Antologie jurnalistica - Volumul II

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

VASILICA

MITREA

ANTOLOGIE JURNALISTICĂ Vol. II LOCURI ŞI EVENIMENTE

EDITURA VIF CONSTANłA, 2013 1

Vasilica Mitrea

Coperta: Vasilica MITREA Coordonator: Alexandra Flora MUNTEANU Traducere în lb. engleză: Alexandra Flora MUNTEANU Tehnoredactare computerizată: Vasilica MITREA

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României MITREA, VASILICA Antologie jurnalistică / Vasilica Mitrea. - ConstanŃa : Vif, 2012vol.

ISBN 978-606-92840-5-6 Vol. 2. : Locuri şi evenimente. - 2013. – ISBN 978-606-8498-04-1 821.135.1-92

© Toate drepturile asupra textelor şi imaginilor sunt rezervate autorului.

Tiparul executat la S.C. Start Prod Birotica S.R.L. Str. Trandafirului, nr. 5, ConstanŃa Tel. : 0341 418 418, 0732 318 945 E-mail: feliciacosma@yahoo.com

2

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

Motto: „Nu e nimeni care să nu gândească despre o lucrare în proză: Dacă mi-aş da osteneala, eu aş face-o mai bună”.

Le-aş spune multora: „TicluiŃi o singură reflecŃie demnă de aşternut pe hârtie” (Vauvenargues)

CUVÂNT ÎNAINTE Un bun scriitor este şi un bun publicist sau un scriitor poate fi şi publicist, singura condiŃie este ca pe amândouă să le facă bine. Şi una şi alta este să ştim să le canalizăm spre realizarea unor acŃiuni folositoare societăŃii.

Să nu ne lăsăm copleşiŃi de descurajare. Inegalitatea este un adevăr, e cumplită, egalitatea este complicată şi are suişuri şi coborâşuri.

Pornind de la o activitate publicistică m-am gândit că, o revistă sau un ziar, se poate arunca cu uşurinŃă, o carte însă este păstrată mai cu sfinŃenie. De aici ideea unei Antologii jurnalistice pentru ca evenimente, locuri, personalităŃi să nu fie uitate prea curând. În articole sunt inserate realităŃi, de aici şi ideea de a nu fi pierdute odată cu trecerea timpului.

Articolele sunt pe mai multe domenii: simpozioane, lansări de carte, vizite şi excursii oficiale, evenimente culturale, comemorări ale eroilor marinari, lagăre şi zone de detenŃie, prezentări de personalităŃi, traume sociale şi umane, învăŃăminte cotidiene. Cei inseraŃi în acest volum se pot considera personaje reale ale unui timp şi loc binecuvântat.

3

Vasilica Mitrea Vasilica MITREA

Articole publicate în diverse reviste şi ziare CUM SĂ ADĂUGĂM ANI VIEłII LA VÂRSTA PENSIONĂRII Un Proverb rusesc spune: „Nu bătrâneŃea omoară, ci trândăvia”. Poporul nostru are o vorbă: „cutare a îmbătrânit frumos!”. Cum? Una din întrebările cele mai acute la vârsta senectuŃii este aceea legată de păstrarea forŃelor fizice, de conservarea cât mai îndelungată a unei stări de sănătate mulŃumitoare. Cum să adăugăm nu numai ani vieŃii ci şi viaŃă anilor? Cum să ne pregătim anii senectuŃii în aşa fel să nu vegetăm ci să trăim cu adevărat, să fim cât mai puŃin o povară şi cât mai mult un sprijin celor din jur? Trebuie să Ńinem seamă, în primul rând de o alimentaŃie raŃională, cumpătare, mersul pe jos, activitate fizică şi psihică (să citim cât mai mult) – deoarece un pensionar vrea să trăiască util, ei se tem de inactivitate, o viaŃă fără dăruire îşi pierde sensul. „Nu trăim ca să mâncăm, ci mâncăm ca să trăim” – spunea Socrate. Din opiniile unor specialişti în materie se desprind unele recomandări: evitaŃi excesele în alimentaŃie; ridicaŃi-vă de la masă înainte de a vă simŃi îngreunaŃi; mâncaŃi doar atunci când vă este foame; nu luaŃi mai mult de trei mese pe zi, suficiente pentru a face faŃă nevoilor reale ale organismului, evitând abuzul de „gustări”; luaŃi masa de seară devreme, lăsând cel puŃin două ore pentru digestie înainte de somn; ocoliŃi stimulentele, aperitivele, cafeaua, băuturile fermentate şi alcoolice, sarea, condimentele (acestea se cer folosite cu măsură).

Mersul pe jos – exerciŃiul fizic în general – este un medicament-minune; lărgeşte volmul inimii, face muşchii 4

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

mai elastici, influenŃează pozitiv activitatea toracică, funcŃiile ficatului şi rinichilor, creşte capacitatea individuală de a se relaxa, de a-şi controla tensiunile emoŃionale şi de a suporta oboseala. După 50 de ani, mersul pe jos nu trebuie să aibă un caracter competitiv.

Principala temere a celui ieşit la pensie este inactivitatea. Există un moment psihologic-cheie în această ordine a lucrurilor, acea dimineaŃă când deşteptătorul nu mai sună pentru a vesti începerea unei noi zile de muncă. Din ziua aceea, ieşit la pensie, omul se poate bucura din plin de mult râvnitele binefaceri ale meritatei odihne. Şi totuşi, după mărturisirea multora, omul se trezeşte tot la timp, aşa cum a fost obişnuit de-a lungul anilor, sau poate chiar mai devreme şi se perpeleşte în pat cu o senzaŃie complexă de stinghereală şi inutilitate. SoluŃia ar fi fructificarea pe diverse planuri a marii experienŃe profesionale şi de viaŃă acumulate de omul în vârstă.

Un profesor de la Universitatea din Bruxelles, a concentrat experienŃa senectuŃii active într-un şir de recomandări simple: nu vă claustraŃi în camere izolate, nu vă postaŃi zile întregi în faŃa televizorului; prelungiŃi cât mai mulŃi ani activitatea productivă şi de interes social, fie şi cu orar redus, fie şi perioade limitate în decursul anului; îmbinaŃi cât mai armonios activitatea în birouri închise cu cea în aer liber, munca intelectuală cu cea fizică; căutaŃi să trăiŃi intens viaŃa societăŃii; păstraŃi-vă receptivitatea faŃă de problemele ei; luaŃi parte activă, cu întreaga voastră experienŃă şi putere de muncă la rezolvarea lor.

O concluzie care se desprinde de aici: consideraŃi munca drept cel mai sigur aliat pentru prelungirea vieŃii.

Dacă ar fi după mine, eu aş iniŃia un program (proiect-pilot) care i-ar pune la „treabă” (în activitate), pe cât mai mulŃi pensionari. Aş oferi teren pentru o fermă legumicolă, aş 5

Vasilica Mitrea oferi o locaŃie pentru o grădiniŃă (creşă) de copii unde pensionarii să se ocupe de nepoŃeii lor (ai noştri); aş oferi teren şi materiale de construcŃie pentru alte diferite obiective, cum ar fi: un azil de bătrâni, un club al pensionarilor, câteva cabinete medicale pentru a servi intereselor pensionarilor – cu taxe modice. Multe ar fi de făcut şi multe ar realiza pensionarii noştri – dacă s-ar constitui pe domenii de activitate, cu un program de 3-4 ore, unde să lucreze în 2-3 schimburi – totul pe bază de autonomie, unde să răspundă numai pensionarii. De ce oare nu ar fi la ConstanŃa acest Program-pilot?! Vom vedea că cei mai mulŃi pensionari vor fi mai sănătoşi sau nu vor mai avea timp să se gândească atât de mult la grijile şi bolile lor, vor socializa. În plus, s-ar înfăptui două lucruri – un adaus la pensiile lor (unde este cazul), care sunt şi aşa destul de mici şi... nu s-ar mai simŃi inutili. „InvestiŃia” nu ar fi mare, însă rezultatele ar fi miraculoase! (revista CAMARAZII, anul II, nr.2 (6) iunie 2006)

PĂUNESCU A MURIT, POETUL TRĂIEŞTE

Adrian Păunescu la Academia de ŞtiinŃe din Chişinău 6

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

Poetul, ziaristul, senatorul Adrian Păunescu s-a născut în data de 20 iulie 1943 în comuna Copăceni, judeŃul BălŃi, Republica Moldova, dar a copilărit în comuna Bârca, judeŃul Dolj. Liceul l-a urmat în oraşul Craiova. A intrat în istoria literaturii române cu o forŃă extraordinară, fiind o voce critică şi ca om politic, un mare român, având trei mandate de senator. Era parte din esenŃa României, o mare conştiinŃă revoluŃionară şi un poet rebel. ViaŃa sa a fost ca un roman.

Prima sa carte, Ultrasentimente, a apărut în anul 1961. De-a lungul vieŃii sale a scris peste 300.000 de versuri şi a vândut peste un milion de cărŃi. Multe dintre creaŃiile sale au fost texte pentru viitoarele şlagăre cântate în Cenaclul Flacăra pe care l-a înfiinŃat şi condus până în anul 1985 când a fost interzis. Iată o strofă dintr-o poezie mult cântată: „Enigmatici şi cuminŃi,/ Terminându-şi rostul lor,/ Lângă noi se sting şi mor/ Dragii noştri dragi părinŃi”. În 30 august 2010, Adrian Păunescu a fost ales membru de onoare al Academiei de ŞtiinŃă a Republicii Moldova, eveniment în care a fost elogiat ca cel mai prolific scriitor şi poet dăruit de Dumnezeu, un generator de metaforă, poet de geniu, un om al recordurilor. A Ńinut 1655 de spectacole şi a avut peste şase milioane de spectatori cu Cenaclul Flacăra, fiind şi părintele unor generaŃii de artişti sau denumit părintele cu cei mai mulŃi copii. „Trăim într-un bloc european cu pereŃi subŃiri… Doar în limba ta Ńi-e dor de mama, doar în limba ta îŃi iubeşti Ńara. Deşi respect toate limbile pământului, gândesc, visez, mă rog, iubesc în limba poporului meu. La mulŃi ani pentru regina noastră limba română” şi-a încheiat poetul pledoaria sa. Ne-a reprezentat Ńara cu cinste şi onoare iar după el au rămas învăŃămintele sale.

DelegaŃia oficială din România, membrii ai Pro Basarabia şi Bucovina, au avut onoarea să participe la acest 7

Vasilica Mitrea eveniment, printre care m-am numărat şi eu. Nu ştiam atunci că poetul ne va părăsi atât de curând, însă l-am văzut sleit de puteri. Ne bucurăm, noi, delegaŃia română, că am făcut fotografii alături de domnia sa.

S-a stins din viaŃă în data de 07.11.2010, orele 07.15. Literatura a pierdut un poet valoros, românii au pierdut un patriot, un om de valoare, dar va trăi veşnic prin creaŃiile sale. Foarte multe voci l-au auzit spunând că şi-ar dori ca pe crucea sa să stea scris următoarele cuvinte: „Eu am iubit oamenii de valoare”. Cât de greu i-o fi fost în viaŃă când s-a întâlnit cu nonvalorile!

O DRAMĂ A DEPORTĂRILOR Eram copil când părinŃii mei îmi vorbeau despre coloniştii de la marginea satului meu. Li se spuneau „colonişti, bănăŃeni” sau „basarabenii de la Satul Nou sau „Movila Gâldăului”, deşi am aflat mai târziu că erau şi nemŃi, sârbi, macedoneni, olteni. Satul era amplasat pe un deal. În vale, dincolo de şosea, curgea lin braŃul Borcei.

Pe atunci nu înŃelegeam de ce locuiesc izolaŃi.

Cum eram luată la biserică mai în fiecare duminică de către părinŃii mei, iar mare parte din colonişti veneau la slujba de duminică, îi cunoşteam aproape pe toŃi locuitorii de acolo. Mi se părea atunci că se deosebeau de noi prin port, prin ten şi dialect. Fuseseră deportaŃi din zonele pe care le-am amintit şi locuiau la „marginea satului”.

M-am împrietenit după câŃiva ani cu Margareta, prietenie de care mă bucur şi astăzi, deşi au trecut câŃiva zeci de ani. De la dumneaei am aflat drama familiei sale, care m-a însoŃit de-a lungul vieŃii şi am gândit atunci, şi mai cred şi acum, că omenirea a avut ceva de învăŃat şi istoria nu 8

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

se va mai repeta… Realitatea însă ne spune că oamenii nu învaŃă nimic din greşelile istoriei şi de multe ori ne oferă aceleaşi drame din care ar fi trebuit să învăŃăm, să nu le mai repetăm. Şi mă refer aici la cei care ajung la putere.

Iată ce nu am uitat nici până astăzi din povestirea ei.

La vârsta copilăriei, când toŃi părinŃii se ocupă de educaŃia şi creşterea odraslelor lor, ai ei, au fost nevoiŃi să-i urce într-o căruŃă, pe ea, de 8 ani şi încă doi fraŃi mai mici, de 6 şi respectiv 2 ani. Au părăsit casa părintească din comuna Izvoarele, satul Risipeni, judeŃul BălŃi, din Basarabia, punând câteva merinde pentru drum şi nutreŃ pentru cai, vreo douătrei pături să-i învelească pe copiii, fugind din calea războiului. Nu apucaseră să plece din casa lor când, nemŃii, care se retrăgeau, le-au ocupat deja locuinŃa. Tatăl ei, care învăŃase şi limba germană în liceu a putut să se înŃeleagă cu ei. Le arătau prin gesturi şi cuvinte să plece cât mai repede, deşi se vedea o uşoară urmă de milă în chipul lor văzând scena care se desfăşura înaintea lor. La anii ei, Margareta era confuză. Nu ştia de ce trebuie să părăsească gospodăria şi satul lor. Nu ştia de ce vorbeau mai mult în şoaptă. De cine trebuiau să se ferească?! La trecerea Prutului i-au preluat funcŃionari din guvernul României.

Zbuciumul părinŃilor nu-l înŃelegea, dar era atentă la orice discuŃie dintre ei. După patru săptămâni de mers cu căruŃa, trecând prin tot felul de peripeŃii, au ajuns în comuna Slăveşti, judeŃul Vâlcea. Când credeau că s-au „aşezat” într-un fel şi starea lor de spirit era mai liniştită, a venit momentul când, în 1945 ruşii i-au căutat şi acest lucru nu prevestea nimic bun. Alte trei săptămâni le-au petrecut ascunşi în pădure. Dar şi atunci, nu aveau voie să alerge mult sau prea departe. Bucuria lor de copii trebuia Ńinută în frâu, să nu şi-o manifeste printr-un râs zgomotos sau strigând tare unul la celălalt.

9

Vasilica Mitrea La chemarea guvernului de atunci au fost colonizaŃi în comuna Birda, Banat, dându-li-se casa unui neamŃ. „Aici ne-au dat locuinŃele celor care au fost ridicaŃi de nemŃi.

Neajunsurile erau multe”. Mama sa a fost nevoită să lucreze pe la unii, pe la alŃii pentru o oală de lapte sau o pâine.

Noaptea, copiii o auzea plângând, iar a doua zi o lua de la capăt. Pe tatăl său o auzea îmbărbătând-o. Deşi îşi doreau multe la vârsta lor, se maturizase şi se mulŃumeau doar cu ce li se putea oferi. PărinŃii vorbeau despre neajunsuri, doar în lipsa lor, ferindu-i de grija zilei de mâine. „În 1946 ne-au actualizat actele, am fost împroprietăriŃi cu 5 hectare de pământ, dar greutăŃile au continuat, cotele erau mari”.

Margareta a fost dată la un gimnaziu din Gătaia şi pentru a o Ńine la internat tatăl său venea pe jos, aducând alimente într-un sac. Dacă cei mai nevoiaşi nu-şi aduceau porŃia, tuturor li se diminua raŃia. Ca să se sature, furau roŃi de floarea soarelui din mâncarea pentru porci, le ascundeau pe sub saltele şi, noaptea, mâncau seminŃele. În aceste vizite, tatăl său, după ce o săruta, o punea să spună o poezie în franceză „să vadă dacă merită sau nu sacul cu merinde”.

Din păcate, lecturile se reduceau la autori ruşi şi sovietici. În oraş rulau numai filme cu viaŃa lui Maxim Gorki şi cu cazacii din Kuban. Aceasta era politica dusă de comunişti, să înveŃi geografia URSS, literatura, matematica, chimia, pedagogia numai după autori din URSS. La desen îl picta pe Stalin, iar pe Makarenko trebuia să-l ştie pe de rost. În 1949 a intrat la Şcoala Pedagogică de Educatoare.

Visul ei era de a ajunge într-o zi la catedră. Acolo, şi-a făcut prietene. Fiecare avea drama ei. La una dintre ele, părinŃii îi pieriseră în ghetourile naziste, alteia, mama sa nu s-a mai întors din Siberia. Multe drame a putut afla în acel internat.

Se considera mai norocoasă, deoarece părinŃii săi, cu puterea 10

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

lor, le dirija gândirea, simŃirea şi speranŃa în vremuri mai bune.

După absolvirea şcolii, în urma unei festivităŃi, a plecat acasă văzându-se aproape dăscăliŃă. Îşi făcea destule planuri, pentru garderobă, pentru un bănuŃ adus în plus familiei sale şi se gândea cu satisfacŃie că va contribui şi ea la îmbunătăŃirea vieŃii de zi cu zi.

Dar n-a fost să fie aşa. A doua zi au apărut trei soldaŃi la poartă şi le-au cerut să se pregătească de plecare.

Toate visele ei au sfârşit într-un bouvagon.

Pleca spre o nouă destinaŃie, spre un nou destin, comandat de regimul de atunci. În tren se aflau, pe lângă nemŃi şi basarabeni şi olteni, sârbi şi bănăŃeni.

S-au trezit la Movila Gâldăului, în câmp gol. Aici, creşteau doar ciulini în neştire şi ici, colo, câteva tulpini gălbejite de bumbac. În schimb bântuia seceta. A urmat altă perioadă de nesiguranŃă şi de griji pentru ziua următoare.

Ulterior, s-a trecut la defrişare în Balta Borcei şi amenajarea terenului agricol. Aşa s-au putut crea noi locuri de muncă. Cât timp şi-au făcut un adăpost a trebuit să taie mult stuf, folosindu-se de cosor. La vârsta ei, de 15 ani, trebuia să facă o muncă brută atingându-şi picioarele, foarte des, de şerpii care colcăiau în băltoacă. Trebuia să muncească pentru bani şi pentru a-şi înveli „bordeiul” cu stuf. Şi pentru că visul ei de a cânta la pian nu se îndeplinise, a exersat cu degetele pe tulpinile de stuf. Au dormit un timp sub cerul liber. Pentru început şi-au construit, fiecare familie, un fel de colibe, bordeie. Nu erau totuşi nişte oameni liberi. Era obligatoriu să se prezinte periodic şi la MiliŃie.

Trist a fost şi când a sperat că în toamnă va merge la şcoală, iar ştabii le-au râs în nas: „ce să căutaŃi voi, bandiŃilor la şcoală? Am selectat noi elemente din clasa muncitoare care au acest drept”. Aşa s-a întâmplat şi când a 11

Vasilica Mitrea fost admisă la un liceu din ConstanŃa în urma unui examen, pentru a termina cei doi ani de şcoală care îi rămăseseră. A avut însă ghinionul ca, într-una din zile, să fie chemată toată clasa la o şedinŃă de U.T.M. Ea a spus unei colege că „nu mai sunt membră U.T.M.” Aceasta, curioasă, a întrebat: „De ce?”.

