Vremuri, oameni si destine

VASILICA MITREA

VREMURI, OAMENI ŞI… DESTINE

EDITURA VIROM CONSTANłA - 2010

Vasilica MITREA

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României MITREA, VASILICA Vremuri, oameni şi destine / Vasilica Mitrea – ConstanŃa : Virom, 2010 ISBN 978-973-7895-65-3 821.135.1-4

Coperta şi tehnoredactarea Adrian MĂTASE 2

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE PREFAłĂ Scriitoarea Vasilica Mitrea ne obişnuise până acum cu romanele sociale în care eroii săi erau bine creionaŃi prin arta dialogului. De data aceasta, are ca temă momente grele din viaŃa unei familii care a suferit datorită regimului comunist. Mai mult decât atât face conexiuni între oameni şi locuri ale acelor perioade. Vremuri istorice în care viaŃa nu merge aşa cum şi-ar dori fiecare datorită sistemului totalitarist, urmării expansiunilor teritoriale şi, ca atare, nici destinul nu este de partea eroilor acestei cărŃi. Autoarea îmbină proverbele şi cugetările cu conŃinut psihologic şi educativ cu informaŃii cristalizate în definiŃii, iar cititorului îi lasă liberă imaginaŃia.

Referirile succinte socio-politice ne introduc în actualitatea mai multor ani între România şi Crimeea, între lagărele comuniste şi deportările din Crimeea. Arestările şi schingiuirile se făceau la fel pentru cei care erau consideraŃi duşmani ai poporului.

Pornind de la vizita în Crimeea, adăugarea unor noi prieteni, a eroului tătar Negip Hagi Fazâl şi cunoaşterea celor doi copiii ai săi, Suium şi Bora, autoarea, ne dezvăluie o tragică suferinŃă prin care a trecut poporul român şi crimeean şi implicit urmările dezastruoase ale urmaşilor eroului tătar, născut în România. Lupta sa pentru dreptatea şi libertatea neamului său îl duce direct spre mormânt.

3

Vasilica MITREA Aceşti eroi necunoscuŃi care şi-au riscat viaŃa ascunzând fraŃii lor de sânge din Crimeea, pentru a nu fi depistaŃi de securitatea româna, cât şi cei care au ajutat familiile celor întemniŃaŃi în anii grei de după război şi foamete, au meritul lor de a fi consideraŃi eroi şi este timpul să fie cunoscuŃi, ca un exemplu pentru generaŃiile următoare.

Tătarii din Dobrogea trăiesc pe aceste meleaguri de sute de ani, dar foarte puŃini constănŃeni ştiu trecutul lor şi problemele cu care sau confruntat, în parte comune cu ale poporului nostru.

Felicit autoarea, cu atât mai mult cu cât ea nici nu aparŃine acestei etnii. Cartea este o pagină importantă, reprezentativă a culturii noastre pe aceste plaiuri dobrogene!

Alexandru BIROU

4

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE Motto: „Dreptatea se găseşte numai într-un stat bine organizat. Nedreptatea pricinuieşte răzvrătiri, ură şi lupte” Platon

VREMURI, OAMENI ŞI… DESTINE EmoŃii, curiozitate, nelinişte. Acestea erau sentimentele care mă încercau în acea după-amiază de 16 mai 2008.

O seară frumoasă de Mai, în care de-abia adia puŃin vântul. Trei autocare aşteptau îmbarcarea noastră, în faŃa hotelului Aurora din Mamaia, dar nu venise încă funcŃionarul de la Uniune să aducă formularele cu asigurările medicale pentru perioada cât urma să stăm în Crimeea.

Până atunci nu cunoscusem pe nimeni de etnie tătară. Prietena mea, Ana Ruse, îmi face cunoştinŃă cu cineva din grupul tătarilor, despre care nu ştiam nimic. Începusem o discuŃie aprinsă despre călătoria noastră, iar în jurul nostru s-a format un cerc, unde fiecare adăuga câte o informaŃie despre această excursie. Cineva spune că s-ar putea să facem 20 de ore. Altcineva intervine spunând că s-ar putea să facem mai puŃin. Pe mine această veste m-a luat prin surprindere. Cum plecarea era la orele 20.00 eu am crezut că în dimineaŃa următoare vom ajunge în Crimeea.

5

Vasilica MITREA - S-ar putea să facem şi mai mult de 20 de ore, spune doamna Acmola.

- Nu se poate! Eu am crezut că vom călători toată noaptea şi mâine dimineaŃă vom ajunge la destinaŃie.

- Se va face chiar mai mult de 20 de ore, mai intervine altcineva în discuŃie.

- Gata, la maşini! Îmbarcarea! strigă cineva.

Aflaserăm că suntem pe lista maşinii cu nr.

1. Ne-am îmbulzit fiecare spre autocarul destinat. Un domn a citit lista şi ne-am urcat în această ordine.

Eu, cu Ana, deşi am avut locuri mai în faŃă, am ales să stăm pe ultimele locuri din autobuz. Bună alegere! S-au dovedit că erau cele mai bune. Cum celelalte locuri nu s-au mai ocupat, am putut să ne întindem puŃin în timpul călătoriei, motiv ce ne atrăgea invidia unora, noi având posibilitatea să stăm la „orizontală“. Vă sfătuiesc pe toŃi cei care aveŃi de făcut o călătorie mai lungă şi nu sunt ocupate ultimele locuri, să le alegeŃi pe acelea. Două persoane stau foarte bine acolo şi… este mai comod.

Drumul a durat – nu 20, ci 27 de ore. Nu pentru faptul că distanŃa este aşa de mare am călătorit atâtea ore, ci pentru că vameşii, trăgeau vizibil de timp şi stăteam câte 3-4 ore până ne returnau paşapoartele. Aşteptam…Afară era întuneric. Aşteptam… Mai urca câte unul din vameşi, îşi arunca câte o privire… ne mai număra…

Aşa stau lucrurile în vama din Ucraina şi, de ce să nu o spun, chiar şi în Moldova noastră. Poporul nostru român a fost şi este un popor blând, cu judecată. Cine le-au schimbat mentalitatea? Ei sunt 6

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE de-ai noştri! Sunt fraŃii noştri! De ce ne-au lăsat atât să aşteptăm în vamă, fără să fie aglomeraŃie?! Aşa te porŃi cu fraŃii?

De s-ar desfiinŃa aceste vămi, ca oamenii să călătorească liberi! Oriunde mai poŃi să te revolŃi – la piaŃă, la un ghişeu; poŃi contesta rezultatele unui examen. Numai la vamă nu poŃi să sufli o vorbă.

Taci chitic! Dacă scapi o vorbă, aceşti vameşi, care nu au nici-un stăpân şi nici-o regulă, îŃi pot face mai mult rău dacă îndrăzneşti să le faci vreo observaŃie. Îi vedeam cum stau şi ne priveau, din biroul lor bine luminat, fiind între 4 şi 8 dimineaŃa, fără să mai aibă alŃi călători care să aştepte serviciile lor. Nu se grăbeau! Era o sfidare la condiŃia umană. Iar noi, ghemuiŃi de frigul din zorii zilei, înfometaŃi, îi priveam cum se uitau liniştiŃi spre autocarul nostru.

Aşteptau ceva de la noi?!

Nu poŃi coborî din autocar nici dacă ai vreo necesitate, atâta timp cât te afli în vamă. Aşa se face că, după patru ore staŃionate, cum am ieşit din vamă, la câŃiva zeci de metri, am coborât toŃi, alergând, auzind în urma noastră strigându-se: „bărbaŃii la stânga, femeile la dreapta!“ Foarte bine gândit. Dacă nu ar fi anunŃat aşa, exista posibilitatea să ne întâlnim unii cu alŃii. Nu am plecat imediat de pe loc. Am mai întârziat şi aici o oră pentru a servi micul dejun, pe o pajişte înverzită în toate nuanŃele de verde, alături de macii roşii care inundau împrejurimile. Totul în jurul nostru era verde şi roşu. În Ucraina este mult teren agricol. Am apreciat că nu existau locuri lăsate de izbelişte. Cât vedeai cu ochii pământul era bine împărŃit între culturile de 7

Vasilica MITREA primăvară. Printre acestea erau şi foarte multe solarii, direct pe sol, nu din acelea cu acoperişuri înalte. Păreau straturi, straturi de omăt privite de departe.

Când am urcat în autocar, deşi era trecut de ora 9.00 am adormit aproape toŃi fiind obosiŃi de drum şi de staŃionarea în vamă.

Următoarea oprire, cu pauză mai mare, am avut-o la ieşirea din Odesa, acolo unde se află o mare piaŃă, plină cu de toate: peşte, preparate din carne, mâncăruri gătite, fel de fel de dulciuri, începând cu prăjituri, cozonaci, checuri, torturi preparate de gospodinele de prin împrejurimi şi nu în laboratoarele cofetăriilor. Arătau toate atât de bine că nu ştiai la ce anume să te opreşti. łi-ai fi dorit să guşti din toate produsele expuse. Dar cel mai tare te izbea mirosul puternic de peşte afumat. Am făcut turul de câteva ori admirând produsele de pe tarabă.

Cine a călătorit în acea direcŃie ştie despre ce anume vorbesc. Nu cred că trece cineva prin zonă fără să poposească în această mare piaŃă. De aici fiecare a cumpărat câte ceva!

Ajungem în Simferopol cu picioarele amorŃite de atâta drum. Afară era un aer umed şi rece de mai. Am coborât puŃin pe tărâm crimeean, strângând mai mult sacourile pe noi din cauza frigului pătrunzător ce se lăsase la acea oră. După 20-30 de minute plecăm spre altă destinaŃie. O parte dintre călători rămân în oraş şi se cazează la Hotelul Moscova, iar cealaltă parte, printre care şi noi, ne cazăm la o pensiune din Bahcisarai. Până la această 8

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE destinaŃie a mai fost cred o oră de mers cu autocarul.

Trecuse de orele 22.00. Ajungând pe întuneric, obosiŃi, nu ne doream decât să închiriem o cameră de dormit.

Transportul a fost gratuit, mai bine zis, a fost asigurat de către Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România, iar cazarea a costat 12 dolari pe noapte. Abia a doua zi am putut admira peisajul deosebit ce se desfăşura înaintea ochilor noştri. Până la plecarea cu autocarul înapoi, în Simferopol, acolo unde se desfăşoară an de an mitingul, facem o plimbare prin împrejurimi.

Rămânem uluite! Decorul naturii era desăvârşit. Întâlnim o alee pietruită, umbroasă, şi începem să urcăm. De o parte şi de alta pomi înalŃi şi arbuşti, de diferite soiuri, ne acopereau cu umbra lor. Totul în jurul nostru era verde. Verde crud.

Vremea frumoasă şi călduroasă de peste zi a lunii Mai te îndemna la călătorie. Trilul micuŃelor păsărele ne acompaniau, întregind confortul şi simŃul nostru spiritual. După un timp de mers ajungem la o biserică ortodoxă. Ca să ajungi până la ea trebuia să urci câteva zeci de trepte pe lângă stâncă. Nu am avut timp să mergem până sus, deoarece urma să plecăm în Simferopol, la miting.

Ne-am propus să o vizităm după ce ne întoarcem de la festivitate.

Crimeea este o republică autonomă în cadrul Ucrainei, ocupă peninsula cu acelaşi nume din nordul Mării Negre. Capitala republicii este Simferopol, înainte spunându-i-se Akmescit. Ea are 9

Vasilica MITREA o suprafaŃă de 26.200 km.p. şi o populaŃie de aproape două milioane locuitori.

La început, noi, românii, care eram în număr de cinci, am stat rezervaŃi, în „colŃul“ nostru cum s-ar zice, dar, încet-încet, ne-am dat seama că, tătarii sunt oameni „calzi“, prietenoşi. De câte ori întâlneam privirea lor ne răspundeau printr-un zâmbet. Astfel, încurajaŃi de „feŃe“ prietenoase, am început să intrăm în dialog. Am cunoscut-o atunci pe Ghiuner Acmola şi alte femei tătare: Ghiuler Vuap, Aymer, Osman Muzafer, fam. Seladin, Dervişi Beinaz, dl. Gelal şi mulŃi alŃii. Cu cei apropiaŃi de locurile noastre, am spus bancuri, proverbe româneşti şi tătăreşti, am discutat pe teme religioase, am făcut schimb de numere de telefon şi adrese, ce mai, ne-am împrietenit. Dar, ca peste tot în lume, mai sunt şi oameni răutăcioşi. Printre ei, o doamnă, care întotdeauna ne făcea semn să tăcem când se vorbea în limba tătară, iar noi ceream să ni se traducă pentru a nota unele informaŃii.

Aşa au trecut cele 27 de ore pe care le-am făcut până în Crimeea. Acum, ajunşi la destinaŃie, aveam deja câŃiva prieteni cu care vorbeam şi care ne-au tradus în româneşte.

Aşa am aflat câte ceva despre Crimeea şi locul în care ne-am cazat. Prietenii noştri tătari cereau informaŃii de la localnici, uneori intenŃionat, pentru a ni le transmite în româneşte.

Până în anul 1783 fusese capitala hanatului Kîrîm. Sultanul Abdul Hamit al II-lea. După ce a pierdut războiul, a cedat Rusiei (pe atunci era Ńarină 10

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE Ecaterina a II-a, prinŃesă germană), căsătorită cu Petru al III-lea, căruia îi ia tronul în 1762, în urma unei lovituri de stat.

Este cunoscut faptul că Ecaterina a II-a, avea, pe lângă un apetit sexual crescut pentru acea vreme, secolul delicatelor pudori, când alte femei nu-şi arătau nici glezna piciorului, avea şi o ambiŃie pentru lărgirea imperiul rus şi se vedea împărăteasă a lumii peste întreaga Asie şi Europă. Printre altele, şi-a dorit Crimeea, care avea mai multe oportunităŃi: acces la Caucaz şi bazinul Dunării, navigaŃie liberă pe Marea Neagră şi Dardanele. Pofta ei pentru pământuri străine este la fel de mare ca pofta pentru sex. Pentru realizarea tuturor proiectelor sale, s-a folosit de mulŃi bărbaŃi, trecându-i mai întâi prin patul ei, întărindu-şi armata, ceea ce nu făcuse nici o altă suverană.

Un alt vis nerealizat al Ecaterinei a II-a a fost lichidarea FranŃei ca stat. Deşi fiul ei, Pavel I, ca mai apoi Alexandru I, nepotul său, a purtat trei războaie cu francezii, le-a pierdut pe toate. Şirul partenerilor de pat ai Ecaterinei fiind mai mare, mă voi opri la Potiomkin cu ajutorul căruia în 1783 anexează Crimeea şi îl face „prinŃ al Tauridei”. Acesta era conştient că nu pot fi menŃinute pământurile legate de imperiu decât cu forŃa armelor şi foloseşte altă metodă - cheamă colonişti din alte Ńări, pe puşcăriaşii care evadaseră din închisori, pe fugari, îi leagă de glie şi astfel, Ńărmul de nord al Mării Negre a devenit rusesc.

Generalul moare în Moldova, la sfârşitul anului

11

Vasilica MITREA 1791. Venise aici pentru a duce din nou tratative cu turcii.

Clădirea în care noi ne-am cazat era în apropierea celui mai vechi şi renumit liceu teologic, unde au învăŃat primii hani şi liderii tătarilor. Era numit „Liceul cu lanŃuri“ deoarece se aplica o educaŃie foarte severă pentru ca aceşti copii să fie educaŃi în spiritul religiei musulmane. Cineva mi-a explicat chiar aşa: „ca să prindă frica”! Iată deci o metodă educativă a acelor timpuri. Întâmplarea a făcut să fim cazate în aceeaşi cameră cu o tânără tătăroaică, căsătorită, având două fetiŃe. Era de un bun simŃ cu totul aparte, ceea ce ne-a făcut să credem că aşa sunt toŃi oamenii din această comunitate. Ea se numeşte Cheriman Batal, mamă a doi copii reuşiŃi şi locuieşte în ConstanŃa.

Ulterior i-am cunoscut familia. În prima seară am dormit în aceeaşi cameră şi cu doamna Ghiuner Acmola.. Mai târziu am aflat că doamna este o scriitoare de succes, scriind atât în limba turcă, tătară şi română, profesoară de limba şi literatura română la un Liceu din ConstanŃa. A tradus în tătară „Luceafărul“, poezia marelui poet român, Mihai Eminescu; Ey, Ana Tili! (Ei, limbă maternă!) şi alte opere a unor scriitori români şi tătari. În curtea interioară, erau „chioşcuri“ în stil oriental, cu canapele acoperite cu saltele şi perne, cu o masă pe mijloc, unde te poŃi aşeza comod pentru a servi un ceai, o cafea sau alte bucate din tradiŃia bucătăriei tătare. Aici, şi noi serveam câte un ceai 12

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE sau cafea, dimineaŃa. PreŃul era de un dolar. Tot atât costa şi un şuberec. Şi, Doamne, ce gustos mai era!

De jur împrejur priveliştea era fascinantă.

Stânci din piatră sculptate de natură îŃi încântau privirea.

Un păun şi o păuniŃă te întâmpină cu „salutul“ lor gălăgios, privindu-te şi desfăcându-şi aripile într-un frumos evantai policolor.

Tot aici, în Bahcisarai, în anul 1905, Ismail Gaspirali, unul din cei mai mari iluminişti ai lumii tătare, a înfiinŃat prima editură şi tipografie în limba tătară. A funcŃionat ca director al Editurii Tergiuman, fiind scriitor şi un mare om de cultură. A murit în anul 1914.

Am vizitat şi noi întregul complex muzeal. În dimineaŃa zilei de 18 Mai 2008 am plecat spre Simferopol, pentru a participa la miting.

Tătarii, veniŃi din toate părŃile, comemorau cei 64 de ani de la surghiunul stalinist ce a avut loc în anul 1944, când poporul tătar crimeean a fost scos din patria lui. Puterea îi tulbură minŃile lui Stalin, astfel că arestează chiar prieteni apropiaŃi şi îi vâră la puşcărie, împuşcă, deportează. CumpliŃi au fost anii aceia, când crimeenii au fost deportaŃi din patria lor şi li s-au confiscat toate averile.

A fost emoŃionant pentru mine să văd grupuri-grupuri de manifestanŃi, cu steagul crimeean, defilând prin faŃa mulŃimii şi a oficialităŃilor. Am întrebat pe cineva din grupul nostru, cu care am venit din România, ce stă scris pe una dintre pancarte, şi mi-a tradus: „Nu o să uităm 13

Vasilica MITREA niciodată ziua în care poporul tătar crimeean a fost scos din patria lui!“. Bătrâni, cu pieptul plin de medalii şi de povara anilor, cu gândul la perioada acelor ani de deportare, stăteau drepŃi, cu demnitate, în rândul manifestanŃilor. Cineva din mulŃime povestea că „sub ocupaŃia germano-română, nemŃii au ars 80 de sate“. „În oraş, localnicilor nu le-au făcut nici-un rău“, povesteşte altcineva. Privind la tot ce era în jurul meu am simŃit o puternică emoŃie şi tot corpul îmi era cuprins de un fior rece. Privirile celor în vârstă trădau amintirea suferinŃelor îndurate în acei negri ani ai surghiunului. Dar speranŃa în mai bine, în recăpătarea drepturilor nu a murit niciodată. An de an se întorc tătarii în patria lor.

