheia trilogia Jocul destinului, ForŃa Destinului şi Delfina în care eroii au trăit drame, despărŃiri, supravieŃuiri, speranŃe, mâhnire şi durere.

Autorul analizează în profunzime psihologia eroului, dând la iveală defecte şi calităŃi, ambiŃii şi idealuri, vise şi dezamăgiri.

15

Vasilica Mitrea

Vă las dumneavoastră, cititorilor acestui roman, să descoperiŃi finalul acestei cărŃi. Îl felicit pe autor.

Revista Dobrogea Culturală

VASILICA MITREA - INTERVIU CU DOAMNA Dr. DOINA PĂULEANU, DIRECTOR AL MUZEULUI DE ARTA CONSTANłA

V.M. Doamna Păuleanu de mult mi-am dorit să vă iau un interviu. Mă bucur că am acum acest prilej. SunteŃi directorul acestei instituŃii de cultură, dar sunteŃi în acelaşi timp critic de artă şi

16

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

scriitoare. Pe care dintre aceste “îndeletniciri” le faceŃi cu mai multă plăcere?

D.P. Meseria mea, pe care nu aş dori să o schimb pentru nimic în lume, este de istoric şi critic de artă. A fost o opŃiune de tinereŃe, care mi-a jalonat viaŃa şi i-a determinat parcursul profesional.

Este, de fapt, felul meu de a exista. De aici decurg celelalte însuşiri şi defecte ale mele; îmi place să cred că dacă nu aş fi avut această meserie, nu aş fi putut fi un eficient director de muzeu, deşi managementul este o profesiune în sine. Sigur că managementul are legile şi exigenŃele sale, dar cred că trebuie să ai o anumită pregătire artistică pentru a lua hotărâri viabile referitoare la valorile patrimoniale de care răspunzi.

Ca manager al unei instituŃii de cultură, trebuie să fii conştient de caracterul unic şi irepetabil al obiectului de artă, să-Ńi asumi responsabilităŃile care decurg din gestionarea acestuia, să respecŃi foecare piesă, să o valorifici, să sporeşti patrimoniul acumulat. În ceea ce priveşte scrisul, eu nu sunt autorulul unor cărŃi de ficŃiune, ci de specialitate.

Domeniile asupra cărora m-am concentrat în cele 14 cărŃi editate, sunt istoria artei şi antropologia urbană. Mă ocup aşadar de pictură, sculptură, grafică, arte decorative şi arhitectură în perioada modernă a culturii naŃionale. Scrisul este satisfacŃia fiecărei zile, este bucuria şi liniştea mea, este 17

Vasilica Mitrea

modalitatea de a mă decupla de cotidian şi de a aşeza toate faptele existenŃei la locul firesc, pe care îl poate conferi doar perspectiva istoriei. De aici provine şi un soi de scepticism, benign în cazul meu, care aşează fapte şi întâmplări în ierarhia lor firească.

V.M. Ce admiraŃi la o pictură?

D.P. Calitatea, indiferent de stil, epocă sau provenienŃă. Sigur că nu este obligatoriu ca orice lucrare să îmi placă. Sunt opere desăvârşite, care îmi produc disconfort sufletesc. Sunt opere menite să stârnească imaginaŃia, să nască idei. Eu prefer obiectele de artă care exprimă bucuria de a trăi, care transmit o stare stenică, de armonie şi frumuseŃe.

V.M. Ce îl reprezintă (caracterizează) mai mult pe un pictor. Ce admiraŃi la un pictor? Dar la o pictură? Contează numărul expoziŃiilor sale personale sau calitatea lucrărilor?

D.P. Un filosof francez spunea: stilul este omul. Dintr-o anumită configuraŃie stilistică, eu pot înŃelege omul cu frământările, îndoielile şi izbânzile sale. Sigur că dintr-un asemenea unghi de vedere, eu admir izbânzile. De aceea, cred că este important ca o lucrare să-şi reprezinte autorul, întro anume etapă a vieŃii. Numai lucrările în care acesta se regăseşte pe deplin, sunt viabile din punct de vedere artistic.

18

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

Nu-mi plac lucrările neizbutite. Istoria artei reŃine, de obicei, capodoperele. În muzeul real pe care îl conduc şi în cel imaginar pe care îl port în suflet, importante sunt lucrările de referinŃă. Sigur că îmi place să reŃin în cazul acestora, trecerea lor prin colecŃii sau muzee. Pentru că – s-a spus adeseori – fiecare carte, operă de artă, casă, obiect reprezentativ, îşi are propriul destin.

V.M. Este suficient talentul sau contează mai mult studiile de specialitate?

D.P. Nimic nu se poate face fără talent sau dotare naturală. Dar nimic nu se face numai cu talentul sau dotarea naturală. Trebuie să adaugi munca neîncetată, aspiraŃiile, dorinŃa de perfecŃiune, dorinŃa de comunicare, setea de absolut, povara posterităŃii.

V.M. AveŃi un pictor preferat?

D.P. Din arta românească, Nicolae Tonitza. Din arta europeană, Vermeer din Delft.

V.M. Cine credeŃi că se ridică la standardele naŃionale sau chiar internaŃionale dintre pictorii din oraşul nostru?

D.P. Eu cred că avem artişti de mare valoare. Dar numai valoarea nu ajunge în societatea contemporană. Trebuie să existe o persoană, o instituŃie, vreun mecena, care să se ocupe de marketingul operei lor. Cu alte cuvinte, între artist şi consacrarea oficială trebuie să existe un intermediar, care să investească în opera creată 19

Vasilica Mitrea

bani, timp şi abilităŃi de comunicare; doar astfel opera de artă, care are valenŃe simbolice şi comerciale deopotrivă, poate pătrunde şi rămâne în câmpul oficial de consacrare.

V.M. Care a fost cea mai bună perioadă a picturii româneşti?

D.P. În mod cert, perioada interbelică. Înainte de secolul al XIX-lea, pe teritoriul României de astăzi nu exista pictură laică de şevalet, ci doar pictură cu subiect religios. După ruperea legăturilor seculare cu BizanŃul şi procesul de modernizare, de europenizare în care este antrenată arta românească, se ard etape şi se realizează o pictură de aleasă calitate, care poate concura cu tot ceea ce se realiza atunci mai valoros în plan sincron. La orice mare manifestare culturală din acea perioadă, pictorii noştri înregistrau succese notabile şi achiziŃii pe măsură. Cortina de fier ne-a izolat apoi de această lume, care nu ne-a aşteptat pe noi, ci şi-a continuat evoluŃia. Din nou trebuie să recuperăm handicapul izolării şi amputării legăturilor noastre cu celelalte Ńări şi culturi.

V.M. AŃi lansat de curând volumul “Grupul celor patru”. De ce i-aŃi ales pe aceştia?

D.P. I-am ales pentru că îi iubesc, pentru că sunt artişti mari, pentru că trei dintre ei – Nicolae Tonitza, Francisc Şirato şi Ştefan Dimitrescu au pictat o serie de capodopere pe Ńărmul Mării Negre; i-am ales şi pentru că erau 20

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

inteligenŃi, culŃi – scriau foarte bine – pedagogi desăvârşiŃi, oameni adevăraŃi. Oscar Han a făcut, între multe altele, grupul statuar Eminescu, pe care edili de excepŃie au ştiut să-l amplaseze la locul potrivit; un altul nici nu putea exista.

V.M. Când a fost înfiinŃat Muzeul de Artă?

D.P. O pinacotecă (evident cu lucrări de pictură) a fost înfiinŃată în 1935 şi a funcŃionat doar câŃiva ani. Muzeul acesta a fost întemeiat în 1961 şi a avut şansa unor achiziŃii şi donaŃii exemplare, mai ales într-una dintre etapele sale de existenŃă (1975 – 1995). Pe atunci lucrările erau ieftine, concurenŃă nu prea exista, piaŃa de artă părea a fi o utopie sau o investiŃie lipsită de realism.

V.M. InstituŃia dvs. găzduieşte, pe lângă expoziŃia de pictură şi multe alte evenimente culturale. Ne spuneŃi câteva dintre ele?

D.P. InstituŃia noastră trebuie să-şi valorifice, în primul rand, patrimoniul acumulat.

Mă refer şi la patrimonial de artă modernă, dar mai ales la cel de artă contemporană. Acesta din urmă nu face parte din expoziŃia de bază şi trebuie oferit spre vizionare de cât mai multe ori. Ne ocupăm şi de artiştii reprezentativi în plan naŃional şi local, prin expoziŃii cât mai interesante şi atractive. Aş aminti în acest sens, expoziŃiile taberei naŃionale de pictură de la Balcic, defăşurată deja în două ediŃii şi expoziŃii anuale. Au fost manifestări de referinŃă, 21

Vasilica Mitrea

pentru că subiectul a fost abordat de mari artişti din perioadele modernă şi contemporană, iar analiza comparativă, care s-a impus, a înregistrat în ambele etape menŃionate, alese împliniri.

V.M. Ce carte scrieŃi acum ?

D.P. Pregătesc o nouă carte despre pictura românească modernă, abordată printr-un unghi determinat. Va fi un nou album cu lucrări de pictură reprezentative, unele mai puŃin cunoscute, pe care sper să-l pot edita în condiŃiile grafice similare ultimului volum, deci de foarte bună calitate. Astăzi cărŃile de artă trebuie să fie publicate la cele mai înalte standarde tehnice şi editoriale, din respect pentru conŃinut şi pentru cititor.

V.M. Doamna Păuleanu, vă mulŃumesc că v-aŃi făcut timp pentru acest dialog deoarece ştiu cât sunteŃi de ocupată şi preocupată de această minunată instituŃie cu care ne mândrim toŃi constănŃenii şi cu toate celelalte activităŃi de care ne-aŃi vorbit.

Revista Dobrogea Culturală

22

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

27 MARTIE 2013 – 95 DE ANI DE LA UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA La Muzeul Marinei Militare din ConstanŃa a avut loc Simpozionul „95 de ani de la unirea Basarabiei cu România”. La festivitate au fost prezenŃi istorici, scriitori, oameni de cultură, membrii ai AsociaŃiei Pro Basarabia şi Bucovina, preşedinte Pânzaru Cezar, vicepreşedinte Liliana Vasiliev; reprezentanŃi ai Cultului Eroilor „Regina Maria” şi o delegaŃie venită de la Primăria Căuşeni, Basarabia: prof.

Valeriu Ostaş, Directorul Casei Limbii Române; Ing. Sîrghi Valeriu, consilier la Primăria oraşului Căuşeni, Ing. Onofrei Simion.

Numele de Basarabia a fost primit de la neamul Basarabilor, stăpânitori peste gurile Dunării de la mijlocul veacului al XV-lea şi cuprindea judeŃele Chişinău, Bender, Akkerman, Ismail, Bolgrad şi Cahul. Din cauza războiului dintre Rusia şi Turcia, încheiat în 1812 şi apoi cel al Crimeii (1854-1856) situaŃia instabilă a Basarabiei a avut urmări dramatice.

Aceasta a fost ruptă de Moldova, apoi o parte a ei a revenit la Ńinutul-mamă în 1856. Tratatul de la Berlin din 1878, ca urmare a Războiului rusoromâno-turc, a însemnat pierderea Basarabiei în favoarea Rusiei. PopulaŃia românească a 23

Vasilica Mitrea

Basarabiei a rămas majoritară. O statistică a populaŃiei basarabene din 1916 indica o populaŃie de 2.000.000 de moldoveni.

Redeşteptarea spiritului de libertate s-a concretizat în crearea, în noiembrie 1917, a unui Forum politic al Basarabiei, Sfatul łării, care să asculte şi să îndeplinească doleanŃele acestora. Începerea activităŃii Sfatului łării a fost data de 21 noiembrie 1917, zi simbolică pentru creştinism, ziua Intrării Maicii Domnului în Biserică. După ieşirea din Catedrală, publicul, foarte numeros, s-a îndreptat spre locul de convocare a Sfatului łării, aflat în clădirea Parlamentului moldovenesc, unde deasupra flutura drapelul Basarabiei, simbol al unei identităŃi care se afirma cu demnitate.

Sfatul łării devenea astfel puterea de cârmuire care punea capăt anarhiei. Acesta avea fruntaşi din toate stările sociale ale Ńării, militari, profesori, jurişti, economişti – toŃi oameni competenŃi.

Actul unirii votat de Sfatul łării la 27 martie 1918 declară „Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniŃe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam pe baza principiului că noroadele singure să-şi 24

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna SE UNEŞTE CU MAMA SA ROMĂNIA. TRĂIASCĂ UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA DE-A PURURI ŞI TOTDEAUNA!” La 28 martie 1918 Sfatul łării a votat actul solemn al Unirii Basarabiei cu România.

Primul ministru al României, Alexandru Marghiloman a transmis un mesaj pentru toŃii compatrioŃii: „În numele poporului Român şi al Regelui Ferdinand iau act de unirea Basarabiei cu România, de aici înainte şi în veci! Trăiască România Mare!”

Poporul Român va rămâne veşnic recunoscător GeneraŃiei Unirii, celebrându-le generozitatea şi curajul pe câmpurile de bătălie politică şi militară.

Dl. profesor de istorie Ion Moiceanu, de la Tribună, a rostit o adevărată lecŃie de istorie participanŃilor la acest eveniment.

Venit din Basarabia, domnul profesor Valeriu Ostaş, Director al Casei Limbii Române din Căuşeni a Ńinut un discurs impresionant şi emoŃional, amintind de acele mari personalităŃi ale culturii şi politicii care au participat la Actul Unirii, precum Ion InculeŃ, ales preşedinte al legislativului basarabean, care a deŃinut această funcŃie de la înfiinŃare, 21 noiembrie 1917 până în 30 aprilie 1918. A amintit de Constantin 25

Vasilica Mitrea

Stere, de Pan Halippa şi alŃi fruntaşi înfăptuitori ai Unirii. Şi-a încheiat discursul cu nemuritoarele sale cuvinte: „Să ne avem ca fraŃii şi să ne Ńinem de neamuri!”

Au mai luat cuvântul domnul Pânzaru Cezar, preşedintele Pro Basarabia şi Bucovina, filiala ConstanŃa, domnul cdor.prof.univ.dr.

Glodarenco Olimpiu care au elogiat alte mari personalităŃi ce au înfăptuit unirea.

Un cor de elevi de la Liceul Mircea ne-a delectat cu câteva melodii, unele cu caracter patriotic, cu încă doi rapsozi ai muzicii populare şi membrii ai Ligii Navale, filiala ConstanŃa.

Aceştia ne-au emoŃionat cu melodiile dumnealor şi evenimentul s-a încheiat cu Hora Unirii la care au participat toŃi invitaŃii.

Revista Arma Pontica

26

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

Recenzie la volumul CRITICE ŞI LIRICE de Prof.

ARŞALUIS SARCHISIAN GURĂU Într-un spaŃiu inedit, plin de spiritualitate şi încărcat de credinŃă, la Biserica Armenească, a avut loc lansarea volumului “Critice şi Lirice” al scriitoarei, Prof. Arşaluis Sarchisian Gurău. La festivitate au participat personalităŃi de litere, armeni şi români, care au dezbătut pe larg problematica cărŃii.

Despre doamna Arşaluis Gurău poŃi spune foarte multe numai dacă o cunoşti bine, ca om şi activitate literară. Pe mine însă m-a impresionat fiecare întâlnire cu domnia sa. De aceea am să mă refer la faptul că – am ascultat-o Ńinând o conferinŃă, făcând analize pe text şi recenzii unor mari scriitori sau oameni de valoare, note de lector, a făcut traduceri, a scris poezii de dragoste şi cu caracter patriotic. A folosit „cuvântul” care înalŃă un om, care îl face mai frumos şi mai deştept şi ne-a arătat prin EL cartea sa de vizită.

La început a fost CUVÂNTUL, aşa stă scris în Biblie. Dumneaei a folosit cuvântul care mângâie, cuvântul care alină şi nu cuvântul care doare, care arde, care ucide. De aici am făcut şi profilul uman al doamnei Arşaluis pentru care am şi un respect deosebit.

27

Vasilica Mitrea

De altfel autoarea îşi începe volumul CRITICE ŞI LIRICE cu poezia CUVÂNTUL. Şi citez: „Cuvântul – graŃie, ce zideşte/Şi doar spre bine osteneşte;/Cuvântul – leac pentru durere/Pur elixir de mângâiere;/Cuvântul – dulce dezmierdare,/Îndemn la milă şindurare;/Cuvântul – vis, imbold şi cheie,/Slujind palate şi bordeie;/. Ce bine ar fi dacă noi am folosi CUVÂNTUL care zideşte, care ne uneşte... aşa cum ne explică autoarea.

Este preocupată şi de cunoaşterea trecutului poporului său, pe care îl iubeşte ca pe sine însăşi, ceea ce a determinat-o să facă un studiu amplu, atât istoric cât şi lingvistic. Ne-a dezvăluit şi nouă, prin această carte, că poporul armean este un popor vechi şi mândru pe care Noe l-a găsit când a ancorat pe muntele Ararat.

Această epopee naŃională, această saga a poporului său o determină pe autoare să cerceteze cu asiduitate rădăcinile neamului său şi să-l caracterizeze ca fiind un popor care a purtat războaie interminabile doar pentru a se apăra, nefiind însetaŃi de sânge pentru a domina şi asupri, doar pentru a supravieŃui şi a-şi păstra fiinŃa naŃională şi credinŃa. Aici constatăm o asemănare între popoarele noastre de unde pot trage concluzia că această trăsătură de caracter ne uneşte.

28

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

Autoarea citează din baladele populare cu trimitere directă la realitate şi constată că timpul nu are puterea să vindece rănile trecutului.

Memoria colectivă îşi repetă evenimentele pentru a le conserva şi transmite urmaşilor, spre neuitare, glasul acestei memorii.

Faptul că scriitoarea le aduce de fiecare dată în prim plan dovedeşte patriotism, aşa cum îi stă fiecărui om bine să Ńină la poporul său, dovedeşte studiu şi cunoaştere, dovedeşte talent, ceea ce o recomandă ca pe un intelectual de marcă al etniei armene şi, de ce nu, un om de vază al poporului român.

Felicit autoarea pentru această minunată carte, ce ne aduce viu în memorie inteligenŃa, demnitatea, hărnicia poporului armean. Fără aceşti scriitori omenirea ar fi mai săracă şi, spre aducere aminte, noi, vom fi mai bogaŃi având această carte în bibliotecile noastre.

Revista Arma Pontica

29

Vasilica Mitrea

ZIUA MONDIALA A MEDIULUI În fiecare an, la 5 iunie, se sărbătoreşte Ziua Mondială a Mediului, creată de Programul NaŃiunilor Unite.

La Complexul Muzeal de ŞtiinŃe ale Naturii a avut loc astăzi, 5 iunie, un Simpozion pe această temă. Au participat la dezbateri personalităŃi din viaŃa publică, jurnalişti, scriitori, membrii ai Ligii Navale ConstanŃa, membrii ai Cultului Eroilor, „Regina Maria” ConstanŃa.

Dl. dr. Papadopol a prezidat întâlnirea şi a amintit că „este unul dintre principalele moduri prin care O.N.U. stimulează conştientizarea problemei mediului la nivel mondial şi în felul acesta încurajează atenŃia politică şi de acŃiune în acest domeniu.

Să încercăm fiecare să facem eforturi pentru a salva natura!”

30

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

Tema a fost foarte interesantă şi a incitat la dezbateri. A reieşit că suntem una dintre primele 10 Ńări care aruncăm deşeuri alimentare la gunoi, în timp ce o mare parte a populaŃiei unor Ńări, precum cele din Africa, suferă din cauza lipsei de hrană.Lăsăm în urmă mult din ceea ce noi ne hrănim, producând munŃi de gunoaie care afectează solul, apele, în speŃă, natura, care ar trebui mai mult protejată. Să respectăm zicala: „Decât să consumăm mult mai bine puŃin şi bun!” În felul acesta nu mai este loc pentru a arunca la gunoi.

Din cauza defrişărilor au loc inundaŃii care intră în mare fără a lăsa nutrienŃii necesari solului.

NutrienŃii şi influenŃa lor este mult diminuată.

Sănătatea solului, sănătatea naturii este sănătatea noastră, aşa trebuie privit mediul. Să iubim mediul şi natura. S-o studiem, nu s-o distrugem.

Ne dorim să trăim într-o Ńară mai curată, să respirăm un aer mai curat, dar să ne gândim şi la economie. Este îngrijorător faptul de a rămâne fără industrie datorită scumpirii energiei.

Să convingem partea politică să se aplece către mediu pentru aplicarea unor politici în acest sens, iar fiecare dintre noi să luăm atitudine pentru a păstra oraşul şi Ńara noastră curate.

Să luăm măsuri ca popoarele să se bucure de un viitor mai sigur şi mai prosper.

Revista Arma Pontica 31

Vasilica Mitrea

.

BASARABIA ÎN SĂRBĂTOARE (limba noastră cea română)

(DelegaŃia română la Consiliul Raional Căuşeni, alături de Preşedintele Consiliului, Ion Ciontoloi)

Mă întorc de fiecare dată cu emoŃie la fraŃii noştri basarabeni. Cu aceeaşi emoŃie am ascultat luările de cuvânt ale participanŃilor la festivitatea din 31 august 2013, Căuşeni, unde am fost invitată, împreună cu o delegaŃie a 32

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

AsociaŃiei Culturale Pro Basarabia şi Bucovina, filiala ConstanŃa.