Pentru că nu a avut un răspuns, a informat o profesoară „zeloasă” care nu s-a lăsat până nu i-a smuls declaraŃia „că nu a fost niciodată membră U.T.M.”, după care i-a povestit adevărul. După ce a aflat a făcut un scandal imens, urlând cât o Ńineau puterile pe holurile şcolii: „Uite, cum se infiltrează cozile de topor, ocupând locurile unor elevi din rândul muncitorilor şi Ńăranilor cinstiŃi!. S-a hotărât atunci să fie exmatriculată. Tot drumul de întoarcere, de la ConstanŃa la Feteşti, l-a parcurs plângând iar când au trecut peste podul de la Cernavoda i-a încolŃit ideea să se arunce de pe el. Dar, imediat i-a apărut în minte chipul mamei ei şi urmările sinuciderii.

Dar până la urmă a terminat liceul la fără frecvenŃă, profitând de restricŃiile care se mai îndulciseră.

Mai înainte însă, a venit un ordin de la Sfatul Popular, ca din fiecare familie să plece câte una, două persoane pentru a lucra la grădina Canalului de la Ovidiu. Margareta a fost desemnată, de către părinŃii săi să meargă ea, aşa că a pornit la drum împreună cu alŃi tineri. La început au mers pe jos, apoi cu trenul de marfă până la Medgidia. De acolo din nou, pe jos, peste câmp, trecând pe lângă Poarta Albă, comuna Castelu.

După o zi de călătorie a ajuns pe seară în comuna Cocoşu, populată cu macedoneni şi turci. I-au cazat în nişte barăci, au mâncat ceva, iar apoi la muncă. I-a rămas în minte că nu trebuia să se plângă de nimic. Trebuia să execuŃi totul la ordin.

Prin preajmă lucrau şi deŃinuŃi politici cu care intrau foarte rar în contact şi atunci când o făceau, riscau.

A aflat de la aceştia poveşti din dramele lor. Erau multe, 12

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

diferite şi cumplite. MulŃi dintre ei erau închişi pe nedrept.

Doar pentru că ascultau la radio postul Europa Liberă; alŃii au fost pârâŃi de vecini sau prieteni privind anumite simpatii sau antipatii; că au fost chiaburi şi erau duşmani ai poporului; duşmani ai luptei de clasă etc. Unii dintre ei erau bolnavi, vlăguiŃi de muncă şi înfometare, dar trebuiau să facă faŃă muncilor grele.

S-a întors de acolo după 6 luni de muncă, tot cu un tren de marfă, lăsându-i în gara Bărăganu, iar de acolo, pe jos, îmbrăcată doar în trening şi încălŃată în tenişi, pătrunşi de umezeala zăpezii, pe 6 decembrie. Au urmat zile multe de tratament pentru a-şi reveni după această cruntă răceală. Şi acum, după atâŃia ani, repovestindu-mi ce-şi mai aducea aminte din acea perioadă, amintirile năvălesc însoŃite de lacrimi. Tremură, mai bea o gură de cafea şi povesteşte mai departe fără să Ńină seama de cronologia evenimentelor.

Speră ca istoria să nu se mai repete şi fiecare familie să se bucure de avantajul gospodăriei sale.

(Comunicat prezentat la Simpozionul Piteşti – PERT-2011) EXPOZIłIE LA CERCUL MILITAR CONSTANłA Tot în cadrul lunii spiritualităŃii marinăreşti, la Cercul Militar a avut loc ExpoziŃia de grup „Marine“.

Leonte Năstase, artist dobrogean şi cel mai promovat grafician din Ńara noastră expune câteva lucrări de mare sensibilitate.

13

Vasilica Mitrea Vizireanu Niculina o graficiană cu mare talent, are darul de a uimi şi fascina publicul prin lucrările sale.

Flori Zaharia expune goblen. Acesta a necesitat multă răbdare, pasiune, execuŃie şi creaŃie. A prezentat lucrări valoroase ce presupun multă migală.

Aurel Lăzăroiu şi M. M. pr. Mihai Ion, expun fotografie. Primul a intitulat expoziŃia „Femeia şi Marea“ şi „Nelinişti Marine“ – marea surprinsă în toate ipostazele sale şi, cel de-al doilea, îşi intitulează expoziŃia „Navală“, expoziŃie marină şi echipament marin.

Academia „Ştefan Popa Popas“, prin autorul ei, Cristi Vacardu-Criv, expune câteva caricaturi de mare valoare.

Mariana Constantinescu Bileca expune pictură nefigurativă.

Felicitări celor care au expus şi ne-au încântat cu creaŃiile lor. ExpoziŃia va fi deschisă până în data de 18 august, 2009. (revista Marea Noastra, 2009) METODE DE TORTURĂ ÎN ÎNCHISORILE COMUNISTE În toate închisorile României, securitatea avea metode de tortură cumplite. În anii comunismului, distrugerea elitelor societăŃii era o temă de actualitate şi pe cale de a se înfăptui.

Intelectualii erau cel mai mult vânaŃi de către securitate, preoŃii, oamenii politici ai vechiului „regim burghezomoşieresc“, magistraŃii, poliŃiştii, erau în închisori. Au fost cazuri de arestări şi în rândul elevilor de liceu. Cei mai gospodari dintre Ńărani erau deportaŃi în coloniile de munca forŃată. Tuturor împreună şi fiecăruia în parte li se aplica eticheta de „duşman al poporului“. Mai rămăseseră tinerii, 14

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

o forŃă socială imprevizibilă şi care trebuia sa fie anihilată.

Pentru aceste nelegiuiri a fost inventat experimentul de la Piteşti, denumit de Securitate "tortura prin reeducare".

Despre câteva din aceste torturi am amintit în cartea mea: Vremuri, oameni şi… destine, apărută la editura VIROM, ConstanŃa – 2010.

Metodele cele mai barbare de tortură psihică au fost aplicate asupra tinerilor deŃinuŃi "recalcitranŃi", cu scopul de a-i face să se umilească reciproc, să se maltrateze fizic şi psihic. Victimele sunt transformate în călăi, deŃinuŃii sunt torturaŃi chiar de prietenii lor, de colegii lor de suferinŃă.

Scopul: „reeducarea" prin distrugerea fizică şi psihică, transformarea tinerilor în atei, în delatori ai prietenilor lor. Înjurăturile cele mai obscene ieşite din gura unor indivizi primitivi şi sadici nu au scăpat la adresa nici unui deŃinut politic. Au fost înjuraŃi şi ameninŃaŃi în timpul anchetelor la care au fost supuşi. Se foloseau acŃiuni de intimidare şi de tortură prin toate mijloacele : - loviturile cu palma, cu pumnul sau piciorul (încălŃat cu cizmă) date absolut la întâmplare şi la „inspiraŃie“ : peste obraz, peste gât (la venele jugulare), în abdomen, lovituri cu cizma în spate, bătaia la tălpi. Cea mai periculoasă bătaie la tălpi era varianta peste încălŃăminte, cu victima întinsă pe masă, deoarece şocul loviturii se transmitea până în creştet, unde de obicei aveau loc desprinderi şi distrugeri ale meningelui, cel torturat rămânând cu sechele grave, de multe ori sucombând după o astfel de bătaie. Bătaia la palme cu cravaşa, cu vâna de bou sau o scurtătură din lemn rezistent; - atârnarea anchetatului cu capul în jos cu ajutorul unui scripete special. Sau atârnarea cu capul în jos Ńinută de păr, aşa cum se obişnuia la femei (vezi cazul Elisabetei Rizea, din comuna Nucşoara); 15

Vasilica Mitrea - bătaia cu beŃe subŃiri de lemn sau de cauciuc pe spate, după ce anchetatul era prins de blatul mesei sau al biroului, cu mâinile legate de picioarele mesei sau ale biroului. Strivirea unghiilor cu un cleşte special; - introducerea de beŃişoare între degetele victimei, după ce acestea erau strâns legate; - arderea tălpilor anchetatului cu flacăra oxiacetilenică. Prinderea mâinilor între două mese şi bătaia la palme deasupra meselor.

- Ńipetele de groază şi gemete (ale soŃiilor anchetaŃilor sau ale unor persoane necunoscute), înregistrate pe benzi de magnetofon şi apoi redate cu intensitate maximă pentru a îndupleca pe cei anchetaŃi să facă mărturisiri complete; - bătaia în cap cu ciocanul. Această metodă ducea în mod sigur la alienarea victimei şi la moartea acesteia; variantele acestei metode erau izbirea de pereŃi a capului anchetatului sau izbirea cap în cap a doi torturaŃi sub supravegherea torŃionarilor. Loviturile aveau drept efect dislocarea organelor interne şi moartea victimei; - bătaia cu vârful sau cu tocul cizmei peste gura anchetatului, legat şi târât pe duşumea. Bătaia cu cablul de cupru peste gambele picioarelor. Bătaia cu ciomagul şi apoi aruncarea victimei pe o cale ferată, în felul acesta simulându-se o sinucidere.

- crucifarea pe perete. Victima, cu braŃele desfăcute şi legate de două belciuge ancorate în perete, era spânzurată, fără să atingă duşumeaua cu picioarele şi era Ńinută aşa şi bătută până făcea mărturisiri complete; - ancheta cu o pisică introdusă sub cămaşa victimei.

Securistul enerva pisica cu lovituri nu prea puternice, aceasta căuta să iasă de sub cămaşă şi-şi înfigea ghearele în carnea celui supus la un astfel de supliciu;

16

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

- bătaia pe plăgi deschise (plăgi de după operaŃii, plăgi împuşcate, răni produse de bătăi anterioare etc.).

Smulgerea unghiilor de la mâini şi de la picioare. Metoda era aplicată în special de Securitatea din Bucureşti; - anchete care continuau zile şi nopŃi, prizonierul fiind supus unor interogatorii fără pauză; - anchetă însoŃită de şocuri electrice; - anchetă cu proiectoare puternice îndreptate spre ochii victimei, fără ca aceasta să se mişte; - anchetă cu regim alimentar cu sare în exces, fără apă ; - anchetă însoŃită de izolare în celule umede şi întunecoase, cu victima dezbrăcată, celule în care mişunau şobolani flămânzi; - izolarea, timp de săptămâni, luni sau ani, încât acesta uită să şi vorbească ; erau forŃaŃi să bea urină; - erau oblgaŃi să mănânce ciorbă cu ardei iute care duceau adeseori la moartea consumatorului.

Torturile erau bine dozate şi încetau în momentul când deŃinutul era pe punctul de a muri.

M-a întristat lecturarea materialelor referitoare la torturile aplicate de către Securitate în închisorile comuniste. Şi mult mai mult mă îngrijorează că nu învăŃăm nimic din trecutul istoriei noastre, din pedepsele aplicate semenilor noştri. Când o să învăŃăm să ne respectăm ca oameni, să ne respectăm opiniile? Nimeni nu trebuie pedepsit pentru ideologiile sale. Fiecare om este liber să gândească după propria lui conştiinŃă, fără să aplice pedepse pentru argumentele şi opiniile altora. Am mai amintit şi eu pentru a nu ştiu câta oară despre aceste torturi, cu speranŃa ca aceste manifestări să nu se mai repete niciodată. NICIODATA!!!

(Comunicat prezentat la Simpozion Piteşti – PERT-2012) 17

Vasilica Mitrea MITINGUL TĂTARILOR CRIMEENI În Simferopol, pe 18 mai 2009 a avut loc mitingul tătarilor crimeeni. Au venit aici tătari din toată lumea, comemorând cei 65 de ani de la surghiun şi deportările ce au avut loc în anul 1944, când poporul tătar crimean a fost scos din patria lui.

Momente emoŃionante, să vezi grupuri-grupuri de manifestanŃi cu steagul crimean, defilând prin faŃa oficialităŃilor. Au trecut pe rând toate delegaŃiile tătare, venite din alte Ńări şi din satele şi oraşele crimeene. Pe unele pancarte, purtate de manifestanŃi, scria: „Nu o să uităm niciodată ziua în care poporul tătar crimean a fost scos din patria lui“.

Bătrâni cu pieptul plin de medalii şi de povara anilor stăteau drepŃi în rândul manifestanŃilor, care s-au aproximat a fi în număr de 40-45.000. Cineva din mulŃime povestea că, sub ocupaŃia germano-română, nemŃii, au ars 80 de sate. În oraş, localnicilor nu le-au făcut nici-un rău, povesteşte altcineva.

Dl. Aydin Şemizade povesteşte cum „m-au lovit maşinile germane şi am căzut jos, iar ei au mers înainte, nu s-au oprit să vadă dacă m-au omorât“. Acest domn, Aydin Şemizade, este fiul celui mai mare poet tătar, el acum fiind la pensie. A lucrat ca fizician la Moscova. Am avut onoarea de a-l cunoaşte în casa domnului Riza Fazâl, care ne-a găzduit pe toată perioada şederii noastre. Altcineva spune: „Am fost oprit de un ofiŃer român care m-a întrebat: cine crezi că este mai bun – Stalin sau Antonescu? I-am răspuns – Stalin! Atunci, am primit un picior în fund şi m-am rostogolit de trei ori, iar soldaŃii români au început să râdă“.

Dl. profesor universitar, scriitor, istoric şi critic literar, Riza Fazâl, gazda noastră, ne povesteşte: „Pentru noi, Antonescu a fost mai bun decât Stalin. Şi ne cântă un cântec 18

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

din acele vremuri: „Antonescu a dat ordin/CuceriŃi români Caucazii/Dar românii nu-nŃeleg/Şi dau înapoi Caucazii“.

M-am bucurat atunci că sunt româncă. Familia Idrisov Ernest povesteşte cum au fost daŃi afară din casă împreună cu bunica lor, toŃi cei cinci copii, deşi tatăl lor lupta pentru Armata Roşie“. Multe şi triste sunt poveştile tătarilor crimeeni. Mare a fost drama lor în perioada anilor 1941-1944.

(Revista EMEL nr. 23/2009, pag. 42) PRIMUL CONGRES AL TUTUROR TĂTARILOR DIN LUME Între 19-22 mai, a avut loc primul Congres al tuturor tătarilor din lume.

Deschiderea lucrărilor a avut loc în curtea palatului hanilor din Bachcisarai. La Congres au fost prezenŃi delegaŃi din 13 Ńări; 420 delegaŃi cu drept de vot şi 866 de participanŃi.

După acest moment solemn ne-am îndreptat cu toŃii la Pantheon unde se află mormintele marilor personalităŃi: Celebi Gihan, Ismail Gaspirală, dr. Amet Ozenbaşlă. Ne-am deplasat pe jos, pe o distanŃă de 1 km., cu steagurile fluturând, într-un cadru festiv, istoric. S-a oficiat o slujbă religioasă. Cu această ocazie, s-a mai vizitat Universitatea ÎnlănŃuită, datând de la 1501.

Preşedinte al Congresului a fost ales Refat Ciubarev, tătar, locuitor al Ucrainei, care ocupă şi funcŃia de Vicepreşedinte în cadrul Parlamentului tătar crimean.

Ca membrii, din România, au fost aleşi Agiakai Saladin şi Amet Varol.

Scopul acestui Congres este reabilitarea poporului tătar crimean.

19

Vasilica Mitrea În zilele următoare, oficialităŃile crimeene au pus la dispoziŃia participanŃilor autocare pentru a vizita frumuseŃile acestui Ńinut: Bachcisarai, Yalta, Livadia, Castelul Vorontsov, Castelul Cuibul Rândunicii, Sevastopol şi alte împrejurimi.

(Revista EMEL nr.23/2009, pag. 43) CĂLDURA ŞI OSPITALITATEA TĂTARILOR CRIMEENI O vorbă românească spune: „Numai dacă pleci la drum cu cineva îl cunoşti aşa cum este el în realitate“. Şi, într-adevăr, în aceste zile, am cunoscut căldura şi ospitalitatea tătarilor crimeeni. Să călătoreşti cu autocarul peste 20 de ore nu-i deloc puŃin. Să locuieşti şase zile la un localnic din Simferopol, iarăşi îŃi dă posibilitatea să-i cunoşti pe oameni la ei acasă. Să mergi cu transportul în comun, să fii invitat de altă familie la ea acasă, toate acestea mă determină să spun că îi cunosc cât de cât pe tătari.

Plecând într-una din zile la Sevastopol, am urcat mai târziu în autobuz şi am constatat că nu mai sunt locuri. Dar, un domn în vârstă, pe numele lui Osman Muzafer, locuitor al ConstanŃei s-a ridicat şi mi-a oferit locul, spunându-mi: „tot acolo veŃi sta şi la întoarcere“, deşi drumul era de vreo două ore. Întorcându-mă dintr-o altă călătorie, aveam mare nevoie de o baie, eu neputând să mă duc şi să mă întorc în două ore până când începea un spectacol dat în onoarea delegaŃilor. Atunci, Hagi Calil din Bucureşti şi Isa Reihan din Medgidia, cumnate şi colege de cameră la hotel Moscova, m-au invitat la dumnealor să fac o baie.

Locuind în toată această perioadă la domnul Riza Fazâl, profesor universitar, scriitor şi critic literar am fost 20

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

trataŃi ca făcând parte din familie. SoŃia dumnealui, doamna Elmira, ne-a aşteptat în fiecare seară cu masa caldă, chiar dacă ne întorceam şi la 12.00 noaptea. Într-o după-amiază, am fost invitaŃi de familia Idrisov Ernest, din acel cartier, Kaminca. Nu ne cunoşteam dinainte. O întâmplare fericită a făcut ca noi să intrăm să vizităm o Geamie, iar doamna Idrisov, pe care am întâlnit-o acolo, a intrat în discuŃie cu noi. La plecare a insistat să-i facem o vizită la domiciliu.

Am plecat împreună cu alte două surori ale dumneaei. Ne-a oferit o cină „pe cinste“. În 15 minute ne-au fost aduse pe masă tot felul de mâncăruri tradiŃionale. Pe lângă toate acestea, atmosfera a fost cea a unei seri culturale. Sora gazdei, Nurye Kermencikli Sufrian, ne-a cântat o melodie frumoasă, scrisă pentru tinerii îndrăgostiŃi, cu o voce de soprană. Fiica gazdei ne-a recitat poezii scrise de dumneaei.

Dl. Idrisov ne-a povestit întâmplări din perioada surghiunului. La sfârşitul acestei vizite am avut sentimentul că ne-am cunoscut dintotdeauna. Pentru toŃi, aceasta a fost o seară agreabilă şi ne-a dovedit încă o dată ospitalitatea acestui popor.

Circulând cu mijloacele în comun, autobuze de stat şi microbuze particulare am admirat cinstea şi corectitudinea fiecărui călător. Fără ca să Ńi se ofere bilet de către şofer, fiind particular, pe nimeni nu am văzut să nu plătească. De asemenea, mi-a plăcut curăŃenia oraşului Semfiropol şi din împrejurimi. Nu este parcată nici o maşină pe trotuar.

