Marina si marea de Vasilica Mitrea by Vasilica Mitrea

Vasilica Mitrea

Marina si marea

Marina Ĺ&#x;i marea Attitude and Culture Journal of Crimean Tatars in Romania www.nazar-look.com

Marina şi marea Vasilica Mitrea

ConstanŃa, 2015

Descriere: MITREA, VASILICA Marina şi marea / Vasilica Mitrea. Roman. ConstanŃa: 2015 ISBN 9781518832611

ISBN-13: 978-1518832611 ISBN-10: 151883261X

Marina şi marea PrefaŃă

PrefaŃă Limbajul erosului Romanul Marina şi marea aduce în atenŃia lectorilor povestea destinului unor tipuri umane ambiŃioase întrun univers plin de contradicŃii. Autoarea creionează o lume în care imaginile irump în locul cuvintelor, iar personajele sunt capabile de autoanaliză, dar nu o realizează tocmai datorită pierderii inocenŃei. (e.g. Marina, Tudor). Cu o amprentă de certă originalitate, rândurile scrise de Vasilica Mitrea reprezintă o realitate dintre cele mai pregnante, dar în acelaşi timp, caracterizată şi printr-o puternică tensiune fluctuantă între vis şi realitate, între timpul Istoriei şi Marele Timp, între temporal şi atemporal. În maniera unui descântec, textul este

Vasilica Mitrea PrefaŃă transformat din câmpul esteticului în cel al abstractului lingvistic, aşa cum se şi anunŃă discursul chiar din mottoul ce deschide cartea. „Când faci un bine uită imediat. Când Ńi se face un bine să nu uiŃi niciodată!” (proverb românesc), indicând, astfel, o cale de iniŃiere a

lectorului

în

interiorul

structurii

artistice,

îl

manipulează, prin tehnici de ambiguizare, la o lectură personalizată şi productivă. SpaŃiul desfăşurării acŃiunii este dat de existenŃa unei lumi unidirecŃionale, de un declin al vieŃii. În fapt, Marina şi marea reprezintă romanul de încercare de naştere a actului de scriitură. Autoarea evidenŃiază faptul că totul trebuie descoperit şi redescoperit în acelaşi mod în care personajele se redescoperă pe sine. Chiar titlul prefigurează ipoteza implicată şi anume pe aceea de conştiinŃă. Autoarea împrumută limbajul erosului şi îl transferă, conotativ, în aria lui Agape, conferindu-i acesteia garanŃie, culoare. Erosul şi Thanatosul se confundă. Actul de a iubi presupune moartea de sine şi renaşterea în Celălalt.

Marina şi marea PrefaŃă Romanul reprezintă un discurs al unei singure voci, glas care ne invită la interpretări pe diferite paliere literare. Între lector şi autorul-narator se creează o relaŃie în care mesajul transmis de emiŃător poate fi receptat de către destinatar în mod diferit. Emitentul de text refuză facilul, explicitul, transcrierea sentimentului în favoarea expresiei concentrate, matematice, utilizează expresii orientate către revelarea unor adevăruri profunde, putem

vorbi de un

continuu

dialog

între

lector eu

eu-protagonist, şi

tu,

de un

eu-locutor,

tu-

interlocutor, ambii aparŃinând unui singur ,,eu”. Locutorul se foloseşte de structuri alegorice cunoscute, de o structură clasică tradiŃionalistă, pentru a oferi soluŃii şi deschideri neaşteptate operând cu imagini aşa cum ştiinŃele exacte utilizează concepte exacte. Acest aspect reiese din atitudinea anticlasică, antiacademică, antitradiŃională,

anticonservatoare,

idee

care

s-a

observat şi din lectura textului supus analizei: ,,Nu puteau nici să-l împiedice să iasă din casă. Cine l-a cunoscut înainte ştie că era un băiat studios, vesel, respectuos, dar cunoscându-i povestea de iubire spune, văzându-l: «Doamne fereşte!»”. Cu alte cuvinte, în

Vasilica Mitrea PrefaŃă Marina şi marea, autoarea îmbină viziunea proprie asupra realităŃii cu conceptul general al vieŃii de zi cu zi.

Prof.dr. Nastasia Savin

Marina şi marea

Moto: „Când faci un bine uită imediat. Când ţi se face un bine să nu uiţi niciodată!” (proverb românesc)

Vasilica Mitrea

Marina şi marea Marea mă fascinează

Marea mă fascinează

ra o zi de vară atât de călduroasă încât nici vântul nu adia, iar zăpuşeala izvora ca un abur din pământ. Nu se mişca nici o frunză. Adevărată caniculă. Nu mai plouase de mult, iar pământul crăpase în unele locuri. Gospodarii satului, când se întâlneau la birt, discutau numai despre acest aspect şi îi neliniştea apariŃia unei secete. „Degeaba primăvara a fost promiŃătoare şi a plouat la timp, dacă acum pământul a crăpat şi miroase a ars”. Aerul condiŃionat din birou aproape că nu făcea faŃă temperaturii ridicate de afară. Nimănui nu-i ardea de muncă. Erau 35 de grade, cu plus, la umbră. Aşa se anunŃase în mass-media, dar temperatura se resimŃea a fi mult mai ridicată. Marina se îndreptă spre chiuveta aflată în birou şi, cu mâinile făcute căuş, îşi răcoreşte fruntea, îşi dă apoi cu apă pe braŃe, după care soarbe câteva înghiŃituri. „Acum îmi este mai bine! Abia aştept săptămâna viitoare să plec la mare„. - Marina, nu te-am întrebat, te duci singură?

Vasilica Mitrea Marea mă fascinează - Nu! Cu prietena mea, Delia. Delia îi fusese Marinei colegă şi în şcoala generală şi la liceu. Se înŃelegeau ca două surori. Marina era singură la părinŃi, dar Delia mai avea încă doi fraŃi. Ea se avea mai bine cu Marina, decât cu fraŃii ei. Se legase între ele o prietenie de când erau în şcoala generală. În fiecare zi mâncau pacheŃelul împreună, în pauză şi, de multe ori, Marina îi spunea mamei sale că a mâncat la Delia masa de prânz. Gestul nu rămânea fără urmări deoarece mama Marinei avea nişte principii stricte de la care nu abdica. „Nu-i frumos să serveşti masa de prânz în altă parte decât acasă!” Această amintire şi multe altele i-au revenit Marinei în minte în timp ce a pronunŃat numele Deliei. După ce s-a stropit cu puŃină apă pe mâini şi pe faŃă la chiuveta instalată în birou, spune entuziasmată mimând şi anumite mişcări care însemnau o „evadare spre libertate”: „Abia aştept să simt briza mării care să-mi atingă obrajii, valurile să-mi biciuiască corpul, iar apa sărată să-mi “mângâie” trupul. Marea mă fascinează. Întotdeauna m-au copleşit valurile ei înspumate, m-au fermecat culorile de un albastru intens şi albastru-verzui. M-am întrebat mereu ce mistere se ascund în adâncuri. Tare mi-ar plăcea să mă pot scufunda, s-o explorez şi să-i cunosc tainele”. Vorbea şi gesticula cu atâta entuziasm despre mare, încât o şi vedeai cu aripi să poată zbura ca să ajungă mai repede la Ea. Marina era studentă în anul III la ŞtiinŃe Economice, facultate pe care o făcea concomitent cu slujba în care se încadrase. Înainte de a ieşi la pensie mama ei fusese angajată pe această funcŃie. Cârcotaşii spuneau că o angajase şi pentru felul în care arăta. Era

Marina şi marea Marea mă fascinează înaltă, zveltă, părul blond, cârlionŃat, ochii albaştri-verzui în care te puteai cufunda privindu-i uimit şi fără încetare. Indiferent cu ce se îmbrăca, arăta minunat, oricum mai bine decât colegele ei. Când nu era de faŃă îi spuneau „vedeta” şi nu o făceau deloc ironic, ci chiar cu simpatie. Era de o frumuseŃe angelică, pe chipul ei se citea şi inocenŃă şi puritate. Avea o combinaŃie de inteligenŃă şi nobleŃe, de atitudine şi popularitate. Nu te săturai privindo! ÎŃi tăia respiraŃia, iar simpla ei prezenŃă făcea ca timpul celor care se găseau în preajma ei să treacă mai uşor. Ba, unii spuneau că este idealul femeii întruchipate la care visa orice bărbat, iar cei mai romantici îşi spuneau că „aşa probabil arăta o prinŃesă la Curtea Regală”. * * * Poate nu v-aŃi gândit niciodată, dar timpul trece mai repede şi te simŃi mai relaxat când ai o colegă de birou frumoasă. Şi o altă trăsătură caracteristică a omului frumos este şi aceea că „omul frumos este şi mai bun la suflet”. FrumuseŃea vine şi din interior. Dar după cum s-a constatat, omul frumos îşi găseşte foarte greu perechea. Nu pentru că este foarte pretenŃios, dar mulŃi nu îndrăznesc să îl curteze, îl cred inaccesibil. Mare păcat! Dacă sunteŃi încredinŃaŃi că aveŃi alte calităŃi, în special bunul simŃ, îndrăzniŃi! * * * - Te invidiez! Eu am consumat câteva zile din concediu. A trebuit să fiu alături de mama mea când a fost bolnavă, îi răspunse Ramona.

Vasilica Mitrea Marea mă fascinează - Ai făcut o faptă bună. Şi părinŃii au stat cu noi, au pierdut nopŃile să ne ocrotească, să ne îngrijească, merită să le răsplătim eforturile. Nu-i pot înŃelege pe cei care nuşi respectă părinŃii, măcar pentru că i-au crescut, dar şi pentru ceea ce sunt ei în viaŃă, adică un colac de salvare la orice oră din zi şi din noapte. Cine este primul care suferă pentru neîmplinirile tale, dacă nu un părinte? - Wow, da, ei chiar suferă mai mult decât noi atunci când ni se întîmplă ceva rău. Nici nu se punea problema să nu fi stat cu ea. Mama mea s-a chinuit singură să mă crească. Tatăl meu a părăsit-o când eu aveam doi ani. - Ce ticălos! i-a scăpat Marinei. Şi imediat şi-a dat seama că nu trebuia să folosească acest cuvânt nesăbuit. Iartă-mă! - Nu, ai dreptate, ai nimerit-o. A fost un ticălos. - Ştii, Ramona, eu niciodată nu am ştiut de ce tu nu aveai decât mamă! Marina fusese învăŃată de mică să nu pună întrebări interlocutorului, să nu-l „descoasă”. Să afle doar ce i se spune de către acesta. „Nu-i frumos să descoşi un om!”, aşa ştia de la mama ei. - Păi, stai să-Ńi povestesc, deşi nu-mi face plăcere să vorbesc despre acest lucru. A plecat într-unul din voiaje, el fiind marinar, iar când s-a întors a anunŃat-o pe mama că o părăseşte. Mama a rămas blocată când a auzit. El continua să-şi facă bagajele, iar mama nu contenea cu întrebările. - Cum aşa, fără să fi avut discuŃii în prealabil care să conducă la o despărŃire? - Nu au fost discuŃii înainte de a pleca în cursă. Dacă ar fi fost, putea să prevadă o eventuală despărŃire. Iar el, fără alte comentarii, a plecat şi… dus a fost.

Marina şi marea Marea mă fascinează - Aoleu! Dar nu s-a gândit că are şi un copil? - Nu! S-a întors acasă după câteva luni, doar pentru a-şi lua restul lucrurilor personale. Mătuşa mea mereu spunea: „o avea găsită mai dinainte, că nu se putea înfiripa o relaŃie atât de repede!” - Când un bărbat îşi părăseşte nevasta pentru altcineva, asta înseamnă că ei aveau o relaŃie mai veche. - Niciodată un bărbat nu abandonează o relaŃie până nu are pe altcineva în vedere, sau chiar o are găsită. - Doar femeile părăsesc un bărbat când nu mai pot suporta „tratamentul” la care este supusă. Mai târziu se gândesc la o altă relaŃie. Bine, mai sunt şi excepŃii. - De fapt, bărbaŃii, prin construcŃia lor, nu sunt atât de curajoşi precum se cred. Ei îşi încearcă norocul şi dacă femeia este mai „uşoară”, cedează. Nici unul dintre aceştia nu judecă aspectul din perspectiva apropiată sau îndepărtată, mai ales când unul dintre ei este căsătorit sau chiar ambii. Intră într-un joc periculos care se termină cu urmări nu prea fericite - ei, mai mult sau mai puŃin – îndrăgostindu-se, iar partenerii lor suferind poate toată viaŃa. Este păcat, nu atât pentru pierdere, cât pentru gestul de trădare al partenerilor lor. Aşa a făcut şi tatăl meu. Ce poate fi mai dureroasă şi de neiertat decât trădarea?! - Cunosc şi eu pe cineva care a divorŃat de soŃie, iar aceasta a aflat de-abia după divorŃ că el „trăia” cu respectiva de mult timp. Şi mai ştiu cât de mult a suferit, nu atât pentru el, cât pentru gestul lui. Îl credea cel mai fidel soŃ, iar el avea pe altcineva. Aşa că, îŃi dau dreptate! - Da. Sunt multe cazuri de acest gen. Şi să continui povestirea. Mama nu voia să-i acorde divorŃul. Zicea mereu că „o să-i treacă şi se va întoarce el acasă…”. Dar

Vasilica Mitrea Marea mă fascinează contrar teoriei sale, într-o zi tata a venit cu individa la poartă şi a făcut un scandal… de s-au strâns toŃi vecinii. De fapt, mai mult ea Ńipa la mama, fără ruşine, apostrofând-o… „că n-ai fost în stare să-l Ńii lângă tine”, că „aşa arătaŃi voi ca nişte sfinte, dar în realitate nu sunteŃi bune de nimic” etc şi el, el… stătea „ca prostu’”, iartă-mi Doamne exprimarea, că doar este vorba despre tatăl meu, şi se uita la ea cum îndruga verzi şi uscate, fără să riposteze, ceea ce m-a făcut să-l văd ca pe un laş. De atunci, nu suport bărbaŃii „fără atitudine!” - De fapt, de ce venise? - În primul rând venise ca „individa” s-o convingă pe mama să-i acorde tatei divorŃul şi un alt motiv, care mie mi s-a părut dezgustător şi de o lăcomie fără margini, este că tata avea un aparat de fotografiat performant pentru acele vremuri. Venise să-l recupereze. Stăteau în acel aparat, dar aşa sunt individele astea… şi lacome după avere, nu numai neruşinate! De fapt n-au pic de ruşine dacă sunt în stare de asemenea fapte. - Şi tu ce vârstă aveai atunci, Ramona? - Aveam cam nouă ani, dar n-am să uit niciodată acea scenă. Am rămas cu un gust amar şi acelaşi sentiment îl am şi acum pentru toŃi taŃii din lume care-şi părăsesc copiii. - Sunt iresponsabili, nu le este milă şi dor de copiii pe care îi fac, îi părăsesc fără nici o remuşcare. S-au gândit vreodată dacă şi pe ei i-ar fi părăsit părinŃii?! - Am rămas mereu cu regretul că nu a venit niciodată la mine, măcar pe ascuns de femeia cu care convieŃuia. Mi-ar fi plăcut să-mi aducă o ciocolată sau altceva. În definitiv, cum a trăit pe ascuns de mama cu acea femeie, nu putea să vină, tot pe ascuns, la copilul lui să-i aducă o ciocolată sau alte dulciuri? Aşa l-am judecat

Marina şi marea Marea mă fascinează întotdeauna pe tata. Îmi era dor şi îl aşteptam să facă un gest de bunătate faŃă de mine. Eram copil şi nu înŃelegeam deloc atitudinea lui rece şi distantă. - Formidabil! Cum să rupi legătura cu copilul tău? Este sânge din sângele tău! - TinereŃea poartă cu ea şi o lipsă de discernământ şi îi fac pe unii să uite de promisiuni şi de responsabilităŃi, mă gândesc eu că asta trebuie să fie ca să-i acord circumstanŃe atenuante. - Şi, până la urmă, mama ta i-a acordat divorŃul? - Da. Până atunci a tot sperat că „o să-i treacă” şi o să se întoarcă acasă la copilul lui, adică la mine, dar după scandalul acela mama şi-a dat seama că este mai vinovat decât şi-a imaginat. Este şi mai grav când nu mai judeci cu mintea ta şi te conduce o „oarecare”. - Un om, un tată care nu a luat atitudine atunci când situaŃia o cerea, ce mai poŃi aştepta de la el? Întotdeauna este bine să nu neglijezi relaŃiile pe care le-ai avut, indiferent despre ce relaŃie vorbim, pentru că nu se ştie niciodată când te vei întoarce la EA. Dacă nu o faci, cu ce argumente te poŃi justifica?! Marina şi-a dat seama că multe sfaturi şi principii de viaŃă le învăŃase de la mama ei. Purtând o discuŃie atât de serioasă şi-a reconsiderat cicălelile mamei ei, acestea fiindu-i acum de un real folos. - L-a caracterizat ca fiind un laş, un iresponsabil şi că nu merita să sufere pentru el, a continuat Ramona povestirea. A realizat că nu era omul de care se îndrăgostise. - Acum, tatăl tău este împreună cu acea femeie? - Nu. Stai să vezi ce a urmat.

Vasilica Mitrea Marea mă fascinează - Ramona, eu sunt colegă cu tine de atâta timp, dar nu am ştiut de ce mama ta este singură. Doar a fost învăŃătoarea mea. Eu mereu o admiram pentru felul în care se îmbrăca şi cum se comporta la clasă. Era calmă şi blândă. Ramona continuă povestea ca şi când nu auzise nimic din ce a spus Marina. „Paradoxal, dar imediat după divorŃul de mama s-a despărŃit şi de femeia aceea”. - Extraordinar! Cum aŃi aflat? - Întâmplarea face ca o fostă colegă de şcoală cu mama să locuiască pe aceeaşi scară cu ei. Pentru că ei stăteau la oraş, noi la Ńară. De la ea a aflat totul. - Eu nu cred că cei care-şi părăsesc soŃia sunt mai fericiŃi lângă altă femeie. Dar el, din moment ce făcuse această greşeală, trebuia să suporte şi consecinŃele. - Mă gândesc mereu la vorbele pe care le-am auzit adesea în casa mea, ale unora dintre prietenele care o vizitau pe mama: „cei ce fură fericirea altora sau îşi clădesc fericirea pe nefericirea altora nu vor fi niciodată fericiŃi”. Sau „fiecare primeşte de la viaŃă ceea ce merită”. Este o lege universală. Marina era înŃeleaptă prin sfaturile date de mama ei, iar pe Ramona o înŃelepŃiseră şi o maturizaseră dramele din familia ei. - Chiar aşa, a fost mai fericit? - Stai să vezi ce a urmat. El, rămânând singur, s-a întors să se împace cu mama. Ea nu îl mai voia, dar a Ńinut cont şi de părerea mea crezând că eu am suferit fără tată. Însă eu, care nu aveam nici o amintire plăcută de la el, bineînŃeles că i-am spus mamei aşa: „dacă îi era milă şi dor de noi, dacă se interesa în tot acest timp, dacă nu ne uita, atunci îl iertam! Cum am stat separaŃi ca nişte străini

Marina şi marea Marea mă fascinează până acum, putem să o facem şi de acum înainte!” Şi chiar asta am simŃit că era el pentru mine – un străin! - Acum este cu altă femeie? - Nu. Acum este la ceruri. - Aoleu! - S-a întâmplat într-un voiaj. Făcea baie în ocean, iar un rechin l-a atacat şi aproape că i-a smuls un picior. A făcut infecŃie, a dat în septicemie şi a murit de tânăr. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească acolo unde este! Mai grav este că eu nu-l pot ierta şi nu am amintiri plăcute cu el. Dar eu nu sunt Dumnezeu. - Să-l ierte Dumnezeu! - Să-l ierte! - Ramona, ne-am luat cu vorba şi nu am terminat ce aveam de făcut, spuse Marina. Trebuie neapărat să finalizez tot, să las hârtiile astea în regulă dacă zilele următoare voi sta la mare. - Să-mi laşi mie scris pe o hârtie ce probleme mai ai de rezolvat. Doar de aceea suntem colege, să ne mai şi ajutăm, nu?! Marina aproape că a zburat către casă. Şi-a făcut bagajele, care nu erau deloc puŃine: haine, încălŃăminte, dar şi foarte multe alimente. Mama ei a muncit o zi întreagă să pregătească hrană pentru o lungă perioadă de timp ca să mai economisească bani. * * *

Vasilica Mitrea Coup de foudre

Coup de foudre

doua zi s-a sculat dis-de-dimineaŃă bucuroasă că zilele de vacanŃă o vor relaxa. Dar foarte repede s-a întristat când pe cer a văzut nori ameninŃători de ploaie. - Nu-i nimic, i-a zis mama ei. Chiar dacă va ploua în următoarea oră, vremea va deveni senină în scurt timp, iar soarele va străluci la fel de puternic. Aşa-i vara! Temperaturile sunt ridicate şi nu o să fie rece mult timp. Să ai grijă să-Ńi cumperi o cremă de protecŃie. Chiar şi aşa, să nu abuzezi din primele zile, să nu stai prea mult la soare. Să te bronzezi uniform, fără să-Ńi faci răni. Aşa este mama, îŃi dă sfaturi chiar şi după ce ai ieşit pe poartă. Are mereu teamă că nu a fost bine înŃeleasă. AmeninŃarea ploii le-a însoŃit pe tot parcursul drumului până când, la coborârea din tren, norii s-au răzbunat şi a început să plouă cu găleata. Marina şi Delia au trebuit să se adăpostească mai întâi câteva minute înainte de a lua un taxi şi a merge la adresa pe care o aveau notată în agendă. S-a întâmplat exact cum a prevăzut mama Marinei. Nici nu a terminat bine de despachetat şi soarele şi-a făcut

Marina şi marea Coup de foudre apariŃia pe cer. În următoarele ore se făcuse deja vreme de plajă. Doar că nisipul era puŃin umed. Marina, încă din prima zi de plajă, a făcut o cucerire. Tudor, proaspăt absolvent al U.M.C. Mai precis în ultimul an. Imediat ce a văzut-o i-a atras atenŃia atitudinea ei, părul auriu, ochii de un albastru-verzui, schimbători ca marea, trupul ei de zeiŃă îmbrăcat într-un costum de baie tot albastru, care se asorta cu ochii ei… A rămas mut de uimire în faŃa acestei „apariŃii”. Era vis, era realitate? Privirea lui aŃintită asupra ei a fost remarcată şi de Marina. - Tu ai văzut tipul acela cum a rămas năuc privindu-te? îi zise Delia. - Era imposibil să nu-l remarc, răspunse Marina aşezându-se cu graŃie pe şezlong. Se împlinesc predicŃiile Ramonei. Mi-a spus că „am să fac o cucerire la mare”. Cred că a avut gura aurită. Nici nu terminase bine această discuŃie că Tudor, nedezlipindu-şi ochii de pe făptura ei, aşa cum un astronom urmăreşte cu mult interes Carul-Mare sau o altă constelaŃie de pe cer, a urmărit-o până la şezlong. Apare lângă ea şi, inconştient de graba cu care o abordează, i se adresează întinzând în acelaşi timp mâna, lăsându-se puŃin pe genunchi: „Tudor, student la U.M.C.! Îmi păreŃi cunoscută. Cum vă numiŃi domnişoară?” - Marina! Mă cunoaşteŃi de undeva? Abia acum Tudor s-a dezmeticit şi a realizat pripeala cu care o abordase şi trucul vechi folosit. Ca să nu se facă de râs, dar nici să rateze momentul de a merge mai departe cu discuŃia, spuse: „Formidabil, ce mult semănaŃi cu o fostă colegă de-a mea, din gimnaziu… IertaŃi-mă! Vă rog, iertaŃi-mă!”

Vasilica Mitrea Coup de foudre În timp ce Tudor vorbea Marina s-a ridicat de pe şezlong. Aşa îi cerea protocolul, să nu stea întinsă când cineva discută cu ea, mai ales un necunoscut. Nu-l mai văzuse niciodată. De ce a confundat-o? Următorul gest ar fi fost să plece, realizând că s-a înşelat. Dar nu, el a continuat discuŃia. A zăbovit atât de mult că Marina a simŃit nevoia să intre din nou în apă. Soarele puternic le-a înroşit trupurile amândorora, dar parcă nici unul nu-şi dorea să întrerupă “vraja” care îi învăluise. El a intrat după ea în apă apoi s-au întors pe plajă şi au continuat să discute ca şi când veniseră împreună. Lui Tudor nu îi mai venea să plece de lângă Marina. Dacă până atunci Marina mai trăgea cu ochiul la vecinii ei de cearceaf, la jocul în nisip al celor doi copii între doi şi patru ani, când s-a întors din apă nu a mai observat nimic din ce se petrecea în jurul ei. Era emoŃionată şi absentă. Tudor, la despărŃire, a invitat-o să-l însoŃească în seara aceea la un club. Ea a acceptat fără să stea pe gânduri, contrar firii şi educaŃiei primite şi în nebunia creată de muzica dată la maximum nu au ratat nici un dans. „Fericirea se află în mâinile tale, să ştii numai cum s-o dirijezi către tine”, sfat dat de mama ei care i-a trecut imediat prin minte. Mama ei mai obişnuia să mai spună: „Eşti ceea ce vrei tu să fii!” Oare ce a vrut să spună mama cu expresia „eşti ceea ce vrei tu să fii”? În situaŃia de faŃă cum ar trebui să mă comport? Marina a simŃit şi ea un fior de la prima întâlnire cu Tudor. „Numai eu voi fi responsabilă de fericirea mea!”, tot sfaturi auzite şi neînŃelese pe moment. Oare ceea ce s-a întâmplat între ei era cu adevărat coup de foudre?

Marina şi marea Coup de foudre Dacă i-ai fi întrebat pe cine au zărit în jurul lor, nu ar fi ştiut ce să răspundă. Nu au văzut nici măcar orchestra, au dansat doar după ritmurile melodiilor. Poate nici nu a fost orchestră, o fi fost un D.J. Tudor a realizat că niciodată nu a fost mai fericit ca acum. Alături de el se unduia în dans cea mai râvnită femeie. Putea să observe dorinŃa celorlalŃi de a fi măcar un dans cu partenera lui, dar el nu o scăpa din ochi şi contrar felului lui de a fi, acum toate gesturile lui erau tandre şi mâna lui, pe mijlocul ei de top model şi-o purta cu multă tandreŃe. * * *

Vasilica Mitrea Carpe diem

Carpe diem Tudor o diviniza. Încerca timid să se apropie de ea şi să-i spună ce simte, dar văzând-o atât de frumoasă şi distinsă aproape că nu îndrăznea. Niciodată nu i se întâmplase să se îndrăgostească atât de repede de cineva şi să simtă nevoia de a sta mereu în preajma ei. S-au întâlnit de atunci în fiecare zi şi în fiecare seară, iar urechile Marinei erau dezmierdate cu cele mai calde şi neobişnuite declaraŃii de dragoste. Marina se dusese doar pentru câteva zile la mare, dar depăşise termenul. Ea vorbise cu gazda ei şi îi plătise chiria pe o lună, iar Ramonei î dăduse câteva indicaŃii cu privire la munca pe care o lăsase în grija ei. Aceasta o asigurase că „va face tot ce trebuie şi să nu-şi facă griji”. Delia se întoarse acasă. Nu avea nici un motiv să mai rămână. Pe ea nu pusese nimeni ochii, deşi nu era nici ea de lepădat. Dar aşa este cu norocul… Marina a continuat să se vadă cu Tudor la plajă, la plimbare, însă au mai ieşit de câteva ori şi la dans. Deveniseră tot mai apropiaŃi, iar ziua era prea scurtă faŃă de nevoia lor de a fi tot mai mult împreună. Serveau masa la câte un restaurant-pensiune, unde mergeai cu tava şi îŃi comandai ce voiai să mănânci – cum se spune pe litoral „la împinge tava”. „În tot cazul

Marina şi marea Carpe diem se mănâncă foarte bine şi mai ieftin”, o asigura pe mama ei la telefon. Tudor se îndrăgostise atât de mult de Marina că a uitat de viaŃa lui de dinainte, de atribuŃiunile lui, chiar şi de examenele care se apropiau. În vara aceea i-a făcut Marinei cele mai deosebite declaraŃii de dragoste. Nici lui nu-i venea să creadă că poate fi atât de poetic când era vorba despre exprimarea sentimentelor. A fost ceea ce se cheamă „dragoste la prima vedere”. Au trăit clipa, carpe diem. A mai auzit el fraza aceasta de multe ori, dar niciodată nu o experimentase. Şi acum nu i-a trecut nicicum prin minte să se gândească la întreaga frază: „Carpe diem, quam minimum credula postero”, adică: “Trăieşte clipa de azi şi fii cât mai puŃin încrezător în viitor!” Din primul moment în care a întîlnit această minunată fată, toate gândurile lui sau îndreptat doar către ea. Cum ajungea acasă, o suna. - Marina, abia m-am despărŃit de tine şi deja îmi este foarte dor. NopŃile sunt pline de dor. Mi-e dor de tine chiar şi când te am în faŃa mea! Mi-e dor de tine şi mereu îmi lipseşti! Nu ştiu cum să umplu golul lăsat de tine! M-ai transformat într-un om neajutorat. Simt că nu mai am încredere în mine. Nu-mi mai cunosc limitele. Aşa îi vorbea Tudor în fiecare seară la telefon, deşi aproape toată ziua şi-o petreceau împreună. Minute întregi stăteau la telefon şi tot nu termina ce ar fi avut de spus, deoarece telefonul suna din nou după o pauză de câteva minute şi alte declaraŃii de dragoste îşi făceau loc şi îi încânta auzul tinerei îndrăgostite. - Tu eşti fericirea mea. Alături de tine simt că voi ajunge „foarte departe”. Marina era mai zgârcită în declaraŃii. Să fi fost educaŃia ei cea care o făcea mai rezervată? Mama ei tot

Vasilica Mitrea Carpe diem timpul îi spunea: „Să nu crezi ce-Ńi spun bărbaŃii. Ei asta fac cu toate femeile şi acelea care sunt mai slabe de înger îi cred! Te aburesc cu tot felul de minciuni până te „cuceresc”, după care aleargă după alta!” „Oare a făcut bine mama punându-mă în gardă despre gândirea bărbaŃilor, sau a uitat să-mi spună că nu toŃi sunt la fel?” Marina îl iubea din tot sufletul pe Tudor şi au fost nenumărate momentele când ar fi vrut să strige în gura mare cât de mult îl iubea, dar când se gândea la spusele mamei sale, avea o reŃinere. Şi, deşi ar fi dorit să-i spună şi ea că îl iubeşte enorm de mult, se abŃinea şi schiŃa doar un zâmbet la declaraŃiile iubitului ei. „Mama a trăit în alte vremuri, unde decenŃa şi rezerva femeilor faŃă de bărbaŃi era o cerinŃă socială. Din spusele dumneaei „o fată nu mergea niciodată alături de un băiat în timpul zilei. Cel mult se întâlneau la bal sau la o nuntă şi numai acolo era permis să stea alături de el – în dans”. Pentru ei erau de ajuns că-şi aruncau „ocheade” la două intersectări în plimbările de la „şosea”. Asta le ajungeau pentru toată săptămâna. Acum erau alte vremuri. Tinerii nu mai aveau nici o reŃinere în a-şi arăta sau declara dragostea cuiva. Pentru Marina, cu sentimentul acesta de iubire în suflet, şi natura avea mai mult farmec şi culoare, iar discul mare şi portocaliu al soarelui la amurg prăbuşindu-se în lac dezvolta în mintea ei sentimentul „că toate au un sfârşit”. - Marina, nu ştiam că voi întâlni o fată ca tine. Cum am să stau departe de tine când voi pleca în voiaj? Cred că trebuie să-mi schimb meseria!

Marina şi marea Carpe diem - Iar eu nu ştiam că voi întâlni un băiat ca tine, că aş fi venit mai devreme la mare. - Nu! Acum cred că a fost momentul. Există un moment pentru orice, „o vreme pentru orice”. Întâlnirea noastră a fost scrisă în stele şi a avut fixată şi data. - Ha, ha, ha. Nu ştiam că eşti şi astrolog. - Nu sunt, dar acum mi-aş fi dorit să fiu. - La ce te-ar fi ajutat? - Să ştiu exact ce ne-au rezervat astrele. - Eu nu prea cred în „chestii” din astea. - Nici eu nu credeam până să te întâlnesc pe tine, dar acum aş vrea să fiu atotştiutor. Chiar şi în stele. Şi nuŃi ascund că de când te-am cunoscut pe tine aştept cu nerăbdare să se difuzeze Horoscopul. Aş fi curios chiar sămi ghicească cineva în cărŃi sau în cafea… - Ha, ha, ha. Oricum, voi învăŃaŃi ceva legat de bolta cerească la Universitatea Maritimă! - ÎnvăŃăm astronomie. Dar este cu totul altceva. - Este mai mult decât învăŃăm noi la facultate, despre cifre şi bilanŃuri, despre expertize contabile. - Poate de aceea eşti mai calculată. - Aşa Ńi se pare? Erau momente când Tudor ar fi cuprins-o cu totul şi nu i-ar mai fi dat drumul. Trăia parcă într-o altă dimensiune. Nu mai ştia când este cald sau frig, când intra sau ieşea din baie, dacă dormea sau stătea numai de veghe. Uneori îl stingherea faptul că Marina era foarte rezervată. Nu ştia ce să-i spună şi când să-i spună anumite lucruri.

Vasilica Mitrea Carpe diem Pentru Tudor, Marina devenise templu de închinăciune, iar el poetul de la malul mării. Dacă nu ar fi iubit cu atâta intensitate nu ar fi descoperit niciodată „poetul”, din el. Îi dădea Marinei câteva versuri scrise pe hârtie roz, a doua zi când se întâlneau, rezultat al simŃămintelor lui. Fără tine nu mai sunt eu, Sufletul mi-e gol şi pustiu Nu-şi găseşte alinare Are-o mare supărare Crede că doar lângă tine Se va simŃi mai bine! Haide dar rază de soare Adu-mi urgent alinare! El o alinta adesea cu apelativul „rază de soare”. Numai iubirea sau nefericirea face din orice om un poet. De multe ori îi mângâia obrajii, uitându-se profund în ochii ei mari, albaştri şi numind-o „raza mea de soare!” Atât de mult o iubea că îi ieşeau nişte versuri atunci când i se adresa sau îi vorbea la telefon, de se mira şi el. El nu fusese niciodată talentat la literatură şi niciodată nu a putut să construiască măcar două versuri. Acum însă aşternea pe hârtie exact simŃămintele lui. Ce păcat că nu le-a şi inserat. Zeci de clipe fericite Doar lângă tine le-am trăit. NopŃile mi-au fost albite De insomnii la nesfârşit.

Marina şi marea Carpe diem Bântuit de singurătate Ca într-un vis neîmplinit Vreau doar clipe minunate Aievea şi făr-de sfârşit. Când iubeşti cu adevărat pe cineva faci promisiuni şi te simŃi în stare de orice. El o vedea pe iubita sa întruchiparea cea mai desăvârşită care există în lume, femeia ideală. Fericirea nu vine Decât alături de tine Vino, deci iubito, vino Să mă cuibăresc lîngă tine Şi buzele tale moi Ambrozie să-mi fie Iar tu să fii alături de mine Şi să trăim pe vecie! Vino dar rază de soare… Femeie ideală! Să împart cu tine Soarta pe vecie! Îşi dorea cu ardoare să aibă copii cu ea. „Eşti cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat vreodată!” cuvinte ce îi răsunau în urechi Marinei şi profunzimea mesajului lor o făceau să Ńină şi mai mult la el, uneori să se topească de dorul lui. Niciodată nu avea linişte mintea ei. O inundau declaraŃiile lui de dragoste. Într-un fel se simŃea vinovată că nu putea să-i răspundă la fel iubirii lui.