Preşedintele Consiliului Raional Căuşeni, Ion Ciontoloi, după ce a fost intonat Imnul Basarabiei şi Imnul României, ne-a urat bun venit la Simpozionul consacrat Zilei Limbii Române, a adresat mulŃumiri oaspeŃilor români care onorează cu prezenŃa lor an de an această sărbătoare. „Să trăim cu demnitate datoria de fii ai acestui pământ, iar slova română să se simtă onorată la ea acasă. Până în anul 1989 cea mai mare influenŃă a avut-o limba rusă, iar noi, basarabenii, am fost ca o monedă de schimb între marile puteri. Se excludea cu bună ştiinŃă uzul limbii române. Chiar şi după IndependenŃa Republicii Moldova, Parlamentul a exclus ultimul cuvânt şi a rămas numai limba noastră, evitând să spună limba română. Ne bucurăm că în urma noastră creşte o generaŃie nouă care cunoaşte o limbă română perfectă şi sper că limba română îşi va avea un loc binemeritat”.

Cu această ocazie s-au acordat „Scrisori de mulŃumire (diplome)” unor membri ai AsociaŃiei Culturale Pro Basarabia şi Bucovina, din ConstanŃa şi din Ńară: Clenciu Marian, Pânzaru Cezar, Vasiliev Liliana, Seniuc Ion, Brătianu Traian, Topolonaru Valentin ş.a.

Marian Clenciu, preşedintele AsociaŃiei Culturale Pro Basarabia şi Bucovina din 33

Vasilica Mitrea

România a urat „La mulŃi ani” limbii române, o limbă română europeană, spunând că de fiecare dată îl încearcă o mare emoŃie când se află printre: „fraŃii noştri basarabeni!” Prof.univ.

Marian Zidaru, scriitor: „Nu intenŃionez să Ńin un discurs ci doresc să repet şi să recit ce a spus cel mai bun ambasador al limbii române, Mihai Eminescu. Şi, cu un talent binecunoscut, a recitat poezia Glosă.

Director al Casei Muzeu „Alexei Mateevici” din Zaim, profesor, muzeograf, poet şi publicist, Ion Găină ne-a prezentat câteva noi exponate pe care cu sârg şi abnegaŃie le adună pentru a avea o expoziŃie a culturii, pentru a mări patrimoniul muzeului, pentru a-l „bucura pe părintele şi poetul Mateevici”, care se preconizează a fi canonizat. A creat calendare, cărŃi poştale cu personalităŃi ale sudului Basarabiei şi doreşte să editeze o revistă de cultură, intitulată „Comoara” pentru „a-i evoca pe cei prezenŃi, dar a nu-i uita nici pe cei care nu mai sunt”.

Este un om cuviincios, îşi iubeşte semenii, îmbrăŃişează adevărul, luptă pentru dreptate. „aş adăuga la cele trei verbe - a fi, a crede, a ierta pe cel de-al patrulea verb: a iubi”.

Fără acest ultim verb nu ar fi putut niciodată realiza tot ce a făcut până în prezent.

34

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

În acest sens dau citire următoarelor sale versuri: Cât de uşor lucrează Cerul Cu noi în fiecare zi, Iar noi fugim de Adevărul Ce-l ştie bine verbu – „a fi” Ce iscusit ne cheamă gândul, Ce din interior ne vede.

Enigmă-i cerul şi pământul, Dar ne deşteaptă verbu – „a crede”.

Cât de lumească ne e firea, Nimic ne poate alina, Decât spre-apus cu amintirea, Iar azi, cu verbul „a ierta”.

Dumitrescu Dacian, Bucureşti, redactor şef adjunct Romanian Breaking News Press: „Îi mulŃumesc d-lui profesor şi Director al Casei Limbii Române din Căuşeni Valeriu Ostaş, pentru organizarea acestui eveniment, pentru invitaŃie şi îi mulŃumim că nu ne lasă să „uităm” limba română, limba patriei noastre, sufletul şi conştiinŃa neamului nostru. Avem acelaşi sânge, am fost aceeaşi Ńară şi vom fi din nou aceeaşi Ńară! Limba română este limba tuturor vârstelor!”

35

Vasilica Mitrea

Prof. Plugaru Ştefan, Huşi, a prezentat un studiu legat de Căminele Culturale ale oraşului Căuşeni. „După Unirea din 1918, în România Mare s-a pus problema unor instituŃii culturale care să asigure în lumea satului românesc minimum de informaŃie şi de trăire culturală. Aceste cămine aveau ca scop să dea consultaŃii gratuite, în limitele prevederilor bugetare, şi medicamente, prin medicul de circumscripŃie, asistenŃa copiilor săraci prin ajutoare materiale. De asemenea se vor Ńine conferinŃe cu referire la sănătatea publică, lupta contra alcoolismului, boli sociale. Se vor forma echipe de deparazitare care vor da concursul organelor sanitare. Tot prin membrii săi se vor planta pomi, se vor organiza serbări, se va înfiinŃa o bibliotecă populară, se vor face abonamente la ziare şi reviste. Toate acestea reflectă o permanentă preocupare a sfatului căminului cultural pentru sănătatea comunităŃii!”

Prof. univ. dr. Alexandra Tcacenko: „Eminescu spune despre limbă: „numai în limba sa omul îşi pricepe inima pe deplin… dacă în limbă nu s-ar reflecta caracterul unui popor… atunci reiese că noi nu ne prea pricepem inima noastră… Fondul de aur al spiritualităŃii unui neam îl creează limba, care e opera cea mai de preŃ a unui popor – în limbă şi prin limbă i se 36

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

reflectă istoria, felul de a fi, a cugeta şi a simŃi. ..!” Să întărim punŃile de comunicare în limba română şi să nu mai fim la cheremul străinilor.

Trebuie să ne deştepte unitatea naŃională!”

Prof. Petre Râmbu emoŃionează întotdeauna audienŃa prin discursul său. „Eu mă bucur de atmosfera acestui edificiu, că suntem împreună, dar îmi sângerează sufletul că în afara acestui edificiu unii acŃionează altfel sau unii sunt făŃarnici. Mă doare sufletul că nu suntem noi înşine. Eu am fost alungat din Căinari pentru convingerile mele politice. Acum locuiesc în Bender, Transnistria. Dar şi aceste denumiri de Tighina şi Bender sunt de origine turcă. Aş dori un nume românesc. Nu ştim unde începe satul şi unde se termină oraşul. Când vorbesc, unii nu spun adevărul ca nu cumva să se schimbe regimul şi ei să aibă probleme.

Vorbesc pe la spate, aşa cum am auzit spunându-se: „Le-o trebuit limbă…! Când îi aud îmi sângerează sufletul. Recită propria poezie: „Limba noastră cea română” „Munca dacă nu ne place Brazda-n buruiene zace Limba noastră e de vină Limba noastră cea română.

Banul dacă e o boală Şi nu sunt copii în şcoală Limba noastră e de vină 37

Vasilica Mitrea

Limba noastră cea română.

Dacă-n parlament se-njură Iarna nu avem căldură Limba noastră e de vină Limba noastră cea română.

Cârma dacă e coruptă łara-n două este ruptă Limba noastră e de vină Limba noastră cea română.

De ni-s vămile sărace, De ne-mpuşcă-n timp de pace Limba noastră e de vină Limba noastră cea română” Poetul Valentin Toponaru, Iaşi: Mi-ar fi plăcut să fie mai mulŃi tineri în sală şi mi-aş dori să ne educe ei pe noi. Să ştim ce gândesc, ce cred.

Ei simt curăŃenia mesajului. Nu de mult unii se eschivau să se exprime în limba noastră cea română. Îmi doresc ca limba română să fie o limbă română curată. Înv. Rîşcan-Rusu Ecaterina, Căinari, recită propria poezie: Aşteptare: „În ajun de sărbătoare Am copt pâine, cozonaci, Eu v-aştept, veniŃi acasă Copilaşii mamei dragi…

Am pus busuioc pe grindă, Lumânările-am aprins, 38

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

Stau în faŃa iconiŃei Pentru voi mă rog, veniŃi!

Ceasul bate miezul nopŃii Totu-n jur a aŃipit Eu în bezna trista-a nopŃii Tot mă rog la nesfârşit.

Iar în zori aştern eu masa Pun din toate ce-am gătit Îngân sfânta rugăciune Eu v-aştept, voi n-aŃi venit.

Doamne! Cum să stau la masă Singurică-singurea, Dacă dorul greu m-apasă Aşteptarea-i foarte grea…”

Un alt mesaj emoŃionant a fost rostit de o elevă de liceu: „Drama limbii române a cunoscut mai multe vârste. Şi din acest motiv trebuie să fim foarte perspicace şi să întărim punŃile de comunicare în limba română, mai întâi între noi, întrucât aceleaşi greşeli care s-au comis în trecut se produc şi astăzi. În al doilea rând să nu mai cădem la cheremul străinilor care ne joacă ca pe nişte păpuşi şi ne suflă la ureche printre arginŃii cu care ne cumpără sufletul. Să ştim cine suntem şi ce limbă avem.

Una din primele vârste ale limbii române a fost atunci când, fără înŃelepciune, domnitorii, divanurile, dar şi simpli cetăŃeni ai łărilor 39

Vasilica Mitrea

Române s-au angajat într-o competiŃie duşmănoasă pentru a-şi impune puterea una asupra alteia şi s-au vândut, s-au trădat frate pe frate de râdea nu doar gâdele otoman, dar şi întreaga Europă.

-Radu cel Frumos, după ce este ajutat de Ştefan cel Mare să recucerească tronul łării Româneşti, „peste noapte”, se vinde otomanilor.

-Dimitrie Cantemir în lupta cu Constantin Brâncoveanu a căzut pradă unei strategii greşite. Şi multe alte cazuri trebuie să ne deştepte înŃelepciunea unităŃii naŃionale.

-O altă dramă a limbii române a fost prin impunerea în toate instituŃiile administrative ale statului, a limbii ruse. Peste tot urechea prindea „Catiuşa, Mazurca”, dar inima tresălta şi se înduioşa când auzea o sârbă, o doină, o romanŃă, o baladă. Şi, în sfârşit, o dramă contemporană, când orbiŃi de interese înguste, politice, economice, confesionale, încărcate cu mult orgoliu, încurajează pizma, duşmănia, dezordinea în loc să salutăm adevărul în mintea oamenilor, liniştea, stabilitatea şi progresul. De la independenŃa Moldovei şi până în prezent se discută o limbă sau două?

Să nu uităm că suntem cu toŃii copiii acestui pământ şi dacă nu ne vom întinde mâna unul altuia, ca să consolidăm familia acestui 40

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

neam drag, nu vom avea un viitor bun.

Politicieni, nu aşteptaŃi acte de patriotism de la tânăra generaŃie în timp ce dumneavoastră vă bateŃi în parlament, vă sfidaŃi ca precupeŃii la piaŃă. Vorba poetului Grigore Vieru: „Înainte de a ne cere să murim pentru łară, ajutaŃi-ne să trăim demn pentru ea!”

Prof. Valeriu Ostaş: „Limba română va dăinui pe acest pământ. Să gospodărim aici această viaŃă şi să nu plecăm nicăieri. Transmite şi mesajul din partea ministrului Ion Ungureanu şi încheie cu binecunoscutul mesaj, de-acum devenit tradiŃie: „Să ne avem ca fraŃii!” Sub îndrumarea şi conducerea prof. Ludmila Diaconu a avut loc un frumos spectacol dat de elevii de liceu.

Dumnezeu a dat talentul unora să fie dat mai departe pentru încântarea altora. „Avem o Ńară scumpă şi mândră!

Avem şi iarăşi vom avea Duşmanul său care astăzi râde Va tremura privind la ea!”

(Revista Dobrogea Culturală)

41

Vasilica Mitrea

Jurnal de călătorie ALBANIA, O DEZVOLTARE

łARĂ

ÎN

PLINĂ

Despre Albania nu aveam o părere prea bună. Înainte de 1989 statisticile o clasau economic pe ultimul loc, mult după Ńara noastră.

După ce am vizitat-o, în vara aceasta, mi-am schimbat total impresia.

Iată ce am putut constata şi ce mi-am notat din explicaŃiile ghidului nostru, Victor Nicolau, dacă doriŃi să vizitaŃi această Ńară.

42

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

Relieful este predominant muntos, Albania fiind cea mai muntoasă Ńară din Europa. Cel mai înalt vârf este Mali i Krabit (2751 m).

Albania se află în Sud-Estul Peninsulei Balcanice şi se învecinează la Nord-Vest cu Muntenegru, în Nord şi Nord-Est cu Kosovo, în Est cu Macedonia, în Sud şi Sud-Est cu Grecia, iar în Vestul Ńării cu Marea Adriatică şi Marea Ionică. Din totalul de 717 km, 362 km sunt litoral. Are o populaŃie de peste 3.216.800 de locuitori. Este republică parlamentară. Este membră O.N.U., NATO, O.S.C.E. şi a depus oficial candidatura pentru aderarea la Uniunea Europeană.

A avut o istorie zbuciumată, fiind râvnită de multe imperii şi popoare datorită reliefului său. A fost ocupată de slavi, sârbi, croaŃi, turci, nazişti (Musollini şi apoi ofiŃeri germani). Între 1920-1929 au loc primele construcŃii, cu arhitecŃi austrieci şi italieni, clădiri ce se remarcă şi astăzi în peisajul capitalei Albaniei.

Clima este mediteraneană. Iernile sunt blânde şi umede, iar verile fierbinŃi şi uscate. De aceea întâlneşti la tot pasul livezi de măslini, smochini, rodii, chiparoşi, palmieri, tufe înalte de leandri, agave, cactuşi şi multe alte specii, specifice climei.

Am fost încântată să aud că Imnul Albaniei este compus de Ciprian Porumbescu pe 43

Vasilica Mitrea

melodia „Pe-al Nostru Steag e Scris Unire!”, pe versurile unui poet albanez.

Limba, un melanj, provine din triburile ilariene (despre care nu se ştiu prea bine de unde au venit, menŃionaŃi pentru prima dată de greci) cu dovezi de netăgăduit. Marea Ionică, cuvânt albanez – mare nostru – Ion – al nostru. Romanii au tradus din ilariană în latină (acum 2500 de ani). Aveau un vocabular bogat, asemănător cu greaca veche, latina şi sanscrita. InfluenŃa turcă a fost numai cea a cuvintelor legate de bucătărie.

Sunt trei dialecte: grec, la Nord; tosc, la Sud; intermediar, luate din ambele dialecte. Limba literară şi oficială se bazează pe cea din sud, toscă. Într-un cuvânt, limba albaneză.

Prima universitate a fost cea de Agricultură (1958). Există radio şi televiziune de stat, fără plată şi alte câteva private. În 1939, italienii au folosit Albania ca bază militară. Din anul 2003 armata nu mai este obligatorie.

După revoluŃie a început reconstrucŃia acestei Ńări. Până în anul l990 foarte puŃini erau proprietari de maşini. Restul populaŃiei circula mai mult cu bicicletele. Salariile erau mici, iar restricŃia ieşirii din Ńară, la ei, s-a simŃit mult mai dur ca la noi, în perioada comunistă. Au multe construcŃii vechi, împrumutând arhitectura celor care i-au ocupat vreme de 44

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

multe secole. Principalele instituŃii de stat sunt în clădiri de pe vremea lui Benito Musollini şi V.I. Stalin, păstrând parcă şi acum secrete de stat această Ńară, deoarece nu se află denumirea nici-uneia pe frontispiciul clădirii. Ni s-a explicat doar că, aici e... primăria, dincolo este nu ştiu ce minister şi aşa mai departe. Se mai păstrează încă şi gheretele de la unele posturi de santinelă din acea perioadă. Arhitectura clădirilor Palatului Regal, Primăriei, clădirea Băncii NaŃionale, în general centrul oraşului a fost proiectat de Florestano de Fausto şi Armando Brasini, arhitecŃi aduşi de Musollini. Tot în centrul oraşului se află piaŃa Skanderberg cu impunătoarea statuie a eroului naŃional în centru.

Moneda Ńării este lek. 1 euro este egal cu 140 leka. Îmbrăcămintea, încălŃămintea şi alimentele mi s-au părut mai accesibile decât la noi. Am vizitat câteva oraşe, precum Tirana, Durres, Elbasan, Shkoder, Kruja, Lezha.

Tirana, capitala Albaniei. Un bulevard larg cu toate obiectivele importante: cafenele pitoreşti, bănci şi magazine moderne, comerŃ stradal. Piramida Tiranei, o arhitectură absolut megalomanică şi deloc plăcută vederii, a fost construită ca muzeu pentru fostul lider comunist Enver Hogea, transformată în Centru Cultural InternaŃional. S-a intenŃionat să fie şi mausoleu 45

Vasilica Mitrea

pentru acest lider comunist. Nu s-a mai întâmplat aşa. Mormântul său se găseşte la marginea oraşului şi se spune că a fost şi vandalizat sau mai bine spus – profanat. În anul 1800 apar şi primii creştini. Vlahii locuiau în apropiere de oraşul Force. Urmează o serie de războaie cu Serbia, războaie balcanice, în 1912, apoi în 1913 Albania este ocupată de sârbi. În 1907 devine o prefectură prin migrarea spre capitală. Prin grija unei familii de bogătaşi limba albaneză este recunoscută oficial şi este predată în şcoli. Apare influenŃa neologismelor, chiar şi în vlahă. Şi astăzi se mai păstrează multe cuvinte asemănătoare cu a tuturor popoarelor care au ocupat acest teritoriu albanez de-a lungul vremii. Tirana este ocupată o vreme de armatele sârbeşti dar până la urmă reuşesc să-i alunge din Ńară.

La 28 noiembrie 1912 a avut loc Congresul de la Vlora unde a fost ales Ismail Qemali şeful Guvernului şi a fost proclamată IndependenŃa Albaniei la 4 decembrie 1912, iar Tirana este declarată oficial capitala Albaniei. Din această cauză Vlora a fost denumit „Oraş-Erou”.

Sărbătoarea naŃională a Tiranei este la 28 noiembrie, aniversând IndependenŃa din 1912 şi eliberarea Albaniei din 1944.

46

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

Elbasan, oraş important în cultura şi dezvoltarea economică a Albaniei. Aici s-au întâlnit aproape toate popoarele lumii. A fost centrul ortodoxiei. PopulaŃia oraşului este de 80.000 de locuitori. A fost cucerit de-a lngul vremii de foarte multe popoare: grecii, Neocastro (castelul nou); slavii, oraşul nou (Novigrad); turcii, Elbasan, însemnând fortăreaŃa, cea care reprezintă oraşul ca potenŃial turistic important. Se găseau aici o multitudine de clădiri medievale. Străzi înguste, un bazar (piaŃă), cu de toate: brânzeturi, 47

Vasilica Mitrea

legume, fructe, dulciuri. Calea ferată: Tirana – Dures – Shkodra. Transportul se face mai mult rutier, mai puŃin pe calea ferată.

Sultanul Memet al II-lea construieşte un castel cu trei porŃi principale, ziduri solide, care consolidează cetatea Elbasan. OcupaŃia turcă a durat 445 de ani. Apar moscheie datorită ocupaŃiei majoritare turce. Se mai văd şi astăzi construcŃii şi ruine ale acestora. În secolul XVII erau cinci mii de locuitori.

Creştinii (ortodocşii) locuiau în incinta cetăŃii, vlahii în exterior. Şi acum mai este un cartier vlah, mai mult cu denumirea, împrăştiaŃi mai apoi în toată Albania. În 2010 s-au descoperit două morminte ilirice. În timpul romanilor a cunoscut o dezvoltare deosebită, fortăreaŃa fiind construită de ei – aproximativ 300 de m.p. cu turnuri de apărare. Oraşul Elbasan era cunoscut de către negustori, ceea ce a făcut să înflorească substanŃial comerŃul. S-a dezvoltat şi aşezarea Apollonia, un centru economic important, construit de către romani. De aici veneau cunoscutele Ńigări albaneze Apollonia şi renumitul cognac. Se perindă grecii, romanii şi din nou grecii. Împăratul Justinian contribuie la întărirea cetăŃii. Apar invazii de alte popoare de unde nevoia construirii de fortăreŃe.

48

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

Dures, al doilea oraş ca mărime, cu cel mai mare port, fostă şi capitală a Albaniei. A avut cea mai zbuciumată istorie datorită poziŃiei strategice. A fost greu de cucerit şi de pe mare şi de pe uscat. Aici are loc războiul polinezian (431 î.Hr.) Se construieşte Amfiteatru roman (pe care l-am vizitat) cu o capacitate de 15.000 de locuri, care a fost distrus la cutremur. A fost însă reconstruit, astăzi bine conservat. Moscheea Sultanului Fatih, Kubelia, Palatul regelui ş.a. În 1272 Dures devine imperiu al religiei creştine.

Are loc însă un cutremur devastator în 1273 şi distruge cetatea. Papa numeşte un episcop, apostol Pavel Astri, primul episcop, care păstoreşte cetatea atât ortodoxă cât şi pe cea catolică. Am vizitat şi noi această biserică ortodoxă, cu denumirea Pavel Astri.

Lezhe, denumit şi Ńinutul stejarilor. În acest oraş se află Monumentul eroului naŃional 49

Vasilica Mitrea

Gjergi Kastrioti Skanderberg. Mormântul este în incinta unei vechi moschei. În 1205 vin veneŃienii, după cea de-a IV-a Cruciadă, formând ducatul Ducatzo. Se construieşte Turnul veneŃian, care se vede şi astăzi. Poporul descinde din vechii iliri, existenŃi cu mult înainte de venirea slavilor. Au cunoscut şi au făcut parte: civilizaŃia greacă, romană, bizantină.

Apoi au avut parte de stăpânirea de aproape cinci secole a Imperiului Otoman care a dus la un proces de islamizare. Islamismul a devenit religia principală a Albaniei.

Kruja - oraş medieval, cocoŃat pe o stâncă.

Strada ce duce la castel este construită în stilul bazarelor turceşti, pavată cu pietre (greu de circulat). La capătul străzii un vechi castel transformat în Muzeu de artă şi Muzeul de etnografie îŃi dezvăluie istoria şi cultura Albaniei.