Ce să mai vorbesc de căldura şi ospitalitatea gazdei noastre. Domnul Riza Fazâl, destul de ocupat ca scriitor, profesor universitar, critic literar, îşi făcea timp întotdeauna să ne însoŃească până în oraş. Oricât de târziu ne întorceam, serveam cina, după care domnia sa se aşeza la calculator şi crea până după miezul nopŃii. Întotdeauna! DimineaŃa, găsea un zâmbet pentru fiecare şi, împreună cu doamna, la fel, 21

Vasilica Mitrea binevoitoare, ne invita la micul dejun. Mă consider fericită şi favorizată de soartă că am cunoscut asemenea oameni.

Să povestesc câte ceva şi de obiectivele turistice pe care le-am vizitat cu acest prilej.

Oraşul YALTA, supranumit ca mica peninsulă muntoasă din nordul Mării Negre. Ecaterina Cea Mare a denumit-o bijuterie, „perla cea mai de seamă a coroanei“.

Palatul LIVADIA, construit în stil renascentist, este unul dintre cele mai frumoase locuri de pe coasta de sud a Crimeii. Dinastia Romanovilor îşi petrecea aici toate vacanŃele pentru clima sa blândă. A fost reşedinŃa de vară a ultimului Ńar rus, Nicolae al II-lea. În februarie 1945, aici, a avut loc ConferinŃa celor trei – Stalin, Winston Churcil şi Frank D. Roosevelt.

Castelul VORONTSOV, a fost construit pentru contele cu acelaşi nume, în stil pseudo-gotic, cu elemente de stil oriental. În jurul palatului se află frumosul parc Alupka, cu ieşire la mare.

Cel mai spectaculos loc de vizitat este Castelul CUIBUL RÂNDUNICII, construit deasupra culmii „Aurora“, la 40 de metri înălŃime, în stil neo-gotic. Este ridicat lângă rămăşiŃele castrului roman din Charax.

Oraşul SEVASTOPOL este cel mai mare oraş al Republicii Autonome Crimeea, republică aflată în componenŃa Ucrainei.

Mi-a plăcut tot ce am văzut – oraşe, locuri, oameni, caractere, căldura şi ospitalitatea lor. Dacă nu aveŃi un prieten tătar, să vi-l faceŃi.

(Revista EMEL nr. 23/2009, pag. 43/44)

22

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

POLITEłEA – LA ÎNDEMÂNA TUTUROR Prima formă de participare, ca şi prima formă de „emancipare” este munca.

Munca legată de satisfacŃia verbului „a produce”.

Vechea lozincă: „Nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă” trebuie să fie permanent trează în mintea noastră, a tuturor. Există o ambiŃie care creşte din încăpăŃânarea măreaŃă a celui care nu vrea să se lase bătut de vitregiile unui destin sumbru. Există ambiŃia hărniciei. Există ambiŃia acelor oameni care sunt mereu întrebaŃi: „De ce trudeşti aşa? Ce, iei ceva cu tine? ÎŃi face cineva statuie?!” Există ambiŃia celui care suporta orice chin, în afară de chinul de a nu munci. Este exemplul personal, dacă vreŃi, al celor implicaŃi în organizaŃia C.M.R.R., Liga Navală, Cenaclul literar „Mihail Sadoveanu” de pe lângă Cercul Militar care nu pot să stea fără să producă ceva. În acest caz, lozinca mai sus amintită nu mai este valabilă în totalitate.

23

Vasilica Mitrea Aceste grupuri de oameni inimoşi, interesaŃi de cultură, iubitori de cultură... creează cultură, fără a se gândi la câştigul lor, ci la cei care le citesc creaŃiile, la consumatorii de artă şi literatură.

Este o ambiŃie care nu roade, care nu sapă, o ambiŃie care oŃeleşte voinŃa, o ambiŃie de dăruire pentru semenii săi, folosindu-şi toate energiile doar pentru a dărui. Este ambiŃia celui care nu vrea să facă „umbră pământului” degeaba. Este ambiŃia celui care nu vrea să abdice. Depinde de tine să te preŃuiască ceilalŃi şi asta se câştigă numai prin muncă.

Indiferent de poziŃia pe care o ocupăm în societate, indiferent de baza noastră materială, trebuie să dăm dovadă de modestie, să combatem îngâmfarea, aroganŃa, dispreŃul faŃă de semeni. Să apelăm întotdeauna la regulile de politeŃe, să ne adresăm politicos, să mulŃumim şi să zâmbim celor care, la rândul lor, ne fac anumite servicii şi nu numai.

De ce să nu înŃelegem că politeŃea este nu numai o amabilitate convenŃională, ci este o stare de spirit, o stare de respect pentru semenul nostru, indiferent de naŃionalitate, vârstă şi de sex! PoliteŃea nu este doar o obligaŃie masculină, este apanajul tuturor.

V-aŃi întrebat vreodată de cîte ori rostiŃi un „mulŃumesc” sau un „vă rog” deşi sunt zeci de „mulŃumesc”uri care trebuie rostite de-a lungul celor 24 de ore?

PoliteŃea este expresia unei anumite delicateŃi sufleteşti, un fel de a te mişca, de a vorbi, de a comunica al unui om care trăieşte într-o umanitate superioară, un mod de a reacŃiona împotriva grosolăniei. PoliteŃea trebuie să devină o atitudine de viaŃă. Dacă acordăm atâta atenŃie şi preŃuire obiectelor neînsufleŃite, nu se cuvine, oare, cu atât mai mult să ne călăuzim după criterii dintre cele mai alese în atitudinea faŃă de oameni, în relaŃiile cu semenii noştri?

Există opinii, potrivit cărora o conduită frumoasă, elegantă, e absolut necesară pentru a ne bucura de succes, de 24

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

consideraŃie, pentru a fi bine privit în lume, dar că este pur şi simplu o chestiune de formă şi nu ceva ce răsare din firea omului, ceva care îl oglindeşte, dându-i măsura minŃii şi a sufletului în întregimea lui.

De ce e nevoie, bunăoară, mergând pe stradă să spunem: „DaŃi-mi voie!”, „PermiteŃi-mi să trec!” şi nu: „Dăte la o parte!”, „Fereşte din drumul meu!” sau „Dă-mi şi mie te rog...”, „Fii amabil!” şi nu: „Dă-mi şi mie!” sau cine ştie cum altfel. Între multele noastre zicale se află câteva care sună astfel: ”Din cele mici se cunosc cele mari”; „Prostul se cunoaşte după vorbă”; „De vorbă bună nu ne doare gura”; „După glas cunoşti pe om şi pe dobitoc”. De aici vedem câtă însemnătate atribuie înŃelepciunea poporului grijii pentru expresie, pentru vorbire, pentru gesturi – toate acestea fiind considerate ca un mijloc de comunicare şi de realizare a înŃelegerii şi armoniei între oameni. Este o stăruinŃă deosebită pentru precizie, pentru dreaptă şi atentă cumpănire, pentru o atitudine omenoasă, prietenoasă şi împotriva pripelii, a lipsei de cugetare şi măsură, a violenŃei.

Este un îndemn la respect pentru aproapele nostru, la bună-cuviinŃă. Vorba dulce, menită să „lege prietenii”, să „stingă focul”, să „lecuiască rana”, să „aplaneze conflictul”.

Semenii noştri sancŃionează lipsa de control, indiferenŃa, lipsa de bună-cuviinŃă, neglijenŃa, indolenŃa considerându-le ca mărturii ale proastei creşteri ale unor caractere urâte, violente – verbal şi fizic -, deformate, ieşite din tipar. Toate acestea contravin normelor, tradiŃiilor, datinilor de bună convieŃuire între oameni.

Indiferent cum este – inteligent sau mai puŃin inteligent, bun sau rău, frumos sau urât, dacă îl apasă supărarea sau îl împinge graba – atunci când comunică ceva cuiva, omului nu îi este îngăduit să uite să se adreseze unui semen al său; aşa cum doreşte să fie respectat, stimat, aşa trebuie să se străduiască să-i 25

Vasilica Mitrea trateze pe ceilalŃi. Nu de formă, ci pentru ca relaŃiile dintre oameni să nu se tulbure, să nu se învenineze inutil. Vorba aceea: „Ce Ńie nu-Ńi place, altuia nu-i face!” (motto după care încerc să mă călăuzesc zilnic). Respect şi recunoştinŃă trebuie să arătăm celor care „cândva” ne-au întins o mână. Traversăm o perioadă de „tranziŃie”, de mari lipsuri materiale şi nu numai, un motiv în plus pentru a ne face viaŃa mai uşoară, fără prea mari eforturi, fără mari costuri. Cinstita muncă, respectul şi politeŃea sunt atitudini care m-au „urmărit” toată viaŃa, atât pe mine cât şi pe toŃi ceilalŃi cu care am venit în contact. Respectând munca altuia, apreciind „buna-purtare”, „buna-cuviinŃă” a semenului nostru putem avea o viaŃă mai bună în fiecare zi şi chiar să devenim mai frumoşi şi, de ce nu... mai tineri. (revista CAMARAZII, anul II, nr.4/8 decembrie 2006, ConstanŃa)

SULINA DELTA DUNĂRII Nu mai fusesem în Delta Dunării din anul 1981. Îmi doream s-o revăd, dar nu am avut ocazia, până când am fost invitată şi am răspuns invitaŃiei, plecând cu un grup al Ligii Navale Române, filiala ConstanŃa, unde şi eu activez ca membră în această Ligă, de câŃiva ani.

Am plecat din ConstanŃa la ora 7.00, dimineaŃa. În Tulcea, am făcut un popas de vreo două ore pentru un simpozion. Excursia avea în primul rând, dacă nu chiar în exclusivitate, comemorarea eroilor, care, prin jertfele lor pe apă, au contribuit la menŃinerea spiritului marinăresc şi de sacrificiu al apărării, în toate împrejurările de fenomene ale naturii.

Drumul până la Tulcea şi înapoi, s-a făcut pe cont propriu.

26

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

Din Tulcea, am plecat la ora 13.30, cu vasul FORTUNA. Masa de prânz am servit-o pe acest vas, după ce am achitat nota de plată pentru mesele ce urma să le servim, în compania minunaŃilor tovarăşi de drum şi trataŃi fiind de un grup de oameni inimoşi şi pricepuŃi în aranjarea şi prepararea adevăratelor mese festive. În prima zi, ne-am înfruptat fiecare dintr-o porŃie de ciorbă de văcuŃă cu smântână, peşte prăjit, cu o garnitură de cartofi natur, peste care trona o ploaie de pătrunjel verde, plăcintă cu brânză şi stafide. Şi pentru ca toate acestea să meargă „unse” aveam pe masă carafe cu vin alb, sucuri naturale şi apă plată. Sirenele altor vase cu care ne-am intersectat şi valurile care produceau anumite sunete, era pentru noi cea mai bună muzică. Şi, pentru a ne încânta şi privirea, în timp ce mâncam, o vază cu flori naturale, multicolore ne surâdea de pe faŃa de masă albă ca neaua.

Pe lângă acest meniu, atmosfera era incendiară.

Fiecare se întrecea în a spune bancuri şi glume, ceea ce a făcut să întârziem la masa de prânz mai mult decât ar fi trebuit. Dar drumul până la Sulina a durat patru ore. S-a continuat cu această voie bună la pupa vasului, unde fiecare ne-am luat câte un scaun şi, admirând vegetaŃia bogată, de o parte şi de alta a braŃului Sulina, ne concentram atenŃia şi asupra celor care, prin glumele lor, ne făceau să râdem în hohote.

Amiralul Dragu Marcel, dacă nu spunea bancuri, povestea anumite întâmplări haioase din viaŃa şi cariera dumnealui. Şi soŃia sa intervenea cu câte-o glumă, un banc sau spunea ceva în completarea soŃului. Am admirat-o şi am concluzionat a fi o doamnă modestă, cu mult caracter. Deşi are aproape 70 de ani, încă mai profesează ca medic. Ai senzaŃia că a făcut mult sport când o priveşti şi-i vezi trupul zvelt şi mersul uşor.

27

Vasilica Mitrea După ce am servit masa, ne-am luat fiecare cafeaua şi am urcat să ne bucurăm de peisajul care se deschidea împrejurul nostru.

Am admirat comuna Partizani pe lângă care am trecut. Acele trepte din ciment, făcute în faŃa fiecărei gospodării, care duceau până la luciul apei. Fiecare familie erau proprietarii a cel puŃin o barcă. Casele vopsite în culori vii, te duceau cu gândul că locatarii lor sunt oameni muncitori. ClopotniŃele bisericilor îŃi vorbeau despre credinŃa şi religia ortodoxă a acestora.

De o parte şi alta a braŃului s-au ridicat pensiuni şi vile. Dar nu rămâi indiferent nici la casele vechi, construite din chirpici sau paiantă şi învelite cu stuf.

Familia Ganea, oameni drăguŃi şi simpatici. Doamna Rodica, dacă ar fi fost într-o competiŃie, ar fi luat locul întâi la poante şi bancuri. O femeie trecută de 50 de ani, un corp de manechin, dacă-i priveşti înălŃimea şi supleŃea. Întotdeauna bine îmbrăcată, fie că am mers pe canalele Deltei, fie că eram la o seară festivă. Am aflat ulterior că a fost în prima promoŃie de ofiŃeri femei – 1973; iar în Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân” a fost tot prima femeie ofiŃer. Acum, avea gradul de locotenent-colonel.

Călătoria pe apă nu a fost nici obositoare şi nici plictisitoare. Ne-am uitat la ceas şi am văzut că era timpul să ajungem la destinaŃie. Şi, într-adevăr sirena a „urlat” pentru a ne anunŃa sosirea în portul Sulina.

Am stabilit ca cina să fie luată tot pe vas. De altfel plătiserăm toate mesele care urmau să fie servite aici.

Ne-am cazat şi, după un duş cald, am rămas puŃin „la orizontală”. Nu prea mult, că eram mai dornici de a vizita oraşul, decât a sta închişi în cameră.

Am ieşit pe faleză, am inspirat şi respirat acel aer specific oraşelor înconjurate de ape sau celor aflate în 28

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

imediata apropiere a mării. La data fixată pentru cină, în faŃa vasului Fortuna, grătarul cu mici şi peşte fript încă nu era gata. Ne-am adunat în jurul lui şi, în aceeaşi notă de voie bună, am aşteptat să fim invitaŃi la masă.

Pe lângă bancurile şi poveştile care „ieşeau” mereu dintr-un sac „fără fund”, domnul comandor Ghimbăşanu Dan este omul care nu ar trebui să lipsească de la nici o petrecere. Prin intervenŃia şi spontaneitatea glumelor, crea cele mai răsunătoare râsete. Dacă nu se auzea în colŃul opus al mesei, aceştia întrebau ce-a spus, deoarece toŃi ceilalŃi mureau de râs, iar ei…, nu puteau pierde „spectacolul”.

Prietenul şi colegul său de Institut, domnul Voiculescu Ilie, Iulică, cum îi spuneam noi, îi Ńinea isonul, dar îl şi provoca.

Ei rămâneau ultimii la masă. Păi, cum să nu fie ultimii dacă mai mult glumeau, decât mâncau.

O altă prezenŃă agreabilă au fost Amiralul (r) Petre George cu, VictoriŃa, soŃia dumnealui. La drum sau la petreceri cunoşti altfel oamenii. Foarte relaxat, foarte modest a întreŃinut o atmosferă plăcută. Deşi îl cunoşteam mai de mult, până atunci nu am ştiut ce multe şi vesele bancuri are la purtător.

Ce să mai vorbesc de soŃii Glodarenco. Tineri, drăguŃi, întotdeauna cu zâmbetul pe buze. Mai mereu Ńinându-se de mână, dragostea lor era vizibilă.

A doua zi, după micul dejun, am plecat la Monumentul Marinarilor Eroi, ridicat de Liga Navală Română şi AsociaŃia Veteranilor de război şi, cu sprijinul, Primăriei din Sulina. Pe monument este scris: „În memoria eroilor care s-au jertfit pentru apărarea Deltei Dunării şi eliberarea Basarabiei în cel de-al doilea război mondial”. Într-un cadru solemn, festiv, Liga Navală, filiala ConstanŃa, a depus o coroană de flori. În aceeaşi atmosferă de pioşenie au mai depus coroane: Liga Navală, filiala 29

Vasilica Mitrea Tulcea, Primăria Sulina, PoliŃia de Frontieră a oraşului Sulina, elevii Liceului Jean Bart. S-a intonat Imnul de Stat al României, după care s-a plecat la Cimitirul din Sulina, unde şi aici s-au depus coroane de flori la două monumente ale marinarilor români. În aceeaşi zi, după terminarea tuturor festivităŃilor, sa organizat, contra cost, o excursie pe canalele Deltei Dunării.

Am plecat, la bordul unei bărci cu motor, aparŃinând unui inimos locuitor al Sulinei, Pamfil Lucian.

Acesta s-a dovedit a fi un însoŃitor şi un ghid pe placul nostru. Era un fost maistru militar, născut în Braşov, şi care venise nu de mult în Sulina. Acum pensionar, se ocupa cu această mică afacere.

Ne îndreptăm spre Golful Musura. Ne oprim puŃin în mijlocul golfului, iar domnul Lucian ne arată graniŃele cu Ucraina, Marea – în acea porŃiune, văzându-se până la orizont numai apă, BraŃul Chilia în dreapta. Se mai vede şi Farul vechi, ne arată domnia sa.

- Ce adâncime are apa în acest loc?, întreb eu.

- Aici, stratul de mâl este de un metru. Adâncimea este de l,50 m. Din cauza aluviunilor s-a format o insulă lângă Ucraina. Nivelul Dunării este mai ridicat decât nivelul mării. Tot aici, în acest golf, s-a filmat „Toate pânzele sus”, film românesc, după un scenariu de Radu Tudoran, film „serial” ce îl vizionam, cu întreaga familie, din cele două ore de duminică de program la TV, în anii de tristă amintire, având în rolurile principale pe marii actori …, Jean Constantin, pe care ulterior l-am cunoscut prin fosta lui soŃie, Nina Jean, cu care sunt şi acum prietenă.

După ce am staŃionat câteva minute şi am primit aceste explicaŃii, ne croim drum printre ciulinii de mare. Ne întâlnim cu un pescar. Acesta opreşte şi ne dă bineŃe.

30

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

- Ce peşte aveŃi în barcă şi cu cât daŃi un kilogram? întreabă comandorul în rezervă Dan Ghimbăşanu.

Acesta ne arată câteva soiuri de peşte şi ne informează că îl vinde cu 12 lei/kg.

- CântăriŃi-mi şi mie un somn, la vreo două kilograme! spune Petre VictoriŃa. Pescarul, fără să cântărească, ia un somn din sac şi i-l oferă, spunând că atâta are, numai acest exemplar. După plecare, Dan găseşte un cântar de mână şi… exact atâta avea. Domnii Ganea, Ghimbăşanu şi Voiculescu fac poze cu acest peşte, chiar acolo, în barcă.

- În dreapta noastră se află legătura cu canalul Sfântu Gheorghe, unde puŃin mai departe se află satul Fistoca, continuă dl. Lucian cu explicaŃiile.

Păsările deltei emiteau sunete ce răspândeau până la noi un tril plăcut auzului.

Nori albi, pufoşi ne înconjoară în călătoria noastră pe ape. Ne bucurăm că nu sunt gri-cenuşiu. Ai senzaŃia că aici te simŃi la o margine de lume. În depărtare am văzut cum naviga un vapor, pierzându-se sub linia orizontului.