Vasilica Mitrea Carpe diem Când iubeşti cu atâta patimă îŃi doreşti să fii alături toată viaŃa de omul iubit, vrei să fii înconjurat şi de rodul iubirii tale, adică de copiii tăi, care dau sens şi greutate unirii dintre doi îndrăgostiŃi. De aceea, în discuŃiile lor interminabile, Tudor nu uita să-i amintească că îşi dorea urmaşi, care să-i semene Marinei. „Să fie frumoşi ca tine şi deştepŃi ca mine… şi ca tine!” „Glumeşti, desigur!” i-a răspuns Marina, râzând la astfel de glume. Fără ea viaŃa nu avea culoare, nu avea substanŃă, nu avea sens. O lună şi ceva a fost prea puŃin, deşi în acest timp a trăit o întreagă poveste. O poveste de dragoste care era de necuprins pentru o vară. La sfârşitul sezonului de plajă, când frigul pusese stăpânire pe locurile în care soarele arzător le înroşiseră trupurile ca focul, s-au plimbat pe litoral şi au memorat fiecare clipă de iubire şi dor. Le era dor de apa mării care le ascunsese îmbrăŃişările, Ńinându-i mai aproape. Le era dor de nisipul fierbinte şi sărutările făcute sub acoperământul unui cearceaf. Le era dor de cluburile de pe plajă în care dansau, trupurile lor unduindu-se şi apropiindu-se, umplându-i şi totodată descătuşându-i de toate energiile. Se vedeau admiraŃi de cei din jurul lor, motiv pentru care iubirea lor creştea şi mai mult. AdmiraŃia celorlalŃi erau pentru ei un fel de aprobare şi confirmare că sunt o pereche potrivită. O adeziune totală la dorinŃa lor de unire. Plaja era acum aproape pustie. CeaŃa marină făcea ca abia să fie zărite contururile unor vapoare în larg. Pescăruşii erau peste tot, în zbor sau căutând, pe alocuri, resturi de mâncare rămase nedescoperite încă sau zburau spre largul mării şi ieşeau cu câte un peştişor în cioc pe care îl înghiŃeau pe loc. Plimbându-se aşa pe malul mării, deodată Tudor scoase de sub cămaşă un trandafir roşu şi îngenuncheat în faŃa Marinei cu el, cu trandafirul roşu ca focul, ca focul ce-i

Marina şi marea Carpe diem mistuia inima în lipsa iubitei lui, i se adresă cu cele mai calde declaraŃii: „Marina, fără tine nu mai ştiu să trăiesc. Te vreau lângă mine, să fii iubita şi prietena mea, să fii soŃia mea, să fii mama copiilor mei!” Rostise toate acestea aproape pe nerăsuflate. Marina era mai degrabă îngrijorată dacă trandafirul nu l-a înŃepat cu ghimpii săi, pentru că, în loc de răspuns, zise: „Vai, dar nu te-ai înŃepat?” „Nu, pentru că am avut grijă mai întâi să-l curăŃ de spini!” Scena aceasta era parcă desprinsă dintr-un film, el îngenuncheat în faŃa ei la Ńărmul mării, în fundal apusul soarelui. El a ales marea pentru această cerere, pentru că marea a fost martora iubirii lor de-o vară. Iar marea, trezind-o parcă din visare, în loc de un răspuns, a blagoslovit-o pe Marina cu un val puternic care a udat-o până la piele, ea fiind cu spatele la mare şi nevăzând pericolul. Iar el era prea preocupat de răspuns. Amândoi au izbucnit în râs, deşi momentul dinainte fusese unul solemn. Imediat, atraşi ca un magnet unul de celălalt, sau îmbrăŃişat, nu s-au ferit de „pericolul” unui alt val şi nici nu le-a trecut niciunuia prin cap să se îndepărteze. Erau mai preocupaŃi de ei decât de capriciile mării. ÎmbrăŃişaŃi formau o singură fiinŃă, un întreg, iar un alt val a venit şi i-a „botezat” pe amândoi. S-au desprins din îmbrăŃişare după ce alte noi valuri au venit peste ei şi au simŃit că frigul pusese stăpânire pe amândoi. Atunci au realizat că începuse instantaneu un vânt puternic, aşa cum se întâmplă adeseori la malul mării. Rafalele unui vânt puternic au venit dintr-odată, trântind umbrelele de pe plajă. Vântul a spulberat nisipul şi le-a intrat în ochi, iar marea spumega de furie. De ce sa răzvrătit marea tocmai acum, la cel mai înalt grad de fericire pentru Marina şi Tudor?!

Vasilica Mitrea Carpe diem Aşa uzi, tremurând de frig, au fugit spre un taxi. La destinaŃie, au alergat separat spre locuinŃa închiriată de către fiecare. Ei deja descoperiseră că locuiau la câteva blocuri distanŃă. Întâmplarea a făcut să fie aşa, sau au Ńinut neapărat să fie mai aproape unul de celălalt? Nu, doar întâmplarea! Sau poate nimic nu-i întâmplător, Marina, coborând prima, a alergat până la scara blocului şi a urcat în viteză cele două etaje. S-a scuzat faŃă de gazdă, şi-a luat un prosop mare de corp şi a intrat direct în baie. Abia sub apa caldă ce i-a încălzit corpul, care până atunci tremura de frig, a putut să mediteze la cele întâmplate. A realizat şi că nu i-a dat un răspuns lui Tudor. Un amestec de fericire, de emoŃie, de nelinişte îi cuprinsese toată fiinŃa. Îi pierise somnul şi se perpelea în pat abordând toate poziŃiile şi folosind toate trucurile pentru a adormi. Întotdeauna se gândise la momentul când va fi cerută în căsătorie, dar nici un scenariu nu semăna cu acesta. * * *

Marina şi marea Pe tine şi marea

Pe tine şi marea

ât a absentat de la serviciu a Ńinut legătura cu Ramona. Îi mai indica ce trebuie să facă cu privire la serviciul pe care îl Ńinea, prin cumul, buna ei prietenă. Cu Delia discuta în fiecare săptămână. - Ce faci, Marina? Nu se mai dezlipeşte Tudor de tine? - Mai grav este că nici eu nu mă mai pot dezlipi de el. Şi râdeau amândouă făcând astfel de afirmaŃii. - Să ştii că s-a îndrăgostit şi de mine cineva, tocmai când mă credeam o cauză pierdută. - Vai, ce mult mă bucur pentru tine. Măcar este cineva care te merită? - Deocamdată nu-mi sunt prea clare aceste sentimente. Uneori, privindu-l, mă întreb dacă eu îl merit pe el. - Dar prin ce se deosebeşte de alŃi bărbaŃi, de îl consideri atât de merituos? - Marina, cred că aşa vezi lucrurile când te îndrăgosteşti de cineva. Îi vezi numai calităŃile. Să nu râzi de mine când îŃi voi spune cine este!

Vasilica Mitrea Pe tine şi marea - Aoleu. Îl cunosc? - Sigur că-l cunoşti. Este consătean de-al nostru. - Nu mă mai fierbe atâta şi spune-mi cine este. - Ştefan! - Care Ştefan? - Cel care stă la trei case distanŃă de tine. - Ştefan Ionescu? - Da. - Dar el nu era la facultate? Era la Bucureşti, din câte ştiu eu. - Da. Mai are un an. - Şi… ce are deosebit de spui că „poate tu nu îl meriŃi pe el?” - Tu ştii că ne-am întâlnit în toate vacanŃele cu el. Dar niciodată nu m-am gândit la EL ca la un viitor pretendent. Dar în vara asta ne-am întâlnit mai des. Am ieşit de câteva ori la dans şi discutând mai mult am văzut calităŃi pe care nu le bănuiam. Tipul este şi inteligent dar cea mai mare „calitate” a lui este că s-a îndrăgostit de mine! - Ha, ha, ha. Nu ştiam că celor care se îndrăgostesc de noi le poŃi atribui o calitate în plus. Dar este demn de reŃinut. - Marina, ştiu că te amuză mai mult felul în care Ńiam explicat toate acestea despre el. Dar acum, haide să privim lucrurile cu seriozitate. Da, ca să vezi, până nu discuŃi mai mult cu un om, chiar dacă îl ştii de-o viaŃă, nu poŃi să-Ńi formezi o impresie. Asta mi s-a întâmplat şi mie. Pentru mine Ştefan nu mai este necunoscutul pe care îl

Marina şi marea Pe tine şi marea vedeam cu alŃi ochi acum câŃiva ani. El este omul de care eu m-am îndrăgostit. - Delia… ce să-Ńi spun? Să fie într-un ceas bun! - Aşa să fie. Eu de-abia aştept să vină momentul să mă ceară de soŃie. Doar să nu facem nunta în aceeaşi zi, mai spuse Delia, glumind. - În cazul acesta trebuie să stabilim dinainte, continuă şi Marina întrun mod la fel de amuzant. Marina vorbea cu prietenele ei deschis tot ce nu ar fi putut s-o facă cu mama ei. Vorbeau şi râdeau la telefon vrute şi nevrute, doar să se simtă bine. Convorbirea telefonică cu Delia i-a făcut bine. Se bucura pentru că prietena ei a găsit pe cineva care s-o iubească. Plecase tristă de la mare şi chiar îi spusese că se simte tare singură şi nu crede că dacă va sta la Ńară îşi va găsi vreodată perechea. Dar iată că nu a trebuit să aştepte prea mult şi s-a îndrăgostit de cineva. Este un sentiment de împlinire şi de linişte sufletească când ştii că eşti iubit. Şi prietenii adevăraŃi se bucură de fericirea ta, aşa cum i-a declarat Marina. Când vorbea cu Tudor la telefon, acesta îi şoptea cu o voce gravă declaraŃii de dragoste care se topeau în sufletul ei: „Cum a putut natura să modeleze o făptură atât de perfectă ca tine?” – cuvinte care o emoŃionau şi nu o lăsau să adoarmă liniştită. Atunci când le rememora se întorcea pe spate, gândind că aşa o să poată adormi. Îi plăcea şi felul, tonul cu care îi făcea Tudor declaraŃiile. Dintr-odată devenea mai serios şi responsabil. „Ochii tăi sunt sclipitori, au parcă argint în ei şi culoarea asta, albastru-verzui, n-am mai întâlnit-o până la tine!” şi iar se întorcea într-o parte.

Vasilica Mitrea Pe tine şi marea „Părul tău este oxigenat sau aşa este el de la natură?” şi se culca cu faŃa pe pernă… Oh, Doamne, dă-mi linişte să pot adormi. Se face dimineaŃă şi eu sunt trează, deşi mor de somn… „Până acum am trăit făcând lucrurile mecanic, pentru că trebuia să dorm, să învăŃ, să mănânc, să fac sport. Acum nu mai ştiu dacă am dormit sau doar am aŃipit, citesc, dar nu reŃin nimic, sport nu mai fac… Te vreau, Marina! Ne vreau pe noi amândoi. Să fim mereu împreună. Să nu ne mai despărŃim niciodată. Vreau să fiu cu iubirea vieŃii mele!” Am doar două iubiri – pe tine şi marea! Dar tu eşti prioritatea mea. Toate aceste gânduri la vorbele spuse de Tudor au Ńinut-o trează toată noaptea. EmoŃii puternice au cuprins toate simŃurile ei şi nu putea adormi. Probabil că doar aŃipise când a sunat telefonul. - Alo? Marina… Ce faci? Nu mai vii acasă? Era mama ei, îngrijorată. Era dimineaŃă, dar Marina abia adormise şi era moartă de somn. - Mamă, te sun eu! - Dar ce ai păŃit? De ce vorbeşti aşa? Eşti bolnavă? - Nu. Îmi este somn. Cred că a fost lună plină aseară, că nu am putut dormi. Am adormit abia spre dimineaŃă. - Bine. Dar să mă suni! Marina puse din nou capul pe pernă şi adormi imediat. Somnul de dimineaŃă este cel mai adânc, mai ales când nu ai dormit toată noaptea. Ramona a preluat şi sarcinile de serviciu ale bunei ei colege şi prietene. Marina a trebuit să-şi ia concediu peste concediu: de odihnă, cu plată, fără plată, medical.

Marina şi marea Pe tine şi marea În timpul acesta s-a pregătit şi pentru examene. Numai ea ştie cât i-a fost mintea la carte şi cât a memorat din lectură. Tudor în schimb era mereu prezent în mintea şi în gândurile ei. „Deci, asta înseamnă să iubeşti!” El era ultimul an la Universitatea Maritimă ConstanŃa. Urma să plece în ultimul voiaj de studenŃie. * * *

Vasilica Mitrea Adevărul tot iese la iveală

Adevărul tot iese la iveală

n abur plăcut de cafea, asta a fost prima senzaŃie a Marinei în clipa în care a deschis ochii. Gazda, o femeie singură, curată şi foarte darnică nu servea nimic până nu îi oferea şi fetei din preparatele ei. Deşi nu se înŃelesese decât să-i ofere cazare, aceasta era recunoscătoare că, mama sau tatăl Marinei aduceau foarte multe alimente de la Ńară. Familia ei era foarte înstărită, buni gospodari şi nu le lipseau alimentele proaspete şi eco. De când erau împreună aproape că nu mai cumpăra nimic de la market. Atunci, cum să nu fii atentă cu cea care îŃi asigura subzistenŃa în fiecare lună? Şi dacă mai adaugi la toate acestea prezenŃa ei plăcută, doamna Mareş, se considera chiar norocoasă şi încântată s-o aibă tovarăş la masă. Şi, când Marina se oferea s-o însoŃească în oraş, doamna era foarte mândră de compania ei. Toată lumea de pe stradă întorcea capul să le privească. Marina era una dintre acele persoane care atrag toate privirile. Vecinele doamnei Mareş, care şi-ar fi dorit şi ele să închirieze câte o cameră pentru un adaus la veniturile

Marina şi marea Adevărul tot iese la iveală lunare, o invidiau pentru norocul de a găsi o fată atât de agreabilă şi populară în acelaşi timp. De multe ori o vizitau doar pentru a o admira pe Marina când era acasă. Pe lângă faptul că Dumnezeu o înzestrase cu atâta perfecŃiune Marina avea o anumită atitudine care impunea distanŃă şi respect, deşi era o fire blândă. Mama ei fusese cea care o educase. Îi spusese şi cum să meargă pe stradă; „cu fruntea sus, nu încovoiată şi cu gândurile aiurea. Un om care stă drept în mers are un plus de eleganŃă, pare mai sigur pe sine. Este primul lucru care atrage atenŃia fiecărui trecător. Este important şi felul cum te porŃi cu ceilalŃi, în general cu toată lumea. Dacă faci bine, Ńi se va răspunde cu aceeaşi monedă. Dacă te porŃi cu răutate, se întoarce împotriva ta şi vei primi întotdeauna ceea ce le doreşti celorlalŃi! Cu ce monedă plăteşti cu aceea eşti răsplătit! Universul este influenŃat de activitatea şi gândurile noastre”. Să fie atentă la discuŃia cu orice interlocutor şi să-i dea respectul cuvenit. Când se aşează pe fotoliu sau pe canapea să nu stea aplecată, neglijentă şi să nu se foiască sau să gesticuleze din mâini când vorbeşte. Să nu-şi pună mâinile în şolduri ca o „ŃaŃă”. Să vorbească în aceeaşi tonalitate, fără să ridice vocea, chiar dacă are de dat explicaŃii. În autobuz, să ofere locul unuia mai în vârstă decât ea oricât de obosită ar fi. Acest gest atrage după sine privirile celor din jur şi sigur va judeca „o bună creştere în persoana ta”. Când merge în vizită la cineva să nu stea prea mult; să plece înainte de a se plictisi gazda de ea. Să mănânce cu gura închisă şi să amâne orice discuŃie în timpul mesei, doar dacă întâlnirea la o masă este aceea de afaceri. Să nu ducă vorba de la o prietenă la alta pentru că, mai devreme sau mai târziu, poate să se convingă singură de adevărul spuselor uneia sau alteia fără a emite judecăŃi de valoare. Să ia doar act de ce i se spune şi să tragă singură concluziile asupra caracterelor,

Vasilica Mitrea Adevărul tot iese la iveală să nu se ia după bârfe… În primul rând, un om îl judeci după fapte, nu după vorbe. Să-şi asume o greşeală, deoarece omul mai poate greşi fără intenŃie. Să ia aminte la toate vorbele şi gesturile de la care poate învăŃa ceva. Este înŃelept omul care învaŃă câte ceva de la fiecare!” Şi, de asemenea, mama ei nu uita niciodată să-i spună: „Să citeşti mult, să nu te mulŃumeşti doar cu ce Ńi se predă la şcoală. Numai aşa vei şti să faci faŃă unor discuŃii purtate pe orice temă. Nimic nu este mai jenant decât atunci când eşti nevoită să spui adesea „nu ştiu”. În viaŃă te vei afla în diferite cercuri şi doar dacă înveŃi, poŃi să intervii în discuŃii. Să nu stai doar ca un simplu spectator când vezi că cineva are nevoie de ajutorul tău, să te implici!” „EducaŃia este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ce ai învăŃat în şcoală”, spunea un mare învăŃat. Şi câtă dreptate a avut. Mama ei o învăŃase tot ce ştia acum pentru că educaŃia face mai mult decât cele mai performante şcoli. Şi dacă vrei să cunoşti şi să ştii o poŃi face şi singur. Nimeni nu te opreşte să devii tot ce-Ńi doreşti tu! Fii autodidact! La informare şi cunoaştere au dreptul toŃi, fără oprelişti, fără aprobări şi fără prea mare cheltuială. Nu întotdeauna eşti judecat după „patalama”, ci după ştiinŃa şi comportamentul tău, care îŃi aduce plusvaloarea”. Avea o oglindă mare pe hol, iar mama ei i-a spus într-o zi: „Stai pe un scaun şi alege-Ńi care este cea mai nimerită poziŃie, să nu te faci de râs când stai pe un scaun sau fotoliu aşezată neglijent! Trebuie să ai atitudine şi când te aşezi! Nici nu ştii cum poŃi fi caracterizată şi după felul cum stai într-o adunare sau într-o vizită! A făcut acest exerciŃiu acasă, a exersat şi cum să ajungă până la locul şederii. A făcut-o cu graŃie, uitându-

Marina şi marea Adevărul tot iese la iveală se în oglindă, iar acum întreaga ei Ńinută, începând de la intrare şi până pleca dintr-o vizită, arăta ca a unei regine. Doamne, dar câte nu a învăŃat-o mama sa? Şi, deşi nu părea atentă când i se dădeau aceste sfaturi, constată că nu a uitat nimic, iar acum se folosea de tot ce a înmagazinat pe parcurs. Şi cât de bine îi prinde, deoarece primeşte laude la tot pasul. Este îndrăgită de toată lumea şi toŃi îi doresc compania. Era şi ea conştientă de calităŃile pe care la are şi asta îi dădea un plus de încredere în forŃele sale. Doamna Mareş avea o vecină mai curioasă din fire. Cu multă lume avea ceva de „împărŃit”. Era ca un buletin de ştiri local. De la ea aflau tot ce se petrece, nu numai în blocul lor, ci în tot cartierul. Aceasta locuia la parter şi tot ce era fiinŃă doamna Macaia înregistra. Judeca, controla şi contabiliza orice trecere prin faŃa apartamentului său, ştia unde merge fiecare, pe cine vizitează, cu cine se încuscreşte, pe cine avea prieten; ştia câŃi pisici a fătat pisica doamnei Preda şi ce culoare avea fiecare; câŃi câini sunt adoptaŃi şi câŃi maidanezi sunt fără stăpân… Nu-i scăpa nici un serial. Era la zi şi cu situaŃia politică din Ńară. Ce mai, era o întreagă „enciclopedie”. „Nu ştiu cum reuşeşte să le facă pe toate” mai auzeai spunând câte-o vecină!” - Ştii la cine merge doamna Matei de fiecare dată? - La cine? - La doamna Dinu. Îi ghiceşte în cafea şi în cărŃi. - Dar cum aŃi aflat? - Foarte simplu! Mă tot întrebam de fiecare dată unde merge femeia asta. Şi într-o zi am văzut-o mai de departe pe geamul de la bucătărie, i-am Ńinut calea şi am întrebat-o! „Doamnă, la cine mergeŃi dumneavoastră, că

Vasilica Mitrea Adevărul tot iese la iveală vă văd foarte des trecând pe aici!” „La doamna Dinu.” „Ahaa! Dar vă cunoaşteŃi de mult?” „Da! De când doamna Dinu lucra la fabrica de conserve! Am lucrat o perioadă împreună. Mă duc, mai stăm de vorbă, mai bem o cafea, îi mai ghicesc, că-i place ce-i spun.” „Aaa, ştiŃi să ghiciŃi?” „Da! Şi încă foarte bine. Am clientele mele.” „Înseamnă că ghiciŃi pe bani!” Şi, fără nicio pauză, doamna Macaia continuă: „Auzi… ghiceşte pe bani. De aceea vă spun doamna Mareş că ar trebui s-o chemăm pe doamna Matei să-i ghicească şi acestei frumoase fete”. - Nu cred că Marina o să se preteze la aşa ceva! - Ce vorbeşti doamna Mareş?! Cine nu-i curios să-şi afle viitorul? - Eu nu mă bag în asta! - Lasă că-i spun eu, zice doamna Macaia. Acum plec acasă să fac mâncare… „Oare ce spune vecina şi de mine când este cu altcineva?” – o întrebare care o frământa întotdeauna pe doamna Mareş după ce se despărŃea de această vecină curioasă. Dar nu avea ce să-i facă. Nu te puteai pune rău cu doamna Macaia dacă voiai să ai linişte în bloc şi să fii bine văzut. O laudă sau o critică de la doamna Macaia făcea mai mult decât orice calificativ. Fiecare locatar din bloc îşi avea fişa la doamna de la parter. Nici Marinei nu-i plăcea să stea în compania doamnei Macaia. O evita când aceasta era în vizită şi motiva de fiecare dată că are mult de învăŃat şi se retrăgea în camera ei, aştepta până pleca, după care se întreŃinea în discuŃii cu gazda ei. Se schimbau lucrurile atunci când o altă vecină o vizita pe doamna Mareş. Îi făcea plăcere să stea în

Marina şi marea Adevărul tot iese la iveală compania ei. Aceasta îŃi lumina ziua cu buna ei dispoziŃie, cu râsul ei cristalin, cu glumele ei, cu accentul ei, când moldovenesc, când ardelenesc. Imita într-un sens plăcut şi fără răutate, fără ironie, numai ca să creeze bună dispoziŃie. Intrarea doamnei Angela Dragu echivala cu aerisirea camerei după doamna Macaia. - Monica dragă, am adus trei plicuri cu Nesscafe. Pune te rog apă la încălzit, eu mă întorc imediat. Sper să fie şi Marina acasă. Îmi place să am o privelişte frumoasă atunci când mă relaxez la o cafea. - Ha, ha, ha. Angela, şi tu eşti o încântare pentru noi. Ne luminezi dimineŃile. Haide, te aşteptăm. - Destul Ńi le înnourează doamna Mac-Mac. Aşa îi spunea ea doamnei Macaia cu care avusese mai multe incidente. „Şe să facă bre şi ea dacă la altşeva nu se prişepe. Măcăie! Măcăie la mini, la tini, pe unde mai poate dumneaei să „controleze” starea socială a fiecăruia”. O imita aşa, doar ca să se distreze, deoarece doamna Macaia era moldoveancă, deşi de mult nu mai avea accent moldovenesc. Angela nu era căsătorită. DivorŃase cu câŃiva ani în urmă de soŃul ei. Deşi era o femeie plăcută, iar frumuseŃea izvora din atitudinea ei, soŃul fusese cel care o înşelase. Aflase că trăia cu o femeie de câŃiva ani, dar asta la mult timp după divorŃ. Şi aşa cum se spune „ştia tot satul că o înşela bărbatul” numai ea nu aflase nimic. Din când în când, după ce divorŃase deja, mai apărea câte o persoană care o cunoştea şi îi mai povestea cum că „l-am văzut pe soŃul dv. în compania unei femei, dar… ce să spun… nici pe departe atât de atrăgătoare ca dv.” sau „eu l-am văzut cu altă femeie, în ziua de… da, în apropiere de paşte, dar l-am crezut om serios, deşi aceea nu părea să fie rudă… după felul cum se fâstâceau…”; „în tot cazul… dumneavoastră îi făceaŃi faŃă şi lui prin distincŃia pe care o

Vasilica Mitrea Adevărul tot iese la iveală aveŃi… Lângă asta, trece neobservat!” „Vai, l-am văzut pe fostul dumneavoastră soŃ alături de o individă insipidă, incoloră, inodoră…!” „L-am văzut pe fostul dumneavoastră soŃ alături de o… boschetară. Aşa arăta, ca o boschetară!” - Acum este prea târziu. De ce nu mi-aŃi spus atunci, le spunea de fiecare dată doamna Angela Dragu. Poate alta era atitudinea mea faŃă de el. Ştiind că m-a trădat cu altă femeie, altele ar fi fost şi sentimentele mele faŃă de el. Nu aş mai fi luptat să păstrez acea căsnicie. Că, într-adevăr, am luptat. Deşi eu aveam multe motive de divorŃ, am continuat să mă păcălesc singură. - Nu am îndrăznit să vă spun, tocmai ca să nu vă destram căsnicia prin imprudenŃa mea. - Aici cred că greşim noi. Că nu spunem adevărul, deşi cred că şi eu aş proceda la fel faŃă de cineva la care Ńin. Adevărul, până la urmă, tot iese la iveală. Mai bine mai devreme, să preîntâmpinăm alte suferinŃe, să nu ne afundăm în alte minciuni… - Dilema este că nu ştii cum este mai bine să procedezi în astfel de situaŃii. Să-i spui sau… de multe ori zici: „nu vreau să o supăr, mai bine nu-i spun!” - Atâtea am aflat după divorŃ că mă şi întreb în ce piesă de teatru am jucat, din moment ce nu era real, aşa cum eu credeam. Şi câtă îmcredere am avut în el, că „puteam să bag mâna în foc” aşa cum se spune, ca să-l girez cu cinste şi loialitate. Când unul dintre soŃi înşală, ce altceva poate să fie decât că trăieşti în minciună, în mocirlă, că pierzi ani din viaŃa ta, mai ales pe cei mai tineri şi plini de iubire! Este păcat de cel înşelat, că anii tinereŃii nu se mai întorc. Şi dacă stai să te gândeşti, cel care înşală este răspunzător şi vinovat şi de anii pe care Ńi i-a furat cu bună ştiinŃă, dar este vinovat şi de viitorul tău. Poate alta îŃi era soarta dacă nu îl „alegeai” pe el. Există o

Marina şi marea Adevărul tot iese la iveală pedeapsă şi pe pământ şi în cer, dar care vine parcă prea târziu pentru vinovaŃi. Oricum, nimeni nu scapă de „datorii!” Fiecare plăteşte în cele din urmă. „Dar ce să fac? Ca să nu-mi ruinez prezentul am făcut pace cu trecutul! ViaŃa este prea scurtă pentru a pierde timpul urând pe cineva. Nu este dreaptă, dar chiar şi aşa, merită să o trăieşti. Fiecare se bucură sau se întristează în anumite etape ale vieŃii” Aşa se purtau discuŃiile între doamna Angela şi cunoştinŃele ei. Doamna Angela Dragu, de un an de zile era cu acest bărbat, deşi se apropiau de 60 de ani. Fiecare stătea la casa lui, dar împreună petreceau cele mai frumoase clipe din viaŃa unui om. Făceau împreună excursii, în Ńară şi în străinătate. El, venea cu maşina, îi aducea o sticlă de vin bun, carne pentru grătar, alte preparate, diferite cadouri şi, după un astfel de răsfăŃ, plecau împreună cu maşina. Erau compatibili sau au înŃeles fiecare în parte că „decât să stai singur, mai bine să fii alături de cineva?!” ViaŃa trece oricum şi noi avem întotdeauna motive să ne plângem de soarta noastră. - Bernard Show, întrebat de cineva dacă i-ar fi fost mai bine să stea singur”, a răspuns: „şi dacă stai singur şi dacă stai cu cineva, tot la fel regreŃi!” Este în firea omului să fie întotdeauna nemulŃumit de ceva. Şi nici să nu compari viaŃa ta cu a altcuiva. Nu ai de unde şti cum a fost viaŃa lor. „De un an de zile cred că mi-am recuperat viaŃa pentru câŃiva din anii pierduŃi. Dumnezeu nu ne rămâne niciodată dator. Noi îi datorăm LUI totul. Nu putem să-i mulŃumim altfel decât printr-un comportament decent”. - Ai dreptate Angela! Un exemplu „bun” este doamna Macaia. łine post şi se duce şi la biserică, dar îi place să bârfească pe toată lumea. Cum este mai bine?

Vasilica Mitrea Adevărul tot iese la iveală - Mai cinstit ar fi să nu ne intereseze de alŃii sau să controlăm viaŃa cuiva, ba dimpotrivă, să avem grijă la tot pasul de semenul nostru aşa cum ne-am dori ca altul să se poarte cu noi, să nu jignim pe nimeni, să nu invidiem!” Aşa gândea doamna Angela şi aşa se şi comporta. Vorbea doar despre persoana ei, niciodată de altcineva. De aceea nu-i plăcea comportamentul celeilalte vecine. Dacă mai glumeau despre comportamentul vecinei lor, o făceau doar ca să se distreze. Nu pentru că o invidiau sau că îi purta ranchiună. Doamna Macaia în schimb era foarte atentă să nu-i scape cumva ocazia de a urmări, după perdea, când vine prietenul Angelei. Dacă îi scăpa ora intrării lui în bloc şi îl vedea doar la plecare nu şi-o putea ierta toată ziua: „Cum de n-am văzut eu când a intrat? Oare cât o fi stat?!!” În pofida grijii vecinei, doamnei Angela Dragu şi prietenului ei nu le scăpau nici un spectacol sau piesă de teatru, fie la Operă, la concert, fie că mergeau la Teatrul Fantasio sau la Casa de Cultură. Era la curent şi cu ştirile din mass-media. De citit, nici nu mai vorbim. Cum termina un volum de lecturat începea un altul. Poate şi pentru faptul că o prietenă o invita la diferite lansări de carte şi de fiecare dată cumpăra şi cartea. Ştia să-Ńi povestească aproape de fiecare scriitor, cum şi ce scrie. Da, era întradevăr o încântare compania ei! Când îŃi vorbea de anii în care singurătatea devenise o povară, îŃi dădeai seama că nimeni nu ar trebui să treacă prin asta. Era ca o lecŃie de psihologie autentică în care înŃelegeai nevoia omului trecut de o anumită vârstă, de ce caută compania cuiva. MulŃi o iau în glumă spunând că: „ce-i mai trebuia la vârsta lui”, dar să nu emită nimeni judecăŃi de valoare, dacă nu a trecut printr-o astfel de experienŃă. Iar bucuria şi tristeŃea simŃi nevoia să le împarŃi cu cineva. Nici gustul mâncării nu îl ştii, dacă

Marina şi marea Adevărul tot iese la iveală nu ai şi calificativul altcuiva. Omul simte nevoia să se pună de acord cu altcineva în tot ce întreprinde, să fie aprobat sau dezaprobat. Şi chiar frumuseŃile naturii sunt mai desăvârşite când eşti la braŃ cu persoana potrivită. * * *

Vasilica Mitrea Ar fi bine să treci şi printr-o criză

Ar fi bine să treci şi printr-o criză

hiar dacă discuŃia telefonică cu mama se prelungise destul de mult, Marina a evitat să-i spună ceva despre Tudor. „Îi voi zice când o să merg la Ńară. Prin telefon nu ştiu cum să-i explic”, i-a spus doamnei Mareş. Cu toate acestea, a stat mult de vorbă la telefon, mama informând-o, aşa cum o făcea de fiecare dată, despre vecinul lor de la Ńară, nea Ion scandalagiul. SoŃia lui era nevoită în dese rânduri să ceară ajutor mamei sale. El venea beat şi pur şi simplu făcea instrucŃie cu nevastăsa: „Încălzeşte mâncarea”; „Vezi că-i prea fierbinte şi Ńi-o trântesc în cap!”; „Ai adunat iarbă pentru animale?”… Ia le ducea grija la toate, iar el nu făcea nimic. Chiar dacă el venea acasă aproape de miezul nopŃii, trebuia să stea să îl aştepte. Nu suporta s-o vadă adormită, o lua din pat la bătaie. Săraca femeie ar fi vrut să-l lase, dar avea doi copii cu el şi nu avea unde să plece. PărinŃii ei erau săraci şi mai avea alte surori necăsătorite, aşa că trebuia să îndure toate chinurile la care era supusă. Trudise mult săşi construiască împreună o casă şi mai avea multe de făcut s-o termine, dar când lua salariul şi trecea mai întâi pe la birt, lăsa acolo o sumă considerabilă. Nu putea să-i reproşeze nimic în ziua aceea, că ar fi ieşit mare scandal.

Marina şi marea Ar fi bine să treci şi printr-o criză Când era treaz, te puteai înŃelege cu el, dar degeaba, faptul era deja consumat. Scuzele erau tardive, însă mai lăsau ceva urme de omenie, pentru care ea mergea mai departe. De multe ori, Marina a fost să le ducă câte ceva de mâncare, când nea Ion era la serviciu. Îi era milă de cei doi copilaşi, care aveau parte de acelaşi tratament, când venea tată-său acasă beat. Singura lui calitate era „că se Ńinea de serviciu”. Acolo nu bea. Doar când venea spre casă poposea la crâşma din sat şi, odată intrat, până nu se îmbăta, nu se lăsa. - Tanti Elena, nu ştiu cum puteŃi să înduraŃi atâtea de la nea Ion. - Când este treaz, mă înŃeleg cu el. Altfel nu-mi făceam „căsuŃa” asta. Măcar am un adăpost eu şi copii mei. - Vă şi bate? - Nu mă bate, dar când este beat mă împinge, trage de mine. Nu suportă să mă vadă în pat când vine el de la cârciumă. Este destul de greu şi aşa. - Nu l-aŃi speriat că băgaŃi divorŃ dacă se mai comportă aşa? - Ohoo! Este şi mai rău atunci. Devine agresiv şi violent în limbaj dacă-i spun că-l las. El mă iubeşte în felul lui, dar asta îl strică – băutura! Îmi amintesc o scenă când aveam vreo 15-16 ani. Eram foarte veselă şi râdeam zgomotos din orice. Nu mai ştiu acum din ce cauză am râs atunci cu multă poftă, iar mama mi-a atras atenŃia într-un mod în care m-a făcut să mă simt stupid: „râzi ca o proastă!”. De câte ori mă gândesc acum la acel moment nu pot să spun decât că am următorul sfat pentru mamele

Vasilica Mitrea Ar fi bine să treci şi printr-o criză care mai fac astfel de greşeli cu fetele lor: să le lase să râdă cât vor şi atunci când simt acest lucru. Poate nu se vor mai întâlni în viaŃă cu asemenea momente. Ce mult mi-aş dori şi acum să mai pot râde ca în copilărie! Şi nu numai asta, ci să faci anumite lucruri sau gesturi atunci când simŃi nevoia, pentru că vine o vreme când nu mai poŃi să faci orice. - Săraca, munceşte toată ziua. Este foarte curat la ea în casă, chiar dacă are câteva lucruşoare, acelea sunt curate, i-a zis Marina mamei sale, după ce s-a întors odată de la tanti Elena. - Nu vezi şi copilaşii ce curaŃi îi Ńin? - Îmi spunea că se uită mereu pe uliŃă când trebuie să vină nea Ion de la serviciu, mai ales în ziua de salariu.. Dacă întârzie prea mult, atunci începe să-şi facă griji. Mama, vorbind cu Marina la telefon, continua s-o informeze ce mai fac vecinii ei. „Iar a venit Ion beat aseară. A izgonit-o pe Elena din casă şi am văzut-o cum stătea ascunsă după casă.” - Dar dumneata ce-ai căutat să ieşi afară la o oră târzie din noapte? - Uitasem pe sârmă nişte rufe. Spălasem câteva şi din lucrurile tale şi mi-a fost frică să nu le fure cineva. Nu vezi că în ziua de azi oamenii nu mai au ruşine? Intră în curte şi-Ńi iau tot, fără mustrări de conştiinŃă. Atunci am auzit ceva foşnind şi când mă duc, Elena îmi şopteşte: „A venit beat şi m-a dat afară din casă.” „Vino la mine să dormi”, îi zic… „Vă mulŃumesc, tanti Silvia, dar dacă se trezeşte, începe să mă caute, şi-i mai rău… Aştept până adoarme el şi pe urmă mă duc încet şi mă culc lângă copii!” - Doamne, ce chinuită este femeia asta!