La Vlora se întâlnesc cele două mări, Adriatică şi Ionică. Tot aici se găseşte şi o plajă superbă, având în faŃă muntele. În timpul vizitei noastre s-au desfăşurat alegeri parlamentare. După opt ani de conducere a partidului democrat poporul a ales partidul socialist. Premier a fost ales Edi Rama, ovaŃionat îndelung de poporul albanez, iar câteva zile după alegeri toate televiziunile au transmis numai ştiri politice 50

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

Deocamdată în Albania sunt aspecte pozitive şi negative. Nu sunt introduse Ńevi de gaze. Acestea se găsesc numai în butelii. Încălzirea se face cu lemne şi cu energie electrică. Arhitectura construcŃiilor s-a făcut haotic, probabil fără un plan urbanistic.

Majoritatea construcŃiilor sunt cu două sau mai multe nivele. Oamenii sunt liniştiŃi, blânzi, ospitalieri. PoŃi lăsa orice pe şeslong şi să pleci la masă, găseşti totul la întoarcere.

Pe litoral abundă „vehicule ambulante” cu trei roŃi de la care poŃi cumpăra costume de baie, bijuterii, papuci, eşarfe, rochii, până la diverse fructe: piersici, cireşe, smochine, banane, mere, pop corn sau gogoşi care sunt preparate pe loc şi care lasă o aromă îmbietoare pe plajă.

Din Albania către Grecia am traversat Alpii Albaniei care sunt un fel de Transfăgărăşan românesc. ÎnălŃimea muntelui cu priveliştea de jos a mării, cu serpentinele parcurse, toată această privelişte, prin frumuseŃea sa, îŃi taie respiraŃia. În grupul nostru de turişti am avut oameni de calitate, cu unii dintre ei ne-am împrietenit, am schimbat adrese şi nu au întârziat niciodată faŃă de ora stabilită.

Economia Albaniei începe să se dezvolte, infrastructura să se modernizeze, apar investitori noi. Nu veŃi regreta dacă vizitaŃi 51

Vasilica Mitrea

această Ńară Este o comoară care aşteaptă să fie descoperită.

(Revista Dobrogea Culturală)

EVENIMENTE CULTURALE ARMATEI ROMÂNE

DE

ZIUA

Cu prilejul Zilei Armatei, sărbătorită în fiecare an pe 25 octombrie, Cercul Militar ConstanŃa, în după-amiaza zilei de 24, a fost gazda unei lansări de carte a volumului „România care contează” de Nicolae Badiu.

52

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

Evenimentul a fost urmat, de la ora 18.00 de un spectacol de muzică clasică cu tema: „Sărbătorim ostaşii noştri”, organizat în colaborare cu Colegiul NaŃional de Arte „Regina Maria” şi de Cultul Eroilor „Regina Maria”, filiala ConstanŃa.

Tot la Cercul Militar a avut loc şi o expoziŃie de carte.

Nicolae Badiu este autorul câtorva cărŃi de editoriale, tablete de actualitate, publicate iniŃial în ziarele pe care le-a condus: Evenimentul Muscelean, Info Dacia, Pulsul Argeşului... , Director la Casa de Cultură din Mioveni, textier şi regizor de Grup satiric, cu care a avut performanŃe naŃionale. În opera autorului nu lipseşte umorul caustic, reflecŃiile, aforismele. Textele sale transmit cititorului ceva din această intensitate a trăirii la maxim. Oferă cititorului esenŃa a ceea ce crede el despre cotidianul pe care-l trăim cu toŃii, făcând lectura plăcută, chiar savuroasă pe alocuri. „Ce se poartă pe timp de criză” – titlul unei tablete cu ştirile de la televizor, mai mult sau mai puŃin corecte:”...AŃi văzut cum se derulează ştirile la televizor?! A fost găsit un tânăr mort într-un apartament, prin nu mai ştiu ce localitate! A murit de căldură! S-au încins pereŃii şi a murit! Canicula face ravagii. Furtună! Vijelii! Prăpăd! FugiŃi...” „Prăpădul este de fapt doar în mintea bolnăvicioasă a jurnaliştilor de ştiri şi a 53

Vasilica Mitrea

patronilor lor! Jurnaliştii sunt bieŃi manipulaŃi, nefericiŃi, transformaŃi în manipulanŃi, care fac pe dracu în patru să sperie cu ceva audienŃa... Vrea lumea aşa ceva? Aiurea...

Oamenii nu mai ştiu ce vor, ei doar se complac...”

Nicolae Badiu ne mai învaŃă şi... „care este reŃeta iubirii”, „formula succesului”, „oglinda cunoaşterii de sine”, „starea vremurilor... dinspre Est!”, „Azi ar fi perfect!”

Dar, cel mai bine este dacă răsfoim opera domniei sale „România care contează”.

Tot cu prilejul sărbătoririi Armatei, a doua zi, în aula Bibliotecii judeŃeane „ I.N. Roman” ConstanŃa, a avut loc o adunare festivă, în colaborare cu Inspectoratul JudeŃean ConstanŃa, prezidată de Col. (r) Macovei Remus, marcând acest moment simbolic în istoria poporului român, înscris în calendarul sărbătorilor noastre de suflet.

(Revista Arma Pontica)

54

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

PITEŞTI – MEMORIALUL DURERII Anul acesta a avut loc cea de-a XIII-a ediŃie a Simpozionului InternaŃional – “Experimentul Piteşti - Reeducarea prin tortură”, unde s-a adus un modest omagiu celor care au avut puterea şi curajul de a lupta împotriva comunismului. „Să nu ne răzbunaŃi, dar să nu ne uitaŃi!” a spus Petre Vulcănescu.

Prof.univ.dr.ing. Ilie Popa (Univ. Piteşti), preşedinte al FundaŃiei Culturale MEMORIA – Filiala Argeş a spus că: „drepturile omului sunt distruse, iar omului îi este distrusă demnitatea. Să spunem adevărul, să nu-l ascundem”. Şi am mai reŃinut încă o pildă rostită tot de domnia sa: „În relaŃiile dintre noi să vedem ce ne apropie, nu ce ne desparte. Să vedem în ceilalŃi calităŃile, nu defectele!”

Viceprimarul, Zidaru LaurenŃiu, Primăria Piteşti: „Simpozionul are ca scop rememorarea celor care s-au jertfit, iar noi avem datoria de a-i cinsti cum se cuvine pentru dreptate şi adevăr.

Asistăm, după atâŃia ani, la un proces de demascare al torŃionarilor”.

Dr. Ştefan Urîtu, Vicepreşedinte al Comisiei Electorale Centrale, Republica Moldova, 55

Vasilica Mitrea

la Helsinky, pentru drepturile omului: „Avem un întreg teritoriu, Transnistria, ocupat de FederaŃia Rusă, care are de suferit. Am observat că, dacă nu lupŃi pentru drepturile omului, nu câştigi! Este prezent aici, Profesor Iovcev Ion, director la singurul liceu de limba română din Transnistria, care ştie mai bine cum stau lucrurile acolo. „Dacă nu vom studia istoria, aşa cum a fost ea, riscăm să se repete. Drepturile omului sunt distruse, iar omului îi este distrusă demnitatea. Să spunem adevărul, să nu-l ascundem!”

Ing. Octav Bjoza, preşedinte AFDPR. „Scopul acestui simpozion este cunoscut. Una este să înveŃi istoria din cărŃi şi alta este să asculŃi din gura făuritorilor de istorie. Aşa că, sunt bucuros să constat că, anul acesta, participă foarte mult tineret la acest simpozion. Este foarte trist să văd că au existat persoane la care nici jertfa umană nu înseamnă pentru ele salvarea demnităŃii umane. La plecarea trupelor ruseşti au luat cu ei şi o „halcă” din trupul Ńării. Dacă mai există puŃină morală omenească atunci există numai în sediile AFDPR. România este singura Ńară comunistă care nu a păstrat nici măcar un lagăr de exterminare, din cele zece, pentru a fi transformat în muzeu. Inadmisibil ce s-a întâmplat în Ńara noastră. S-au tras brazde peste cimitire şi biserici. Constatăm, foştii supravieŃuitori, că, în aceste zile, nu ne-am simŃit niciodată mai umiliŃi ca în ultimii 3-4 ani. Nu a 56

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

primit nimeni vre-o decoraŃie în timp ce, cei care ne-au trimis la moarte, beneficiază de multe facilităŃi. Doar Regele Mihai a decorat pe câŃiva”, printre care m-am numărat şi eu.

Valentina Sturza, preşedinta AFDPR Basarabia. În iunie 1940 a avut loc genocidul asupra poporului băştinaş. Am fost deportaŃi, chinuiŃi, arestaŃi, condamnaŃi la 25 de ani de detenŃie. Ne-au plimbat din închisoare în închisoare. La întoarcere, am fost din nou batjocoriŃi şi persecutaŃi. În toate satele noastre oamenii au început să se trezească acum şi economisesc bani pentru monumente, ca să nu uităm niciodată prin ce am trecut”.

Sergiu Rizescu, fost deputat. Am primit o decoraŃie, Crucea comemorativă împotriva totalitarismului”. Vă reamintesc că, avem de revendicat o istorie a acelei perioade. Deşi am solicitat în nenumărate rânduri să fim primiŃi de către preşedinŃii săi, nu au considerat că victimele temniŃelor comuniste necesită o asemenea onoare.

Noi, piteştenii, trecem pe lângă locurile în care am fost chinuiŃi. Îmi aduc aminte că eram înfometat, aveam doar saliva pe care o înghiŃeam şi ne gândeam cu jind la mamele noastre care dădeau o bucată de mămăligă câinelui. Să vă amintiŃi de noi, tinerilor, prezenŃi aici în sală!”.

Prof.univ.dr. Victor Grecu (Univ.Sibiu). „L-am însoŃit pe unchiul meu la canal când aveam 8 57

Vasilica Mitrea

ani. În numele limbii române am învins, ne-am revoltat, ne-am bucurat. Prin creativitate vom rămâne veşnici. În Piteşti s-au realizat cele mai multe teze de doctorat despre închisorile comuniste.

Să luptăm în continuare pentru adevăr, deoarece acest regim s-a instaurat prin violenŃă. De aceea, se impune, deschiderea unui muzeu al RezistenŃei anticomuniste. Un mesaj prin care se face remarcat dl. Victor Grecu este acesta: „Vă las moştenire dragostea mea!”

Cuşa George, fost deŃinut, AFDPR ConstanŃa – „mulŃumim organizatorilor, acestui unic simpozion care ne păstrează memoria!”

Simona Popa, fiica omului de cultură, poetului, scriitorului Radu Gyr, deŃinutului politic, pe numele său adevărat Radu Ştefan Demetrescu, aduce mulŃumiri d-lui prof.univ.dr.ing. Ilie Popa pentru organizarea acestui simpozion şi invitaŃiei făcute şi dă citire vastei creaŃii a tatălui său din închisoare şi din afara ei. Sunt bine cunoscute publicului larg poeziile sale. Dau citire câtorva versuri reprezentative: „Nu pentru o lopată de rumenă pâine,/Nu pentru pătule, nu pentru pogoane,/Ci pentru văzduhul tău liber de mâine/Ridică-te, Gheorghe, ridică-te Ioane!/Pentru sângele neamului tău curs prin şanŃuri,/Pentru cântecul tău, Ńintuit în piroane,/Pentru lacrima soarelui tău pus în lanŃuri,/Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!”

58

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

FundaŃia ICAR, reprezentată prin Dr. Camelia Doru: „Vrem să facem cunoscută poziŃia în legătură cu evoluŃia acestui moment de reaşezare a adevărului istoric în matca sa: Considerăm că nu este niciodată prea târziu să se clarifice un accident istoric, comunismul, care a durat o jumătate de secol şi care a creat prejudicii incomensurabile în România. Milităm ferm pentru ca torŃionarii, indiferent de vârstă, să fie cunoscuŃi, expuşi oprobiului public, anchetaŃi, interogaŃi şi condamnaŃi pentru infracŃiunile comise. Cerem ca JustiŃia să-şi facă datoria indiferent de sentimentele nevendicative ale victimelor sau scuzele de orice fel ale torŃionarilor. Statul de drept funcŃionează pe bază de legi care nu se negociază, ci se aplică.

Suntem o Ńară cu sute de mii de victime, şi o recunoaştem prin Legea 118/1990, dar care nu suntem în stare să aducem un singur vinovat în faŃa justiŃiei. Acest lucru trebuie făcut acum, fără întârziere şi cu celeritate. Protestăm vehement împotriva diversiunii cinice privind compensaŃiile cuvenite victimelor care să provină din pensiile torŃionarilor.

Cerem Parlamentului României să revadă Legea 221/2009 astfel încât statul român să poată ieşi din ambiguitatea în care se află şi acordă compensaŃii celor pe care i-a persecutat în trecut.

Refuzăm ca noi şi copii noştri să devenim părtaşi la perpetuarea nedreptăŃilor din perioada 59

Vasilica Mitrea

comunistă. Sunt datorii care nu vor fi plătite niciodată, aşa cum sunt datorii care se pot şi trebuie plătite acum.

Simpozionul a continuat, pe două secŃiuni, cu lucrările celor cuprinşi în program. Nu poŃi să nu te întrebi: Pentru ce atâta suferinŃă, deznădejde, revoltă?

De la Cultul Eroilor „Regina Maria”, dl.

Col. (r) Remus Macovei, a trimis lucrarea: „Distrugerea elitei militare româneşti”, care a fost primită cu multă atenŃie, aşa cum au fost şi celelalte comunicări: „O dramă a închisorilor comuniste”, Vasilica Mitrea.

La slujba de comemorare la Monumentul Eroilor din Piteşti (Revista Arma Pontica)

60

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

ÎNTÂLNIRE DE SUFLET LA FORUMUL GERMAN La invitaŃia ComunităŃii Germane din ConstanŃa, AsociaŃia « Cultul Eroilor Regina Maria », filiala ConstanŃa şi reprezentanŃi ai minorităŃilor din municipiu, s-au întâlnit la Forumul German unde a avut loc o întâlnire de suflet.

Tema emisiunii – Zidul – ca simbol, zidul care separă, zidul care izolează, care te înconjoară din toate părŃile, pentru a te proteja, zidul ca barieră, ca susŃinere a unei cauze.

Ca răspuns al acestei teme s-au derulat imagini filmate cu diferite ziduri din lume, începând cu Zidul Berlinului, care a fost un simbol al Războiului Rece.

A fost construit pe 13 august 1961, dar început secret în 1949, şi a fost dărâmat după 9 noiembrie 1989. El a constituit o barieră de separare între Berlinul Occidental şi Republica Democrată Germană timp de aproape 28 de ani. A mai fost denumit şi Zidul ruşinii. În data de 9 noiembrie 1989 a fost prima declaraŃie oficială că se va putea trece peste acest zid. A fost prima noapte de libertate. Atmosfera frenetică i-a cuprins pe toŃi şi au fost cele mai frumoase momente ale Germaniei. Există în Germania un muzeu al zidului 61

Vasilica Mitrea

sau părŃi din zidul original. Au fost împuşcaŃi oameni deasupra acestui zid. Într-un colaj de filme documentare s-a derulat : Zidul Chinezesc, început în secolul VII, iar construcŃia lui a durat 100 de ani, având o lungime de 2196 km ; Zidul Plângerii – Ierusalim ; Machu Picchu – America de Sud ; Cuzco – Peru ; Von Bremen ; Dubrovnic, în evul mediu . În contemporaneitate – Iordania ; Irlanda – zidul catolic-protestant ; Ziduri din Transilvania, Sibiu etc.

Partea cea mai frumoasă a fost atunci când s-au prezentat ziduri construite din flori.

Ca o concluzie – oamenii nu au nevoie de ziduri. Uneori zidurile nu despart oamenii, ci îi unesc în spirit şi cultură. Spargerea zidului a fost un lucru bun pentru întreaga Europă şi o mare bucurie pentru toŃi germanii. Reunificarea Germaniei este unul din lucrurile cele mai importante după 1989.

Imediat după căderea zidului a avut loc un comerŃ înfloritor.

Invitat la eveniment, dl. Cuşa George, fost deŃinut politic, a spus că « au uitat să facă o incursiune prin zidurile României », referindu-se la perioada de detenŃie, « care ne-a împrejmuit tinereŃea şi idealurile noastre ». « Retrăiesc şi acum momentul zilei de 26 iunie 1964, ziua eliberării mele din închisoarea Aiud ».

62

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

Dl. Paul OŃelea, redactor Arma Pontica şi membru al Cultului Eroilor « Regina Maria » : Trebuie să cultivăm sentimentul de a nu ne fi frică !

Frica ridică zidul (ziduri) !

Dl. Rujanschi, a propus realizarea unui Festival între etnii. « Cultura este cea care ne uneşte ! ». Nu cunosc un om mai loial etniei sale şi poporului român.

Luările de cuvânt din partea tuturor reprezentanŃilor etniilor mi-au demonstrat că, în Dobrogea, este un model de convieŃuire.

(Revista Arma Pontica)

63

Vasilica Mitrea

ÎN DIALOG CU SCULPTORUL MACARIE LAURENłIU V.M.Domnule Macarie, sunteŃi dobrogean ?

M.L. Da ! M-am născut în oraşul Tulcea, judeŃul ConstanŃa. Copilăria însă mi-am petrecut-o în Mangalia. Acum locuiesc în Bucureşti.

V.M. Când aŃi descoperit acest talent?

64

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

M.L. Pe la 23 de ani am realizat o lucrare sculptată în lemn, dedicată soŃiei mele. Aceasta reprezenta un animal de casă. Mai précis o pisică.

După cinci ani am avut prima expoziŃie de sculptură în piatră, la Casa Armatei din Bucureşti.

Cel care m-a încurajat a fost Enea Nicolae, pe lângă care mi-am făcut şi ucenicia. Am continuat să lucrez alături de sculptorul Radu Aftenie, care fusese la rândul său elevul lui Enea Nicolae.

V.M. AveŃi studii în acest sens ?

M.L. Eu am terminat Institutul de Marină « Mircea Cel Bătrân », în 1986, lucrând ca ofiŃer pe nave militare, apoi în flota comercială în Ńară şi străinătate. Dar, după ce am descoperit vocaŃia de sculptor, am renunŃat la prima « dragoste » şi m-am dedicat sculpturii, terminând un master la Grafică, la Universitatea de artă Bucureşti.

Sunt membru al AsociaŃiei de pictori şi sculptori Quebek, Canada şi coordonator al SecŃiei de Sculptură al Uniunii Artiştilor Plastici din Bucureşti.

V.M. Talentul l-aŃi moştenit de la cineva din familie ?

M.L. Poate că, mama mea, Angela Macarie, care este poetă, mi-a transmis dragostea pentru frumos.

Am fost câŃiva ani şi redactor şef la Revista « Marea Noastră » pentru tineret.

65

Vasilica Mitrea

Actualmente sunt membru în Consiliul Director în cadrul Ligii Navale Române, departamentul cultură.

V.M. AŃi avut un model în viaŃă în ceea ce priveşte sculptura ?

M.L. Brâncuşi rămâne mentorul meu de suflet în domeniul sculpturii.

V.M. PuteŃi să ne spuneŃi câte expoziŃii personale aveŃi ?

M.L. Am 40 de expoziŃii personale, în Ńară şi în străinătate – sculptură în piatră, în special în marmură. Însă am peste 100 de expoziŃii colective.

V.M. Asta înseamnă că aŃi primit şi foarte multe premii !

M.L. Am primit câteva premii, dar o menŃionez pe cea mai de suflet, o lucrare de sculptură, intitulată « Melancolie ». Pentru aceasta am primit « Premiul României », acordat de către AsociaŃia Sculptorilor şi Pictorilor Canadieni, Quebek. În faŃa Căpităniei Portului Sulina se află o lucrare realizată de mine, dedicată oamenilor apelor, sub egida Ligii Navale Române şi AdministraŃia NaŃională a Porturilor, 2012, la care am lucrat doi ani.

V.M. Ce planuri aveŃi de viitor ?

M.L. Voi continua să sculptez, dar, mai nou, m-am erijat în curator (organizator) de expoziŃii şi tabere de creaŃie. Lucrez şi cu Dan 66

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

Truică, grafician, în organizarea acestor activităŃi culturale.

V.M. Domnule LaurenŃiu Macarie am văzut câteva din lucrările expuse de dvs. la această expoziŃie, sunt bine realizate şi vă dorim să aveŃi în continuare succes şi să luaŃi cât mai multe premii.

(Revista Dobrogea Culturală)

67

Vasilica Mitrea

OMAGIU LUI MIHAI EMINESCU

15 Ianuarie 2014, declarată şi Ziua Culturii, a fost o zi plină de evenimente culturale, care n-au făcut decât să mă bucure. Se împlinesc 164 de ani de la naşterea voievodului poeziei româneşti. Am să amintesc de cele câteva manifestări la care am participat împreună cu AsociaŃia Cultul Eroilor „Regina Maria” ConstanŃa, 68

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

Liga Scriitorilor din România, filiala Dobrogea, AsociaŃia Culturală Pro Basarabia şi Bucovina, ConstanŃa..

Colegiul NaŃional „Mihail Eminescu” au evoluat pe scena Teatrului „Fantasio” cu un frumos spectacol care a încântat auditoriul şi am realizat cu această ocazie ce elevi talentaŃi avem, ei participând cu un număr diversificat de cântece, atât de muzică populară cât şi muzică uşoară, gimnastică, dansuri moderne, balet, scenete, recital de poezie – toate având ca tematică „ViaŃa şi opera marelui poet naŃional, Mihail Eminescu.

La Biblioteca JudeŃeană „Ioan N. Roman” ConstanŃa, Uniunea Scriitorilor din România, filiala ConstanŃa, a avut loc un eveniment muzical, susŃinut de Grupul „Mandolinata”, condus de Prof.