Vântul dinspre mare agita puŃin valurile care făceau ca barca noastră să se balanseze, iar noi să fim puŃin îngrijoraŃi.

După ce am ascultat cu sufletul la gură cum va fi vremea, iar ştirea era că în după-amiaza acestei zile va ploua, nouă fiindu-ne puŃin teamă să nu înceapă vreo ploaie.

Dar nu! Mai greşesc şi ei. Întreaga zi a fost călduroasă şi perfectă pentru plajă. Mie îmi ardeau obrajii ca focul, ca apoi să văd cât de roşie eram la faŃă şi pe braŃe.

Luând-o pe canale am trecut printre nuferi albi şi galbeni. Domnul Lucian a făcut pentru fiecare femeie câteun colier din nuferi albi. Astfel împodobite, am făcut poze.

Privirile ne-au fost atrase asupra unui pelican creŃ.

Acesta s-a adaptat la mediul de viaŃă din Deltă.

31

Vasilica Mitrea Am văzut, pe rând, minunatele păsări ce trăiesc în deltă, printre care albatrosul mic, asemănător cu pescăruşul, aşa cel puŃin l-a denumit domnul Lucian. Acesta se deosebeşte prin faptul că are o pată pe cap, ne spune tot el; lebede sălbatice; cormoran – pasăre subacvatică; gâşte sălbatice; lişiŃe – care jucau tumba; prigonie mică; egrete şi multe alte păsări.

Pe diferite canale, ca într-un labirint acvatic, intrăm într-un sat numit Cardon. Aici, vizităm o gospodărie, unde proprietarul era prieten cu ghidul şi conducătorul nostru de barcă. Şi acest domn venise din Sinaia, se stabilise aici după o vizită făcută în Deltă. I-au plăcut împrejurimile şi, în vara următoare, şi-a cumpărat teren şi a construit o casă cu etaj din care profită puŃin închiriind vara turiştilor.

Vis-a-vis a mai construit două camere şi un hol. S-a extins datorită multor turişti care vin în zonă şi preferă cazare. În ograda mare, pomi fructiferi, viŃă de vie, legume, păsări şi tot ce trebuie unei gospodării, care îşi face piaŃa mai rar. Am discutat cu dumnealui şi era foarte mulŃumit de „afacere”, de linişte, de zonă, de aer… În tot satul Cardon locuiau doar şapte familii. O şosea pietruită, veche, ducea spre alte gospodării. În unele case, vechi, acoperite cu stuf, nu mai locuia nimeni. Am simŃit cu toŃii plăcerea de a locui o perioadă mai mare de timp acolo. Un locuitor de peste drum, îşi apăra viŃa de vie, de păsările prăduitoare, făcând mult zgomot, ritmic, bătând într-o tablă.

După ce ne-am relaxat puŃin, ne-am „îmbarcat”.

Stăteam în barcă, ancoraŃi la Ńărm şi discutam cu un alt localnic.

Acesta ne povestea cât de grea este viaŃa în deltă, iarna.

Trei lişiŃe se jucau în apropierea bărcii. Unii dintre colegii de călătorie, printre care şi Dan Ghimbăşanu, numindu-l nea Mihai, l-a rugat la plecare să ne împingă 32

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

barca. Se împotmolise şi nu mai puteam pleca de pe loc, iar acesta, scrâşnind din dinŃi datorită efortului făcut, ne-a împins barca, iar noi, drept răsplată, i-am făcut bezele cu mâna până nu l-am mai văzut..

Ajunşi la o intersecŃie de canale, „luând-o spre dreapta, 7 km. mai departe, după parcurgerea canalului se ajunge în satul Letea” ne explică „ghidul” nostru. În apropierea unui dâmb, un fel de dig paralel cu acest canal, mulŃi arbuşti de cătină îşi făceau apariŃia cu fructele lor portocalii, care ne îmbiau prin culoare şi efectul lor medicamentos, să intrăm şi noi în posesia câtorva. Văzând dorinŃa noastră, domnul Lucian ancorează barca şi coboară singur, aducând pentru fiecare câte o crenguŃă de cătină. În jurul nostru, cât vezi cu ochii, stuf, papură, arbuşti, apă, nuferi, păsări, mai rar câte o casă veche învelită cu stuf. Iar noi, de-acum prieteni…, într-o barcă, alunecând pe luciul apei, ne „îmbătam” de bogăŃia acestei naturi, iar inimile noastre erau pline de bucurie. Într-un aşa decor şi… ambianŃă…, îŃi vine să strigi, să urli de fericire. Toate acestea erau în proprietatea privirilor noastre.

Am coborât din barcă cu regretul că această călătorie s-a terminat, cu emoŃia din suflete pentru tot ce văzuserăm, dar şi cu speranŃa că…, într-o zi…, vom reveni din nou în Delta Dunării.

Ne aştepta un prânz delicios. Şi pofta noastră era pe măsură. Ne-am reîntâlnit cu cei care nu ne-au însoŃit. Fiecare povesteam ce ne-a plăcut mai mult. Aşa am aflat că am fost încântaŃi, fiecare în parte, de absolut toată minunăŃia Deltei Dunării. Suntem norocoşi că avem o Ńară atât de frumoasă, cu absolut toate formele de relief. Nu cred să mai aibă cineva o Deltă… ca a noastră, a românilor.

33

Vasilica Mitrea După ce am servit un prânz bogat, Cornelia propune să vizităm Biserica ortodoxă şi Cimitirul. Eram puŃin obosită dar tentaŃia era mai mare. Aşa că am acceptat.

A mai mers cu noi domnul Voiculescu. CeilalŃi au preferat puŃină odihnă.

După ce am vizitat Biserica, având câte un gând bun, de pace, pentru Ńara şi familiile noastre, am plecat spre Cimitir, neştiind că acesta este considerat un unicat prin diversitatea etniilor, prin poveştile de iubire ce le-au trăit cei înmormântaŃi aici. Întâmplarea a făcut să ne întâlnim la poarta cimitirului cu administratorul, care ne-a însoŃit şi ne-a arătat cele mai vizitate morminte. Sunt înmormântaŃi români, turci, tătari, lipoveni, englezi, greci, evrei, italieni.

După ce ne-a arătat două morminte, unde alături îşi duc somnul de veci doi îndrăgostiŃi italieni, înecaŃi şi găsiŃi îmbrăŃişaŃi, spunându-se că s-au sinucis din dragoste, morminte în formă de cruce, înmormântaŃi unul lângă celălalt. Am mers la mormântul PrinŃesei Ecaterina Moruzi.

Plecată şi ea de tânără, într-o altă dimensiune, cu o cruce înaltă la cap, având sculptat pe ea un îngeraş.

Mergând pe o alee, întâlnim doi tineri: un român şi un englez. Tânărul român îl întreabă pe administrator unde este îngropat piratul, spunând în continuare că a citit despre acesta într-un articol, în Anglia şi, că a venit intenŃionat la Sulina, să vadă acest mormânt. ÎnsoŃim şi noi pe cei doi tineri şi pe administrator şi ne conduc spre acest mormânt, unde citesc: „CONTUGOTINUS GHEORGHIOI, 18381871, înmormântat de fratele său”, iar în josul criptei, sculptat acel simbol al piraŃilor – craniu, cu două oase în formă de cruce. „Până de curând mai veneau la acest mormânt rude să cureŃe piatra funerară” ne spune administratorul cimitirului.

34

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

AlŃi prinŃi şi prinŃese, alte mari personalităŃi sunt înmormântate aici. Sunt mai multe morminte în cimitir decât locuitori.

Am înŃeles de ce este un cimitir unicat, de-abia după ce l-am vizitat.

Deplasându-ne spre vasul FORTUNA pentru cină şi plecând mai devreme, am avut timp să-l ascultăm pe un domn în vârstă de 80 de ani, Lubacov Constantin, care ne-a povestit câte ceva din Monografia oraşului Sulina.

- Sulina era un popas pentru corăbiile genoveze în secolul al XIV-lea.

- În anul 1936 Sulina avea în jur de 36.000 de locuitori, astăzi locuind numai în jur de 4000 şi ceva. Oraşul se numea Porto-Franco sau Porto-Fino. Era un port liber, cu un comerŃ înfloritor. Sute de vase acostau şi plecau din acest port, adaugă domnul Lubacov.

Sulina era un oraş măreŃ, construcŃii moderne şi grandioase se aflau pe marginea falezei. În acest oraş, odinioară, se găsea încălŃăminte de cea mai bună calitate.

Pe faleză erau numai prăvălii şi marfa era vândută la jumătate de preŃ faŃă de celelalte oraşe. Se făcea trafic maritim cu mărfuri deosebite. În timpul sărbătorilor nu puteai să treci de mulŃimea de oameni care se plimbă pe faleză.

Oraşul Sulina are şase străzi paralele, denumite de la unu la şase.

Farul din Sulina şi Palatul Comisiei Europene a Dunării sunt două din monumentele importante ale acestui oraş.

Da, cu sufletul trist am făcut bagajul pentru a ne întoarce în ConstanŃa, iar celor care nu au vizitat oraşul Sulina sau Delta Dunării le spun s-o facă, pentru că au ce vedea, iar relaxarea aduce un plus de sănătate.

35

Vasilica Mitrea La întoarcere, am făcut 5 ore, mergând spre amonte. Cu aceeaşi plăcere am privit spre cele două maluri ale braŃului Sulina, „Sulaina” cum îi spunea doamna Rodica Ganea, o doamnă drăguŃă şi întotdeauna plină de voie bună.

Am admirat tot ce am văzut în calea noastră.

Pe Dunăre spre Sulina

36

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

În Delta Dunării

LANSARE DE CARTE LA MALUL MĂRII - VALERIU CUŞNER – Cercul militar ConstanŃa a găzduit, recent, lansarea cărŃii „TIMPUL ZERO”, semnată de Valeriu Cuşner, unul din marii noştri scriitori contemporani, autor al unor creaŃii autentice de – poeme, evocări, critică literară, adăugând acest volum de nuvele-eseuri.

Cartea constituie o fină analiză socială şi politică.

SpaŃiul temporal e vast, între 1950-2009. Amintirile copilăriei sale marcate prin moartea micuŃei Sonia, vecină şi prietenă de joacă şi a frăŃiorului mai mic, Ştefan, rămân în memorie. Autorul face analiza „la rece” a unor false genii, false valori a celui de pe o poziŃie competentă. Apoi, „harapnicul cu cântec” este o scenă tragi-comică, cu un spectacol bine regizat, dar care, până la urmă, a dus la un fiasco total, neavând scopul propus pentru a-l îmbuna pe profesorul de muzică, Nae Luscan, care îl „pică” la această 37

Vasilica Mitrea materie. Evocarea anilor studenŃiei care constituie şi vârsta marilor iubiri, pare să fie o temă predilectă.

Romeo apare în mai multe ipostaze. Scrisoarea de dragoste către Din-Din devine obiect de studiu în rândul studentelor. Şi marele Histrion ne obligă să spunem adevărului pe nume.

Călătoria în America este o nouă experienŃă. Este impresionat de cele văzute în comparaŃie cu „epoca de aur” din Ńara noastră şi de această societate multilateral dezvoltată.

Timpul Zero al anului 2012 este pusă în discuŃie, de oameni simpli, într-o berărie. Atitudinea domnului Cuşner este demnă şi fără cruŃare: „în schimb profesorul pensionar arăta ca un proaspăt eliberat dintr-o închisoare. Întreaga sa fiinŃă emana un ciudat sentiment de culpabilitate, de sfială însoŃită de o ură prost disimulată”.

Vă admirăm opera, domnule Valeriu Cuşner. AŃi scris o capodoperă. La această concluzie vor ajunge toŃi cititorii dumneavoastră după lecturarea unor pasaje, precum: „La noi, după 1989, aceiaşi „culturnici” şi-au deschis edituri, fundaŃii, ziare şi reviste. Conducerea lor a rămas aceeaşi sau au transmis-o eşalonului II, adică celor care au colaborat cu ei (...) De ce obedienŃilor fostului regim, ce şiau clădit ascensiunea doar prin rinocenizare şi prostituŃie spirituală, li se deschid mereu toate uşile?” „De ce??? (articol apărut în revista EMEL nr. 24, octombrie 2009)

IULIANA RUSU artist plastic, poetă, interpretă de muzică populară 38

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

În sala AMFORA, B-dul Ferdinand, ConstanŃa, a avut loc a VII-a EXPOZIłIE PERSONALĂ a IULIANEI RUSU, artist plastic constănŃean.

ExpoziŃia a fost prezentată de lectorul universitar Gheorghe CaruŃiu, Facultatea de Arte.

Domnule CaruŃiu, de când o cunoaşteŃi pe Iuliana Rusu? „O cunosc pe Iuliana încă de la debut. I-am fost profesor din anul întâi. Ea s-a impus cu un stil propriu. Are unele lucrări asemănătoare cu cele ale lui Picaso – au o perspectivă interioară, un stil aparte”.

Ce alt element aŃi observat în evoluŃia Iulianei Rusu? „Un alt element în evoluŃia sa a fost munca cu care s-a dăruit, fapt pentru care se află la a şaptea expoziŃie cu un mare număr de lucrări. Este într-o perioadă de maturitate plastică.

Talentul nu este suficient pentru tot ce a realizat. A fost nevoie şi de multă muncă, durată în timp. Curajul de a se prezenta în faŃa publicului, dorinŃa de a se confrunta cu acesta şi de a dialoga cu el. Abordează toate genurile. Este de apreciat”.

Ce alte aptitudini sau îndeletniciri mai are Iuliana Rusu? „DorinŃa de exprimare prin poezie ca şi în pictură.

Interpretează toate genurile de muzică, inclusiv muzică clasică – poetă, membră a societăŃii de haiku din ConstanŃa, membră a Ligii Navale Române, filiala ConstanŃa”.

Doamnă profesoară Akmolla Güner, am înŃeles din discursul dumneavoastră că îi cunoaşteŃi realizările Iulianei Rusu pe plan profesional? „Am Ńinut să o felicit pe artista plastică şi nu numai, pentru impresionanta expoziŃie, a şaptea în cariera sa.

Aceste tablouri dovedesc truda şi talentul său. Lumina care răzbate peste „Trandafirii ofiliŃi” ne spune că Iuliana Rusu 39

Vasilica Mitrea are talent. Pictează naturi statice, grafică, iconografie.

Creează costume populare pentru fiii Dobrogei şi îşi confecŃionează singură costumele populare”. În sală se remarcă prezenŃa a numeroase personalităŃi din toate domeniile – presă, televiziune, radio, pictori şi scriitori.

Iuliana Rusu mulŃumeşte celor prezenŃi, susŃinînd un spectacol de muzică populară, cu formaŃia de mandoline a Casei de Cultură şi formaŃia Cercului Militar unde şi dumneaei activează.

O felicităm pentru expoziŃie, dar şi pentru spectacolul oferit! (revista EMEL, nr. 23 (iulie 2009)

15 AUGUST – ZIUA MARINEI MILITARE ROMÂNE Cea mai frumoasă sărbătoare a oraşului ConstanŃa şi a Ministerului Apărării NaŃionale, este, de câŃiva ani încoace, Ziua marinei. Ea se sărbătoreşte cu mult fast, multă muncă, cu scoaterea şi expunerea navelor militare în largul mării, cu defilarea gărzii de onoare, cu fanfara militară care intonează Imnul de Stat al României, cu jocurile marinăreşti care au drept scop calităŃile şi aptitudinile practice ale fiecărui marinar, într-o manieră veselă.

La festivitate au luat parte diferite oficialităŃi din partea marinei militare; parlamentari din Senat şi Camera DeputaŃilor, alŃi invitaŃi de marcă ai oraşului. Şeful Marelui Stat Major, în cuvântul său, a menŃionat că această zi este un moment deosebit pentru toŃi românii. Marina Militară împlineşte un secol şi jumătate de existenŃă. Dar Ziua Marinei se sărbătoreşte încă din anul 1902. Ea a început ca o serbare naŃională. Anul 2009 a fost 40

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

un an cu bune rezultate, Ńara noastră participând la două misiuni în Kosovo. S-a transmis Mesajul Preşedintelui României – Traian Băsescu. A luat cuvântul Roberta Anastase, preşedinta Camerei DeputaŃilor. S-a continuat cu un ceremonial religios, în care s-au omagiat cei dispăruŃi în apele mării. Aceasta şi-a luat tributul şi pe timp de pace şi pe timp de război.

Soseşte NEPTUN, zeul apelor, cu barba-i albă şi lungă fluturând în vânt, înveşmântat în hlamidă, cu tridentul şi coroana aurită. Se îndreaptă spre portul turistic Tomis la bordul navei de comandament LUCEAFĂRUL. Neptun provoacă furtunile pe mare, cutremurele, naufragiile, dar şi erupŃiile vulcanilor.

Trei nave purtătoare de rachete navă-navă din clasa Tarantul I, poate executa cercetarea pentru descoperirea substanŃelor chimice, bacteriologice şi nucleare şi decontaminarea terenului, a tehnicii şi personalului.

Are loc defilarea navelor de luptă care fac parte din unităŃi şi mari unităŃi subordonate Comandamentului Flotei. În larg, Fregata Regina Maria, Dragonul Maritim 30, nave purtătoare de rachete „Zborul“, „Pescăruşul“ – deschid pase libere de mine şi conduc navele de luptă şi de transport pentru tranzitarea acestor pase. De la această mare sărbătoare lipseşte nava-simbol a marinei române şi anume, bricul MIRCEA. Participă cu un frumos program şi o echipă de scafandri. Înalta specializare a lor a fost testată în multe misiuni. Deviza lor „Echipă, Onoare, Devotament“.

Bărcile de asalt ale BIM au misiunea de a lupta împotriva scafandrilor dislocaŃi în zonă.

NavigaŃia cu vele, una din cele mai utile modalităŃi de formare a calităŃilor necesare marinarilor: perseverenŃa, curajul, ingeniozitatea, stăpânirea de sine, tenacitatea, 41

Vasilica Mitrea disciplina, o adevărată şcoală de formare a caracterului uman, a celor ce vor cutreiera mările şi oceanele lumii.

Bun cart înainte! La MulŃi Ani Marinei Române! (revista EMEL, nr.24, oct. 2009, pag. 40)

CONFERINłA INTERNAłIONALĂ „ARC PESTE TIMP: 23 AUGUST 1939 – 23 AUGUST 1944“ În colaborare cu Departamentul pentru RelaŃia cu Românii de pretutindeni, Muzeul Marinei Române a organizat o ConferinŃă InternaŃională intitulată: „Arc peste timp: 23 August 1939 – 23 August 1944“, la care au participat profesori universitari, doctori în istorie, veniŃi din Ucraina, Moldova, din Ńară şi din oraşul ConstanŃa, însumând peste 30 de specialişti care şi-au expus subiectele, fiind foarte bine documentaŃi. Tema a fost binevenită şi primită cu interes de toŃi participanŃii, deoarece o mare categorie de elevi nu mai învaŃă istoria, iar începând de la dl. Marga, ministru al educaŃiei şi cercetării, dintr-o guvernare anterioară, elevii au învăŃat din manuale alternative.

Au fost abordate teme, precum: „Problema teritoriilor româneşti pierdute în urma Pactului RibbentropMolotov în discuŃiile pentru pregătirea loviturii de stat de la 23 August 1944 dintre Iuliu Maniu şi reprezentanŃii Special Operations Executive“ material documentar, studiat chiar la Arhivele din Londra, de către Lect. univ. dr. Marian Zidaru.