Marina şi marea Ar fi bine să treci şi printr-o criză Abia a terminat Marina de vorbit la telefon cu mama sa, că o aude din dormitor pe vecina lor, Angela. - Fetelor, v-am adus plăcintă caldă. - Ohoo, se va bucura mult Marina. Ei îi plac produsele de patiserie. - Sărut-mâna, doamna Angela. Vă mulŃumim! - Intră, Angela, să bem o cafea. Ştii că Marinei îi place compania ta. - Este reciproc. Marina, care Ńinea cont de părerea doamnei Angela, a dispărut imediat şi a venit cu o rochiŃă nouă, aşezată pe umeraş: „Doamna Angela, să vă arăt ce mi-am cumpărat! Vă place? Era o rochiŃă roz cu desene în formă de bărcuŃe sau aşa ceva, albastre, iar materialul era şi el de calitate. - E splendidă, Marina. Te prinde culoarea, mai ales la părul tău blond… O să-l înnebuneşti de tot pe Tudor când vei apărea astfel îmbrăcată. - Aaa, el mă laudă indiferent cu ce sunt îmbrăcată! - Este realist. CâŃi bărbaŃi beneficiază de norocul lui? Numai să te merite. Ai grijă că bărbaŃii buni sunt adjudecaŃi. Ştii ce a spus Einstein despre relativitate când s-a referit la femei? - Nu, nu ştiu! - Când stai lângă o fată drăguŃă două ore, ele par două minute. Când stai pe o plită încinsă două minute, par să fie două ore! Aşa că, Ńinând cont de această teorie, el nu se satură să stea în preajma ta nici câteva zeci de ore. Oricum este un norocos. Tu eşti în trendul de astăzi - trei în unu: şi deşteaptă şi cuminte şi frumoasă!

Vasilica Mitrea Ar fi bine să treci şi printr-o criză - MulŃumesc pentru aceste aprecieri, dar cred că exageraŃi. - Nu, nu exagerez deloc. Despre tine nu pot să vorbesc decât la superlativ. Să-i mulŃumeşti mamei tale care a făcut o fată aşa de frumoasă şi a completat toate aceste însuşiri cu educaŃia pe care Ńi-a dat-o! Şi acum, spune-mi! Cum te înŃelegi cu Tudor? - Până acum ne înŃelegem foarte bine. Îl iubesc şi mă iubeşte. Ieri, m-a cerut în căsătorie. - Daaa?! Şi ce i-ai răspuns? - Nu am apucat să-i răspund. Şi Marina începe a povesti ce li s-a întâmplat cu o seară înainte. - Marina, să cântăreşti bine înainte de a spune „Da”! Cred că vorbiŃi de două luni, nu? Nu ştiu dacă-i mult sau puŃin. Se spune că ai nevoie de un minut pentru a remarca o persoană specială, o oră ca s-o apreciezi, o zi ca s-o iubeşti şi o viaŃă întreagă ca s-o uiŃi. Să urmăreşti la un om în primul rând bunul simŃ. Acesta stă la baza comportamentului fiecăruia. Un om cu bun simŃ nu ar face ceva greşit faŃă de partenerul său. El ştie să-şi analizeze fiecare mişcare ce ar putea să te rănească. În primul rând se controlează pe el şi abia după aceea pe ceilalŃi. Şi nu în al doilea rând, să arate cât de cât bine partenerul de viaŃă, fie bărbat, fie femeie, să nu-Ńi fie ruşine cu el când îl prezinŃi altora. Şi când mergi alături de el sau ea să mai spună şi alŃii „bravo, a ştiut să aleagă…” - Este mai înalt decât mine, este inteligent şi nu arată nici rău, intră Marina în jocul Angelei… - Mi-ai spus odată că-Ńi place inteligenŃa lui Tudor. Dar inteligenŃa fără caracter nu face nimic, pe câtă vreme „caracterul fără inteligenŃă face mult!” Eu îŃi doresc destulă fericire ca să îŃi Ńină spiritul viu cât vei trăi. Să ai

Marina şi marea Ar fi bine să treci şi printr-o criză parte de o singură căsnicie. Când faci un sacrificiu în numele iubirii trebuie măcar să merite acea persoană. A, să vă spun una bună! Eram la piaŃă şi stând la tarabă alături de două „doamne” o aud pe una spunând: „îmi doresc să mi se facă curte, că sunt destule grajduri unde se poate intra fără probleme!” Auzi tu, ce analize pot face unele… - Eu am încredere în Marina că va şti să analizeze calităŃile lui Tudor, spuse doamna Monica, ca şi când a fost absentă la această remarcă. - Noi suntem datoare să-i atragem atenŃia să-şi aducă aminte ce va trebui analizat la Tudor. - MulŃumesc doamnelor pentru toate sfaturile şi urările de bine pe care mi le daŃi. Şi odată cu aceste aprecieri Marina le-a sărutat obrajii fiecăreia. - Sunt unii bărbaŃi care luptă prin toate mijloacele până te au şi după aceea nu sunt în stare nici măcar să-şi Ńină promisiunile pe care Ńi le-au făcut. Nu mai vorbesc că tot timpul ar trebui să-i preocupe fericirea partenerului, chiar fără să-şi fi luat în prealabil angajamente. Fără nici o legătură cu ceea ce discutăm noi acum, daŃi-mi voie să vă spun o glumă care mi-a venit în minte. Să mai şi râdem, nu? Un incendiu a distrus unei familii şi vaca şi nevasta. Un prieten îi spune cât de rău îi pare. Acesta îi răspunde: „Da, sunt necăjit. ToŃi îmi recomandă câte o altă femeie. Dar nici unul nu ar veni să zică: Na, mă şi Ńie altă vacă”. Ce concluzie tragem noi de aici?! - Ha, ha, ha. Angela, nu se putea să nu ne faci tu să râdem. - Atunci, să vă mai spun un banc: Sună soneria. SoŃia disperata se roagă: “Doamne, fă să dispară amantul, iar soŃul să nu ştie nimic”. La care un glas din înalturile cerului răspunde: “Bine, fie. Te scap, dar când o să mori o

Vasilica Mitrea Ar fi bine să treci şi printr-o criză să Ńi se tragă de la apă”. SoŃia a fost bucuroasă că a scăpat de amant, gândindu-se că în ceea ce priveşte apa va avea grijă şi se va feri. Peste un timp apare o ofertă de nerefuzat pentru o croazieră pe mare împreună cu toate prietenele ei. Se duce femeia în excursie, când deodată începe o furtună. Femeia iar se roagă: “Doamne, ştiu că mi-ai spus că o să mor din cauza apei, dar acum, gândeşte-te… sunt atâŃia oameni nevinovaŃi… o să omori pentru mine toŃi oamenii de pe acest vas?” La care glasul răspunde: “De-ai şti de câŃi ani mă chinui să vă adun pe toŃi…” - Păi, aşa sunt unii bărbaŃi, Ńin mai mult la ceva material decât la partenera lor de viaŃă. Nu ştiu să treacă cu vederea unele detalii neplăcute care apar în viaŃă şi te cicălesc cu ele până îŃi trece cheful şi de dragoste şi de tot. Pe urmă tot pe tine te învinovăŃeşte că, vezi Doamne, nu mai eşti cea de la început. Angela, ca şi când nu a auzit ce a spus Monica, spuse: „Mai trebuie să adaug ceva, Marina, „că întotdeauna înainte de a te căsători cu cineva ar fi bine să treci şi printr-o „criză” cu iubitul tău. Altfel spus: „să mergi cu el la drum, la o petrecere mai întâi şi după aia… Numai aşa poŃi să-Ńi dai seama cum reacŃionează. Când dau de greu mulŃi bărbaŃi fug de responsabilităŃi. Abandonează şi iubire şi tot. AlŃii sunt violenŃi. Uite, bărbatul meu a plecat definitiv la respectiva doar când a dat de greu. La naiba cu restul! Un medic mă diagnosticase cu o boală incurabilă. Până atunci, trăia mersi cu două. Ea ştia de mine, eu în schimb nu ştiam nimic de ea. Am auzit mai târziu că de multe ori îl condiŃiona să divorŃeze de mine. Când a dat de greu, adică atunci când a aflat de boala mea, a plecat unde a simŃit că îi este mai uşor. Şi situaŃia mai comodă era acum lângă cealaltă. Dar un drum fără obstacole nu duce nicăieri. Acum culege fiecare ce a semănat. Eu de fapt culeg din ce a hotărât el pentru mine. Numai că bunul

Marina şi marea Ar fi bine să treci şi printr-o criză Dumnezeu a văzut că sunt nevinovată şi mi-a dat multă fericire şi înŃelegere alături de Paul. O relaŃie bazată pe minciuni durează atâta până ce iese adevărul la iveală. - Bine că nu a fost adevărat diagnosticul pus de medic, Angela, spuse Monica. - Între timp, după multe analize pe care le-am făcut, a reieşit că diagnosticul era greşit. Dar atunci, bărbatul meu, putând să aleagă între două, a ales ce nu-i dădea bătăi de cap, a ales-o pe cea „sănătoasă”. Deşi am aflat mai târziu că pe mine m-a iubit mai mult, dar ce folos? - De-abia când este prea târziu realizează şi ei ce au pierdut. În definitiv, într-o relaŃie trebuie să existe şi o doză de toleranŃă… mai bine zis nesimŃire. Să nu contabilizezi şi să pui totul la inimă. Procedând aşa, ai o căsnicie mai lungă. Cei care se iubesc mult, sunt mai sensibili în relaŃie şi pun totul la suflet. Imediat ce aud o vorbă greşită, abandonează relaŃia. Dacă până atunci Marina îşi imagina că alături de Tudor va avea o iubire veşnică, acum, discutând mai mult pe această temă cu doamna Angela care avea multă experienŃă, vedea lucrurile altfel. „Poate valul acela care a venit peste noi şi ne-a udat până la piele nu a fost întâmplător. Bine că nu i-am dat nici un răspuns”. * * *

Vasilica Mitrea S-a întâmplat să le compare

S-a întâmplat să le compare

a orele întâlnirea emoŃii şi întâlnire cu el, dar excepŃional. Nu ştia căsătorie.

16.00, atunci era programată cu Tudor. Marina avea oricum aştepta cu nerăbdare fiecare pe aceasta o aştepta în mod cum va relua Tudor cererea în

Ajunsă la locul întâlnirii nu-l zărea pe nicăieri. Se uita la ceas la fiecare zece secunde aşteptându-l şi bătând pas de defilare în dreapta şi în stânga. Tudor ajunsese, dar stătea ascuns şi îi urmărea mişcările agitate. Nu a lăsat-o să aştepte mai mult de 5-6 minute după care apare direct cu braŃele deschise, în mâna dreaptă având o ciocolată. O îmbrăŃişează cu toată dragostea şi pornesc agale spre faleza cazinoului din ConstanŃa. La fiecare întâlnire avea grijă să-i aducă ceva dulce. Un gest pe care Marina îl aprecia. Fiecare întâlnire cu el îi trezea curiozitatea şi o făcea să se întrebe: „Astăzi ce îmi va mai aduce oare?!” - Ai întârziat! - Nu, am venit înaintea ta, dar te-am privit câteva minute.

Marina şi marea S-a întâmplat să le compare - Răule! M-ai lăsat să mă perpelesc. Eu ştiam că tu eşti parolist şi nu întârzii niciodată. Am intrat deja în panică aşteptându-te. - Asta înseamnă că Ńi-a fost dor de mine şi erai îngrijorată să nu mi se fi întâmplat ceva. - Nu în felul acesta trebuia să procedezi. - Iartă-mă, Marina! - Te mai îndoieşti de sentimentele mele? - Nu mă îndoiesc, dar mereu mi-e teamă! - De ce? - Pentru că nu ştiu ce a găsit aşa o fată frumoasă la mine! - Te-am găsit pe tine… Tudor, un băiat sensibil şi care a ştiut să mă facă să-l iubesc. - Da, constat că este adevărat când se spune că „dragostea este oarbă”! - Nu ştiu de ce te subestimezi! - Nu mă subestimez, dar eu, pe lângă tine, par a fi Bestia, iar tu Frumoasa. - Ha, ha, ha. M-am prins. ÎŃi place să mă tachinezi, ca eu să te contrazic. Tu crezi că eu aş fi iubit o „Bestie?” - Acum, ca să fiu serios, nu ştiu dacă eu sunt o Bestie dar este clar că tu eşti Frumoasa. Şi norocul meu este că eşti… frumoasa mea! - Este mai clar acum faptul că tu iubeşti numai aspectul meu fizic. Nu mă iubeşti pe mine, pe Marina? - Acum cine pe cine tachinează? - Atunci să nu mai spui prostii.

Vasilica Mitrea S-a întâmplat să le compare - Adevărul este că tu ai şi calităŃi morale. FrumuseŃea şi caracterul sunt direct proporŃionale la tine. - Vezi, într-un fel, chiar şi aceste vorbe frumoase spuse la adresa mea pe mine mă fac să te iubesc şi să te apreciez şi mai mult în fiecare zi. - Ai spus că mă iubeşti!? - Da, aşa am spus. - Doamne, cât am aşteptat să-mi spui cuvintele astea… te iubesc! - Un „te iubesc” se mai vede şi din fapte, nu crezi? De ce m-aş întâlni cu tine dacă nu mi-ar plăcea… (şi mai timid)… dacă nu te-aş iubi? Au continuat să se tachineze. Dar cea mai mare plăcere a lor era plimbarea pe malul mării. Tudor a aşezat mijlocul Marinei pe mâna lui dreaptă, aducând-o cu „buzele ei moi”, aşa cum obişnuia să-i spună, alături de gura lui plină şi cuprins de dorul trupului ei lasciv. S-au îmbrăŃişat, s-au sărutat cu speranŃa de a fi mereu aproape, de a fi un singur trup şi dorinŃa ca nimeni să nu le tulbure fericirea. Momentul a fost greu de gestionat dacă pe lângă ei nu trecea o altă pereche de îndrăgostiŃi. Au reuşit cu greu să se adune şi, uitându-se în jurul lor, au văzut chiar mai mulŃi oameni pe plajă pe care până atunci nu-i observaseră. Marea era pentru ei cea mai mare atracŃie. Îi admira întinderea ei de necuprins, mirosul de scoici inconfundabil, culoarea schimbătoare şi foarte asemănătoare cu ochii Marinei. Cu greu s-au desprins de această minunată privelişte şi au hotărât să servească masa la restaurantul Zorile. De aici au continuat să privească marea şi să numere vapoarele care se vedeau în larg.

Marina şi marea S-a întâmplat să le compare Marina era conştientă de faptul că el făcea un efort financiar să-i ofere astfel de plăceri, de aceea şi considera un fapt în plus adăugat iubirii pentru el. Aflase că şi părinŃii lui îl au doar pe Tudor şi toată atenŃia lor se îndrepta către el. ToŃi bărbaŃii de la mesele vecine se binoclau spre masa lor. Marina însă nu a văzut nimic altceva în afară de Tudor. El mai trăgea cu ochiul să vadă cine se uită şi se înfoia ca un cocoş văzând privirile admirative, dar totodată era şi puŃin gelos. Marina a ieşit la această întâlnire gândindu-se şi aşteptând cum va continua Tudor cererea în căsătorie. Dar timpul trecea şi Tudor nu mai spunea nimic. „O fi uitat sau nu a găsit momentul şi locul potrivit?!” Pentru Marina a fost încă o noapte albă de frământări. Nu atât că îşi dorea neapărat, dar aşa a crezut că este firesc după cererea eşuată de la malul mării, cu prima ocazie a întâlnirii lor, să deschidă din nou discuŃia. Ea îşi imagina că Tudor de-abia aşteaptă să o ceară din nou de soŃie. Îşi făcuse planuri să plece la Ńară, să-şi anunŃe şi familia, să se sfătuiască cu ai ei. Acum aceste planuri nu mai erau de actualitate. Tudor însă, deşi o iubea nespus pe Marina şi o uitase cu desăvârşire pe Amalia timp de două luni de zile, s-a întâmplat, fără să vrea, să le compare şi abia atunci a trăit realitatea în care se afla. Acesta era şi motivul pentru care a abandonat deocamdată ideea de a repeta cererea în căsătorie. Marina însă nu ştia de existenŃa unei alte femei în viaŃa iubitului ei. * * *

Vasilica Mitrea S-a întâmplat să le compare De aceea, este bine, ca după ce doi tineri s-au cunoscut să discute şi despre antecedentele lor dintr-o altă relaŃie. Un om este răspunzător, sau aşa ar trebui să fie, pentru orice relaŃie. FaŃă de fiecare trebuie să fii la fel de responsabil şi să nu începi o alta dacă nu ai terminat definitiv cu prima. De asemenea, să faci o pauză între relaŃii. Altfel, pot apărea situaŃii ca acestea. * * * Nu numai Marina s-a frământat în seara aceea, ci şi Tudor. Cine crede că lui i-a fost mai uşor, se înşală. Cu Amalia era prieten de când se ştia. Între ei era o dragoste fără angajamente, dar avusese relaŃii intime şi din discuŃiile avute între ei ştia că Amalia îşi făcuse planuri de viitor alături de el. Tudor nu mai trăise o iubire aşa de profundă ca cea pentru Marina. Ea devenise Universul lui. Totul se petrecea în funcŃie de ea. Nu mânca nimic când ajungea acasă dacă nu o suna mai întâi, chiar dacă era târziu. DimineaŃa nu-şi fixa un program până nu o suna şi nu stabileau ora la care se vor întâlni. În oraş şi la plajă stăteau alături, atât cât era dispusă Marina să petreacă timpul cu el. Cu Amalia, fosta lui prietenă, era altceva. Cu ea îşi permitea orice. O cunoştea din liceu. „Dar chiar, ce să-i spun eu Amaliei? Acum este plecată în Italia. Are acolo o soră şi s-a dus pe timpul vacanŃei, dar când se va întoarce? Dacă am vorbit de patru ori în vara aceasta! Ooo, lasă, nu mă gândesc acum, că-mi stric dispoziŃia. Cu Amalia a fost întotdeauna uşor…” * * *

Marina şi marea De-abia aştept să te revăd

De-abia aştept să te revăd

tunci când a primit un telefon de acasă Marina a aflat că este aşteptată şi de Ramona care îşi va sărbători ziua de naştere. „Şi, nu ai mai venit acasă de aproape două luni, Marina. Ai motivat întotdeauna că ai lucruri importante de făcut. Noi nu suntem importanŃi pentru tine? Dacă nu veneam eu la ConstanŃa, nu ne-am mai fi văzut!” „Ooo, nu mamă, nu gândi aşa, ştiŃi că voi sunteŃi totul pentru mine!” „Atunci, te aşteptăm să vii! Şi Delia întreabă mereu de tine!” „Am să fac tot posibilul să vin!” Marina şi-a făcut bagajele. L-a anunŃat şi pe Tudor, cu părere de rău, că trebuie să plece la Ńară. Pe Tudor l-a întristat vestea aceasta. Nu era pregătit să stea despărŃit de Marina. El îşi dorea să stea non-stop în preajma iubitei lui. Şi-a făcut timp şi a condus-o la gară. La întoarcere menirea lui părea fără că îşi pierduse rostul. Sensul vieŃii lui era doar iubirea pentru Marina. Acum nu mai avea sens nici timpul, nici libertatea. Abia acum vedea oraşul după două luni. Până acum toate trecuseră neobservate. A văzut că lângă gară s-a dat în folosinŃă o construcŃie nouă. Lângă blocul lor începuse construcŃia altuia care după terminare le va lua faŃa unor locatari de pe acea latură, lucru foarte des întâlnit în

Vasilica Mitrea De-abia aştept să te revăd confortul urban din ConstanŃa. Au apărut blocuri pe fiecare spaŃiu liber. El până acum fusese orb la noua urbanizare a oraşului. A privit, dar nu a văzut. Acum parcă îşi luase un văl de pe faŃă. Avusese ochi numai pentru Marina. A văzut ştirile de la TV unde se anunŃau măsuri drastice de austeritate: tăieri de salarii cu 25%, creşterea şomajului, creşterea TVA-ului de la 19 la 24%, ceva reduceri şi la pensii, o scădere şi la bursa pentru studenŃi, ştiri de care el fusese rupt total. Până acum nu trăise decât pentru şi prin Marina şi când deschidea înainte televizorul îl butona doar pe canale de muzică, nu de ştiri. Ascultând ştirile din mass-media a simŃit că acestea sunt probabil veşti din străinătate, că nu trăieşte în Ńara lui. Până acum trăise numai pentru şi prin iubirea lui. Erau şi mari schimbări politice, apăruseră alte alianŃe despre care el nu luaseră cunoştinŃă. Înainte de a o cunoaşte pe Marina era la curent cu încadrarea Guvernului, cu situaŃia politică, economică şi socială din Ńară, iar acum, ascultând ştirile, i se păreau a nu fi din Ńara lui. Şi pentru că „astăzi” începuse cu ştirile neplăcute pe toate planurile, şi pentru că o nenorocire nu vine niciodată singură, a primit un telefon şi de la Amalia. După ce a primit telefonul nu s-a putut abŃine: „Astăzi este ziua ştirilor care mă aduc cu picioarele pe pământ şi ce am trăit până acum a fost doar o iluzie?” rostise acestea cu voce tare. Îl anunŃa că a sosit în Ńară şi că îi va face o vizită la ConstanŃa. Rămase perplex la auzul acestei veşti. Zilele acestea uitase definitiv că în viaŃa lui mai exista şi Amalia. Dorul de Marina deja îi ardea pieptul. Vestea de la Amalia l-a luat pe nepregătite. O durere puternică de cap pusese stăpânire pe el şi toate la un loc i-au creat o stare de

Marina şi marea De-abia aştept să te revăd disconfort fizic. Moral, era deznădăjduit, iar per total se simŃea prăbuşit. Nu ştia ce să-i spună Amaliei, cum să împiedice venirea ei la ConstanŃa. Momentul era potrivit doar prin faptul că Marina nu era în oraş, că nu ar fi ştiut cum să se comporte nici faŃă de Marina, nici faŃă de Amalia. Nu o mai dorea în viaŃa lui, iar ea îi spusese la telefon: „Ce dor îmi este de tine, de-abia aştept să te revăd”. A auzit doar frânturi de fraze pentru că în timpul convorbirii era concentrat pe strategia despărŃirii definitive de ea. Convorbirea s-a terminat, dar el nu era în stare să memoreze discuŃia cu Amalia, cum a rămas până la urmă, dacă vine, când vine… * * *

Vasilica Mitrea O şi vedea mireasa lui

O şi vedea mireasa lui

u numai părinŃii, ci şi colegii, prietenii şi vecinii, cu toŃii au primit-o foarte bine pe Marina. Tuturor le fusese dor de ea. Era o încântare şi pentru comunitate, nu numai prin frumuseŃe, dar era foarte populară. Îi saluta pe toŃi şi îi întreba de sănătate. Prin această atitudine fiecare trecător se simŃea mai important şi mai bine dispus. Numai dragostea dintre oameni aduce linişte şi bună dispoziŃie. Invidia şi mândria faŃă de semenii tăi este o pierdere de timp. Cu fiecare om întâlnit avea sentimentul că se bucură împreună de viaŃă. ViaŃă care nu este întotdeauna dreaptă, dar chiar şi aşa este bine! „Să ne bucurăm de fiecare clipă pe care o trăim, pentru că viaŃa este un dar de la Dumnezeu!” Asta a simŃit însăşi Marina, cu toată modestia care o caracteriza, că este ca o binecuvântare pentru cei care îi întâlnea. De fapt aşa se întâmplă cu cei pe care îi revezi după o perioadă mai îndelungată de timp. Ne binedispunem reciproc. Uneori avem sentimente bune faŃă de semenul nostru, dar nu le exprimăm. Şi asta este o greşeală. Avem cerul, dar privim pământul. La fel de înălŃător ca cerul este şi un gând bun pentru fiecare. O vorbă bună spusă atunci când trebuie este ca o terapie pentru corp şi suflet. - La mulŃi ani, Ramona! Mi-a fost dor de tine. Miam dorit să te revăd, deşi ne-am auzit foarte des la telefon.

Marina şi marea O şi vedea mireasa lui - Stai puŃin să te privesc! ArăŃi splendid. Şi mie îmi era nespus de dor de colega mea de birou. Ce bine că ai sosit prima dintre invitaŃi ca să putem sta puŃin de vorbă. - Aaa, şi să nu uit să îŃi mulŃumesc personal că ai suplinit cu succes şi funcŃia mea. - Am lucrat concomitent în „hârtiile” mele şi ale tale. Nu Ńi-a dus nimeni lipsa, vorbesc doar în interesul serviciului. Altfel, le-a lipsit mult prezenŃa ta fizică. Mereu eram întrebată de tine, iar eu eram mândră că sunt singura furnizoare de informaŃii. - Eşti drăguŃă ca de obicei. Mă faci mereu să mă simt importantă. - Ar trebui să fie starea ta naturală. Nu numai frumuseŃea ta i-a cucerit pe toŃi, ci şi atitudinea ta, vorbele tale plăcute. Aaa, apropo, să ştii că nu degeaba am stat faŃă în faŃă atâta timp, dar am învăŃat ceva de la tine. „Vorba dulce mult aduce!” - Astea-s vorbele mamei. De fapt, este o vorbă din popor, dar dumneaei a folosit-o mereu în educaŃia mea. Cine nu cunoaşte aceasta, dar câŃi o folosesc? - ToŃi o cunosc, dar puŃini o aplică. Noi nu ne folosim de teorii. Teoriile bune, bineînŃeles! Fiecare dintre noi trebuie să ştie că iubirea construieşte, iar ura demolează. Iubirea înfrumuseŃează, ranchiuna urâŃeşte. Iubirea îŃi dă sănătate, ura şi furia te îmbolnăvesc. - Ai dreptate, Ramona. Văd că m-ai înlocuit cu succes. Numai eu eram înaintea ta cea care filosofam. - Pe tine nu te poate înlocui nimeni. De la cine crezi că am învăŃat? De-abia aştept să revii la muncă. Cu tine în preajma mea eram mai fericită.

Vasilica Mitrea O şi vedea mireasa lui - Ramona, îŃi dau o veste neplăcută. IntenŃionez să-mi găsesc o slujbă în ConstanŃa. După ce am stat aproape două luni la oraş, îmi vine foarte greu acum să mă întorc la Ńară. - Nu se poate. Eu de-abia aşteptam să te întorci. - Mă întorc numai dacă nu găsesc nimic de lucru acolo. Ce mai face mama ta? Mama Ramonei fusese învăŃătoarea Marinei, dar nu ştiuse drama vieŃii ei până nu i-a povestit Ramona în acea zi caniculară, înainte de plecarea ei în concediu la mare. Tot ce îşi amintea de doamna învăŃătoare erau Ńinutele ei pe care le admira şi constituiseră modelul ei în modă. - Mama, după mulŃi ani de singurătate, are pe cineva care o curtează. - Ei, cum s-a întâmplat? - A venit o rudă din ConstanŃa împreună cu un coleg de serviciu. Au stat la Ńară câteva zile, au mers la pescuit şi acelui coleg i-a plăcut de mama. Este singur de patru ani. I-a murit soŃia şi are o singură fată, căsătorită. El are apartament şi stă singur. ÎŃi dai seama ce tare va fi să mai am o soră şi să te am şi pe tine în preajmă? - Şi… şi… - Şi… ce să vezi? Mama s-a obişnuit să fie singură. Are tabieturile ei, casa ei şi îi vine foarte greu să schimbe această stare socială cu alta. - Mai acŃionează şi tu. Şi eu m-aş bucura să ne mutăm împreună în ConstanŃa. Tu eşti ca o soră pentru mine şi eu m-aş simŃi minunat alături de tine. Şi vei avea încă două surori, nu una, completă Marina. - Tu ce mai faci? Cred că au făcut coadă băieŃii să te cunoască…

Marina şi marea O şi vedea mireasa lui Marina nu a mai apucat să răspundă. Au început să vină invitaŃii, iar ele au întrerupt discuŃia. A fost o seară reuşită din toate punctele de vedere. La petrecere nu a lipsit nici Delia. Marele absent rămânea Tudor. „Ce bine ar fi fost dacă era şi el cu mine!” a oftat Marina. Orice s-ar spune, la Ńară oamenii se comportă mai decent. De fapt comuna lor arăta acum ca un mic orăşel. Era de nerecunoscut. Luase amploare construirea de locuinŃe după RevoluŃia din 1989. Au apărut mai întâi marile depozite – de mobilă, de materiale de construcŃie, de… În sfârşit, unii dintre consăteni deŃinuseră un teren intravilan şi după retrocedare ori îl vânduseră, ori îşi construise ceva pe el, cei care au avut bani puşi de-o parte. Iar comuna lor, pentru că era doar la câŃiva zeci de kilometri de oraş, a fost foarte „curtată” de orăşeni pentru a-şi face o „căsuŃă” la Ńară. AlŃii munciseră prin străinătate şi au câştigat mai bine decât în România, iar cu banii economisiŃi şi-au construit locuinŃe spaŃioase într-un plan urbanistic bine gândit. La toate acestea se adăugase şi faptul că primarul comunei, ales două mandate la rând, era un bun gospodar. Le asfaltase trotuarele de la şoseaua principală pe ambele părŃi. Introdusese de curând şi canalizare. Vechea Casă de Cultură avea o faŃadă total refăcută, cu o arhitectură modernă. Sâmbăta, uneori şi duminica, aici se organizau nunŃi, iar joia era rezervată distracŃiei tinerilor. În comuna lor veneau tineri şi din satele limitrofe. AutorizaŃiile de construcŃie se dădeau doar după un plan urbanistic bine pus la punct. Cei mai mulŃi săteni spuneau că dacă se merge în acest ritm, comuna lor va deveni în scurt timp oraş. Majoritatea tinerilor erau plecaŃi la studii şi unii dintre ei rămăseseră la oraş şi în capitală, pe funcŃii foarte

Vasilica Mitrea O şi vedea mireasa lui bune. Comuna se putea mândri cu personalităŃi ale satului. Prin grija primarului s-au organizat şi întâlniri cu fiii satului din care au rezultat şi cetăŃeni de onoare ai comunei de care erau mândri toŃi sătenii. Pentru comună aceasta echivala cu premiul Nobel de la nivel internaŃional. La petrecerea Ramonei de ziua ei de naştere au venit mulŃi tineri, unii dintre ei foarte apreciaŃi pentru rezultatele la învăŃătură de către mama sărbătoritei care le fusese învăŃătoare. Un băiat din comună, mai mare decât Marina, a fost plăcut surprins de noua alură a fetiŃei cu codiŃe pe care o cunoştea din clasele gimnaziale. Obişnuia să o tragă de ele, ori de câte ori o întâlnea în recreaŃie. „De atunci era frumoasă fătuca asta, dar când am văzut-o acum, pur şi simplu m-am îndrăgostit de ea” a spus Andrei unuia dintre invitaŃi. El terminase o facultate şi acum lucra în capitală. Marina abia aflase că este văr bun cu Ramona şi întâmplarea a făcut ca el să fie în vizită la părinŃii lui. Şil amintea ca pe un băiat agasant, care se lega de ea în recreaŃii. Când l-a revăzut, i-a trezit amintiri neplăcute. Andrei însă, de cum a revăzut-o, nu mai avea ochi şi pentru alte fete. Aştepta cu nerăbdare să înceapă dansul s-o poată cuprinde cu mâinile de mijloc pe Marina. Începuse să creadă că doar ProvidenŃa a făcut ca el să vină tocmai cu acest prilej la ziua verişoarei lui. O şi vedea mireasa lui şi în dans şi-o imagina îmbrăcată în rochie albă, lungă, iar el în frac şi cu papion. Nu că aşa s-ar fi purtat pe la ei, la Ńară, dar se vedea un personaj din romanele copilăriei sale. Norocul că se puteau desfăşura în dans pentru că Ramona avea un salon pe care îl eliberase de mobilier. Acesta devenise salon prin eliminarea unuia dintre pereŃii dintre două camere. Mama Ramonei îşi dorise dintotdeauna un spaŃiu mare pentru adunări familiale şi nu numai. Şi datorită acestui loc spaŃios, dar şi

Marina şi marea O şi vedea mireasa lui datorită calităŃilor de dansator ale lui Andrei, s-au trezit singuri pe „ringul” de dans, înconjuraŃi de un cerc făcut de participanŃii la petrecere şi aplaudaŃi. Când s-a trezit şi ea din visare, pentru că Andrei era cel mai curtat băiat de la petrecere, Marina a roşit. Noroc că muzica încetase. Andrei a reuşit să-i facă cunoscut că o place şi doreşte s-o mai întâlnească. I-a cerut numărul de telefon, pe care Marina i l-a dat după mai multe insistenŃe. Şi ei îi plăcea de Andrei, avea însă reŃineri în a se manifesta şi a se simŃi bine alături de el, gândind că aşa îl trădează pe Tudor. Petrecerea a Ńinut puŃin după miezul nopŃii când tatăl ei a venit şi a luat-o acasă. A fost o noapte cu un somn profund pentru Marina cum de mult nu mai cunoscuse de când se îndrăgostise de Tudor. Faptul că era în mijlocul familiei, cu mama ei cea blândă şi întotdeauna gata să-i dea un sfat, cu tatăl ei care o iubea necondiŃionat şi tot ce făcea îi era pe plac; alături de prietenii ei cu care se revăzuseră la petrecere, şi de ce nu, cu noua ei cucerire, – toate acestea i-au creat o stare de bine, de linişte sufletească. Singura ei problemă era dorul de Tudor. Nu le spusese încă nimic părinŃilor. * * *

Vasilica Mitrea Sunt aici lângă tine

Sunt aici lângă tine

malia a sosit la ConstanŃa. Ştia adresa lui Tudor. O cunoştea pe doamna Micu, gazda lui şi foarte voioasă i-a sărit lui Tudor de gât de cum i-a deschis uşa, dezlănŃuind o serie de declaraŃii şi pupături, aruncându-se asupra lui asemenea unui taifun, făcând adevărate ravagii în freza lui Tudor. Acesta s-a lăsat în mâinile ei precum un obiect inert, fără a schiŃa nici-un gest de tandreŃe. Doamna Micu ştia că Tudor, între timp, s-a întâlnit cu altă fată, o ştia şi pe Amalia, că mai venise şi altădată, dar nu s-a amestecat vreodată în viaŃa lui. Tudor nu-i povestise niciodată despre noua lui dragoste. Aşa fac unii bărbaŃi. Nu vorbesc despre relaŃiile lor şi bine fac. Este cel mai urât lucru din partea unora care povestesc ce relaŃii au avut, ce relaŃii au; pe cine au iubit şi pe cine nu; de cine i-a plăcut şi de cine nu. Seriozitatea şi bărbăŃia unui om tocmai în aceste calităŃi constă. Prin asta se diferenŃiază un bărbat de o femeie. Este ştiut faptul că femeile mai bârfesc. Dar nici pentru acestea bârfa nu este la rang de cinste. Între un bărbat şi o femeie care au avut o relaŃie există intimităŃi. Şi ce înseamnă întimitate? ExplicaŃia rezidă chiar prin însăşi cuvântul său, „in-ti-mita-te”. Nu se se face publică relaŃia dintre doi oameni. Povestea este numai a lor, trebuie să rămână personalizată pentru fiecare dintre ei.