Ilie Belcin, însoŃit de un film documentar intitulat „Metamorfozele imaginii eminesciene”.

Dl. Mitchievici, preşedintele Uniunii Scriitorilor din ConstanŃa, realizatorul acestui film documentar a Ńinut în acelaşi timp şi o conferinŃă în care s-au expus pe larg impresiile contemporanilor marelui poet, sculptorii şi pictorii care l-au imortalizat pe Eminescu, în viaŃă şi după trecerea sa în veşnicie.

Uniunea Democrată a Turco-Tătarilor din România, filiala ConstanŃa a omagiat naşterea poetului cu un spectacol şi o atmosferă emoŃionantă de trăire sufletească. Întâlnirea a fost intitulată 69

Vasilica Mitrea

„DOR DE EMINESCU” şi a fost organizată de Preşedinta Femeilor din această uniune, Turchean Bari. „Scena” femeilor îmbrăcate în bluziŃe albe şi aşezate pe scaune în formă de semicerc te captiva de la început. Cu talent de recitatoare (în turcă şi limba română), cu voci de adevărate soprane au reuşit, cu multe şi mari emoŃii, să atragă şi să cucerească toată audienŃa şi să cânte împreună romanŃele şi cântecele pe textele marelui poet. A fost ceva magic, unic, având impresia că toŃi luceferii din cer participă la acest cor.

La Muzeul de Istorie şi Arheologie, elevii Liceului de Artă, sub iniŃiativa domnului profesor Doxan au prezentat, de asemenea, un program cultural dedicat tot naşterii marelui poet.

Am să aduc în prim plan câteva consideraŃii, făcute asupra operei eminesciene, de câteva personalităŃi ale culturii române.

Mircea Eliade spunea, cu îndreptăŃire: „neamul românesc simte că şi-a asigurat dreptul la nemurire” mai ales prin creaŃia lui Eminescu, şi cât timp va exista undeva prin lume, un singur exemplar din poeziile lui Eminescu, identitatea neamului nostru este salvată.

Tudor Vianu – „fără Eminescu am fi mai altfel şi mai săraci!”

I.C. Noica – „omul deplin al culturii româneşti!”

70

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

George Călinescu – l-a numit poet naŃional.

Nicolae Iorga – expresia integrală a sufletului românesc!” Şi exemplele ar putea continua. A fost denumit Luceafărul poeziei româneşti, poetul nepereche, voievodul poeziei româneşti. A scris ca nimeni altul dar a trăit în condiŃii extrem de modeste şi a avut parte de o iubire neâmplinită care-l lega de Veronica Micle. În anul 1866 îi apare prima poezie „La mormântul lui Aron Pumnul”, iar două luni mai târziu, în revista „Familia” îi publică poezia „De-aş avea”, considerată debutul său literar. Avea doar 16 ani. Iosif Vulcan îi schimbă numele din Eminovici în Eminescu, nume pe care tânărul poet îl va adopta. Mihail Eminescu a fost nu numai un creator de geniu, dar a fost pe rând, şi în acelaşi timp – bibliotecar, dramaturg, traducător, publicist, actor.

A publicat foarte mult dar şi mai mult s-a publicat după moartea sa, aducând fiecare un omagiu pe deplin meritat. ViaŃa, ca şi moartea sa, sunt învăluite în mister. Sunt o serie de poeŃi amatori care prin „operele lor” vor să-i cinstească memoria, fără să-şi dea seama că mai mult îi pângăresc amintirea. Cu atât mai mult, ode închinate, uneori laude deşănŃate, se constituie în versuri fără acoperire. De aceea este foarte riscant să scrii despre Eminescu, deoarece îi poŃi bagateliza nu 71

Vasilica Mitrea

numai viaŃa, dar şi opera poetului nostru, marelui creator de geniu. Când îl omagiem sau îl comemorăm este de ajuns şi din plin să-i recităm din opera sa vastă.

(Revista Arma Pontica)

72

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

VECHI DESCOPERIRI ROMÂNIEI

PE

TERITORIUL

Am citit ceva extraordinar de interesant despre România, o Ńară de multe ori hulită de cei dinlăuntrul şi din afara ei, încât am simŃit nevoia să împărtăşesc cu toŃi românii cele aflate, aşa încât să-i determine pe aceştia să se mândrească cu Ńara noastră şi să înŃeleagă fiecare dintre noi că este o binecuvântare că ne-am născut aici şi nu în altă parte. Eu întotdeauna m-am mândrit cu Ńara mea.

Am făcut un rezumat din cele aflate, iar concluzia a fost de-a dreptul interesantă.

73

Vasilica Mitrea

De pe teritoriul României pare să se fi răspândit civilizaŃia umană, conform unor vechi descoperiri.

- pe Valea Oltului au fost descoperite urmele unor locuinŃe vechi de un milion de ani; - pe Valea Mureşului, la Tărtăraia, au fost descoperite tăbliŃe conŃinând cea mai veche scriere din lume, de peste şapte mii de ani; - în DâmboviŃa, la Româneşti, aşezarea datează din anii 30.000 î.e.n. Tot aici s-ar fi născut şi legenda lui Prometeu, au apărut primele mine şi furnale din Europa şi s-au format popoarele indoeuropene. De aici au pornit o serie de popoare ca: sciŃii, ilirii, bascii, sarmaŃii, elenii, ligulii, italicii, firigienii. Aici s-au pus bazele Troiei şi apoi ale Romei. Cuvântul Roma este de origine tracică, iar vechea Romă ar fi existat în locul actualului oraş Roman. Traco-dacii reprezintă cea mai veche cultură de pe Terra. Puteau fi găsiŃi în întreaga Europă; - în Vâlcea, la Bugiuleşti, s-a descoperit un femur uman vechi de două milioane de ani; - în DâmboviŃa, la Româneşti, aşezarea datează din anii 30.000 î.e.n. Tot aici s-ar fi născut şi legenda lui Prometeu, au apărut primele mine şi furnale din Europa şi s-au format popoarele indoeuropene. De aici au pornit o serie de popoare ca: sciŃii, ilirii, bascii, sarmaŃii, elenii, ligulii, italicii, firigienii. Aici s-au pus bazele Troiei şi apoi ale 74

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

Romei. Cuvântul Roma este de origine tracică, iar vechea Romă ar fi existat în locul actualului oraş Roman. Traco-dacii reprezintă cea mai veche cultură de pe Terra. Puteau fi găsiŃi în întreaga Europă (Ungaria, Ucraina, Germania, Austria, Polonia, FranŃa, Italia, Spania, Turcia Europeană), Asia Mică, Africa. Chiar şi burii din Africa sunt de neam dacic. Cu multe secole înainte de cucerirea romană, dacii reuşiseră să obŃină un an de 365,242197 zile, faŃă de anul astronomic modern de 365,242198 zile sau faŃă de cel Iulian de 365,25 zile.

Homer a fost cel care a remarcat unitatea lingvistică, etnică şi de civilizaŃie a tracilor începând cu mileniul V î.e.n. „Numai ei ştiau să lupte călare şi să folosească arcul ca armă de luptă”.

Primul imperiu din Europa, cel al lui Alexandru Macedon (traco-macedonenii) au creat şi cultura „elenistică”. Aristotel era tot un tracomacedonean. Ei se remarcau printr-o corectitudine deosebită, convenŃiile fiind încheiate doar verbal.

Lipsa de acasă era semnalată printr-un băŃ aşezat la poartă.

Scrisul a apărut mai întâi în spaŃiul tracic, apoi în cel greco-roman. De asemenea, primii poeŃi au fost de oricine tracă.

Dacii erau singurul popor din lume care foloseau cercul pentru măsurarea timpului. Minele 75

Vasilica Mitrea

de aur erau cele mai bogate din Europa, iar agricultura cea mai veche.

Tezaurul regal al lui Decebal, jefuit de romani, conŃinea 1640 tone de aur şi 3310 tone de argint, permiŃând Imperiului Roman să scape de faliment.

Primul popor antic european care a realizat o unificare a tuturor triburilor, având aceeaşi etnie, a fost cel dac.

Pentru cucerirea Daciei, Traian a mobilizat peste 60% din armata imperiului. CivilizaŃia dacică era atât de dezvoltată încât se putea măsura cu cea persană a lui Darius (522-486 e.n.).

Herodot afirma că: „tracii sunt cel mai numeros popor după inzi”. Cea mai veche scriere din lume (7000 de ani); cea mai veche activitate din metalurgia aramei (8000 de ani), cea mai veche exploatare şi prelucrare a aurului din Europa.

Limba română este cea mai unitară limbă din Europa, vorbită de un mare număr de oameni şi cuprinde cel mai mare număr de cuvinte de origină latină în raport cu celelalte limbi neolatine.

Pe la 1400 î.e.n. în Dacia nord-dunăreană a apărut cea dintâi şcoală cu local propriu de pe Terra, ANDRONICONUL, unde preoŃii zalmoxieni predau toate disciplinele universitare, începând cu teologia, astronomia şi astrologia.

Pitagora şi elevii săi şi-au completat studiile universitare la şcoala zamolxiană.

76

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

Conform mărturiilor lui Platon şi Socrate, în Dacia nord-dunăreană erau cei mai învăŃaŃi medici din lume, superiori medicilor greci. Pe atunci, evreii erau încă sclavi în Egipt. Platon, Orfeu, Achile, Traian vorbeau limba daco-tracă. În Dacia se scria cu litere latine, care erau litere dacice. În această limbă comună i-a scris Decebal lui Traian pe o iască de fag.

De unde vine denumirea de Dacia? De la prima regină a statului dac străbun, Dacia-DokiaSorita, slujitoarea Soarelui, Marele Zeu, care a fost preoteasă şi regină pe la 3.000 î.e.n. Ei nu credeau decât într-un singur om-zeu, Zamolxis, care avea să devină model pentru Iisus Hristos mai târziu, aşa cum Kybele-Kotys avea să devină sursa de inspiraŃie pentru Fecioara Maria.

GeŃii cinsteau crucea văzând că una din cele mai frumoase constelaŃii din emisfera boreală (50 de stele vizibile) are principalele stele dispuse în cruce, în dreptul Căii Lactee. Numele constelaŃiei Lebăda este un omagiu adus Păsării Divine pentru daci. Iată de ce Platon în „Charmides”, unul din celebrele lui dialoguri: „Aşa stau lucrurile, Charmides, şi cu descântecul nostru. L-am învăŃat, cu prilejul unei expediŃii, de la unul dintre medicii traci ai lui Zalmoxis, despre care se zice că au şi darul de a te face nemuritor! Căci, spunea el, toate se trag din suflet, atât cele rele, cât şi cele bune, ale trupului şi ale fiinŃei noastre 77

Vasilica Mitrea

întregi, revărsându-se din suflet, aşa cum se răsfrâng de la cap asupra ochiului. Ca urmare, mai ales sufletului trebuie să îi dăm îngrijire, dacă vrem că, deopotrivă capul, cât şi restul trupului să o ducă bine. Iar sufletul spunea el, se îngrijeşte cu anumite descântece, care sunt, la rândul lor, spusele şi gândurile frumoase!”

S-a mai spus apoi că Iisus Hristos a fost influenŃat, în filozofia sa, de esenieni. Numai că, esenienii au fost iniŃiaŃi de traci, de preoŃii lui Zalmoxe. Esenienii au constituit prima conferire de tip comunist din istorie: dispreŃuiau bogăŃia, între ei nu vindeau şi nu cumpărau nimic, jurau să respecte dreptatea faŃă de oameni, trăiau în „frăŃii” cărora îşi predau toate veniturile şi bunurile gestionate în comun.

Biblia a fost „prelucrată”, timp de 1000 de ani. în folos propriu, aşa că, dovezile istorice privind primordialitatea universală a Traco-Daciei de Centru al Lumii au fost distruse cu perseverenŃă pe parcursul ultimelor două milenii.

Istoria mai are multe mistere. Vizionarul indian Sundar Sing a prevestit, prin anii ’30 că România va fi Noul Pământ al FăgăduinŃei, iar Bucureştiul Noul Ierusalim?

78

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

27 MARTIE 2014 – 96 DE ANI DE LA UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA Zi de sărbătoare pe ambele maluri ale Prutului. Lumină pentru Basarabia. FestivităŃi ce au avut loc în peste 40 de oraşe ale României şi Basarabiei.

Dorin Chirtoacă, Mircea Drug, Mihai Cimpoi şi Alexandru Moşanu au primit înalte distincŃii cu această ocazie, din partea preşedinŃiei României.

La Colegiul NaŃional de Artă „Regina Maria”, ConstanŃa, a avut loc un frumos spectacol organizat în colaborare cu AsociaŃia Culturală Cultul Eroilor „Regina Maria”, AsociaŃia Culturală Pro Basarabia şi Bucovina şi, bineînŃeles de către conducerea liceului, Prof.

Adrian Doxan, scriitor, poet şi compozitor care a semnat majoritatea textelor şi compoziŃiilor din spectacol. La acesta au participat şi studenŃi basarabeni cu melodii semnate de Grigore Vieru, Aldea Teodorovici, Adrian Doxan ş.a.

Ca să înŃelegem rostul acestei manifestări trebuie să spunem următoarele: La 27 martie 1918 Actul Unirii a fost votat de Sfatul łării în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam pe baza principiului ca „popoarele să-şi 79

Vasilica Mitrea

hotărască singure soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa ROMÂNIA. S-a spus atunci: „TRĂIASCĂ UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA DE-A PURURI ŞI TOTDEAUNA!” Primul ministru al României era Alexandru Marghiloman, care a transmis un mesaj compatrioŃilor săi: „În numele poporului Român şi al Regelui Ferdinand, iau act de unirea Basarabiei cu România, de aici şi în veci! „TRĂIASCĂ ROMÂNIA MARE!” Sfatul łării devenea astfel puterea de cârmuire care punea capăt anarhiei. Acesta avea fruntaşi din toate stările sociale ale Ńării, militari, profesori, jurişti, economişti – toŃi oameni competenŃi.

La patria mamă revine în anul 1918, pentru a fi din nou luată în urma pactului germano-sovietic din anul 1939, în anul 1940.

După cum se ştie, numele de Basarabia a fost primit de la neamul Basarabilor, însă din cauza războiului dintre Rusia şi Turcia, încheiat în 1812 şi apoi cel al Crimeii (1854-1856) Basarabia s-a confruntat cu urmări dramatice şi cu o situaŃie instabilă. Aceasta a fost ruptă de Moldova, deşi populaŃia Basarabiei era la acea dată de 2.000.000 de moldoveni.

EmoŃionante au fost luările de cuvânt ale domnilor: Cezar Pânzaru, preşedintele AsociaŃiei Culturale Pro Basarabia şi Bucovina; 80

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

prof.conf.dr. C.Popescu, studentul basarabean Andrei Roşca care studiază la Iaşi şi care au pătruns în inima fiecărui participant la acest eveniment.

Cântecele domnului Ion Bodnăraş şi ale basarabeanului Andrei Roşca au reuşit să ridice jumătate din sală la dans, astfel încât s-a încins o horă a păcii şi dorinŃei de unire a tuturor tinerilor prezenŃi la manifestare. Au fost murmure şi simŃăminte de trăire românească.

Sensibilitatea noastră la unire rezidă şi din faptul că se întâmplă lucruri neortodoxe pe scena politică a unor state care nu mai Ńin cont de tratatele semnate şi ocupă spaŃii geografice care nu le aparŃin.

Noi vom rămâne veşnic recunoscători GeneraŃiei Unirii şi le vom celebra curajul şi generozitatea pe „câmpurile” de bătălie politică şi militară.

Dl. Cezar Pânzaru şi studentul basarabean Adrian Roşca 81

Vasilica Mitrea

Imagini din sală şi de pe scenă

Revista Arma Pontica, Mai 2014, 2(16)

82

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

INTERCULTURALITATE În Dobrogea ne bucurăm de o colaborare şi prietenie între toate etniile ce locuiesc pe acest străbun pământ. O şi mai mare colaborare există între membrii diferitelor asociaŃii culturale care se invită reciproc la manifestări de genul: aniversări, evenimente (tradiŃii, obiceiuri), festivităŃi, lansări de carte. În cadrul unor astfel de manifestări am fost invitată, împreună cu scriitoarea Alexandra Flora Munteanu, de către profesoara şi scriitoarea Arşaluis Gurău, prezenŃă activă în viaŃa culturală, la Biserica Apostolică armeană „Sfânta Maria” din ConstanŃa, pe 29 mai, care a celebrat sărbătoarea ÎNĂLłĂRII DOMNULUI nostru Isus Hristos, zi sărbătorită de toŃi creştinii. Aceste invitaŃii, întâlniri între diferitele etnii sunt foarte folositoare pentru a arăta diferitele tradiŃii, obiceiuri ale altora, cu care noi convieŃuim şi a le arăta şi altora, în scris, pentru a lua cunoştinŃă de ele. Cine să facă cunoscut şi să transmită mai departe aceste tradiŃii dacă nu un scriitor? Mai există şi calea orală, dar ce este scris are „viaŃă” lungă.

Ziua ÎnălŃării Domnului are o mare semnificaŃie şi pentru noi, românii. AsociaŃia „Cultul Eroilor, Regina Maria”, ConstanŃa, dar şi celelalte AsociaŃii militare din ConstanŃa depun coroane de flori pentru eroi.

83

Vasilica Mitrea

Această sărbătoare semnifică urcarea la Cer a lui Isus Hristos, în prezenŃa apostolilor, de pe Muntele Măslinilor. După ce îi binecuvântează pe apostoli pentru ultima oară, le spune: „Aşa cum Tatăl m-a trimis pe Mine, tot astfel vă trimit şi Eu pe voi. MergeŃi aşadar şi deveniŃi propovăduitorii Mei pentru toate popoarele. BotezaŃi-i în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. ÎnvăŃaŃi-i pe ei toate acele porunci pe care vi le-am dat şi iată, Eu voi fi cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii!”

(Matei 28.18-20).

Prof. Arşaluis Gurău a tradus din predica preotului: „Învierea lui Isus Cristos împlineşte şi încununează toate sărbătorile ecleziastice şi consiliile clericale directoare, începând de la Sfânta Naştere până la Sfânta Înviere. Isus Hristos, preluând natura noastră umană, a purificat şi binecuvântat, cu venirea Lui, creaturile condamnate prin blestem: înconjurând pământul, botezându-se în apă şi îngropându-se în mormânt, a curăŃat (a purificat) pământul şi apa, iar după Înviere, aerul şi focul”.

Sărbătoarea ÎnălŃării are loc după 40 de zile de la Înviere şi este pentru noi un prilej de a ne ridica deasupra păcatului şi a ne găsi slava paradisiacă de odinioară. S-a înălŃat la cer pentru a Se statornici în slava Lui. Nu s-a înălŃat la cer imediat după Înviere. După Înviere, Domnul a mâncat şi a băut cu ucenicii Săi, pentru a întări 84

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

ideea că Învierea Sa este adevărată, că El nu e numai suflet, că a înviat cu acelaşi trup cu care a purtat felurite chinuri şi jigniri”.

Noutatea a constat în faptul că, după ce am asistat la slujba Ńinută de preotul paroh Oshacan Khachatryan şi corul de „îngeri” care ne-a încântat cu vocile lor de aur (cor ce ar trebui invitat şi ascultat şi în cadrul Cenaclului Literar „Mihail Sadoveanu sau la alte festivităŃi, pentru a se dovedi adevărul spuselor mele), am asistat, ieşind din sfânta Biserică, într-o sală în care pe o masă mare erau aşezate ouă roşii, diferite bucate, unele specifice bucătăriei armeneşti, iar la capătul mesei, într-un recipient (bol, coşuleŃ) îmbrăcat în catifea roşie s-au adunat de la fiecare participant câte un obiect (cercel, inel, brăŃară etc.) În acest timp, acelaşi cor, a înălŃat cu vocile lor de aur cântări care ne-au încântat auzul. În micile pauze, o fetiŃă (care am aflat că este fiica preotului) extrăgea un obiect din cele „predate” de către fiecare participant. Acesta se înapoia proprietarului de către preot, se extrăgea un bileŃel care se presupune că avea semnificaŃia unui „destin, noroc sau situaŃie”. Pe al meu scria aşa: „Dacă voi veŃi ierta pe cei care v-au greşit, atunci şi Tatăl vostru Ceresc vă va ierta; dar dacă voi nu iertaŃi vina greşiŃilor voştri, atunci nici Tatăl vostru Ceresc nu va ierta păcatele voastre (Matei 14.15).

85

Vasilica Mitrea

Mi-a plăcut mult acest ritual şi am cerut celor din jurul meu să le înserez şi pe acestea. Iată câteva: „Când faci milostenii, nu lăsa stânga să ştie ce face dreapta!”; „Dumnezeu ne dă înŃelepciunea şi din aceasta izvorăsc cunoaşterea şi harul!”; „Cine îşi astupă urechea pentru a nu-l auzi pe sărac, şi pe el – când îl va chema pe Dumnezeu – nici Acesta nu-l va auzi!”; „Dacă voi vă veŃi iubi unii pe alŃii, din aceasta toŃi vor înŃelege că voi sunteŃi ucenicii Mei (Ioan 16.35).

Iată ce a tradus prof. Arşaluis Gurău: Sărbătoarea ÎnălŃării mai era denumită pe vremuri ziua „Vigeagului” (vigeag = situaŃie, destin, noroc), ziua norocului (ursitei). Pregătirile de bază începeau de miercurea dimineaŃa, foarte devreme.