Prof. univ. dr. şi fost senator în Parlamentul României, Viorica Moisuc, „Antecedente ale Pactului Ribbentrop-Molotov“; Prof. univ. dr. Valentin Ciorbea „Problema zonelor de interes în relaŃiile germano-sovietice 42

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

23 august 1939 – 22 iunie l941; Prof. univ. dr. habilitat Anatol Petrenco „Pactul Ribentrop-Molotov în istoriografia contemporană rusă“; Conf. univ. dr. Ludmila Rotaru, „Pactul Ribbentrop-Molotov în istoriografia ucraineană“; Cpt. cdor. conf. univ. dr. Olimpiu Manuel Glodarenco – OperaŃiile aero-navale pe timpul agresiunii sovietice asupra Finlandei şi ocupării Norvegiei de către Germania; Cdor. (r) lect. univ. dr. Ioan Damaschin – Marina Română şi rupturile teritoriale sovietice în perioada 26 iunie 1940-22 iunie 1941; Drd. Gheorghe şi Nicoleta Constantin Nistoroiu şi lista continuă până la un număr de 31 de specialişti în istorie.

Putem spune că, într-adevăr, tema şi discuŃiile care au urmat, a prezentat un real interes, deoarece, în ultimul timp îi lăsăm pe „alŃii“ să scrie sau să rescrie istorie aşa după cum vor ei s-o prezinte şi nu aşa cum a fost ea în realitate. Ar fi necesar să investim mai mult în cercetare, documentare şi în scrierea istoriei noastre, şi, de asemenea, în şcoli să se predea mai multă istorie. Poate încă nu este prea târziu pentru a da un semnal de alarmă celor care au „instrumentele“ necesare să facă ceva în acest sens. Istoria noastră noi am trăit-o şi, de noi, românii, trebuie scrisă! Şi, cel mai important, o carte de istorie să fie scrisă după documentele originale, găsite în arhive, ci nu după alte cărŃi. (revista EMEL, nr.24, oct.2009, pag. 41)

LANSAREA ANTOLOGIEI „IZVOARELE VIEłII” Sâmbătă, 25 iulie la orele 18.00, la Muzeul de Artă in ConstanŃa, s-a lansat volumul antologic de versuri “Izvoarele vieŃii”.

43

Vasilica Mitrea Volumul de debut al acestei serii a apărut în anul 2006, sub titlul “Spiralele vieŃii; a continuat cu “Drumurile vieŃii”, iar în 2008 cu volumul “Mirajele vieŃii”.

Editor al volumelor “Mirajele vieŃii” şi cel actual “Izvoarele vieŃii” a fost poetul şi omul de litere Liviu Clement. În acest ultim volum sunt cuprinse creaŃiile literare a 28 de autori din toată Ńara. Lucrările sunt prezentate cu o Ńinută demnă ca valoare artistică. Din ConstanŃa poeta şi graficiana Niculina Vizireanu, Cristina şi Floarea Cărbune, Gabriela Petcu. Li se alătură din Germania poeta Ionela van Rees-Zota. CeilalŃi creatori de poezie sunt din toată Ńara: Silvia Simona Bodea, AristiŃa Buciu Stoian, Valeriu Cercel, Andrei Claudiu Daroczi, Raluca Iordan, Dan Deşliu, VictoriŃa DuŃu, Aneta Georgescu, Adina-Cristinela Ghinescu, Iuliana Ghioca, Dan Iordache, Mihai Leonte, Costel Macovei, Gabriela Mihai, CrăiŃa Moroieni, Georgeta Olteanu, George Pena, Virginia Popescu, Ştefania Puşcălău, Tania Roman, Simina Silvia Şcladan, Valeria Tamaş, Liliana Tomache – poeŃi de diferite vârste şi generaŃii, cu stiluri şi viziuni diferite asupra vieŃii şi naturii, debutanŃi sau cunoscuŃi în lumea literară, având toŃi acelaşi ideal al dragostei pentru poezie, pentru oameni, pentru natură.

D-na Güner Akmolla prezentă la această lansare a spus: “Acest volum aparŃine generaŃiei tinere deoarece majoritatea acestei generaŃii este poetică. Volumul aparŃine şi contemporaneităŃii culturale prin tematică, imaginaŃie şi limbaj poetic. Exemplificarea se poate face şi didactic, pe autori dar şi pe texte, având un fior comun. De exemplu comunitatea artistică se descifrează uşor în poeme ca “Omule” de doamna Simina Silvia Şeladan: “Ca tine nu e altul mai frumos Cuvântul tău mereu îŃi e plăcut Om creativ, om bun, mărinimos, 44

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

Ce toate-n lumea asta le-ai făcut” (pag. 430) Versurile doamnei Valeria Tamaş impresionează prin fiorul patriotic iar “Rugăciunile” doamnei Gabriela Petcu ne conving pentru că se adresează unei DivinităŃi Absolute: “Dă-mi Doamne, primăvară vie!

Cu sufletul deschis spre tine, Cu dragostea pornind din mine Şi luminoasă viaŃa-mi fie! ” (pag. 358) Grafica creatoarei de desene Niculina Vizireanu îŃi încântă privirea fiind realizate cu multă pasiune, cu multă trudă şi talent.

Felicitări tuturor şi aşteptăm noi creaŃii care să ne facă mai buni, mai iubitori, mai dornici de frumos.”

D-na Güner Akmolla a apreciat generic grafica doamnei Niculina Vizireanu ca fiind o revărsare de viaŃă, din soare pe pământ, cu o stilizare originală prin capacitate artistică, creativitate, definind viaŃa ca o eternitate. Gingăşie şi feminitate în Atingeri parfumate, în vise claritate iar în izvoare se simte pulsul vieŃii. Visul este omniprezent. Fără vise, fără izvoare, fără natură ce am însemna noi?

Cred că fiecare poet, fiecare artist ar trebui să răspundă la două întrebări fundamentale: De ce scriu? Pentru cine scriu? (revista EMEL, nr. 24, oct. 2009 pag. 37-38)

MUZEUL MARINEI MILITARE ROMÂNE ÎN SĂRBĂTOARE Astăzi, 01 august 2009, Muzeul Marinei a împlinit 40 de ani de la înfiinŃare. Cu această ocazie conducerea 45

Vasilica Mitrea muzeului, împreună cu Liga Navală Română, au organizat o festivitate, la care au participat vechii şi actualii angajaŃi ai muzeului, cadre militare şi cadre militare în rezervă şi retragere, precum şi alte oficialităŃi.

S-a citit un comunicat trimis de Şeful Statului Major al ForŃelor Navale. Au luat pe rând cuvântul ofiŃeri din conducerea Muzeului Marinei, care au adus mulŃumiri tuturor celor care, într-un fel sau altul au contribuit la patrimoniul acestui muzeu.

Un sobor de preoŃi au Ńinut o slujbă în cadrul muzeului.

La final, s-au acordat premii – diplome, machete, celor care, de-a lungul anilor, au slujit, cu credinŃă, această instituŃie.

După ce toŃi participanŃii au fost conduşi prin sălile muzeului, unde domnul profesor Ursu a explicat câte ceva despre fiecare exponat în parte, invitaŃii au intrat la un pahar cu apă, „suc“, gustări, au socializat şi au depănat amintiri. (revista Marea Neagră)

ZIUA DRAPELULUI ROMÂNIEI În ConstituŃia României se prevede la articolul 12, aliniatul 1, că: Drapelul României este tricolor. Culorile sunt aşezate vertical, începând de la lance, în următoarea ordine: albastru, galben, roşu”. Drapelul nostru este asemănător cu cel al Andorei şi cel de stat al Ciadului, neavând însă nici o legătură cu acestea. De asemenea, este înrudit cu cel al Republicii Moldova, acesta având o proporŃie diferită: 1:2 în loc de 2:3 între lăŃime şi lungime, având o culoare de albastru mai deschisă şi stema Ńării în centru.

Drapelul este arborat pe sediile instituŃiilor publice, iar la sărbători naŃionale oamenii obişnuiŃi îl aşează la ferestre.

46

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

Cele trei culori fac parte din viaŃa noastră, iar primele dovezi provin încă de prin anii 500. Aceste trei culori au fost pentru prima dată în 1834 în łara Românească, deci, pe teritoriul românesc, ele reprezentând: albastrul cerului – libertate; galbenul ogoarelor – dreptate; roşul sângelui – frăŃie.

Comandamentul marinei ConstanŃa a serbat aşa cum se cuvine această sărbătoare a Drapelului românesc atribuind un mare respect pentru acesta. În faŃa Comandamentului, pe faleza de la Cazinou, fanfara militară condusă de Col. dr. Cornel Ignat a intonat Imnul României iar o mare parte din cadrele militare active, în rezervă şi în retragere au asistat la această mare festivitate militară reprezentând cinstirea Drapelului României.

(Revista Arma Pontica)

MINUNATELE MELEAGURI ANATOLIENE Am vizitat Turcia în calitate de turist şi oricând m-aş întoarce cu plăcere pentru a descoperi locuri şi oameni noi. Mi-a lăsat impresia că sunt oameni calzi, primitori, cinstiŃi. Cineva de la un balcon din Kusadasi mi-a zâmbit când mi-a întâlnit privirea. Bazarele sunt pline cu tot ce vrei iar vânzătorii şi patronii lor îŃi oferă un ceai cald şi nu te lasă să pleci până nu îŃi găsesc ceva pe măsură şi pe plac. În curtea unei instituŃii se afla bustul regretatului preşedinte al Turciei, Mustafa Kemal, supranumit şi Ataturc.

Am privit statuia şi am constatat că nu era trecută decât data naşterii. Când am cerut o explicaŃie mi s-a răspuns printr-un gest cu mâna dusă la inimă, ceea ce m-a făcut să interpretez că “în inima cetăŃenilor turci acesta nu a murit şi este veşnic viu în inimile lor”.

Urmărim cred, aproape toŃi românii, filmul serial Suleyman Magnificul care ne aduce un plus de cunoştinŃe

47

Vasilica Mitrea despre istoria poporului turc, despre caracterul social şi naŃional al acestuia.

Turcia este o Ńară întinsă pe două continente, aflată aproape în totalitate în peninsula Anatolia. Este republică democratică, constituŃională, stat membru al O.N.U., O.S.C.E., N.A.T.O., CEDO, O.I.C., Consiliul Europei.

Economia Turciei ocupă locul şase în lume.

Turcia se învecinează cu Azerbaidjan, Georgia şi Armenia în nord-est, Iran în Est, Siria şi Irak în Sud, cu Bulgaria şi Grecia la Nord-Vest. SuprafaŃa Ńării este de 779.452 kmp, capitala este Ankara.

Anatolia este situată între Marea Neagră la Nord, Marea Mediterană la Sud, Marea Egee şi Marea Marmara la Vest. PoziŃia sa geografică este între Europa şi Asia şi între trei mări, ceea ce face din Turcia un centru al mai multor civilizaŃii istorice şi un important centru de comerŃ. Turcia are graniŃă cu opt Ńări. Anatolia, în turcă Anadolu, este o regiune a Asiei de Sud-Vest.

Anatolia, tărâm de basm – basm oriental – cu vechile sale urme ale civilizaŃiei care au rezistat vreme de mai multe secole, cu bisericuŃele tăiate în stânci la Kappadokia şi Konya, cu ruinele străvechiului oraş Gordion este ceva unic. Oraşul a fost întemeiat la jumătatea sec. VIII î.H., devenind capitala Frigiei. Aici este încă viu spiritul lui Alexandru cel Mare care a câştigat puterea asupra întregii Asii. Şi-a luat supra numele de cel Mare la vârsta de 20 de ani. Despre acesta circula şi o legendă. „Înainte de a muri a cerut să i se facă un sicriu prin care să poată scoate mâinile afară pentru a vedea fiecare, că, deşi a cucerit lumea şi a construit un imperiu, în veşnicie pleacă cu mâinile goale”. (nu ia nimic cu el). Nu ştiu cât este de adevărat dar morala este cât se poate de adevărată şi logică. Nimeni nu luăm nimic cu noi. Le rămân celorlalŃi doar amintirile despre noi.

48

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

Tot în oraşul Gordion se află mormântul împăratului Midas, unde s-a descoperit o comoară din bronz. Poate fi vizitat şi interiorul mormântului.

Kappadokia. În urma unei uriaşe erupŃii vulcanice, dintr-un munte înalt de aproape 4000 de metri, regiunea înconjurătoare a fost acoperită de praf vulcanic, brăzdat de-a lungul timpului de acŃiunea vântului. In felul acesta au luat naştere formaŃiuni stâncoase, asemănătoare unei pălării.

Călugării, dar şi laicii, şi-au săpat aici, mânăstiri, capele, case şi oraşe subterane, locuinŃe împotriva năvălirilor arabe. În unele din aceste aşezăminte s-au păstrat şi frescele de pe pereŃii acestora.

La Konya, Mevlana Tekkesi, capitala imperiului Selcuk, se află mânăstirea şi mausoleul lui Mevlana Celaddin Rumi, cel mai celebru mistic al Islamului şi fondatorul Derviştilor Rotitori.

Konya se află la sud de Ankara şi este unul dintre cele mai vechi oraşe ale Anatoliei Centrale. În secolul al II-lea a devenit un important centru al creştinismului. Oraşul este plin de monumente, devenind un centru cultural important în care s-au concentrat o serie de artişti şi oameni de ştiinŃă ai Islamului. Konya este renumit şi prin ordinul călugărilor Mevlani, înfiinŃat în sec. al XIII-lea, ale căror învăŃăminte erau foare progresiste în epoca respectivă. Printre acele învăŃături se spunea că muzica şi dansul eliberează oamenii iar prin mişcare, învârtire, se induc anumite stări de spirit. Aşa a apărut termenul de „derviş rotitor”. A intrat în componenŃa Imperiului Otoman începând cu sec. al XV-lea (moschei, sec. XIII, mormântul lui Jalal al-Din Muhammad Rumi), muzee, aeroport. Oraşele mari ale Turciei: Istanbul, singurul oraş aşezat pe două continente.

Se remarcă prin moscheele sale, prin palatele sultanilor şi a

49

Vasilica Mitrea haremurilor. Se mai poate vizita Moscheea Verde din sec. al XV-lea, bazarul acoperit şi Muzeul de Artă Islamică.

Strîmtoarea Dardanele separă Europa de Asia. Am traversat cu feribotul şi ne-am cazat în oraşul Cenakale.

Oraşul este foarte animat toată noaptea datorită turiştilor şi feribotului care circulă din oră în oră traversând strâmtoarea Dardanele. La doar câŃiva kilometri se află oraşul Antic Troia. Pe faleză, spre hotel, am admirat calul Troian.

Ankara, al doilea ca mărime, cinci milioane de locuitori. Aici se află Templul lui Augustus şi a Romei, Moscheea Kokatepe, Columna lui Iulian, Mausoleul Ataturk-Anitkabir şi Citadela Ankara-Hisar.

Izmir, al treilea oraş ca mărime din Turcia. Numele antic era Smyrna. Majoritatea vestigiilor descoperite în urma cercetărilor arheologice ne poartă, în timp, în anul 3000 î.H. Oraş cosmopolit. L-am străbătut în drumul meu spre Kusadasi şi am afirmat „că este atât de mare că nu se mai termină”. Aici se organizează târguri internaŃionale, expoziŃii, congrese pe diferite teme. Ateliere de bijuterii şi marochinărie, bazaruri, blocuri şi vile noi mi-au încântat privirea.

Kusadasi, staŃiune cu acelaşi nume, situată pe litoralul Mării Egee. Am străbătut-o de la un capăt la celălalt. Vizitam aproape zilnic Bazarul mare din centrul oraşului, unde ne împrieteniserăm cu vânzătorii văzându-ne zilnic trecând pe acolo. Ne întorceam prin Portul Maritim unde acostau destul de des vase de croazieră aducând cu ele mii de turişti. Se organizau excursii cu barca. Tot aici am vizitat o micuŃă insulă, denumită parcă Cuibul sau Castelul Porumbeilor.

Pamukkale, cu apele sale naturale de travertine, un oraş din „cretă”, cu peisajul alb încântător fascinează orice turist.

Efes, oraş întemeiat încă din anii 2000 î.H. se află la şase km de oraşul staŃiune Kusadasi. Este situat în Asia 50

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

Mică, în partea de Vest a Anatoliei. Izvoare vechi relatează că oraşul a fost fondat de către Amazoane. Era pomenit alături de numele zeiŃei mamă Sibel denumită apoi Artemis.

Acest oraş îmi va rămâne veşnic în minte oricâte zile voi avea. Străbătându-l de la un capăt la celălalt am avut un sentiment ciudat. Mi se părea că am mai trecut pe acolo şi mi-l fac mereu în imagine să nu cumva să uit aşezarea şi construcŃiile sale. În această regiune, Ionia, s-au născut şi s-au dezvoltat artele frumoase, ştiinŃa. Au trăit filozofi ca Tales şi Heraclit. Homer a scris nemuritoarele sale opere. Erau adunaŃi laolaltă cei mai talentaŃi artişti şi cei mai bogaŃi negustori ai epocii, deoarece Efes-ul era un punct important de întâlnire a orientului cu occidentul, fiind situat la intersecŃia de acces dintre Milet şi Ionia. PoŃi admira treptele magnificului teatru, Templul ZeiŃei Artemis, denumită zeiŃa belşugului „măreaŃa mamă”. În Efes am trecut pe lângă Băile Termale, PiaŃa Publică (Agora), Casa de ToleranŃă, Biblioteca Celsus, Drumul de Marmură, care reprezintă artera principală, Marele Teatru, Şcoala de Teatru, Drumul Grădinilor, Consiliul Municipal, Drumul Portului, Templul Serapis, Biserica Sfânta Maria.

Oricine vizitează Efes-ul nu se poate întoarce fără a vedea vestigiile Bisericii Sf. Maria. După unii istorici Sfânta Maria ar fi murit în faŃa ochilor Sf. Ioan căreia îi fusese încredinŃată. Iar despre Sf. Ioan că ar fi fost Episcop la Efes şi tot acolo a şi murit. De altfel se află şi o biserică cu denumirea de Sfântul Ioan. În apropiere se află Moscheea Isa Bey. Materialele folosite la construcŃie provin din Efes. Unele coloane de granit negru şi alte capiteluri se spune că ar proveni chiar de la Templul lui Artemis sau sunt aduse de la băile din port.

Am vrut să aleg cele mai importante oraşe ale Turciei dar îŃi dai seama că sunt foarte multe metropole care 51

Vasilica Mitrea îŃi atag atenŃia. Vizitând oraşele şi staŃiunile impresionante ale Turciei vei profita din plin de un stil de viaŃă relaxat care în mod cert te va binedispune şi vei alege să mergi din nou, ori de câte ori ai posibiltatea.

Cetatea Efes

MECCA sau MEKKA "Mecca cea Sfântă" este un oraş cu peste 1.300.000 de locuitori, situat în Vestul Arabiei Saudite, la o distanŃă de 80 de km de Marea Roşie.