Marina şi marea Sunt aici lângă tine Sunt şi femei care dezonorează un bărbat după o relaŃie cu el. Nu se face aşa ceva. Din orice relaŃie trebuie să înveŃi câte ceva pentru ştiinŃa ta, ca un studiu de caz, ca să nu mai repeŃi, nu pentru a defăima pe cineva. Orice despărŃire este dureroasă şi poŃi aduce în discuŃie anumite neplăceri şi neînŃelegeri din cauza durerii sufleteşti prin care treci, căci uneori îŃi vine să urli de durere, dar împacă-te şi luptă numai cu tine, cu conştiinŃa ta. Nimeni nu ştie mai bine ca tine cum te poŃi echilibra psihic după o astfel de traumă. Păstrează această experienŃă doar pentru tine şi ai grijă să-Ńi fie învăŃătură de minte. PoŃi concluziona unele aspecte doar pentru a da sfaturi cuiva să nu mai treacă prin ce ai trecut tu, dar nu da nume. Vorbeşte la general şi doar pentru a face un bine. Ce rezolvi dacă defăimezi pe cineva?! Ai avea însă de pierdut. O casă este solidă atunci când are o fundaŃie solidă. Un om este OM atunci când se comportă şi vorbeşte constructiv, nu când prin atitudinea şi vorba lui dezbină. Comportându-te astfel vei câştiga pe termen lung şi îŃi vei asigura prieteni pentru toată viaŃa. Cui nu-i place să aibă un prieten educat, bine crescut, fără vicii comportamentale?! În contrapartidă cu ce am amintit mai sus, Kant spunea: Nu-mi daŃi sfaturi, ştiu să greşesc şi singur! * * * Eu am îndrăznit să dau câteva sfaturi ca lectura fiecărei cărŃi să te îmbogăŃească puŃin sufleteşte şi să rămâi cu ceva după terminarea ei. Să luăm aminte la detaliile mici, să nu le neglijăm, să nu le dispreŃuim pentru că numai ele ajută la măreŃia unui om, la punerea lui pe un piedestal. Nu scriu pentru mine, scriu pentru voi, ca să învăŃaŃi ceva, dragi cititori! Aşa cum mama mea mă sfătuia de fiecare dată cum să mă comport în orice

Vasilica Mitrea Sunt aici lângă tine împrejurare, nu o făcea pentru ea, o făcea pentru ca eu să fiu mai uşor de suportat într-o lume stresantă şi stresată de problemele cotidiene! * * * După ce a fost lăsat puŃin să respire, Tudor îi spuse: - Ce faci Amalia? De ce nu m-ai sunat, să vin după tine la gară? I-a zis asta mai mult ca să zică şi el ceva, să iasă din situaŃia asta neplăcută pe care o simŃea cu toată fiinŃa lui. Că, la drept vorbind, îi părea chiar rău că a venit. - Am vrut să-Ńi fac o surpriză plăcută. „Da, foarte plăcută surpriză”, gândi Tudor, dar cu voce şoptită: „Puteam să nu fiu acasă, de unde era să ştiu că vii? Şi dacă eram plecat din localitate?” ridică el tonul la cea din urmă frază… - Auzi, dar ce-i cu tine? Şi dacă… şi dacă… Tu în loc să te bucuri că mă vezi… - Mă bucur! Dar recunoaşte că am dreptate. - Bine, ai dreptate! Acum să trecem mai departe… Întreabă-mă cum am călătorit! - Cum ai călătorit? - Cu asta trebuia să începi. - Te-am întrebat. - Am călătorit bine şi de-abia aşteptam să ajung. Credeam că o să sari în sus de bucurie că mă vezi. Dar după o absenŃă de atâta timp, ne revedem şi tu eşti morocănos. Eu de-abia aşteptam, încă din Italia, să mă

Marina şi marea Sunt aici lângă tine întorc. Dorul de tine m-a însoŃit pe tot timpul despărŃirii noastre. Am crezut că şi tu simŃi acelaşi lucru. Tudor nu ar fi trebuit să fie surprins de vizita Amaliei. Doar era prietena lui care venise şi altădată şi pe care o întâmpina luînd-o în braŃe, ridicând-o pe sus, sărutînd-o şi nemaiavând „timp” de alte întrebări, o aşeza pe pat şi vorbeau doar gesturile lor pline de dor, de iubire şi tandreŃe. Numai noi ştim de ce se comporta Tudor aşa şi îl înŃelegem. Amalia însă nu înŃelegea schimbarea lui de comportament. Altădată, Tudor o dezbrăca din priviri, acum nici dezbrăcată nu o mai vedea bine. Se lupta cu el însuşi să nu arate faŃă de Amalia răceala cu care o privea, absenŃa de sine când o săruta. Se lupta cu gândurile şi cu gesturile lui, ca să nu-i arate Amaliei răceala cu care a primit-o. Şi deodată îi vine în minte Marina, în faŃa lui o vede pe Marina şi, cu înfocare şi tandreŃe, alteori cu o violenŃă animalică o iubeşte pe Amalia iar şi iar, până când el s-a dezmeticit din visare iar Amalia a intrat la bănuieli. De data aceasta ea a fost cea care nu-l mai recunoştea pe Tudor. Au fost câteva gesturi şi reacŃii noi pentru ea. După descătuşarea energiilor şi mintea lor judeca mai limpede şi vorbele lor erau mai blânde. Au început să se întrebe fiecare ce se întâmplă cu celălalt. La început au gândit-o, după care fiecare a cerut explicaŃii. ExplicaŃiile au fost interminabile şi zorii zilei i-au prins treji, nedormiŃi şi cu foarte multe întrebări rămase fără răspuns, mai ales pentru Amalia. Au adormit dimineaŃă şi nu s-au mai trezit decât după prânz, înfometaŃi şi dezorientaŃi. Ea nu ştia ce se întâmplă cu Tudor, el nu ştia ce va urma, dacă Amalia va mai sta în ConstanŃa şi Marina va veni de la Ńară. În mintea lui ar fi dorit să nu-i spună prea multe Amaliei,

Vasilica Mitrea Sunt aici lângă tine gândind că va pleca cât mai curând posibil şi să nu-i amărască sufletul. Doamna Micu, o gazdă care nu se amesteca în viaŃa chiriaşilor săi, era plecată de acasă atunci când ei sau trezit din somn. Amalia a mers la bucătărie şi a pregătit cafea pentru amândoi. Ştia din alte vizite care compartiment din mobila de bucătărie era rezervat lui. A pregătit mai întâi un ceai şi după aceea cafea. Tudor a preparat o omletă cu ceapă şi cu şuncă, specialitatea lui. Asta îi ieşea foarte bine. O pregătea uşor şi era şi foarte consistentă. Au servit masa stingheri şi mai mult în tăcere. Altădată, după servirea cafelei, Tudor obişnuia să o invite pe Amalia în oraş. Acum nu spunea nimic. A mai stat un pic la bucătărie după care a plecat şi s-a trântit iar în pat. Amalia a mers după el în dormitor şi l-a privit puŃin. El era cu ochii închişi, iar ea s-a aşezat lângă el. O femeie simte când nu mai este iubită. A simŃit şi Amalia că Tudor nu o mai iubea ca altădată. Dar nu avea puterea să se despartă de el. Abia acum şi-a dat seama că relaŃia cu Tudor era şi obişnuinŃă, nu numai iubire. De când se ştia a fost alături de Tudor. Nu cunoscuse nici un bărbat până la el. Toate visele ei de viitor erau legate de el. Îi cunoştea familia şi el o cunoştea pe a ei. Erau cu toŃii în relaŃii foarte bune. Tudor continua să tacă, iar ea nu îndrăznea să-i tulbure liniştea. Nu ştia ce explicaŃii să-i ceară. Îi era teamă de un adevăr crud şi în ultimă instanŃă nu ştia dacă el va spune adevărul. Au fost cele mai grele momente pe care le-au petrecut împreună. L-a simŃit pe Tudor lângă ea inert, nemişcat. Adormise din nou. Altădată era plin de dorinŃă.

Marina şi marea Sunt aici lângă tine S-au trezit amândoi la apusul soarelui. Doamna Micu se întorsese. Se auzea cotrobăind prin bucătărie. Amaliei i se făcuse foame. Nu îndrăznea să întrebe dacă mai are ceva de mâncare în casă sau va trebui să iasă în oraş. - Amalia, doreşti să mergem în oraş, să mâncăm o pizza sau desfacem nişte conserve? - Ce conserve ai? - De peşte, de carne, pateu de ficat… - Dacă ai şi pâine rămânem acasă. - Am. Văzând că Tudor s-a trezit cu alt chef de vorbă Amalia s-a gândit că mai bine ar fi să rămână acasă, poate află despre ce-i vorba, de ce se comportă atât de rece. - Acum spune-mi ce ai pe suflet! - Ce am pe suflet? Cum adică? - Explică-mi, de ce te comporŃi atât de rece şi distant cu mine?! - Păi, cum ai vrea să mă comport? Ai venit fără să mă anunŃi… - Nu este pentru prima dată când vin neanunŃată şi totuşi atitudinea ta era alta. - łi se pare! - Dacă ai spune adevărul am discuta pe marginea lui, am ajunge şi la o concluzie şi nu ne-am mai comporta ca doi străini. Prietenia sfârşeşte acolo unde începe neîncrederea. Eu sunt mai mult decât prietena ta şi până la urmă va trebui să-mi spui adevărul. Numai aşa vom reuşi să rezolvăm această „criză”.

Vasilica Mitrea Sunt aici lângă tine În loc de explcaŃii Tudor o întreabă direct: „Tu cât stai la ConstanŃa?” - Ştii foarte bine că un musafir nu se întreabă cât stă. - Tu, după cum ai spus foarte bine, eşti prietena mea şi vreau să ştiu cum îmi fac programul. - Am venit să stau mai mult de o săptămână. - Ohoo! - Ce ai, de ce te miri aşai? Tudor a realizat că nu poate să mai ascundă iubirea lui pentru Marina. Trebuie să-i spună că a cunoscut o altă fată şi singura rezolvare ar fi să se despartă de Amalia. - Tu ai fost plecată două luni de zile în Italia. În timpul ăsta eu am cunoscut pe altcineva. - Şi ce dacă ai cunoscut pe altcineva. Acum m-am întors, sunt aici lângă tine şi gata, s-a terminat. Tudor a rămas surprins de răspunsul ei. - Amalia vorbesc foarte serios. Va trebui să ne despărŃim. - Ceee?! Contează numai ce vrei tu? - Nu mai Ńine doar de faptul „cu ce vreau eu”. Sentimentele nu vin la comandă. Şi am sentimente puternice pentru această fată. Amalia îi ceruse lui Tudor să se explice, dar nu ar fi crezut că-i va spune în faŃă că „are sentimente mai puternice pentru altcineva” în afară de ea. - Nici să nu te gândeşti că mă voi despărŃi de tine. - Şi ce ai să faci?

Marina şi marea Sunt aici lângă tine - Rămân lângă tine pentru totdeauna. Nu mai plec. - Amalia, tu mai ai un an de facultate. Trebuie să te întorci la GalaŃi. - Acum nu mă interesează nimic altceva. În momentul acesta tu eşti cel care contează cel mai mult pentru mine. - Dar trebuie să înŃelegi, Amalia, că simt pentru ea altceva decât pentru tine. - Da!? Şi mi-o spui aşa, în faŃă? Atunci acelaşi lucru te rog şi eu să faci „să mă înŃelegi că nu te las altcuiva!” - Amalia, dacă nu mai am aceleaşi sentimente pentru tine, de ce nu mă înŃelegi? - Nici eu nu pot să te părăsesc. Şi sentimentele mele sunt puternice faŃă de tine. În momentul acesta nu văd cum ar fi viaŃa mea fără tine. Cine-i fata asta? Unde ai întâlnit-o? Ce are ea şi eu nu am? - Nu contează cine este şi unde am întâlnit-o. - Atunci nu contează dacă uiŃi de fata asta, pentru că eu m-am întors şi sunt alături de tine. Cum am întors puŃin capul, tu Ńi-ai şi găsit pe cineva! - Aşa a fost să fie. - Da, „aşa a fost să fie”! Amin! îl îngână ea. Uite că de-acum încolo nu mai este. Amalia se enervase foarte tare şi asta a dus la o stare de disconfort pentru întregul ei organism. Începuse să o doară capul, parcă nu se mai putea Ńine pe picioare, în capul pieptului simŃea nişte arsuri. Întregul ei trup se dezechilibrase. Avea ameŃeli. Nu se certase niciodată cu Tudor până acum. Ar fi vrut să nu o facă nici acum, dar cum poŃi să rămâi indiferentă şi nesimŃitoare când iubitul

Vasilica Mitrea Sunt aici lângă tine tău îŃi spune că „şi-a găsit pe altcineva şi că are sentimente mai puternice pentru aceea?”. Şi pentru Tudor a fost ceva nou. Nu o văzuse niciodată pe Amalia atât de nervoasă şi de supărată. Şi văzând că nu se poate cu vorbă bună şi cuvinte alese, începuse să-i spună lucruri care o dureau, dar sconta pe efectul lor şi spera ca ea să plece supărată. S-au certat până spre dimineaŃă, iar doamna Micu adormea şi se trezea din când în când auzind discuŃii aprinse venind din camera lor, dar neînŃelegând ce spun. Când s-au trezit, erau supăraŃi unul pe celălalt, dar au comunicat deoarece li s-au făcut foame şi trebuia să facă ceva pentru asta. - Amalia, eu plec la piaŃă să cumpăr ceva de mâncare. - Merg şi eu cu tine. - Nu mergi. Stai acasă şi până mă întorc eu tu pregăteşti cafeaua. - Ba nu! Merg cu tine, poate cumpărăm ce ne trebuie, să fac mâncare pentru 2-3 zile. Tudor nu a mai spus nimic văzând că nu o scoate la cap cu Amalia şi au plecat împreună la piaŃă. Îi ajunsese cât se contrazisese cu ea toată noaptea. „Numai Dumnezeu ştie ce-mi rezervă viitorul” s-a trezit el spunând în gând, deşi până atunci nu invocase niciodată vreo putere divină atunci când fusese la ananghie. * * *

Marina şi marea Stai aşa să-i urmăresc

Stai aşa să-i urmăresc

oamna Macaia făcea şi ea cumpărături. Fiind în acelaşi cartier se aprovizionau de la aceeaşi piaŃă. Se întâlnise cu o cunoştinŃă şi o informa despre ce s-a mai întâmplat în cartierul ei. Deodată îl vede pe Tudor alături de o fată. - Stai aşa, doamna Datcu. Am văzut pe cineva cu o fată, dar el ştiu că este prieten cu fata care stă în gazdă la vecina mea, la doamna Mareş. Stai aşa să-i urmăresc. Să văd ce fac… Doama Datcu, fără să vrea, se Ńinea după ea. „Ia uite, sunt foarte apropiaŃi. Parcă ar fi soŃ şi soŃie. M-aş duce mai aproape, să ascult şi ce vorbesc, dar mi-e teamă să nu mă recunoască”. Tudor cu Amalia au intrat în alimentară şi au cumpărat un pui, câteva ouă, pâine, o sticlă de bere, fidea; au cumpărat de la piaŃă – cartofi, morcovi, verdeaŃă şi au plecat. În timpul acesta doamna Macaia a „făcut” lista tuturor cumpărăturilor şi se Ńinea după ei la o distanŃă apreciabilă şi, din când în când, doamna Datcu o auzea spunând: „Ia uite… ia uite!” - Mă duc direct la doamna Mareş să-i spun pe cine am văzut eu astăzi şi cu cine!

Vasilica Mitrea Stai aşa să-i urmăresc Doamna Datcu nu prea realiza ce se întâmplă, dar o sfătuieşte blând: „Nu trebuie să vă amestecaŃi!” Doamna Macaia aproape că nu a auzit ce a spus şi, foarte grăbită, plecă spre casă lăsând-o pe nedumerită. „Doamne, ce ciudată este şi doamna Macaia asta” spuse cu voce tare doamna Datcu şi plecă îngândurată spre casă fără a mai cumpăra ceva. Îşi lăsă sacoşa de la piaŃă în bucătărie şi cioc-cioc la doamna Mareş. - Poftim, intraŃi. Dar ce s-a întâmplat de sunteŃi aşa agitată? - Ohoo, păi să-Ńi spun doamna Mareş ce-am văzut azi în piaŃă. - Ce aŃi văzut? A venit cineva cu ursul? - Ei şi dumneata, ursul… Prietenul Marinei, cel cu care vorbeşte, l-am văzut astăzi în piaŃă cu o fată. - Şi ce… Poate era cu o rudă, soră sau verişoară. - Ei, aş… Nu ştiu eu cum te comporŃi cu o rudă şi cum te comporŃi când este mai mult decât o rudă!? - Atunci, poate nu era Tudor! - Ei, aş, nu l-am văzut eu stând de vorbă cu Marina de mai multe ori, când o conducea acasă, în faŃa blocului… - Dar nu vreŃi să spuneŃi că era în piaŃă cu altă fată şi că ar fi iubita lui? - Dar cum altfel doamna Mareş, când i-am văzut cum se comportau unul cu celălalt? Eu vă spun, păreau foarte apropiaŃi. V-am zis eu că trebuie s-o chemăm pe doamna Matei să-i ghicească în cafea…

Marina şi marea Stai aşa să-i urmăresc - Doamna Macaia, pe noi nu ne interesează. Ei sunt majori şi pot să lămurească lucrurile astea. Nu ne amestecăm şi nu controlăm viaŃa nimănui… - Ei, nu! Dumneata faci ce vrei, dar eu îi spun. Nu s-a întors de la Ńară, nu? - Nu a venit încă. Dar eu vă sfătuiesc să nu-i spuneŃi nimic Marinei. LăsaŃi lucrurile să decurgă de la sine. „Ei, lucrurile astea nu trebuie să rămână aşa…” mai spuse doamna Macaia în timp ce cobora scările, nesatisfăcută moral de indiferenŃa vecinei ei. „Auzi, o problemă ca asta, de o gravitate compromiŃătoare, să o tratezi aşa, cu indiferenŃă. Mai şi zice că Ńine la ea!”, vorbea doamna Macaia în şoaptă şi cât se poate de supărată, deschizând uşa de la intrare,. * * * Marina era plecată la Ńară de trei zile şi primise un singur un telefon de la Tudor. Se tot întreba de ce nu o sună. Când era în ConstanŃa la doi paşi de gazda lui, suna continuu. Nu avea răgaz nici să mănânce, nici să înveŃe… Se ruga de el să nu o mai sune atât de des că avea şi alte treburi de făcut, nu numai să vorbească la telefon. Se simŃea bine în familia ei, cu prietenii ei, dar îi era dor de Tudor şi o frământa lipsa lui de interes după plecarea la Ńară. De două ori a încercat ea să sune, dar avea telefonul închis. A încercat să-i povestească şi mamei ei că a cunoscut un băiat, că s-a îndrăgostit de el, că s-ar putea să se căsătorească, dar acum nu mai ştia practic ce să-i spună. Nu mai era sigură de nimic. Când se aştepta să o ceară din nou în căsătorie nu s-a mai întâmplat; când

Vasilica Mitrea Stai aşa să-i urmăresc se aştepta să o sune din oră în oră, nu a sunat-o decât o dată. Când astfel de gânduri o frământau, mama ei sparse tăcerea: „Ce bine ar fi să facem amândouă curat. Mie îmi este mai greu să scutur singură covoarele. - Da, sunt de acord, dar dacă tot scoatem covoarele, haide să mutăm şi mobila din sufragerie. - Dar arată foarte bine şi aşa. - Mie îmi place uneori să mai schimb ceva prin casă. - Ştiu că-Ńi place. Eu sunt mai conservatoare. Dar dacă tu asta-Ńi doreşti, hai. După ce a transpirat mutând mobila dintr-un loc în altul, uneori ajutată şi de tatăl ei, Marina s-a postat în faŃa uşii, a privit noul aranjament şi a observat şi alte lucruri care nu aveau tocmai locul lor. Le-a mutat şi pe acelea, iar acum privea admirativ şi mintea i-a zburat la ziua nunŃii ei cu Tudor şi au cuprins-o din nou emoŃiile şi dorul de el. Când a intrat mamă-sa, a găsit-o îmbujorată la faŃă, admirându-şi opera. - Parcă văd că vei schimba din nou… la o altă curăŃenie. Hai acum să punem masa. Taică-tău cred că moare de foame. După aceea, să fac câteva pregătiri pentru tine, să iei pachet la ConstanŃa. Să nu te duci cu mâna goală. - Doamnei Mareş îi plac prăjiturile tale. Dar mama, poate faci şi cozonac. Ştii că mie îmi place să mânânc când este cald. - Dacă asta-Ńi doreşti, îŃi fac! Să tai şi două găini, să mâncaŃi mai sănătos. - Să-mi dai şi ouă de Ńară.

Marina şi marea Stai aşa să-i urmăresc - Sigur. ÎŃi dau şi brânză şi smântână. Te duc eu la maşină şi de la autogară iei un taxi. Te lasă în faŃa blocului şi o suni pe doamna să vină să te ajute la bagaj. Marina avea o bucurie în suflet că pleacă de acasă. I-a făcut mare plăcere să fie împreună cu famila ei, dar nimeni nu putea să-l înlocuiască pe Tudor. De EL i se făcuse tare dor. Abia aştepta să-l revadă. De fericire, începuse să fredoneze o melodie pe care obişnuiau să o asculte amândoi şi fusese hitul anului. În cluburi era cântată non-stop. Era de actualitate. Ştergea praful de pe mobilă şi cânta. Mama ei a simŃit că fata este fericită şi, ca orice mamă când îşi vede copilul bine, inima ei era plină de împlinire sufletească. Se bucura pentru ea şi muncea cu şi mai mult spor. A reuşit într-un timp scurt să-i pregătească Marinei bagajul cu diverse preparate în casă, care le ajungeau amândurora, o lungă perioadă de timp. * * * Doamna Mareş, care o îndrăgise mult pe Marina, era foarte confuză după tot ce aflase de la doamna Macaia. Ştia că umblă cu bârfe, dar dacă este adevărat? Cum va putea trece Marina peste această trădare – dacă ea există cumva. Era bucuroasă că o ceruse de soŃie şi nu pentru că altfel ar fi rămas fată bătrână, ci pentru că ştia cât de mult îl iubea. moment doamna vecină a

Ce bine că ai apărut, Angela. Chiar sunt într-un în care simt nevoia să discut cu cineva. Şi, Mareş, îi povesteşte tot ce aflase de la cealaltă lor, doamna Macaia.

- Stai liniştită Monica. Nu trebuie să iei de bun tot ce spune doamna Mac-Mac. Ştii că ei îi place să umble cu bârfa de colo-colo.

Vasilica Mitrea Stai aşa să-i urmăresc - Dar dacă este adevărat? Cum va trece Marina peste asta? - Noi suntem aici să o susŃinem moral. N-o vom lăsa să clacheze. - Tu ştii Angela ce dureros este să treci printr-o despărŃire, fie ea şi între doi iubiŃi, că aici nu vorbim de divorŃ. - Să nu ne panicăm dinainte. Să aşteptăm să vină Marina şi să înŃelegem mai bine despre ce vorbim. - Nici nu îndrăznesc să-i povestesc ce am aflat. - Dar nici să nu-i spui. Lasă mai întâi să aflăm de la ea. Pe urmă vom şti ce trebuie să facem. Eu i-am atras atenŃia că trebuie să treacă printr-o „criză”, să vadă cât este în stare el să lupte pentru ea, pentru dragostea lui. Când e pace, toŃi iubesc! ToŃi se comportă normal. Stai să-l vezi şi la necaz. Ştie să Ńină situaŃia sub control, ştie ce-şi doreşte de la viaŃă, sau nu? Acum Tudor are un test de trecut, dacă este adevărat ce a spus Mac-Mac. Lasă căi mai bine mai devreme decât mai târziu să se întâmple ceva neplăcut. - Oof, de-abia aştept să vină Marina. - Ea când se întoarce? - Păi, astăzi sau mâine. La uşă se auzi cineva ciocănind. Speriate că s-ar putea să fie doamna Macaia, Angela spuse: - Gata. Nu mai vorbim nimic. Nu-i dăm apă la moară. Monica deschide uşa, dar în faŃa ei stătea o altă vecină dragă lor, doamna Marioara. Aceasta era o doamnă adevărată, serioasă şi bine cotată printre vecini. Deşi în

Marina şi marea Stai aşa să-i urmăresc vârstă de 82 de ani, arăta cam de 70. Lucrase toată viaŃa în contabilitate şi acum Ńinea evidenŃa contabilă la câteva firme. Mai era şi cenzor la AdministraŃia de proprietari a blocului. Ca atare era foarte energică şi cu un ridicat simŃ al umorului. - Aaa, poftiŃi doamna Marioara. Stăteam cu Angela la o cafea. Imediat vă fac şi dumneavoastră una. - Vai, nu vă deranjaŃi! - Ce spuneŃi, doamnă? Nu-i nici un deranj. Cum vă mai simŃiŃi? - Mă simt mai bine! - Ne-am speriat când AmbulanŃa la dumneavoastră.

auzit

că

venit

- Şi eu m-am speriat rău de tot. A fost doar vorba de o tensiune mare. Mi-a făcut o injecŃie, mi-a recomandat şi câteva medicamente. Bine că nu m-a internat. - Dacă se mai întâmplă să nu vă simŃiŃi bine, apelaŃi vă rog la noi, doamna Marioara. Nu vă lăsăm singură în astfel de situaŃii. - Am sunat la Salvare, le-am explicat ce simptome am şi m-a întrebat de vârstă. Am spus că am 82 de ani. A venit chiar repede şi cum au intrat – era un bărbat şi o femeie – le-am deschis eu şi m-au întrebat: „Unde este bătrâna?” „Eu sunt!” „Doamnă, ni s-a spus că este cineva în vârstă de 82 de ani!” „Da, eu am 82 de ani şi locuiesc singură!” Nu ştiu cum li s-au părut că arăt, dar scena a fost amuzantă. Aveau dreptate doamna Marioara. Dumneavoastră nu păreŃi a avea vârsta de 82 de ani. Să ne spuneŃi şi nouă secretul tinereŃii!

Vasilica Mitrea Stai aşa să-i urmăresc - Nu-i nici un secret. Toată viaŃa am muncit şi nici pe mine nu m-au ocolit necazurile. Probabil că este ereditar. - Dacă-i aşa, eu îndeplinesc aceste cerinŃe, adăugă Angela. - Şi în afară de asta nu am purtat ranchiună nimănui. Am considerat întotdeauna că viaŃa este prea scurtă pentru a pierde timpul urând pe cineva. Am făcut pace cu trecutul ca să nu-mi ruinez prezentul. Am iertat totul tuturor, fără să mă răzbun pe cineva. Pe noi nu trebuie să ne preocupe viaŃa şi problemele altora. Le avem pe ale noastre. Ne sunt de ajuns. - Dar v-au fost indiferente problemele apropiaŃilor, nu v-aŃi implicat pentru a le da o mână de ajutor? - A, da! Pentru a face bine, m-am implicat. Am pus şi o vorbă bună acolo unde a fost cazul. Asta face parte din principiile noastre creştine. - Mi-aŃi spus odată că nu trece o zi fără să faceŃi o plimbare prin parc. - Da. Face parte din ritualul meu de viaŃă. Când ieşi la aer respiri adânc, dacă se poate inspiri şi expiri de zece ori, ajută la prelungirea vieŃii şi calmează mintea. - Ce bine că există în jurul nostru şi oameni de la care avem ceva de învăŃat! - De la fiecare învăŃăm câte ceva, indiferent de vârsta noastră sau a lor. Dar ca să ne Ńinem mintea trează, în fiecare zi trebuie să citim şi să memorăm ceva. - Nu ştiu dacă citiŃi şi beletristică, dar văd mereu că vă cumpăraŃi zilnic câteva ziare. - Da, citesc ori de câte ori îmi cade în mână o carte bună, dar mai bine zis… citesc. Şi, bineînŃeles, citesc

Marina şi marea Stai aşa să-i urmăresc presa. Nu-mi scapă nici ştirile de la televizor. Butonez pe toate canalele şi compar ştirile adevărate. Mai sunt televiziuni care aduc în prim-plan ştiri pe care le tratează cu patimă. De aceea mă uit peste tot şi deja am înŃeles cine tratează o ştire cu simŃ de răspundere, aducând argumente şi cine o face aşa cum am spus, cu patimă. Ce să fac la vârsta asta? Am pierdut tinereŃea, dar am căpătat înŃelepciune. Fiecare vârstă îşi are frumuseŃea ei. Dar nu am văzut-o pe Marina! - A plecat la Ńară, la părinŃii ei. - AŃi fost norocoasă, doamna Mareş, cu Marina. Nu întotdeauna găseşti o fată atât de bună şi de frumoasă ca ea. Noi, eu şi vecina cu care mai ies la plimbare, o admirăm întotdeauna când o întâlnim. Fata asta are atâta graŃie că numai văzând-o îŃi impune respect. - Şi eu i-am spus de multe ori Monicăi că de când stă împreună cu această fată a întinerit. Înainte era mai puŃin comunicativă. Iartă-mă, dragă, dar aşa vedeam eu lucrurile. - Eşti aproape de adevăr, Angela. Marina mi-a dat parcă un motiv să trăiesc. Este ca şi fata mea. O iubesc foarte mult. Deşi este mai tânără ca mine, am foarte multe de învăŃat de la ea. - Eu de-abia aştept să se întoarcă, mai spuse Angela şi se ridică să plece. - StaŃi că şi eu plec! Venisem să vă anunŃ că mâine va fi apa oprită toată ziua. - Vă mulŃumim, doamna Marioara, răspunseră ele, aproape în acelaşi timp. * * *

Vasilica Mitrea A fost ca o vâlvătaie

A fost ca o vâlvătaie

ra extrem de categoric: - Amalia, Trebuie să pleci.

vorbesc

foare

serios.

- Şi eu vorbesc la fel de serios – nu plec! - Ce faci, rămâi în casă şi eu mă întâlnesc cu Marina? - Ahaa! O cheamă Marina deci. Marea şi Marina. Nu, mai bine, Marina şi Marea. Parcă sună mai bine. Deci eşti la fel de îndrăgostit de amânouă. Ai două iubiri: Marina şi Marea! O dată, pentru că Ńi-ai ales profesia iubind marea şi a doua, ma-rea ta dra-gos-te – Marina! Marina – fata! Marina – domeniu! Cuvântul Ma-ri-nă… Mari-na… îŃi este parcă predestinat. - Da, aşa o cheamă.

Marina şi marea A fost ca o vâlvătaie - ÎŃi faci iluzii degeaba, dacă tu crezi că vei ieşi pe uşa asta fără mine. Norocul lor că doamna Micu era mai mult plecată de acasă, iar ei se puteau certa în voie. Sau poate doamna pleca intenŃionat de acasă, să-i lase singuri. Îşi dăduse seama că au probleme în dragoste. - Ce să-Ńi mai spun ca să pricepi? Vrei să-Ńi desenez? Iată-mă vorbind ca cei de la grădiniŃă. - Nu-mi desena nimic. Sau dacă faci vreun desen familial, include-ne pe noi doi. Amândoi vom forma un cuplu şi vom apărea în „desen”. - Nici să nu te gândeşti. Oamenii se mai şi despart. - Noi nu ne despărŃim. Eu nu am greşit cu nimic. Pe Tudor îl apucaseră durerile de cap de data asta. El a crezut că-i va fi uşor să se despartă de Amalia, că va înŃelege şi lovită în orgoliul şi mândria ei, îl va părăsi. S-a retras în dormitor şi a lăsat-o pe Amalia la bucătărie. „Ce mă fac dacă sună Marina şi-mi spune că s-a întors de la Ńară? Şi aşa am Ńinut telefonul închis zilele acestea că nu aş fi ştiut ce să-i spun. Doamne, ce dor îmi e de ea! Cu ea vreau să trăiesc! Amalia, e adevărat, nu mi-a greşit cu nimic, dar nu o mai iubesc! De ce nu înŃelege?” Când a intrat Amalia în dormitor să-l invite la masă el tocmai se frământa cu aceste gânduri. Cum să rezolve situaŃia în care se găsea? Au servit masa în tăcere. Nici unul nu îndrăznea să mai deschidă discuŃia. După masă, Tudor s-a retras iar în dormitor, fără să-i facă o inviaŃie Amaliei în oraş, după cum obişnuiau. Amalia, ar fi vrut să-i vadă agenda telefonului, dar nu-l lăsa Tudor niciodată la îndemâna ei.

Vasilica Mitrea A fost ca o vâlvătaie De teamă să nu-l sune Marina, Tudor continua să Ńină telefonul închis. * * * - Alo, doamna Mareş, sunt jos la scara blocului. VeniŃi puŃin să mă ajutaŃi la bagaj? - Imediat, Marina. Stai să-mi iau ceva pe mine. Doamna Macaia, care stătea la parter, în faŃa scării blocului, cum a văzut-o pe Marina a şi coborât. - Bine că ai venit Marina. Am ceva foarte important să-Ńi spun. - Doamna Macaia, lăsaŃi-o acum pe Marina. Abia a venit de pe drum şi este obosită. VeniŃi altădată la mine. - Biiine… şi doamna Macaia intră în casă foarte dezamăgită şi bombănind că nu a putut s-o informeze pe Marina cu cine-l văzuse pe Tudor. - Ce fac părinŃii tăi? - Sunt sănătoşi şi vă transmit salutări. - MulŃumesc! Marina obişnuia să-i spună doamnei Mareş mai multe decât îi povestea mamei sale. Nici nu apucase bine să despacheteze că o şi întreabă: „Doamna Mareş, l-aŃi mai văzut cumva pe Tudor zilele acestea, că nu m-a sunat decât o dată. Nu ştiu ce-i cu el, că Ńine mereu telefonul închis”. De asta îi era teamă doamnei, să nu fie adevărat! - Îhî… nu ştiu ce să zic. Tu ştii că eu nu prea ies din casă. Acum nu ştie că ai venit?

Marina şi marea A fost ca o vâlvătaie - De când am plecat din ConstanŃa m-a sunat o singură dată. De atunci tot încerc să-l sun şi… - Mai încearcă acum… Marina sună din nou, îi răspunse ca de obicei robotul şi dezamăgită, nu ştia ce să mai facă. - Lasă că trebuie să te sune el. Oamenilor li se mai întâmplă lucruri… - De-asta îmi este şi mie teamă. Să nu fi păŃit ceva! - Stai liniştită. Nu te agita. N-au intrat zilele în sac. Doamna Mareş nu ştia ce să-i spună ca ea să nu sufere. “Acum, du-te şi fă o baie, iar eu te voi aştepta cu masa. Întotdeauna, după baie, oamenii judecă mai limpede”, o liniştea pe Marina, dar ea începuse să fie tare neliniştită, pentru că ştia ce ştia de la vecina ei bârfitoare. Doamne, să nu fie adevărat, că nu ştiu cum va reacŃiona Marina. O imensă teamă o cuprinsese pe doamna şi tare mult îi lipsea acum vecina ei, Angela, care era plecată cu iubitul ei la munte. Dacă ar fi fost acasă, ar fi alergat imediat la ea să se consulte în timp ce Marina era în baie. Se gândea să meargă la doamna Marioara, dar dumneaei nu ştia toate amănuntele. Ar fi trebuit să-i povestească multe lucruri şi nu era timp de aşa ceva. Altfel şi doamna Marioara era o femeie serioasă, căreia puteai să-i încredinŃezi orice secret. A doua zi, Marina a mers la o firmă de shipping să se intereseze de serviciu. Avea adresa şi recomandarea de la un prieten al tatălui ei care se oferise să o ajute după ce a auzit că nu ar mai vrea să se întoarcă la Ńară. - Bună ziua! Cu domnul Demetriade aş dori să vorbesc.

Vasilica Mitrea A fost ca o vâlvătaie - Pe cine să anunŃ? întrebă secretara. - Marina Diaconu. - IntraŃi, vă rog. - Bună ziua, domnule Demetriade. - Sărut-mâna, domnişoară Marina! Domnul Demetriade, care fusese informat în prealabil că va veni o fată pentru a-i oferi un loc de muncă, se aştepta să vină o fată de la Ńară, ştearsă, care îşi dorea un serviciu. A rămas înmărmurit când în faŃa lui s-a prezentat o tânără fără cusur, înaltă, bine îmbrăcată, cu un păr lung, galben ca aurul şi ochii… ochii ei aveau ceva magic, limpezi şi albaştri-verzui ca marea când este liniştită. - Ştiam… că… o să veniŃi… vă aşteptam… se bâlbâi el. LuaŃi loc, vă rog. La rândul ei, Marina, se aştepta ca „domnul director” să fie un bătrân cu mustăcioară, gras, libidinos, dar în faŃa ei stătea un om prezentabil, chiar frumos, părea a fi mai în vârstă cu vreo patru-cinci ani decât ea. - Unchiul Geo mi-a dat adresa dumneavoastră. Mia spus să încerc pentru un post. - Da, este prieten cu tatăl meu. Au făcut liceul împreună şi au rămas prieteni. Am fost anunŃat că veniŃi! Marina, vizibil fâstâcită la rândul ei, îi spune. „Da, este unchiul meu”. - Şi… ce aŃi şti să faceŃi? Cristi Demetriade nu mai ştia ce să o întrebe, cum să o întrebe pentru că rămăsese mut de uimire la fata din faŃa lui. - Depinde ce posturi libere aveŃi dumneavoastră!