Fetele, în grupuri organizate din timp, a câte 7 persoane, mergeau să culeagă flori. Ele aduceau acasă flori de pe câmpuri, din vii, pe care le legau în buchete; adunau apă neîncepută (pură) din 7 izvoare, pe care o puneau într-un ulcior mare; mai puneau în ulcior 7 frunze din şapte pomi diferiŃi, 7 feluri de flori, 7 pietre dintr-o apă curgătoare. Apoi, fiecare fată punea un lucru al ei (gaj) în ulcior. Apoi se puneau de pază lângă ulcior şi buchete, pândind să nu vină cumva băieŃii şi să le fure. Noaptea, ulciorul trebuia să rămână sub cerul liber. A doua zi se aşeza în jurul ulciorului, îşi puneau buchetele de flori în faŃă şi începea „vigeagul”. Fiecare fată spunea câte o strofă dintr-un cântec popular, în care 86

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

un vers trebuia să se încheie cu invocaŃia „Drag trandafirule, drag, drag”, iar alt vers cu cuvintele „Dragă floare, dragă, dragă”. După fiecare strofă pe care o cântau, scoteau câte un gaj. Aceea căreia îi aparŃinea obiectul (gajul) îşi afla destinul – bun sau rău – din conŃinutul catrenului respectiv cântat ori recitat”.

După ce am desluşit acest vechi obicei am înŃeles de ce se extrăgea câte un obiect între pauzele corului.

87

Vasilica Mitrea

26 IUNIE - ZIUA DRAPELULUI ROMÂNIEI Astăzi, 26 iunie 2014, la Comandamentul Marinei s-a sărbătorit, într-un cadru festiv, Ziua Drapelului României. Această zi a fost marcată prin ceremonii militare specifice. La ora 10.00 comandantul garnizoanei, Tiberiu Liviu Codan, împreună cu prefectul municipiului ConstanŃa, Radu Volcinschi, au trecut în revistă garda de onoare. În cuvântul său, prefectul oraşului a spus, printre altele că „mândria de a fi român o trăim astăzi ridicând Drapelul NaŃional. Prin Legea 96 din 20 mai 1998 a fost proclamată Ziua Drapelului în 26 iunie”. „Tricolorul româniei – roşu, galben şi albastru - a fost adoptat prin Decretul nr. 1/26 iunie 1848 al łării Româneşti. Roşul sângelui – frăŃie; 88

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

galbenul ogoarelor – dreptate; albastrul cerului – libertate. Ziua de 26 iunie a fost instituită pentru a marca ziua de când guvernul revoluŃionar a decretat ca Tricolorul să reprezinte steagul naŃional al tuturor românilor. În 1861, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a decretat Tricolorul ca drapel oficial al Principatelor Unite: „Steagul este familia, ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinŃii şi unde se vor naşte copiii noştri. Steagul este, încă, simbolul devotamentului, credinŃei, ordinii şi al disciplinei ce reprezintă oastea”, a citat din Al.Ioan Cuza, Tiberiu Liviu Codan, şi a continuat, spunând: „În 1877 Drapelul a fost purtat în luptă pentru independenŃa României. Cele trei culori fac parte din viaŃa noastră. El i-a însoŃit şi îi însoŃeşte pe marinarii noştri pe mare. Ne aminteşte fiecărui cetăŃean român datoria sfântă de a servi cu credinŃă patria, de a apăra cu orice preŃ unitatea, suveranitatea şi independenŃa României”.

Radu Volcinschi va înmâna drapelul pentru a fi înălŃat la catarg. Se binecuvântează drapelul de către preasfinŃia sa, Teodosie, arhiepiscop de ConstanŃa. Drapelul va fi sărutat de către prefect şi comandantul garnizoanei, şi toŃi cei prezenŃi intonează într-un glas Imnul de Stat „DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE”. Momentul este emoŃionant şi îl trăiesc alături invitaŃii la eveniment: AsociaŃia „Cultul Eroilor” „Regina 89

Vasilica Mitrea

Maria”, ConstanŃa, AsociaŃia Pro Basarabia şi Bucovina, Clubul Amiralilor, Cadrele militare în rezervă şi retragere, personalităŃi de marcă ale oraşului, revoluŃionarii, împreună cu preşedintele lor, Nae Gheorghe.

Are loc defilarea gărzii de onoare constituită din patru plutoane care aparŃin flotei, I.S.U. Dobrogea, Jandarmeriei şi PoliŃiei. Fanfara militară este condusă de Col.dr. Cornel Ignat.

Revista Arma Pontica

90

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

INTERVIU CU DOMNUL DIRECTOR AL MUZEULUI DE ISTORIE NAłIONALĂ ŞI ARHEOLOGIE CONSTANłA, Dr. Gabriel CUSTUREA

- Domnule director, mă bucur că am prilejul să vă iau un interviu pentru cititorii revisteia Dobrogea Culturală. Aş fi onorată 91

Vasilica Mitrea

să-mi răspundeŃi la câteva îtrebări privind acest muzeu constănŃean cu care ne mândrim. De când păstoriŃi această instituŃie ? În această funcŃie, de director al Muzeului de Istorie NaŃională şi Arheologie sunt din anul 2009.

- SunteŃi constănŃean ?

Da. Sunt născut în anul 1952 în ConstanŃa. Aici am familia, sunt căsătorit şi am doi copii, o fată şi un băiat.

- AŃi fost numit în funcŃie sau aŃi obŃinut-o prin concurs?

FuncŃia de director am obŃinut-o prin concurs.

- De curând a avut loc „Noaptea muzeelor”. AŃi avut mulŃi vizitatori?

Da. Ne-am bucurat de foarte mulŃi vizitatori. În doar patru ore ne-au vizitat muzeul un număr de 7.800 de persoane.

- Care este cea mai aglomerată perioadă? łinând cont că oraşul nostru este litoral la Marea Neagră şi ne vizitează mulŃi turişti, se înŃelege că vara sunt cei mai mulŃi vizitatori.

92

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

- Când a luat fiinŃă muzeul de Istorie NaŃională şi Arheologie?

A fost înfiinŃat de prefectul Remus Opreanu imediat după instalarea administraŃiei româneşti. În vara lui 1879, un grup de elevei din Bârlad telegrafia încântat despre antichităŃile văzute la muzeul din ConstanŃa. ÎnfiinŃatrea oficială are loc în 1911, Muzeul Dobrogei, SecŃia Muzeului NaŃional de AntichităŃi la recomandarea lui Vasile Pârvan şi cu aprobarea Ministrului InstrucŃiunii Publice de atunci.

- Sunt interesaŃi românii de descoperirile arheologice ?

- Da, sunt interesaŃi. Admiră tezaure, morminte bogate sau monumente.

- La ce piesă din muzeu se opresc mai mult vizitatorii ?

Cel mai mult se opresc şi admiră Fildeşii de mamut, LocuinŃa neolitică,Mormintele din sala Tezaur şi din sala V, Şarpele fantastic sau Fortuna.

- Care este cea mai veche piesă din muzeu?

Oho, sunt multe piese vechi, dar cea mai veche piesă sunt fildeşii de mamut, cu o vechime de 40.000 de ani.

- Dar cea mai nouă piesă? Care au fost ultimele descoperiri arheologice ?

93

Vasilica Mitrea

Avem o cască de tanchist din anii 1950 şi Tezaurul monetar de la Casimcea, aprilie 2014.

- Care este patrimoniul aflat în administrarea Muzeului de Istorie NaŃională şi Arheologie ConstanŃa ?

Patrimoniul mobil este înregistrat pe domenii şi perioade de studiu şi a fost depus în mai multe depozite cu inventar ştiinŃific : a) Depozitele din ConstanŃa : - depozitul de arheologie de la sediul muzeului – care adăposteşte un număr de aproximativ 45.000 de piese; - depozitul de arheologie de la edificiul roman cu mozaic. Edificiul roman cu mozaic, mormântul pictat de la Tomis. Li se adaugă zeci de mii de reprezentări cu obiecte arheologice descoperite pe şantierele dobrogene, piese de cult, material numismatic, ceramic etc.; - depozitul de istorie medie, modernă şi contemporană – cuprinde aproximativ 18.000 obiecte inventariate; - depozitul de numismatică, medalii şi sigilografie – conŃine un număr de aproximativ 80.000 de piese inventariate (monede antice, medievale şi moderne-contemporane, precum şi medalii, ordine, bancnote, titluri de acŃiuni etc.); - depozitul colecŃiilor de publicaŃii româneşti şi străine din sec. XIX-XX – numără 94

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

astăzi 260.000 de clişee şi fotografii de o importanŃă deosebită. Fotografii de epocă ale unor importante monumente pentru istoria Dobrogei, a României şi cea universală în ansamblu. Depozitul cuprinde presă de la partidele politice, periodice de cultură, de artă, de informaŃie generală.Unele dintre exemplarele prezente în depozitul de presă nu se regăsesc în fondurile bibliotecilor dobrogene. b) Depozite la obiectivele arheologice din judeŃ : - şase depozite cu inventar arheologic la Histria ; - două depozite cu inventar arheologic la Capidava ; - două depozite cu inventar arheologic la Hârşova ; - un depozit cu inventar arheologic la Adamclisi.

Total imobile – 32 ; Total teren 135140 ha.

InstituŃia editează două publicaŃii periodice – revista anuală Pontica şi revista Analele Dobrogei – Serie Nouă.

Anual se organizează sesiunea de comunicări ştiinŃifice Pontica, devenită din 2007 sesiune internaŃională şi colocvii internaŃionale.

Cercetarea arheologică sistematică se desfăşoară pe două direcŃii : 95

Vasilica Mitrea

1. Şantierele arheologice sistematice – Pantelimon – Ulmetum, Hârşova – Carsium, CheiaSat, Oltina – Capul Dealului ; 2. Şantierele arheologice sistematice în care sunt cooptaŃi specialişti de la instituŃia noastră în cadrul unor proiecte de cercetare PNCA – Histria, Tropaeum Traiani, Capidava, Sultana.

Domnule director, instituŃia dumneavoastră mai găzduieşte şi alte evenimente ?

Evident, concerte, expoziŃii fotodocumentare, expoziŃii de artă (sculptură în lemn, ceramică turcească), lansări de carte.

- Da. La foarte multe dintre aceste evenimente am participat şi eu. Domnule director ştim că, în ziua de astăzi fiecare instituŃie se descurcă foarte greu cu finanŃarea, mai ales când este vorba despre cultură. Dumneavoastră cu ce probleme vă confruntaŃi în desfăşurarea corectă a activităŃilor muzeului ?

Da, aveŃi dreptate. Avem şi noi probleme şi ne descurcăm cum putem. SubfinanŃarea din ultimii doi-trei ani a fost foarte scăzută. Suntem obligaŃi să acoperim o parte din salarii şi toate cheltuielile materiale din venituri proprii (circa 60 % din buget). În anul 2013 am avut şapte „incidente” de plată, asta însemnând şapte întârzieri la plata salariilor. Ne-am acoperit salariile din vânzări de bilete, prestări servicii de consultanŃă arheologică. Cheltuiala efectuării lucrărilor se 96

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

deconta la sfârşit şi din această cauză s-a pierdut finanŃarea.

- Cum v-aŃi descoperit vocaŃia în această frumoasă îndeletnicire ?

Habar nu am, mi-a plăcut întodeauna istoria antică şi medievală. Studiam mult în aceste domenii şi îmi plăcea să vizitez muzee şi cetăŃi medievale.

- V-au influienŃă în vreun fel şi dascălii din perioada şcolarizării?

Da. Profesorii din liceu mi-au insuflat dragostea pentru istorie şi de aici a fost doar un pas pentru a mă preocupa istoria antică şi medievală, cetăŃile şi obiectele vechi.

- Vă place să citiŃi în timpul liber? Îmi place, dar nu am timp pe cât mi-aş dori.

- Ştiu că vă preocupă sau v-a preocupat activitatea ştiinŃifică!

Da. În această direcŃie am editat cinci cărŃi de specialitate şi 80 de articole.

- Ce piedici aŃi întâmpinat din momentul în care aŃi preluat conducerea muzeului?

Prefer să nu comentez.

- AŃi avut reŃineri în a accepta funcŃia?

Da. Din cauza stării de sănătate şi a timpului care trebuie dedicat administraŃiei.

- Care a fost cel mai frumos moment din cariera dumneavoastră?

97

Vasilica Mitrea

ObŃinerea doctoratului şi promovarea ca cercetător ştiinŃific I, pentru care sunt mândru.

Domnule director, vă mulŃumesc pentru amabilitatea şi timpul acordat. Deşi întrebările, ca şi răspunsurile, au fost telegrafice, ele au răspuns în mare măsură curiozităŃilor cititorilor revistei noastre. AŃi trezit interesul pentru a vizita această instituŃie şi a admira cele mai vechi, dar şi cele mai noi obiecte pe care le găzduiŃi în acest muzeu. Eu vă doresc o mai bună finanŃare şi foarte mulŃi vizitatori.

(Revista Dobrogea Culturală) 98

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

DESPRE FERICIRE Am avut fericita ocazie s-o însoŃesc pe doamna prof.univ.dr.

Olga DuŃu la Biblioteca JudeŃeană ConstanŃa, unde a avut loc o întâlnire a Academiei Oamenilor de ŞtiinŃă din România şi tema discuŃiei a fost despre fericire. Cele două ore de comunicate şi discuŃii pe acest subiect au fost nu numai deosebit de plăcute, dar şi foarte interesante.

Conf. univ.dr. Constantin Jurcă şi Dr. Alina Buzarna Thenea Gălbează au scris o carte în care au încercat să răspundă la întrebările: Ce este fericirea? Putem fi fericiŃi în viaŃă cu adevărat?

Raportul care există între fericire, satisfacŃie, mulŃumire şi bucurie şi să dezvăluie resursele şi secretele fericirii. Cartea se intitulează Despre fericire.

Din tematica studiată şi aprofundată, ajungând până la izvoarele profunde şi de nepreŃuit ale înŃelepciunii şi adevărului imuabil al Cuvântului 99

Vasilica Mitrea

lui Dumnezeu, Biblia, au observat şi au ajuns la concluzia că fericirea este o trăsătură fundamentală atât a creştinului, cât şi a cetăŃeanului aşa zis „liber cugetător”. Au structurat lucrarea pe baza deosebirii care există între ”fericirea secvenŃială şi efemeră” şi „fericirea durabilă şi adevărată”. Şi într-un caz şi în celălalt „lumea întreagă tânjeşte după fericire şi o caută într-un mod aparte, care, surprinzător, deseori, produce nefericire”. Au conturat şi o piramidă a creşterii spirituale a individului (descrisă în cea de-a doua Epistolă a lui Petru, Cap.I, vers.5-7), „Piramida lui Petru”.

Fundamentul piramidei este credinŃa, iubirea de oameni, a aproapelui nostru. Rămâne însă la latitudinea fiecăruia să o urce treaptă cu treaptă. La vârful piramidei se ajunge prin iubire de oameni, necondiŃionată şi fără reminiscenŃe, expresie a dragostei divine.

Autorii acestei cărŃi ne îndeamnă, printre altele, să deschidem o Biblie şi... „fascinaŃi de Cuvântul lui Dumnezeu, la îndemnul lui Petru, să urcăm treaptă cu treaptă. Intrând în ÎmpărăŃia Dragostei lui Dumnezeu, vom găsi fericirea adevărată şi durabilă, indiferent de vicisitudinile vieŃii şi problemele care ne par insurmontabile şi cu care ne confruntăm”.

Făcând o sinteză a „Piramidei lui Petru”, au analizat în detaliu treptele fericirii adevărate şi durabile. Le voi enumera pe scurt: 100

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

a) CredinŃa – a crede în adevărul unui lucru, convingere, siguranŃă, certitudine. Cuvântul CredinŃă îl găsim în DEX: omul credincios, demn de încredere, devotat, te poŃi bizui pe el, fidel unei persoane, statornic faŃă de o cauză, fiind una dintre cele mai importante concepte. b) Fapta – expresia concretă a credinŃei.

Conduita creştinului în toate ipostazele sale, în ascultare de Dumnezeu, în implicarea învăŃăturilor lui Dumnezeu. c) CunoştinŃa. Cunoaşterea nu este opusă credinŃei, ci constituie o treaptă, o completare a ei. „BucuraŃi-vă în nădejde, fiŃi răbdători în necaz, stăruiŃi în rugăciune” (Epistola către Romani, cap.

12, vers.12). d) Înfrânarea. În trăirile noastre trebuie să ne înfrânăm dorinŃa de a ne afirma, comportândune cu infatuare, necuviincios. „Înfrânarea nu conduce la o limitare a libertăŃii personale în favoarea altora, ci dimpotrivă, înseamnă exercitarea drepturilor noastre în limitele legii, în aşa fel încât să nu încălcăm în mod abuziv drepturile altora. e) Răbdarea. Aceasta este o calitate a omului cunoscută şi apreciată încă din antichitate. „Răbdarea demnă, onestă şi conştientă este iluminată de bucurie, de o bucurie adevărată şi nu trecătoare, de o expresie a trăirii unei fericiri durabile.

101

Vasilica Mitrea

f) Evlavia. „Evlavia creştină, treaptă esenŃială a Piramidei lui Petru, înseamnă expresia nemijlocită, firească a trăirii prin credinŃă şi punerea ei în practică”. Evlavia mai înseamnă grija faŃă de familie, de dărnicie şi rugăciuni şi dorinŃa de a urma legile divine. g) Dragostea de fraŃi şi iubirea de oameni. Treapta superioară a dragostei de fraŃi, iubirea de oameni, nu se interpune şi nu se confundă cu nici un alt chip de iubire. Ea implică saltul calitativ al creşterii spirituale, al iubirii faŃă de toŃi oamenii, de întreaga creaŃie a lui Dumnezeu.

Se disting două forme de exprimare a fericirii: fericirea secvenŃială şi efemeră şi fericirea adevărată şi durabilă. În privinŃa fericirii secvenŃiale şi efemere au descoperit câteva căi: - RecunoştinŃa – să învăŃăm să fim mai recunoscători.

- AutoeducaŃia mentală – să păstrăm în mental tot ce ne-a făcut plăcere peste zi, un somn liniştit şi începem o nouă zi cu o notă de optimism; - Dărnicia în sens larg – altruismul (să dăruieşti mai mult decât primeşti, să-Ńi ajuŃi prietenii, rudele sau vecinii, partenerii de viaŃă), voluntariatul (pentru anumite cauze); - Intervalul de timp petrceut împreună cu persoanele pe care le agreezi. Să avem grijă de relaŃiile pe care le avem.

102

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

Amabilitatea, respectul, grija faŃă de nevoile celorlalŃi.

- Încercarea de a fi mereu optimist – a te uita la partea pe jumătate plină a paharului sau la partea pe jumătate goală – în prima ipoteză a fi optimist sau... pesimist.

- Evitarea regretelor – „O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele” (Solomon, Proverbe, Cap. 17, vers. 22). Să nu ne considerăm o victimă.

- Nu uita lucrurile mărunte care pot împlini fericirea – micile detalii, neluate în calcul, pot conduce la o pierdere dezastruoasă. Evitarea superficialităŃii.

Piramida lui Maslow. ConŃine treptele pe care trebuie să le urcăm pentru o trăire pozitivă.

Doar în mod idealist putem parcurge drumul treaptă cu treaptă. Într-un sistem managerial defectuos este foarte greu, dacă nu imposibil. Depunerea de eforturi în vederea autoîmplinirii poate fi motivarea supremă pentru majoritatea oamenilor, dar nu pentru toŃi. Nu întotdeauna eforturile ne garantează succesul şi, implicit, satisfacŃia. Însă, dacă stagnăm, vom fi depăşiŃi de alŃii. Nu putem fi pe deplin fericiŃi când vedem în jurul nostru tineri fără locuri de muncă, o economie în ruină. Şi indicatorii calităŃii vieŃii sunt astfel la un nivel foarte scăzut. În cazul acesta doar realizarea personală poate duce la o fericire secvenŃială.

103

Vasilica Mitrea

Fericirea adevărată şi durabilă Suntem fericiŃi uneori fără să ştim de ce.

Fericirea adevărată este o stare de conştiinŃă durabilă, caracterizată prin armonie, pace între toate elementele fiinŃei umane: gândire, sentimente, voinŃă şi existenŃă fundamentată pe dragoste necondiŃionată material. Adevărata fericire durabilă este fără cauză. Suntem limitaŃi de însăşi natura noastră umană să găsim explicaŃii veridice pentru fericire în lumea noastră materială.

Autorii acestei cărŃi fac trimitere, spre exemplificare, la scrisorile marelui nostru scriitor Liviu Rebreanu către soŃia sa: „Te iubesc pentru că te iubesc şi nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc; aici începe iubirea”. Am fost creaŃi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu se manifestă prin fiecare dintre noi, cu calităŃile şi defectele noastre. Avem parte şi de bune şi de rele.

Cu cât ne întrebăm mai mult ce este fericirea durabilă, cu atât dăm naştere la alte întrebări şi concluzia mea este că trebuie să Ńinem seama de treptele prin care putem ajunge la fericire, adică prin: credinŃă, faptă, cunoştinŃă, înfrânare, răbdare, evlavie, dragostea de fraŃi şi iubirea de oameni. Tema este foarte generoasă şi poate rămâne deschisă pentru alte discuŃii şi alte concluzii.

104

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

Mie nu-mi rămâne decât să felicit autorii pentru acest volum şi pentru studiul deosebit pe care l-au făcut. DiscuŃiile pe marginea acestei teme au fost, de asemenea, la fel de interesante şi valoroase, fiind făcute de către Prof.univ.dr. Marin

Petrişor Prof.univ.dr. Olga DuŃu, Prof. univ. dr.

Vasile Sârbu.