Mitingul s-a deschis cu Imnul Crimeii, care răsuna în piaŃa Trimova, cu statuia lui Lenin în centru.

14

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE La întoarcerea în Bahcisarai, deşi obosite, eu şi Ana am vizitat împrejurimile de o rară frumuseŃe. Aceste locuri sunt aidoma unui mare stadion, pe o suprafaŃă de câŃiva kilometri şi ori de unde priveşti, plimbându-te pe alei, vezi munŃi înalŃi din piatră, de jur împrejur, cu reliefuri parcă sculptate pentru a deveni imagini fascinante, locuinŃe sau lăcaşuri de cult. Undeva la jumătatea stâncii, suspendată o locuinŃă sau locaŃia unui depozit. Printre aceste construcŃii se află, la o înălŃime destul de mare, biserica ortodoxă, Adormirea Maicii Domnului, despre care am amintit mai sus, construită se spune de pe vremea Sfântului apostol Andrei, apoi renovată, având dimensiunile unei catedrale. În interior m-au frapat curăŃenia, picturile de pe pereŃi, multele icoane, mulŃi vizitatori şi ce m-a surprins foarte mult era faptul că încăperea aceasta mare aparŃinea bisericii, săpată de natură în interiorul stâncii. Ca suprafaŃă arăta mai degrabă a catedrală, fără nici o diferenŃă faŃă de bisericile ortodoxe româneşti.

Nu ne-am întors. Am continuat să urcăm pe o cărare pietruită şi umbroasă, iar de o parte şi de alta, multă ferigă. În drumul nostru am dat peste un cimitir al eroilor – tătari şi ruşi, morŃi în cel de-al doilea război mondial, cei care au luptat apărând drepturile tătarilor. Criptele îngrijite, aveau flori proaspete aşezate pe marmura neagră ce le acoperea mormântul. Am citit câteva nume, de tătari şi ruşi.

Fiind Ziua NaŃională a tătarilor şi aici se aduseseră coroane de flori.

15

Vasilica MITREA A doua zi am vizitat Palatul hanilor (Han Saray), acum devenit muzeu. Aici şi-au avut reşedinŃa hanii tătarilor. Ca să ajungi la palat trebuie să treci un pod, construit peste un şanŃ adânc, care fusese plin cu apă pentru apărarea şi siguranŃa lui.

La intrare, în curtea interioară, pe o bancă, un negustor închiriază turiştilor care vor să facă poze, costume din acele vremuri. Mi-am lăsat puŃin imaginaŃia să zboare şi am văzut forfota din acele timpuri, cu haremul plin de cadâne; eunuci, cu turbanele bine aşezate pe cap; copii alergând, slujitori ai vremii, umblând de colo-acolo, aşa cum văzusem de multe ori în filme. Aşa mi-am închipuit eu acei locuitori ai hanului din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea.

Saloanele, cu mobiliere vechi şi grele, canapele, aşezate pe trei din laturile încăperilor, acoperite cu mari cuverturi persane, erau acum învechite de patina vremii. În alte saloane, tronează în centru fântâni arteziene, care nu mai funcŃionau, sau câteva instrumente muzicale; poŃi să-Ńi imaginezi că acum doar au plecat muzicanŃii, să facă o pauză şi imediat se vor întoarce. Instrumentele muzicale sunt originale şi evocă vremuri apuse.

Din mândreŃea vechiului palat a rămas doar această aripă, cu uşa de fier lucrată în stil arab, mozaic colorat în nuanŃe specifice, albastru şi verde.

Armata rusă a tras spre palat cu tunurile şi obuzele din mare.

După 1774 au fost arse din temelii băile, camerele destinate curŃii imperiale, alte anexe, prin ordinul Ecaterinei a II-a. Există documente în acest 16

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE sens. Poate, pentru a-i atrage pe turişti au păstrat acest vestit harem, care de fapt însemnau camerele intime ale familiilor prietene cu hanii, aşa aveam să aflu mai târziu. Dar, nu! UNESCO a oprit această mare distrugere, ne spune cineva din grup.

Altân Cişme, denumită şi Cişmeaua de Aur datează de la 1736 şi mai este cunoscută ca Fântâna

lui

Puşkin,

datorită

poemului 17

„Fântâna

din

Vasilica MITREA Bahcisarai”. Bustul poetului rus se află alături. Prin cele 12 Ńevi arhitecturale „curg lacrimile provocate de moartea iubitei hanului, frumoasa Zarema”. Se spune despre Puşkin că i-au plăcut mult femeile şi licoarea lui Bachus. Acestea însă ne interesează mai puŃin. Îi apreciem mai mult operele sale monumentale. În curtea mare interioară am vizitat Geamia.

Imediat după Geamie, pe stânga intrării, se află cimitirul, cu cele două mausolee, şi mormintele celor mai importanŃi hani: Isleam Ghirai III, Mengli Ghiray II, ultimul han fiind Şahinghiray-Han ş.a.

Sarcofage, mari şi mici, având câte o piatră mare, aşezate, la cap şi alta la picioare. DiferenŃa o făcea piatra de la capul decedatului, în funcŃie de rangul pe care l-a avut în viaŃă. Este numai o remarcă a mea!

Am mai aflat că, în 350 de ani, au fost 49 de hani; 19 dintre ei îşi au aici mormintele, ceilalŃi au murit în războaie, în diferite colŃuri ale lumii.

Pe dreapta intrării, în Curtea interioară, se află Muzeul care găzduieşte obiecte descoperite în morminte, începând cu secolul I: Pe lângă diverse vase de ceramică, obiecte din bronz, se află tot felul de bijuterii sub formă de frunze, care se puneau pe ochi, pe gură, celor morŃi, brăŃări, inele, cercei, ace de cusut, amfore pentru vin şi multe altele. În această latură, în clădirile care găzduieşte muzeul, directoarea ne-a povestit că, pe timpul hanilor, fuseseră bucătăriile palatului. În faŃa muzeului, un dud de 400 de ani, stătea de strajă, atent parcă la tot ce se întâmplă în jur, încărcat de amintiri, cumulând istoria şi legendele acestui palat. „Ce multe poveşti 18

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE ne-ar putea spune dacă ar vorbi” - gândeam, privind cu admiraŃie la circumferinŃa lui, care acoperea tot spaŃiul din interiorul clădirilor.

După această vizită am plecat la Simferopol, la Universitatea cu predare în limba

tătară. Când am intrat în sala de spectacole, pe scenă, la tribună, tocmai vorbea unor studenŃi care se aflau deja în sală, doamna Ghiuner Acmola. Pentru mine a fost o mare bucurie s-o revăd. Şi totodată miam dat seama că această doamnă reprezintă un „nume“ pentru comunitatea tătară. Dormise o seară cu noi în Bahcisarai, după care a fost invitată de oficialităŃi ale oraşului Simferopol şi nu ne-am mai întâlnit decât la întoarcere, în autocar.

A urmat un superb spectacol. Şapte fete frumoase, îmbrăcate în rochii albe, lungi, au apărut pe scenă cântând la vioară o suită de melodii. A urmat o baladă, cântată de o altă tânără tătăroaică, 19

Vasilica MITREA fascinându-ne în acelaşi timp cu un frumos dans oriental. Spectacolul a continuat cu un cântăreŃ popular, iar a doua melodie a cântat-o însoŃit fiind de frumoasa lui soŃie, Gulizar. Era Rustem Memet, aşa cum aveam să aflu mai târziu, doi cântăreŃi îndrăgiŃi de poporul crimeean. Norocul a făcut să-i mai întâlnesc şi în anul următor, la Restaurantul Matisse, unde Ghiuner Acmola şi-a lansat o carte, iar dumnealor, prietenii autoarei, au fost invitaŃi să încânte cu vocea lor un grup de scriitori din România şi din Crimeea. De la această întâlnire am şi eu o amintire de neuitat, pozând alături de ei.

Tătarii ştiu să-şi cinstească eroii, fie ei şi de altă naŃionalitate, care i-au ajutat în momentele lor cruciale şi, în acest scop, au construit lângă universitate un monument închinat acestora.

Amintesc aici pe Andrei Saharov, Iuliana Abai, Grigori Alexandrov, Alexandr. Hekrici, Alexei Costeni, care îşi dorm somnul de veci. Unii dintre ei s-au sinucis pentru neputinŃa de a apăra naŃiunea tătară sau că nu au mai putut suporta atrocităŃile la care au fost supuşi tătarii. Monumentul exprimă, prin arhitectura lui, sângele care s-a scurs din oastea celor care au luptat pentru apărarea poporului tătar.

Am vizitat Evpatoria = Kezleu, localitate aşezată la Ńărmul Mării Negre.

Localitatea este plină de turişti în timpul sezonului. Soarele care se oglindeşte în stâncile verzui, liniştea mării, de o nuanŃă albastră-verzuie, cu valuri de smarald şi nisip fin, fac din această staŃiune un punct de atracŃie. Numele Kezleu provine de la cuvântul turc gozlev, care înseamnă 20

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE ochi frumoşi. Aici trăiesc peste 3000 de tătari. Este un oraş curat, cu oameni respectuoşi, care îŃi zâmbesc atunci când le întâlneşti privirea.

Tătarii se mândresc cu Geamia (Giuma) în traducere românească, Sfânta Vineri, construită în anul 1552, după cum ne indică tăbliŃa de la intrare.

ConstrucŃia ei a durat până în anul 1564. Este a şaptea ca mărime din lumea musulmană. La slujba de vineri, aici vin în jur de 200 de bărbaŃi la rugăciune. În curtea Geamiei, dintre cele trei morminte, unul este gol. Acesta este dedicat memoriei lui Numan Celebi Gihan, fiind primul preşedinte al Republicii Crimeea şi muftiu în acelaşi timp. Sfârşitul acestui erou este tragic. În 1918, 23 februarie, a fost arestat de către bolşevici, dus la Sevastopol, omorât şi aruncat în mare. Geamia, a fost renovată în anul 1968.

Pe piatra funerară a mormântului gol, stă scris: „Mormântul meu e Marea Neagră…

Valurile albe giulgi mi-au fost…

Să nu treci doar privindu-mă, Ei tu, popor al lui Muhammed!”

Marşul tuturor tătarilor a fost compus de acest mare erou, Numan Celebi Gihan. Cu acest imn s-a terminat mitingul din 18 mai. Toate acestea miau fost povestite de Uteu Kăyasedin, profesor de limbă şi literatură tătară, preşedintele filialei Uniunii tătarilor din Bucureşti.

21

Vasilica MITREA Fără nici o legătură cu acest erou crimeean, Numan Celebi Gihan, relatarea m-a dus cu gândul la poetul Publius Ovidius Naso, născut la Sulmona (Italia), exilat de împăratul Augustus, la Pontul Euxin - ConstanŃa. Hotărârea de a fi exilat este învăluită în mister, motivele nu sunt nici până astăzi cunoscute. Epitaful scris pe statuia ce stă în faŃa Muzeului de Arheologie din ConstanŃa te îndeamnă la rugăciune şi la meditaŃie: „Sub astă piatră zace, Ovidiu, cântăreŃul Iubirilor gingaşe, răpus de-al său talent, O, tu, ce treci pe aice, dac-ai iubit vreodată Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin!“ Eu, locuind timp de zece ani în apropierea Cazinoului din ConstanŃa, trecând aproape zilnic pe lângă statuia lui, în drumul meu de la serviciu până acasă, mă opream uneori şi-i aduceam omagiul, rostind o mică rugă către Dumnezeu, având în vedere ultimul vers care reprezintă o cerere politicoasă adresată trecătorului.

MarŃi, 20 mai, 2008, am vizitat palatul Romanovilor de la Livadia, construit în stil renascentist. Este unul dintre cele mai frumoase locuri de pe coasta de sud a Crimeii. Dinastia Romanovilor îşi petrecea aici toate vacanŃele pentru clima sa blândă. A fost reşedinŃa de vară a ultimului Ńar rus, Nicolae al II-lea. În februarie 1945, aici, a avut loc ConferinŃa celor trei – Stalin, Winston Churcil şi 22

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE Frank D. Roosevelt. Erau liderii naŃiunilor aliate cheie, datorită puterii statelor pe care le reprezentau şi a colaborării pe care o avuseseră pe parcursul celui de-al doilea război mondial. ConferinŃa de la Ialta a „celor trei mari puteri“: Uniunea Sovietică, Regatul Unit şi Statele Unite. ConferinŃa a fost găzduită în Palatul Livadia. AlŃii spun că „pe mare” s-au semnat actele. Pe mare sau pe uscat, deciziile luate au schimbat cursul istoriei.

Ialta sau Yalta, un oraş staŃiune la modă pentru aristocraŃia rusă. Este scena pe care se desfăşoară acŃiunea nuvelei lui Cehov, Doamna cu căŃelul.

Oraşul este aşezat pe vatra unei colonii antice greceşti. Situat pe malul unui golf cu ape puŃin adânci, înconjurat de munŃi împăduriŃi, îndreptat cu sudul către Marea Neagră. Climă mediteraneană. De o parte şi de alta a bulevardelor te adăposteşti la umbra marilor copaci de ficus, care la noi creşte doar cât un mic arbust într-un ghiveci cu flori. Mergând spre port te învăluie mireasma altor specii de arbuşti multicolori de leandri, cu florile lor mari, albe şi roz; moscul creşte peste tot ca un gard viu. Vitrine ce îŃi atrag privirea: patiserii şi cofetării te îmbie cu mirosul lor plăcut şi te atrag ca un magnet. Tineri frumoşi care discută aprins la câte o masă, în faŃa unui suc, a cafelei sau apetisantelor prăjiturele.

Trecând prin piaŃa centrală, o femeie care vindea torturi şi prăjituri la o tarabă, auzind că vorbeam româneşte, a venit către noi şi ne-a întrebat de unde suntem? Dumneaei era din Republica 23

Vasilica MITREA Moldova şi a fost foarte încântată de faptul că a întâlnit pe cineva cu care să mai schimbe câteva vorbe dulci „pe limba ei”.

Ialta era şi un punct de interes pentru membrii familiei imperiale ruse. Pentru clima sa deosebită aici veneau mulŃi şi pentru a se trata de plămâni.

Alexandru al III-lea a construit palatul Massandra la mică distanŃă de oraş, în partea nordică, iar Nicolae al II-lea, în 1911 a construit Palatul Livadia în partea de sud.

Până să ajungem la Ialta, mergând pe şoseaua şerpuitoare secondată pe de o parte de mare, iar pe cealaltă de munte, am asemuit acea privelişte cu cea din Statele Unite, de la Hallwyood şi chiar am arătat şi altor persoane din autocar care mi-a confirmat că există o mare asemănare.

Vizitând palatul Livadia îmi amintesc aici de o glumă făcută de Dr. Osman Şezchi. A fost sunat de un prieten sau pacient din România pentru a-i da o consultaŃie, iar dumnealui a răspuns: „Nu sunt în România. Sunt la Ialta. Tocmai semnez actul de retrocedare a Moldovei”. ToŃi cei din jurul său au izbucnit în râs. Cu această glumă am devenit toŃi mai veseli şi mai prietenoşi. În Simferopol, în cea de-a doua călătorie a mea în Crimeea, am fost invitaŃi la o familie care din nou mi-a confirmat ospitalitatea poporului tătar.

Ajunşi la locuinŃa distinsului domn Riza Fazâl ne-am schimbat şi am ieşit să ne plimbăm prin împrejurimi. Trecând pe lângă o Geamie am intrat să 24

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE aruncăm o privire în interior. Cam 30 de femei stăteam în genunchi şi se rugau iar în faŃa lor, pe feŃe de mese, erau aşezate tot felul de bunătăŃi. Erau la o slujbă de pomenire închinată eroilor cu ocazia celei de a doua zile care se omagia în toată Crimeea.

Când ne-au zărit, una dintre ele s-a ridicat venind spre noi, invitându-ne să participăm alături de dumnealor.

La plecarea din Geamia Kaminca, denumire asemănătoare cu cea a cartierului din Simferopol, doamna a insistat să-i facem o vizită şi la domiciliu. Aveam să vedem o vilă frumoasă, o curte îngrijită şi flori multicolore la intrare.

Când ne-am revenit din emoŃii pentru toată această ospitalitate aveam să constatăm că doamna se numea Idrisov, Ernest soŃul dumneaei şi acasă neam dat seama că cele două însoŃitoare erau surorile gazdei cu care fusesem împreună la rugăciunea de seară.

Acasă, ca într-un basm oriental, au apărut pe masa din faŃa noastră feluri de mâncare, care de care mai atrăgătoare, colorate, gustoase şi apetisante.

Ne-am minunat de timpul scurt în care s-au pregătit şi aşezat pe masă. Gazda ne-a explicat că au avut totul preparat, Ńinut la cămară, inclusiv o plăcintă la congelator pe care o scosese acum din cuptor.

Când credeam că mai bine de atât nu se poate, una dintre surori ne-a încântat auzul cu vocea sa de soprană. Am aflat apoi că vocea era „moştenire” de la o mătuşă care avusese un mare nume în muzică ca solistă de operă. Doamna care ne-a cântat se numea Nurie Kermencicli Surfian 25

Vasilica MITREA Bairova. De altfel, toată familia erau intelectuali de clasă, cu maniere alese, dar nici ei nu scăpaseră de vitregiile sorŃii pe vremea deportărilor. Domnul Idrisov Ernest, cu un talent de narator, ne-a dezvăluit câteva întâmplări triste prin care trecuse şi familia dumnealui.

Dar, pentru că atmosfera devenise apăsătoare, fiica dumnealui, care sosise între timp, ne-a recitat câteva poezii de dragoste, scrise chiar de domnia sa. Acea după amiază a fost o încântare pentru noi deoarece am văzut tătari curaŃi la suflet, ospitalieri şi binevoitori. În călătoria noastră, la plecare şi la întoarcere nu am avut timp să ne plictisim. Era invitat la microfon câte un amator pentru a recita poezii sau, alteori, un rapsod al cântecului tătar.

26

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE Altădată, ni se povesteau întâmplări şi fapte din istoria tătarilor. Era o încântare să asculŃi pe fiecare.

Având legătură cu aceeaşi perioadă istorică a surghiunului tătar şi atrocităŃile la care au fost supuşi oameni nevinovaŃi de la noi din Ńară, nu am putut să nu-mi amintesc despre evenimentul ce se desfăşoară anual la Piteşti şi anume: „Cea de a VIII-a ediŃie a Simpozionului „Experimentul Piteşti – Reeducare prin tortură” la care am participat şi eu.