Mecca era şi locul de pelerinaj al arabilor idolatri. Se bucură de o poziŃie privilegiată încă din preislam, aflată la întretăierea drumurilor comerciale ce legau regiunile din Sud, Yemenul (locul de obŃinere al mirodeniilor), în Vest Egipt şi în Est Golful Piersic şi Mesopotamia. În anul 622 Muhammad părăseşte Mecca stabilindu-se la Zathrib, viitoarea Medina. După ce recucereşte Mecca se întoarce în anul 630, însoŃit de aproape 10.000 de adepŃi pentru a efectua "pelerinajul de adio" la Kaba ce va consacra sanctuarul Kaba şi implicit Mecca ca prim loc sfânt al Islamului.

Pelerinajul ritual comunitar (al-hagg) este unul din cei "cinci stâlpi" ai islamului şi se desfăşoară în fiecare an în 52

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

zilele de 8 şi 12 ale lunii, ultima lună din calendarul islamic la Mecca şi împrejurimi.

Principalele etape ale pelerinajului sunt: - intrarea în stare de sacralitate (bărbaŃii se rad în cap, iar femeile îşi taie simbolic o şuviŃă de păr). Astfel este anultă orice deosebire de clasă socială. De regulă se face înainte de a ajunge la Mecca, la aeroportul din Jeddah; - rotirea de şapte ori în jurul Kabei; - băutul apei de la izvorul Zamzam, cel care i-a salvat viaŃa lui Ismail şi mamei sale Hagar, alungaŃi în deşert; - parcurgerea de şapte ori a distanŃei de 394 m dintre colinele Safă şi Marwah, în amintirea rătăcirilor disperate ale lui Hagar şi copilului său, Ismail, părăsiŃi în deşert; - oprirea pe muntele Arafat, situat la 19 km de Mecca, de la prânz până la miezul nopŃii, în stare de meditaŃie; - în ziua de 10 începe sărbătoarea Sacrificiului, în amintirea lui Abraham care l-a sacrificat pe fiul său, Ismail, pentru a-şi dovedi credinŃa. Se sacrifică un berbec sau o cămilă.

Ultimele zile se petrec la Mina, o localitate între Arafat şi Mecca, unde are loc "aruncarea cu pietre în Satan", aruncarea a şapte pietricele în direcŃia a trei stânci ce-l simbolizează pe diavol. În ziua de 12 pelerinajul ia sfârşit - ieşirea din sacralitate.

De la "pelerinajul de adio" al profetului Muhammad, în anul 630, Mecca a devenit o localitate în exclusivitate a musulmanilor. Pelerinii au o viză specială care atestă apartenenŃa lor la religia islamică.

PrezenŃa nemusulmanilor este total interzisă în Mecca. Sunt puncte de control pentru a-i depista pe intruşi.

53

Vasilica Mitrea

Mecca

SIMPOZION – “MAREA NEAGRĂ – oportunitate de dezvoltare durabilă a României” În data de 31 octombrie a avut loc acest simpozion ce a fost dedicat sărbătoririi ZILEI INTERNAłIONALE A MĂRII NEGRE. Manifestarea s-a desfăşurat sub auspiciile Consiliului JudeŃean ConstanŃa şi al Comitetului NaŃional de Oceanografie CNRO/CNR-UNESCO. Domnul dr. Nicolae C. Papadopol, director ştiinŃific al Complexului Muzeal de ŞtiinŃe ale Naturii ConstanŃa a prezentat ca temă: „Interesele României ca stat maritim suveran, cu deschidere la Marea Neagră. A prezentat-o ca pe o mare a păcii, cu civilizaŃii diferite, cu o importanŃă majoră în economia Ńării noastre atât pe plan turistic cât şi piscicol. În 2001, prin Legea nr. 36, L. 17/90 dă temei juridic a drepturilor româneşti. Este aliniată principiului de drept internaŃional. Ne interesează nu doar resursele sale în sturioni şi să îmbogăŃim fermele cu sturioni, 54

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

dar şi resursele sale energetice. Marea Neagră este foarte importantă pentru noi. Să păstrăm marea curată şi sănătoasă. În încheiere a citit mesajele primite cu această ocazie din partea doamnei Velicova, Bulgaria, dar şi din partea diplomaŃilor din FederaŃia Rusă şi Turcă, fiind foarte optimist în surprizele plăcute ce ni le poate oferi viitorul.

Doamna dr. ing. Tania Zaharia, director ştiinŃific INCDM „Grigore Antipa” ConstanŃa, a prezentat starea actuală a mediului marin privind salinitatea, nutrienŃii şi silicaŃii, clorofila, metalele grele, hidrocarburi şi sedimente, nivelul de poluare, fitoplanctonul, zooplanctonul, fiecare cu limitele de încadrare. Indicatorii de contaminare în apele de îmbăiere sunt în limite normale. A mai prezentat proiectele în derulare, naŃionale şi internaŃionale, resursele anuale la sprot şi cancan şi starea de biodiversitate. A încheiat cu îndemnul de a proteja speciile şi habitatele lor.

Cdor. conf. univ. dr. ing. Georgică Slămnoiu, director Centrul de Cercetare ŞtiinŃifică pentru ForŃele Navale ConstanŃa, a prezentat preocupările Centrului, trecut şi prezent, în domeniul cunoaşterii mediului marin şi în domeniul acusticii, arătând că nivelul de zgomot a fost în creştere şi că „se impun limite”. Pentru aceasta institutul are un laborator de măsurători în care au integrat un aparat cu senzori pentru măsurarea zgomotului. Acesta face cercetare economisind timp.

Prof. dr. ing. Gheorghe Samoilescu, prorector Academia Navală „Mircea cel Bătrân” ConstanŃa, a prezentat „România şi spaŃiul geopolitic al Mării Negre”.

Găsirea de soluŃii de lungă durată; rolul Uniunii Europene pentru întărirea securităŃii; interesul pentru energia regenerabilă; îmbunătăŃirea fluxurilor comerciale etc.

Conf. univ. dr. Costel Stanca, decan Facultatea de NavigaŃie, Universitatea Maritimă ConstanŃa, a adus în 55

Vasilica Mitrea discuŃie „Politici europene de dezvoltare regională în bazinul Mării Negre”, arătând că au fost descoperite patru scenarii de dezvoltare.

Cpt. cdor. Cătălin FrăŃilă, Centrul de Scafandri ConstanŃa, a prezentat „TendinŃele comunitare privind dezvoltarea infrastructurii”. Conf. H.G. 350/1993 centrul funcŃionează ca organ unic de brevetare a scafandrilor. Au în dotare două laboratoare de cercetare şi testări de scufundare.

Cpt. cdor. ing. Lucian Dumitrache, DirecŃia Hidrografică Maritimă ConstanŃa „InfluenŃa curenŃilor marini asupra reliefului submers în zona de vărsare a braŃului Sulina”. S-a urmărit măsurarea parametrilor valorilor de: viteză şi direcŃie curenŃi, temperatura apei, salinitate, turbiditate, PH, REDOX, presiune, conductivitate, oxigen dezvoltat, viteza sunetului în apă şi altele.

Au mai luat cuvântul Ion DănuŃ Jugănaru, Camera de ComerŃ ConstanŃa, care a spus că „ne interesează stagiile şi strategiile de dezvoltare pentru următoarele investiŃii şi investitori”.

Ing. LaurenŃiu Mircea, preşedintele FederaŃiei Pescarilor de la Marea Neagră a adus în discuŃie interesul de a proteja fauna şi flora Mării Negre şi eforturile care se fac pentru un pescuit civilizat.

Fiind puse în discuŃie teme şi preocupări ale acestor specialişti, simpozionul cred că şi-a atins scopul: pentru o mare curată şi sănătoasă.

(Revista Arma Pontica)

LA MÂNĂSTIREA CELIC DERE, COCOŞ, SAON, PRIN VEACURI DE CREDINłĂ 56

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

La 21 iunie 2009, ora 7,00, plecăm într-o excursie, organizată de AsociaŃia veteranilor de război ConstanŃa, în special prin truda Generalului de flotilă aeriană (r) Constantin Gheorghe, preşedintele A.N.V.R., filiala ConstanŃa, la minunatele mânăstiri dobrogene – Celic Dere, Cocoş şi Saon.

Este o zi de vară călduroasă în care abia adie vântul. Fiecare avem în suflet un gând bun şi o rugăciune în minte pentru Ńara şi familia noastră. În autocar este bine, nu suferă nimeni de cădură. Aerul condiŃionat este o minune pentru a călători în zilele călduroase de vară. Facem un popas la „Doi iepuraşi”.

Ne recomandă ca, la întoarcere, să servim câte-o ciorbă de burtă. Mergem câŃiva klometri şi aflăm de la şofer că, la popas, ne-a rămas unul dintre călători. Se rezolvă şi aceasta prin noa tehnică a telefoanelor mobile. Cel rătăcit este adus după un sfert de oră şi ne continuăm călătoria.

Vizităm mai întâi măreaŃa şi înălŃătoarea mânăstire Celic Dere. 57 de maici îşi găsesc aici lăcaşul şi liniştea.

Aceasta este situată la 24 km de Tulcea. Numele a fost luat de la pârâul care curge în apropierea ei, pârâul Celic (celic – de oŃel, dere – apă, pârâu, termeni din limba turcă). S-a înfiinŃat pe la 1840. A cunoscut diverse transformări. În anul 1976 mânăstirea Celic Dere a fost trecută în rândul monumentelor istorice din Ńara noastră. Din 25 martie 2008 aparŃine noii Episcopii a Tulcei, având în frunte pe P.S. Visarion BălŃat.

A urmat mânăstirea Cocoş, ctitorită în anul 1833.

Aceasta se află la 6 km vest de satul NiculiŃel. Locul pentru mânăstire a fost ales de un grup de călugări, condus de Visarion din Făgăraş. A cunoscut o mare dezvoltare între anii 1842-1845. Tot aici a funcŃionat o tiparniŃă, printre primele de acest fel. Prezintă un interes deosebit deoarece aici se mai află şi moaştele celor patru sfinŃi mucenici – 57

Vasilica Mitrea Zoticos, Atalos, Kamasis şi Filipos, care au fost descoperiŃi într-o grotă la NiculiŃel.

Intrăm în biserică, punem lumânări după care admirăm picturile din interior şi peisajul din jurul mânăstirii.

Este o oază de linişte şi purificare sufletească.

Biserica este aşezată în mijloc, având laturile ocupate de chiliile călugărilor care îşi duc traiul aici în rugăciune şi curăŃenie. De jur-împrejur se văd dealurile pline de pomi şi multă, multă vegetaŃie. Alte chilii şi un gard împrejmuitor se află în construcŃie.

Saon, o mânăstire locuită de maici, în număr de 3, îşi găsesc aici lăcaşul. În 1846, sub stăpânire otomană, a luat fiinŃă acest sfânt locaş prin plecarea unor călugări de la Mânăstirea Celic Dere. Episcopul Iosif Gheorghian a strămutat la Saon, în 1881 şi călugării care se mai aflau la Schitul Celicul de Jos, în felul acesta separându-se de Mânăstirea Celic Dere, devenind schit de sine stătător. Au construit aici, din chirpici, o biserică cu hramul “Intrarea Maicii Domnului în biserică” care există şi astăzi. Între anii 1889-1905 schitul a fost distrus de un incendiu, biserica rămânând intactă. Ce minune!!! În 1909 s-a construit o nouă biserică cu hramul “Acoperământul Maicii Domnului”. Din cauza primului război mondial şi a cutremurului din 1940 turlele bisericii au fost distruse reluându-se lucrările de reconstrucŃie după 1956.

Din anul 1930 Saonul a fost transformat în Mânăstire de maici. Din 1959 acest sfânt lăcaş a fost desfiinŃat, bunurile sale fiind transferate Episcopiei Dunării de Jos, GalaŃi.

Din anul 1990, prin grija Înalt-prea-sfinŃitului arhiepiscop Lucian Florea, arhiepiscop al Tomisului ConstanŃa a redevenit mânăstire de sine stătătoare. Aici se află ateliere unde maicile lucrează în timpul liber, ieşind din 58

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

mâna lor adevărate lucrări de artă; viŃă de vie, pomi fructiferi. Tot aici am servit un prânz gustos. După-masă am admirat mica fermă de păsări, printre care păuni şi păuniŃe, câŃiva struŃi aflaŃi în patrimoniul mânăstirii.

Pe tot parcursul călătoriei noastre ne-a însoŃit voia bună. Aceste călătorii şi întâlniri îşi au pe de altă parte menirea de a întări credinŃa şi încrederea în semenii noştri, de a lega noi prietenii, de a menŃine sănătatea şi cunoscuta camaraderie ostăşească, a socializa şi a petrece timpul liber într-un ambient frumos şi aduceri aminte.

Dumnezeu să-i ajute pe cei care merg şi vizitează, cu inima curată, aceste lăcaşuri sfinte, pe ei şi familiile lor.

(Revista EMEL)

ALEXANDRU BIROU - LANSARE DE CARTE Scriitorul Alexandru Birou, deşi s-a apucat de scris foarte târziu, are astazi o carte de vizită prodigioasă în domeniul culturii. A scris deja şase carŃi, este preşedinte al Ligii Scriitorilor Români, filiala Dobrogea, preşedinte al Consiliului Editorial al revistei ,,Dobrogea Culturală”. Articolele domniei sale sunt citite cu multă curiozitate şi admiraŃie. În iulie 2011, a primit o Diplomă de ExcelenŃă, prin participarea la Festivalul de creaŃie din ElveŃia, intitulat ,,The art to be human, INTERNATIONAL OF POETRY”.

Poemele sale sunt bine gândite în funcŃie de mesaj, iar un recital, alături de un grup, destinde atmosfera, ajungând să te regăseşti în versurile domniei sale.

Creionează literar caractere şi simŃiri, trăiri şi speranŃe, îŃi dă curaj să mergi mai departe şi te îndeamnă să nu deznădăjduieşti niciodată.

59

Vasilica Mitrea ,,Nelinişti la malul mării (101 Ovidiene)”, lansat la Cercul Militar ConstanŃa, în cadrul Cenaclului literar ,,Mihail Sadoveanu”, a câştigat auditoriul prin potrivirea cuvintelor la o temă dată. În poezia ,,Momentul potrivit”, autorul ne arată cum trebuie aşteptat acesta: ,,Se spune că trebuie să aştepŃi momentul potrivit / Şi că nu trebuie să forŃezi lucrurile în mod voit... /Dar niciodată nu se spune când e acel moment / Ca să dai şi tu odată maximum de randament”.

O altă creaŃie a sa te face să te întrebi: ,,Cine sunt eu? Cine sunt ei? Cine suntem noi?” Tot autorul ne dă şi răspunsurile.

După o îndelungă meditaŃie, răspunzi prin vocea poetului: ,,Şi nu mai vreau să trăiesc în minciună,/ Vreau linişte-n suflet şi o viaŃă mai bună.”

PrefaŃa este semnată de Ananie Gagniuc, scriitor şi membru al umoriştilor din ConstanŃa, care a periodizat etapele de concepŃie şi fragmentare a conŃinutului.

La acest eveniment, au mai luat cuvântul scriitorul Petre Brumă, scriitoarea Vasilica Mitrea, Aurel Lăzăroiu.

Scriitoare şi traducătoare, Alexandra Flora Munteanu a prezentat cele 101 ovidiene prin prisma extraselor din opera lui Publius Ovidius Nasso, cu extensie în zilele noastre, apoi modul în care este percepută fiecare categorie morală şi prezentarea armonioasă a graficii carŃii, în consonanŃă cu conŃinutul ei. Cartea a fost apreciată şi recomandată de către toŃi vorbitorii spre lecturare. Închei cu recomandarea domniei sale: ,,NeliniştiŃi la malul marii/ Au fost şi vor fi mereu,/ Eu, pentru alte reclamaŃii,/ Vă aştept doar la... Birou!!!”

(Arma Pontica, Nr. 3, octombrie 2012)

ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA CĂUŞENI 60

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

În fiecare an, la 31 august, în Basarabia, Căuşeni, au loc solemnităŃi prilejuite de sărbătorirea limbii române.

Consiliul Raional Căuşeni, în frunte cu preşedintele Consiliuli, dl. Ion Ciontoloi, dl. Andrei Todiraşcu – director al DirecŃiei generale de învăŃământ, tineret şi sport şi directorul Casei Limbii Române Căuşeni, dl. Valeriu Ostaş sunt gazde primitoare ale acestui eveniment.

Cu acest prilej, în sala de festivităŃi a Consiliului Raional Căuşeni a avut loc un simpozion pe tema limbii române. Domnul Valeriu Ostaş, după ce a trecut în revistă oaspeŃii prezenŃi – scriitori, istorici, oameni de cultură – special invitaŃi din ConstanŃa şi din alte oraşe ale României, a dat cuvântul domnului Ion Ciontoloi care a spus: „aproape an de an sărbătorim împreună această zi de sărbătoare.

Sovietul Suprem a adoptat trei legi importante, printre care şi păstrarea limbii române. Pe cele două maluri ale Prutului se vorbeşte limba română”.

Domnul Anatol Petrenco subliniază că: „limba română înseamnă a fi parte din România. Există o mare necesitate de carte românească în Basarabia pentru care îi mulŃumim domnului Cezar Pânzaru, preşedintele AsociaŃiei Pro Basarabia şi Bucovina, filiala ConstanŃa, care de fiecare dată, împreună cu membrii veniŃi la festivitate, ne aduce cărŃi bune. Nu trebuie să ne pierdem, să fim uniŃi în cuget şi simŃiri”. La rândul său, dl. Cezar Pânzaru a răspuns: „Am adus zeci de mii de cărŃi. Greu nu este să faci ceva, greu este să te pui în situaŃia de a face, vorba marelui Brâncuşi!”

Petre Râmbu, cel care a pus bazele deschiderii Casei Muzeu „Aleei Mateevici”: „M-am bucurat cînd Imnul de Stat a fost Deşteaptă-te, române, dar şi când a fost înlocuit cu poezia Limba noastră, scrisă de Alexei Mateevici”.

61

Vasilica Mitrea Dl. Traian Brătianu lansează o carte şi afirmă că „vin cu plăcere în Basarabia şi aici mă regăsesc ca român.

Mă mândresc că limba română reprezintă un mod de a cinsti înaintaşii noştri care au făcut istorie şi au luptat pentru reîntregirea neamului”.

Domnul Valeriu Ostaş: „Ne-am întâlnit să sărbătorim ziua limbii române, limba părinŃilor noştri. Am dat un jurământ limbii române ca profesor de limba română.

Trebuie să apropiem Căuşenii de Prut. Neamul nostru să fie unit. Căuşănenii sunt stăpâni la ei acasă” – vorbe pline de duh şi înŃelepciune, vorbe care emoŃionează. În continuare mulŃumeşte doamnei Liliana Vasiliev (vicepreşedintă a AsociaŃiei Pro Basarabia şi Bucovina, filiala ConstanŃa), care oferă delegaŃiei noastre, a căuşănenilor, un sprijin real. „Şovinismul rusesc lucrează bine prin glasul bisericii – spune dl. Bătrânac. Deportările în Siberia ne-au luat avutul (...) şi recită două versuri: „Către tine, Doamne, strig/Vino, Doamne, de m-ascultă!”

Valeriu Eutuşianu, Piatra NeamŃ – „Să ne respectăm neamul, cultura şi credinŃa!”