(Revista Dobrogea Culturală)

105

Vasilica Mitrea

FESTIVITATEA DE PREMIERE A CLUBULUI AMIRALILOR A devenit o tradiŃie a „Clubului Amiralilor” în acordarea premiilor literare destinate publicisticii cu tematică de marină. Anul acesta, în 16 iunie 2014, a avut loc a VIII-a ediŃie. Au fost acceptate 37 de lucrări, reprezentând peste 50 de autori. Aceste premii au fost înfiinŃate pentru a stimula crearea de literatură dedicată mării, marinei şi oamenilor care şi-au desfăşurat sau îşi desfăşoară activitatea la bordul unor nave, civile sau militare.

Până în prezent, la toate aceste opt ediŃii au fost premiate peste 240 de lucrări legate de marină şi mare, unii autori fiind premiaŃi chiar de mai multe ori.

Marele Premiu al Clubului Amiralilor de anul acesta a fost acordat post mortem C.am.

George Petre pentru întreaga operă, activitate literară şi pentru ultima lucrare „ContribuŃii la o istorie navală în date”. Acest premiu a fost înmânat soŃiei, chiar de către şeful Statului Major al ForŃelor Navale.

Dintre cei premiaŃi mai amintesc pe câŃiva: C-dor Adrian Filip pentru lucrarea „Flota României – componentă a puterii maritime în condiŃiile geopolitice contemporane”; Vasile Dobref şi Florin 106

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

Deliu pentru volumul „Elecrotehnică şi maşini electrice”; MaruŃia Cîrstea „Proiectele românobritanice privind construirea unei baze navale în Marea Neagră”; C.am. de flotilă (r) Dan Leahu şi Maria Grosu pentru volumul „O viaŃă dedicată mării şi marinei”; Vasilica Mitrea „Antologie jurnalistică, volumul II – Locuri şi evenimente”, premiată şi în anul 2013 pentru altă lucrare. S-au mai acordat premii şi altora, în diferite domenii.

Felicit AsociaŃia „Clubul Amiralilor” pentru iniŃiativă şi continuitate, mai ales că, în domeniul literar se desfăşoară o muncă intensă şi susŃinută, nerăsplătită de cei care ar trebui să acorde mai multă atenŃie acestor oameni de cultură şi operelor lor.

107

Vasilica Mitrea

108

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

109

Vasilica Mitrea

110

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

LUNA SPIRITUALITĂłII MARINĂREŞTI

15 iulie – 15 august 2014 - luna spiritualităŃii marinăreşti. Această tradiŃie datează încă de la înfiinŃarea Ligii Navale Române, din perioada interbelică.

Pentru prima dată Ziua Marinei a fost sărbătorită în anul 1902, la ConstanŃa, ajungând acum la cea de-a 112-a aniversare.

Liga Navală Română, filiala ConstanŃa, organizează mai multe activităŃi culturale: conferinŃe, simpozioane, consfătuiri, întâlniri cu veteranii de război, concursuri, expoziŃii, lansări de carte, întreceri sportive.

111

Vasilica Mitrea

În 07 august a avut loc lansarea volumului „Memoria din vis” al Mioarei Iancu-Bratosin, care s-a bucurat de un real succes. Mioara Bratosin este medic, acum pensionară, a avut mai multe expoziŃii de pictură iar acum a lansat şi prima sa carte de proză. În 08 august, la Muzeul Marinei Române, consfătuirea publicaŃiilor de marină, unde s-a pus problema apariŃiilor on line a mai multor reviste şi editoriale datorită lipsei finanŃărilor, fapt ce duce la dispariŃia multor ziare şi reviste. În piaŃa Ovidiu a avut loc un concert de fanfară susŃinut de Muzica Militară a ForŃelor Navale, care a concertat în după-amiaza aceleiaşi zile şi în PiaŃa Republicii din Mangalia. În 15 August lumea creştină prăznuieşte Adormirea Maicii Domnului, iar marinarilor le oferă ocazia s-o cinstească şi preamărească pe ocrotitoarea marinarilor, Sfânta Maria.

Ministrul Apărării NaŃionale, Mircea Duşa a citit mesajul către toŃi marinarii: „ForŃele navale reprezintă şi astăzi un corp de elită al armatei române, un adevărat ambasador al Ńării noastre de care suntem mândri şi care ne reprezintă cu cinste şi profesionalism în lume. Avem şansa de a ne instrui în cadrul unei structuri moderne, flexibile şi extrem de dinamice. ForŃele navale române au capacitatea de a apăra interesele naŃionale ale României pe mare şi pe Dunăre şi execută cu succes misiunile 112

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

maritime de apărare colectivă asumate de Ńara noastră ca membru al AlianŃei Nord Atlantice.

ForŃele Navale au fost înfiinŃate o dată cu făurirea României moderne, iar marinarii militari au primit misiunea de a apăra graniŃele de apă ale Ńării, fie că vorbim de pe Marea Neagră sau de pe fluviu.

Marinarii români au scris pagini glorioase în istoria Ńării. Ministrul Mircea Duşa a participat la activităŃile organizate pe faleza ConstanŃa la ceremonialul militar şi religios, la parada navală şi a ForŃelor Aeriene.

Semnalul de începere a fost dat de trecerea a trei ambarcaŃiuni rapide care au purtat Drapelul NaŃional al Uniunii Europene şi al N.A.T.O. Elicopterul IAR Puma Naval a desfăşurat un zbor cu Drapelul NaŃional.

Manifestările au început, la ConstanŃa, în jurul orei 10.00, când oficialităŃile locale şi centrale prezente la eveniment au fost întâmpinate de Garda de Onoare cu muzică militară, iar apoi a avut loc ridicarea pavilionului la catargul din dreptul Comandamentului Flotei şi ridicarea pavilionului şi marelui pavoaz la bordul navelor din dispozitiv, iar apoi a avut loc o slujbă religioasă şi au fost depuse ancore de flori în mare.

Cei prezenŃi au putut urmări şi admira zeci de nave militare, moderne sau de epocă, ambarcaŃiuni civile, iahturi de lux, exerciŃii demonstrative prezentate de militari şi nave ale 113

Vasilica Mitrea

ForŃelor navale, bricul Mircea, distrugătorul Mărăşeşti, fregatele Regina Maria şi Regele Ferdinand, sosirea alaiului Zeului Neptun. Începând cu ora 19.00, în portul Tomis a fost organizat un concert, iar pe mare ceremonialul de coborâre a pavilionului şi marelui pavoaz.

Ziua s-a încheiat cu retragerea cu torŃe de la Comandamentul Flotei – PiaŃa Ovidiu – Prefectura ConstanŃa.

Revista Arma Pontica

114

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

Cronică la volumul AL TREILEA OCHI Prof. Arşaluis Gurău Nu cantitatea este cea care dă anvergura de creaŃie a unui scriitor, al valorii, ci calitatea operei sale. Este şi cazul scriitoarei Arşaluis Gurău, care ştie să aleagă şi să potrivească cuvintele şi te determină să-i citeşti cartea dintr-o răsuflare.

Are un talent înnăscut pentru a creiona personaje şi locuri creând astfel imaginea în oglindă, ca într-un film, ceea ce face să te ataşezi de peronaje şi să le însoŃeşti până la sfârşit.

Violeta, profesoară dar şi o pictoriŃă înzestrată, a pictat munŃii Ararat, priviŃi atât din partea Armeniei, cât şi a Turciei, fără să-i vadă vreodată. A zugrăvit peisajul fără să fi fost acolo.

Atât soŃul cât şi socrul său, de profesie medici au concluzionat că : „glanda pineală, numită şi al treilea ochi” este responsabilă de păstrarea „în stoc” a unor date, cuvinte, imagini şi a altor tot felul de informaŃii, pe care le poate reactiva – peste zeci sau sute de ani, la urmaşi. ÎnsoŃind-o pe Violeta în vizita sa în Armenia pentru a-şi căuta rădăcinile, despre străbunii armeni, veniŃi acum vreo mie de ani pe aceste meleaguri, descoperim istoria acestei Ńări, zbuciumată de lupta dusă împotriva tuturor agresorilor care au râvnit la cucerirea ei.

115

Vasilica Mitrea

- Lupta de prin 451..., de la Avarayr, dusă cu perşii, când armenii cam de zece ori mai puŃini, au hotărât să nu capituleze, să nu dezerteze, să nu se predea. Au făcut minuni de vitejie, dar în final au căzut toŃi. Perşii au făcut cale-ntoarsă văzând atâta înverşunare şi n-au mai intrat.

- Lupta de la Sardarabad, în faŃa puternicei armate turce. Clopotele bisericilor din Ecimiadzin au bătut fără încetare zi şi noapte, ameŃindu-i pe turci de au pierdut, cu toate că aveau toate avantajele.

- Genocidul din 1915, primul din istoria umanităŃii când armenii au luptat şi au pierit cu miile în marele masacru.

Din cauza istoriei lor zbuciumate armenii au fost nevoiŃi în mai multe rânduri să-şi părăsească vetrele natale. Au emigrat în mai multe etape: primul val a pornit între 1060-1064, după cucerirea cetăŃii Ani „oraşul cu o mie de biserici”; al doilea val a fost după marea invazie tătaro-mongolă (1239-1241); - Au mai fost şi alte „valuri”, după căderea Constantinopolului în 1453, apoi după cucerirea Crimeii în 1475.

Armenii, cu o civilizaŃie milenară, au dat un imbold deosebit vieŃii economice peste tot, în toate Ńările unde au emigrat. N. Iorga spunea: „În general, nu putea să existe pe vremea aceea (vremea domnitorilor români, dar şi perioada dintre 116

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

cele două războaie mondiale) un târg moldovenesc, deci comerŃ, fără armeni. Negustorii armeni duceau în Europa vite, grâne, brânzeturi şi aduceau din Orient mirodenii, covoare, mătăsuri, broderii.

Aceşti urmaşi au ctitorit o mânăstire prin părŃile Sucevei, cu hramul Maicii Domnului, unde armenii de pretutindeni se întâlnesc acolo o dată pe an.

- În mai 1918 a fost proclamată prima republică armeană.

Cu talentul său de romancieră, doamna Arşaluis Gurău ne introduce în peisajul călătoriilor, atât la sate cât şi în Erevan, a ospeŃiilor şi bucătăriei armeneşti. Ne delectăm cu poveşti de familie, colegi, vecini, toŃi oameni calzi, primitori şi buni gospodari, aşa cum reiese din vizita întreprinsă unei familii, unde bătrâna din capul mesei, cu paharul de vodcă în mână, urează musafirilor: „Dragi oaspeŃi din România, bine aŃi venit la noi. Nu uitaŃi: Casa noastră este casa voastră şi fiul meu este fratele vostru. Să mâncăm!”

După terminarea excursiei în Armenia, Violeta îşi manifestă dorinŃa de a mai rămâne, fiind mai puternică nostalgia Ńinuturilor natale, deşi avea teama de a-şi pierde postul din Iaşi.

Rămasă aici a simŃit nevoia să pună umărul la reconstrucŃia Ńării. Plecând pe un şantier, a fost repartizată la cantină, dar a refuzat, spunând: „Eu nam venit de departe să fac treabă de femeie, daŃi-mi 117

Vasilica Mitrea

ceva serios să muncesc, ceva adevărat, să am şi eu o contribuŃie, la reconstrucŃie”. În acelaşi personaj, Violeta, bate inima şi sufletul bun al armeanului care înfiiază un copil orfan, dăruindu-i toată dragostea unei mame adevărate. Violeta simŃi o senzaŃie nemaicunoscută până atunci. Căldura trupului micuŃ o împresură, descoperise sentimentul maternităŃii. SimŃea o atracŃie nestăpânită şi inexplicabilă pentru acest copil. Poate că, această fetiŃă a venit la timp ca să umple un gol de care până acum nu fusese conştientă. Luat pe nepregătite, soŃul ei amuŃise la aflarea acestei veşti. Pe măsură ce îi vorbea, lui Mircea îi devenea tot mai clar faptul că nu mai e nimic de făcut, că s-a ales cu un copil şi gata.

Pe tot parcursul lecturii cititorul trece prin stări emoŃionale, se confruntă cu pasiunea, cu iubirea, cu grija, cu neîncrederea, cu împlinirea.

Va veni un moment când autograful doamnei Arşaluis Gurău va avea o mare însemnătate, iar o carte Ńinută în biblioteca fiecăruia va servi la informarea tuturor, armeni, români, de toate etniile care trăiesc pe tărâm dobrogean şi nu numai. Ne-a învăŃat, prin scrierile sale, dar şi prin comportament că, înainte de toate suntem oameni şi numai trăind în pace şi prietenie ne poate fi bine tuturor.

Au mai luat cuvântul, vorbind despre carte, prof.univ.dr. Olga DuŃu, drd. Alexandra Munteanu, 118

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

Ioana Bud, Vasilica Mitrea, Marius Chelaru, preşedintele AsociaŃiei culturale a armenlor.

La mulŃi ani, Armenia! La mulŃi ani, Arşaluis Gurău. Să ne fii întotdeauna prietenă!

Autoarea, felicitată chiar de fiul său

119

Vasilica Mitrea

DESPRE AUTOARE Recenzii privind ultimele apariŃii editoriale:

Aventura iubirii în Jocul destinului, de Vasilica Mitrea Vasilica Mitrea este o scriitoare a nuanŃelor, a observaŃiilor atente ale existenŃei aşa cum rezultă şi din Jocul destinului. Imaginarul reprezintă o lume în care realitatea devine ireală, dar cu toate acestea îşi afirmă existenŃa prin intermediul jocului narativului, a jocului destinului.

120

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

Personajele – Radu, Aurora, Silvia - trăiesc puternic, cu toate că cuvintele rostite sunt banale, simple. În Jocul destinului există o viziune specială asupra iubirii, o accentuare a ideii că ,,A iubi înseamnă a suferi şi cum mulŃi fug de suferinŃă puŃini ştiu să iubească!” (Emil Cioran), de altfel chiar mottoul cu care se deschide romanul, acesta orientând aşteptările lectorului către un spaŃiu predilect universului autoarei. Ca tipologie, este un titlu transparent pentru tema adusǎ în discuție, pentru că sintetizează, pe de o parte, ca un magnet, toate motivele literare ale textului: iubirea, visul, tǎcerea etc., iar, pe de altǎ parte, ajutǎ la construirea, prin însumarea figurilor de stil, „pe orizontală”, a discursului narativ.

Ceea ce se remarcă este faptul că vocea narativă se adresează direct lectorilor, aceasta preferă construirea de scene prin care sunt evocate experienŃe de viaŃă [Dragi lectori, cred că şi dumneavoastră simŃiŃi acum momentul trăirilor lor din acea binecvântată seară când toŃi au devenit mai îngăduitori cu ceilalŃi, dornici de a lega prietenii noi. (...) următoarele momente, de teatru şi poezie, i-au unit şi au rămas prieteni buni până în ziua de astăzi.”], evenimente istorice [-Totul a început în Timişoara. Am mai ascultat şi Europa Liberă. În 16 decembrie au izbucnit manifestările anticomuniste şi antidictatoriale. Au fost o serie de 121

Vasilica Mitrea

proteste, demonstraŃii, lupte de stradă. Am aflat că celelalte state est-europene au trecut deja, în mod paşnic, la democraŃie.] etc.

Iubirea – cu tot ceea ce presupune aceasta – pare să fie, pentru scriitoare, un mijloc de restaurare a unei emotivităŃi agonic-ironice într-o aură senzuală de o inconfundabilă acurateŃe. SuferinŃa personajului nu este una provocată de dragoste, ci este, doar, rezultatul orgoliului rănit. Iubirea are rolul de a permite supravieŃuirea într-o lume dificilă: ,,Iubirea din noi, pentru noi şi pentru semenii noştri atrage după sine sănătate. Ce vei gândi aceea Ńi se va întâmpla. Gândeşte-te întotdeauna numai la bine şi binele te va urma.” În acest roman cuplul se caută, personajele trăiesc secvenŃe de iubiri, dar şi de vanităŃi, însă doar femeia este angajată cu adevărat în iubire, personajul masculin fiind în căutarea idealului.

La o lectură atentă putem identifica două planuri: unul destinat a reprezenta raportul dintre bine şi rău şi, altul, metaforizat, în care vocea narativă se desfăşoară fără îngrădire; masca prezentându-se drept ,,discursul altuia” în ,,limba altuia”. Lectorul se delectează cu fiecare pagină datorită stilului aparte al autoarei: ,,Doi bărbaŃi, chercheliŃi,ieşind din restaurant, o văd căutând cu privirea înăuntrul localului şi o abordează cu obrăznicie: «Hai cu noi, domnişoară!»”.

122

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

Romanul se găseşte sub semnul normalului, firescului, în care fiecare actor îşi spune propria poveste, pe de o parte, tristă, iar, pe de altă parte, fericită. În fapt, destinul poate fi privit din prisma jocului iubirii ca eveniment ontologic primordial.

Lumea din acest roman este una în care predomină priveliştile exterioare, în care există un pronunŃat instinct al realului care anexează, treptat, un substrat sufletesc dramatic. Prin accentuarea elementului vizual şi, în genere, a observaŃiei realiste, se pune în evidenŃă procuparea de materializare a unui complex ideatic, peisajele îndeplinind funcŃia de ample simboluri, alegorii: ,,Privind pe fereastră, printre arbuştii ornamentali, a putut admira... toporaşi, violete, lalele, narcise, ghivece cu flori de muşcată, mai multe culori. (...)

Tot în curte era amplasat un grătar, construit din cărămidă iar în mijlocul grădinii o masă şi canapele laterale. (...) «Dacă există o masă şi canapele în faŃa unui bloc, înseamnă că vara stau mulŃi vecini afară, până târziu. Asta mă împiedică să invit câte o prietenă acasă...»”. În loc de concluzie, spunem că în romanul Jocul destinului iubirea reprezintă o deschidere spre tainele universului, un foc care arde în permanenŃă, în Infernul plin de flăcări care luminează Paradisul.

(Revista Arma Pontica) Prof.dr. Nastasia Savin 123

Vasilica Mitrea

Cronică, JOCUL DESTINULUI O altă poveste de dragoste este Jocul destinului, semnată de Vasilica Mitrea la Editura Ex Ponto (ConstanŃa 2013). Bibliografia autoarei numără deja patru romane apărute între anii 2007 şi 2010, precum şi două culegeri de articole jurnalistice cu tentă preponderent culturală.

Cartea asupra căreia vom zăbovi în rândurile ce urmează are o acŃiune relativ lineară, iar scriitura e cât se poate de alertă. Miza etică e încorporată şi mistuită beletristic în discursul prozastic, fără digresiuni obositoare şi moralizatoare.

Un tânăr şi impozant ofiŃer de carieră, Radu Dumitrescu, tocmai şi-a cerut transferul dintr-o unitate militară bucureşteană într-una din Dobrogea. Motivul e unul de ordin sentimental şi, în speranŃa unei vindecări sufleteşti, se vrea cât mai departe de iubita sa, Aurora, care a fost văzută în compania altui bărbat. Cel mai bun remediu este să cunoască altă femeie şi aceasta nu întârzie prea mult să se arate în persoana unei balerine, de la Teatrul de Operă şi Balet din ConstanŃa. O cheamă Silvia. A fost angajata Teatrului din Ploieşti şi, totodată, soŃia unui actor din urbea lui Nenea Iancu.

124

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

Balerina a revenit în oraşul natal de la malul mării deoarece s-a despărŃit de Mircea. După ce l-a cunoscut pe Radu, Silvia îşi conştientizează dureros greşelile pe care le-a comis în cadrul cuplului matrimonial şi anume reproşurile pe care, pentru nişte fleacuri, i le făcea până la saturaŃie soŃului, ceea ce a dus, în cele din urmă, la sistarea comunicării ce ar fi contribuit la cimentarea căsniciei în care ar fi trebuit şi să ierte şi să vină cu soluŃii constructive. Îşi propune o schimbare de atitudine pe toate planurile, respectiv să iasă mai mult de sub tutela unei mame posesive care o mai considera tot copilă şi-i impunea un program ca la internat. Cei doi, în timpul plimbărilor pe faleză sau pe plajă, învaŃă să-şi revizuiască trecutul şi să-şi fructifice creator experienŃele erotice şi existenŃiale traversate. Totul trebuie să fie ca în Ńinutul Chambala, dintr-o carte a lui Ion ługui, unde „fiecare se îngrijeşte de nevoile celuilalt (p.27), lucru care se întâmplă atunci când oamenii ajung „la un grad înalt de spiritualitate” (p.28). Destinul comun al celor doi tineri se pare că va lucra în acest sens, cu condiŃia să existe iubire. Proverbul francez conform căruia „ViaŃa conjugală este ca un han spaniol: fiecare mănâncă doar ce îşi aduce deacasă” e mai actual ca oricând în sufletele celor doi noi îndrăgostiŃi: „Niciodată nu te vei simŃi mai împlinit dacă unul iubeşte mai puŃin sau dacă 125

Vasilica Mitrea

celălalt a venit în această relaŃie din interes. În iubire e nevoie de doi! Căsătoria nu trebuie privită niciodată ca o afacere”, spune unul dintre ei la o întâlnire. Şi ambii sunt decişi să-şi săvârşească împreună educaŃia sentimentală. ViaŃa decurge firesc: plimbări, telefoane nerăbdătoare, întâlniri, sărutări, cadouri, discuŃii pe teme culturale, proiecte de viitor, invitaŃie la cofetărie, la restaurant sau la cinematograf, chiar şi o noapte de amor în apartamentul pe care l-a închiriat chiar în ziua descinderii sale în oraş. În paralel, Aurora nu se poate împăca de fel cu gândul că a fost abandonată fără nicio explicaŃie.