Fiind invitată, m-am pregătit, citind … şi apoi discutând cu unii dintre membrii AsociaŃiei DeŃinuŃilor Politici, pentru o mai amplă documentare. Am ales ca material pentru simpozion „Golgota studenŃimii române“. Cu această temă am susŃinut lucrarea mea. Simpozionul a durat trei zile, pe două secŃiuni, iar a patra zi am fost răsplătiŃi, de către Consiliul JudeŃean şi Primărie, cu o excursie.

Aşa am ajuns să cunosc casa şi meleagurile unde a trăit eroina noastră naŃională din Nucşoara, Elisabeta Rizea, despre care am amintit puŃin într-o altă carte a mea.

AtrocităŃile de care au fost în stare cei care lucrau în penitenciarele umplute cu tinerii acestei Ńări, tineri care au avut curajul de a fi împotriva regimului, de a critica unele măsuri luate de comunişti, sunt de nedescris.

Acolo, erau închişi cei mai tineri elevi şi studenŃi pentru reeducare. A fost una dintre cele mai cumplite închisori comuniste. Toate acestea s-au petrecut odată cu surghiunul crimeean, ceea ce mă conduce la ideea că torturile sunt aplicate la fel, indiferent în ce parte a lumii ne aflăm. Dar nu toŃi 27

Vasilica MITREA oamenii sunt violenŃi şi fără caracter. Sunt oameni care se achită de datoriile profesionale Ńinând cont şi de omenie. În primul rând suntem oameni şi putem să distingem răul de bine. Unii dintre ei aplică ordinele venite de sus, aşa cum se întâmplă într-un regim totalitar şi cred că sunt aleşi după anumite criterii. Aşa a fost łurcanu Eugen pentru închisoarea de la Piteşti, torŃionarul care i-a chinuit pe semenii săi.

Având legătură cu regimul, introduc un capitol despre Închisoarea de la Piteşti, amintind despre oameni şi puteri ce au schimbat destine.

Prima zi a Simpozionului, s-a desfăşurat la Primăria din oraşul Piteşti. Au participat invitaŃi din toată Ńara şi din Basarabia. La deschidere, au luat cuvântul oficialităŃi, istorici, muzeografi, unii chiar martori ai acestui surghiun, bine documentaŃi, amintind despre teroarea aplicată în închisoarea de la Piteşti şi nu numai.

Lucia Hosu-Longin, după o expunere documentată, ne-a prezentat un film din acea perioadă, operaŃiunea numindu-se „Autobuzul”, arătând cu ce mijloace şi de ce acuzaŃii mincinoase a făcut uz regimul comunist. Învinuirea, şantajul, tortura în care erau implicaŃi, inclusiv medicii din spitale, care în loc să trateze şi să vindece, conform jurământului lui Hipocrat, dimpotrivă ucideau prin tratamente letale, după care întocmeau o fişă medicală mincinoasă, cu un diagnostic convenabil regimului, în care anunŃau moartea pacientului.

Vizionarea acestui film de scurt metraj m-a zguduit.

28

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE Seara, înainte de culcare, trăgeam concluziile de rigoare asupra crimelor şi tuturor „ororilor“ din acea perioadă comunistă şi din tot ce audiasem la Simpozion în ziua respectivă. Alteori discutam după masa de prânz şi fiecare îşi amintea o întâmplare din detenŃie.

- Cum a fost posibil ca pentru o audiere la postul de radio Europa Liberă să fii arestat? m-am mirat eu auzind o altă întâmplare şi anume: Cazul, din acea perioadă, a elevului de liceu, Stănescu Mirel, deŃinut politic din ConstanŃa, arestat la ora 6 dimineaŃa, de către doi securişti zeloşi. Verificându-i cărŃile a fost învinuit că citeşte „literatură decadentă” şi, la frageda vârstă de 16 ani, fiind elev în clasa a X-a la Liceul „Mihai Eminescu”, a fost chemat pentru „o declaraŃie”şi nu s-a mai întors decât după trei ani. Într-o zi, în pauză, le-a povestit colegilor săi că ascultă Europa Liberă şi că ar vrea să plece din Ńară pentru că urăşte comunismul. Cineva l-a turnat şi a fost închis mai întâi la ConstanŃa, apoi Jilava, Cluj, Ocnele Mari, Gherla şi Periplava, în Deltă.

L-am cunoscut la Simpozionul de la Piteşti, domnia sa participând cu o lucrare despre Lagărul de la Canal şi Capul Midia. „În interiorul lagărului era un alt lagăr, unde erau închişi foşti ofiŃeri superiori care luptaseră pe frontul de răsărit, foşti demnitari, unii legionari, pentru a fi exterminaŃi prin înfometare”. Deşi a trecut foarte mult timp, îşi aminteşte acum domnul Stănescu Mirel, o altă întâmplare din detenŃie: „La tăiat de stuf, i-a rămas un fir de stuf pe rândul de care se ocupa şi, ca pedeapsă, a fost obligat să-l rupă cu dinŃii”.

29

Vasilica MITREA Tot domnia sa, nu uită un vechi prieten, Bucur Braşoveanu, veteran de război, deŃinut politic, care a trecut prin cele mai groaznice închisori – Jilava, Aiud, Gherla, Rahova, Canal. Acesta, a înfiinŃat, în 1995, la ConstanŃa, Biblioteca „Petre łuŃea”şi, înainte de a muri, a donat un miliard de lei vechi, economiile sale de o viaŃă pentru construirea unui paraclis la Căminul de bătrâni.

Am comentat puŃin şi cazul unui alt deŃinut politic, din ConstanŃa, domnul Cuşa Gheorghe. Povesteşte cum, „în noaptea de 28 septembrie l948, student fiind, trecuse de miezul nopŃii, şi mă aflam în camera de la Căminul „Matei Voievod”. Aud bătăi în uşă. Am deschis. În uşă au apărut trei necunoscuŃi îmbrăcaŃi în haine de piele, cu pălării înfundate pe cap, urmaŃi de administratorul căminului.

- Cine este Cuşa Gheorghe?

- Eu, am răspuns fără şovăire…

- Îmbracă-te. Mergi cu noi să dai o declaraŃie… După un an şi jumătate de detenŃie, a urmat calvarul: Reeducarea! Examenul cel mai greu în autodemascare era deconspirarea celor rămaşi afară şi nearestaŃi. „Eram 7-8 în celulă, iar aceasta nu avea nici ochi magic şi nici vizetă, fuseseră sigilate. Aerul în celulă era rarefiat (…) Cei care aveau grija noastră, erau mai slab pregătiŃi decât cei pe care îi păzeau. Îmi amintesc cum… într-o zi, paznicul nostru „cotidian”, un anume Nistor, mă întreabă câte clase am, iar eu i-am răspuns: sunt student în anul IV la filologie şi în anul trei la medicină”.

30

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE - Lasă, mă, anii! Eu îŃi cer clasele! Anii merg la vârstă. Clasele! Mergi la obiect.

- Păi să calculăm. Patru primare, opt de liceu, fac 12.

- Şi alea cu anii?

- 12 clase plus patru şi trei fac toate… 19.

- Mă, al dracului, eşti cu 19 clase…”

Când am să descriu Penitenciarul de la Piteşti, mă voi opri şi asupra unor procedee de „reeducare prin tortură”.

- Aşa se întâmplă când cei aleşi să poarte de grijă unui popor, pentru un trai mai bun, ajung să manipuleze şi, la rândul lor sunt manipulaŃi şi îngrădesc opinia şi opŃiunea fiecăruia de a gândi liber.

- După mine ar trebui să fie condamnaŃi numai cei care nu respectă legile unei Ńări, care săvârşesc tâlhării, crime, fraude. Nicidecum să fii condamnat pentru ideile tale. Niciodată pentru gândurile tale!

- Multe lucruri sunt cum nu ar trebui să fie! Şi, aşa cum se spune: „dă-i omului puterea şi atunci îi vezi caracterul“. De aceea, noi, acum, trăind întrun stat democratic, un stat de drept, putem alege liber. Este foarte bine că este aşa. AtenŃie mare însă celui care îi acorzi votul! Printre altele ar trebui luat în calcul şi trecutul lui, îndeosebi cel psihologic. Ba cred că ar trebui, ca o condiŃie de bază, un examen psihologic. Să se aibă în vedere: comportamentul faŃă de colegi, prieteni, familie; dacă a construit sau 31

Vasilica MITREA a demolat o relaŃie, o familie, un colectiv de prieteni; dacă, ajungând să aspire la o funcŃie, a mers pe un drum drept – sau a călcat pe „cadavre“.

ExigenŃa!

Dreptatea!

Adevărul!

Bunăstarea semenilor săi! ELE ar trebui să-i caracterizeze pe cei care ne conduc – indiferent la ce nivel - nu invidia, ranchiuna, setea de răzbunare, violenŃa, impulsivitatea, trăsături de care nu scapă atunci când sunt aleşi în funcŃii de conducere, mai cu seamă că ei vor avea nu numai puterea dar şi pârghiile necesare pentru a-şi plăti poliŃele. Dacă nu eşti atent la aceste detalii, se ajunge în final la dictatură. Nici legea nu mai este lege, nici adevărul nu mai este adevăr, nici libertatea de exprimare nu mai este libertate. Frica stăpâneşte mulŃimea.

UmilinŃa şi sărăcia degradează demnitatea umană.

Aceasta este starea de spirit a oamenilor pe timpul unei dictaturi. Slugile, cei laşi şi fără de caracter speculează momentul pentru a demasca ceva ce „el“ a înŃeles că nu place sistemului, regimului.

Speculează momentul pentru a ajunge în „vârf“.

Demască pentru o avansare. Aşadar, în regimul trecut, tot cei merituoşi au ajuns la închisoare pentru ideile lor novatoare, reclamaŃi de cei laşi şi frustraŃi.

- Cei care îşi iubesc patria sunt luaŃi drept duşmani, bandiŃi, „luptători de clasă“, naŃionalişti (ca şi când ar fi ceva rău să-Ńi iubeşti Ńara şi neamul!). Mai bine naŃionalist decât trădător şi slugă altei puteri.

Este cunoscut faptul că acelui regim comunist nu i-au plăcut intelectualii – de fapt ei, intelectualii, au fost cei care au suferit şi cei pe care 32

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE i-au schingiuit şi i-au omorât regimul comunist.

Păcat că uneori depindem de imoralitatea unui om!

- Mă înspăimânt câte „poveşti“ de groază sau întâmplat în această închisoare de la Piteşti. Aici a fost răul absolut, a fost cel mai abominabil experiment uman, demascarea şi reeducarea, transformarea omului în contrariul său. „Omul supus traumelor fizice şi psihice va prezenta tulburări majore poate pentru tot restul vieŃii. Nu poŃi fi liniştit gândind la viitor, când îŃi aminteşti trecutul monstruos. Desprinderea de crezul politic şi social, despărŃirea de idealul de viaŃă, renunŃarea la propriile convingeri, credinŃe, aspiraŃii”, citesc din cartea Dr. IoniŃă Nicu, fost „ocupant” al Penitenciarului din Piteşti..

- Şi nu numai închisoarea de la Piteşti a avut un regim inuman. MulŃi au fost închişi, cum am mai spus, la Gherla, Aiud, Capul Midia, Caransebeş, tata şi unii dintre unchii mei, intervine Ghiuner. Eu am crescut cu această prigoană şi cu nedreptăŃile pe care le făceau comuniştii pe atunci.

Am scris despre cei care au înfiinŃat revista EMEL (Ideal), despre Negip Hagi Fazâl şi fratele său, Mustegep Fazâl Ulkusal. Tu ai putea să scrii o carte despre tot ce s-a întâmplat cu familia după moartea eroului nostru naŃional, Negip Hagi Fazâl.

Acesta din urmă - Mustegep Fazâl Ulkusal se salvase plecând în Turcia, în 1940, să-şi continue activitatea de militant neobosit pentru drepturile tătarilor, pentru redobândirea patriei. Cei doi fraŃi, erau consideraŃi „duşmani de clasă“, duşmani ai

33

Vasilica MITREA clasei muncitoare, duşmani ai U.R.S.S., duşmani ai Partidului Comunist!

Aceste orori pe care le-am auzit şi pe care le-au trăit unii din conaŃionalii noştri, majoritatea neavând nici o vină, mi-au trezit curiozitatea de a lectura mai multă literatură din acea perioadă.

Vânarea de greşeli, de motive imaginare, leau distrus multora viaŃa.

Am continuat dialogul până ne-a cuprins pe fiecare un somn adânc.

Penitenciarul este astăzi o ruină. Au mai rămas însă câteva celule, în care unii dintre participanŃii la această întâlnire au fost brutalizaŃi, torturaŃi, schingiuiŃi, înfometaŃi. Este şi cazul domnului Aristide Ionescu, a doctorului Nicu IoniŃă, medic psihiatru, care a lansat o carte la Simpozion despre teroarea îndurată acolo. Pe alŃi foşti deŃinuŃi, cum ar fi: Gheorghe Andreica, Liviu Tudoraş, Stănescu Mirel, Cuşa Gheorghe, Popescu Traian, iam cunoscut personal.

A doua zi, am vizitat ce a mai rămas din închisoarea de maximă siguranŃă de la Piteşti.

Astăzi, unii membrii ai AsociaŃiei DeŃinuŃilor Politici luptă pentru a o reconstrui şi a fi dată în folosinŃă ca muzeu, ca oamenii să nu uite niciodată abominabilele crime ce s-au săvârşit aici asupra umanităŃii.

Am să fac o mică descriere a închisorii şi a unor terori care au avut loc.

Ion Antonescu a inaugurat, în 1942, la Piteşti, o puşcărie nouă, construită de Carol al II-lea, 34

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE care fusese începută prin anii ’30. Întâi a funcŃionat ca arest pentru cei cu infracŃiuni minore. Între anii 1949-1952, s-a considerat că aici a avut loc cel mai mare şi intensiv program de spălare a creierului, prin tortură, din blocul de Est. Închisoarea a fost construită în formă de „T”. Pe frontispiciul său stătea scris: „LăsaŃi toate speranŃele, voi cei care intraŃi”!

Fiind amplasată în afara oraşului, asigura o garanŃie a secretului de care avea nevoie „Experimentul“. Aceasta era, de altfel, o scuză pentru administrarea unor bătăi şi torturi brutale, efectuate zilnic, în scopul de a „reeduca total“ sau „reeducare cu demascare“ a deŃinuŃilor politici.

Penitenciarul Piteşti a fost primul laborator în care s-au format torŃionarii, ei fiind şi primele cadre ale „reeducării“. Penitenciarul a mai fost denumit şi Golgota studenŃimii româneşti anticomuniste.

Tinerii deŃinuŃi erau sufleteşte curaŃi, oameni de mare puritate. Formau elita tineretului nostru, intelectuali în devenire; marea majoritate tineri studioşi.

Experimentul reeducării avea ca scop transformarea victimelor în torŃionari. Da, victimele deveneau torŃionari. Ei au fost siliŃi să treacă în „echipa torŃionarilor“, să-şi bată proprii camarazi de suferinŃă. Am auzit pe cineva spunând că acest lucru era cel mai greu de suportat – „să fii bătut crunt de către cineva, care până atunci fusese prietenul tău!”

Regimul comunist a dorit să se creadă că totul este din vina şi iniŃiativa deŃinuŃilor. Ce se 35

Vasilica MITREA întâmpla mai departe cu victimele este important pentru înŃelegerea fenomenului. Se sugerează că totul s-ar fi petrecut la nivelul şi iniŃiativa deŃinuŃilor. Minciună! Nu se putea face nimic, fără a fi fost cunoscut la nivelele superioare ale închisorii.

Poveşti…, neadevăruri, tipice regimului comunist sau regimurilor totalitare.

Vizitând acest penitenciar, cât a mai rămas din el, am văzut celule, la subsol, în care frigul te pătrunde până la oase, întunericul şi mirosul urât, după atâŃia ani, îŃi dă o stare de ameŃeală. Chiar sănătos, stând închis acolo, uşor te poŃi îmbolnăvi.

Personal mi-a fost greu să stau câteva minute, atunci când ghidul ne explica. Oricum am plecat tulburaŃi, chiar şi după o scurtă vizită!

Unul dintre participanŃii la Simpozion a fost cândva ocupantul patului suprapus. Cum intri, pe dreapta, este patul în care a supravieŃuit domnul Ionescu Aristide. Acesta povesteşte: „În pat, în care era aruncată o rogojină peste plasa Ńesută din sârmă, dormeam câte 2-3. Nevoile ni le făceam în aceeaşi cameră şi uneori, pentru o vină imaginară, eram împinşi, apăsându-ne pe cap, în oala cu fecale. Sau eram nevoiŃi să spălăm pe jos, cu mâinile Ńinute la spate, iar cârpa de şters trebuia Ńinută între dinŃi şi toate acestea le executam cu un torŃionar în spatele nostru. Uneori, tot cu mâinile la spate, eram obligaŃi să mâncăm din „farfuria“ lăsată jos, pe duşumea, torŃionarul distrându-se copios”.

Erau trecuŃi pe un regim alimentar sever, având în vedere exterminarea fizică a celor aproximativ 2000 de studenŃi. Mâncarea era puŃină.

36

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE Câteva boabe de fasole şi arpacaş, gătite alternativ.

Pe fete le batjocoreau. Securitatea încerca să-i facă pe deŃinuŃi să declare că au fost agenŃi legionari.

Vroiau să acrediteze ideea că aşa s-a declanşat acŃiunea de torturare, anihilare fizică şi morală şi că aceştia ar transmite informaŃii în străinătate prin diverşi deŃinuŃi care se eliberau. Total neadevărat!

Teroarea fizică depăşea orice limită, dar şi teroarea psihică era greu de suportat. Spaima şi teama provocau iminenŃa unui sfârşit înainte de vreme, deşi de multe ori îŃi doreai să se sfârşească totul. Era de preferat moartea, cu liniştea ei, decât traumele prin care erai nevoit să treci. Dar nici să-Ńi iei viaŃa nu puteai. Anchetele durau ore în şir, urmate de procese în care erai acuzat ca „duşman al poporului şi îndemnat să recunoşti o acuză de care nu erai vinovat. Explozie de ură şi înverşunare de-a dreptul sălbatică.

Supraveghetorii închisorii erau din rândul deŃinuŃilor politici.

O figură de tristă amintire şi considerat cel mai înverşunat torŃionar, fost legionar şi transferat din închisoarea de la Suceava, a fost Eugen łurcanu. „BandiŃilor, criminalilor, demascarea este obligatorie! VreŃi, nu vreŃi, veŃi fi obligaŃi să o faceŃi. Nimeni nu se va putea sustrage. Noi avem timp şi metode ca să vă convingem să vă faceŃi demascarea“. Am citat din cartea domnului Dr. Nicu IoniŃă. „O viaŃă frântă, dar nu înfrântă“, autograf în cartea pe care mi-a dăruit-o şi care mi-a întărit convingerea că a rămas mereu un om vertical, 37

Vasilica MITREA indiferent de nedreptatea care i s-a făcut şi de chinurile la care a fost supus. De altfel, aceasta s-a văzut din tema discuŃiei pe care a dezbătut-o dumnealui la Simpozion.