Marina şi marea A fost ca o vâlvătaie Cristi Demetriade, chiar dacă nu ar fi avut nici un post liber, ar fi Ńinut-o „doar să-i lumineze ziua cu chipul ei angelic”. Aşa gândea el în timp ce nu se sătura privind-o! - Da, pentru început veŃi Ńine evidenŃa contabilă. E bine?! - Da, este foarte bine. La asta mă şi pricep. - Atunci, puteŃi începe să lucraŃi chiar de mâine. Sau de azi. Cum doriŃi! - De mâine. Vă mulŃumesc foarte mult. Marina dădu să plece, dar Cristi Demetriade se ridică de pe „scaunul” de director şi patron al acestei firme, o luă înaintea ei şi îi deschise uşa. Un gest mai mult decât elegant, dar care nu se preta la funcŃia şi prestigiul lui. Dar aşa a simŃit. - La revedere! - La revedere. Marina încercă din nou să-l contacteze pe Tudor. Era fericită că şi-a găsit o slujbă şi voia să împărtăşească bucuria ei cu cineva drag. La fel, telefonul închis. Mergea spre casă dezamăgită că iubitul ei nu-i răspunde la telefon. „De mâine voi fi foarte ocupată. Poate nici nu mai am timp să mă întâlnesc cu Tudor atât de des. Cine ştie ce program voi avea. Am auzit că unele societăŃi îşi Ńin angajaŃii la muncă mai multe ore decât ar fi normal. Cine ştie ce mă aşteaptă şi pe mine”. Mergea agale, se uita la vitrinele unor magazine fără să reŃină nimic din ce a văzut. Începuse să resimtă o apăsare în capul pieptului şi supărarea nu-i aducea decât un disconfort fizic şi moral, încât era foarte confuză şi nici ea nu ştia ce-şi doreşte. Se gândea să meargă pe malul mării, la locul de întâlnire ştiut numai de ei.

Vasilica Mitrea A fost ca o vâlvătaie S-a întâlnit însă pe stradă cu Vali, un coleg de facultate cu Tudor pe care îl cunoscuse în vara aceasta. - Sărut-mâna, Marina. Ce faci? Nu te-am mai văzut de mult. - Sunt bine. - Dacă eşti bine, de ce eşti atât de absentă la ce este în jurul tău? Erai gata să intri în persoana pe lângă care treceai. - Aaa, cine ştie la ce mă gândeam. De cum l-a văzut pe Vali voia să-l întrebe de Tudor, dar s-a abŃinut. „Mai bine nu, cine ştie cum interpretează”. El însă o ia înainte cu întrebarea şi astfel a aflat şi răspunsul fără să-l întrebe nimic. - Nu l-am mai văzut pe Tudor. - Nici eu, dar imediat şi-a dat seama şi a continuat – „pentru că am fost la Ńară!”. Au mai schimbat câteva idei, după care s-au despărŃit. „Bine că nu l-am întrebat de Tudor. Nici el nu ştia nimic. Doar că ar fi intrat la bănuieli”. Marina nu s-a dus direct acasă. A colindat puŃin pe malul mării, deşi era o vreme rea, dar spera că poate îl întâlneşte pe Tudor. Marea era singura martoră la iubirea ei de-o vară, iubirea ei neîmplinită. O vară plină de poveste, poveste de iubire, iubire care dispăruse aşa cum a venit. A fost ca un foc de paie care s-a stins. „Oare aşa se stinge orice poveste de dragoste pe care o trăieşti cu intensitate? A fost ca o vâlvătaie! A vrut oare să se distreze o vară, şi-a dorit o aventură?” gânduri care o măcinau pe Marina, nu-i dădeau pace şi nu simŃea frigul de afară. Marina îşi făurise vise, se văzuse mireasă alături de Tudor, înconjurată de copii, având împreună un rost.

Marina şi marea A fost ca o vâlvătaie De altfel asta era şi dorinŃa lui, pe care nu uita să i-o amintească de fiecare dată. Marina, nu a rezistat tentaŃiei de a merge să privească marea, acolo unde, în apropiere, se întâlnea cu Tudor. S-a aşezat pe un stabilopod şi i-a vorbit mării despre iubirea şi deznădejdea ei. I-a cerut mării sfatul, dar EA, marea, scotea doar un muget când valurile se spărgeau de stabilopozi. Uneori avea impresia că tocmai acest muget al mării era un răspuns, dar nu ştia cum să-l interpreteze. „Ce păcat că nu înŃeleg ce vrei să-mi transmiŃi! Nu am darul să desluşesc glasul TĂU! - Alo! Marina? Andrei la telefon. - Aaa! Andrei! Bună, ce faci! - Bine. M-am gândit să te sun. Ai mai stat mult la Ńară? - Ieri m-am întors. - Ce bine era dacă aş mai fi putut rămâne şi eu. - De ce? Mai bine este la oraş decât la Ńară! - Aşa am gândit şi eu până să te cunosc pe tine. - Ha, ha, ha! - Sunt foarte serios când afirm aşa ceva. Până acum nu ştiam cum să plec mai repede. Acum însă, mi-a părut rău că am plecat. Aş fi vrut să ne mai întâlnim. - Hmm! - De ce taci? Nu simŃi şi tu la fel? - Hmm! - Marina, nu eşti la fel de entuziasmată!? - Nu ştiu ce să zic!

Vasilica Mitrea A fost ca o vâlvătaie - Atunci să-Ńi spun ce mi-aş dori eu să zici? - Să aud. - Să-Ńi doreşti la fel de mult ca mine să ne mai întâlnim. - Aha… - Ce zici? Vrei să ne mai întâlnim? Vin eu la Ńară sau pot veni chiar în ConstanŃa. - Andrei, sunt atât de confuză acum… Mai bine amânăm discuŃia pe altădată… - Bine. Dar să nu uiŃi că o parte din inima mea a rămas la tine. Ai grijă de acea parte! Deodată a simŃit frigul care-i pătrunsese până la oase dându-i un fior rece prin tot corpul. Venise la malul mării să viseze, dar telefonul primit inopinat a făcut-o să se gândească la altceva. S-a trezit din visare şi a plecat spre casă uitânduse înapoi la marea pe care o considera complice nu doar la iubirea ei, ci şi la drama ei. De câte ori îi era dor de Tudor, de iubirea lor, de „vorbele lui frumoase” venea la locul întâlnirii. În imaginaŃia ei îl vedea alergând spre ea cu braŃele deschise. Uneori, vedem lucruri care am dori să ni se întâmple sau silueta celui pe care îl iubim. Dar de fiecare dată pleca acasă dezamăgită că totul a fost doar în închipuirea ei. * * * Angela Dragu venise din plimbare şi era în vizită la Monica Mareş. Erau amândouă îngrijorate de starea Marinei. Aceasta apare la uşă, se descălŃă încet, fără nici

Marina şi marea A fost ca o vâlvătaie un chef de viaŃă, dar când o vede pe Angela, i se luminează faŃa. „Aaa, doamna Angela. Ce faceŃi? Mi-a fost dor să vă văd!” - Marina, nu mai mult decât mie. Stai aşa, să te văd. Astăzi arăŃi ca o prinŃesă. Mereu arăŃi bine, dar astăzi parcă mai mult ca niciodată. Ştia de la Monica că s-a dus la un interviu pentru un post. Spune-mi, ce-ai făcut? E de bine? - Da, e de bine. De mâine încep serviciul. S-au năpustit amândouă bucuroase asupra ei să o îmbrăŃişeze. „Felicitări, Marina, să fie într-un ceas bun!” În timpul acesta, cineva suna la uşă. Iese doamna Mareş şi o pofteşte pe doamna Macaia. - Ce bine că v-am prins pe toate. Angela, îi face cu ochiul şi dă din cap parcă spunându-i Monicăi să îi atragă atenŃia „să nu-i spună ceva Marinei”. Monica, s-a prins de gestul Angelei. - Doamna Macaia, ia veniŃi mai întâi să vă arăt ceva. Vecina a urmat-o, iar aceasta i-a amintit să nu-i spună încă nimic Marinei, că lucrurile nu sunt lămurite şi mai întâi va trebui să afle singură, după aceea poate să îi spună ce vrea. Nu prea i-a convenit vecinei această înŃelegere, dar a trebuit să se conformeze. Angela a intervenit imediat ce a văzut-o pe doamna Macaia la bucătărie, spunând: „Angela, mai este cafea, pune-i şi vecinei noastre una!” după care Angela o ia de braŃ pe Marina şi o conduce în dormitor. Îi spune că ar mai vrea să-i vadă o dată rochiŃa, poate ar inspira-o şi pe ea modelul. Aceasta îi mai arată o dată rochia, dar intenŃia Angelei era alta.

Vasilica Mitrea A fost ca o vâlvătaie - Marina, după ce serveşti masa, să stai în dormitor să te odihneşti. De mâine începi serviciul şi îŃi va fi foarte greu. Angela ar fi vrut să-i spună să rămână în dormitor, dar ş-a dat seama că va trebui să mănânce ceva mai întâi. - Bine, doamna Angela. Chiar simt nevoia să mă întind puŃin. Aştept până pleacă doamna Macaia. - Bine faci. Ştii că este obositoare. De-abia au putut s-o potolească pe doamna Macaia pentru că ea nu înŃelegea de ce nu trebuie s-o informeze pe Marina „ce a văzut şi cu cine l-a văzut pe Tudor!?” Cu diplomaŃie, au schimbat subiectul discutând acum despre pregătirile de toamnă. O întrebau ce reŃete de murături mai ştie, iar ea simŃindu-se importantă le spunea ceva din experienŃa ei. Pentru că orice se poate spune despre doamna Macaia, dar nu şi că „nu era o bună gospodină”. Într-un fel, era de admirat. „Nu ştiu cum reuşeşte să le facă pe toate şi să controleze şi viaŃa altora”, mai bârfeau unele vecine despre ea. Fiind în elementul ei, simŃindu-se importantă pentru că i se cerea sfatul, s-a apucat pe recomandat reŃete. După ce a epuizat tot stocul de informaŃii, şi-a anunŃat plecarea. - Aaah, bine că s-a dus. Au respirat amândouă uşurate după plecarea ei. - Nici acum nu i-a răspuns la telefon, nu? - Din ce ştiu eu, până să plece de acasă, nu! - Să avem grijă de fata asta, că deja a început să sufere. Se vede pe chipul ei. Monica, du-te s-o chemi la masă.

Marina şi marea A fost ca o vâlvătaie Când a intrat în dormitor, a văzut-o pe Marina făcând o altă încercare la telefon. În zadar. „Oare ce i s-o fi întâmplat lui Tudor de nu-mi răspunde?” A adormit mai greu în seara aceea, iar dimineaŃă, s-a îmbrăcat cum ştia ea mai bine şi a plecat la slujbă. Domnul Demetriade era deja prezent, fără să fi venit însă şi alŃi angajaŃi. Nu venise nici secretara. Aşa că a întâmpinat-o pe Marina. - UitaŃi, la acest birou veŃi sta. Sper să vă simŃiŃi bine şi să lucraŃi cu spor. Acestea fiind spuse, închide uşa şi plecă. El ar mai fi stat, dar nu se cădea, fiind şeful cel mare. Marina, analiză ce se află în jurul său. Pe birou era un calculator, un suport de pixuri şi creioane, câteva coli. O imprimantă şi câteva registre se aflau pe un alt birou, mai mic. Marina începe să treacă în revistă tot ce era în jurul ei. Prin cele două geamuri mari care dădeau în afară pătrundea o lumină naturală. În încăpere se mai aflau încă două scaune în afară de al ei şi un fotoliu. Pe peretele din faŃă era instalat un televizor. Pe o măsuŃă mică se aflau câteva flori proaspete într-o vază. Toată încăperea emana un parfum plăcut mirositor. Era o mare diferenŃă între biroul ei de la Ńară şi acesta. „Până acum nu pot să mă declar decât mulŃumită!” - V-aŃi instalat? întreabă secretara, deschizând uşa doar pe jumătate. - Da. - Vă place? - Da!

Vasilica Mitrea A fost ca o vâlvătaie - O zi bună. Sper să vă simŃiŃi bine printre noi. Secretara avea un tact deosebit. Ştia cum să execute protocolul ca toată lumea să fie servită şi mulŃumită. După ce a plecat, Marina şi-a făcut singură reproşuri că i-a răspuns numai cu „Da”, fără să-i arate puŃină prietenie. Nu trecu mult şi aceasta intră cu o ceaşcă de cafea aburind. - Vă rog să serviŃi. - MulŃumesc. SunteŃi foarte amabilă. - Pentru că sunteŃi în prima zi. Dar puteŃi să vă aduceŃi şi dumneavoastră un ibric să vă faceŃi zilnic cafeaua. - Se poate? - Sigur, de ce să nu se poată? Şeful nostru ne permitate acest „lux”. - PuteŃi să-mi spuneŃi pe nume, Marina. - Iar eu sunt Diana. Sper să ne înŃelegem bine. - Şi eu îmi doresc la fel. În ziua aceea, directorul nu a mai intrat în birou la ea. A venit o doamnă mai în vârstă şi i-a explicat ce trebuie să facă. I-a arătat şi programul de pe calculator şi câteva registre în care trebuia să înregistreze anumite documente. A trecut uşor ziua şi nu a avut prea mult timp să se frământe întrebându-se „de ce nu sună Tudor!” * * * Tudor nu putea să iasă din casă fără Amalia. Aşa că, de teamă să nu fie văzut de cineva sau să se

100

Marina şi marea A fost ca o vâlvătaie întâlnească întâmplător cu Marina, îi dădea bani Amaliei şi aceasta făcea piaŃa. Ea nu se lăsa deloc convinsă să plece, cu riscul de a pierde anul la facultate. El se vedea neputincios. A uitat telefonul deschis. Era Marina. L-a lăsat să sune. Nu a răspuns. Ce putea să-i spună?! Doamna Micu nu se amesteca, nu punea întrebări, dar o frământa şi pe dumneaei această situaŃie. Îi auzeau ciondănindu-se şi când se întâmpla să fie de faŃă, pleca imediat. O văzuse şi pe Marina. Era mult mai frumoasă ca Amalia. Îşi dădea seama că se certau din cauza ei. * * *

101

Vasilica Mitrea Eu nu mai pot să tac

Eu nu mai pot să tac

oamna Angela o iubea pe Marina la fel um o făcea şi gazda Monica şi ar fi vrut să afle ce sa întâmplat cu Tudor. Uitase de toate problemele ei şi nu avea stare să stea în casă şi întreba mereu dacă s-a întors de la muncă. Amândouă se sfătuiau, dar nu ştiau ce măsuri să ia până nu află ce s-a întâmplat cu băiatul. Le durea sufletul şi pe ele, dar pe Marina? „Numai ea ştie ce este în sufletul ei!”, spuneau când una, când alta. - Vezi, Monica. Întotdeauna suferă femeile frumoase. Ele sunt mult mai atente şi cu virginitatea lor, ca nu cumva să li se reproşeze vreodată ceva, pe când celelalte nu-şi mai fac probleme. Urâtele, în ideea că poate nu vor mai întâlni alŃi bărbaŃi, nu stau mult pe gânduri şi uite-aşa, cum prind unul, pun mâna pe el. Lor nu le mai pasă de virtute şi demnitate. Mare păcat ce i se întâmplă Marinei. Ea ar fi putut să aibă oricare bărbat pe care şi l-ar fi dorit. - Să ştii Angela că şi eu am analizat problema asta! Ai perfectă dreptate. O femeie frumoasă este iubită şi dorită de toŃi bărbaŃii, dar nu au noroc de unul bun care să le stea alături. Încep cu gelozia, cu suspiciunea şi uită să mai ofere tot ce-i bun partenerei lor. Eu, dacă aş fi bărbat

102

Marina şi marea Eu nu mai pot să tac şi aş avea noroc de o femeie frumoasă, i-aş face toate poftele numai să mă pot bucura de imaginea şi chipul ei. - Da. Pe când celelalte stau liniştite că teama se cuibăreşte în sufletul bărbatului, stând mereu cu frica, ca nu cumva partenera lui să-i reproşeze ceva. - Ştiu pe cineva care şi-a dorit enorm să fie alături de o femeie, dar când a avut-o nu i-a mai oferit nici confort material, nici fericire, nimic. Până la urmă s-au despărŃit şi acum este cu o femeie insignifiantă şi se comportă cu aceasta mult mai bine decât cu prima. Este conştient că nu este ca prima, dar subconştientul lui este mereu treaz şi-i oferă totul dintr-o frică inexplicabilă de a nu primi reproşuri. Întotdeauna se spune despre o femeie urâtă că „este gospodină”. Total neadevărat. Dar se simte nevoie să se spună şi despre „ea” ceva. Şi atunci, i se găsesc alte calităŃi. Este absolut de neînŃeles cum funcŃionează mintea omului. - Sunt atât de furioasă acum pe Tudor că nu ştiu ce i-aş face. Indiferent ce i s-a întâmplat, dar nu putea să dea un telefon, să se explice? - Acum sunt convinsă că doamna Macaia avea dreptate că l-a văzut cu altcineva care nu părea a-i fi rudă. - Ce i-am zis eu? Să fie foarte atentă că, de regulă, cei care promit mult nu fac nimic pe urmă. - O fată atât de frumoasă nu merită să sufere după nici un bărbat. - Stai aşa, se aude cheia în broască. A venit Marina! Au întâmpinat-o amândouă îmbrăŃişând-o de parcă nu o mai văzuseră de câteva luni. De fapt, încercau să-i

103

Vasilica Mitrea Eu nu mai pot să tac transmită că sunt alături de ea şi că se bucurau de noul ei loc de muncă. - Ce s-a întâmplat? De ce îmi faceŃi o astfel de primire? - Este prima ta zi de muncă, nu? zise repede Angela cu diplomaŃia care o caracteriza. Ele trebuiau să se arate indiferente, ca şi Marina, la rândul ei, să nu pună la suflet nepăsarea celui care o ceruse de soŃie, iar acum tăcea ca melcul. Nu ştia care dintre ele să fie mai amabilă, să o servească cu ceva, numai să uite şi să se simtă bine. - Cine-i? întreabă doamna Mareş. - Eu sunt, vecină. - Aaa, doamna Macaia? Aceasta, fără alte vorbe, intră direct la bucătărie şi se adresează Marinei: „Bine că te-am găsit!” Şi către celelalte: „Eu nu mai pot să tac. Trebuie să-i spun Marinei că pe Tudor l-am văzut cu altă fată!” A făcut acest comentariu aproape fără răsuflare. Această frază a căzut ca un trăznet, nu numai în urechile Marinei, dar şi a celorlalte două, care n-au ştiut până astăzi cum să o Ńină departe de această neplăcere până când Tudor s-ar fi explicat singur. Marinei aproape că i-a scăpat furculiŃa din mână când a auzit. Ea se frământa până acum „că s-a întâmplat ceva cu Tudor de nu o sună, dar nicidecum că ar avea pe altcineva”. - Cu cine eraaa? - Cu o fată! - Când l-aŃi văzut? Astăzi? - Nu, a doua zi după ce tu ai plecat la Ńară.

104

Marina şi marea Eu nu mai pot să tac - Poate era cu… o cunoştinŃă. Doar nu mă cunoaşte numai pe mine… Angela şi Monica îşi frângeau mâinile de furie că nu au putut s-o împiedice şi de data aceasta pe doamna Macaia să facă destăinuiri. - Are dreptate Marina. Ce, el nu mai cunoaşte şi alte fete? - Aaa, nu… Au făcut piaŃa împreună, se sfătuiau… Doamna Macaia nu le mai adresa celor două nicio privire, conştientă că s-ar putea să-i facă semne să tacă. Şi ea nu mai putea Ńine acest secret. Era prea mult pentru firea ei. - Te poŃi întâlni cu cineva la piaŃă şi să vorbeşti, să te sfătuieşti asupra produselor. El, ca bărbat, poate nu ştia ce să aleagă… - Nu mă mai învăŃaŃi voi pe mine, că doar n-am ajuns la vârsta asta şi să nu cunosc comportamentul oamenilor! s-a înfuriat tare vecina, aruncându-le de data asta priviri răutăcioase. Doamna Macaia le lua pe toate la per tu, nu conta că ele i se adresau altfel. Era liderul blocului. „Tăia şi spânzura” pe toŃi cei care nu-i erau pe plac. Dacă nu te puneai bine cu dumneaei, aveai parte de o mediatizare compromiŃătoare. Dacă erai prietenă, măcar te lăsa în plata domnului. Aşa că Angela şi Monica au lăsat-o în pace ca nu cumva să intre în conflict cu ea. O singură vecină îi putea Ńine piept. Doamna Marioara. Aceasta era şi preşedinta blocului, şi era mai în vârstă decât toate. Avea aproape 82 de ani şi a reuşit să-şi câştige respectul doar printr-o atitudine „verticală”. Nu-i plăcea nici bârfa şi nici scandalul. S-a impus întotdeauna în faŃa doamnei Macaia doar prin argumente. Nu o lăsa niciodată să bată câmpii. O reducea la tăcere doar printr-un gest. Vorba ceea: „Tot naşul îşi are naş!” De aceea, de câte ori era prezentă şi

105

Vasilica Mitrea Eu nu mai pot să tac doamna Marioara, era foarte atentă la discuŃia pe care o avea deoarece a pierdut cam toate discuŃiile care le-a purtat cu aceasta. Ooo, câtă nevoie ar fi avut acum de doamna Marioara să le bată la uşă şi să-i oprească logoreea doamnei Macaia. Nefiind nimeni s-o potolească, şi-a vărsat tot focul inimii după care a plecat coborând pe scări şi bombănind. Dar pentru că i-a dat mai multe informaŃii decât era necesar, pe Marina au necăjit-o foarte rău veştile ei. „Exact de ce am avut noi grijă până acum să nu afle, vine doamna Mac-Mac şi dă totul în vileag” izbucneşte Angela după plecarea vecinei lor, conducând-o împreună spre ieşire, închizând uşa de la bucătărie, fără să audă şi Marina. Tot planul lor s-a dat peste cap. Marina stătea gânditoare la masă, Ńinând capul în mâini, fără să se mai atingă de mâncare. Când au văzut-o atât de abătută, efectiv nu ştiau ce să-i mai spună să o scoată din starea asta. Se făcuse linişte. Nu îndrăznea nimeni să spună ceva, dar nici nu ar fi ştiut ce să-i spună. Tot Marina a fost cea care a spart tăcerea din jur: „Eu n-am luat-o niciodată în serios pe doamna Macaia, dar mă tem că de data asta are dreptate. Nu vedeŃi că nu mă sună şi nici nu-mi răspunde la telefon?” - Nu ai de ce să te frămânŃi. Nu este nici singurul bărbat, nici frumuseŃea întruchipată. Mai mult decât atât, a dovedit că nu merită atenŃia ta! - Marina, dar tu eşti o fată care nu trebuie să-Ńi faci griji din pricina nici unui bărbat. Eşti frumoasă, eşti deşteaptă, ai tinereŃea de partea ta. Dar te rog, chiar să nu-Ńi pese. Dacă a găsit pe altcineva – drum bun. Nu te merită. Nu-i aşa, Angela?

106

Marina şi marea Eu nu mai pot să tac - Ba mai mult, eu chiar cred că ai avut noroc de nu s-au întâmplat toate acestea când relaŃia voastră ar fi fost mai avansată. ÎŃi aduci aminte ce Ńi-am spus în urmă cu ceva timp – „cu bărbatul este bine să treci printr-o „criză” – abia atunci poŃi să-Ńi dai seama de caracterul lui. Este în stare să lupte pentru iubirea lui sau este un papă-lapte? Un pămpălău! Iartă-mă că spun aşa, dar acum chiar mam enervat! Ca să o înveselească puŃin şi s-o scoată din starea în care se afla, Angela propune să prepare o plăcintă cu brânză, preferata Marinei. „Eu aduc brânză şi ouă şi tu pui restul Monica. Ce zici?” Gazda Marinei s-a prins despre ce este vorba şi veselă spune: „O, gata, facem plăcintă cu brânză!” În câteva minute au început pregătirile. - Marina, sparge tu ouăle şi adaugă-le la brânză! - Eu întind foaia. După aproximativ o oră plăcinta aburindă trona pe masa din bucătărie. Angela primise de la prietenul ei un vin bun – ce-i drept sticla era începută – dar împreună, vinul şi plăcinta, voia bună, au dus la schimbarea stării de melancolie. Au încheiat seara spunând glume, întrecânduse care ştiau mai multe bancuri. - „Două babe citeau ziarul: - Auzi, tu! zice una. Două babe violate ieri în Tomis Nord! – Şi noi stăm ca proastele în Brătianu!” - „ŞtiŃi de ce bărbaŃii însuraŃi sunt graşi iar celibatarii sunt slabi? Cel însurat spune: „Iarăşi aceeaşi femeie, mai bine mă duc să mănânc…- Iar celibatarul spune: „Iarăşi aceeaşi mâncare, mai bine mă duc la femei…”

107

Vasilica Mitrea Eu nu mai pot să tac - „Dacă femeia vrea să te înşele, şi când merge să ducă gunoiul, motivează: - A fost coadă la gunoi!” - „Pe scările Parlamentului, o doamnă se împiedică şi cade. Un senator pedelist aflat în apropiere o ajută să se ridice. – Cum aş putea să vă mulŃumesc pentru ajutor? întreabă doamna? – Votându-mă pe mine la următoarele alegeri! – Mă scuzaŃi, când am căzut, m-am lovit la genunchi, nu la cap!” - Aici, depinde cu cine nu vrei să votezi. Nu putem râde toate. Fiecare avea partidul său preferat, dar asta nu le împiedica să fie bune prietene. Oricine este liber să aibă opinia sa. - Da! BineînŃeles. Bancul are aspect politic, dar fiecare este liber să aibă opŃiunile sale, repetă şi Angela. Nu ştiu de ce se supără oamenii când este vorba de opinia politică a cuiva. Fiecare cu opinia lui. Eu cred că fiecare are dreptate dacă vine cu argumente. Dacă nu eşti politician şi implicat direct în partid, nu ar trebui să mai sărim în sus apărându-i pe unii sau pe alŃii. Oricum, tot ei sunt „sus” – la putere; iar noi suntem „jos” şi nu putem schimba nimic, indiferent cât ne-am certa noi. Şi, chiar dacă Ńinem cu cineva, nu ne alegem cu ceva în plus de la ei. Este ca vorba aia: „Doi se ceartă şi al treilea câştigă!” Indiferent de afinităŃi, măcar când introducem votul să fim realişti. Să nu mai fim partinici sau pătimaşi cu cineva care nu merită, pentru că nu ştim, la o adică, cum ar sări în ajutorul nostru. Să-i judecăm numai după fapte, nu după vorbe! Şi nu dacă ne place sau nu! Măcar la vot să fim realiste! Să le vedem caracterul fiecăruia! Orice s-ar spune, contează şi caracterul politicianului. Dacă a minŃit sau a trădat o dată, o mai poate face de multe ori. Şi să nu ne mai mulŃumim cu ideea că „face şi pentru el… dar face şi pentru noi!” Dacă a ales să fie în acea funcŃie să se mulŃumească cu cât câştigă, iar atenŃia să-i fie îndreptată

108

Marina şi marea Eu nu mai pot să tac spre popor, că de aceea l-au votat, să le fie alături, să facă legi bune pentru naŃiune şi să se gândească numai la bunăstarea acestuia, nu a familiilor lor. Spiritele oricum se încinseseră, că aşa este când se discută politică, chiar dacă Ńii cu acelaşi partid sau acelaşi politician concluziile sunt că „tot pentru ei fac totul”, iar cei care i-au ales rămân doar cu iluziile că putea fi mai bine. Schimbându-se subiectul, prea serios pentru ideea de voie bună, au hotărât că este cazul să meargă la culcare. Cât ai fi de echidistant, când vorbeşti despre politică, în final tot iese cu supărare. Şi ele aveau acum altele pe cap. Marina s-a trezit dimineaŃa cu ochii umflaŃi de plâns. Oricât îŃi doresc cei din jur binele, sentimentele tale sunt personale, autentice şi te afectează când eşti implicat direct. Cum putea să uite Marina investiŃia sentimentală făcută în Tudor. Dacă nu i-ar fi cerut atât de mult iubirea ei, dacă nu i-ar fi arătat atât de multă iubire şi dacă nu iar fi promis atâta fericire alături de el, poate astăzi nu ar fi suferit atât de mult. Se îndrăgostise şi ea doar ca să fie parte a acestui întreg. S-a luptat la început cu ea să aibă sentimente asemănătoare cu el, iar acum, când reuşise să facă acest lucru, se simŃea trădată. Nu ştia dacă o durea mai mult trădarea lui sau iubirea ei pentru el. Cum să meargă mai departe, în cine să mai creadă, când altcineva îi va spune că o iubeşte, că o place şi că… „fără ea viaŃa lui nu mai are nici un rost?!” Există un angajament mai mare ca acesta? Există vreun obstacol în calea ta pentru care să nu poŃi lupta pentru persoana şi iubirea ta?!” Un om cinstit şi onest nu abdică de la ceea ce şi-a dorit cu atâta ardoare şi face totul să-şi atingă scopul. Dar în situaŃia de faŃă, când se punea problema căsătoriei?! Neîncrederea în cineva este ca un handicap.

109

Vasilica Mitrea Eu nu mai pot să tac Cu aceste frământări şi întrebări fără răspuns a adormit Marina într-un târziu. Când s-a trezit, doamna Monica o aştepta cu un mic dejun şi cafea, din care ieşeau rotocoale de aburi aromatici. Nu obişnuia să procedeze aşa, dar acum era prea afectată de ce i se întâmplă. Prea mult începuse să Ńină la această fată frumoasă şi de treabă. Nu era drept ce i se întâmplă. Dar oare ce este drept pe lumea asta?! - Marina, ai plâns! Se vede pe chipul tău. Nu trebuie să plângi după nimeni. Această întâmplare din viaŃa ta să te facă mai puternică. Ca atare, te mai duci o dată în baie şi îŃi faci un machiaj mai reuşit, să nu se observe nicio suferinŃă pe chipul tău. De-acum încolo trebuie să arăŃi chiar mai bine decât înainte. Dacă cineva nu-Ńi apreciază prezenŃa, atunci lasă să îŃi simtă lipsa. Nimeni nu-Ńi va putea lua locul în inima lui, nici acum, nici peste ani, dar va fi prea târziu şi sunt convinsă că va regreta toată viaŃa lui. Tu eşti unică. Fiecare suntem unici în felul nostru, dar tu eşti înzestrată de Dumnezeu, pe lângă frumuseŃe şi cu o atitudine aparte. Aceasta este mai importantă – sau la fel de importantă – ca frumuseŃea. Sfaturile mamei tale Ńi-au fost de un real folos. Unde Dumnezeu a dispărut toată iubirea aia pe care o avea pentru tine? Iubirea nici nu vine, nici nu pleacă la comandă. Este sau nu este! - Dacă nu aş fi găsit serviciu aş fi plecat acum departe, să uit. - Oricât de departe ai pleca, durerea te va însoŃi. Pentru că sentimentele sunt în interiorul tău, nu se văd, dar durerea pe care o simŃi este sfâşietoare oriunde te-ai afla. Terminând de servit ce i-a aşezat gazda ei în farfurie Marina bău şi o cafea, se ridică şi îi mulŃumi

110

Marina şi marea Eu nu mai pot să tac pentru masă şi pentru toate învăŃămintele pe care i le-a dat. - Să nu te opreşti astăzi, în gândurile tale, nici o secundă la acest Tudor. De astăzi gândeşti doar spre viitor. Nu are nici o scuză pentru tăcerea lui, doar dacă, doamne fereşte, i s-a întâmplat vreun accident şi nu a fost capabil să te sune. Dar nici atunci. Astăzi, te rog, pui punct acestei etape din viaŃa ta. Ce uşor este să spui că „pui punct unor sentimente”. Numai cel care le-a trăit intensitatea ştie că nu poŃi să faci asta la comandă. - Sărut-mâna. Ne vedem după-amiază! Aşa i-a venit Marinei să răspundă, deşi era de la sine de-nŃeles că se vor vedea. Orice s-ar spune, Marina a avut norocul de o gazdă şi prieteni buni. Este foarte important să fii înconjurat de prieteni la necaz. PoŃi trece uşor mai departe dacă ai şi ajutorul lor alături de sfaturi preŃioase . * * *

111

Vasilica Mitrea A plăcut-o din prima zi

A plăcut-o din prima zi

udor nu mai ieşea din casă temându-se să nu fie văzut în compania Amaliei. Amalia refuza să plece şi să-l lase singur. Nu-l lăsa să meargă nici la gunoi. Deşi Marina era permanent prezentă în gândurile lui, el nu ştia să lupte pentru ea. * * * Poate că dacă şi el ar fi avut în jur oameni care să-l sfătuiască de bine, altfel ar fi stat lucrurile. Drama lui nu o cunoştea nimeni. Suferea în tăcere, de unul singur. De aceea este bine să nu mai Ńinem la „secret” durerile noastre. Să le împărtăşim, pentru că se găsesc oameni cu suflet bun să ne sfătuiască, să ne scoată din „gaura neagră!” în care, la un moment dat fiecare dintre noi cădem. Sunt greşeli pe care le faci o singură dată, dar suferi toată viaŃa pentru ele! Dar o iubire adevărată nu moare niciodată! Vai de cei care nu-şi apără iubirea, aceia nefericiŃi şi neîmpliniŃi se vor simŃi toată viaŃa lor! * * *

112

Marina şi marea A plăcut-o din prima zi Marina a avut o zi bună la serviciu. A Ńinut cont şi de sfatul doamnei Mareş, dar mai mult decât atât, şeful ei a venit cu un buchet de flori proaspete. A stat şi câteva minute bune de vorbă cu ea. Văzându-l chiar în faŃa ei, a putut observa că era un bărbat bine legat, înalt, ochi mari şi negri, brunet, dar cu o faŃă fină, de porŃelan, un zâmbet frumos. Purta un costum gri, cămaşă aceeaşi culoare şi o cravată bine asortată. Era şi bine documentat în tot ce spunea, indiferent dacă era vorba de contabilitate, de problemele societăŃii constănŃene sau cultură generală – atunci când discuŃia lor a alunecat spre diferite teme. Şi nu făcea parte dintre aceia care „le ştiu ei pe toate”, el chiar le ştia pe toate. A observat că mai avea un dar: acela de a te simŃi bine când discuŃi cu el. Mama ei mereu îi spunea: Când discuŃi cu cineva şi te simŃi relaxat, acela este un om bun sau compatibil cu tine; când intri într-o casă şi, de asemenea te simŃi bine, acolo locuiesc oameni de treabă şi locul acela este binecuvântat de Dumnezeu. „Marina, să Ńii cont de sfaturile acestea când îŃi cumperi o casă şi când te înconjori de anumiŃi oameni!” După discuŃia cu domnul director Marina se simŃea mai relaxată, cu chef de muncă. „Să fie un om bun, aşa cum îmi spunea mama, de mă simt aşa de bine în preajma lui?” Imediat intră Diana şi o întrebă: - Marina, sunt convinsă că nu Ńi-ai adus ustensile pentru cafea, aşa că, te rog ia tot din partea mea. - MulŃumesc, Diana! Aşa este, încă nu m-am ocupat de lucrurile acestea, dar să ştii că am băut o cafea de dimineaŃă. - Nu-i nimic. Mai bei câte o înghiŃitură şi din asta! Ziua este lungă.