Mai mult decât atât, îşi bagatelizează faptul că a ieşit de câteva ori în oraş cu un fost profesor de care toate fetele din facultate erau îndrăgostite şi care îi ascunde că era însurat. O măgulise faptul că universitarul îi dăduse atenŃie. Inversând rolurile, Aurora era în ipostaza acelor bărbaŃi care ajung să se culce cu câte o babă numai pentru că au iubit-o în tinereŃe. Ea n-a ajuns până acolo şi, în plus, crede că ieşirile ei cu vicleanul Don Juan îi erau necunoscute lui Radu. Stimulată de Nina, confidenta şi sora ei de cruce, Aurora vine în ConstanŃa să-şi recâştige cu orice preŃ iubitul pe care-l considera fără egal. Va reuşi şi, mai mult decât atât, va reuşi să rămână însărcinată într-o perioadă în care Silvia plecase într-un turneu prin Occident. Militarul care este un om de caracter îşi 126

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

învinge orice dilemă şi se căsătoreşte cu mama copilului său. Iar cum soarta jucăuşă le aranjează pe toate, Silvia se împacă, la revenirea în Ńară, cu Mircea, venit şi el în turneu cu trupa pe litoral.

Aceste poveşti de dragoste se eşalonează de o parte şi de alta a Evenimentului din Decembrie, mai precis a RevoluŃiei care a fost confiscată din chiar clipa în care elicopterul prezidenŃial şi-a luat zborul de pe sediul Comitetului Central. Prin profesiile protagoniştilor săi, prozatoarea tomitană are avantajul să privească faptele şi să le redea, în chip telegrafic, pe zile, ore şi minute, atât din spaŃiul cazon cât şi din cel civil, din Bucureşti, din Ńară şi din ConstanŃa. Autoarea e frapată de acele zile mirifice şi irepetabile când românii s-au lepădat de orice ură şi au devenit solidari şi de-o omenie cum nu mai trăiseră poate de pe vremea cutremurului din 1977. Păcat că în curând zâmbetele de la ghişee şi din mijloacele de transport în comun au fost înlocuite prin grimase morocănoase, iar pe arena politică şi pe ecranele televizoarelor, ca şi în pieŃele publice s-a dezlănŃuit acerba luptă restaurativă pentru putere. În prelungirea şi veşnicia acestor momente de iubire universală, de altruism şi de cumsecădenie, cartea Vasilicăi Mitrea propune câteva modele de personaje luminoase pe care cititorul nu le poate uita uşor: doamna Olaru, funcŃionara providenŃială din unitatea în care a fost detaşat Radu Dumitrescu, 127

Vasilica Mitrea

ca şi doamna Dragu, vecina de palier a aceluiaşi ofiŃer, o bătrână cu frica lui Dumnezeu şi de o mare elevaŃie morală. Întâlnirea cu astfel de caractere merită tot efortul lectual care nu poate fi decât unul prin excelenŃă reconfortant.

Iată, spre exemplificare, portretul celei dintâi: „Colega lui de unitate, o femeie de peste 40 de ani, ea respectată foarte mult de întregul colectiv, remarcându-se prin felul ei de a veni în întâmpinarea fiecăruia şi a-i ajuta cu ceva. Avea o Ńinută mereu impecabilă, un comportament civilizat, un om cu care puteai să porŃi o discuŃie de orice fel şi chiar să-Ńi facă plăcere, având întotdeauna un sfat bun pentru fiecare. În jurul ei vibra energie. Energie benefică” (p.28). Şi nu-i deloc puŃin lucru într-o lume care are din ce în ce mai puŃine repere morale.

Ion Roşioru, revista 2013

AGORA, nr.51/septembrie

128

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

Recenzie, JOCUL DESTINULUI, de V. MITREA Proza recentă aparŃine scriitoarei Vasilica Mitrea. A apărut la Editura Ex Ponto, 2013, ConstanŃa. Autoarea a mai scris alte patru romane şi pagini de jurnalism. Problematica romanelor sale are locaŃii diferite şi conŃinuturi care vizează tinereŃea cuplului, istorie, dramatism social. CreaŃia actuală asigură o lectură în aparenŃă uşoară, curgătoare. Nu sunt multe personaje. Astfel: Aurora, Sergiu, Silvia, Mircea, Radu Dumitrescu, d-na Tătaru, d-na Dragu, d-l Istrate, Tibi-profesor.

Eroul principal, cel care se expune mai multor situaŃii erotice, nedecis se retrage din Bucureşti la ConstanŃa. Aventura cu Aurora, funcŃionară, încetează, reîncepe cea cu Silvia, actriŃă. Psihologiile lor încărcate de un trecut care nu le-a creat mari probleme, au oscilat şi din nesiguranŃă. Sunt fiinŃe temătoare. Au construit un eveniment afectiv pe care vor să-l susŃină.

Personajele feminime au o consistenŃă mult mai solidă. Şi în realitate se pare că « pasivitatea » prin care sunt caracterizate le asigură recrearea, re129

Vasilica Mitrea

echilibrarea. Sergiu, un amic loial, manierat, apare şi dispare spre a rezolva o etapă a lanŃului slăbiciunilor. Radu Dumitrescu, bun profesionist, cu gust pentru cultura la îndemână. Dar, probabil şi vârsta sau, cum va demonstra autoarea, şi destinul îi vor contura şi direcŃiona drumul sentimentelor sale.

Ambele personaje feminine, cu spirit de aventură, feminine în manifestări, riscă o baie de sentimente cauzatoare de depresii şi temeri viitoare. Există această labilitate construită şi social. Personajele evoluează pe fondul evenimentelor din 1989, pregătitoare RevoluŃiei româneşti, analizată dinafară, din interior şi reflectată în mass-media.

Altă avalanşă de sentimente : primele ştiri par incredibile, apoi încep să fie luate în serios. FiinŃe epuizate de lipsuri şi speranŃe trădate încearcă o revanşă. Falsul existenŃei anterioare, neadevărul au construit o generaŃie de tineri plini de temeri, de circumspecŃie. Sunt blânzi în atitudinea interumană.

Au o comportare acceptabilă. Recuplarea lui Radu cu Silvia, dorinŃa de împlinire sufletească predomină. Grădinile cu flori, într-o primăvară caldă, calmă, suspect de vitală va premerge evoluŃia sentimentelor. Lipsa de comunicare între personaje pe o perioadă mai lungă de timp dezvoltă seria de frământări sufleteşti. Sunt analizate şi comentate stările prin care trec. Aurora este cea care suferă că nu-l mai întâlneşte pe Radu. Dorul de el îi produce o lentoare fizică şi psihică.

130

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

« Totul urla şi se revolta în ea », Dar robusteŃea tinereŃii a ajutat-o şi s-a îmbărbătat singură. La fel sunt şi gândurile Silviei. ComparaŃia între Radu şi Mircea, primul său soŃ, o conduce spre o cunoaştere de sine mai amănunŃită.

Superficialitatea în acŃiune se dovedeşte prezentă.

Comentariile autoarei sunt în măsură să îi definească.

Personajele sunt în aparenŃă independente. Familiile lor se interesează de viaŃa sentimentală a tinerilor şi îi provoacă la dialoguri directe sau telefonice. SituaŃii inerente într-o relaŃie, fie temporară, fie conjugală. « Odată căsătorit devine stăpânul absolut al celuilalt. » Sunt comentate pe rând comportamentele femeii şi ale bărbatului în conformitate cu vârsta eroilor. AcŃiunea este încadrată de multe ori în spaŃiu natural, fără a îi preocupa aceasta pe eroi.

Sunt absorbiŃi de rezolvarea conflictului interior şi de stabilitate afectivă. De exemplu, Radu şi Silvia pe plajă la Costineşti. Idila lor părea că a fost totul, iar ambianŃa a întreŃinut relaŃia. Lectura este plăcută, savuroasă prin intervenŃia celor din afară.

Este o pagină de istorie contemporană. Nu i se apreciază amploarea, dar este privită prin prisma accepŃiunii imediate. din Cartea « IDEI AMESTECATE » Autor, ALEXANDRA FLORA MUNTEANU 131

Vasilica Mitrea

Recenzie la volumul „Vremuri, oameni si... destine”, al scriitoarei Vasilica MITREA, a doua ediŃie Lectura volumului „Vremuri, oameni şi… destine” mi-a produs o mare bucurie şi imensă plăcere pentru mesajul şi lecŃia identitară despre noi, tătarii.

Drama familiei eroului naŃional tătar, Negip Hagi Fazâl, ucis mişeleşte pentru crezul său de unitate şi renaştere naŃională a tătarilor, poveştile conexe ale familiei sale: soŃia Sultan, copiii Suium 132

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

şi Bora, fratele Mustegep Ullkusal, personalitate a culturii tătare, prigoniŃi şi vânaŃi de regimul comunist din România pentru vina de a gândi liber; evocarea actului criminal din 18 mai 1944, când regimul stalinist a ucis 46% dintre crimeeni, oameni de rând dar şi mulŃi oponenŃi ai regimului, intelectuali, personalităŃi culturale şi politice, lideri religioşi au fost împuşcaŃi sau au luat drumul surghiunului, cu precădere în stepele Asiei Centrale şi în Siberia; alte fapte, evenimente, istorii vorbesc cu emoŃie şi căldură, cu har şi meşteşug literar prin scriitura doamnei Vasilica Mitrea, personalitate a culturii scrise dobrogene despre o comunitate, cea tătară, mai puŃin cunoscută în spaŃiul cultural şi civilizatoriu românesc şi nu numai.

Volumul distinsei scriitoare Vasilica Mitrea este o lectură captivantă, participativă, ce nu a implicat emoŃional şi ideatic. Volumul este alcătuit dintr-o suită de reflecŃii şi trăiri, din secvenŃe ale istoriei unei familii de tătari dobrogeni, recompusă din gânduri şi idei, din amintiri, din frânturi de informaŃii personale, din scene şi momente existenŃiale trăite, reprezentative pentru comunitatea tătară în întregul ei. O comunitate de luptători, cu simŃul onoarei şi demnităŃii, o comunitate de oameni harnici, creativi, care n-au uitat de patria de suflet, patria natală – Crimeea, Patria-verde, Crimeea.

133

Vasilica Mitrea

Cartea face o paralelă între deportările din Crimeea şi închisorile comuniste din România, evocă politica intimidării, a foametei, a exterminării, a surghiunului aplicată de dictaturile stalinistă şi ceauşistă celor catalogaŃi duşmani ai poporului pentru crezul lor de libertate.

Exemplare şi asemănătoare sunt destinele eroilor tătari Numan Celebi Gihan şi Negip Hagi Fazâl – repere ale conştiinŃei moral-politice naŃionale a tătarilor din Crimeea şi România.

Numan Celebi Gihan, primul Preşedinte al Republicii Crimeea, asasinat şi aruncat în mare de bolşevici (23 februarie 1918), are scris pe piatra funerară a mormântului gol din Pantheonul din Bahcisarai, emoŃionantul catren: „Mormântul meu e Marea Neagră…

Valurile albe giulgiu mi-au fost…

Să nu treci doar privindu-mă, Ei tu, popor al lui Muhammed!”

Iar Negip Hagi Fazâl, poet, dramaturg şi luptător pentru drepturile omului, impresionat de drama tătarilor conaŃionali din Crimeea, s-a dedicat cauzei acestora până la uitarea de sine, până la sacrificiul suprem, fiind arestat, torturat şi ucis de torŃionari comunişti.

Vizitând în mai multe rânduri Crimeea, scriitoarea ne introduce în mirifica geografie şi istorie a unor Ńinuturi de legendă şi vis, precum: Palatul hanilor Crimeii, azi Complexul muzeal 134

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

Bahcisarai, cu o geamie istorică şi celebrele fântâni: fântâna lui Puşkin şi Altân Cişme, locul unde a luat fiinŃă prima editură şi tipografie în limba tătară (1905) ctitorită de Ismail Gaspirali, om de elită a lumii tătare şi turce cu al său îndemn-chemare: „Unitate în limbă, acŃiune şi gândire”, staŃiunea balneară şi de tratament Yalta cu climă mediteraneană şi bulevarde înmiresmate de arbuşti multicolori; oraşul Sevastopol (Akyar) cu aeroport internaŃional, clădiri cu o arhitectonică deosebită, cu o faleză spaŃioasă şi vegetaŃie luxuriantă – mare port la Marea Neagră; capitala Crimeii, Simferopol (Akmescit), unde pe zi ce trece creşte numărul tătarilor repatriaŃi şi unde găsim şi o Universitate cu predare în limba tătară; obiective turistice: parcul Alupka, Palatul Romanovilor de la Livadia, unde în februarie 1945, Stalin, W.Churchill şi F.D. Roosevelt au hotărât destinul statelor beligerante; castelul „Cuibul Rândunicii” construit la 40 de metri înălŃime, pe o stâncă ieşită în mare, în stil neogotic şi multe alte locuri de interes turistic, amenajate modern, cu hoteluri luxoase şi spaŃii comerciale şi de promenadă.

Stilul notaŃiilor scriitoarei pe marginea obiectivelor turistice este de mare simplitate şi atrag prin precizie, detalii şi frumuseŃea compoziŃiei, ceea ce are ca fundal o experienŃă a scrisului şi denotă un fin observator atunci când subiectul 135

Vasilica Mitrea

(subiectele) sunt omul, oamenii, istoriile şi experienŃele lor de viaŃă.

Publicarea acestui volum cu sprijinul Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România, este încă o dovadă a bunelor relaŃii dintre etnicii tătari şi populaŃia majoritară, o dovadă a interesului majoritarilor pentru istoria, cultura şi civilizaŃia tătară, prezentă pe aceste meleaguri de peste opt secole.

Este un semn de normalitate promovarea identităŃii etno-lingvistice, culturale şi religioase într-o Românie democratică, stat de drept, membră a Uniunii Europene.

Prof.univ.Dr. Ibram Nuredin

136

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

REZUMAT ÎN LIMBA TĂTARĂ (Tatarca Özet) Mitrea Vasilica, yazar, önemlĭ bĭr kitap yazgandır.

Bo kitap, Kırım ziyaretĭnden başlap, Kırım Tatarların sürgünĭ ve Kırım Tatarların söykırımı, ayını zamanda Romanya’nıñ komünizm rejimĭne geşkenĭ ve o zamanlarda okıgan ve zengĭn bolgan soyların ‟halkın düşmanı” dep mapıske atılganın, annatıla. ‟Kırım Tatarları, başta Kırım Marebesĭ (1853-1856) şıkkanı üşĭn Dobruca’ga kaştılar. Olar, Dobruca’nı idare etken Osmalılar tarafından kabul etĭldĭler. Olarga, toprak ta berĭlgendĭr. Ama komünistler kelgen soñra, olarnıñ bütĭn toprakları toplap alıngandır.

Stalin, kurnazlık, ihanet ve baskı man idarege kelgen soñra, “Böl ve idare et!” tüşüncesĭ men Kırım Tatarları sürgünge çĭbergendĭr. Ruslar, siyasiy durumların güşlendĭrmek maksadıman başta okıgan soyları man ograşkandır.

Kırım'da er sene 18 Mayıs künĭ anıma törenlerĭ tertĭplene. 1944 senesĭnde, 18 Mayıs künĭ 15 dakika ĭşĭnde Rus askerlerĭ tarafından üylerĭnden alıngan Kırım Tatarları, bĭrkaş urba alıp, kamiyomlargan mĭnsetĭldĭ. Olarñı, kamyonlarga aywan gibĭ şıkıştırıp tren garı’na taşıdılar.

Onda, aywan vagonlarına mınsettĭler, Özbek bozkırı veya başka kurgank bölgelerge aketĭldĭler. Onda bargaşık üş afta geştĭ. Erkekler o vakıt Kızıl Ordıda görevde tabıla eken.

Kart, kĭşkene bala man apakaylar veya gebe bolganlar 137

Vasilica Mitrea sürgün etĭlgenlerĭn arasında tabılgandır. Köp insan, susızlık, aşlık ve awasızlık sebebĭnden ölgendĭr. Mewtalar, tren garlarında tışarga atıla eken. Olarnı, bozkırda eş bĭr şiy beklemiy edĭ, fakat bĭr yerge yetĭşeceklerĭ üşĭn cuwanşlı edĭler. Yetĭşken soñra, vakıt geşmeden şalışma programına kırdıler.

Er aile, boş zamanlarda toprak ĭşĭnde bĭrer üy kötergendĭr. Oñlar, fabrikalarda 14-15 yaşında balları man bereber şalışa edĭle ve şalışmaga küwetĭ bolmagan soyları man yemeknĭ paylaşa edĭler.

Tatarlar, bonday sürgün etĭlgendĭr. Özbekistan’da, sürgün etĭlgenlerĭ köpsĭ Bahcisaray’dan eken. Akmescit’tekĭ Tatarlar Ural ve Sibirya’ga sürgün etĭlgendĭr. Erkekler, madencĭlĭk, odın kesme ĭşlerĭ men ograşa eken ve zor şartlarda şalışkanları üşĭn 27-30 yaşlarında öle ekenler. Şĭmdĭ bĭle sürgünden kurtulganlar, o künlernĭ hatırlaganda üzüleler. Er kışınıñ bĭr hikayesĭ bar’dır!

Kitapnıñ bĭr başka bölĭmĭnde Romanya Tatarların önderlerĭn tanıta; Negip Haci Fazil, Ali Osman Bekmamabet, prof. Mehmet Niyazi, Kırım’dan kaşıp kelgenlerge yardım etken soyların, vb.. Boların malları köterĭp alındı ve akrabalarından algan yardım sayesĭnde hayatların devam etebĭldĭler. Olar, Rusya’nıñ cenĭlmesĭ men Kırım dewletĭnĭ kuracaklarını ümit ete edĭler. O zamanlardakı Romanya’nıñ idaresĭ, 1943-1944 senelerĭnde Kırım’dan kaşıp kelegenlerĭ tek millet bolıp kabul etkenlerĭ üşĭn Dobruca Tatarların Kırım’ga köşmesĭn ĭstiyeken ve bonın üşĭn bütĭn sorınlılıknı üstlerĭne algandır.

Yazar, kitabında Kırım kahramanlarını da hatırlay: bĭrĭncĭ Kırım Cumhuriyet’nıñ başkanı Numan Çelebi Cihan, dr. Amet Özenbaşlı...

Ayrıca, yazar kültür adamını, yazar, şair, edebiyat tarihçĭsĭ, Kırım Tatar Yazarlar Bĭrĭgĭ’nĭñ başkanı Rıza 138

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje Fazıl’nıda unutmay. Onıñ şalışmaların ve ailesĭn Kırım ziyaretĭ münasebetĭ men Rıza Fazıl man körĭşken soñra üyrengendĭr.

Yazar, Rıza Fazıl veya Đdrisov Ernest ailelerĭn referans gibĭ kösterĭp Kırım halkın mĭsapĭrperverlĭgĭ de anlata: “Binbĭr keşe masallarında gibĭ, bĭrĭrĭnden ışta aşkan ve lezletlĭ farklı yemekler bĭrden bĭrge masa üstĭnde şıktı!” dep anlata yazar.

Traducere, Erol MENADIL

Cuvânt înainte STRĂBUN

–

BASARABIA,

PĂMÂNT

Prof.univ.dr. Olga DuŃu Lectura manuscrisului acestei cărŃi mia reînviat amintiri dragi ale numeroaselor întâlniri 139

Vasilica Mitrea

cu acest pământ străbun şi cu oamenii săi remarcabili încă din 1990, cu elevii şi colegii participanŃi la Olimpiada NaŃională de limba şi literatura română, în excursie la Chişinău.

Am îndrăgit Basarabia prin copiii ei, elevi ai Colegiului NaŃional Pedagogic „Constantin Brătescu, unde am fost profesor titular şi director.

Au urmat relaŃiile academice ale UniversităŃii „Spiru Haret” în calitate de prorector şi director al Centrului ConstanŃa, cu universităŃi de stat şi private din Chişinău.

Am apreciat nivelul ştiinŃific al cercetătorilor şi cadrelor didactice universitare cu prilejul Congreselor InternaŃionale organizate de Institutul de ŞtiinŃe Pedagogice de la Chişinău la care am participat, dar şi calitatea academică şi umană a invitaŃilor basarabeni la sesiunile, simpozioanele şi conferinŃele internaŃionale organizate la ConstanŃa. Am redactat cu plăcere referate ştiinŃifice pentru promovarea examenului de profesor habilitat în domeniul filologic pentru colegi din universităŃi moldoveneşti. Am îndrumat tinerii preparatori universitari, pentru studii masterale şi doctorate la Universitatea din Chişinău.

Am aflat istoria zbuciumată a multor familii basarabene, deoarece am rude prin alianŃă dintre refugiaŃii din 1940 sau tinere născute la Chişinău, formate academic în ConstanŃa şi stabilite cu familiile în acest oraş şi, în sfârşit, în calitate de 140

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

director al Editurii Europolis, am donat sute de volume de literatură didactică, ştiinŃifică şi beletristică, cu sprijinul doamnei educatoare Eugenia Dragoş, preşedintă a AsociaŃiei Pro Basarabia şi Bucovina, filiala ConstanŃa.

Cartea scriitoarei Vasilica Mitrea, secretar al Ligii Scriitorilor Români, filiala Dobrogea, membră a AsociaŃiei Scriitorilor de Limbă Română din Quebec, Canada şi secretar de redacŃie al revistei „Dobrogea Culturală” ilustrează interesul special al românilor pentru evoluŃia europeană a Ńării surori, ameninŃate în această perioadă tensionată a relaŃiilor ruso-ucrainiene, în zona cea mai sensibilă, cea a Transnistriei.

Caracterul memorialistic şi documentar al volumului se datorează rigorii şi meticulozităŃii cu care autoarea a înregistrat, de-a lungul vizitelor în Republica Moldova, imaginea locurilor încărcate de istorie şi frumuseŃe, portretele memorabile ale intelectualilor patrioŃi din satele şi oraşele vizitate.

Prezintă monografic Tighina, Tiraspolul, şcoli, licee, biserici, mânăstiri, muzee în care se conservă şi se transmit valorile perene ale limbii şi culturii româneşti, de la Alexei Mateevici la Grigore Vieru.