Sute de martiri ai credinŃei şi-au purtat crucea în închisorile comuniste. Marea majoritate a deŃinuŃilor era factorul dinamic al societăŃii, studenŃii având cea mai mare şansă de supravieŃuire, fiind tinereŃea de partea lor.

ViaŃa nu l-a iertat nici pe Eugen łurcanu, care a provocat atâta suferinŃă. Ca o ironie a sorŃii, mai târziu, a fost judecat de cei care l-au pus să execute asemenea atrocităŃi, şi a plătit, fiind condamnat la moarte. Aceasta îmi dă din nou prilejul să spun că „totul se plăteşte în viaŃă”.

Medicul Nicu IoniŃă a fost arestat la vârsta de 25 de ani, pe când era preparator la Institutul de Medicină din Iaşi, condamnat la şase ani de închisoare. A fost unul din cei care au trăit infernul „experimentului”, unul dintre foarte puŃinii care au reuşit să nu cedeze torturilor bestiale ale colegilor – care îi cereau „să spună adevărul“.

Tot ce pot să remarc acum, după ce am participat la acel simpozion, este că am fost îngrozită şi uluită de atâtea atrocităŃi.

Am Ńinut să amintesc o parte din ele şi despre teroarea care au suportat-o „ghinioniştii“ ca să spun aşa, a celor care aveau neşansa să se afle la locul şi la momentul nepotrivit lângă un individ „zelos”, care călca pe cadavre pentru a ajunge „sus”.

Cei care au avut ghinionul să aibă „un prieten“ în preajma lui, un invidios care nu putea 38

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE dormi noaptea de ură şi invidie, au trecut prin aceste sinistre închisori. În toate timpurile au existat asemenea slugi zeloase, care uitau să fie oameni şi demascau, adăugau de la ei, pârau pe cei gospodari, pe oamenii cu caracter. Întotdeauna invidia a împins la acte necugetate, ducând la schimbarea unor destine.

NesăbuinŃa lor au distrus familii, a distrus bunul mers al unei societăŃi, au distrus oameni cu talent, aşa cum îmi vine acum în minte invidia lui Salieri faŃă de Mozart.

Antonio Salieri, compozitor şi dirijor la curtea regală, duşman de moarte a lui Mozart Amadeus. Una dintre variante ar fi şi aceea că, Salieri, i-a cauzat moartea prin otrăvire datorită rivalităŃii lor în domeniul muzical. Salieri resimŃea puternic superioritatea lui Mozart şi încerca să frâneze cariera lui cu o serie de intrigi. Pe măsură ce muzica lui Mozart devenea tot mai populară, muzica lui Salieri era uitată.

Alt titan, poetul nepereche Mihail Eminescu, a avut rivalii săi, de la care i s-a tras chiar moartea timpurie.

Exemplele pot continua. Invidia nu se practică numai la nivel înalt. O vedem şi printre noi.

Ne facem doar că nu vedem, pentru liniştea noastră, pentru confortul nostru psihic, pentru a-i Ńine pe duşmani aproape, ca să nu creăm conflicte. Îi vedem, dar îi lăsăm în pace. Ne facem că nu observăm, aşteptând să revină la sentimente mai bune, iar ei, în timpul acesta, îŃi subestimează

39

Vasilica MITREA inteligenŃa, crezând că n-ai observat intenŃia şi sentimentele lor.

Invidia şi răutatea, pe timpul prigoanei comuniste, au lăsat copii „pe drumuri“, fără unul sau ambii părinŃi, fără o carieră corespunzătoare nivelului lor de cultură, prin respingerea sau exmatricularea de la o şcoală pe care doreau s-o urmeze, datorită sistemului, a „dosarului“ de la Securitate şi a „fişei personale“, cu întrebări de genul: „ce a fost tatăl tău? Câtă avere a avut? A fost chiabur? A făcut închisoare politică? Ce a făcut în ultimii 5 ani…?

Ca să destind puŃin atmosfera încordată pe care am resimŃit-o din plin pe timpul cât a durat acel simpozion, am să amintesc de o simpatică doamnă, Mariana C., cunoscută de toŃi participanŃii pentru expansivitatea sa. În timpul servirii meselor la restaurant ne înveselea foarte mult cu glumele şi bancurile pe care le făcea. Monopoliza orice discuŃie şi nu mai era timp să mai facă nimeni câte o remarcă în preajma dumneaei. La Simpozion au participat, din Basarabia, doi oameni de litere, scriitori şi redactori la anumite reviste. Nu-mi amintesc acum numele dumnealor. În drum spre sala de ConferinŃe, unul dintre ei ne citeşte următoarea epigramă, la adresa doamnei Mariana: „În avalanşa ei de vorbă bună/Am zis c-o să adaug măcar una/Şi-am reuşit abia să zic la urmă/În loc de cuvântare – „sărut mâna“. Şi alta, dar fără legătură cu respectiva doamnă, dar citită în continuare: „Pe iubita lui de

40

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE soacră/A dus-o la Techirghiol/Ca să vadă toată lumea/Cum arată dracul gol“.

Femeie de „treabă“ doamna Mariana. A râs cu „gura până la urechi“ când i s-a citit epigrama dedicată ei. Şi, bineînŃeles, în continuare, nu a mai putut nimeni să mai adauge ceva. Tot domnia sa a vorbit…

Multe destine au schimbat aceşti „zeloşi“, prin neputinŃa lor de a ajunge „sus“ pe căi cinstite.

Am relatat pe scurt, cum am cunoscut etnia tătară, prietenii pe care i-am făcut în această excursie şi acele vremuri de tristă amintire care mi-aş dori să nu se mai repete niciodată, pentru că ele au întotdeauna urmări triste.

Dacă în perioada aceea, de neînŃeles pentru omenire, comuniştii au torturat, au omorât oameni prin „tratamentele” la care au fost supuşi, la familiile lor nu s-a gândit nimeni? Cum s-au descurcat copiii rămaşi fără unul sau ambii părinŃi? În viaŃă nu suferă numai cel torturat, închis sau omorât!

Am luat în serios ce mi-a spus Ghiuner şi am început să scriu, pe scurt, destinul a doi fraŃi rămaşi fără tatăl lor, eroul Negip Hagi Fazâl.

Schimbarea cu 180 de grade ce a avut loc în bunul lor mers şi traiul lor fericit alături de părinŃi.

InfluenŃa nefastă în cariera lor profesională.

GreutăŃile vieŃii prin care au fost nevoiŃi să treacă, existând acele sisteme, acele vremuri, acei oameni zeloşi, putreziciuni ale societăŃii, care au ajutat sistemul. Aceştia, nu au pus umărul pentru a 41

Vasilica MITREA construi, ci pentru a distruge! De nu s-ar mai naşte astfel de oameni, torŃionari pentru semenii lor. Când scriu despre aceste lucruri o spun cu gândul şi speranŃa că ele nu se vor mai repeta. Vor încerca să nu mai trădeze? Oare unii oameni sunt născuŃi pentru a face rău?!

Ascultând în ziua respectivă povestea lor de viaŃă, am simŃit o greutate în suflet. Felul cum pot unii oameni, ajunşi la putere, să dispună după bunul lor plac de vieŃile şi destinele altor oameni. Aveam sufletul plin de revoltă şi neputinŃă.

Eram obosită. Am crezut că voi adormi imediat ce voi pune capul pe pernă. Mi se întâmplase şi mie să fiu dezamăgită de oameni pe care îi considerasem prieteni până atunci. Dar, în loc de somn, cineva dinlăuntrul meu îmi punea tot felul de întrebări şi mă trezeam răspunzând. Îmi pierise somnul. „Când ai să te înveŃi minte că oamenii nu sunt ca tine? Tu gândeşti bine despre fiecare şi crezi tot ce Ńi se spune!” „Eu îi consider asemenea mie. Pe toŃi îi judec după felul meu de a fi. Mai târziu am aflat că procedez foarte bine, cineva spunându-mi că aşa mă apăr de energiile lor malefice, gândind bine despre ei. Dacă ei au gânduri rele, acestea vor fi întoarse către ei ca un bumerang. Îmi amintesc de bunica mea care zicea, printre altele, în rugăciunea ei: „Dă-le Doamne gânduri bune la duşmani“. Ea nu le dorea răul duşmanilor ei. N-am înŃeles la vârsta

42

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE aceea de ce rosteşte această rugă. Mi se părea mai firesc să ceară sănătate, bani, noroc pentru ea!” În mintea mea abundau imagini şi întâmplări povestite la Simpozionul din Piteşti, de care am amintit mai sus, pe tema deŃinuŃilor politici. Cauzele şi efectele acestor nefericiŃi ai sorŃii, arestaŃi pentru o faptă închipuită, doar pentru că au fost pârâŃi că au ascultat Europa Liberă, sau că nu erau în totalitate de acord cu regimul de atunci, că au avut alte idei şi idealuri decât ale „lor“. Şi, în loc să adorm, intram şi mai profund în fondul problemelor „filozofând“ cu vocea mea lăuntrică şi spunând revoltată: „De ce nu luăm aminte la faptele noastre, la gândurile noastre? Toate sunt energii care se vor întoarce precum un bumerang asupra noastră şi, atunci când ne vor lovi, n-o să ştim de unde „ne vin toate acestea“, sau „de ce eu?“. Să mergem noi pe drumul drept şi să nu invidiem pe cei de lângă noi, să nu-i nedreptăŃim şi să nu le purtăm „sâmbetele“.

Nu-i timp şi loc nici pentru invidie, nici pentru răzbunare! Există cineva care are grijă de fiecare, iar aceia nu suntem noi! Există un Dumnezeu! „FaceŃi numai fapte bune, gândiŃi numai de bine ca toate acestea să vi se întoarcă vouă!” „Ei, da, gândeşti bine, de ce nu aplici şi în viaŃă”? „Eu cred că le aplic. Am analizat multe situaŃi în ultimii ani şi am ajuns la concluzia că: este bine să cunoaşteŃi şi problemele altora: odată - că îi puteŃi ajuta cu un sfat, şi doi: - sintetizaŃi, pentru viaŃa voastră, doar atât cât vă este necesar, 43

Vasilica MITREA deoarece o vorbă spune: Unii învaŃă şi din greşelile altora iar alŃii nici din greşelile lor”. Deci, este bine ca atunci când aveŃi o problemă s-o împărtăşiŃi şi altora. Aceia vă pot ajuta. Soarta m-a purtat prin tot felul de situaŃii. Am avut de-a face cu tot felul de oameni. Cei mai mulŃi dintre ei au fost – mari în vorbe – mici în fapte. Au trădat vorbele lor. Eu, care am crezut că sunt asemeni mie, fiind de bunăcredinŃă, mi-am făcut planul meu, după planul lor, crezând în vorbele lor, chiar dacă nu-mi era întotdeauna confortabil. Dar, atunci când vrei să rămâi un om cu principii, un om vertical, nu „înghiŃi“ minciuna şi trădarea la nesfârşit. Da, te faci uneori că nu observi neconcordanŃa între vorbă şi faptă. Îi prinzi asupra „faptului“, iar ei nu recunosc. Dar de ce îŃi spun eu toate astea că „tu” le ştii pe toate!” „Hai, hai continuă şi varsă-Ńi focul. Nu mai Ńine în tine!” „ Să rămâi mai bine cu un „prieten“ în minus, decât să îŃi complici existenŃa. Personal, am iertat pe mulŃi care mi-au greşit. Am mers mai departe alături de ei, chiar şi atunci când deŃineam adevărul asupra unor fapte ale lor, asupra valorii lor. Pe unii am încercat să-i aduc pe „calea cea dreaptă“ prin atitudinea mea, aceea de a ierta, a tolera, de a mă face că nu am înŃeles bine, deşi îmi era clar ce a vrut să spună – altfel spus - încercam să le dau o mână de ajutor chiar şi atunci când nu meritau. Alteori îmi spuneam „să văd cât de departe merg“ şi adoptam o atitudine de încredere, deşi ştiam că în „spate“ se ascunde altceva. Alteori, mă 44

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE lăsam prostită în faŃă. Îmi subestimau inteligenŃa şi le făceam jocul. Aşa am ajuns să cunosc oameni care nu meritau prietenia mea. Am mers „pas la pas” cu ei şi cu tot ce îi caracterizau pe ei, deşi aveam „fişa postului“ în ce-i priveau”.

Uneori ştiam deznodământul unei relaŃii.

Eu…, înghit, tolerez, dar nu la nesfârşit! Şi totuşi mergeam alături de ei. Vine însă un moment când trebuie să punem punct. Să nu facă nimeni ca mine!

Să nu toleraŃi la nesfârşit! „Dar rişti să rămâi singură!” „Da! Singură, dar nu înşelată! Am întors „moneda“ şi pe cealaltă faŃă. Şi ce am constatat aici. Sunt puŃini oameni care să ne semene la caracter. E adevărat că unii la început, sunt numai lapte şi miere. Mai târziu îi „cunoşti“ cum sunt, din discuŃiile purtate cu ei, din criticile pe care le auzi la adresa ta sau din faptele lor. Majoritatea au pretenŃii de la interlocutor, de la prietenii lor. AlŃii se comportă ca şi când le eşti dator. ÎŃi cer mereu un serviciu, ei în schimb nu te răsplătesc cu nimic.

Ba îi surprinzi că, atunci când ai nevoie de o vorbă frumoasă din partea lor, ei spun exact contrariul, minimalizează, sau şi mai grav, „răspund“ prin tăcere. Ca şi când nu te cunosc, nu sunt prezenŃi, nu ştiu nimic din realizările tale. Vorbesc frumos, ştiu să pretindă, motivând că şi ei oferă la rândul lor aceleaşi valori morale. Dar după un timp, observi sau afli că nu sunt nici pe departe aşa cum tu i-ai caracterizat şi cum ai crezut că sunt. Continuând acea relaŃie, de orice fel, poŃi avea repercursiuni, te poŃi trezi în mijlocul unui conflict. Bine, bine, vei 45

Vasilica MITREA spune. Şi, atunci, ce-i de făcut? Rămâi singur? Nu! Cunoaşte-i atât calităŃile cât şi defectele şi oferă-i o relaŃie pe măsură! Ori îl Ńii la distanŃă, ori să „primească“ din partea ta, atât cât merită! Tot atât cât şi EL oferă”. „Mai sunt „unii“ care, cu cât au greşit sau sunt datori moral faŃă de tine, cu atât se fac că nu te văd, deşi trec pe lângă tine. Analizându-i, am ajuns la concluzia că, de fapt, există un moment când şi lor li se face ruşine de comportamentul lor şi nu ştiu cum să arate acest lucru, decât făcându-se că nu te văd. De două ori ruşine lor. „Îşi dau arama pe faŃă“, cum se spune! Ei de fapt se simt ruşinaŃi şi nu mai îndrăznesc să-Ńi dea nici bună ziua! Lucrează subconştientul lor. „Bine ştii să gândeşti! Stai mai rău cu aplicarea în practică!” „Ai dreptate! Sunt adevăruri de care m-am convins atunci când „cineva“ m-a făcut să sufăr.

Am iertat! Ce-i drept, nu am uitat! Dar am realizat că Divinitatea ştie ce face cu fiecare. Uneori, Dumnezeu vine şi te scoate de acolo unde credeai că îŃi este bine sau că eşti fericit. Te salvează! Dar pe moment, nu realizezi şi suferi. Dar te conduce pe un drum mai glorios decât cel pe care l-ai avut sau dimpotrivă îl „milostiveşte“, cu ce merita de fapt pe celălalt. Dar momentan nu înŃelegem. Este ceva de genul: „tot răul este spre bine“. Nu este apanajul nostru să ne răzbunăm. Suferim, dar să nu ne răzbunăm! În viaŃă totul se plăteşte! Uite de câte ori mă repet!... În Univers este cerere şi ofertă! Faci

46

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE bine, primeşti bine – faci rău, primeşti la fel!

Suntem energie! Ce degajăm… aia primim!”

Am făcut o introspecŃie în caracterele celor de lângă noi, deoarece, o vorbă spune: „până la Dumnezeu te omoară sfinŃii“. SuferinŃa noastră vine mai mult de la oameni, decât de la Dumnezeu.

Dumnezeu este iubire. EL ne iubeşte pe fiecare. Nu trebuie să mai spunem: „mi-e teamă doar de Dumnezeu”. El nu ne face rău. Mai dureros este că răul vine de la cei în care tu ai avut încredere. De la cei pe care tu i-ai considerat prieteni, i-ai iubit sau poate încă îi mai iubeşti, neştiind gândurile lor murdare. Şi cel mai mult îŃi dai seama cine îŃi este prieten atunci când treci prin dificultăŃi.

Aşa s-a întâmplat şi pe vremea regimului comunist când „demascarea“ se făcea de către cei care te cunoşteau.

Când ceva rău Ńi se întâmplă, mai întâi trebuie să te gândeşti la cei care îŃi sunt apropiaŃi, şi pe urmă… la urmă de tot, la cei străini!

DeŃinuŃii politici, care au umplut închisorile până la refuz, au fost „turnaŃi“ chiar de cunoscuŃii lor, de rudele lor, de „prietenii” lor, acuzându-i din invidie că au vorbit împotriva regimului. Nimic nu se face pe „gratis“. PoŃi să-i „plăteşti“ cuiva din invidie.

Am o prietenă care doreşte să devină membră a Uniunii Scriitorilor. Are toate meritele. Îndeplineşte toate criteriile. A scris foarte multe cărŃi. Are o inteligenŃă nativă, dar nu ştie ce se întâmplă de o tot amână. Oare de ce nu doreşte această uniune să adauge alŃi membri?! Numai cei 47

Vasilica MITREA din Uniune scriu cărŃi? Numai ei scriu cărŃi bune?De ce membrii acestei uniuni nu pun o „vorbă” bună pentru ea, pentru că majoritatea îi cunosc meritele! Preferă să tacă! Oricum, „urma alege“, cum spune o altă vorbă românească.

Valoarea unuia sau altuia rămâne prin ceea ce a scris, ce a creat el, nu prin faptul că a fost înregimentat într-o ligă sau uniune sau că, a scris cărŃi din alte cărŃi, el folosind numai conjuncŃia sau articolul personal.” „Tu ce faci, citeşti tot ce îŃi pică în mână, citeşti toate cărŃile pe care le cumperi?” „Da, le citesc. Apreciez la o carte acŃiunea, meritul de a şti să construieşti, prin dialoguri sau povestiri, un personaj. Să ştii să-l creionezi de la început până la sfârşit. Apreciez chiar şi o singură frază dacă mi-a rămas în minte. Apreciez originalitatea. Dacă, după lecturarea unei cărŃi rămân puŃin pe gânduri şi măcar un sfert de oră mă obsedează personajul, dialogul, fraza, peisajul, acŃiunea, genul de povestire uşoară, unde să înŃeleagă tot cititorul ce ai vrut să transmiŃi, atunci… e BINE! Dar, se întâmplă şi altfel. Se copiază din tot felul de cărŃi, se amestecă, cititorul nu mai ştie de unde s-a plecat, unde se ajunge şi, a pus cartea deoparte şi constată că nu a înŃeles nimic! Nu are ce povesti şi altuia după lecturarea cărŃii. Timp pierdut! Eu obişnuiesc să spun „că scriu şi pentru vecina mea de la Ńară, şi pentru mătuşa mea care are doar patru clase”! „Da! Este „greu“ să rămâi vertical, mă refer aici la tot felul de situaŃii pe care le-ai descris.