113

Vasilica Mitrea A plăcut-o din prima zi Una peste alta, ziua a decurs plăcut. Parcă toate forŃele universului se înŃeleseseră să-i acorde sprijin şi să-i arate iubire Marinei. Nu se poate spune că nu a Ńinut cont şi de sfaturile doamnei Mareş „să nu-i acord atenŃie în gândurile mele nici o secundă lui Tudor!” Aşa a şi făcut. De câte ori îi venea în minte se gândea la cu totul altceva. Şi pentru a fi la îndemână, de câte ori a fost necesar, şi-a amintit de o pajişte frumoasă, la munte, alături de părinŃii ei, care i-a rămas în minte ca un tablou frumos pictat. Îşi concentra mintea pe acea pajişte cu iarbă crudă. ToŃi ar trebui să ne întipărim în minte un moment de fericire, de beatitudine, de care să ne amintim când suntem la ananghie şi să ne concentrăm pe acela. Niciodată nu este bine să te opreşti asupra unui moment neplăcut din viaŃa ta. Gândeşte-te că nu va fi ultimul, şi vei avea nevoie de toată energia şi sănătatea să treci peste toate. După orele de program nu s-a putut totuşi abŃine să nu facă o plimbare pe malul mării. Parcă tot ce întâlnea în calea ei îi amintea de Tudor, fie că se trezea numărând vapoarele în larg, aşa cum obişnuiau să facă împreună, fie că întâlnea alŃi tineri îndrăgostiŃi. Chiar şi valul rebel care a stropit-o puŃin i-a adus aminte de scena cererii în căsătorie. „E-adevărat ce a spus doamna – oriunde şi oricât de departe vei pleca, durerea te va însoŃi!” Dar gata, mă chinui singură. Oricât de mult aş iubi marea, pentru un timp ar trebui să stau departe de ea şi de amintirile dureroase pe care le am. Seara primeşte telefon de la Ramona, fosta ei colegă de birou, că „mama ei a acceptat să convieŃuiască alături de domnul din ConstanŃa”, aşa că va veni şi ea cât de curând. Oricum, păstrăm şi casa de la Ńară. De altfel, mama nu-şi doreşte o legitimitate a relaŃiei. - Ramona, nici nu-Ńi dai seama cât mă bucură această veste.

114

Marina şi marea A plăcut-o din prima zi - Şi eu am început să fiu cât se poate de nerăbdătoare. De-abia aştept să mergem împreună la filme, la spectacole şi, mai ales, la vară, la plajă… Marina, vezi dacă ai vre-o cunoştinŃă, înreabă de un post pentru mine. - Nu-Ńi promit nimic, dar clar că mă voi ocupa! Am să întreb la toate cunoştinŃele mele, deşi nu am prea multe. - Pe curând! Marina aproape că sărea în sus de bucurie. „Vă daŃi seama doamna Mareş cum va fi pentru mine alături de Ramona, în ConstanŃa. Nu voi mai fi singură dacă voi pleca pe undeva. Abia aştept!” - Vezi, Marina, cum le aranjează Dumnezeu pe toate? De aceea nu trebuie să te îmbolnăveşti gândind prea mult la nefericire. Când se întâmplă – că fiecare om are şi perioade mai rele - treci mai departe. Este ca atunci când ai dat pagina. Aşa este şi viaŃa noastră. Pe o pagină durere, pe alta realizări profesionale, pe alta iubire…! De ce se spune că viaŃa fiecăruia este un roman?! Depinde de fiecare cum ştie să-şi gestioneze problemele care apar. Când credea că viaŃa ei este un total dezastru, a avut norocul să constate că totul este într-o perpetuă schimbare şi singura strategie este diplomaŃia cu care ştii să treci peste ele, ca mai târziu să nu rămâi cu sechele, cu traume. Doctorii şi medicamentele costă! * * * Sunt oameni slabi care nu pot trece peste necazuri până când nu varsă găleŃi de lacrimi, până nu simt o durere acută în inimă, până nu se consideră cele mai mari victime… Dacă nu procedează aşa, simt că au trădat

115

Vasilica Mitrea A plăcut-o din prima zi „necazul”. Cum să nu suferi pentru „EL”, pentru necaz, şi să nu te dai cu capul de toŃi pereŃii? Nu iau în calcul că timpul le rezolvă pe toate, iar ei trebuie să facă faŃă altor „necazuri” care vor urma. ViaŃa nu se termină nici de la prima, nici de la a doua problemă, nici de la trei dileme şi vindecarea organismului nostru costă foarte scump! AveŃi grijă de fiecare dată de sănătatea voastră, nu daŃi atât de mare importanŃă problemelor! Ele vin şi trec. Iubirea vine şi pleacă. Prietenii sunt aproape de tine când eşti cineva, iar când nu mai pot obŃine nimic de la tine te părăsesc. Sau te invidiază pentru ce ai ajuns. Nu suferiŃi nici pentru asta dacă ştiŃi că voi nu aŃi greşit faŃă de ei! LăsaŃi-i să-şi revină singuri atunci când vor analiza ce au pierdut în comparaŃie cu ce au acum! Cea mai înŃeleaptă măsură este să-Ńi păstrezi relaŃiile, în rest totul este deşertăciune!” * * * Domnul Cristi Demetriade a plăcut-o pe Marina din prima zi, de cum a văzut-o. El tocmai se despărŃise de Oana, o fată cât se poate de nerecunoscătoare pentru norocul care l-a avut alături de Cristi. O cunoscuse la ziua de naştere a unui amic. Ea a fost cea care i-a făcut avansuri. Îl suna de foarte multe ori, îl invita la anumite petreceri, îi propunea să meargă în diferite excursii. După ce a văzut un sfert din Europa şi jumătate din Ńară alături de Cristi, într-o seară, la o petrecere, a petrecut alături de un tânăr student din Basarabia mai mult decât ar fi fost normal. Îl invita la dans, îl apropia, încât Cristi s-a simŃit inconfortabil alături de grupul lor şi „îi era lui ruşine de ruşinea ei”. A rugat-o să plece, dar ea insista să mai rămână în final spunându-i: “PoŃi să pleci singur, eu mai rămân!” Nu a venit „acasă” în seara aceea, iar unul dintre prieteni i-a spus că a plecat cu studentul după ce mai întâi s-a făcut de ruşine spunând

116

Marina şi marea A plăcut-o din prima zi cuvinte obscene, după ce a băut câteva pahare în plus şi a dansat scandalos de urât pentru rangul ei. I-a suportat multe Cristi, dar Oana avea un obicei: după ce greşea plângea şi-i spunea mereu că „el este tot ce a fost frumos în viaŃa ei! Fără el, nu ştie să trăiască, nu ştie să se descurce. El este ca o busolă pentru ea! Îi orientează drumul în viaŃă.” Îl săruta, îşi cerea iertare, promitea să nu mai facă şi de fiecare dată era la fel. El o ierta şi mergeau mai departe. Cristi avea în comportamentul lui şi un soi de compasiune pentru cei căzuŃi la pământ. Asta a simŃit de multe ori pentru Oana când îi cerea iertare „în genunchi”, la propriu. Deşi era un bărbat dorit de foarte multe femei, el nu se vedea aşa. Îşi consuma cea mai mare parte a timpului muncind, făcând bani, dar nu avea împlinire sufletească. Dar una peste alta nici un bărbat nu părăseşte o femeie până nu are găsită o alta. * * * Sunt bărbaŃi, dar şi femei, care se subapreciază, nu cred că merită anumite relaŃii şi se retrag în carapacea lor, dar mai periculoşi sunt cei care se supraapreciază, se supralicitează, deşi ei nu sunt în stare de nimic. Din cauza acestora din urmă avem de suferit. Ei se cred buricul pământului, dar în realitate sunt zero barat! * * * - Cum te-ai acomodat Marina cu acest colectiv? ÎŃi place? Ai două luni de când eşti la noi, nu?

117

Vasilica Mitrea A plăcut-o din prima zi - Da, domnule director. Îmi place. Nu am motive să nu-mi placă. - Mă bucur că-Ńi place. Dar nu mă mai lua cu domnule director. Nu sunt aşa de în vârstă faŃă de tine. - Nu-i vorba de vârstă. SunteŃi patronul acestei instituŃii. - FuncŃia nu presupune să-i Ńii la distanŃă pe ceilalŃi. - Dar presupune respect! - Dacă-mi vei spune Cristi, nu vei mai avea acelaşi respect? Marina începuse să roşească. În faŃa ei stătea patronul acestei instituŃii, dar în acelaşi timp un bărbat destul de atrăgător. N-ar fi drăznit să viseze la altfel de relaŃii decât cele instituŃionale. În alte împrejurări ar fi zis: „Doamne, ce bărbat! Ce norocoasă este partenera lui!” Dar cred că a avut odată un astfel de gând pe care l-a abandonat imediat simŃindu-se ruşinată. Îîn privinŃa asta mama îi spunea mereu: „Marina, când te vei căsători să nu-Ńi înşeli bărbatul nici cu gândul, că este la fel de păcat!” „Adică să nu râvneşti la bărbatul altcuiva, asta a vrut să spună mama?” După ce i-a străfulgerat astfel de idei prin minte, a revenit cu picioarele pe pământ. - Fiind o simplă angajată, vă voi spune cum doriŃi dumneavoastră. Dar parcă nu mă simt comod să vă spun pe nume. - Va fi mai greu până te obişnuieşti. Pe urmă, îŃi va fi uşor. Bine, o zi bună! şi plecă din birou, lăsând-o foarte confuză. „E clar că mă place. De ce nu-i spune pe nume şi secretara, Diana, că tot apropiate de vârstă suntem. Oare

118

Marina şi marea A plăcut-o din prima zi pe ea nu a rugat-o să-i spună astfel? Sau nici ea nu îndrăzneşte?” Indiferent de motive, Marina s-a simŃit flatată şi şia simŃit inima inundată de o bucurie necunoscută până atunci. Se simŃea în al nouălea cer. Nu este puŃin lucru ca şeful unei instituŃii să-Ńi vorbească colegial şi să-Ńi ceară să-i spui pe nume. Ca să nu mai punem la socoteală că este şi o partidă bună. Dar Marina nu ştia încă nimic de situaŃia lui socială sau materială. Bănuia doar. Lucrurile păreau că intră pe făgaşul lor normal. Marina muncea cu spor şi „acasă” şi la serviciu, era mai tot timpul cu zâmbetul pe buze. Doamna Angela mai trecea câteva minute pe la ele să servească o cafea, să rădă şi să spună bancuri. În rest, era fericită alături de prietenul ei, ştiau să creeze o atmosferă fericită în doi, ştiau să profite de orice excursie. Dragostea adevărată nu are vârstă. De câte ori se întorceau dintr-un voiaj, le aduceau şi lor câte ceva şi le povestea ce lucruri splendide au văzut. Doamna Mareş era împăcată cu gândul că Marina şi-a revenit după lunga tăcere şi incertitudine a relaŃiei ei cu Tudor. Trecuseră trei luni de când Tudor nu mai dădea nici un semn de viaŃă. Cu toate sfaturile primite, Marina suferea în singurătatea din dormitorul ei. Nu putea să înŃeleagă cum poŃi să spui lucruri atât de „măreŃe” când tu eşti un om atăt de „mic”. Acum îl vedea ca pe un om de nimic. Cum să faci promisiuni cuiva şi să nu-Ńi pese dacă le poŃi îndeplini sau nu? Ea a trăit într-o altfel de familie, cu principii sănătoase despre viaŃă. La ei în casă legea era cuvântul şi cuvântul era lege. Să nu ştiu nici măcar ce s-a

119

Vasilica Mitrea A plăcut-o din prima zi întâmplat cu el? El nu a auzit ce înseamnă cuvântul onoare? Nu ştie că în viaŃă trebuie să preŃuieşte relaŃiile de orice fel? Cel mai greu este când trăieşti în incertitudine! Când există explicaŃii măcar ştii să-Ńi dai răspuns la ele şi mergi mai departe. Compara situaŃia în care se afla ea acum cu discul mare şi portocaliu al soarelui la asfinŃit, când îl văzuse de atâtea ori prăbuşindu-se şi dispărând la orizont. Aşa a dispărut şi iubirea ei. A apărut ca şi soarele la răsărit, mare şi luminos şi la sfârşitul zilei a dispărut şi a urmat întunericul. Adormea de fiecare dată cu aceste gânduri care o frământau uneori până după miezul nopŃii. De când o îndrăgise atât de mult pe fata asta minunată, doamnei Mareş îi făcea plăcere să gătească şi să aranjeze adevărate mese festive pentru ea şi Marina. Căpătase această îndeletnicire numai de dragul Marinei. Uneori era încântată că are drept companie o fată atât de frumoasă şi nu treceau neobservate nici dacă ieşeau împreună în oraş. MulŃi credeau că sunt mamă şi fiică. Chiar şi doamna Macaia nu-l mai urmărea pe Tudor, deşi l-a văzut şi altădată la piaŃă alături de aceeaşi fată. Altora le venise rândul şi erau în vizorul vecinei lor. Până nu se lămurea despre ce este vorba nu trecea la alt „caz”! Nu-i încheia dosarul! O vedeai mereu pe aleea dintre blocuri patrulând precum o santinelă. „Ai aflat, nu, cine şi-a cumpărat mobilă nouă?” - Nu! Cine? - Ei, şi dumneata, asta de la trei, bruneta. S-a ajuns! Fiu-său munceşte în străinătate şi-i trimite bani. Apartamentul o să-i rămână lui! De-aia s-a gândit să-şi schimbe mobila. Când se întoarce în România, să aibă totul nou. N-ai văzut-o ce ŃanŃoş calcă de când îi merge

120

Marina şi marea A plăcut-o din prima zi mai bine cu banii. Dar stai s-o văd pe ea când şi-o aduce noră în casă… Şi tot aşa începuse să-i ia la rând pe toŃi din bloc doamna Macaia şi s-o informeze, până când doamna Mareş a motivat că trebuie să plece având ceva de terminat. Marina vorbise cu mama sa la telefon şi, printre altele, a amintit de vecina lor de la Ńară. Dar a întristat-o când i-a povestit că tanti Elena a primit o bătaie de la soŃul ei de a băgat-o în spital. Pe copii i-a luat mama ei şi i-a îngrijit pe timpul spitalizării, iar nea Ion a stat mai mult pe la Procuratură să dea cu subsemnatul. „Nu vrea Elena să declare plângere împotriva lui. Spune că… „să n-o judece mai târziu copiii că l-a băgat la închisoare”. Dar asta merită! Nu ştiu de ce mai bea că numai atunci devine alt om. Când este treaz te poŃi înŃelege cu el… Aşa-şi duc unii viaŃa – însăilată! Se mai rupe, o cârpesc şi merg mai departe. Omul rău niciodată nu-şi revine. Asta nu înŃelege ea. După o viaŃă chinuită nu te alegi cu nici o medalie, nici cu recunoştinŃa copiilor, doar cu boli supărătoare care îŃi diminuează bugetul şi nici nu te mai faci bine. Şi când se fac mari copiii te mai şi condamnă că nu trebuia să-Ńi iroseşti viaŃa alături de un om care nu merita. Mama întotdeauna spunea: „să ajuŃi un om care merită!” * * *

121

Vasilica Mitrea Începuse să-l iubească pe omul acesta

Începuse să-l iubească pe omul acesta

e apropiau sărbătorile de Crăciun. Chiar de la sfârşitul lui noiembrie a dat prima ninsoare. ConstănŃenii, s-au bucurat de omăt ieşind în număr mare pe străzi şi în parcuri. Oraşul era îmbrăcat ca de sărbătoare. Pomii zăceau sub greutatea zăpezii, iar întregul parc era imaginea unui basm. Nişte princhindei se chinuiau, cu fularele la gât şi cu mănuşi în mâini, să adune zăpadă pentru a ridica un om de zăpadă. O gospodină care se întorsese de la piaŃă a rămas puŃin în loc admirându-le opera şi, ca să ajute, a scos din sacoşă un morcov şi l-a dăruit pentru nasul „moşului”. - Aaa, eu mă duc acasă să-i cer bunicii mele să-mi dea un fular vechi să-l punem în jurul gâtului… - Da… Ne mai trebuie o cratiŃă pe cap şi cărbuni pentru ochi. - Eu mă duc să aduc cărbuni. Ştiu că tata a cumpărat astă vară cărbuni să facă grătar… Mă duc să cer cheia de la boxă.

122

Marina şi marea Începuse să-l iubească pe omul acesta Omul de zăpadă era aproape gata. Trebuia doar „îmbrăcat”. Un domn în vârstă a văzut de la fereastra blocului entuziasmul acestor copiii în realizarea „operei” lor şi, a scotocit prin lucrurile vechi, a luat o căciulă veche, trecută la categoria a IV-a şi casare şi a coborât bucuros în mijlocul lor, punându-i căciula omului de zăpadă. Acum omul de zăpadă, falnic şi acoperit pe cap, arăta destul de bine. Totuşi, ca să arate „ca la carte” îi mai trebuia o mătură. Fără să stea pe gânduri un alt copil care nu contribuise cu nimic a alergat spre casă, a luat mătura din bucătărie fără să întrebe pe nimeni şi a zbughit-o pe uşă. ToŃi cei care aveau drum prin parc admirau omul de zăpadă, simbol al venirii anotimpului alb. „Constructorii” lui erau mândrii de această operă şi, dacă cineva întreba – dar chiar dacă nu întrebau, ci se opreau numai admirativ – ei spuneau în cor „noi l-am făcut, vă place?” Stăteau toŃi de gardă în jurul lui. Nimănui nu-i venea să plece acasă şi să piardă spectacolul când trecătorii staŃionau să-l privească şi să-l admire. * * * Pentru unii dintre ei poate era prima realizare la care au pus umărul. Copiii ar trebui învăŃaŃ încă de mici să facă ceva în viaŃă. Chiar dacă începi prima dată cu „omul de zăpadă”. Ei îşi vor dezvolta pe parcurs abilităŃile şi vor dori de fiecare dată să-şi arate talentul şi măiestria. Sunt interesante şi necesare pentru un copil şi jocurile care te învaŃă să construieşti. łinându-i ocupaŃi cu lucruri serioase îşi vor dezvolta interesul pentru muncă, pentru învăŃătură iar societatea va avea de câştigat.

123

Vasilica Mitrea Începuse să-l iubească pe omul acesta * * * Afară ningea cu fulgi mari de zăpadă, iar pe alocuri zăpada era spulberată de vânt. O tablă desprinsă de pe acoperişul unei case din apropiere făcea un zgomot ciudat, încât te introducea în atmosfera unei ierni vijelioase. În drum spre serviciu a avut şi Marina privilegiul de a admira opera grupului de copii. A stat puŃin pe loc, preŃ de câteva secunde, şi în mintea ei s-a desfăşurat o imagine asemănătoare din anii copilăriei sale când se adunau pe uliŃă şi se bucurau de zăpada căzută. Şi ea participase în copilărie la înălŃarea unui om de zăpadă. Avea mâinile îngheŃate şi nasul roşu ca focul dar nu-i venea să plece acasă, deşi mama ei o strigase de mai multe ori. Cu zâmbetul pe buze la amintirea acestor peripeŃii plecă mai departe auzind paşii scârŃâind sub omătul proaspăt aşezat. * * * În birou era cald şi curat, birouri spaŃioase, atmosferă plăcută datorată colegilor care contribuiau la a menŃine relaŃiile corecte între toŃi salariaŃii – cerinŃe pe care le solicita de fiecare dată domnul Cristi Demetriade. - Pe mine nu mă interesează cum faceŃi, dar la mine să nu veniŃi cu reclamaŃii. Nu vreau să aud că nu vă înŃelegeŃi între voi. Cine nu ştie să-şi facă loc în inima cuiva e liber să plece în altă parte. Eu vreau linişte şi pace. DivergenŃele le rezolvaŃi între voi, fără să ajungă la urechile mele. * * * Rezultatele bune, la orice nivel: de grup, familial, local, chiar şi la nivel de Ńară, nu se pot realiza decât acolo

124

Marina şi marea Începuse să-l iubească pe omul acesta unde există bună înŃelegere, comunicare. Unde fiecare îşi dă mâna să înveŃe cât mai mult şi pune umărul să construiască ceva! Unde există conflict, să nu vă aşteptaŃi să se realizeze ceva bun. Unde există bârfă şi duşmănii personale, chiar dacă este doar o singură persoană care dezbină, acolo să nu vă aşteptaŃi la performanŃă. * * * Domnului Cristi Demetriade, care era un om cald, nu-i plăceau certurile. Nu pedepsea pe nimeni, cu toate astea, atunci când intra în incinta instituŃiei nimeni nu mai mişca. ToŃi îi purtau un respect deosebit fără ca el să le-o mai ceară vreodată. - Diana, cheam-o şi pe Marina şi veniŃi la mine în birou… - Bine, domnule director! - Diana, tu eşti mai veche în această instituŃie. LuaŃi măsuri ca holul să fie împodobit cu cele necesare pentru a se simŃi atmosfera sărbătorilor de iarnă. CumpăraŃi un brad, completaŃi cu globuri, pănglicuŃe şi tot ce este acum la modă. Dacă credeŃi că nu vă descurcaŃi bine, cereŃi ajutor şi altor colegi. Toate cheltuielile vor fi asigurate de mine. CereŃi deocamdată de la casierie suma care credeŃi că vă este necesară. Atât deocamdată. În apropierea sărbătorilor ne vom ocupa şi de alte amănunte pentru a simŃi fiecare dintre salariaŃi magia naşterii mântuitorului. Amândouă au spus DA! şi s-au întors la birou. Au întocmit o listă cu necesarul cumpărăturilor, fără a se zgârci la preŃ.

125

Vasilica Mitrea Începuse să-l iubească pe omul acesta Marina era încântată de comportamentul şefului ei. Fiecare îşi îndeplinea atribuŃiunile de serviciu în linişte, cu competenŃă, cu dragoste pentru locul lor de muncă şi asta se datora doar domnului Demetriade care îşi formase un colectiv minunat. Începuse să-l iubească pe omul acesta, avea mult respect şi admiraŃie pentru el. Era un exemplu de urmat nu numai pentru ea, dar pentru întregul grup. Şi era convinsă, aproape sută la sută, că atmosfera de lucru a acestei instituŃii era doar rezultatul „educaŃiei” lui. Îi întârise această convingere şi cele spuse de Diana. * * * Respectul nu se cere, se câştigă. Cel care pretinde verbal respect fără să se comporte el respectuos, nu-l va avea niciodată. Doar puterea exemplului are efect. * * * Marina începuse să-şi iubească şeful în taină. A început întâi admirativ şi respectuos să-l iubească pentru caracterul şi comportamentul lui. Îi lumina ziua doar când îl vedea. În preajma lui avea o linişte interioară. Şi, Doamne, când te gândeşti că el mi-a spus în prima zi că „mă angajează şi… doar ca să-i luminez ziua!”. Dacă ar şti acum cât îmi luminează el ziua doar când îl zăresc… Dacă lipsea o zi de la serviciu sau câteva ore, ea avea o stare de disconfort, sentimente de care şi-a dat seama mai târziu. Noaptea începuse din nou să fie ca o stare veghe şi nu un somn profund. Se trezea cu numele Cristi în gând (mângâindu-l întotdeauna Cristinel intimitatea ei) şi adormea cu imaginea lui. Îi mulŃumea Dumnezeu că în gândul ei un alt bărbat a luat locul

126

de lui în lui lui

Marina şi marea Începuse să-l iubească pe omul acesta Tudor. Oare ce s-ar fi întâmplat cu mine dacă nu aveam atâta admiraŃie pentru Cristi? Cred că stăteam şi acum şi sufeream. Nu aş fi văzut nimic din splendorile naturii care au formă şi culoare doar pentru cei care nu suferă, doar pentru cei lipsiŃi de griji. Pot să mă bucur de prima zăpadă, să găsesc plăcere şi atunci când vântul îmi biciuie obrajii, când ploaia mă udă cu picurii ei mari, când fulgi mari de zăpadă cad asupra mea. Şi toate acestea doar pentru că el mi-a canalizat gândurile spre o nouă perspectivă de viaŃă. Chiar dacă el nu mă va iubi niciodată, eu voi avea mintea ocupată cu imaginea lui de bărbat adevărat. Aşa îşi imaginase întotdeauna bărbatul ideal care să-i stea aproape. Era o schimbare fundamentală de comportament când îndrăznea să îi compare între ei. Cristi impunea respect numai prin prezenŃa lui. Poate aşa a simŃit şi Tudor faŃă de mine când îmi spunea că „am ceva în comportamentul meu care îl Ńine la distanŃă!” Dacă acum îi mai fugea gândul la Tudor, o făcea numai pentru a-l compara cu Cristi. Îi trecuse acea febră de care fusese cuprinsă câteva luni crezând că nu-şi va mai reveni vreodată. UiŃi mai uşor un bărbat care nu te-a meritat. Şi cel mai adesea îŃi spui „ce bine că s-a întâmplat aşa. Poate Dumnezeu a vrut să mă scutească de alte neplăceri”. Acum Marina se întorcea fericită de la serviciu. Avea ce povesti cu dragele ei doamne. - Doamnele mele, referindu-se la gazda şi la vecinele sale amabile, aşa cum obişnuia să spună, sunt foarte drăguŃe cu mine. Asta îi spunea mamei sale mereu la telefon.

127

Vasilica Mitrea Începuse să-l iubească pe omul acesta Ramona venise şi ea în ConstanŃa. I-a găsit un serviciu prietenul mamei sale. A întrebat şi ea pe câŃiva cunoscuŃi de un loc de muncă, dar nu a fost să fie. Lucra şi în tură de noapte. Cu Marina nu se prea putea întâlni, fiind aproape în contratimp, libere. Sperau să facă acest lucru vara viitoare, când se vor întâlni, în anotimpul cald, la plajă. Tot era ceva. Chiar dacă nu se vedeau prea des, vorbeau în schimb mult la telefon. Marina se simŃea înconjurată de prieteni, un sentiment care te face mai puternic, mai fericit, mai împăcat cu tine. * * * - Marina cred că-Ńi place la serviciu, nu? - Da! Îmi place. Suntem ca o familie. Ne înŃelegem toŃi foarte bine. - Asta-i foarte bine. Când la serviciu nu ai o atmosferă bună, nici acasă nu eşti un om împlinit. Problemele de la serviciu le aduci de multe ori şi acasă. - Eu am avut mare noroc. Avem un şef bun – numai când îl vezi îŃi luminează ziua! - Aaa! Mai rar, sau aproape deloc, nu am mai auzit să se spună lucruri plăcute despre un şef. E tânăr, e bătrân? - E tânăr. Cu patru-cinci ani mai mare decât mine. - Este căsătorit? - Am auzit că nu, dar nu ştiu dacă a fost. - Păi, interesează-te! - La cine să mă interesez? - La colegii tăi. Ce, ei nu bărfesc…?

128

Marina şi marea Începuse să-l iubească pe omul acesta - Este interzisă cu desăvârşire bârfa la noi în instituŃie. Dacă află pe cineva că a bârfit, nu are ce mai căuta la serviciu. - Atunci o trimitem pe doamna Macaia. Ea o să afle şi ce a supt la mumă-sa! - Ha, ha, ha. Ce-i drept, aş apela acum la doamna Macaia, începuse şi Marina să glumească. - Înseamnă că-Ńi place şeful! - Cui nu i-ar plăcea? Marina, care de obicei era foarte rezervată, şi-a dat seama că a scăpat fără să vrea un gând ascuns pe care dorea să-l Ńină doar pentru ea. Dar s-a dat de gol. - Dă, Doamne, să nu aibă pe nimeni! - Am aflat doar pe şoptite că a avut o prietenă dar că ar fi despărŃiŃi acum. - Am încredere în vorbele noastre populare: „Tot răul este spre bine!” Mai ştii dacă nu cumva Dumnezeu a vrut ca tu să fii fericită alături de altcineva? Poate că lângă Tudor nu ai fi fost împlinită” Trecuseră două luni de când numele lui Tudor nu mai fusese amintit în nici o discuŃie, dar acum a fost necesar să-l pomenească, tot pentru comparaŃie. Deşi doamna Mareş şi-a cerut imediat scuze pentru că i-a adus numele în discuŃie, tocmai ea care mereu o învăŃase să-l scoată din minte. * * *

129

Vasilica Mitrea Vrei să mergi cu mine?

Vrei să mergi cu mine?

risti Demetriade era constănŃean. Se trăgea dintr-o familie de vechi moşieri din Dobrogea. După revoluŃia din decembrie 1989 au luptat foarte mult părinŃii săi să recupereze o parte din bunurile materiale. Li s-au retrocedat două case în ConstanŃa şi câteva hectare de pământ. Pe cea mai veche dintre cele două case au demolat-o şi pe acel teren Cristi şi-a construit o vilă. Nu împlinise încă nici 30 de ani şi era foarte bine realizat, material şi profesional. PărinŃii i-au fost aproape de fiecare dată şi l-au ajutat fizic şi material. Singura lor dorinŃă era să aibă un nepoŃel de la el – sau nepoŃică. Deşi îşi doreau foarte mult acest lucru nu erau nişte părinŃi cicălitori. Nu l-au obligat niciodată la nimic. Iau sugerat doar să termine Institutul de Marină deoarece şi tatăl său fusese tot marinar. În dragoste nu prea a avut noroc. El oferea totul şi nu primea aproape nimic. După o relaŃie, făcând bilanŃul, rămânea cu o pierdere în buget. Uneia îi cumpărase casă, alteia maşină… Nu mai punem la socoteală garderoba care costa mai mult decât celelalte. Trebuia să fie de firmă şi cumpărată de la magazine cu prestigiu în modă. La început, el le învăŃase cu aceste pretenŃii, după care

130

Marina şi marea Vrei să mergi cu mine? doamnele nu mai serveau nimic autohton. Orice, dar să fie de firmă! Oana îşi cumpăra îmbrăcăminte numai de la Magazinele Pandorff din Austria, de la Milano. Mai nou, din Dubai. Ce-i drept şi Cristi avea costume, cămăşi şi cravate numai de firmă. Marina, fata stilată şi educată, dar totuşi de la Ńară, nu avusese prilejul să vadă pe altcineva mai elegant decât Cristi. Fiind şi un bărbat prezentabil, cu o figură de Adonis, cu gesturi şi mişcări aproape calculate, de „Cezar”, lăsând în urma lui şi un parfum deosebit, nu era femeie care să nu-l admire. Începuse să ningă, iar crengile copacilor care băteau în perete produceau un foşnet care dădea un aspect de vijelie, ceea ce făcea mult mai plăcută, confortabilă şi protectoare căldura din interiorul biroului. Un motiv în plus pentru ca Marina să se bucure, a fost şi vestea despre un stat de plată anexat la fondul de salarii cu premierile pentru sărbătorile de iarnă. A tresărit când i s-a spus că este trecută şi ea pe statul de plată cu o sumă de bani. Mai erau trei săptămâni până la Crăciun şi pe holul imens al instituŃiei îşi făcu apariŃia o doamnă foarte elegantă. Întâlneşte secretara şi o întreabă cu un aer de superioritate: „Cristi este în birou?” - Nu! Doar ce a plecat. - Ştii unde? - Nu mi-a spus. Atunci doamna, cu nasul pe sus făcu stângaîmprejur şi plecă.

131

Vasilica Mitrea Vrei să mergi cu mine? Având uşa biroului deschisă Marina văzuse şi auzise tot. Doamna nu a văzut-o pe ea. łinta ei era biroul şefului şi atât. Nu se cobora la nivelul salariatelor. - Diana, cine-i doamna asta plină de ifose? - Aaa! Este Oana. Fosta sau actuala prietenă a şefului. Deja cu fluturaşi în stomac, Marina spuse: Daaa? Nu a văzut prea bine cum arăta tipa, dar se diferenŃia de o femeie obişnuită şi-Ńi atrăgeau atenŃia hainele de pe ea. Atât cât a putut ea remarca – o haină de vulpe argintie, o pereche de cizme din piele, cu toc, o geantă de firmă. Dând fuga în biroul ei din care se putea vedea în stradă sa uitat după ea, pe geam. A urmărit-o cu privirea în timp ce aştepta un taxi, până nu a mai văzut-o. O fi fost gelozie sau admiraŃie pentru Ńinuta ei? Nu ştim deocamdată. * * * Oana, nu avea o relaŃie intimă cu părinŃii lui. Când trăia alături de Cristi stătea mai mult la vila lui. Foarte rar mergea în vizită la aceştia şi atunci numai însoŃită de Cristi. De sunat, nici atât. Doar cu ocazii festive – de ziua mamei – 8 martie şi ziua de naştere, de sărbătorile mai importante şi atât. Nici nu era certăreaŃă, nu le reproşa nimic, dar părinŃii nu simŃeau căldura şi relaŃia pe care o ai cu iubita sau nora băiatului tău. Mama lui Cristi şi-ar fi dorit-o prietenă, să fie ca fiica lor că tot nu aveau o fiică. Să vină mai des în vizită, să comunice, să-i sune mai des, dar dacă aşa stăteau lucrurile mama lui s-a împăcat cu ideea şi le dorea măcar să fie fericiŃi ei împreună. Ce mai conta ce-şi dorea ea?!

132

Marina şi marea Vrei să mergi cu mine? Oana, după acel incident, l-a căutat pe Cristi la telefon, l-a căutat şi acasă, acum şi la birou şi nu dădea de el. Schimbase şi yala la vilă. Vând a văzut că nu s-a întors acasă în seara aceea, Cristi a chemat un salariat şi i-a spus să cumpere cea mai performantă yală, i-a dat cheile, iar acesta a executat ordinul primit de la şeful său. Se apropiau sărbătorile de iarnă – Crăciunul, Revelionul şi Oana nu avea nimic stabilit. Basarabeanul a plecat acasă, oricum nu corespundea standardelor ei de viaŃă, şi-l căuta înnebunită pe Cristi să aranjeze ceva de sărbători. Ultima soluŃie rămăsese mamă-sa. Cu tupeu, s-a dus şi a apăsat pe soneria de la poartă. Famila Demetriade stătea într-o casă veche boierească, dar mare. Pe vremea comuniştilor aceasta fusese ocupată de o instituŃie. Oana o vede pe doamna Demetriade cum coboară cele câteva trepte de la intrare, îi deschide poarta şi, surprinsă, exclamă: „Oana, dar ce sa întâmplat de ne vizitezi?” Cristi fusese cam zgârcit cu explicaŃiile când a trebuit totuşi s-o anunŃe că nu mai vorbeşte cu Oana. Dar ca orice mamă, ce nu i s-a spus a înŃeles şi singură. Existau antecedente şi apoi, o mamă simte când ceva nu este în regulă cu copilul său. - Sărut-mâna! Ce faceŃi? - Bine! Poftim, intră! - Am venit la dumneavoastră ca o ultimă soluŃie la disperarea mea. - Dar de ce eşti disperată? Ce Ńi s-a întâmplat?

133

Vasilica Mitrea Vrei să mergi cu mine? - Pardon. Am folosit un cuvânt cam dur. Am vrut să spun că am avut o discuŃie cu Cristi şi nu mai ştiu nimic de el. Nu-mi răspunde la telefon, a schimbat yala la casă… - L-ai sunat? - De multe ori şi nu-mi răspunde. - Poate nu vrea să răspundă! - Se înŃelege că nu vrea. Dar eu totuşi insist să discut cu el. - Atunci insistă! - L-am căutat şi acasă şi la birou… - Şi eu… ce pot să fac? - Să interveniŃi dumneavoastră, să puneŃi o vorbă bună… - Oana, dragă, îŃi spun cu toată sinceritatea că… dacă tu erai mai apropiată de mine, dacă ai fi avut nevoie de mine mai des, acum aş fi fost şi eu interesată de ce s-a despărŃit de tine, de ce nu mai sunteŃi împreună…. - Da, vă rog iertaŃi-mă, ştiu că nu am nici un drept… - Atunci, dacă ştii şi singură ce drepturi ai, ce drepturi Ńi-ai câştigat în familia mea, de ce-ai mai venit? - Dacă aş lua-o de la capăt nu aş mai proceda aşa. - Atunci, aşteaptă să o iei de la capăt. Şi eu voi proceda în consecinŃă. Nu-Ńi dai seama că voit m-ai Ńinut la distanŃă, să nu ştiu ce se întâmplă între voi? Te-ai gândit vreodată că vei avea nevoie de ajutorul meu? Te-ai gândit la tot zbuciumul meu de mamă, să nu ştiu zile întregi ce faceŃi? El este băiat şi ca orice băiat are grijă şi

134

Marina şi marea Vrei să mergi cu mine? interes faŃă de mama lui până se însoară. Dar tu? Tu te-ai gândit vreodată la suferinŃa mea. Ce pierdeai? - Da… Nu! Am fost egoistă şi recunosc! Dar acum ajutaŃi-mă să-l recâştig pe Cristi. Eu nu mai găsesc un băiat ca el. - Când voi face parte şi eu din viaŃa ta împreună cu a fiului meu îŃi voi acorda tot sprijinul de care ai nevoie. Până atunci, rezolvă-Ńi singură problemele. - Vă roog! SunteŃi ultima mea speranŃă. - Ca să-Ńi arăt că eu rămân un om, tot ce pot face pentru tine este să-l rog să te sune. - Ooo! MulŃumesc! Sărut-mâna. Şi pentru că mama lui Cristi a dat de înŃeles, prin gesturi, că discuŃia s-a terminat, Oana nu a avut altă variantă decât să plece. Oana era într-adevăr disperată şi practic lupta pentru pierderea confortului său. Avusese norocul în mână, dar nu a ştiut să aprecieze de tot ce a beneficiat. * * * Norocul nu-Ńi bate în poartă. Trebuie numai să-l identifici atunci când îl ai în palma ta şi să faci totul ca să rămână la tine. Este ca şi un tren pe care l-ai pierdut. PoŃi doar să prinzi altul, dar nu toate sunt „Orient-Expres!” Când ai totul, este o iluzie să crezi că ar putea fi şi mai bine! * * *

135

Vasilica Mitrea Vrei să mergi cu mine? Mama lui Cristi s-a Ńinut de cuvânt. L-a contactat pe fiul său şi după ce i-a povestit scena cu Oana, l-a rugat să o sune. „LămuriŃi-vă unul cu celălalt, dacă puteŃi continua sau întrerupeŃi această relaŃie. Niciodată să nu laşi lucrurile nelămurite, mai ales în dragoste. Uneori te poŃi înşela asupra intenŃiilor celuilalt. PoŃi să speculezi greşit o situaŃie. StabiliŃi împreună în ce stadiu se află relaŃia voastră! Voi ştiŃi mai bine dacă puteŃi continua sau puneŃi punct! Eu, ca de obicei, nu mă amestec.”