Remarcabilă este evocarea atmosferei de prietenie şi emulaŃie spirituală a celor care duc mai departe programul AsociaŃiei Pro Basarabia şi Bucovina, filiala ConstanŃa, prin preşedintele său, 141

Vasilica Mitrea

Cezar Pânzaru, vicepreşedintele Liliana Vasiliev, Traian Brătianu, Vasilica Mitrea, Camelia Costică, Gleb Deravenco, Eugen Golub, Nataşa Peteu, Mihai Şerpoianu...

Impresionează capacitatea autoarei de exprimare sensibilă şi convingătoare a stărilor speciale generate de proverbiala ospitalitate a basarabenilor, de atmosfera spirituală a comuniunii din mânăstirile vizitate, de privirile şi vocile calde ale copiilor la început de an şcolar.

Această carte are valoarea unui ghid care poate fi consultat de către cei care vor vizita Republica Moldova, cu vestigiile şi monumentele sale remarcabile, cu oamenii săi minunaŃi, cu împlinirile lor actuale, cu aspiraŃiile lor europene, care se vor înfăptui.

142

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

Recenzie la volumul: BASARABIA, PĂMÂNT STRĂBUN PE CĂRĂRI STRĂBUNE În timpul din urmă am avut ocazia să mă refer la cele scrise de Vasilica Mitrea.

Se pare că anul 2014 este un an hărăzit şi altor lucrări. Este vorba de „Basarabia, pământ străbun”, Editura Nextbook, ConstanŃa.

Cartea debutează cu Rugăciune pentru Basarabia de Horia Bădescu: Aşază, Doamne, lumea cum ai vrut!Veacul se duce, vremea e târzie/La tine-n ceruri cineva mai ştie/Pământurile noastre peste Prut?(p.3) Cuvântul înainte este semnat de prof.

Univ. dr. Olga DuŃu care îşi aminteşte cu plăcere de ocaziile în care s-a aflat mai aproape de Basarabia şi oamenii săi: 1990-Olimpiade naŃionale şi elevi din Chişinău la Liceul C-tin Brătescu, C-Ńa şi date fiind relaŃiile academice ale Centrului Cultural C-Ńa al UniversităŃii Spiru Haret, în calităŃi profesionale diferite:profesor, director, prorector şi director de Centru. A menŃionat nivelul înalt de pregătire al cadrelor didactice universitare prezente la Congrese internaŃionale. Ca fin cunoscător al istoriei naŃionale şi universale a înŃeles creaŃia artistică şi 143

Vasilica Mitrea

literară, frământările celor de peste Prut şi aspreciază multiplele activităŃi ale autoarei. Cartea are mai multe capitole. Primul propune istoricul AsociaŃiei culturale Pro Basarabia şi Bucovina, face cunoscută legislaŃia de constituire şi funcŃionare a asociaŃiei. De început călătoria, cu amintiri, sentimente profunde, mişcătoare.

Gleb Deravenco:Un bătrân din sat (com Văsieni, la 15 km. de Chişinău) care mi-a povestit multe dintre lucrurile care s-au întâmplat în decursul acestor ani. Bătrânul, deşi avea peste 90 de ani şi-a amintit că bunicul meu fusese învăŃătorul său. Ştia multe întâmplări, cele mai multe triste, din satul meu natal (p.6)Dar tristeŃea a fost repede schimbată cu o stare de comunicare şi veselie. Uneori este important să distrugi amintirile ca să trăieşti din plin, argumentează Traian Brătianu care şi propune : snoave, glume, epigrame pe care autoarea le selectează şi le reŃine. Parcursul nu se reduce numai la atât. Specificul AsociaŃiei a constat şi constă în alimentare cu carte, carte românească, manuale, schimburi culturale, tabere ale elevilor în Ńară şi mai ales în ConstanŃa, de care s-a ocupat prof. Liliana Vasiliev. Din tumultul amintirilor se desprinde profilul prof. Valeriu Ostaş, suflet febril al Căuşenilor şi Chişinăului, soŃia sa prof. Olga Ostaş Anatol Petrencu, Preşedintele Institutului de Istorie Socială Promemoria, personalitate prolifică, ministrul Ion Ungureanu şi scriitorul Nicolae 144

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

Dabija, Ion Găină, director al casei-muzeu Alexei Mateevici din Zaim. Apoi Ludmila Osipov. După un ospăŃ pe cinste pus la cale de Ludmila Osipov s-a socializat, s-au legat prietenii şi s-au aglomerat impresii plăcute şi numai cuvinte de laudă pentru gazde. OspeŃia, tipic românească, s-a transformat într-o frăŃie reală. Vasilica Mitrea este foarte sensibilă la toate aceste gesturi şi le consemnează.

Se merge la Casa Scriitorilor din Chişinău. Lectura celor mai recente opere şi articole din presă . Textul cuprinde observaŃii directe , corelări cu situaŃii, fragmente de poezie, referiri la aspectul urban al localităŃilior, comentarea unor sculpturi şi semnificaŃia lor. (statuie lui Ştefan cel Mare).

Momentele următoare vizează data de 27 august 1989, sărbătoarea Limbii române, iar în 30 august 1990 limba română a devenit limbă de stat şi dincolo de Prut. Acest fapt a fost decretat de Parlamentul Moldovei. Doi ani mai târziu, scriitoarea îşi aminteşte cu plăcere întâlnirea cu poetul Adrian Păunescu la Academia de ŞtiinŃe a Republicii Moldova. Urmează un elogiu îndreptăŃit adus personalităŃii poetului, rolului pe carte l-a interpretat într-un moment istoric crucial , a însemnat o extensie a preocupărilor către creaŃia originală, românească. A stimulat şi valorile etniilor de pe cuprinsul României , astfel că fondul de carte şi sonuri a sporit. Autoarea ajunge să exprime : Păunescu a murit, poetul trăieşte. A intrat în istoria 145

Vasilica Mitrea

literaturii române cu o forŃă extraordinară, fiind o voce critică şi, ca om politic, un mare român, având trei mandate de senator.(p.23) Fiind ales membru de onoare al Academiei de ŞtiinŃă a Republicii Moldova a Ńinut o cuvântare în stilul său,în 30 august, 2010,care a animat toată prezenŃa, acolo fiind şi constănŃeni din AsociaŃia Pro Basarabia şi Bucovina. Tot cu această ocazie s-a mers la redacŃia revistei Literatura şi Arta fiind întâmpinaŃi de Nicolae Dabija, preşedintele Forului Democratic al Românilor din Moldova, apoi de ministrul Ion Ungureanu. DiscuŃii, amintiri : cum sa murit pentru limbă (p.26). A avut loc un schimb de cărŃi şi s-a plecat spre Căuşeni, la Casa Limbii Române, la Valeriu Ostaş, directorul şi sufletul locului.Apoi Tabăra Ghiocelul, familia Nicolae şi Larisa Sandu şi participarea inedită la o nuntă.

Autoarea înregistrează , cu multă savoare, fiecare eveniment ivit şi fiecare trăire a vorbitorului. În planul realului se menŃiona la radio vestea că Moldova a semnat aderarea la Uniunea Europeană în 29.11.13, la Vilnius, eveniment amplu comentat de autoare şi la întâlnirile periodice ale membrilor AsociaŃiei. Între timp, în planul relatării, soseşte un mijloc de transport spre Cetatea Albă, Ucraina.Urmează drama Basarabiei, Bucovina de Nord şi Ńinutul HerŃa. Se citează din prof. Univ. dr.

Gheorghe Buzatu, istoric de mare renume şi valoare, apoi din lecŃia de istorie a prof. univ.dr.

146

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

Marian Zidaru. Se insistă pe date istorice:Cetatea Albă aşezată pe urmele oraşului cetate , grec Tyras, iar pe timpul lui Burebista aparŃinea de regatul său dacic. RelaŃii comerciale cu triburi la N de cetate spre Marea Baltică şi la V până la Dunăre. Între IIV DH- ajunge sub romani. Construită de grecii din Milet, a fost a Imperiului Bizantin, ocupată de genovezi şi apoi de tătari. În 1392 a intrat sub stăpânirea Moldovei şi a fost de importanŃă pe timpul lui Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare ca fortăreaŃă împotriva turcilor. În sec. XIV, la sfârşit , aparŃinea Moldovei . În anii1440 Ştefan al II-lea termina zidul şi poarta celei de-a doua incinte. 1476 Ştefan cel Mare adaptează cetatea . Poarta cea mare se construieşte . 1479 se ridică al treilea zid. În 1486 turcii cuceresc cetatea în timpul lui Bayazid al II-lea. În 1774 este ocupată de ruşi şi retrocedată prin Pacea de la Kuciuc Kainargi . În1805 este recucerită de ruşi şi devine parte a Regatului României între 1918-1940. Dar s-a păstrat numai poarta cea mare. (p.36-37) În perioada de referință a intrat 1 septembrie, dată legată de deschiderea anului școlar:Liceul Alexei Mateevici, Liceul Mihai Eminescu. Întâlniri plăcute cu Olguța Ostaș, Ludmila Diaconu, Lidia Ceban, Vasile și Tatiana Unilă. Urmează câteva observații asupra comportamentului elevilor și a aspectului vestimentar. Orice înregistrare este urmată de o 147

Vasilica Mitrea

etică personală și de grup. Reține și reacțiile și obiceiurile celor din grupul din România. Întâlniri și pe plaiul nostru fam. Crivineanu, prof.univ.dr.

Marian Zidaru, Leonte Năstase, Camelia Costică.

Vizita la Muzeul Național de Istorie al Moldovei e prilej de regăsire.

Figuri contemporane proeminente: Anatol Petrencu și lucrarea sa :Istoria contemporană: Studii, Materiale, Atitudini.

Activități în colaborare prin parteneriat între licee din Constanța și cele din Republica Moldova.

Descrierea raionului Căușeni: vecini : Anenii Noi, Ștefan Vodă, Cimișlia, Tarutino al raionului Odessa.E traversat de râul Botna. Trimiteri spre istoria îndepărtată și frământată a acestor locuri:cuceriri romane, apar valuri de apărare. Sunt descrise locuri și edificii de cult. Biserica Adormirea Maicii Domnului și o clopotniță construită după canon să nu depășească înălțimea unui minaret (p.50)Apoi autoarea acordă câteva pagini localității Căușeni înregistrată drept Cheșeneul Roșu-în 6 iunie 1455. Dar, prin confruntări de date documentate (p.54-58)reies diferite apropieri istorice: Dicționarul statistic al Basarabiei susține o altă dată a întemeierii1643.Muzeul Alexei Mateevici din Căinari e realizat de Petru Râmbu, susținut fiind și de Gheorghe Cincilei (muzeograf). Autoarea se referă la cei din 148

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

Asociația din Constanța. Am citit doar cartea lui Traian Brătianu- Basarabia, te iubesc!-la fel de riguroasă în date și dovedește un studiu aprofundat.Vasilica Mitrea mai amintește într-un context inedit de Ecaterina Rîșcan Rusu (înv.

Căușeni), Marian Clenciu (preș. Pro BasarabiaBucurești), Dacian Dumitrescu (București), Alexandra Tcacenko, Valentin Toponaru, poet .

Iași, elevi, Ion Ioncev, directorul Liceului Lucian Blaga,Transnistria, cu care se întâlnește la Pitești, în cadrul Simpozionului Internațional PERT, în memoria deținuților politici. Toate aceste incursiuni în memorie dovedesc interesul autoarei pentru istoria adevărată, a neamului și vitregiile prin care a trecut spre a supraviețui. Muzeul Alexei Mateevici din Zaim , cu istoricul său, Ion Găină, susținut de Mihail Moraru, director GAS Calea Nouă, cercetători Vasile Malanețchi și Manole Neagu (p.69-73). Textul este presărat de versuri și epigrame. se trece la Mânăstirea Sfintelor Femei Mironosițe Marta și Maria loc de reculegere alături de prof. Liliana Vasiliev, prilej de reflecție asupra relației suflet-univers-divinitate, despre viața monahală din interior, despre binefacerile măicuțelor și prestigiul de care se bucură acolo fam Victor și Liliana Vasiliev, din Constanța. Ei sunt cei care organizează tabere cu elevi 149

Vasilica Mitrea

moldoveni. Liliana Vasiliev este vice-președintă a Asociației Pro Basarabia. și Bucovina, filiala Constanța. Ea a fost mereu recompensată cu diplome și onoruri pentru activitate.(p.84-86)S-au vizitat multe biserici și mânăstiri în Basarabia dar și Noul Neamț din Transnistria, pe malul Nistrului, Mânăstirea Curchi, raionul Orhei, patrimoniu UNESCO. Monumentul eroilor Căușeni, cimitirul Cocmaz, cimitirul din Feștelița.Basarabenii au un cult aparte pentru eroi și faptele lor.După istoricul Basarabiei se insistă pe Unirea de la 1918. În 2011 autoarea a publicat un articol cu referire la Istoria Tighinei și a Transnistriei. A omagiat nume ca: Elena Alistar, Ion Inculeț,Pan Halipa,Ion Buzdugan din Sfatul țării, 27 martie 1918.În 2013, 27 martie autoarea scrie un articol - 95 de ani de la unirea Basdarabiei cu România, publicat în Arma Pontică.

Alt eveniment consemnat este cel al Sărbătorii Limbii Române, la Căușeni.27 martie 1918-96 de ani de la unirea Basarabiei cu România -publicat în Arma pontica). Cartea mai cuprinde un grupaj de fotografii referitoare la diverse activități ale autoarei și bibliografie. Această carte a fost lansată în Basarabia ,31 august, 2014. Cea care a prezentato a fost prof.univ. dr. Olga Duțu. Acest an 2014 a fost plin de activități și recompense: Diplomă din partea Clubului Amiralilor , Constanța și Primăria 150

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

orașului Căușeni i-a acordat autoarei o Diplomă cu ocazia sărbătorii Limba noastră.

Alexandra Flora Munteanu (Revista Dobrogea Culturală)

REZUMAT Noul volum al scriitoarei Vasilica Mitrea Interviuri, Cronici ,Reportaje reprezintă, de fapt, al treilea volum de texte jurnalistice, în care sunt cuprinse interviuri cu personalităŃi din lumea artelor, a ştiinŃei, impresii asupra creaŃiei româneşti a autoarei, câteva repere turistice, abordări critice, marcarea , prin cuvinte, a unor evenimente istoricosociale. Toate acestea vin să sublinieze interesul autoarei pentru fixarea în timp a ambianŃei culturale actuale şi a plăcerii ei pentru scris. Subiectele sunt diverse şi demonstrează varietatea atitudinilor şi a receptării fenomenelor socio-culturale în Ńară şi în afara graniŃelor. Ele semnifică interesul pentru artele frumoase prin interviuri cu dr. Doina Păuleanu, directoarea Muzeului de Artă, ConstanŃa, critic de artă, a lui LaurenŃiu Macarie, sculptor şi organizator de fenomene artistice şi dr. Gabriel Custurea , istoric, directorul Muzeului de Istorie NaŃională şi Arheologie, ConstanŃa. Alte câteva oponii despre romanul său, Jocul destinului, exprimate de Alexandra Flora Munteanu, Ion 151

Vasilica Mitrea

Roşioru şi Nastasia Savin. Despre Ziua Drapelului, 96 de ani de la Unificarea Basarabia cu România, prezentarea legendelor greceşti cu ocazia vizitei sale în Grecia şi impresii din Albania. Apoi consideraŃii critice asupra cărŃilor Arşaluisei Sarchisian Gurău Lirice şi Critice şi Al Treilea Ochi , Ed. VIF, 2013, 2014, ConstanŃa; Delfina lui Vasile Mizdrea, Ed. Ex Ponto, 2012, C-Ńa. În legătură cu cartea scriitoarei cea recentă Basarabia, pământ străbun, Ed. Next Book, 2014, ConstanŃa, prof. univ. dr. Olga DuŃu semnează prefaŃa şi prezentarea literară a aceleiaşi cărŃi prof. drd. Alexandra Flora Munteanu Pe cărări străbune. O prefaŃă substanŃială a fost scrisă de prof.univ. dr. Nuredin Ibram la cea de-a doua ediŃie a romanului document Vremuri,Oamenişi...Destine, Ed. Imperium, 2014, ConstanŃa. Această carte are de asemenea un articol dedicat lui Mihai Eminescu, un poet român al secolului 19, un reprezentant renumit al Romantismului European.

Prof.drd. Alexandra Flora Munteanu Vicepreşedintă a SocietăŃii de Haiku ConstanŃa SUMMARY Vasilica Mitrea `s new volume Interviews, Chronicles, Reportages represents , in fact, the third volume of journalistic texts where interviews with personalities in the art world and science are comprised . Some others refer to her novel creation, some touristic places, critic approaches, the mark, in 152

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

words, of some historic-social events. All these come to underline the author`s interest for fixing in time the cultural environment and her pleasure to write. The subjects are diverse and a proof for the attitudes variety and the reception of the sociocultural phenomena in the country and abroad. They signify the interest for arts by interviews with dr.

Doina Păuleanu , the leader of the Fine Arts Museum, ConstanŃa, art critic, LaurenŃiu Macarie, a sculpture, and artistic events organizer and dr.

Gabriel Custurea, a historian, the leader of the National History and Archeology Museum, ConstanŃa. Then some opinions over the writer`s novel The Destiny Game by Alexandra Flora Munteanu, Ion Roşioru and Nastasia Savin. About the Flag Day, 96 years from the Unification of Basarabia to Romania. A presentation of the Greek legends on the occasion of her visit in Greece and impressions from Albania. The writer`s critical considerations on Lyrics and Critics and The Third Eye by Arşaluis Sarchisian Gurău, VIF Publishing House, 2013, 2014, ConstanŃa and Delfina/ Shedolphin by Vasile Mizdrea, Ex Ponto Publishing House, 2012, C-Ńa. About Vasilica Mitrea`s recent book Basarabia, an ancient ground, prof. univ. dr.

Olga DuŃu signed the Foreword and a literary presentation by prof.drd. Alexandra Flora Munteanu, On Ancient Ways, of the same book. A substantial Foreword was written by prof. univ. dr.

153

Vasilica Mitrea

Nuredin Ibram at the second edition of the documentary novel Times, People and...Destinies Imperium Publishing House, 2014, ConstanŃa. This book also has an article concerning Mihai Eminescu, a Romanian poet of the 19th century, a famous representative of the European Romanticism.

Prof. drd. Alexandra Flora Munteanu Vice-president of The Haiku Society ConstanŃa

BIBLIOGRAFIE: - Poezia din vol. RespiraŃie necesară, autor Ion Găină;

154

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje - Însemnări din discursurile prezentate şi impresiile mele cu diferite ocazii; - Internet - Lansări de carte

CUPRINS: Pag. Argument-3 Articole publicate în diverse ziare şi reviste - Legendele Greciei ..-4..

Recenzie romanul Delfina,de V. Mizdrea -12 - Interviu cu doamna dr. Doina Păuleanu, Director al Muzeului de artă, ConstanŃa-16 - 27 Martie 2013 – 95 de ani de la unirea Basarabiei cu România-23 - Lansare de carte – Prof. Arşaluis Sarchisian Gurău-27 - Ziua Mondală a Mediului-30 - Basarabia în sărbătoare-32 - Albania – o Ńară în plină dezvoltare-42 - Evenimente culturale de Ziua Armatei Române-52 - Piteşti – memorialul durerii-55 - Întâlnire de suflet la Forumul German-61 - În dialog cu sculptorul Macarie LaurenŃiu-64 - Omagiu poetului Mihai Eminescu-68 - Vechi descoperiri pe teritoriul României-73 - 27 Martie 2014 – 96 de ani de la unirea Basarabiei cu România-79 - Interculturalitate-83 - 26 iunie- Ziua Drapelului României-88 - Interviu cu dir. Dr. Custurea Gabriel -91 155

Vasilica Mitrea Despre fericire-99 Festivitatea de premiere a Clubului Amiralilor-106 Luna spiritualităŃii marinăreşti-111 Cronică la vol. „Al treilea ochi”-115 DESPRE AUTOARE Recenzii: Aventura iubirii în Jocul destinului de dr.Nastasia Savin-120 Cronică, Jocul destinului de Ion Roşioru-124 Recenzie la... Jocul destinului de drd.Alexandra F. Munteanu-129 Recenzie la vol.”Vremuri,oameni şi destine”de Dr. Ibram Nuredin-132 Rezumat în limba tătară de Erol Menadil-137 Basarabia ,pământ străbun,cuv. înainte-dr.Olga DuŃu-139 Recenzie la vol. Basarabia,pământ străbunAlex. F. Munteanu-143 Rezumat- lb. Română-151 Lb. engleză de Alexandra flora Munteanu-152 Bibliografie-154 Cuprins-155 De aceeaşi autoare- 157

156

Antologie jurnalistică, Vol. III Interviuri, cronici, reportaje

DE ACEEAŞI AUTOARE: Ştiai că timpu-i colorat? – Editura Nelinişti metafizice, ConstanŃa 2007, roman Cândva… prietene – Editura Nelinişti metafizice, ConstanŃa 2008, roman Confesiunile Angelei – Editura Nelinişti metafizice, ConstanŃa 2009, roman Vremuri, oameni şi… destine, Editura Virom, ConstanŃa 2010, eseuri 157

Vasilica Mitrea Antologie jurnalistică, vol. I – O felie de viaŃă; Editura VIF, ConstanŃa 2012, publicistică Antologie jurnalistica, vol.II / Locuri evenimente, Editura VIF, ConstanŃa 2013, publicistică

şi

Jocul destinului, Editura ExPonto, ConstanŃa 2013, roman Vremuri, oameni şi… destine, Editura REKLAMA STUDIO, ConstanŃa, 2014, reeditat Basarabia, pământ străbun, Editura NextBook, ConstanŃa 2014,

158