48

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE Indiferent de conjunctura în care te găseşti, atunci când cineva Ńi-a făcut numai bine, meritul aceluia este „de a fi numit OM“. ToŃi vor recunoaşte, dacă nu pe faŃă, măcar în sinea lor: „Da, îmi pare rău că am făcut ce nu trebuia. Acest OM nu merita! El nu m-a trădat, dar eu? Eu ce am făcut?!“ „În ziua de astăzi, toŃi trădează în vreun fel.” „Poate, dar aceasta să fie doar pentru evitarea unui conflict, pentru a nu crea o ceartă.

Dar să fii atent să nu repeŃi! Şi cel mai cumplit lucru şi… neomenesc, este a nu te Ńine de cuvânt.

Dacă nu ai cuvânt, cum poate cineva merge mai departe alături de tine?Coloana vertebrală este cea care îŃi asigură o verticalitate fizică iar cea morală este aceea care îŃi asigură stabilitate în relaŃiile cu semenii tăi. De altfel, prima condiŃie morală a cuiva poate fi testată numai „dacă se Ńine de cuvânt sau nu”! Am cunoscut pe cineva care, dacă lipseai sau întârziai de la o întâlnire, venea acasă supărat şi spunea: „Ăsta nu-i om! Nu pot merge cu el mai departe! Oricând pot avea surprize neplăcute!”

Trădarea se poate face şi prin tăcere. Taci în loc să vorbeşti, atunci când omul are nevoie de intervenŃia ta! De recomandarea ta! De o vorbă bună de-a ta!

Ce mult îi respect şi-i iubesc şi pe cei care recunosc meritele cuiva!

Aceştia, renunŃă la orgoliul lor personal, renunŃă la invidie şi dau frâu liber adevărului. Întrun colectiv, o adunare, un prieten adevărat, te recomandă împreună cu meritele tale! Frumos, nu?!

49

Vasilica MITREA În astfel de ocazii, meritul este al lor. Sunt mari!

Bravo lor!... Dar, sunt puŃini! Hai, lasă-mă să adorm şi eu puŃin. Nu-mi mai pune întrebări… … A sunat ceasul. Trebuie să mă scol. Dar oare am dormit …? Mă grăbesc. Mă aşteaptă nepotul meu, Aris-Andrei, să-l pregătesc de şcoală. …

Anul acesta am plecat din nou în Crimeea.

Pe lângă mitingul anual care se desfăşura în Simferopol, de data aceasta a avut loc şi Primul Congres al tuturor tătarilor din lume, congres la care am avut şi eu onoarea de a participa în ultima zi.

Am cunoscut iarăşi un mare OM. Acesta este Riza Fazîl, Preşedintele Uniunii Scriitorilor Tătari Crimeeni, distins gazetar, poet, scriitor, critic şi istoric literar, traducător, deschizător de drumuri, creator de măreŃie.

S-a născut într-o familie de intelectuali.

Tatăl, Emir Useiyn era preot în satul Barăn, Visennoe, raionul Karasubazar. În mai 1928 absolvă Institutul Comercial din Samarkand şi munceşte în oraşul Oş din Kârghistan.

Destinul crud al poporului său surghiunit îl poartă din Crimeea în Uzbekistan şi în Kârghistan, dar nimic nu reuşeşte să-l schimbe, rămânând acelaşi tătar crimeean. În anul 1965 se mută la Taşkent şi începând din acel an, până în anul 1980 editează ziarul „Steagul lui Lenin”, e traducător, specialist în domeniul limbii, al literaturii şi al artei.

50

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE În perioada 1980-1994, e directorresponsabil al revistei „Yâldâz” (Steaua).

Debutul său literar este marcat de poemele „Burta Nesătulă” şi „Pâine”, publicate în anul 1964.

Vor urma volumele: Naurez, Unde e unire, este şi putere”, Manele şi Şân-uri, cursuri de literatură maternă (pentru clasele IV-VII). Următoarele opere acoperă aproape fiecare an din viaŃa dedicată poporului său: „Când mamele erau tinere”, „Fidelitate”, „Steaua lui Amet-Han Sultan” (viaŃa unui pilot de trei ori Erou al URSS); studii referitoare la poezia lui Aşik Umer (poet al sec. al XV-lea); în colaborare cu S. Fogaer scrie monumentala operă – „Istoria Literaturii Tătare Crimeene” – în anul 2001, cuprind peste 1000 de ani de literatură.

A scris în revista „Yâldâz”, într-o concepŃie modernă despre poeŃii epocii, vechi tătari ai versului, Mahmud Kârâmlă, Useixn Kefevi, Gazaiy, Muhamed Kyamil, Menli Ghiray. În anul 1998, împreună cu Marele Preot al Crimeii, Abdulvait Sahtaranen, a tradus Coranul, precum şi alte opere cu caracter religios, din limba arabă în limba tătară crimeeană.

A doua sa operă editată după revenirea în patrie, cu propriile sale mijloace materiale, în rubrica „BogăŃia noastră este Limba Maternă, „Destinul meu de tătar” a d-lui Hagi Muhamed. Această culegere este cea de-a doua din cele 17 volume tipărite în diverse reviste, altele, (multe), n-au mai văzut lumina tiparului, ori au apărut în rubrica „Dăruirile mele” ca o mărturie a talentului şi a 51

Vasilica MITREA generozităŃii sale, el oferind creaŃia ca şi traducerile efectuate, spune Dl. Ablyaziz Veliyev, o altă mare personalitate a literaturii contemporane, care semnează prefaŃa volumului de poeme „Destinul meu de tătar”. Aceste informaŃii le-am cules din revista EMEL. Toate acestea nu ar fi de ajuns dacă nu ar avea şi un mare caracter. Întotdeauna, la oameni, nu m-au interesat studiile, funcŃiile lor, etnia, religia lor, ci m-a interesat ce au realizat ei în viaŃă şi, în primul rând… caracterele lor. Norocul a făcut să-l cunosc pe acest OM la EL acasă! I-am cunoscut familia. Pe doamna LUI, Elmira. Stând şi dormind şase nopŃi la dumnealor, în a doua mea vizită în Crimeea, ajutam la pregătirea micului dejun şi pentru mine era o încântare văzându-l pe domnul Riza, plecând din biroul şi de la calculatorul său şi punând samovarul pentru ceai. Acelaşi ritual era şi la cină, când după o zi încărcată de activităŃi, de prezenŃa dumnealui la Congres, la editură … cum ajungeam acasă – se schimba şi intra direct la bucătărie pentru prepararea ceaiului. ÎntreŃinea „cultul ceaiului“. Dacă ajungeam în jur de ora 21.00 sau 22.00, serveam cina, noi mergeam la culcare, iar dumnealui la calculator. Scria până spre ora două dimineaŃa. Am văzut atunci, prin exemplul acestui om, ce înseamnă munca, perseverenŃa, responsabilitatea, iar noi, care „nu punem de ceai în fiecare zi“ şi „nici nu stăm la calculator până după miezul nopŃii“şi … nici nu alergăm toată ziua pe la diferite activităŃi culturale sau edituri, ci muncim doar atunci când avem noi chef. Este un om care 52

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE merită tot respectul! Nu-l egalăm dar putem să o facem muncind la fel de mult şi responsabil.

Prin atitudine, prin exemplul personal, stând în preajma dumnealui, poŃi învăŃa foarte multe. Ştie, prin comportamentul său, cum să te scoată şi dintr-o stare „proastă“! Chiar dacă nu-i înŃelegeam limba poporului său, dar nu ştiu cum se făcea, că, înainte de a mi se traduce ştiam ce a spus. ÎŃi explica prin mimică şi priviri! Într-o dimineaŃă, la micul dejun, povestind despre acele vremuri, 1941-1944, domnul Riza Fazâl, ne povesteşte: „Pentru noi, Antonescu a fost mai bun decât Stalin. Şi ne fredonează un cântec din acea perioadă: Antonescu a dat ordin/CuceriŃi români Caucazii!/Dar românii nu-nŃeleg,/Dau înapoi Caucazul“şi continuă printr-un râs molipsitor, la care am luat şi noi parte.

In cel de-al doilea război mondial, Armata Română a suferit mari pierderi când a cucerit Odesa, Crimeea şi când a înaintat spre Stalingrad, ajungând la Cotul Donului (unde pot să amintesc că a luptat şi tatăl meu şi multe lucruri mi-a povestit – acestea fiind şi poveştile copilăriei mele) şi în Stepa Calmucă. După aceea a urmat retragerea şi învinuirile ce i s-au adus lui Antonescu – de ce a trecut Nistrul? Un proces nedrept şi făŃarnic, pentru care a plătit cu viaŃa .

Plecam dimineaŃa cu domnul Riza şi ne întorceam aproape de orele 22.00-23.00. Noi, cei veniŃi din România care nu participam la Congres, 34 români şi restul tătari, mergeam ziua în diferite excursii iar seara ne întâlneam cu domnia sa, şi 53

Vasilica MITREA stăteam la spectacol. Ne întorceam noaptea înainte de terminarea spectacolului cu microbuzul sau taxiul. Am vizitat şi o editură, unde l-am cunoscut pe domnul Ibraghim Bekirovnîi, director, un om foarte popular, şi câŃiva colaboratori. Am făcut poze şi, la plecare, ne-a dăruit cărŃi şi calendare.

Vasilica Mitrea, Ibraghim Bekirovnîi, Riza Fazîl, un scriitor crimeean, Ghiuner Acmola Este un mare patriot domnul Riza. Un mesager al poporului său. A venit şi în România de 2-3 ori. A fost şi acum, la sfârşit de iulie 2009, împreună cu domnul Dilaver Osmanov, secretar al Uniunii Scriitorilor, poet şi redactor şef la revista „Yîldâz” din Simferopol. Au avut multe întâlniri cu oficialităŃi din Uniunea D.T.T.M.R. Printre altele, au organizat şi o întâlnire cu scriitorii din ConstanŃa, în care s-a convenit o strânsă legătură între scriitorii din Crimeea şi cei din oraşul nostru, întâlnire la care 54

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE şi eu am participat. Dar cea mai mare bucurie a fost atunci când m-a onorat cu vizita dumnealor, trecând pragul casei mele, cu încă două prietene de etnie tătară. Şi, mult mai mult, m-am bucurat când au spus că „le-au plăcut casa mea!” Nu aş fi crezut, atunci, când locuiam în casa dumnealui din Simferopol, la peste o mie de kilometri depărtare, ca domnul Riza să-mi întoarcă vizita, venind în România şi încă atât de repede. De ce dau atât de mare importanŃă acestui fapt? Pentru că admir şi respect oamenii de cultură, precum este domnul Riza, dar şi calităŃile dumnealui. Un om care scrie istorie şi face istorie!

Un astfel de om este domnul Riza. Scrie istorie… şi va rămâne în istorie!

Pe lângă Ialta, palatul Livadia, Evpatoria, Bahcisarai, pe care le mai vizitaserăm şi anul trecut, anul acesta am vizitat în plus, Castelul Vorontsov –

care a fost construit pentru contele cu acelaşi nume, 55

Vasilica MITREA în stil pseudo-gotic, cu elemente în stil oriental. În jurul palatului se află frumosul parc Alupka, cu o vegetaŃie bogată şi ieşire la Marea Neagră. M-am bucurat şi eu de priveliştea acestui parc, de aleile lui întortocheate şi înconjurate cu o diversitate şi luxuriantă floră. Şi ca să fiu sinceră până la capăt, m-am depărtat de grup să mă bucur mai mult de frumuseŃile locului, crezând că este uşor să ieşi la liman din acest parc, mergând şi admirând aleile şi împrejurimile, speriată, mi-am dat seama că m-am rătăcit. Când m-am reîntâlnit cu grupul, am răsuflat uşurată şi nu mai m-am despărŃit de el.

Statuia lui Pavlu Stepanovici Hahimov, tronează în centrul localităŃii. Acesta, un fost amiral care a câştigat bătălia navală de la 1885 şi pe care tătarii îl consideră cel mai mare duşman al lor.

Cel mai spectaculos a fost castelul CUIBUL RÂNDUNICII, construit deasupra culmii „Aurora“, la 40 de metri înălŃime, pe o stâncă ieşită în mare, în

56

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE stil neo-gotic. Este ridicat lângă rămăşiŃele castrului roman din Charax.

Oraşul SEVASTOPOL, este cel mai mare oraş al Republicii Autonome Crimeea, republică aflată în componenŃa Ucrainei. Tătarii îi spun Akiyar. Aici a murit Numan Celebi Gihan, primul preşedinte al Republicii Crimeea, de care am amintit mai sus.

Este un oraş cu clădiri mari, arhitectură deosebită. Un oraş în alb. Un oraş alb, ca o „lebădă“.

Un oraş cosmopolit, pregătit parcă să-şi ia zborul dacă cineva îndrăzneşte să „atenteze” la splendoarea lui. Îngrijit, curat, cu parcuri frumoase. Port la Marea Neagră. Cu o faleză spaŃioasă şi vegetaŃie luxuriantă. Cu multe posibilităŃi de distracŃie. Cu „Panorama“ oraşului care am vizitat-o la plecare.

Am fost toŃi încântaŃi.

După ce am făcut o incursiune în amintirile mele despre vizitarea Crimeii, despre prietenii pe care mi i-am făcut acolo şi participarea mea la Simpozionul de la Piteşti, am să fac acum o antiteză între ce s-a întâmplat în închisorile comuniste, povestind mai sus, pe scurt, câteva întâmplări ce au fost relatate în „Cartea Iertării“, scrisă de Ghiuner Acmola, autentic document istoric, care spune prin ce a trecut etnia tătară stabilită în Dobrogea. Aşa cum am amintit mai sus, mi-a recomandat chiar să scriu ce s-a întâmplat mai departe cu familia eroului Negip Hagi Fazâl, iar eu am acceptat cu plăcere şi ca o recunoştinŃă a faptului că am vizitat Crimeea de două ori, capitala ei şi nu numai. Pentru aceasta mi-a pus la dispoziŃie câteva numere din revista EMEL şi 57

Vasilica MITREA am discutat mult cu fiica acestui erou, doamna Suium.

Tătarii din Crimeea s-au refugiat în Dobrogea din cauza războiului din Crimeea (18531856). Ei au fost primiŃi de otomanii care stăpâneau pe atunci Dobrogea.

Aceşti tătari, buni gospodari, au luat pământ şi l-au cultivat. Pe lângă cereale, se ocupau în special cu legume: pepeni, dovleci, castraveŃi.

Erau cinstiŃi în comerŃul lor cu aceste produse şi au avut frumoase legături cu românii.

Tot ei, i-au primit pe fraŃii lor şi după cel de-al doilea război mondial.

Când au venit comuniştii la putere au naŃionalizat totul. Pământurile s-au comasat şi s-au organizat acele cooperative forŃate. Unii dintre ei, mai ales chiaburii, nu au fost de acord cu ideologia comunistă. Aşa că, au fost închişi laolaltă tătari, turci, bulgari, români, pentru că s-au opus acestor măsuri.

Am să povestesc de un primar tătar din Medgidia, pe numele lui, Kemal, pentru a confirma omenia lor. Acesta, dorind să facă bine românilor din localitate prin construirea unei biserici ortodoxe a mers chiar şi la minister pentru a i se aloca un teren, spunând: „Inima bună ca la români, nu văzut.

Noi avem geamia, trebe şi românii biserica lor”. Şi ca el au fost mulŃi care s-au implicat în rezolvarea problemelor românilor şi a noilor tătari veniŃi din Crimeea.

Stalin, ajungând la putere prin viclenii, trădări şi presiuni, a deportat şi el tătarii din Crimeea 58

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE şi a aplicat politica şi deviza: „Dezbină şi stăpâneşte”.

Ca atare, i-a înlăturat pe foştii săi aliaŃi, şi devine unicul conducător al U.R.S.S., ajungând un tiran sângeros. El a moştenit ambiŃiile expansioniste ale Ńarilor ruşi. Îi înlătură pe intelectuali de la conducere, aceştia fiind mai greu de manipulat, iar în locul lor, numeşte în funcŃii de conducere toŃi neaveniŃi.

O poveste care arată neştiinŃa oamenilor de rând puşi să conducă aceste cooperative agricole am citit-o în cartea „O istorie a expansiunilor ruseşti” scrisă de istoricul Ion Achim, pe care o reproduc: Într-un raion din U.R.S.S. venise ca preşedinte de colhoz un măturător de stradă. „Specialistul”, care nu avea nici în clin nici în mânecă cu zootehnia, se indigna: „De ce vacile dau atât de puŃin lapte?!.

Văcarul, un om simplu, spiritual, îi răspunde: Vacile mănâncă fân uscat şi au dureri de dinŃi. Ar trebui să le îngrijim dinŃii”. În aceeaşi zi preşedintele a semnat o directivă: să fie procurate 150 periuŃe de dinŃi şi 150 cutii de praf de dinŃi…” În perioada de după cel de-al doilea război mondial, securitatea a început prigoana celor pe care îi considerau duşmani ai poporului.

Ruşii, ducând o politică de consolidare a sistemului şi de primenire socială, au început prigoana, mai întâi, împotriva liderilor tătari. Vina de a primi şi găzdui pe cineva din neamul tău, venit din Crimeea, era suficientă pentru a fi demascat de crimă împotriva U.R.S.S., împotriva lagărului comunist.

59

Vasilica MITREA Şi cine era recunoscut ca militant neobosit pentru drepturile tătarilor?!

Unul dintre cei care luptau pentru binele neamului său, nu numai a familiei sale Negip Hagi Fazâl, simbol al luptei tătarilor pentru renaştere, unificare, rezistenŃă; intelectual, chiabur din satul Tătaru Azaplar, având câteva zeci de hectare de pământ moştenite şi altele cumpărate.

Drama domniei sale este foarte asemănătoare cu atrocităŃile întâmplate în închisorile comuniste.

S-a născut în satul Tătaru (Azaplar) în data de 17 aprilie 1906 din părinŃii: Fazâl şi Şerife, ca al patrulea copil al familiei.

După absolvirea şcolii primare din sat a urmat cursurile Seminarului Musulman din Medgidia, în anul 1925. Apoi şi-a continuat studiile (2 ani) la Academia de Studii Cooperatiste Bucureşti.

Un an de zile a lucrat ca inspector la filiala Băncii NaŃionale din Negru-Vodă.