După ce a primit sfatul mamei sale, Cristi a contactat-o pe Oana la telefon şi i-a explicat în câteva cuvinte toate nemulŃumirile lui. - Ştiu că sunt vinovată, Cristi, dar iartă-mă şi de data aceasta. Mai dă-mi o ultimă şansă! - Dacă aş fi auzit pentru prima dată „mai dă-mi o şansă” fii sigură că acum nu aveam de ce să continuăm această discuŃie şi tu ai fi fost acum în braŃele mele! La auzul ofertei pierdute pentru totdeauna, Oana a început cu şi mai multă insistenŃă să-l roage s-o ierte. A început să plângă la telefon, să se tânguiască… - Oana, nu are rost să mai stau la telefon. ÎnŃelege că este ultima noastră discuŃie. Nu mă mai căuta nici acasă, nici la birou. Îi voi pune în gardă pe toŃi să nu te primească. Nu cred că vrei să se ajungă aici. Ai puŃină demnitate şi încetează orice apropiere de mine. Cu aceste cuvinte Cristi i-a închis telefonul, lăsând-o plângând… Poate, dacă Oana ar fi venit cu el în seara aceea, iar fi iertat din nou gesturile nesăbuite. Dar ea nu s-a întors cu el. Nici în seara aceea nu s-a întors. Câteva zile nici nu a sunat. Cum să treci cu vederea astfel de fapte?

136

Marina şi marea Vrei să mergi cu mine? O despărŃire este grea indiferent cine este de vină. Te răscoleşte, te face să nu mai ai încredere în oameni. * * * Oamenii suferă la orice schimbare: de orânduire, de regim, de ideologii, de ruperea unor relaŃii cu prietenii, de obiceiuri… * * * După această discuŃie cu Oana Cristi a respirat uşurat. A avut dreptate mama lui că trebuiau să se explice. În ultima perioadă trăia într-o incertitudine. Ştia că nu o mai vrea pe Oana dar parcă îi era teamă că îl va căuta şi teama aceasta îi dădea un sentiment de nesiguranŃă. „Sunt liber! Liber să aleg pe cine doresc eu, nu pe cine doresc alŃii să aleg sau să mă aleagă ele pe mine, aşa cum s-a întâmplat cu Oana, că mi-a făcut atâtea avansuri până am cedat”. * * * Şi apoi, indiferent dacă eşti bărbat sau femeie, şi indiferent cât de rău este în acea relaŃie, dacă nu ai ceva de pus în loc, nu pleci! * * * De când a văzut-o el se gândea la Marina, dar parcă ceva îl reŃinea, nu se simŃea un om liber. Astfel

137

Vasilica Mitrea Vrei să mergi cu mine? gândesc doar bărbaŃii cu bun simŃ, cărora le pasă şi de viaŃa altora, nu numai de a lor. Cristi era înzestrat şi cu frumuseŃe şi cu bun simŃ – asocieri rar întâlnite. Dar mai sunt şi excepŃii. „De mâine încep să mă apropii mai mult de Marina. Nu ştiu nimic despre ea, decât că nu este căsătorită. Dar dacă are un iubit?” Până târziu în noapte Cristi a făcut tot felul de scenarii: cum să intre în graŃiile Marinei, unde să petreacă revelionul şi dacă ea va accepta să-l petreacă împreună… A doua zi, dimineaŃă, a zăbovit mai mult în baie, uitându-se de multe ori în oglindă şi dându-şi cu cele mai performante şi profesionale aftershave-uri. Se hotărâse să întreprindă ceva pentru a-i da de înŃeles Marinei că o place şi doreşte o relaŃie cu ea. Nu de alta, dar şi timpul era prea scurt şi el dorea s-o cucerească cât se poate de repede, ca Revelionul să-l facă alături de ea. Era mulŃumit, vesel şi de-abia aştepta s-o vadă pe Marina. Marina tocmai sunase la secretariat să se scuze că nu poate veni la serviciu. O răceală puternică pusese stăpânire pe ea, iar temperatura urcase la 38 de grade. Când i-a spus mamei sale la telefon că este bolnavă aceasta a şi tăiat o pasăre, a pus repede în bagaj alimente sănătoase de la Ńară şi direct la gară. Trenul mergea prea încet faŃă de graba cu care aştepta să-şi vadă fiica, iar un microbuz avea doar peste câteva ore. Cum a ajuns la ConstanŃa, după ce a îmbrăŃişat-o, a trecut la terapia strămoşească: a fiert apă în care a pus un pumn cu sare şi a obligat-o să-şi Ńină picioarele în apă; i-a făcut masaj cu spirt pe tot corpul şi a învelit-o bine să transpire. I-a pregătit şi un ceai de soc, foarte bun pentru

138

Marina şi marea Vrei să mergi cu mine? răceli. Vorba unei rude de-a ei: „Ceaiul de soc Ńine loc de aspirină – aspirina săracului!” După ce doamna Mareş a terminat de făcut supa de pasăre i-a dat să mănânce cu mâna ei. Seara a pregătit un piure de cartofi la care a adăugat mujdei de usturoi, o altfel de aspirină naturală. A obligat-o să bea şi o ceaşcă de vin fiert… Cu aceste leacuri băbeşti s-a simŃit imediat mai bine. A doua zi Marina nu mai avea nimic. Era aptă să meargă la locul de muncă.

Cristi era foarte punctual la serviciu. În ziua aceea întârziase puŃin, dar foarte vesel a intrat la Diana. La secretariat era prima lui oprire, iar aceasta îi aducea la cunoştinŃă tot ce apăruse nou ca informaŃie sau corespondenŃă. Cum a intrat, Diana i-a comunicat despre telefonul dat de Marina, precum că o răceală şi temperatură mare o reŃine la domiciliu. Lui Cristi i-a pierit tot cheful. Îşi făcuse atâtea planuri, se ferchezuise atâta şi ajuns la birou a început să râdă singur de „bafta” lui. Sunt momente când omul mai face şi haz de necaz. Cred că asta-i o caracteristică numai la români, să faci haz de necaz. Asta ne-a scos din multe necazuri. A început să râdă singur rememorînd scenariile pe care le-a făcut azi-noapte fără să poată dormi mult timp; grija cu care s-a sprayat şi parfumat, atitudinea pe care urma să o afişeze în faŃa Marinei… „Asta e! Bărbat frumos fără noroc”. Mai în glumă, mai în serios, conştientiza şi el că este o partidă bună, cu toată educaŃia şi modestia care-l caracteriza… A doua zi, fără să fie pregătit în prealabil, crezând că Marina va sta la pat câteva zile – surpriză! Ajunsese

139

Vasilica Mitrea Vrei să mergi cu mine? imediat după el şi înaintea celorlalŃi angajaŃi. Cât era el de bărbat frumos şi partidă bună, când a văzut-o intrând s-a fâstâcit aşa de tare că a început să se bâlbâie: „Ma-ri-na, dar ce-i cu tine la serviciu… Aflasem că eşti bolnavă…” - Asta a fost ieri. Dar a venit doctorul meu de casă şi m-a făcut bine! - Doctorul de familie, vrei să spui! - Nu! Doctorul de casă… şi zâmbind Marina adăugă: Mama… Cine putea să mă ridice de la pat într-o singură zi? - Tuu… locuieşti cu mama ta? - Nu. Ea locuieşte la Ńară. Dar cum i-am spus că nu mă simt bine, că am răcit… a şi venit cu primul tren. - Marina, intră puŃin în birou la mine! Uite, eşti toată îngheŃată – şi o ajută să-şi scoată mănuşile şi Ńinându-i puŃin mâinile ei reci într-ale lui. Marina şi-a retras mâinile, scuzându-se că: Asta e! Afară este un ger cumplit! - Trebuia să stai şi astăzi acasă. Dar uite cum facem. Te întorci, dacă spui că este şi mama ta! Mâine vii cu forŃe proaspete. În timpul acesta intră secretara, deschide uşa şi-i întinde o cafea domnului director. - Diana, ai o cafea în plus şi pentru Marina? - Da, domnule director. - Atunci, serveşte-o te rog cu o cafea şi să-i dăm drumul acasă. Nici nu s-a făcut bine şi a alergat la serviciu. - Chiar, Marina! Cum te simŃi? De ce nu ai mai stat şi astăzi acasă? A spus aceste cuvinte că l-a auzit pe

140

Marina şi marea Vrei să mergi cu mine? domnul director că va pleca acasă. Dar oricum, şi-a dat seama că nu trebuia să-i spună ea ce să facă, doar nu era firma ei. Cristi însă, nu a sesizat această nuanŃă de exprimare. El era fericit că stă în faŃa Marinei. Când eşti îndrăgostit nu mai percepi şi alte detalii. Mai fericită era mama ei că s-a întors acasă. Avea astfel posibiliatea să o dădăcească şi să mai stea cu ea la taclale. „Când vine la Ńară, nu prea avem timp să stăm de vorbă, că nu-i timp de stat. Mereu găseşti câte ceva de făcut. La Ńară este treabă multă”. - Alo, Marina, cum te simŃi? - Aaa, bună ziua, mă simt mai bine, domnule Cristi! - Te-am rugat să-mi spui doar Cristi. În loc de răspuns, ea îl întrebă: „De unde aveŃi numărul meu de telefon?” - UiŃi că eu am numerele de telefon al tuturor angajaŃilor? - Da! ScuzaŃi! Ce întrebare stupidă. - Dacă nu te simŃi bine, mai stai şi mâine acasă. - MulŃumesc pentru amabilitate, dar cred că mă simt bine. - Nu, nu sunt amabil. Nu vreau să-i îmbolnăveşti şi pe ceilalŃi, adăugă Cristi, dar în gândul lui de-abia aştepta s-o vadă la serviciu. Dar cum putea să spună exact ce simte? Marina nu a ştiut ce să mai răspundă. Îşi dădea seama că exista un interes pentru ea mai mult decât pentru un alt angajat. Acest lucru nu putea decât să o bucure. Închise telefonul după ce-i mulŃumi de grija pe

141

Vasilica Mitrea Vrei să mergi cu mine? care i-a arătat-o şi din momentul acela inima ei era preaplină de o imensă fericire. Cristi, la rândul lui, trebuia să înceapă să facă tot felul de intervenŃii la Marina. Se apropia revelionul şi ar fi vrut să o invite, dar fără alte antecedente de o relaŃie apropiată între ei, i s-ar fi părut suspect. Primul pas era făcut. A doua zi, la birou, domnul director a avut o grijă deosebită de „sănătatea” ei. DimineaŃă, a intrat cu câteva pliculeŃe de ceai de soc şi i-a sugerat să fiarbă apă şi să bea numai ceai. Mai târziu a comandat pizza pentru cei patru salariaŃi prezenŃi la ora aceea, a servit şi el, creând o atmosferă nu numai de colegialitate, ci de familie. O familie mărită. Din ziua aceea, în fiecare zi, intra la Marina în birou pe diferite motive. Să-i ofere ceva, sau să-i ceară o informaŃie privind anumite înregistrări din contabilitate. Dar singura lui preocupare şi intenŃie era de a se apropia mai mult de Marina. Îşi dorea să fie mai intimi în seara de revelion. A cerut unei cunoştinŃe să-i cumpere două bilete pentru revelion la un restaurant din Mamaia, să fie sigur că nu rămâne fără un aranjament. Amâna în fiecare zi să-i facă invitaŃia, dar continua să-i facă tot felul de avansuri. „Trebuie s-o întreb cât mai repede, că mai sunt doar zece zile şi să ştiu ce fac!” - Unde faci revelionul, Marina? - Cred că am să plec la Ńară, cu părinŃii mei. - Dacă nu te deranjează, eu am primit două bilete la un restaurant în Mamaia. Vrei să mergi cu mine?

142

Marina şi marea Vrei să mergi cu mine? Marina ar fi picat jos, dacă nu ar fi fost deja pe scaun. O invitaŃie mai bună nici nu putea primi, dar nu ştia nici ce răspuns să-i dea. Dacă ar fi spus imediat Da, ce-ar fi spus Cristi despre ea? - M-aŃi luat prin surprindere. Eu nu am făcut niciodată revelionul la restaurant. De fiecare dată am făcut în familie sau, cel mult, cu prietenii şi colegii mei din liceu. - Sunt şi lucruri pe care le faci pentru prima dată în viaŃă. - Chiar nu ştiu ce să spun. - Nu trebuie decât să spui Da! - Da! - Daaa?! Şi Cristi, entuziasmat, se duce spre ea şi o ridică cu scaun cu tot. „Noroc că nu a intrat nimeni în birou”, au gândit amândoi în acelaşi timp. Marina era îmbujorată la faŃă. Nu ştia să fi fost vreodată mai emoŃionată decât acum. * * * Noi, avem impresia că, dacă o iubire se termină va fi şi sfârşitul nostru, că nu va mai fi alta la fel. De aceea ne dăm cu „capul de pereŃi”! O gândire total greşită! Nu ştim că poate urma ceva şi mai înălŃător pentru suflet, o dragoste mai puternică care te va împlini şi mai mult! Bucuriile sau nefericirile vin mai întotdeauna din dragoste. De aceea, nu trebuie să suferim până la disperare! * * *

143

Vasilica Mitrea Vrei să mergi cu mine? Cristi era sunat de Oana la telefonul de la firmă, aşa cum rar se întâmpla. Secretara l-a căutat în birou şi a încercat şi la Marina, ştiind că domnul director căpătase un obicei de a veni zilnic la ea. Îl anunŃă că-l caută Oana, iar acesta, nervos: „Spune-i că pentru ea nu sunt!” De fapt… ce să-i spui… că sunt sau că nu vreau să vorbiesc cu ea…!” Spune-i ce vrei, dar nu mi-o da la telefon şi fă-o să înŃeleagă să nu mă mai caute!” Secretara a ieşit nedumerită din birou, iar Cristi a scos un oftat, spunând: „Marina, am să-Ńi povestesc altădată despre ce este vorba!” Marina avea puŃină informaŃie despre fosta relaŃie a lui Cristi şi aflase că are loc o despărŃire, dar nu se făcea să-i spună ceva. Aşa că a tăcut şi l-a privit aprobativ. Între ei se înfiripa o iubire. Amândoi simŃeau un fior, dar fiecare îşi ascundea sentimentele şi lăsa să se înŃeleagă că îi face celuilalt plăcerea de a-i Ńine companie. Dacă şi-ar fi lăsat slobode sentimentele nu ar mai fi stat despărŃiŃi nici măcar o zi. Pentru Marina era o adevărată plăcere să vină la serviciu. Nu simŃea că este o corvoadă, ca oricare alt om care pleacă dimineaŃa la serviciu şi se întoarce seara acasă morocănos şi obosit. Pentru Cristi firma devenise mai confortabilă decât vila în care stătea. Ar fi stat mai mult la slujbă, că numai aici o putea întâlni pe cea care îi ocupa şi pusese stăpânire pe gândurile lui. Marina, fiind acum convinsă de intenŃiile lui Cristi, începuse consultările cu cele două prietene, doamnele Angela şi Monica, asupra Ńinutei sale de revelion. Fiecare se oferise să-i dea o sugestie, să-i împrumute din garderoba şi accesoriile lor, să-i dea colierele şi brăŃările care se potrivesc cel mai bine cu costumaŃia. La început Marina a refuzat, amintindu-şi de sfaturile mamei sale de

144

Marina şi marea Vrei să mergi cu mine? a nu împrumuta nimic de la nimeni. Dar acum, miza era prea mare. Trebuia să arate bine pentru Cristi. - Oricum, vei fi regina petrecerii în seara de revelion. Nu are cum să arate altcineva mai bine decât tine. Angela îi dăduse o rochie de satin roşu pe care o îmbrăcase o singură dată şi acum se chinuiau toate trei so ajusteze după silueta Marinei. Rochia fusese lungă, dar au mai scurtat-o. Unul dintre dormitoare devenise atelier de croitorie. Înainte de această rochie mai probase câteva. Peste tot erau numai bijuterii şi o îmbrăcaseră pe Marina cu toate rochiile şi-i puseseră toate bijuteriile ca să vadă cu ce-i stă mai bine. Doamna Monica se oferise să-i dea blana ei de nurcă. - Şi dacă nu mă mai vede Cristi cu blana? Nu pot so îmbrac, doamna Mareş. - Stai liniştită, că bogaŃii ăştia nu reŃin cu ce eşti îmbrăcată. Important este să arăŃi ca o regină. - Are dreptate Monica. Nu-Ńi mai face griji. Pune pe tine tot ce te scoate în evidenŃă. - Nu că ai avea nevoie. łie îŃi stă bine indiferent cu ce te îmbraci. - ÎŃi dai seama că va rămâne „interzis” când te-o vedea cum arăŃi? - De ce crezi că s-a îndrăgostit de ea? Pentru că arată superb. - Marina, vreau să nu mai fie nimeni ca tine. Oricum, şi atitudinea ta este una aparte.

145

Vasilica Mitrea Vrei să mergi cu mine? Ele au văzut-o îmbrăcată şi au mizat pe euforia tuturor la apariŃia Marinei în seara de Anul Nou în sala restaurantului, dar s-au gândit şi ca partenerul ei să nu aibă de făcut comparaŃie cu nicio femeie din trecutul său. Puneau pe ea o bijuterie şi imediat o înlocuia cu alta să vadă care i se potriveşte mai bine. O priveau de la distanŃă ca nu cumva, per total, să aibă ceva nepotrivit pe ea. Doar pantofii şi poşeta erau ale Marinei. În final au stabilit exact ce va pune pe ea. Privirea lor nu a fost niciodată mai încântată ca acum. Era nepământeană. Era zeiŃă. - Doamne, ce am făcut să merit două prietene atât de minunate? - Marina, tu ai fost pentru noi o apariŃie neaşteptată. Este şi norocul nostru că te-am întâlnit. Tu ne-ai dat din tinereŃea ta şi am învăŃat din atitudinea ta. Chiar dacă suntem mai în vârstă am avut ce învăŃa de la tine. Rezerva ta în a judeca oamenii din jur şi a-i înŃelege aşa cum sunt ei, de la tine am învăŃat-o! - Oamenii nu sunt de aceeaşi vârstă chiar dacă au acelaşi număr de ani. Deci, fiecare dintre domniile voastre arătaŃi a fi cu ceva ani mai tinere. - Întotdeauna ai un răspuns măgulitor, deşi ştiu că eşti sinceră. La fel, modestia care te caracterizează, chiar dacă ai toate atuurile de a Ńine „nasul pe sus”, tot de la tine am învăŃat-o, spune şi doamna Monica. - Dar dumneavoastră unde faceŃi revelionul? - Eu fac revelionul cu prietenul meu la un restaurant în ConstanŃa. Şi Monica de ani de zile face revelionul singură acasă. Eu am invitat-o să vină cu noi, dar a refuzat.

146

Marina şi marea Vrei să mergi cu mine? - De ce, doamna Mareş? De ce staŃi singură în casă de revelion? - Pentru că nu-mi place să merg singură! - Îmi pare rău. Am să vă sun, sper să nu dormiŃi? - Dacă mă suni la doar o oră după Anul Nou, nu dorm! Stau puŃin după miezul nopŃii, după aceea mă culc. - Bine că mi-aŃi spus, să nu vă deranjez. Marina abia aştepta noaptea Anului Nou. Oare cum se va comporta Cristi cu mine, va avea intenŃii serioase sau a dorit numai compania mea?! A învăŃat din experienŃa cu Tudor că nu poŃi să te bazezi pe un bărbat. Azi spune una, mâine spune alta! Dar doamna Angela, dintre toate sfaturile pe care i le-a dat, a învăŃat-o şi „să trăiască clipa”. Va fi binevenită „clipa” când va scoate amintirile ca dintr-un scrin vechi şi-şi va aminti de ea. Şi nu are cum să fie, decât una bună. Îmi voi aminti cu plăcere şi de toate pregătirile pe care le-am făcut ca să ajung la acest rezultat de „zeiŃă”. Şi întotdeauna îmi voi aminti cu plăcere şi nu le voi uita niciodată pe „doamnele mele”! Au uitat de ele ca să mă pregătească pe mine, să arăt cât mai bine. Fără ajutorul lor… * * *

147

Vasilica Mitrea Se spunea că se potrivesc

Se spunea că se potrivesc

ună telefonul: - Marina, pot să vin să te iau pe la orele 20.30? Te sun înainte de a veni ca să ieşi la scara blocului.

- Da, e bine! * * * Oana era disperată fiindcă nu avea nici o ofertă pentru sărbătorirea revelionului. Să meargă la părinŃii lui, degeaba. Mama lui Cristi i-a spus clar că nu poate face nimic pentru ea. „Dacă s-ar mai putea întoarce timpul, altfel ar proceda. Cum a putut s-o ignore total pe mama lui şi s-o privească ca pe un străin?! „Sângele apă nu se face” – un dicton pe care îl ştiu şi copiii. Iubitele rămân sau nu rămân – dar părinŃii sunt de neînlocuit. Ei rămân pentru totdeauna alături de copiii lor indiferent prin ce trec sau alături de cine trec. Dacă la tinereŃe am avea şi înŃelepciune în aceeaşi măsură cu iubirea pe care o avem de dăruit, ce bine ar fi! A încercat să-l sune şi pe telefonul fix şi pe mobil şi la serviciu, dar în zadar. Îi venea să urle de disperare. Cristi îi închidea telefonul de cum îi vedea numărul. Nu

148

Marina şi marea Se spunea că se potrivesc mai era delicat ca înainte s-o lase să sune după care să motiveze ceva. Îi spusese clar că nu vrea s-o mai vadă. Fierbea în suc propriu. Încercase să sune la alŃi prieteni dar fiecare avea ceva aranjat. Era prea târziu. Prea târziu pentru a sărbători revelionul, prea târziu pentru a mai fi iubită de Cristi. Prea târziu să-şi repare greşelile trecutului. Fusese mândră şi asta a costat-o scump. „Mândria” este unul dintre păcate. Niciodată să nu crezi că eşti „sus” şi că nu mai ai nevoie de nimeni. „Ce e val, ca valul trece!” * * * Norocul fiecăruia vine de la Dumnezeu şi trebuie păstrat cu smerenie. Să nu-i aruncăm la coşul de gunoi pe ceilalŃi doar pentru că noi am ajuns acum mai sus decât ei. Ba, dimpotrivă, să le arătăm bunăvoinŃă, să-i ajutăm, să le oferim măcar compania noastră, să-i apropiem, nu să-i îndepărtăm şi mai mult! Să avem la cine alerga la nevoie! ViaŃa seamănă cu o roată – eşti când sus, când jos! * * * Când au intrat Cristi şi Marina la braŃ, toate capetele s-au întors. Marina, deşi o fată de la Ńară, l-a uimit pe Cristi cu atitudinea ei. pe lângă frumuseŃea ei, felul majestuos de a păşi, de a se aşeza pe scaun, de a dansa – l-a făcut pe Cristi să o admire şi mai mult. Toată averea lui nu însemna nimic şi nu putea avea valoarea Marinei. Cu bani poŃi să cumperi tot, dar nu şi iubirea unui om pe care Ńi-l doreşti lângă tine pe care nu-l vei avea niciodată dacă el nu vrea. Banii sunt o monedă de schimb pentru orice, mai puŃin pentru a cumpăra dragostea cuiva.

149

Vasilica Mitrea Se spunea că se potrivesc Cine nu şi-a dorit ceva cu ardoare şi nu s-a rugat să aibă acel ceva?! Aşa îşi dorea Cristi iubirea Marinei. Văzând cât era de admirată şi urmărită în tot ce făcea începuse să creadă că niciodată nu va ajunge la ea. Toată seara a nutrit acest gând şi s-a frământat cum să-i spună cât de mult o iubeşte şi ar dori să fie a lui. El nu mai punea niciun preŃ pe sine, deşi, ca bărbat, arăta superb. Nu mai punea preŃ pe averea lui, deşi pentru Marina el constituia resursa economică a mai multor angajaŃi şi… a ei. Tot ce era „valoare” se afla acum în dans, în braŃele lui. Şi cu toate acestea avea senzaŃia că dacă dansul se sfârşeşte, se vor termina şi visele lui. Nu a mai simŃit niciodată atâta trăire, atâta emoŃie. Marina avea un fel de a fi. O admirai pe stradă dacă nu o cunoşteai pentru Ńinuta, frumuseŃea şi atitudinea ei, dar când intrai în vorbă cu ea, te mai fermeca ceva. O priveai ca un bun de preŃ, indiferent că îŃi devenea prietenă, chiriaşă sau iubită. Era distantă şi totodată o simŃeai aproape. Era gata să te ajute dacă aveai nevoie de ea. Nu ura pe nimeni. Nu se certa cu nimeni. Te privea întotdeauna cu îngăduinŃă. „Doamne, de unde minunea asta de fată? Cum a fost trimisă chiar la firma mea să primească o slujbă?” Cristi era o partidă bună – auzise asta de foarte multe ori din partea familiei şi a prietenilor – şi totuşi acum nu se considera demn de iubirea Marinei. El nu făcea parte dintre bărbaŃii care se supraapreciază şi îşi închipuie că le este totul permis. Îl caracteriza modestia. Fără a arăta umilinŃă în faŃa Marinei, se purta demn, manierat, încât la rândul ei Marina se considera norocoasă că are alături de ea această mândreŃe de bărbat.

150

Marina şi marea Se spunea că se potrivesc Toată seara au făcut deliciul celorlalŃi participanŃi la seara de revelion, iar ei, amândoi, au fost conştienŃi de asta. A fost cea mai potrivită pereche. La masa lor au fost şi unii dintre prietenii şi cunoştinŃele lui Cristi. L-au felicitat pentru această alegere. O ştiau şi pe Oana. Marina nu se compara în nici un fel cu ea. A fost admirată de toŃi, iar prietenii s-au înclinat în faŃa lui Cristi şi a ei pentru a obŃine un dans. Cristi nu a îndrăznit să-i spună cuvinte mari, dar a lăsat să se înŃeleagă că o apreciază. * * * Doamna Macaia s-a înfiinŃat dis-de-dimineaŃă, pe întâi ianuarie, la doamna Mareş. Marina venise de la revelion, adusă de Cristi cu maşina, în zorii zilei. Doamna Macaia mai-mai să piardă ocazia dacă în momentul acela nu s-ar fi sculat mai de dimineaŃă să bea un pahar cu apă la bucătărie. Şi pe cine vede ea? Pe Marina alături de un bărbat prezentabil. Era o pereche coborâtă parcă dintr-un tablou pictat de un pictor de succes. „Ia uite pe cine văd eu”, zise doamna Macaia cu voce tare. PuŃin i-a lipsit să nu dea şi perdeaua la o parte să vadă mai bine. Dar a văzut esenŃialul. „De când are Marina un alt prieten şi eu nu ştiu? Secretoase mai sunt cucoanele astea, dar lasă că mă duc eu şi-o întreb pe doamna Mareş”. A stat ca pe ghimpi încă vreo două ore acasă. Oricât era ea de curioasă nu putea s-o trezească din somn pe vecina ei aşa de dimineaŃă. - Da. Cine este?

151

Vasilica Mitrea Se spunea că se potrivesc - Eu sunt, vecină. Deschide! - Aaa, ce s-a întâmplat doamna Macaia de veniŃi aşa devreme în vizită. Nu aŃi lăsat măcar să-mi intre întâi un bărbat în casă. Aşa se spune, că de întâi ianuarie, ca să-Ńi meargă bine trebuie să-Ńi intre mai întâi un bărbat în casă. BineînŃeles că doamna Mareş a spus-o ca pe o glumă ca să nu se supere vecina, deşi era adevărat. Aşa a lăsat de înŃeles, ca nu cumva vecina ei să facă din asta o bârfă, că era în stare să o povestească la toŃi vecinii. - Lasă, că nu sunt eu prima care a intrat în casă în dimineaŃa asta. Marina nu-i tot femeie? Ea a intrat prima. - Da, de unde ştiŃi? - Cum, de unde ştiu! Am văzut-o! A condus-o acasă un bărbat bine. - Păi, de la ce oră v-aŃi trezit? - De la cinci. M-am dus la bucătărie să beau apă şi… ce să vezi? Marina, îmbrăcată frumos, condusă de un bărbat. - Păi, ea a făcut revelionul în altă parte. Este tânără, nu? Ce, era să stea cu mine acasă? - Bine, bine, dar cine era bărbatul ăla? - Eu ştiu cine era? A plecat cu mai mulŃi prieteni, a minŃit doamna Mareş. Probabil că s-a oferit unul s-o conducă până la scara blocului. Nu vedeŃi câte se întâmplă în ziua de azi? - Şi eu care credeam că şi-a găsit alt băiat şi a uitat de nemernicul ăla care nu făcea doi bani. Şi cum doamna Mareş dădea semne de oboseală, vecina ei a ieşit urându-i: La mulŃi ani!

152

Marina şi marea Se spunea că se potrivesc * * * Când a revenit la muncă după Anul Nou Cristi nu a mai avut nici o reŃinere faŃă de ea, dar nici faŃă de ceilalŃi angajaŃi, să-i acorde o prietenie sinceră şi prin gesturi tandre îi oferea flori, dulciuri sau alte lucruri care se pretau a le oferi la locul de muncă, precum o masă comandată de la un serviciu de cathering, o pizza la birou, prăjituri… - Marina, ce doreşti să mănânci, o pizza sau comand altceva? - Ce-Ńi doreşti şi tu, Cristi! - Bine, atunci aleg eu. Şi serveau masa la biroul lui Cristi unde nimeni nu intra să-i deranjeze. Pentru ceilalŃi salariaŃi era o chestiune de timp până când vor fi împreună. Nici unul nu îndrăznea să spună ceva, doar le era interzisă bârfa în firmă. Dar nici nu aveau ceva împotrivă. Pe şoptite, se spunea că se potrivesc şi nu va mai dura mult şi vor juca la nunta lor. - Marina, Ńi-am adus aceşti trandafiri. ÎŃi place culoarea? Erau roşii ca focul. Florile acestea le compar cu tine. Tot atât de frumoase şi inaccesibile. - De ce comparaŃia? - Sunt frumoşi, dar au spini! - Ha, ha, ha. Cristi, mă faci să râd. - Îmi place când râzi. - Şi mie îmi place… când primesc flori. - Diseară putem să mergem la un spectacol? schimbă Cristi vorba.

153

Vasilica Mitrea Se spunea că se potrivesc - Lasă pe altădată. - De ce? - Să-i spun şi eu întâi gazdei mele să văd ce părere are. - Aaa, trebuie să ceri voie mai întâi? - Cam aşa ceva. Nu am mai fost plecată de acasă, să vin târziu… Nu ştiu ce va spune… Marina nu voia să repete greşeala de a întârzia prin cluburi până după miezul nopŃii aşa cum făcuse cu Tudor considerându-se viitoarea lui soŃie. - Bine, atunci. Altădată. Marina căpătase un mare respect pentru doamna Mareş de când deveniseră apropiate, mai mult decât o relaŃie între gazdă şi chiriaş. La început, când îl cunoscuse pe Tudor, îi aducea doar la cunoştinŃă că va pleca la un club şi se va întoarce mai târziu. Dar de când îi arătase o prietenie aşa de mare nu putea să treacă peste îngăduinŃa domniei sale de a fi de acord cu o ieşire, aşa cum era acum invitaŃia pentru spectacol. Într-un fel, toate naivităŃile acestea îl încântau pe Cristi. Îl surprindea plăcut cu inocenŃa ei. Îşi dorea ca el să aibă mai multă grijă de ea, s-o protejeze, iar ea simŃea nevoia să întrebe pe alŃii ce are şi ce nu are voie să facă. Fusese obişnuit cu Oana, libertină şi dezinvoltă, care nu avea nici o reŃinere în a cere ceva, făcea tot ce-i trecea prin cap, uneori fără să-i ceară şi lui părerea. Mergea şi singură la restaurant sau cu „fetele”, după spusele ei. Dacă era Cristi ocupat, mergea la film sau la spectacol, nu se punea problema să-i ceară voie. Îl informa după ce faptul era consumat. Un motiv în plus să-i placă de Marina. Era ceva nou pentru el, era ca un crin

154

Marina şi marea Se spunea că se potrivesc alb, o orhidee care te farmecă cu mirosul şi puritatea sa, cu fragilitatea cu care este înzestrată, pe care trebuie să o mânuieşti uşor ca nu cumva să-i cadă o petală. Aşa se purta şi Cristi cu Marina. Nu îndrăznea nici măcar să o îmbrăŃişeze. De sărut, nici nu putea fi vorba. El o iubea nespus, dar fără să o atingă. Atitudinea ei distantă, dar cu un comportament cald, îl deruta de fiecare dată. Până acum ea nu l-a jignit, nu l-a respins, dar avea un fel de a fi, de nu îndrăzneai să-i spui ce simŃi pentru ea. Singura lui apropiere de trupul ei a fost când au dansat la Revelion. Erau momente când şi-ar fi dorit să o cuprindă de tot, să-i acopere trupul cu săruturi sau visa să se afle pe o insulă pustie de unde să nu mai poată pleca. Să fie numai a lui. Fanteziile acestea nu-i dădeau pace, iar rezultatul se vedea în dezinteresul lui pentru firmă. Norocul lui era că avea angajaŃi destoinici, cu simŃul responsabilităŃii şi lui îi dădeau numai hârtiile la semnat. Căuta tot mai des ocazia de a sta alături de ea dorind să o privească la nesfârşit. Aştepta un moment prielnic când să-i declare zbuciumul său şi dorinŃa de a-i fi alături toată viaŃa. Dar ea, cu glasul şi privirea blândă, îl aproba sau nu, fără a intra în jocul unor glume, chiar naive, iar el nu avea prilejul să-i spună ce simte pentru ea. Teama lui era să nu-l respingă într-un fel şi să nu se mai poată bucura măcar de prezenŃa ei. Dacă nu ar fi acceptat să fie a lui, ar fi stat o viaŃă întreagă în umbra ei, doar să o privească, aşa că nu dorea să piardă măcar aceste privilegii. El uitase cu desăvârşire de meritul şi calităŃile sale. Plus valoarea era Marina. * * *

155

Vasilica Mitrea Când cobora în port căuta suveniruri

Când cobora în port căuta suveniruri

udor a plecat în voiaj, iar Amalia s-a întors acasă la GalaŃi. În fiecare zi au avut discuŃii aprinse cu privire la interesul lui scăzut pentru relaŃia dintre ei. Degeaba i-a adus Amalia la cunoştinŃă toate acestea aşteptând să-i treacă această iubire „pasageră”, cum o numea ea. Nu a vrut în ruptul capului să-l părăsească, iar el, ce putea să facă, să apeleze la violenŃă?! Aceste trei luni şi ceva au fost de coşmar pentru amândoi. El o iubea în continuare pe Marina, iar Amalia îl iubea în continuare pe Tudor. Suferea fiecare iubind şi neprimind iubire! Dar „iubirea n-a ucis niciodată pe nimeni, numai oamenii ucid în numele ei!” Clipe de neputinŃă, momente de ură şi dispreŃ avea uneori Tudor faŃă de Amalia, iar ea le-a suportat pe toate mai uşor pentru că suporta totul din iubire pentru el. În timp ce el trebuia să stea în aceeaşi casă cu cineva pe care nu o mai dorea în preajma lui. Îi era destul de greu, dar nu ştia ce soluŃie să adopte. Dacă ar fi fost căsătoriŃi, Tudor s-ar fi dus să introducă divorŃ, dar aşa nu putea face nimic. Cum putea să scape de Amalia? Luând-o cu forŃa de braŃ şi

156

Marina şi marea Când cobora în port căuta suveniruri aruncând-o în stradă?! Mai avea încă respect pentru părinŃii care l-au crescut şi l-au educat frumos, fără să fie violent cu o femeie sau cu oricine altcineva. Dar suferinŃa lui era enormă. Nu citise în niciun roman despre o dramă mai mare decât a lui din care să se inspire acum şi care să-l conducă la un deznodământ, la o iniŃiativă. Îi venea să evadeze de lângă Amalia, să alerge fără să fie prins şi să se oprească la blocul unde locuia Marina ca să-şi strige dragostea. Multe clipe de disperare din dragoste a trăit Tudor, dar cu cine să le împărtăşească?! Momentul în care a aflat vestea că va pleca în voiaj a fost unul fericit. De Marina nu mai ştia nimic, nici n-o mai întâlnise. El nu avea o vecină precum doamna Macaia care să-l informeze. Urma să stea plecat trei luni. Se gândise ca, la întoarcere să-şi schimbe gazda şi telefonul şi s-o caute pe Marina. Ea nu a lipsit niciodată din mintea şi gândurile lui. Dacă-şi făcea planuri de viitor, acestea erau numai alături de EA. Pe toată perioada voiajului nu a fost zi în care să nu ofteze pentru Marina. Îşi cumpărase un caiet şi scria zilnic pentru ea câteva versuri. În ele erau toată iubirea şi toată suferinŃa lui din dragoste. Colegii lui îi cunoşteau deacum deprinderile. În timpul liber se retrăgea undeva în singurătate cu caietul pe genunchi şi numai el ştia ce scrie că niciodată nu a arătat nimănui. Dar absolut tot echipajul cunoştea dragostea lui pentru Marina. Nu era zi să nu vorbească despre minunea de fată care era Marina. Ea întruchipa toate aşteptările şi idealurile fiecărui bărbat – şi fizic şi moral. Când cobora în port căuta suveniruri plăcute pentru iubita lui şi, dacă se întâmpla să fie alături un coleg, îi cerea părerea: „ce zici, o să-i placă asta?” Pentru Amalia nu a cumpărat nimic. Şi-o scosese total din minte. Pentru el Amalia nu mai exista.