Plugaru Ştefan, profesor de istorie, Huşi – „Mă bucur că am ajuns pentru prima dată la Căuşeni, că vorbim aceeaşi limbă. La Huşi edităm o revistă de cultură la care aşteptăm colaborări şi cu dumneavoastră, iar anul acesta sărbătorim 20 de ani de la înfiinŃarea asociaŃiei noastre.

Leonte Năstase – grafician de renume, membru al Cenaclului literar Mihail Sadoveanu şi membru al AsociaŃiei de creaŃie AMFORA, ConstanŃa, a realizat multe portrete (caricatură) la această festivitate, adăugând: „Cuvintele mele româneşti sunt şi grafice!”

Un cor de elevi de la Liceul Mihai Eminescu din Căuşeni ne-a încântat auzul cu vocile lor. Redau aici patru

62

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

versuri: „Leagănul meu, Moldova/ Sufletul meu, Moldova/ Dragostea mea este Moldova/Graiul şi slova, dulcele grai!”

Ne reîntâlnim de fiecare dată bucuroşi cu fraŃii noştri de peste Prut. Sunt români, sunt oameni calzi, apropiaŃi şi primitori. (revista Dobrogea culturală, anul 2, nr.2, martie 2011)

La statuia lui Alexei Mateevici

63

Vasilica Mitrea

Preşedintele Consiliului Raional Căuşeni, Ilie Glugh îmi înmânează medalia „20 de ani de la independenŃa Moldovei”

100 DE ANI DE LA MOARTEA LUI SPIRU HARET 64

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

Pe data de 17 decembrie 2012 se împlinesc 100 de ani de la moartea lui Spiru Haret, un prilej de evocare şi o mai bună cunoaştere, a operei ştiinŃifice şi a activităŃii profesionale a marelui om politic liberal, personalitate de referinŃă a secolului al XIX-lea.

Spiru Haret este cunoscut ca reformatorul şcolii româneşti, om de ştiinŃă, om de cultură, om politic. A creat un curent « omul şcoalelor ». Avea o mare dragoste de Ńară, pasiunea oratoriei.

La Biblioteca JudeŃeană ConstanŃa a avut loc Simpozionul omagial SPIRU HARET – personalitate marcantă a liberalismului românesc – organizat sub egida FundaŃiei « Brătianu » ConstanŃa.

Au luat cuvântul mai mulŃi universitari : Prof.

Raluca Trandafir, Prof. Sorina Plopeanu, Prof. Maria Neagu, Prof. Daniela Blaga, Prof. Mircea Vrana, Prof. univ. dr.

Olga DuŃu, Prof. univ. dr. Adrian Mihei...

Spiru Haret s-a născut la Iaşi în 1851 în familia unui judecător. Va studia la Dorohoi, Iaşi şi Bucureşti. În septembrie 1862 a fost admis la Liceul « Sfântul Sava » din Bucureşti, devenind bursier, apoi a urmat studiile superioare la Facultatea de ŞtiinŃe a UniversităŃii din Bucureşti, urmând ca în 1875 să-şi ia licenŃa în matematică şi în ştiinŃele fizice, la Paris. Tot aici, doi ani mai târziu va dobândi titlul de doctor cu teza : « Despre invariabilitatea marilor axe ale orbitelor planetare ».

A fost profesor de mecanică raŃională, algebră şi geometrie analitică la Facultatea de ŞtiinŃe, secŃia fizicămatematică. În martie 1892 a devenit membru al Academiei Române.

Spiru Haret a fost implicat şi în viaŃa politică. Ca membru al P.N.L. a fost preocupat de învăŃământ şi educaŃie, deŃinînd mai multe funcŃii : inspector general, 65

Vasilica Mitrea secretar general al Ministerului Cultelor şi InstrucŃiunii Publice, apoi de trei ori ministru în guvernele P.N.L. În această calitate a condus reforma învăŃământului secundar şi superior. A început reforma învăŃămîntului prin două legi fundamentale, trecute prin parlament : legea învăŃământului secundar şi superior în 1898 şi legea învăŃământului profesional în 1899. Legile prevedeau înfiinŃarea seminariilor pedagogice, programe analitice pentru toate materiile din învăŃământul primar şi secundar, examen de capacitate pentru profesori. ÎnvăŃământul românesc era considerat de referinŃă pentru Ńările din Europa de est. « Şcoala primară are datoria de a forma conştiinŃa naŃională a poporului, de a-l face să-şi cunoască trecutul, pentru a-şi cunoaşte rostul său în prezent şi chemarea sa în viitor ». În mediul rural a desfăşurat un amplu proces de regenerare a satului românesc, moral şi material, a celor care aveau menirea să facă educaŃie naŃională şi anume învăŃătorii.

Chema dascălii să contribuie la dezvoltarea gândirii societăŃii. « Căutăm să apropiem şcoala de popor, să o facem iubită şi respectată, să fie centrul de unde să pornească curentele cele bune şi sănătoase, pentru înălŃarea şi întărirea neamului... ».

S-a adoptat programa şcolilor secundare, au fost înfiinŃate şcolile de adulŃi, grădiniŃele şcolare, cantinele pentru elevi, apare revista ALBINA, a fost instituită medalia « Răsplata muncii » pentru învăŃământul primar. « Slujind satul serveşti statul » a devenit mottoul întregului învăŃământ preuniversitar în întreaga perioadă dinaintea primului război mondial.

Spiru Haret a intrat în politică şi a folosit puterea pentru reformele învăŃământului românesc. Odată încheiat procesul de reformare a învăŃământului a urmat reorganizarea modernă a Bisericii Ortodoxe Române.

LegislaŃia bisericească a fost deschisă de problema autocefaliei şi apoi a Legii asupra clerului mirean şi 66

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

seminariilor, elaborată de Take Ionescu şi adoptată în 1893, lege amendată de şase ori în perioada 1896-1910, ultima oară de Spiru Haret în 1906. Artei îi oferă o lege a teatrelor, a înfiinŃat ziare şi reviste şi se preocupa să ajungă în toată Ńara. A înfiinŃat şcoli. S-au construit peste 2000 de şcoli, dintre care 1980 cât timp a fost ministru Spiru Haret. A crescut numărul scriitorilor de carte. Chema dascălii să contribuie la dezvoltarea gândirii societăŃii. În 1910 a publicat la Bucureşti şi Paris lucrarea intitulată « Mecanica socială » utilizând pentru prima dată mecanica în explicarea fenomenelor sociale. « Patria nu este numai pământul din care scoatem rente. Patria o face şi limba, şi istoria, şi religia, şi tradiŃiile. A da cu piciorul în toate acestea este a se lepăda cineva de patria sa » (Mecanica Socială, Paris, 1910).

Nevoia de reformare a sistemului de învăŃământ este valabilă şi astăzi, aşa cum afirma Spiru Haret acum mai mult de 100 de ani. Cei care acced la politică trebuie să cunoască principalele nevoi ale Ńării.

Spiru Haret ar fi putut rămâne la Paris, făcând o carieră strălucită, dar a ales să se întoarcă în România.

Numai prin educaŃie şi contribuŃia oamenilor valoroşi putem avea o şansă la îndeplinirea tuturor idealurilor.

Spiru Haret a încetat din viaŃă pe 17 decembrie 1912, la vărsta de 61 de ani. (revista Arma Pontica) NOCTURNA BIBLIOTECILOR În seara zilei de 17 noiembrie 2012, la Biblioteca JudeŃeană I. N. Roman din ConstanŃa, sala 5, în colaborare cu AsociaŃia CULTUL EROILOR, Regina MARIA, filiala 67

Vasilica Mitrea ConstanŃa, sub patronajul căreia apare revista Arma Pontica şi, cu îndrumarea formatoarelor Liliana Stamate şi Manuela Dinică de la Biblionet, Alexandra Flora Munteanu, scriitor, traducător a lansat Antologia de povestiri digitale, Editura VIF, ConstanŃa 2012. Au fost rulate filmele realizate în timpul cursurilor de DigiTales, în care au fost incluse textele filmelor a şapte autori: Gheorghe Caraiman, Mihaela Cojocaru, Elena Grigore Costea, Manuela Dincă, Niculina Dobre, Alexandra Flora Munteanu, Maria PăŃea, Liliana Stamate. Elena Stănescu, CV-uri, cuvânt înainte şi un rezumat în limba engleză.

DigiTales este un proiect cu finanŃare din partea Uniunii Europene prin programul de învăŃare pe tot parcursul vieŃii, dimensiunea de dezvoltare profesională a adulŃilor.

Durata de implementare a programului este 2010-2012.

Resursele tehnologice sunt donate de FundaŃia Bill şi Melinda Gates prin programul Biblionet.

Printre beneficiile directe ale participanŃilor la curs se pot număra: reactivarea calităŃilor sau abilităŃilor narative, native sau dobândite pe parcursul vieŃii, necesare scrierii unui scenariu; însuşirea de competenŃe IT prin folosirea câtorva programe Microsoft Office Word, Windows Movie Maker, Sound recorder, abilităŃi în folosirea camerei digitale, scenariului şi a imprimantei.

Festivalul Concurs POVEŞTI ŞI POVESTIRI DIGITALE este însă iniŃiativa celor doi formatori ai bibliotecii Liliana Stamate şi Manuela Dinică, care au beneficiat de o pregătire specializată la Colegiul Goldsmith din Londra şi care îşi doresc popularizarea acestui tip de curs în rândul seniorilor, cu scopul incluziunii acestui segment de populaŃie exclusă din formele clasice de învăŃare.

68

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

După discuŃii şi prezentări de autori s-a trecut la alte lansări: - Alexandru Birou: Revista Dobrogea Culturală, nr. 2/2012, Ed. Pim, Iaşi a Ligii Scriitorilor din România, filiala Dobrogea şi cartea sa, Nelinişti la malul mării – 101 ovidiene, Ed. Pim, 2012; - Ioana Bud – DicŃionarul personajelor din opera lui G. Călinescu, Ed. Vif, 2012; - Ananie Gagniuc, a prezentat cartea de versuri a Iulanei Rusu, Pelegrinul, Ed. Vif, 2012, după care ne-a încântat cu momente vesele din creaŃia domniei sale, fiind şi membru al Cercului Umoristic ConstanŃa; - Vasilica Mitrea – proză jurnalistică, vol. I, O felie de viaŃă. Ed. Vif, 2012; - Coca Elena Gheorghiu – Să nu oftezi niciodată; - Ioan Roman: Eternul, Ed. Ex Ponto, 2011 şi Sfârşitul Lumii, Ed. Ex Ponto, ConstanŃa, 2012; - Violeta Petre – Lacrima tăcerii, Ed. Pim Iaşi, 2012; - Laura Văceanu – Vaietele lutului; - Stere Stavrositu: ReŃetar de preparate culinare, FundaŃia Stere, 2007; Familia – arta decenŃei în familie şi societate, FundaŃia Arta serviciilor în turism, 2005; Arta serviciilor în restaurante, baruri, gastronomie, hoteluri, Ed. FundaŃia serviciilor în turism, prof. Stere Stavrositu, 2006; Tehnica servirii consumatorilor, Ed. Didactică şi Pedagogică; - Roland Florin Voinescu – prezentat de prof. univ.

Valentin Ciorbea, volumul „Întâmplări întâmplătoare” cât şi activitatea de scriitor şi fotograf; - Gheorghe Caraiman – ExpoziŃie de tablouri, coperta antologiei (afiş); - Walter Ghicolescu, prof. de matematică, folkist, ConstanŃa – a asigurat partea muzicală a serii, voce, 69

Vasilica Mitrea muzicuŃă şi chitară; Gigi Caraiman la muzicuŃă, Iuliana Rusu, voce.

Au fost mulŃi vizitatori şi ascultători, membri ai Cenaclului Amfora, reprezentanŃi ai mai multor redacŃii şi reviste locale, membrii ai AsociaŃiei CULTUL EROILOR al cărui preşedinte este Remus Macovei; Paul OŃelea, Ioan Roman; Alexandrina Macarov, Vasilica Pop, preşedinta AsociaŃiei de creaŃie AMFORA, Prof. Monica Popescu, Jeni Mazilu, graficiana Nina Vizireanu, alŃi colaboratori.

Au socializat oameni de cultură într-un spaŃiu de cultură, iar marea lor dorinŃă este a se face cunoscută cultura constănŃeană sub toate aspectele ei: poezie, proză, haiku, grafică, pictură, ateliere de creaŃie, apariŃii editoriale.

Majoritatea din cei prezenŃi la eveniment aşteaptă cu mare interes un nou prilej de întâlnire într-un cadru cel puŃin la fel de plăcut şi interesant.

(Revista Arma Pontica)

70

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

EVENIMENT CULTURAL - lansare de carte Condamnările Generalilor Într-un spaŃiu adecvat culturii, Biblioteca JudeŃeană Ioan N. Roman, ConstanŃa, a avut loc lansarea volumului Condamnările Generalilor, scrisă de Col. (r) Remus Macovei, scriitor cunoscut de-acum pentru abnegaŃie, seriozitate, documentatele sale materiale pe care le aduce în faŃa lectorilor săi pentru analiză şi profundă cunoaştere a unor adevăruri din sistemul armatei şi din societatea noastră.

Este de apreciat curajul, verticalitatea, caracterul autorului căruia nu-i scapă nelegiuirile, trimiterea la lege a unor mari nereguli pe care le demască în ideea că cineva se va sesiza şi lucrurile se vor îndrepta. Nu o face satirizând situaŃia precum marele nostru Ion Luca Caragiale. O face cu durere în suflet, nepunând etichete, nejudecând, neetichetând ci 71

Vasilica Mitrea doar arătând că promovările în funcŃie şi grad trebuiesc făcute pe merit, iar orice abatere de la litera legii trebuie sancŃionată – cel puŃin aceasta îi va fi credinŃa şi pe viitor.

Prof. univ. Marian Cojoc, prieten cu autorul, cititor al celorlalte opt sau nouă volume, creaŃie a domnului Remus Macovei, a apreciat această nouă carte ca pe încă o mare provocare a unui om dedicat carierei de militar, iubitor de patrie şi armă, iubitor de adevăr. Aceasta vine ca o dovadă a continuităŃii problemelor ce decurg dintr-un sistem corupt pe mai multe planuri, sănătate, învăŃământ, armată etc.

Este bine că mai sunt şi oameni care atrag atenŃia abaterilor ce le întâlnim la tot pasul. Domnul Remus Macovei este un creator de noi valori, promotor al adevărului, al lucrurilor bine făcute în temeiul şi articolul legii.

Dr. Geo Stroe, Directorul Editurii la FundaŃia Academia Dacoromană, cel care a semnat şi cuvântul de început al volumului, de asemenea prieten cu autorul, a dorit să fie alături şi de această dată. Apreciază continuitatea analizei în spiritul critic al autorului pentru consolidarea sistemului armatei. Remarcă însuşi titlul cărŃii care îndurerează cumplit. De la “aceste” grade mari, care au pe umeri suveranitatea naŃiunii, care se pot ghida din însuşi ConstituŃia Ńării ne aşteptăm la exemple pozitive. LegislaŃia militară zace undeva, trecută într-un plan secundar. A venit vremea să ne pregătim pentru concluzii serioase, să fim mai exigenŃi cu abaterile de la disciplina militară. Această lucrare mă pune pe gânduri şi aş dori ca să luăm aminte, să învăŃăm din ea şi să nu mai permitem abateri de la legile şi regulamentele noastre.

C-dor av. (r) Paul OŃelea a scos în evidenŃă talentul autorului pentru scris dar şi modul de conducere şi organizare al celorlalte funcŃii îndeplinite după ieşirea la pensie. A lăudat grija pentru AsociaŃia Cultul Eroilor, a 72

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

monumentelor de care aceasta se îngrijeşte, de apariŃia revistei Arma Pontica şi multe alte activităŃi pe care le duce la îndeplinire cu aceeaşi seriozitate şi responsabilitate.

Felicit autorul pentru această carte, pentru munca de documentare şi aşteptăm în continuare să ia atitudine împotriva neregulilor.

(Revista Arma Pontica)

CAREUL DOAMNELOR Eu sunt încântată că există acest Careu, mă bucur că pot admira realizările acestor oameni minunaŃi, mai ales în domeniul artelor frumoase!

Am admirat pictură, cărŃi de poezie şi proză, sculpturi făcute cu măiestrie şi multe altele! Nouă, doamnelor, ni se cer activităŃi concrete! Nu suntem iertate de aceşti vajnici... mateloŃi! Talentul propriu fiecăruia dintre noi este exploatat la maximum, adică ceea ce noi creăm! Proză, poezii, piese de teatru, muzică, pictură, având ca temă centrală viaŃa marinarilor! Avem spaŃiul de manifestare în sălile Cercului Militar şi împreună cu edilul acestui aşezământ cultural, ne bucurăm de o audienŃă crescândă. Este benefic, educativ, civilizat, colegial, camaraderesc, o atmosferă care îŃi creează bună dispoziŃie, dar şi încredere. Se pot purta discuŃii şi pe altfel de teme, nu numai politică, politică şi...şefi! Despre femei se discută mai puŃin cât suntem noi pe acolo!... (scurt fragment din articol Arma Pontica, Nr. 1 (6), martie 2011)

73

Vasilica Mitrea

LANSARE DE CARTE – MIŞCAREA LEGIONARĂ ÎN DOBROGEA ANILOR 1932-1940 ÎN DOCUMENTE – autor PUIU DUMITRU BORDEIU Sub o ediŃie îngrijită, editura Muntenia, apare volumul “Mişcarea Legionară în Dobrogea anilor 19321940 în documente”.

Volumul este semnat de doctorul în istorie Puiu Dumitru Bordeiu, cu recidivă în cercetare, fiind şi autorul altor lucrări importante, cu o profundă introspecŃie a fenomenului legionar, precum: Mişcarea Legionară în Dobrogea între 1933-1941, publicat în 2003; coautor al altor lucrări referitoare la mişcările extremei drepte pe plan naŃional – Ideologie şi formaŃiuni de dreapta în România, volumele IV-VII privind perioada 1934-1943, publicate între 2003-2009.

Volumul are 544 pagini şi cuprinde abrevieri utilizate în domeniu şi nu numai, iar la sfârşit un indice cu trimitere la: persoane, instituŃii, Jandarmerie, PoliŃie, M. Ap. N., ÎnvăŃământ sau JustiŃie, Sănătate, Cultură, ViaŃa religioasă, InstituŃii şi organizaŃii legionare, organizaŃii politice etc.

74

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

Cartea este un document amplu al mişcării legionare în Dobrogea anilor 1932-1940, ce relatează şi aprofundează cu migală cercetarea fenomenului prin memorii, cronologii ale evenimentelor, rapoarte, note informative, articole ale presei din vremea respectivă, procese verbale ale unor interogatorii, propagandă, campanii electorale, evenimente comemorative etc. Într-un cuvânt, cartea este o adevărată enciclopedie care nu trebuie să lipsească din biblioteca nimănui. Nu este nici cea mai fericită, nici cea mai nefericită epocă a istoriei noastre, este doar o lecŃie de istorie. Fenomenul trebuie analizat, fără păreri preconcepute, fără partizanat, fără ură, aşa cum de altfel face şi autorul. Acesta nu judecă, nu condamnă, ne furnizează doar documente originale, luate chiar din arhivele de stat. Este un adevăr istoric care face parte din trecutul nostru. Putem doar să nu repetăm din greşelile acestui trecut.