ViaŃa de funcŃionar nu i-a plăcut şi a revenit în satul natal ca să lucreze pământul familiei, mai ales că tatăl lor nu se mai simŃea bine. Aveau pe atunci 80 de hectare de pământ.

60

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE În decembrie 1931 se căsătoreşte cu Sultan. În 1933 înfiinŃează la Tătaru filiala organizaŃiei de tineret cu baza în Bazargic „Uniunea Culturală a Tătarilor din Dobrogea”.

Era un om foarte generos. Căuta să ajute pe toată lumea cu sfaturi sau cu bani. Organiza serbări cu ocazia bairamurilor, aşa cum s-a întâmplat la comemorarea lui Numan Celebi Gihan, 23.II, primul preşedinte al Parlamentului Crimeii care a fost omorât, tăiat în bucăŃi şi aruncat în Marea Neagră în 1918.

Piesele de teatru care se jucau la aceste serbări erau scrise de el sau de Memet Vani, un prieten al său, învăŃător şi scriitor.

A fost adus acasă mort, în seara zilei de 23 octombrie 1948 cu un camion de la morga spitalului.

Aceasta este soarta celor care luptă pentru binele altora în regimurile totalitariste. Dar pentru a lupta îŃi trebuie curaj şi multă iubire faŃă de semenii tăi, îŃi trebuie un suflet mare, aşa cum avea Negip Hagi Fazâl!

Toate acestea mi le-a povestit Suium, fiica acestui martir.

Totodată, alături de fratele său Mustegep Ulkusal, trimite articole revistei EMEL, care se edita la Bazargic prin truda spirituală şi materială a celor doi fraŃi.

Negip Hagi Fazâl, pe lângă faptul că avea pământ, pe care îl lucra, tocmind cu ziua oameni din sat sau alte localităŃi, o gospodărie care nu ducea lipsă de nimic, era şi un mare intelectual. Scria reportaje, piese de teatru, poezii având ca scop 61

Vasilica MITREA unificarea lumii turcice pentru revigorarea culturii în teritoriile în care s-au aşezat recent. Ei sperau în redobândirea patriei, Crimeea, printr-o înfrângere a Rusiei. Liderii de atunci doreau strămutarea tătarilor din Dobrogea în Crimeea, deoarece în perioada 1943-1944, s-a străduit să-i primească pe refugiaŃii din Crimeea ca pe o naŃiune închegată. Pentru aceasta şi-a asumat întreaga responsabilitate.

Cunoscând-o pe fiica acestui erou, pe Suium, aveam să merg mai des în casa domniei sale.

Am fost interesată să aflu cum a fost viaŃa lor, a ei şi a fratelui, Bora, înainte de a-i fi ucis părintele, şi ulterior, după acea tristă şi dureroasă pierdere a tatălui lor. Exact, cum am amintit mai sus – „nimănui nu-i păsa de soarta urmaşilor”.

Cu vocea plăcută şi domoală, Suium a început întâi să povestească despre tatăl său, Negip Hagi Fazâl: - Era, pe lângă un bun militant al drepturilor omului şi un bun soŃ şi tată! Noi, eu şi fratele meu Bora, care este cu doi ani mai mic decât mine, am trăit în armonie în familia noastră, în înŃelegere cu toate rudele noastre. Eram copiii şi nu pricepeam necazurile şi durerea părinŃilor noştri. O mai vedeam pe mama cu lacrimi în ochi, dar ne spunea că „şi-a adus aminte de cineva drag care nu mai este printre noi“!

Cei din neamul meu locuiau aici de pe vremea străbunicilor. Ei au plecat din Crimeea, datorită faptului că nu mai suportau nedreptăŃile ruşilor, luându-le terenurile şi casele. Atunci, mulŃi au trecut prin România, plecând cu vapoarele spre 62

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE Turcia. Aşa se face că acum, în Turcia, locuiesc 5-6 milioane de tătari.

Negip Hagi Fazâl era unul din cei trei fraŃi şi o soră, Salia, o intelectuală a satului cu reale calităŃi de scriitoare şi poetă, a familiei Şerife şi Hagi Fazâl. Mai târziu voi da citire uneia sau două şi din poeziile Saliei.

Mustegep Ulkusal, este un alt frate al eroului nostru, ajuns avocat cu renume la Istanbul. Împreună cu Negip Hagi Fazâl şi un grup de prieteni intelectuali şi oameni de afaceri au scos revista Emel (Ideal) în alfabetul arab dar cu înŃeles în limba tătară. Pe atunci, în şcolile tătare, se învăŃa în alfabetul arab, (ca şi în Turcia de altfel, până la reforma din învăŃământ realizată de Ataturc), revistă culturală şi patriotică. Au vrut ca tătarii să-şi cunoască trecutul istoric, literatura, idealurile, năzuinŃele, să ştie cât mai multe despre Crimeea, patria tătarilor crimeeni. În privinŃa titlului l-au întrebat pe poetul Nemet Niyazi, sugerându-le acest titlu. Pentru început au cumpărat de la tipografie litere. În luna mai a aceluiaşi an a trebuit să plece la Istanbul pentru a cumpăra 2000 kg. de litere.

Verile, după recoltarea grânelor, acest grup, umbla din sat în sat cu maşina, cu căruŃa, îndurând căldura şi praful, ca să facă abonamente.

Primul număr a apărut pe 1 ianuarie 1930, la început bilunar, apoi lunar. łineau legătura cu redactorii de la revistele de limbă tătară din IdilUral, Azerbaigean, Turkestan.

63

Vasilica MITREA În revistă au apărut poezii, trei piese de teatru, câteva cuvântări, schiŃe, proverbe şi zicători ale tatălui meu. În 1940 războiul se apropia, vremurile deveniseră tulburi şi la sfârşitul anului unchiul s-a hotărât să plece în Turcia. Între timp, în 1935, se mutase la ConstanŃa şi revista Emel apărea aici. Odată cu plecarea lui, revista şi-a încheiat apariŃia. Avea să apară peste 20 de ani la Istanbul.

Unchiul a trebuit să înveŃe legislaŃia turcă, să dea examene pentru obŃinerea licenŃei ca să poată să profeseze avocatura.

Pe lângă informaŃiile primite de la domnia sa, aveam să aflu şi din povestirile altor consăteni, amănunte pe care Suium nu mi le spusese, aşa că le voi adăuga celor spuse. În comuna Tătaru, Negip Hagi Fazâl era un cetăŃean de onoare, un om înstărit.

Pe o suprafaŃă de aproape un hectar, avea o casă frumoasă, cu verandă în faŃă, geamuri laterale şi obloane la ferestre. Din salonul mare se intra, în stânga şi în dreapta, în dormitoare spaŃioase. În salon, trona un bufet plin de pahare, ceşti aurite, alte accesorii lucrate de un bun gust deosebit şi necesare servirii oaspeŃilor, unele cumpărate din afara Ńării; pe un perete al salonului care măsura câŃiva metri lungime erau canapele acoperite cu perne, îmbrăcate cu dantele, iar ca spătar, lipite de perete, erau alte perne ce foloseau unui confort al şederii, al adunării familiei la seri culturale, al aşezării oaspeŃilor care îi vizitau, specifice caselor de tătari.

64

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE De Bayram, în semn de respect, tot satul le trecea pragul, curtea şi salonul erau pline de bărbaŃi, femei şi copii, gazda nu contenea să-şi servească oaspeŃii cu prăjituri, cafele, dulciuri, mere, nuci. Se spune că, de Bayram, se pregăteau, pe toată durata zilei, cafele în vase mari. Aceşti locuitori ai satului Tătaru (Azaplar) intrau, sărutau mâna, serveau ceva şi ieşeau pentru a face loc şi altora.

- Într-unul din dormitoare, se afla o bibliotecă mare, îngropată în perete (ca o nişă) plină de cărŃi, acoperită cu geamuri pentru a nu intra praful. Aici erau cărŃi de mare valoare plus multe manuscrise ale tatălui meu, adaugă Suium.

Pentru această familie biblioteca era un lucru de preŃ, însemnând cea mai mare avere culturală. Toate acestea au dispărut odată cu venirea regimului comunist la putere. În faŃa casei, flori multicolore completau aspectul casei şi trecătorul mirosea cu nesaŃ parfumul lor şi privea cu admiraŃie confortul acestei locuinŃe. În partea laterală a casei se aflau dependinŃele argaŃilor, a harnaşamentelor şi uneltelor necesare la îngrijirea cailor, vitelor, sutelor de oi, precum şi zecilor de hectare de pământ pe care le lucra cu unelte moderne. Tot aici se mai afla un grajd modern cu fânar, având o lungime de până la 20 m, în care se adăposteau vitele, iar deasupra un pod construit pentru a depozita recolta de fân şi cereale din acel an care asigura hrana animalelor pe timp de iarnă.

65

Vasilica MITREA Zilnic, se cocea un cuptor cu pâine iar soŃia unuia dintre argaŃi, Vera, cu fiica lor Irina, din neamul găgăuzilor, nu conteneau să gătească în oale mari ciorbe, supe, mâncăruri din bucătăria tătărească – geantâk, kobete, şuberecuri şi alte bunătăŃi, care să hrănească pe cei patru membri ai casei şi pe toŃi cei care lucrau pentru ei. Se povesteşte că era singura casă boierească unde argaŃii erau bine trataŃi şi hrăniŃi din aceleaşi bucate ca şi stăpânii lor.

Pe lângă cei angajaŃi permanent pentru toată perioada anului, începând cu luna aprilie, după orânduială, înainte de Sfântul Gheorghe, tocmeau argaŃi din Basarabia sau din alte zone care stăteau până toamna, după Sfântul Dumitru. În această perioadă a anului era mereu de muncă. Se ara terenul, se semăna, se săpa, se prăşea. Se cultivau legumele necesare pentru întreŃinerea gospodăriei, iar toamna, până la Sfântul Dumitru căruŃe încărcate cu recolta adunată se depozitau – unele pentru a fi vândute, în Ńară, altele pentru consumul zilnic.

De o parte şi de alta a acestei gospodării locuiau rude apropiate ale familiei Negip Hagi Fazâl, respectiv fraŃii bunicii: Omer şi Arif.

PărinŃii îşi iubeau copii la fel, fără să facă diferenŃe. Suium, era o fetiŃă cuminte, ascultătoare, mai rezervată. Bora însă, mai mic cu doi ani decât Suium, Ńinea să aibă întotdeauna personalitate de bărbat. El se juca numai cu băieŃii. În centrul satului se afla locuinŃa surorii lui Negip, Salia, a cărei casă, nouă şi atrăgătoare, înfrumuseŃa localitatea. Cele trei fete ale acestei familii, fericite prin naşterea târzie, dar reuşită a 66

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE unicului frate, se jucau împreună cu Bora şi Suium, crescând împreună în acel sat, în care torentele războiului nu creau încă marile probleme. Erau sănătoşi, fericiŃi şi credeau că nimic nu puteau să tulbure joaca şi liniştea lor. Inventau tot felul de jocuri de copii, împreună cu rudele ei, Senia, Şaizer, Lamya, Cutlu, copiii mătuşii Salia şi a prietenelor ei.

- HaideŃi să ne jucăm de-a v-aŃi ascunse-lea!

- Haide! aprobau ceilalŃi.

Puteau să joace acest joc de dimineaŃa până seara pentru că multe erau cotloanele în care puteau să se ascundă, uneori fără să poată fi găsiŃi, până nu ieşeau singuri din ascunzătoare.

- Nu mai vreau să joc de-a v-aŃi ascunselea! spunea plictisită Suium. Hai să ne jucăm cu păpuşile!

- Suium, haide să zicem că eu sunt moaşa păpuşii tale!

- Bine, Naime! Haide atunci să facem pregătiri, că ne vin invitaŃii şi să avem cu ce-i servi!

- Voi sunteŃi invitaŃii noştri, arătă Naime spre Nermin, Bedrie, Lamya…!

- Pe mine să nu mă amestecaŃi în joaca voastră, răspundea Bora hotărât, ca un bărbat adevărat.

- Să facem pregătirile, completa Nermin.

Gătim şuberek, adăugă Suium!.

- Şi geantâk, completă Bedrie! Îmi place mai mult.

- Ba mie, şuberekul îmi place mai mult, bătu Suium din picior!

67

Vasilica MITREA Ore întregi se jucau fără să Ńină socoteala timpului petrecut împreună. Ajungeau acasă flămânzi, obosiŃi, plini de praf, încât aproape adormeau în timpul cinei.

- Altădată, să nu mai staŃi atât de mult la joacă, îi dojenea mama lor, doamna Sultan.

Dar a doua zi, lipsiŃi de griji, o luau de la capăt şi uitau de sfaturile mamei.

Dintre toate rudele, ei credeau că cel mai mult îi iubeau fratele mamei, Feuzi Alim Seit şi soŃia lui, Şerife. Aceştia, aveau un băiat mai mare cu 7 ani decât Suium, de la prima soŃie a unchiului.

- Noi o iubeam mult pe mătuşa, deoarece ne făcea toate poftele. Ne gătea, dacă noi pofteam să mâncăm ceva anume sau ne servea cu dulciuri. Ne plăcea mult şi când ne lua cu ea la bostan, iar alteori mai şi dormeam la ei, povesteşte Suium.

La marginea dinspre sud a satului locuiau colonişti români aduşi din Oltenia, din cauza sărăciei.

Tot în apropierea gospodăriei noastre, în centrul satului, un unchi de-al nostru avea o locuinŃă mare şi frumoasă, cu grădină mare cu pomi fructiferi şi flori. Lângă casă aveau băcănie, măcelărie şi cafenea, unde se strângeau localnicii şi discutau ştirile zilei. În altă parte a satului aveau o moară.

Mai târziu, în sat, un român deschide şi el o cârciumă. Şi acolo se întâlneau români şi tătari. Nu era nici o separare de limbă. Şi românii de acolo cunoşteau limba tătară. Împreună, trăiam în bună comuniune.

68

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE - Vin vremuri din ce în ce mai grele! spune un client român, aşezându-se la masă lângă un prieten tătar.

- Aici, în România, mai este cum este, dar am auzit că în Crimeea a început o mare prigoană asupra tătarilor mei.

- Da, am auzit că tare mult îi mai chinuie ruşii şi le iau şi averile!

- Da! Nu le mai ajung pământurile! S-au folosit de oamenii noştri luptând pentru cauza lor şi acum, în loc să-i răsplătească, îi prigonesc!

DiscuŃiile s-au aprins şi mai rău când la masa lor au venit şi alŃi consăteni. Fiecare îşi dădea cu părerea sau spuneau ce au mai aflat nou. Băutura, în loc să-i mai înveselească, le-au aprins spiritele. În 1943, noiembrie, au venit peste 300 de tătari din Crimeea, ameninŃaŃi de ruşi, care spuneau: „O să vă pedepsim, că ne-aŃi trădat, luptând alături de nemŃi”. Într-adevăr erau foarte mulŃi, printre care şi partizanii, care luptaseră alături de nemŃi, împotriva ruşilor. De frica pericolului rusesc, aceştia au venit până la Odesa. Unii şi-au lăsat familiile, dar cei mai mulŃi, împreună cu ai lor, se retrăgeau odată cu nemŃii. Veneau în România cu speranŃa de a pleca în Turcia, Germania, America”. MulŃi au ales România.

- Cunoscând situaŃia dramatică a tătarilor crimeeni din Odesa, tata, continuă să-şi amintească Suium, a format un Comitet de Ajutorare şi a plecat cu doi prieteni la Odesa, oraş ocupat încă de nemŃi, 69

Vasilica MITREA şi i-au luat pe cei care se refugiaseră acolo. Ei au fost repartizaŃi în tot Ńinutul dobrogean, pe la casele intelectualilor, bogătaşilor şi a celor care doreau să facă bine, luându-i pe conaŃionalii lor. Toate acestea s-au făcut cu acordul autorităŃilor şi ajutorul guvernului din acea perioadă. În timpul războiului, turcii crimeeni (tătarii) se aflau şi sub presiunea ruşilor şi a nemŃilor.

- A stat şi la noi o familie, care avea o fată mai mare ca mine, cu un an. O chema Enise. Tatălui nostru, îi spusese că este rudă prin alianŃă cu fratele său, Mustegep Ulkusal, rudă de sânge cu doamna Emine, soŃia unchiului, care trăiau în Turcia. De altfel, majoritatea celor din comună, Ńineau câte o familie sau o persoană în casa lor. Mai târziu, lucrurile nu au mai stat la fel de bine. Începuse prigoana asupra tătarilor crimeeni şi aici în Dobrogea, aşa că trebuia să-i Ńinem ascunşi.

Această familie şi toŃi ceilalŃi veniŃi din Crimeea, neavând încotro, se mutau de la o familie la alta, dintr-un sat în altul de frica ostaşilor ruşi care ajungeau peste tot şi, de ce nu, de frica SecurităŃii şi autorităŃilor române.

- Enise mergea la şcoală?

- Cum să meargă la şcoală, când era nevoită să stea ascunsă toată ziua în casă?! Mai bine spus, în pod! Ieşea puŃin seara în curte, dar ne asiguram să nu fie văzută de nimeni.

- Atunci, Enise era analfabetă?

- Nu! Cunoştea numai limba tătară şi rusă.

A învăŃat apoi şi limba română. Eu, îmi amintesc cum m-am oferit să-i dau cărŃile de şcoală după care 70

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE învăŃam eu, dar ea a refuzat, trăind cu speranŃa, zi de zi, că nu va mai fi mult şi va pleca în Turcia. Dar nu a fost să fie. A stat în România zece ani. Dar în tot acest timp, învăŃase bine limba română şi citea foarte multe cărŃi din biblioteca noastră. Îmi amintesc cum odată, aveam musafiri, iar ea coborâse din pod într-o cameră alăturată. La toŃi ne era frică să nu fie descoperită. Eu m-am dus să stau cu ea, să nu cumva să facă ceva greşit şi să se audă. I-a venit să strănute şi s-a lipit repede de plapumă, să nu fie auzită de cei din camera alăturată. Îşi petrecea foarte mult timp în pod sau în beci. Când ne veneau musafiri, nu ne puteam bucura de ei, aşa cum am fi vrut. Stăteam tot timpul în tensiune, atât părinŃii cât şi noi, copiii. Aşa reuşeam să-i Ńinem ascunşi, să nu afle nimeni. Risca să fie turnată la Securitate. Dar, până la urmă, soarta nu a iertat-o nici pe ea. În 18 aprilie 1952 atât ea cât şi părinŃii ei au fost arestaŃi de către Securitate din casa lui Geafar Iusuf, hoge la Nuntaşi. În aceeaşi zi au fost arestaŃi şi cei de la Brăila: Anife, soŃia doctorului Amet Ozenbaşlî şi copii Dilaver şi Meriem, fiind aduşi la Securitatea din ConstanŃa. De altfel, arestările se Ńineau lanŃ. Întotdeauna aflam de încă o nouă arestare.