157

Vasilica Mitrea Când cobora în port căuta suveniruri Lunile acestea a fost tot timpul trist şi a oftat. Îşi reproşa faptul că nu i-a spus niciodată de prietenia lui cu Amalia. Dacă i-ar fi spus de la început, altfel ar fi stat acum lucrurile. Nu s-ar mai fi ascuns ca ursul în bârlog. Ar fi avut curajul să-i ceară o întâlnire, chiar dacă Amalia se Ńinea după el. Aşa, ar fi avut de dat prea multe explicaŃii şi ce putea să-i spună – că a minŃit-o!? Că cererea în căsătorie a fost o farsă? Nu era o farsă. A făcut-o cu cea mai mare sinceritate, dar atât de prins a fost de iubirea pentru Marina încât a uitat pur şi simplu că Amalia nu a plecat în Italia pentru totdeauna. Dar nici nu şi-a închipuit vreodată că va fi atât de insistentă şi nu va putea scăpa de ea. Era pe punte, respira aerul mării, trăgea aer în piept şi-şi făcea planuri de a o aduce înapoi în viaŃa lui pe Marina. Trăia şi respira pentru şi prin Marina! * * *

158

Marina şi marea Binecuvântată să fie iubirea

Binecuvântată să fie iubirea

arina era fericită. Ce fericire mai mare putea să aibă având un serviciu şi un salariu bun, cu un bărbat care o curta şi-i făcea zilele luminoase. Colegii ei de muncă o iubeau şi o respectau, cele două doamne de acasă o înconjurau cu dragostea şi prietenia lor… Îi mulŃumea adesea lui Dumnezeu şi spunea: „lăudat să fie numele Tău Doamne, că atunci când mă credeam prăbuşită tu m-ai ridicat şi mai Binecuvântat cu Dragostea Ta!” Nu era o credincioasă, dar aflase această rugăciune magică de la mama ei; respecta cele 10 porunci biblice şi principiile sănătoase de care beneficiase din familie. Mama ei a avut un rol foarte important în formarea ei ca om. Trecuse o lună de când era împreună cu Cristi şi acesta o invită într-o seară la cinema. Doamna Mareş i-a dat „verde” pentru orice întâlnire cu Cristi. După lungile lor discuŃii de taină, doamna a afirmat: „Am încredere în el, Marina, aşa că, dacă te mai invită undeva, du-te! Nu mai aştepta consimŃământul meu!” Era un film de dragoste şi în timpul unei scene de iubire Cristi s-a apropiat de obrazul ei şi a sărutat-o,

159

Vasilica Mitrea Binecuvântată să fie iubirea şoptindu-i la ureche, cu o voce gravă, venită din adâncul fiinŃei lui, te iubesc! Era atâta adevăr, disperare şi sinceritate în vocea sa că Marina a simŃit fiori în tot corpul. Din momentul acela nici unul nu a mai urmărit acŃiunea filmului. Erau topiŃi de dor, clocoteau de iubire unul pentru celălalt. Nu mai trăiau în prezent. Fiecare avea fanteziile sale şi le vedea transpuse ca pe un ecran. Nimeni dintre cei dimprejur nu bănuia că doi spectatori trăiesc o iubire mai mare decât cea din film. La ieşirea din sală a cuprins-o cu mâna de mijloc şi a rugat-o să se mai plimbe puŃin, deşi afară începuse un adevărat viscol. Ningea şi viscolea zăpada. Din momentul acela ei au iubit întotdeauna viscolul şi ninsoarea. Această vreme câinoasă i-a favorizat lui Cristi prilejul s-o Ńină strâns la pieptul lui, deşi nici ea nu mai simŃea frigul. Uitase de timp, uitase de vreme şi au mers îmbrăŃişaŃi fără nici o Ńintă. Nimic în jurul lor nu mai conta. Au înŃeles atunci că fericirea însemna ceea ce simŃeau ei în momentul acela. A fi fericit nu înseamnă să fii înconjurat de bogăŃie, să ai tot confortul din lume, să-Ńi fie cald sau frig. Erau fericiŃi pentru că erau împreună şi se iubeau. PrezenŃa Marinei făcea ca şi zăpada pe care o călca să fie ceva deosebit pentru el, viscolul care-l biciuia pe obraz îl primea ca pe nişte săruturi. * * * Binecuvântată să fie iubirea dintre doi oameni şi nimeni altcineva din afară nu are voie să-i despartă! Să-i lase împreună să-şi consume iubirea. Aceasta este dată de Divinitate şi blestemat este acela care intervine împotriva DivinităŃii!

160

Marina şi marea Binecuvântată să fie iubirea * * * Nu există alt sentiment mai înălŃător şi mai divin decât iubirea. Dumnezeu este iubire, iar ei se considerau apăraŃi de Divinitate. Se făcuse destul de târziu când Marina s-a uitat la ceas. „Cristi, repede că mâine trebuie să mă scol devreme să merg la serviciu!” „Ai învoire de la şeful tău să vii atunci când te trezeşti, indiferent de oră!” Au râs amândoi, s-au urcat în maşină şi, cu toată viteza printre nămeŃii deja formaŃi, a condus-o până la scara blocului. Doamna Mareş nu se culcase. Îngrijorată, deşi i-a spus că are încredere în Cristi, o aştepta cu sufletul la gură. Era foarte târziu, dar au mai stat mult timp la taclale, pentru că ele deveniseră atât de apropiate încât nu-şi mai ascundeau nimic, iar doamna Mareş se considera parte din povestea de dragoste a Marinei. Asculta totul cu sufletul la gură. Îl iubea şi ea pe Cristi, bineînŃeles într-alt fel, pentru că o făcea fericită pe Marina. A doua zi, deşi avea învoire, Marina s-a trezit la timp şi a plecat la slujbă pentru că dorul de Cristi era mai puternic decât chiulul. Cristi era în birou său, dar cum a aflat că a venit, s-a dus şi a îmbrăŃişat-o după ce i-a sărutat mâna cu tandreŃe. I-a şoptit din nou cât de tare o iubeşte şi i-a cerut să-i devină soŃie. Aşa, fără nici o scenă gândită dinainte pentru că aşa a simŃit şi pentru că nu mai avea stare s-o Ńină pe Marina departe de el. Pentru o clipă Marina a rămas confuză gândindu-se că a mai fost cerută odată de soŃie şi a doua zi EL a uitat tot. „De ce să ne grăbim?” a răspuns ea aproape şoptit, nu pentru că aşa a simŃit, ci pentru că şi-a adus aminte de prima cerere. Dacă până mâine va uita şi Cristi?!

161

Vasilica Mitrea Binecuvântată să fie iubirea - Marina, dar nu despre grabă este vorba! Te iubesc de când te-am văzut prima dată, însă nu eram sigur de sentimentele tale. - Dacă până mâine uiŃi că m-ai cerut de soŃie?! - Să uit?! - Da, e posibil. - Dacă spui că uit până mâine, te mai cer astăzi de o sută de ori şi dacă vrei argumente, te duc acum acasă la mine şi acolo rămâi până facem actele. Marina, ştii că sunt bogat, că am tot ce-mi trebuie, dar ca să fiu pe deplin împlinit am nevoie ca tu să-mi fii alături. Fără tine toate acestea nu contează pentru mine, nu au valoare. De când te-am cunoscut trăiesc şi respir doar prin tine. Nu mai concep viaŃa fără tine. Eşti cel mai frumos şi minunat lucru care s-a întâmplat vreodată în viaŃa mea! Dacă, Doamne fereşte ai trăi alături de altcineva refuzându-mă pe mine, eu aş fi toată viaŃa umbra ta. Nu mai concep să-mi formez o familie decât alături de tine. Poate crezi că sunt vorbe mari, dar asta simt. Marina era gâtuită de emoŃie. Fiecare cerere în căsătorie are farmecul ei. Chiar dacă Cristi nu s-a aşezat în genunchi în faŃa ei cu o floare în mână şi această cerere părea sinceră, dar odată ce a trecut printr-un episod neplăcut, acum se temea să nu se repete. * * * Din fiecare expierenŃă neplăcută noi rămânem cu neîncrederea în oameni! Mare păcat! Nu toŃi oamenii sunt la fel. * * *

162

Marina şi marea Binecuvântată să fie iubirea - Nu pot să-Ńi răspund imediat. Mai lasă-mi puŃin timp. Cristi s-a întristat puŃin când a auzit răspunsul ei. Era neîncredere sau nu-l iubea suficient? Diana, secretara, l-a scos din această stare, chemându-l la birou pentru că îl căuta cineva. Şi Marina a avut timp să-şi revină din emoŃie şi să judece lucrurile la rece. „Doar n-o să mi se întâmple tocmai mie acelaşi lucru de două ori. Dacă-mi mai zice odată, accept! Aaa, dar să profit de ocazie, să-i cer părerea şi doamnei Mareş. Are experienŃă mai mare decât mine şi sfatul ei îmi poate fi folositor.” Când a auzit, doamna Mareş s-a bucurat mai mult decât Marina şi i-a spus să nu mai stea deloc pe gânduri, să accepte imediat. „O altă partidă mai bună nu găseşti!” Marina aştepta nerăbdătoare să-i propună Cristi încă o dată şi să accepte. Era aproape de încheiere programului când intră Diana şi îi spune: „Hai să plecăm şi noi mai devreme pentru că şeful a plecat şi a spus că nu se mai întoarce astăzi!” Marina regreta, mai ales că povestind acasă a auzit şi părerea gazdei. „Acum, asta era, va aştepta încă o zi până mâine!” Abia terminase de servit masa şi îi povestise doamnei ce s-a întâmplat când a sunat Cristi. „Marina, scuză-mă că a trebuit să plec imediat. A fost o situaŃie în port care nu a suportat amânare. Dar cererea mea rămâne valabilă!” După ce i-a spus că „cererea rămâne valabilă” restul convorbirii aproape că l-a uitat şi i-a dat vestea

163

Vasilica Mitrea Binecuvântată să fie iubirea doamnei Mareş. Ea deja începuse suspicioasă cu privire la norocul ei.

să

fie

tristă

şi

A doua zi, Cristi a venit cu un buchet de trandafiri roşii, nu cu unul, ci atâŃia cât vârsta Marinei. I-a oferit trandafirii şi tot el i-a aşezat pe birou ca s-o poată îmbrăŃişa. O îmbrăŃişare tandră din partea unui om puternic şi elegant în comportare, cu mişcări atente şi lente, încât Marinei i-a insuflat un simŃământ de protecŃie totală. - Te vreau mereu lângă mine, Marina. Şi asta este posibil doar dacă accepŃi cererea mea în căsătorie! Topită şi ea de dorul lui, Marina îi spuse un DA şoptit la ureche, iar el atent la răspunsul ei, o săltă în sus de bucurie cu cele două braŃe puternice şi o lasă uşor din îmbrăŃişare pentru a scoate din buzunar o cutiuŃă minusculă îmbrăcată în catifea roşie. Îi oferi cutia spunându-i: „Pentru că ai acceptat, primeşte şi acest inel ca dovadă a sincerităŃii şi iubirii mele nemărginite pentru tine. Îmi doresc ca nimeni, niciodată să nu ne despartă şi să fim tot la braŃ şi când o să fim la vârsta senectuŃii, să ne sprijinim unul de celălalt şi să ne aducem aminte mereu de aceste clipe!” Este uşor de înŃeles ce a urmat. El a comandat o masă cu şampanie pentru toŃi membrii acelui colectiv şi a făcut anunŃul. Părea că toŃi se bucură de fericirea lor. Căsătoria era de aşteptat pentru că toŃi văzuseră dragostea cu care o înconjura şi „o pereche aşa de potrivită rar mai întâlneşti”, se spunea pe şoptite. Marina şi-a anunŃat telefonic părinŃii şi i-au rugat să se gândească la o dată pentru fixarea nunŃii. „Cât mai repede”, i-a şoptit Cristi pentru că de-acum o cunoştea pe Marina şi nu ar fi fost a lui decât după cununia civilă.

164

Marina şi marea Binecuvântată să fie iubirea Zilele care au urmat au fost trăite din plin, fără însă a fi împreună. Cristi i-a arătat din maşină „casa” lui, care era o vilă de toată frumuseŃea. Nunta s-a făcut la cel mai mare restaurant din ConstanŃa, cu mulŃi invitaŃi. PărinŃii lui Cristi au plăcut-o pe Marina imediat ce au văzut-o. Ea s-a comportat firesc, cu dragoste şi cu respect faŃă de ei, aşa cum obişnuia cu părinŃii ei, fără să facă diferenŃă. În noaptea nunŃii l-a privit pe Cristi ca pe un bun de preŃ. Era numai al ei, dar nu uita să-şi îmbrăŃişeze socrii şi părinŃii, în aceeaşi măsură, şi să-i întrebe „dacă se simt bine!” Aceştia o urmăreau cu privirea plină de dragoste. Era „fata lor”, a socrilor şi a părinŃilor. Nimeni nu făcea diferenŃa, dar nici ea nu-i diferenŃia. La nuntă au venit şi prietenele ei de la Ńară, Ramona şi Delia, însoŃite de noii lor prieteni. S-a vorbit mult despre această nuntă. O pereche mai potrivită nici nu se putea. Şi Cristi a fost atent la toate detaliile, a salutat toŃi invitaŃii deopotrivă, aşa încât să nu se simtă nimeni neglijat. - Monica, niciodată nu m-am simŃit mai bine ca la nunta Marinei. I-a plăcut mult şi prietenului meu. - Dar ce zici de mine, eu care nu am mai fost de ani de zile la o petrecere motivând de fiecare dată că nu merg singură, aici m-am simŃit ca la nunta fetei mele. De fapt Ńin la fata asta ca şi când ar fi copilul meu. - Să nu uiŃi că şi eu am aceleaşi sentimente pentru ea.

165

Vasilica Mitrea Binecuvântată să fie iubirea Marina le-a promis că după ce se va instala la vilă, primele invitate o să fie prietenele ei care au sprijinit-o şi au ajutat-o să ajungă doamna Demetriade. Doamna Macaia nu a fost invitată, motiv de mare supărare. Marina însă nu a făcut-o din răutate, a crezut că nu-şi doreşte. Ea însă s-a simŃit nedreptăŃită că „a Ńinut la fata asta şi a fost foarte intrigată când l-a văzut pe Tudor cu altă fată”, a spus ea altor vecine. „Şi uite, acum, nici nu m-a băgat în seamă să-mi ofere şi mie o invitaŃie! Cică, a mers toată lumea bună…!” Când a aflat de supărarea ei, Marina i-a cumpărat doamnei Macaia un tort cu rugămintea de a fi iertată. - Aaa, nu trebuia Marina. Casă de piatră! ÎŃi doresc să ai multă fericire şi… lasă, să nu fii necăjită că băiatul ăsta este mai bun şi mai frumos ca Tudor. Lasă, mamă… să-Ńi ajute Dumnezeu! După ce a plecat Marina, doama Macaia a spus în gândul ei: „lasă, că şi aşa nu aveam atâŃia bani pentru nunta asta de bogătaşi. M-ar fi costat o avere, poate venitul meu pe câteva luni. Am fost mai câştigată aşa, s-o fac pe supărata!” Marina a trebuit să se scuze, că altfel n-o mai termina cu doamna Macaia. Avea de făcut fel de fel de observaŃii care pe ea nu o interesau în nici un fel. - Nu merita doamna Mac-Mac aşa ceva, dar tu nu te dezminŃi nici de data aceasta. Eşti deosebită, asta este, spuse doamna Angela cu părere de rău. - Plec şi vin imediat, spuse Marina. A coborât din bloc şi la colŃul străzii era o cofetărie. A luat şi pentru ele un tort cu ciocolată, să nu mai fie supărate pe doamna Macaia. Au petrecut, aşa cum au făcut-o şi cu alte prilejuri, dar atunci o făceau să uite de alte neajunsuri şi neplăceri. Acum trona fericirea şi împlinirea, urările din toate părŃile.

166

Marina şi marea Binecuvântată să fie iubirea - Marina, să nu cumva să ne uiŃi acum, dacă te-ai căsătorit. Te aşteptăm să vii des pe la noi. - Niciodată nu vă uit. SunteŃi familia mea de aici, din ConstanŃa. * * * Marina insista să vină în continuare la serviciu, dar Cristi o ruga să stea acasă. Şi ca să-i facă pe plac o lăsa să vină la serviciu când dorea, fără a avea un program, dar conştiincioasă şi responsabilă cum era, ea şi-a Ńinut singură evidenŃa contabilă. Oana a aflat despre căsătoria lui Cristi şi umbla ca turbată. Nu-şi găsea locul. Ba îl suna la ore nepotrivite, ba îl aştepta în faŃa sediului firmei cu toate că el o respingea de fiecare dată şi l-a adus în stare să spună că va cere protecŃie dacă se va mai Ńine de el. Ca să nu mai fie deranjat şi-a schimbat numărul de telefon, deşi foarte mulŃi îi ştiau numărul vechi. A rugat-o pe Diana să anunŃe, prin telefon sau emaill, pe toŃi colaboratorii şi toate cunoştinŃele mai apropiate despre acest lucru. Marina ce s-a gândit? „Să-şi schimbe şi ea telefonul, dacă cumva îi mai trece prin minte lui Tudor s-o sune, nu se făcea să-i răspundă sau să mai ştie ceva de ea”. Aşa că a procedat şi ea în consecinŃă. Lui Cristi nu-i povestise în amănunt relaŃia ei cu Tudor, dar nu o făcuse dintr-o rea intenŃie. Nu au prea avut timp să discute despre altcineva, ocupându-se total de relaŃia lor, de visele pentru viaŃa lor viitoare. Cristi păstrase în serviciu femeia care-i făcea curăŃenie. Aceasta spăla, călca rufele, uneori prepara ceva

167

Vasilica Mitrea Binecuvântată să fie iubirea bun de mâncare pentru a-i fi mai uşor Marinei. Pe iubita lui, acum soŃie, o proteja de muncile casnice şi îi crea viaŃa pe care o gândise dacă-i va accepta cererea în căsătorie. Nu-i promisese nimic în prealabil, dar mereu visase la confortul pe care i-l va asigura dacă va fi a lui. În definitiv soarta a fost foarte darnică cu el. Avea o casă frumoasă, o maşină performantă, o firmă din profitul căreia îşi asigura un trai confortabil… De ce să economisească bani şi soŃia lui să ducă o viaŃă casnică? Tot el se preocupa şi cu partea de distracŃie a familiei lui. Marina, aşa rezervată cum o ştia, nu i-ar fi cerut nimic ca să se simtă bine. Aşa că, era de datoria lui să o facă. Cristi o rugase pe secretară să-i asigure programul săptămânal de filme şi spectacole. O dată la două luni ieşeau măcar până în Bulgaria sau Ungaria. De acolo foarte des ajungeau şi în Austria. Îşi trăiau viaŃa cu adevărat. Din banii câştigaŃi nu-şi făceau avere. Îi cheltuiau doar pentru confortul şi distracŃia lor. ViaŃa fiecărui om se trăieşte pe etape. ViaŃa Marinei cunoscuse o nouă etapă. Era iubită, era protejată, nu ducea grija zilei de mâine. Dumnezeu a răsplătit-o pentru primul ei eşec în dragoste şi pentru toată suferinŃa de atunci, dar şi pentru sufletul ei bun şi vorba ei blajină care aveau menirea să îi vindece pe cei care aveau o relaŃie cu ea sau se găseau în preajma ei. Îşi fixase o zi de vizită la socrii în cursul săptămânii, iar aceştia o aşteptau cu tot dragul. PărinŃii şi socrii îşi telefonau, iar părinŃii le mulŃumeau de fiecare dată pentru că au crescut şi educat un băiat manierat şi cu bun simŃ. „Vă mulŃumesc că l-aŃi educat pe Cristi atât de bine, iar eu mă bucur acum de rezultatul muncii dumneavoastră!” Cum să nu fie mulŃumiŃi aceşti părinŃi când li se aducea recunoştinŃa creşterii fiului lor arătând prin aceasta dragostea şi respectul pentru ei.

168

Marina şi marea Binecuvântată să fie iubirea La un spectacol sau un film bun îi invitau şi mergeau împreună. De cele mai multe ori se încheia seara cu o masă în patru la restaurant. Cristi se interesa acum de o maşină pentru Marina, în timp ce ea făcea cursul pentru şoferi. * * * Iubirea şi pacea în familie este ca o terapie. Bunele maniere reprezintă o treaptă esenŃială în drumul nostru spre fericire şi împlinire. Nu luăm nimic în afară de conştiinŃa noastră. De aceea nu trebuie să devenim egoişti şi lacomi. Să oferim totul ca să primim destul de mult. * * *

169

Vasilica Mitrea Frumoasa doamnă

Frumoasa doamnă

udor îşi făcea planuri mari de viitor şi absolut toate o includeau pe Marina. Mai întâi se gândea ca la întoarcerea din voiaj să-şi schimbe locuinŃa şi telefonul, iar pe părinŃi îi va ruga să nu o informeze pe Amalia despre toate acestea. Prima lui grijă a fost să-şi ducă la îndeplinire tot ce îşi propusese. Nu a fost uşor să-şi găsească o altă gazdă. Dar de-abia după aceea a urmat greul. Nu dădea de Marina. Nu avea veleităŃi de detectiv şi nu a reuşit să facă nimic în privinŃa aceasta. De la părinŃi primea mereu veste că Amalia este înnebunită că nu ştie nimic despre el. Se certase şi cu ei pentru că nu-i spun nimic bănuind că ascund ceva. „Nu ştim cât mai putem să o respingem aşa…” PărinŃii lui Tudor o plăceau pe Amalia, nu erau împotriva ei. Dar ce te faci când fiul tău te roagă insistent ceva. Nu puteau înŃelege dragostea lui, după o relaŃie de atâta timp alături de Amalia, doar că i-a căzut cu tronc o altă femeie. Îl susŃineau doar pentru că nu aveau încotro, dar nu erau întru totul de acord. Pe Amalia au asigurat-o că nici lor nu le spune unde s-a mutat şi ce număr de telefon are. „Ne sună de la un telefon fix din oraş!” „Iartăne, Doamne, că trebuie să minŃim fata asta, dar ce putem face!”

170

Marina şi marea Frumoasa doamnă Amalia era înnebunită. La câteva zile după ce a aflat că vaporul lui sosise s-a urcat într-un microbuz şi a venit la ConstanŃa. S-a dus glonŃ la doamna Micu. Nici aceasta nu ştia nimic de noua lui adresă. Gazda Ńinuse la Tudor, dar acesta i-a explicat pe scurt de ce se mută. Ştiind câte ceva din certurile sale cu Amalia, l-a înŃeles. Ia spus doar: „să nu mă uiŃi, să mai treci pe la mine!” Domniei sale, cu adevărat, nu-i dăduse nici o adresă şi nici numărul nou de telefon. După terminarea tuturor examenelor Tudor nu a mai trecut pe acasă, dar şi de teama ca Amalia să nu i se „agaŃe” iar de gât. După ce şi-a aranjat mutarea, după eforturi îndelungate de a o găsi pe Marina, a plecat la munte. Avea nevoie de puŃină relaxare după toate traumele psihice prin care trecuse. „După ce mă întorc, îmi găsesc mai întâi serviciu, adică un contract pe o navă, o caut pe Marina, strâng bani din voiaj şi după ce mă întorc mă căsătoresc cu ea!” Deabia acum el a înŃeles ce înseamnă să iubeşti. De când o cunoscuse, în mintea lui nu mai era loc şi pentru alte gânduri decât pentru ea. Şi iubirea adevărată nu moare niciodată. El avea o singură constantă – iubirea pentru Marina. Odată aceste planuri făcute, a stat relaxat în mica lui vacanŃă. Un prieten i-a spus de o firmă de shipping care angajează tineri absolvenŃi ai U.M.C. * * * Cu o hârtie în mână în care îşi notase adresa firmei, cu ochii în toate părŃile, Tudor s-a lovit de o

171

Vasilica Mitrea Frumoasa doamnă frumoasă doamnă şi întorcând capul îi spune: „ScuzaŃi, vă rog!” Frumoasa doamnă nu era alta decât Marina care tocmai plecase de la firma soŃului ei, acum şi a ei, unde mai verificase ceva prin acte. De când se căsătorise devenise absentă la absolut tot ce o înconjura, deoarece confortul şi situaŃia ei psihică şi materială erau mulŃumitoare şi nu o mai interesau persoanele pe lângă care trecea. Şi nu din îngâmfare sau mândrie, dar nu mai era interesată de nimic. Viitorul ei fusese asigurat din toate punctele de vedere. Când a văzut-o, Tudor era să scape hârtia din mână. Ce bine că se întâlnise cu ea. Doamne, cât a mai căutat-o prin oraş şi de câte ori a sunat la numărul ştiut şi nu-i răspundea nimeni. - Marina, dacă ai şti de când te caut! Doamne, ce bine arăŃi? - Tudor…?!! Revăzându-l, Marina a uitat pentru o clipă care mai este starea ei socială şi a fost într-adevăr foarte mirată săl întâlnească. - Marina, ştiu că în primul rând trebuie să-Ńi cer scuze pentru tăcerea mea… - Nu, Tudor, nu-i nevoie! Marina se fâstâcise mai mult decât el şi nu ştia nici ce să-i spună, nici cum să reacŃioneze. O luase total prin surprindere exact când aproape uitase de el. De fapt, îşi propusese să uite de el ca să nu-şi complice viaŃa alături de Cristi. Aşa i s-a părut că este corect şi în regulă faŃă de soŃul ei.

172

Marina şi marea Frumoasa doamnă - Aah, dacă ai şti ce bucuros sunt că te-am întâlnit. Am atâtea să-Ńi spun… - Nu, nu-i nevoie! - Ai rămas aceeaşi fată blândă pretenŃioasă. Iar eu mă simt aceeaşi bestie.

şi

deloc

Marina dă să plece, dar Tudor o apucă de mână: - Nu, cum să pleci când eu te-am căutat atâta? - Tudore, nu mai avem ce discuta! - Sigur că avem ce discuta. Am atâtea să-Ńi spun… - Nu…! Tudore, chiar nu mă interesează nimic din ce vrei să-mi spui… Uneori cuvintele devin inutile. - Ai tot dreptul să fii supărată. Dar să ştii că eu team iubit fără întrerupere tot timpul acesta, numai că am omis… am uitat să-Ńi spun că aveam deja o prietenă… - Bine, să fiŃi fericiŃi împreună. - Nu! Fericirea mea este lângă tine! - Nu se mai poate. - Ba se poate. Tu eşti o femeie deosebită. Eşti bună şi iertătoare. - Nu, chiar nu se mai poate. - Haide să intrăm undeva… la o cafea… să-Ńi explic. Sigur ai să mă înŃelegi. - Tudor, eu m-am căsătorit. - Cuuum?!!! - M-am căsătorit. - Nu! Nu! Nu! DivorŃezi, spuse Tudor, aproape Ńipând la ea!

173

Vasilica Mitrea Frumoasa doamnă - Chiar nu mai avem ce discuta, dădu ea iar să plece, dar Tudor o prinse de mână. - Nu pleci nicăieri! - Tudore, lasă-mă să plec. Se uită lumea la noi. - Nu mă interesează de nimeni. - Te rog, nu mai spune nimic, că eu trebuie să plec. - Marina, trebuie să vorbim… Totul are o rezolvare. Nimeni nu te-a mai iubit ca mine. - Da, din prea multă iubire ai ales să mă părăseşti. - Tocmai de aceea trebuie să-Ńi explic! - Nu mă mai interesează… Marina întoarce spatele să plece dar Tudor iar o prinde de mână. În timpul acesta un angajat al firmei trece şi vede scena. Foarte subtil şi elegant îi propune: - Doamna Marina, haideŃi… că vă duc eu acasă. - Da, mulŃumesc. Aceasta, plecă împreună cu domnul Ionescu şi Tudor a rămas mut şi cu mâinile întinse spre ea: “Marina, Marina, stai… Nu pleca!” * * * Iubirea este cel mai sfânt sentiment de pe pământ şi nimeni nu are voie să intervină pentru a o destrăma. * * *

174

Marina şi marea Frumoasa doamnă Tudor şi-a pierdut raŃiunea pentru care se afla acolo. A continuat să meargă pe stradă cu mâinile întinse şoptind: Marina… Marina…! Mintea lui s-a blocat pe acest ultim gest de disperare şi îl repeta obsesiv. După ce a colindat fără nicio Ńintă pe străzi, a ajuns acasă, la noua gazdă, s-a aruncat pe pat şi până a adormit a repetat întruna: Marina, Marina… De atunci, mintea lui nu mai funcŃionează şi o strigă întruna pe Marina. În parcul din oraşul său natal îl poŃi întâlni foarte des. Umblă nebărbierit, neîngrijit şi când vede o fată frumoasă o trage de mână, spunându-i: „Marina, stai să-Ńi explic…!” Este jenant şi pentru el şi pentru familia lui, dar mult mai dureroasă este trauma prin care trec toŃi ai săi. Pentru părinŃii lui este o mare durere. Terminase facultatea, aşteptau să se angajeze, să-şi facă un rost, dar nimic din toate astea. De când s-a îmbolnăvit, părinŃii lui au consultat cei mai mari specialişti în psihiatrie şi neurologie. Unul dintre medici a afirmat că „este posibil să-şi revină doar dacă va întâlni o fată asemănătoare celei pe care a iubit-o atât de mult!” Slabe speranŃe, dar tot este ceva, decât nimic. Nu puteau nici să-l împiedice să iasă din casă. Cine l-a cunoscut înainte ştie că era un băiat studios, vesel, respectuos, dar cunoscându-i povestea de iubire spune, văzându-l: „Doamne fereşte!” * * *

175

Vasilica Mitrea

DE ACEEAŞI AUTOARE: •

Ştiai că timpu-i colorat? – Editura metafizice, Constanţa 2007, roman;

•

Cândva… prietene – Editura Nelinişti metafizice, Constanţa 2008, roman;

•

Confesiunile Angelei – Editura Nelinişti metafizice, Constanţa 2009, roman;

•

Vremuri, oameni şi… destine, Editura Virom, Constanţa 2010, eseuri;

•

Antologie jurnalistică, vol. I – O felie de viaţă; Editura VIF, Constanţa 2012, publicistică;

•

Antologie jurnalistica, vol. II - Locuri şi evenimente, Editura VIF, Constanţa 2013, publicistică.

•

Jocul destinului, Editura ExPonto, Constanţa, 2013, roman ;

•

Vremuri, oameni şi… destine, volum reeditat, revizuit şi adăugit, Editura Reklama Studio, 2014.

•

Basarabia, pământ străbun – Editura NextBook, Constanţa 2014

176

Nelinişti

Marina şi marea

•

Antologie jurnalistică, vol.III – Interviuri, cronici, reportaje – Editura NextBook, Constanţa 2014 ;

•

Monografia comunei Borcea – Editura NextBook, Constanţa 2014 ;

•

Ştiai că timpu-i colorat? Ediţia a II-a, Editura NextBook, Constanţa 2015;

•

Cândva… prietene, Ediţia a II-a, Editura NextBook, Constanţa 2015;

177

Vasilica Mitrea

* * *

Vasilica MITREA, scriitoare, redactor la revistele „DOBROGEA CULTURALĂ” şi „ARMA PONTICA, colaboratoare la alte reviste, membră a AsociaŃiei scriitorilor de limbă română din Quebech, Canada; membră a mai multor asociaŃii culturale. A primit multe premii şi diplome pentru activitatea sa literară. - Prezentă în DicŃionarul Ligii Scriitorilor Români, vol. I, Editura Dacia XXI, Iaşi, pag. 263-264; - Prezentă în DicŃionarul enciclopedic „PERSONALITĂłI ROMÂNE ŞI FAPTELE LOR 1950-2010” – volumul 55, Editura StudIS, Iaşi, 2013, pag. 443-466; - Prezentă în Antologia AsociaŃiei Scriitorilor de Limbă Română (ASLRQ-2015) din Quebec, Canada, pag. 120123; - Prezentă în volumele apărute în 2012, 2013, 2014, 2015 ale FundaŃiei Culturale „Memoria”, filiala Argeş – Comunicări prezentate la Simpozion; - Prezentă în antologii şi reviste literare. * * *

178

Marina şi marea Cuprins

Cuprins PrefaŃă ........................................................................... 5 Marea mă fascinează ..................................................... 11 Coup de foudre ............................................................. 20 Carpe diem ................................................................... 24 Pe tine şi marea ............................................................ 33 Adevărul tot iese la iveală .............................................. 38 Ar fi bine să treci şi printr-o criză .................................... 48 S-a întâmplat să le compare ........................................... 56 De-abia aştept să te revăd ............................................. 61 O şi vedea mireasa lui.................................................... 64 Sunt aici lângă tine........................................................ 70 Stai aşa să-i urmăresc.................................................... 79 A fost ca o vâlvătaie ...................................................... 88 Eu nu mai pot să tac.....................................................102 A plăcut-o din prima zi ..................................................112 Începuse să-l iubească pe omul acesta...........................122 Vrei să mergi cu mine? .................................................130 Se spunea că se potrivesc .............................................148 Când cobora în port căuta suveniruri..............................156 Binecuvântată să fie iubirea...........................................159 Frumoasa doamnă........................................................170

179

Vasilica Mitrea

180