“Ion G. Duca a fost asasinat de un român, membru al Gărzii de Fier, în ziua de 29 decembrie 1933” …”în numele naŃionalismului integral (…) ”. “…ucis cu patru gloanŃe de revolver. Un odios asasinat, care a zguduit tot ce este românesc în această Ńară…”.

Volumul reconstituie faptele acelor ani şi ne oferă nouă, cititorilor, realitatea, aşa cum a fost ea, prin munca asiduă de cercetare a acestui scriitor, dr. Puiu Dumitru Bordeiu pentru care îi mulŃumim.

DESPRE AUTOARE - membru şi secretar al Ligii Scriitorilor Români, filiala Dobrogea; - membru colaborator al AsociaŃiei Scriitorilor de Limbă Română din Quebec, Canada; - membră a Ligii Navale Române, filala ConstanŃa; 75

Vasilica Mitrea - membră a Careului Doamnelor; - membră a AsociaŃiei culturale Pro Basarabia şi Bucovina; - secretar de redacŃie la Revista Dobrogea Culturală; - colaborator de presă la mai multe reviste şi ziare. În revista AGORA LITERARĂ, publicaŃie editată de LIGA SCRIITORILOR din ROMÂNIA, anul V nr. 17, decembrie 2012 a apărut următorul citat din romanul meu „Cândva prietene”: Vasilica MITREA - Cândva... prietene - fragment de roman După 41 de ani de căsnicie, „Bombonel“ a rămas văduv, soŃia, Mariana, decedând după lungi suferinŃe cauzate de o boală necruŃătoare.

Edelin, după 63 de ani, revine în România şi îşi caută alesul inimii din copilărie. Prin mijloace şi investigaŃii inteligente, poliŃieneşti aş putea spune, a dat peste el, „Bombonel“, la ConstanŃa, unde, de aproape 7 ani de văduvie nu mai spera nimic de la viaŃă. Şi iată că minunea se petrece: ea în vârstă de 67 de ani şi, eu – căci despre mine este vorba, afirmă domnul Dan – de 72 de ani, ne regăsim. Ba mai mult, ea este o femeie de afaceri înstărită, în Uruguay (Montevideo). Mi-a cumpărat bilet de avion şi mă aşteaptă să trăiesc alături de ea tot restul vieŃii.

Comunicăm mai tot timpul pe internet. Într-o zi am întrebato: „Până la vârsta aceasta nu ai avut pretendenŃi pentru a încerca o nouă căsnicie?“, iar ea mi-a răspuns aşa: „Am avut destui, dar ei nu mă vroiau neapărat pe mine, ci averea mea, lucru care m-a dezgustat şi m-a determinat să-i refuz“.

Urmează acum, luna aceasta, în noiembrie, să ne îmbrăŃişăm. Fetele Edelinei sunt bucuroase că, de acum 76

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

înainte, iubita lor mamă, nu va mai fi singură, având lângă ea un suflet care să o iubească şi să o ocrotească – aşa cum „făceam în anii copilăriei“.

- Domnule Dan, parcă Dumnezeu v-a scos în cale, să aud aşa o poveste frumoasă şi adevărată, având personajul principal chiar în faŃa mea. Eu nu pot decât să vă urez multă fericire şi sănătate şi să aveŃi parte de o dragoste împlinită!

Stând de vorbă cu domnul Dan, deodată, le vede pe fostele ei prietene şi colege de cameră, discutând şi mergând la braŃ, foarte absente la tot ce era în jurul lor. Şi, dintr-odată, Ramona, spuse cu o voce în care se citea tristeŃea: - UitaŃi-vă, cele două, au fost cândva cele mai bune prietene ale mele!

Tot din cartea „Cândva prietene”, un cititor din Sibiu a tradus în germană câteva pasaje din prefaŃa acestei cărŃi. „Kurz nach dem Debüt-Buch „Wussten Sie, dass die Zeit bunt ist”, was erfolgreich von den Lesern geschätzt wurde, die Schrifstellerin, Frau Vasilica Mitrea, freut uns dieses Mal mit dem zweiten Prosaband, was Seiten enthält über einer reelen Analysis auf die Situation der Frauen in einer Gesellschaft wo Geld und Fäusten Macht haben und führt uns direkt mit einem künstlerischen Talent in der Aktion ein, in dem Faden des Lebens der drei Freundinen, ein Faden bestreut mit Gedanken, Erinnerungen, Schmerz und Hoffnung ...

Das gegenwärtige Thema, insbesonders durch die Erneureung der alten Thema der Reisen in Raum und Zeit, beweist eine gute Gelegenheit uns in das Leben der Heldinen einzuführen, moderne und unabhängige Frauen,

77

Vasilica Mitrea bereit zu einer Glanznummer, sowohl auf professionneler Ebene als auch in der Familie.

Sanda, Laura und Ramona, die drei Figuren, werden uns begleiten in einer angenehmer Reise in der rumänischen Gesellschaft des dritten Jahrtausends. Das Prahova Tal ist noch die Herkunft verschiedener berühmter Liebsgeschichten in unserer Literatur gewesen, besonders in der Zwischenkriegszeit (durch die Werke grosser Schriftsteller wie Cezar Petrescu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat –Bengescu, u.s.w.) aber jetzt, im Jahre 2008, die Heldinen werden eine Reisen ins Gebirge durchführen um sich zu kennen, zu wissen, zu lieben in Sinne unseres Alters” Mesajul a fost : « am citit pe nerăsuflate această carte ! » Iată un pasaj: „La scurt timp după volumul de debut, primit cu succes de către cititori, „Ştiai că timpu-i colorat?”, autoarea, doamna Vasilica Mitrea, ne bucură de astă dată cu cel de al doilea volum în proză, ce cuprinde pagini de certă analiză asupra condiŃiei femeii într-o societate în care puterea banilor deŃine, alături de cea a pumnilor, supremaŃia şi suntem introduşi direct în acŃiune, depănându-se cu artă literară, firul-liant ce leagă pe cele trei prietene, fir presărat cu gânduri, amintiri, dureri şi speranŃe …

Temă actuală, mai ales prin remodernizarea vechii teme a călătoriilor în timp şi în spaŃiu, se dovedeşte un bun prilej pentru a ne introduce în viaŃa eroinelor, femei moderne, independente, dornice de afirmare, atât pe plan profesional cât şi pe cel familial.

Sanda, Laura şi Ramona, cele trei personaje ne vor însoŃi de-a lungul unei călătorii plăcute în societatea românească a celui de al treilea mileniu. Valea Prahovei a 78

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

mai fost leagănul unor iubiri celebre din literarura noastră, mai ales din perioada interbelică, (prin operele unor mari scriitori ca Cezar Petrescu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat –Bengescu, ş.a.), dar acum, în anul 2008, eroinele vor merge la munte pentru a se cunoaşte, pentru a cunoaşte, pentru „a iubi“ în sensul „achiziŃiilor“ epocii noastre.

Expertă în descifrarea tainelor feminităŃii şi în arta dialogului, doamna Vasilica Mitrea, stăpâneşte arta conversaŃiei ca în citatul de mai jos, în definirea celor trei tipuri feminine, pentru a prezenta pe femeia deşteaptă, frivolă, fericită sau nefericită … „Ramona era cea care îşi trăia viaŃa la modul superlativ. Ea nu ştia dacă iubea, dar cel mai mult o interesau banii celui de lângă ea… Cu seninătate declară” VASILICA MITREA se regăseşte în postura de colaboratoare şi prezentă în colectivele de redacŃie ale revistelor: - EMEL (REDACTOR) - CAMARAZII - MAREA NOASTRĂ - KARA DENIZ - CUGET LIBER - ARMA PONTICA - AGORA LITERARĂ (CLUJ-NAPOCA) - DOBROGEA CULTURALĂ (SECRETAR DE REDACłIE)

SUMMARY VASILICA MITREA, in her quality of a journalist, approached a large scale of subjects. She manifested interest în problems of history (Moldavia Republic with its ardent 79

Vasilica Mitrea subjects: education, language, history, culture), the Tatar problems with the Crimean atmosphere, customs, education, culture, dialogues with people of culture as Guner Akmolla and others from Yunus Turkish Institute), the Romanian Geography ( the Danube Delta, Sulina and other towns along the Danube), launches of books and authors: Liviu Clement, V. Cuşner, Alexandru Birou, I. Roman, Remus Macovei, Puiu Dumitru Bordeiu, a.s.o.; exhibitions: Iuliana Rusu. Some other articles are dedicated to people fighting against the Communist consequences in the political jails, about the Romanian conferences at Piteşti, the problem of liberty and the individual rights. Other ones refer to the Romanian poets and scientists: Adrian Păunescu, Spiru Haret, the Romanian marin research and the evaluation of the activity of the Romanian Institute of Marine Research, Constanta. As a real journalist she was interested in the reality and the events that prove the causality and justify the effects upon society and the rigours of the domains. This second volume, one of journalistic attitude and events commented and registered with accuracy, is a link of the other one, the first, A Loaf of Life and it is named ‘Places and Events’. Then the Day of the Romanian Flag, and other activities of the Romanian Navy League Staff and the Military Literary circle „Mihail Sadoveanu”, and the Haiku Society of Constanta activities: national colloquiums and festivals.

Alexandra Flora Munteanu

80

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

Recenzie la cartea „Vremuri, oameni şi ... destine”, din revista Nazar Look, prof. Murat Taner

81

Vasilica Mitrea

LANSARE DE CARTE LA MALUL MĂRII A fost lansat volumul I, Antologie Jurnalistică al scriitoarei Vasilica Mitrea, membră a Ligii Scriitorilor şi AsociaŃiei Scriitorilor de limbă română din Quebeck, Canada După nişte ani buni de lecturi, confruntări literare, prezentări de carte şi publicistică în revistele unde este redactor şi nu numai, Vasilica Mitrea a reuşit să-şi contureze curiozitatea şi zonele de reflecŃie pentru a se exprima în proză, în roman, cu o problematică adânc pătrunsă în cotidian precum şi în realitatea evenimentelor comemoratorii, constitutive şi de interes public. Îi şi place să 82

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

scrie, o face cu uşurinŃă, se documentează. De fapt subiectele alese comportă o informare prealabilă, o confruntare cu alte scrieri asemănătoare în conŃinut. Această antologie publicistică cuprinde, de regulă, articole apărute în perioade diferite, cu subiecte incitante, uneori prezentate virulent. Structura autoarei, analitică, pedantă, uşor critică, face din articolele ei un mijloc major de interes, stârneşte curiozitatea prin metoda dezbaterii subiectelor. Toate exprimă varietatea intereselor şi atitudinea, de cele mai multe ori justiŃiară, cu care ne-a obişnuit. Interviurile luate unor personalităŃi de marcă, într-un firesc neaşteptat, asigură noutate, francheŃe şi volum informaŃional. Se pare că articolele acumulate, cele răspândite în diferite reviste şi ziare, vor asigura „materia primă” pentru mai multe volume ale aceleiaşi antologii. Se demonstrează încă o dată că, atunci când există voinŃă, har şi curiozitate, lucrul devine „bine făcut”. De la semnalarea unor evenimente până la problematizarea unor subiecte şi fapte, de mai mare întindere, harul lucrează în favorul autoarei. Aspecte de maxim interes şi fecunditate a ideilor: un parcurs al etosului etnic, folcloric, istorico-arheologic, traume istorice, umane, sociale, lagăre şi zone de detenŃie, omagieri naŃionale, despre evenimente cultural-artistice, prezentări de personalităŃi culturale, din viaŃa civilă şi militară. Trebuie avut în vedere faptul că o bună parte din viaŃa sa activă autoarea şi-a petrecut-o în mediu militar. Sper ca prin această Antologie să reuşească să dea contur structurii sale interioare.

SUMMARY 83

Vasilica Mitrea VASILICA MITREA is a Romanian writer who dealt with novel creation: social aspects, documentary narration, and journaluistic pages referring to different social commemories and national customs either Romanian or Tatar ones, Armân people national features and pages of historical commemorative events: Tatar genocide in Crimeea, about the school Tătaru - in Dobrogea, ConstanŃa district, about the days of the Navy spirituality and Romanian veterans meeting; our language is a treasure written on the occasion of a visit in Căuşeni Town, in Basarabia. The death triangle, a similitude with the Bermudes one, in parallel with the jail atmosphere; the first Congress of the Tatars from all over the world, their culture and ospitality; the Basarabia joining with Bucovina, about Tighina and Transnistria history, other articles concerning Ana Aslan`s personality, the creator of the Geriatric Medical Institute and Gerovital, medical drops and Aslavital product; about the National Institute of Geriatry and Gerontology; about culture and its development in ConstanŃa, Romania. Other pages are dedicated to the Tatar literature in Dobrogea and about writers of tatar origin in ConstanŃa. This is the case of Güner Akmolla`s novel ‘Tatars’ – a sum of documentary aspects reflecting customs, history and people characters. In this book the author VASILICA MITREA introduced some interviews with the president of the fore political detention people – PAUL ANDREESCU and the Romanian man of culture, translator and essayst MARIUS CHELARU from Iassy. The author also referred to monuments dedicated to heroes of our people and to woman-as a beloved person and mother, on the occasion of the 8th of March, the International Day of the Woman in the whole world. She also treated travelling 84

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

aspects as: Creta-Greece, Simferopol in Crimeea. The book launching and presentation: about VASILICA MITREA`s novel: ‘Did you know Time is coloured?’ and a fragment published in Literary Agora-Cluj; ‘Ethernel’ by IOAN ROMAN; this novel is presented by her as well as another novel ’The End of the World’ by the same author IOAN ROMAN. Then about REMUS MACOVEI`s novel ‘Generals of Army’ and about ALEXANDRU BIROU - 101 People of Dambovita District and many others.

The second part of the volume deals with some points of view and impressions on Vasilica Mitrea`s subjects and literary approach: ‘Angela`s Confessions’ ; ’Times, People and Destinies’.

Daniela Voicu-a Romanian poet living in Switzerland organized a festival ‘The Art to be a Man’ and invited the author.

Marius Chelaru in Poetry – a Literary Review has also an opinion on her novels. In Timona review it is mentioned ‘One book about broken lives but not defeated’; Geo Vlad - some opinions in his book ‘Razlete’; Alexandra Flora Munteanu - ‘A Loaf of Life’ an essay on Vasilica Mitrea`s novel ’Times, People and Destinies’.

And a mention made by Yunus Turkish Cultural Center Constanta.

(Alexandra Flora Munteanu)

85

Vasilica Mitrea

Lansare Antologie jurnalistică, vol. I

Colocviul NaŃional de Haiku, ConstanŃa, 2012

86

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

UN FERVENT MESAGER AL CUVÂNTULUI SCRIS În aceşti termeni mă pot referi la doamna Vasilica Mitrea, spirit neliniştit, agitat şi, mai ales, generos, o prezenŃă constantă, activă, la mai toate manifestările cu caracter literar ce se desfăşoară nu numai în perimetrul tomitan, ci şi dincolo de graniŃele acestuia.

Scriitoare harnică, dar mai ales devotată vestală a slovei meşteşugite, amirosind de cerneala tiparului, Vasilica Mitrea, membră a Ligii Scriitorilor, şi-a brodat gândurile, căutările, inspiraŃia fertilă, alesele sale simŃiri pe canavaua unor volume ca „Ştiai că timpu-i colorat?”, „Cândva prietene”, ”Vremuri, oameni şi destine”, „Antologie jurnalistică” ori romanul cu dramă ancorată în actualitatea noastră socială, „Confesiunile Angelei”.

Fac o paranteză fiindcă trebuie să remarc că am fost plăcut surprins să aflu, că domnia sa, anul trecut, a scris o cronică referitoare la romanul meu „Eternul”, cronică apărută în revista „Arma Pontica”. Am fost surprins, zic, pentru că noi nu ne cunoşteam. Vasilica Mitrea a recidivat şi în acest an, publicând în paginile aceleieaşi reviste, aprecierile sale fine, nuanŃate, privitoare la ultimul meu tom, Sfârşitul lumii lansat la salonul „Gaudeamus” de la Mamaia. Încă nu ştiu dacă i-am mulŃumit suficient pentru gestul său.

Revenind la activitea sa ca prozator, pot afirma că doamna Vasilica Mitrea se detaşează în spaŃiul nostru scriitoricesc, ca un spirit analitic, cunoscător avizat al caracterelor umane, al societăŃii noastre, ca un condei condus cu har şi trudă de către un spirit efervescent.

Ioan ROMAN Membru al Uniunii Scriitorilor din România 87

Vasilica Mitrea

CUPRINS Cuvânt înainte ……………………………………...…...

Cum să adăugăm ani vieŃii la vârsta pensionării …....…..

Păunescu a murit, poetul trăieşte …...……………..…….

O dramă a deportărilor ……….…………….………..…..

ExpoziŃie la Cercul Militar ConstanŃa ………..…..……..

Metode de tortură în închisorile comuniste ……..…..…..

Mitingul tătarilor crimeeni ………..…………….………

Primul Congres al tuturor tătarilor din lume ….……..….

Căldura şi ospitalitatea tătarilor crimeeni ……..…..…….

PoliteŃea – la îndemâna tuturor ……..…………..……….

Sulina – Delta Dunării ……………..…………..………..

Lansare de carte la malul mării, Valeriu Cuşner ………..

Iuliana Rusu – artist plastic, poetă, interpretă de muzică populară …………………………...…………….

15 August – Ziua Marinei Militare Române ………..…..

ConferinŃa InternaŃională “Arc peste timp: “ 23 August 1939 – 23 August 1944”……...……..….……

Lansarea Antologiei “Izvoarele vieŃii” …………...……..

Muzeul Marinei Militare Române în sărbătoare ……..…

Ziua Drapelului României …….…….…………………..

Minunatele meleaguri anatoliene ………….……………

Mecca sau Mekka ……………….………………………

Simpozion – Marea Neagră – oportunitate de dezvoltare durabilă a României……………..………...…

La mânăstirile Celic Dere, Cocoş, Saon – prin veacuri de credinŃă ………………..……..………………

Alexandru Birou – lansare de carte ………….…….……

Ziua Limbii Române sărbătorită la Căuşeni …………….

100 de ani de la moartea lui Spiru Haret …………..……

Nocturna bibliotecilor ……………....…………………..

88

3 4 6 8 13 14 18 19 20 23 26 37 38 40 41 43 45 46 47 52 54 56 59 60 64 67

Antologie jurnalistică,

Vol. II – Locuri şi evenimente

Eveniment cultural – lansare de carte Condamnările generalilor ……….………..……………..

Careul doamnelor ………………...……….……………

Lansare de carte - Mişcarea legionară în Dobrogea anilor 1932 – 1940 în documente – autor Puiu Dumitru Bordeiu ……………………….……

Despre autoare ………………...…..…………………….

71 72 73 75

DE ACEEAŞI AUTOARE Ştiai că timpu-i colorat? – Editura Nelinişti metafizice, ConstanŃa 2007, roman Cândva… prietene – Editura Nelinişti metafizice, ConstanŃa 2008, roman Confesiunile Angelei – Editura Nelinişti metafizice, ConstanŃa 2009, roman Vremuri, oameni şi… destine, Editura Virom, ConstanŃa 2010, eseuri Antologie jurnalistică, vol. I – O felie de viaŃă; Editura VIF, ConstanŃa 2012, publicistică

89