Enise, era născută în 1933, în Akmescit, Simferopolul de azi. Tatăl ei, doctor, originar din Kezleu, provenea dintr-o familie vestită, a Kaparizilor. Mama ei, era laborantă la un spital.

Erau înrudiŃi cu Numan Celebi Gihan, primul Preşedinte al Statului Democrat Tătar Crimean, şi încă din tinereŃe, prieten bun cu dr.

71

Vasilica MITREA Amet Ozenbaşlî, doi mari eroi care astăzi îşi dorm odihna veşnică la Pantheonul din Bachcisarai, unde anual, se merge în pelerinaj, de la Mitingul din 18 mai, Ńinut în Simferopol. Acolo are loc şi o slujbă de pomenire.

- O, da! Anul acesta, când am fost în Crimeea, am mers şi eu pe jos de la palatul hanilor din Bahcisarai până la Pantheon. Este o şosea care urcă continuu, uneori sunt case, deoparte şi de alta a şoselei, alteori o vegetaŃie bogată şi peisajul cel mai interesant îl dau stâncile sculptate în piatră, de natură. Ai impresia că cineva a urcat până în vârf şi a sculptat tot felul de imagini. Şoseaua şerpuieşte printre aceste minunate stânci. Până la Pantheon este un km sau un kilometru şi ceva. Aş fi încântată oricând să mai străbat acel traseu. O porŃiune din drum am străbătut-o alături de deputatul Aledin Amet, cu care am purtat o discuŃie foarte interesantă privind istoria acelor locuri.

Suium, continuă: „În 1943, Enise, a venit în România, mai precis în ConstanŃa, odată cu trenul format de la Odessa, din iniŃiativa tatălui meu, unde au fost salvaŃi peste 300 de tătari crimeeni.

- Soarele stătea să asfinŃească, iar mulŃi tătari, puhoi de tătari, i-au întâmpinat la Gara C.F.R. ConstanŃa, care pe atunci se afla în apropiere de Poarta 2, Primărie, cam pe acolo, spune ea.

Fiecăruia i se propusese, de către Negip Hagi Fazâl, să ia în gazdă câte o familie venită din surghiun.

- Am fost şi suntem ca două surori cu Enise, continuă Suium. Ne-am revăzut după 40 de ani.

72

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE Venise din Uzbekistan, în Turcia. Acolo, ne-am reîntâlnit.

Când nu începuse încă prigoana, îmi amintesc cum ne urcam în căruŃă şi, împreună cu ea, cu Bora, fratele meu, Lamya, verişoara mea şi alŃi verişori de-ai mei, mergeam la bostană. A fost o perioadă frumoasă a copilăriei mele, acolo, în Azaplar, azi comuna Tătaru.

- Enise a locuit numai la voi?

- Nu! A locuit, aşa cum am povestit şi la alte familii, în multe case, beciuri şi poduri, în multe sate şi oraşe: Medgidia, Cernavoda, Valea Seacă, la Hagieni, Cobadin, Topraisar, Mihail Kogălniceanu şi multe altele, pe care nu mi le amintesc acum.

Cu toate că stătea ascunsă, au hotărât, de o sărbătoare a noastră, numită tepreş (sărbătoare câmpenească), la rostogolirea turtei, să meargă împreună cu tinerii din sat, să danseze, „să mai iasă şi ea din ascunzătoare, să petreacă”, a spus una dintre mătuşi.

- S-o ducem cu noi pe Enise, să se distreze şi ea, că nu ştie nimeni că este din Crimeea – a adăugat alta dintre mătuşile mele.

Ea, stând mai mult ascunsă şi neprinzând-o soarele şi vântul, era foarte palidă, aşa că cineva întrebă: „Cine este fetişoara asta?”, „De unde este?”.

Mai ales că ea se remarca şi prin frumuseŃe.

Mătuşile s-au speriat atât de tare când li s-au pus aceste întrebări despre ea, că au şi plecat înapoi. Au intrat gâfâind în casă. Le văd parcă şi acum gesturile şi tremurul din glasurile lor. Din grabă şi de emoŃii

73

Vasilica MITREA nu ştiau cum s-o ascundă mai repede. Şi tot aşa, trebuia să fugă ca să nu fie trimisă în Siberia.

Tatăl meu, adăugă Suyum, îi trimitea pe refugiaŃi numai în casele care prezentau garanŃie, cinste şi încredere. Aceşti oameni îi ascundeau, împărŃeau hrana, şi aşa puŃină din cauza războiului, altfel riscau toŃi Siberia, riscau închisoarea! Peste tot, mergeau numai noaptea, ziua nu ieşeau deloc din casă, ferindu-se!

Enise a aflat de la doamna Anife că părinŃii ei au fost trimişi în Rusia.

Ea, a rămas în închisoare din aprilie până în noiembrie 1952. După această dată autorităŃile iau urcat în tren pe Enise, Meryem şi Dilaver şi i-au trimis, sub controlul miliŃiei, în Brăila. Aici, în gară, i-au întâmpinat soldaŃi tineri. Unul dintre ei, era evreu.

Un frig puternic de noiembrie îŃi pătrundea până la oase. Vremea era mohorâtă şi pe cer, pluteau nori mari, negri ca păcura. Umezeala şi hainele necorespunzătoare vremii de afară îi făceau să tremure de frig.

Pe toŃi trei, i-au Ńinut în sala de aşteptare, până le-au dat un act la mână, după care au fost duşi într-o magazie rece şi întunecoasă, care fusese depozitul unui evreu. Acest depozit a fost locuinŃa lor pe toată perioada cât au locuit în Brăila. Evreul, le-a mai adus două paturi din fier, o plapumă şi o sobă de încălzit.

- Vai, ce frig şi neprimitor este locul ăsta!

74

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE - Nu avem decât să ne mulŃumim deocamdată că suntem liberi şi avem un loc al nostru, răspunse Dilaver.

- Aşa este! Începând cu a doua zi, fetele au mers să lucreze la Fabrica de biscuiŃi. Securitatea avea grijă ca celor eliberaŃi din închisorile comuniste să le asigure locuri de muncă.

Dilaver Ozenbaşlî, a muncit din greu la o fabrică de fier, de unde venea murdar, înfrigurat şi flămând. La fiecare ieşire din casă, aveau „escortă”.

Acelaşi securist, acelaşi evreu. Venise iarna şi el înota prin mocirla creată de zăpada topită ducânduse la serviciu. Acolo intra direct în lucru, neavând un locşor unde să-şi încălzească picioarele îngheŃate.

- Enise, era o domnişoară deosebit de frumoasă, îşi aminteşte Suium. Se povestea că, inclusiv anchetatorii se îndrăgosteau de ea. Îmi amintesc de o întâmplare petrecută la Brăila. În timp ce lucra la fabrică, i se umflaseră foarte tare picioarele din cauza unui reumatism, căpătat în timpul detenŃiei. Directorul fabricii, un turc din Tulcea, s-a prefăcut bolnav şi s-a internat o dată cu ea, sperând să o cucerească.

A fost cerută în căsătorie şi de un student român, care după mulŃi ani, i-a scris în Uzbekistan şi o informa, că: „am scris o carte, cu viaŃa ta!” Într-una din zile, când a venit acasă de la muncă, de la Fabrica de biscuiŃi, după aproximativ doi ani de stat în Brăila, a găsit la poartă o scrisoare.

Era de la miliŃie şi o chema la ora şi locul fixat.

75

Vasilica MITREA Toată noaptea s-a frământat, nu a închis un ochi, întrebându-se ce mai doreşte Securitatea de la ea?!

Oare unde va mai trebui să plece şi de aici? Sau o vor trimite din nou la închisoare, constatându-se că detenŃia făcută nu a fost îndeajuns?!...

- Ai fost găsită de o mătuşă, prin Crucea Roşie. łi se pregătesc actele pentru Moscova şi vei pleca!, o informează cel din faŃa ei. Eşti norocoasă, domnişoară!

A respirat uşurată! Vestea nu era tocmai rea.

Bucuroasă, împărtăşeşte vestea cu prietenii ei, fraŃii Ozenbaşlî: Dilaver şi Meryem, cu familia preotului Şaip din Albeşti, deŃinut politic şi el pentru Crimeea. La Brăila, la fabrica de biscuiŃi, prin acelaşi turc, cetăŃean român din Tulcea, dl. Amet, locuia şi doamna Magiube, soŃia lui Şaip, verişoara lui Negip cu cei doi copii: Ghiuner (viitoare Akmola) şi Tuli, fratele ei mai mare. Ei s-au bucurat că s-au întâlnit.

Ghiuner povestea cum Dilaver şi Meriem Ozenbaşlî aduceau carnea şi mama ei, doamna Magiube, făcea şuberec. Printre alte nenorociri au şi amintiri frumoase petrecute împreună.

O prietenie făcută din adolescenŃă, rămâne întotdeauna o prietenie trainică. Aşa a rămas Suium şi Ghiuner Acmola cu ele. Şi tot de la doamna Ghiuner Akmola ştiu că… Meriem, acum când scriu, i-a încredinŃat o cameră prin testament, după decesul ei. Restul casei a donat-o statului pentru a fi Casă Muzeu, în Simferopol, având în vedere că tatăl ei era

76

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE doctorul Ozenbaşlî, eroul ce-şi doarme somnul de veci la Phanteon.

Când au plecat, au fost conduşi la gară de doamna Magiube şi de copiii ei, dăruindu-le o plapumă groasă de lână.

- Copii, luaŃi plapuma. În Siberia e tare frig! – i-a îndemnat doamna Magiube.

Acest gest de omenie, Meriem şi Dilaver, lau Ńinut minte toată viaŃa, deoarece, mulŃi ani mai târziu, le-au amintit „ce bine ne-a prins acea plapumă călduroasă de lână. Am purtat-o cu noi, ani de zile, peste tot“!

Drama tătarilor cuprinsese întreaga Dobroge. Îi cer permisiunea cititorului de a întrerupe puŃin continuarea lecturii pentru a aminti de un alt luptător pentru poporul său, hogea, poetul, patriotul din Albeşti, Şaip Veli Abdula.

S-a născut la data de 15 septembrie 1913.

PărinŃii lui veneau din Crimeea, tatăl fiind hogea, cu studii la Istanbul, iar mama fiica unui mârza, Şaşne, acesta fiind tatăl lui Ghiuner Acmola. ToŃi cei amintiŃi aici erau rude de sânge cu familia Negip Hagi Fazâl, intelectuali, luptători pentru dreptate şi adevăr.

După terminarea şcolii primare din sat, Şaip este trimis la studii în Medgidia, la Seminarul Teologic Musulman. Îşi va desăvârşi studiile la acest Seminar, unde, printre alŃii, îl are ca profesor pe Memet Niyazi, şi el poet, pe care îl va venera şi-l va omagia în poemele sale. Tot din tinereŃe şi până la moarte îl va preŃui ca pe un model şi militant patriot pe Negip Hagi Fazâl, care îi era rudă prin alianŃă.

77

Vasilica MITREA În perioada 1952-1958 va executa o pedeapsă de patriot tătar, trecând prin închisorile din Caransebeş, Capul Midia, Aiud, Gherla, Baia Sprie.

A fost un om generos. Singur împotriva tuturor, apărător al celui năpăstuit, el însuşi un năpăstuit, şi el membru fondator al Comitetului de Ajutorare pentru Crimeea. A adăpostit în propria casă, şi în sat, refugiaŃi tătari. Se ocupa cu salvarea din lagărele sovietice din ConstanŃa ale tătarilor crimeeni luaŃi de prin toată Dobrogea. Această activitate naŃionalistă a desfăşurat-o alături de Negip Hagi Fazâl care era preşedintele comitetului tătar.

El nu povestea, nu se lăuda cu binele făcut, considerând toate acestea ca pe un act firesc al acelui moment istoric pentru că aşa îi dicta conştiinŃa de om şi patriot.

Ieşind pe stradă, a fost arestat. A reuşit să scape, după cinci zile de arest în Securitatea constănŃeană. A evadat trecând pe lângă santinele şi cerându-le foc pentru a-şi aprinde o Ńigară când o altă santinelă dormea.

Ideea evadării i-a venit în vis: „Tuli, fiul de 7 ani, l-a chemat cu mâna…“ Atunci a crezut în providenŃă!

Doamna Salia, la care a alergat imediat după evadare, s-a speriat de starea lui de agitaŃie: „Ăştia nu sunt comunişti, sunt mai răi decât fasciştii! vorbea el, agitat şi fără întrerupere. M-au culcat pe o masă, ofiŃerii şi-au îndreptat pistoalele spre mine, cerându-mi să le spun cu cine, cu ce bani lucrează Negip; unde mai sunt crimeeni… Cele mai multe

78

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE bătăi le-am îndurat de la un armean, până am strigat că eu nu sunt turc. Eu sunt tătar!..

- Ascunde-mă. Nu mai rezist dacă mă arestează iar! Ascunde-mă! Spune-i fratelui tău, Negip, să se ascundă! Întreabă toŃi de el!”

Dar… nu a scăpat nici el de închisoare. A stat câteva zile într-o pădure ce se afla între satul său şi Mangalia, ascuns în nişte căpiŃe, sătenii şi rudele ducându-i de mâncare, în timp ce ruşii stăteau de pază în faŃa casei. Ştia tot satul unde era el ascuns, dar nu l-a trădat, deşi se pusese o recompensă pentru prinderea lui.

Era un poet născut, crea pe loc, după inspiraŃia momentului. În sat era şi preot şi învăŃător.

Regiza propriile sale piese de teatru la serbările primăverii numite „tepreş“, spectacole teatrale cu scena în mijlocul pădurii sau pe dealul cel mai înalt de la marginea satului Akbaş, azi Albeşti. Actorii, amatori, erau selectaŃi dintre elevii şcolii. O mulŃime de oameni veniŃi din toate satele, tătari dar şi români, râdeau în hohote la unele replici. Se adunau pentru a juca piese de teatru, a cânta, a dansa, a recita din poemele lui Memet Niyazi, ale lui Negip Hagi Fazâl.

Prietenii îl numeau pe domnul Şaip o „enciclopedie vie“ pentru că stăpânea o cultură orientală în sensul deplin al cuvântului.

A scris două piese de teatru care au dispărut din nefericire în teroarea trăită în anii aceia. Îşi mai amintea însă titlurile lor: „Bogatul şi săracul“ şi „Nunta tătărească“. Era vremea inculturii. „Noua ordine“ comunistă a răsturnat valorile tradiŃionale. Era doar o literatură „de caiet“.

79

Vasilica MITREA A rămas în folclor doar. Mai există astăzi în memoria bătrânilor, pe atunci tineri interpreŃi din Albeşti.

Poezia: „Profesorului meu, Niyazi“, a fost scrisă la un an după decesul profesorului, când încă era elev, durere cumulată cu pierderea patriei, acum a ideii de patrie, l-a văzut pe acesta ca pe un simbol al tătarilor, simbolul speranŃei naŃionale. Ocrotitor şi călăuză pentru populaŃia tătară: „Acum un an când viscolea şi cerul îngheŃat sclipea, Ca nişte umbre alergam, pe-obrazul palid lacrima curgea.

Ce se-ntâmplă? Întrebară viteji tătari cutremuraŃi, Dacă Niyazi murit-a, cum să mai trăim, măi, fraŃi?“ Popor pierdut, cu ochii-n lacrimi, răvăşit în faŃa morŃii, Vai, e doliu, naŃiunea mea e-n doliu, doliu en istorie!

Să nu uite dar poporul ziua asta-ndoliată, Să se-mbrace-n haine negre pentru doliul poeziei!

Să-i citească slujbe sfinte, la mormânt să-l viziteze Să se roage-n Rai să-ncapă tot pământul ce-l cuprinde!

Tu ne-ai insuflat iubirea pentru Patria cea verde, 80

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE Şi întreaga ta durere ne-ai transmis-o în vestitele poeme!

Dacă vei întreba din mormânt cum e soarta tătarului, Tot orfan e, zi şi noapte pentru Patrie e-n zbucium.

Dacă mormântul tău e-n Rai, şi Creatorul te va chema, Roagă-l să ne-accepte Ruga, să ne-adunăm iar în Crimeea!

Nu mai putem răbda, Slăvite, arată-Ńi forŃa Ta, o, Doamne!

Copiii tăi cu toŃii suntem, pe unii nu-i mai umili!

Ne-am săturat de lumea asta, pedeapsa dă-io rusului!

S-avem şi noi noroc din ceruri, cu un drapel al LibertăŃii!“ Şaip Veli Abdula (poezie apărută în revista EMEL nr.1/1933) Autorul, supărat pe poporul său neştiutor, îl îndemnă să-i citească opera, scria: „Poemele citeştele, atunci vei înŃelege ce-nseamnă un popor!“ Curajul poetului Şaip, referindu-se bineînŃeles la politicianul expansionist al guvernului rus, îl înalŃă pe un piedestal al martirilor, fapt pentru care primeşte lovitură după lovitură, cu botul cizmei grele de ofiŃer, rupându-i dinŃii şi zdrobindu-i buzele, aruncându-i vorbe grele: „Tu, mă vierme, tu ai scris animalule aşa ceva despre puterea rusească?“ 81

Vasilica MITREA O altă creaŃie poetică, închinată şi intitulată: Poemul „Eroului Negip“, pentru care a avut o stimă deosebită, ca luptător pentru dreptate, ca om de cultură, poetul Şaip spune aşa: „Eroule, viteaz neînfricat al luptei naŃionale, O viaŃă-ntreagă pentru popor tu ai trudit!

Doar dorul pentru neam şi patrie ai cunoscut, Uitându-Ńi în final destinul cu al eroilor triumf! În scurta viaŃă făcând multe, tu o lecŃie ne-ai dat!

Poporul nostru pomeni-va al tău nume-n veşnicie, Rugă înălŃând spre Domnul din veşnic inimi cernite.

Durerea noastră o alină Ńărâna de pe-al tău mormânt, Şi leac ne este-n boala Ńării, tot ce-ai făcut pe-acest pământ!

Dacă din mormânt vrei să afli despre destinul neamului, Să ştii că rătăcim pe lume fără o patrie şi-un steag.

DezmoşteniŃi simŃim că-ncet ne pierdem fără iubirea Domnului!“ Şaip Veli ABDULA) Pentru poet, pomenirea faptelor lui Negip sau vizitarea mormântului acestuia, e o datorie sfântă. Eroul Negip, născut şi omorât în Dobrogea, 82

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE prin jertfa sa, el aparŃine nu numai tătarilor de aici, ci întregii lumi turce. Numele eroului Negip era asimilat ideii de neam. Prin aceste versuri, poetul Şaip şi-a exprimat în cuvinte sincere prietenia şi respectul pentru lider, recunoscându-i meritele şi superioritatea.

Revin acum la povestirea începută despre Enise şi cei doi fraŃi, Dilaver şi Meriem Ozenbaşlî.

- Cine ştie ce au de gând cu noi, spune Dilaver, incluzându-se în acest scenariu. Ne vor Ńine poate în vreun lagăr sau ne vor surghiuni pe undeva!

Zilele treceau şi altă veste nu mai venea. În tot acest timp zbuciumul lor creştea. După patru luni a primit vestea că vor pleca, toŃi trei de data aceasta, şi li s-au mai comunicat că vor avea bilete gratuite şi hrană pe tot drumul. Când au trecut graniŃa, au fost duşi direct în lagăr, în localitatea Mucaciu, unde i-au Ńinut două luni de zile. În tot acest timp, au fost anchetaŃi.

Acolo, în lagăr, Enise, a cunoscut un rus, care s-a îndrăgostit de ea de cum a văzut-o. Pentru ea, nu era nici momentul, nici locul, mai ales, că el era de etnie rusă, ce pe ei, tătarii, îi prigoneau. Cum putea avea sentimente de iubire pentru etnia rusă în acea perioadă a vieŃii ei? Cum putea să treacă peste tot răul pe care îl făcuseră poporului ei?! Dar şi cât de greu îi era să respingă o dragoste sinceră de care avea mare nevoie la vârsta ei.

Printre aceşti îndrăgostiŃi de frumoasa Enise mai era un ucrainean, nebun, care striga

83

Vasilica MITREA noaptea: „cu ea mă însor, o iubesc!” Dar cum putea ea să se căsătorească?!

Să primeşti sentimente de iubire la o vârstă când ai nevoie de iubire şi de protecŃia cuiva, dar să nu poŃi răspunde la fel. A fost privată şi de iubirea părinŃilor ei, atunci când avea cea mai mare nevoie de ea. Frustrarea şi furia o însoŃeau, până când, obosită, adormea!

De aici, trecând prin Moscova şi prin Taşkent, au ajuns la Alma-Ata. Era ora patru, dimineaŃa. I-au coborât întâi pe soldaŃi, spunândule: „staŃi aici”. Au aşteptat un timp, probabil să primească ordine precise. Au traversat pe urmă liniile ferate, mergând pe jos, înspre cartierul muncitorilor. Aici, totul li s-a părut cenuşiu, totul era sărac, era sinistru! Totul avea culoarea cimentului! Peisajul dezolant le-a săgetat inima. În loc de bucurie au simŃit durere. În loc de libertate au simŃit ce înseamnă deportarea. Singura lor bucurie a fost că îşi întâlneau rudele, conaŃionalii!

Mătuşa Eniseei, locuia în două camere mici. Într-o cameră îngustă, convieŃuiau opt-nouă oameni.

Nu aveau nici aer suficient pentru toŃi locatarii acelor încăperi. Doar fuseseră şi ei aici deportaŃi cu ani în urmă, lăsând în urma lor case confortabile şi întinse terenuri de pământ bine cultivate.

Trecuseră 9 ani de la odiosul surghiun tătar din 18 mai 1944. Ei s-au bucurat de revedere şi că aveau un acoperiş deasupra capului, chiar dacă era destul de sărăcăcios.

Când s-au revăzut, de emoŃie, lacrimi şiroaie curgeau pe obrazul tuturor, iar bocetele 84

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE cumplite s-au auzit şi în casele vecine, adunându-se în casa mătuşii ei tătari crimeeni, ruşi, uzbeci, plângând şi povestind fiecare, de-a valma, prin ce au trecut.

- Totul a început în ziua de 18 mai 1944. În casa fiecărui tătar s-a prezentat câte un soldat, printre ei fiind şi grade superioare, care le-au ordonat: „În 15 minute să părăsiŃi casa! LuaŃi câteva haine şi urcaŃi-vă în camioanele de pe stradă!”

- Am luat fiecare cât am putut şi am crezut de cuviinŃă, povesteşte altcineva. Ne-au înghesuit în camioane ca pe nişte vite şi ne-au cărat spre gară.

Acolo am fost urcaŃi în bouvagoane şi am fost expediaŃi spre stepa uzbecă sau în alte zone pustii.

Aici, în Uzbekistan, în stepa pustie, am fost „aruncaŃi“ ca nişte materiale de construcŃie.

Transportul, a durat trei săptămâni. Erau bătrâni, femei cu copiii în braŃe, femei gravide (unele au născut în acele vagoane). BărbaŃii lor luptau în Armata Roşie. Hrana puŃină, mizerie din plin, aer inespirabil, a dus la moartea multor oameni.

Cadavrele, stăteau cu cei vii, până la oprirea trenului, când cei morŃi erau aruncaŃi. Pe feŃele tuturor nu se citea decât tristeŃe şi lehamite de viaŃă. În stepă, nu-i aşteptau nici o bucurie, dar ei s-au bucurat totuşi când au ajuns. AmorŃiŃi de atâta drum, de disconfortul în care au călătorit, aici au intrat direct în programul de lucru.

Fiecare familie a construit barăci, în timpul liber, săpând pământul arid cu topoarele şi târnăcoapele. Munceau, la un loc, adulŃi şi copiii de 85

Vasilica MITREA 14-15 ani, în fabricile din apropiere şi împărŃeau pâinea cu cei care îi aveau în întreŃinere şi nu mai puteau munci, salvându-i de la moarte.

Aşa au fost surghiuniŃi din patria lor, după localităŃile de domiciliu. În Uzbekistan erau cei mai mulŃi din Bahcisarai.

Tătarii din Simferopol (Akmescit) au fost surghiuniŃi în Ural. Aceştia, tăiau copacii din pădurile Uralului. BărbaŃii puternici trudeau în mină şi la cele mai grele munci. Cei între 16-18 ani munceau ca prizonieri, până mureau! În acele condiŃii grele mureau tineri de 27-30 de ani. Se stingeau prin boli grele, tătarii! Când un tătar povesteşte prin ce au trecut în timpul surghiunului, oftează prelung şi lacrimi fierbinŃi se preling pe obrajii lor! Fiecare poveste a lor îşi are tragismul ei.

Enise, a locuit, mai apoi, la mătuşa lui Meryem, în armonie, ca ruda lor de sânge. Au dat-o la şcoala rusă, la curs seral. A muncit mult şi a promovat limba rusă, pe care aproape că o uitase cât locuise în România.

Era mulŃumită de ajutorul primit de la rudele şi prietenii pe care şi-i făcuseră în România.

De aceea, cunoscuŃii ei au învăŃat limba română de la Enise. În surghiun, tătarilor crimeeni nu li se permitea să-şi părăsească locul. Se prezentau lunar la miliŃie, iar atunci când avea loc o înmormântare, trebuia să ceară voie, de la comandant pentru a participa la ritual.. În 1955 s-a eliberat şi mama lui Enise din închisoare, care a venit să locuiască tot la mătuşa lui 86

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE Meryem, iar în anul 1958 a venit şi tatăl ei din lagăr, din Siberia.

Enise, şi-a luat licenŃa în Farmacie, iar Meryem a devenit doctor neurolog. Şi-au terminat studiile în condiŃii foarte grele, uneori cu mari întreruperi, iar alteori dând examen pentru mai mulŃi ani de şcoală. Toate, din cauza cumplitului lor destin şi a perioadelor istorice prin care au trecut, fără voia lor. De aceea am criticat mai sus oamenii zeloşi ai unui regim. Datorită nesăbuinŃei lor şi a dorinŃelor lor de mărire fără efort, fără muncă, vorbesc ce nu trebuie şi unde nu trebuie!

Doamna Enise locuieşte acum în Bahcisarai. Şi după 70 de ani mai păstrează urmele acelei frumuseŃi.

Doamna doctor neurolog, Meryem, a decedat de aproape doi ani, iar casa ei, a devenit Muzeu, în Crimeea, Simferopol. Casa a fost donată renaşterii culturale.

- Am dorit să închei acest capitol cu frumoasa Enise. Ei ar trebui să i se dedice o carte, cu multe capitole. E bine totuşi că a apărut în patru serii în revista Emel. A trecut prin foarte multe în viaŃă. A fost şi este o fată deşteaptă. Şi acum încă mai este o doamnă prezentabilă şi frumoasă pentru vârsta ei!

Să mă întorc din nou în timp, povesteşte Suium cu glasul ei domol.

- Acum începusem să înŃeleg firul istoriei tătarilor crimeeni. Schimbându-se regimul, din nou, i-au vânat pe toŃi cei care au adăpostit tătari. Nu-i 87

Vasilica MITREA urmăreau cu asiduitate numai pe cei care fuseseră aduşi în prima fază, legal, prin Comitetul de Ajutorare, cu acceptul guvernului. Începuse prigoana rusească împotriva tuturor tătarilor veniŃi din Crimeea. Dar dacă aveai duşmani în jurul tău sau pe cineva care dorea cu tot dinadinsul să se „afirme” puteai să te trezeşti cu securitatea în toiul nopŃii la poartă şi, fără să fii judecat, erai închis şi uitat chiar de cei care te-au arestat. În acele vremuri tulburi pentru familia mea, viaŃa îşi urma cursul şi…venise vremea să mă dea la şcoală. PărinŃii mei dorind să învăŃ la o şcoală mai bună, m-au înscris în ConstanŃa la Şcoala Germană ce se afla pe strada Sarmizegetusa. Aici am fost înscrisă, frecventând această şcoală şi eu, Suyum Negip Fazâl, începând încă din clasa întâi.

Noi, neavând o locuinŃă în ConstanŃa, deşi posibilităŃi aveam pentru o proprietate în oraş, părinŃii mei, m-au dat în gazdă la o familie prietenă.

Mă întorceam în satul meu, numai în vacanŃe. Îmi amintesc de vacanŃa mea de primăvară din satul natal. Iarna se dusese, iar primăvara a venit cu ghioceii albi ca omătul, cu iarba verde care încolŃise de un verde crud şi sănătos, copacii înmuguriseră, iar păsărelele nu mai conteneau să ciripească. Se treziseră la viaŃa întreaga comunitate a păsărilor din ograda noastră şi împreună formau un cor, pe mai multe voci, de care abia acum mă îndrăgostisem, după absenŃa mea de acasă. O veselie mare cuprinsese întregul meu sat, Tătaru. Sau aşa am

88

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE simŃit eu atunci după o absenŃă îndelungată. Bucuria îmi umplea sufletul iar eu trăiam ca într-o poveste! Începând cu clasa a doua, părinŃii au închiriat o casă în ConstanŃa. La etaj locuiau proprietarii, iar noi ocupam trei camere, în curte, pe strada General Manu, colŃ cu Brătescu. Aici a putut veni şi mama să ne poarte de grijă, mie, care eram de-acum în clasa a II-a la Şcoala Germană şi lui Bora, care era la GrădiniŃă. În timpul războiului, pe timpul bombardamentelor, îmi amintesc cum ne adăposteam în beciul proprietarilor, construit trainic ca un buncăr, iar în timpul şcolii, în orele de program, ne ascundeam la subsolul clădirii de pe strada Dacia, unde acum funcŃionează Policlinica de Stomatologie, împreună cu Directorul şcolii, neamŃ, şi cele două învăŃătoare românce.

Pe timpul iernii, când omătul se aşternea, cu o grosime considerabilă, toŃi copiii, împreună cu domnul director şi doamnele învăŃătoare, ieşeam în curtea şcolii în recreaŃie şi ne dădeam tumba, ne rostogoleam prin zăpada groasă şi pufoasă şi ne bulgăream între noi. Îmi amintesc cu plăcere de acea perioadă din copilăria mea. Era o atmosferă de vis.

ToŃi copiii erau prieteni între ei. O gălăgie şi chiote de bucurie însoŃeau joaca noastră, iar învăŃătoarele erau foarte înŃelegătoare. Şcoala cuprindea doar două săli de clasă. Între străzile Sarmizegetusa şi Dacia, era o biserică luterană, care a fost dărâmată după plecarea nemŃilor.

89

Vasilica MITREA Suium, îşi aminteşte cum fratele ei, Bora, a venit plângând de la GrădiniŃă încă din prima zi, spunându-i mamei lui că el nu se mai duce.

Personalitatea lui nu suporta să-i fie date ordine şi îndrumări de către alŃii, aşa cum nici joaca cu fetiŃele nu îi era pe plac. A trebuit să renunŃe la aceste „pretenŃii”, neavând înŃelegere în această privinŃă din partea părinŃilor. Şi astfel, neavând încotro, a trebuit să fie prezent zilnic la GrădiniŃă.

- În ConstanŃa, locuiam numai pe timpul cursurilor. În vacanŃe, locuiam la Tătaru, pe atunci, Azaplar, sat-capitală „culturală” a tătarilor din Dobrogea. Eram întotdeauna bucuroasă când mă întorceam în satul meu.

Obişnuiam, ca după strângerea recoltelor, să mergem la cules de mure. Fiecare copil ne luam câte o găletuşă sau un vas de adunat mure. Înotam prin praful lăsat de urma cailor şi căruŃelor. Dar cât de bine ne simŃeam!

Bora, însoŃindu-ne, întâlneşte pe drum un Ńăran, ce ducea de căpăstru un cal. Politicos, a cerut permisiunea de a călări calul. łăranul l-a ajutat să urce. Bora a plecat călare, iar după ceva timp de mers, calul a nechezat puternic şi l-a azvârlit. ToŃi cei prezenŃi ne-am adunat în jurul lui speriaŃi şi fiecare dintre noi ne aşteptam să izbucnească în plâns, dar el, s-a ridicat – e adevărat cu puŃină greutate – s-a scuturat puŃin de pământ şi, fără să plângă, ne-a făcut semn să ne continuăm drumul.

Aşa era Bora! Un adevărat „copil-bărbat”. Din multe asemenea întâmplări ne-am dat seama de personalitatea lui puternică. Aşa a rămas şi acum.

90

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE Un bărbat puternic, care acordă ajutor celorlalŃi. El, mai mult decât mine, a trecut prin etape grele de viaŃă, dar a rămas acelaşi om generos, vertical, cinstit.

Cred că, la sfârşitul anului 1947, tata, a aflat că este căutat de ruşi. Singura soluŃie era de a se ascunde, sperând în vremuri mai bune. Dormea noaptea în stogurile de fân, iar ziua se ascundea în satele mai izolate. Dar, ca şi partizanii români, Ńinea legătura cu preoŃii din localităŃile respective şi, în aceste situaŃii grele şi pentru el, nu înceta să trimită ajutoare crimeenilor rămaşi. În acele vremuri de prigoană, fugind prin sate şi pustiuri, a reuşit totuşi să trimită tipografia revistei „Emel“, prin navigatorii turci de pe navele care acostau în portul ConstanŃa, fratelui său, Mustegep Ulkusal, plecat deja în Turcia.

De altfel, i s-a făcut şi tatei propunerea de a pleca în Turcia, dar acest om curajos, care aşa cum am spus nu se gândea numai la el, a refuzat propunerea, spunând: „în aceşti ani grei, când fratele meu, Mustegep Ulkusal, este plecat în Turcia, eu nu pot să-mi părăsesc poporul!“. Aşa era tatăl meu. Se gândea la bunul trai al tuturor. Dacă s-ar fi gândit numai la el, ar fi trăit alături de noi şi situaŃia noastră ar fi fost alta. Dar nu cred că a regretat vreodată lupta dusă pentru binele altora. În 15 octombrie 1948, pe una din străzile din ConstanŃa, a fost urcat într-o maşină neagră a unor securişti în civil, iar de atunci nu a mai fost văzut.

91

Vasilica MITREA - Îmi amintesc că, era Kurban Bayram. Ne mergea bine. PărinŃii aveau mare grijă de noi să nu ne lipsească nimic. Şcoala începea mai târziu. Eu, dădusem examen la Liceul DomniŃa Ileana, azi Mihai Eminescu din ConstanŃa, iar Bora era elev în clasa a VI-a la şcoala tătară, recent înfiinŃată. 1948, anul reformei în învăŃământul românesc. Tata, ne-a spus că, în drumul lui trece pe la şcoală, deoarece urma să se afişeze listele cu cei care trecuseră examenul. Noi, ştiind că este urmărit de Securitate, nu l-am lăsat să plece. Dar cum dumnealui era un părinte responsabil şi vroia să le facă pe toate, nu lam putut convinge să rămână. Ne-a asigurat că va merge pe străzi lăturalnice, să nu fie observat.

Se făcuse foarte târziu şi el nu se mai întorcea. Noi, stăteam cu grijă de câte ori era plecat de acasă. Pe toŃi ne-a cuprins teama că a fost prins.

Nu a venit în seara aceea. Am ştiut că a fost arestat.

A doua zi, mama l-a trimis pe Bora, la soŃul unei verişoare de-a tatălui meu. Acesta urma să se intereseze la şeful SecurităŃii Au reuşit să-l contacteze, dar faptul acesta nu l-a ajutat cu nimic.

Mama îşi frângea mâinile de durere. Lacrimi îi curgeau pe obraz. În noaptea aceea nimeni nu a dormit. În casa noastră era o tristeŃe în sufletul tuturor. Nimic nu ne aducea buna dispoziŃie.

Peste câteva zile s-a aflat că a fost arestat.

Dar imediat, după ce am aflat de arestare, familia, la câteva ore, a auzit că „un tătar, cu semnalmentele lui, se află la morga. Era deja mort când primisem vestea arestării lui. Moartea sa fulgerătoare, pe lângă faptul că a băgat spaima în inimile şi sufletele 92

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE tătarilor, a lăsat multă durere în familie şi chiar în etnia tătară din comuna Tătaru, în rândul tuturor celor care l-au cunoscut. Această durere o purtau doar în sufletele lor, o arătau prin lacrimi sfâşietoare doar între cei patru pereŃi, deoarece sistemul comunist, urmărea orice legătură cu acel erou, pentru ca şi alŃii să fie traşi la răspundere. Am suferit în tăcere durerea şi revolta. Îmi amintesc că, pe 22 octombrie 1948 doctorul Radulian, care era medic legist, a dat telefon la Primăria Tătaru, anunŃând moartea lui şi că se află depus la Morga cimitirului creştin, ConstanŃa.

Conform ritualului islamic, când a fost spălat trupul său, familia avea să constate prin câte torturi a trecut: aproape tot corpul îi era vânăt. Se vedeau urme vizibile de lanŃ pe braŃe şi pe antebraŃe; pielea gâtului era toată neagră; limba era muşcată; la încheieturile ambelor picioare se deschideau două găuri adânci; pe spate avea nişte leziuni care puteau fi provocate de lovirea cu corpuri contondente. Cei care i-au spălat trupul, s-au înfiorat de ce au putut vedea. Iar Negip Hagi Fazâl a luat cu el nu numai secretele torturilor lui, dar şi durerea de a fi lăsat în urmă etnia lui tătară, lupta lui pentru dreptate şi ajutorul material.

Deşi torturat, nu a dat în vileag pe nimeni – şi-a muşcat mai bine limba, decât să trădeze pe cineva. De aceea „limba era muşcată”! s-a vorbit mai târziu. Iar altă dovadă - că nu a trădat - a fost aceea că, trei ani după decesul lui, nu a mai fost nimeni arestat.

93

Vasilica MITREA Când a fost adus trupul în satul lui natal toŃi locuitorii l-au întâmpinat ca pe un mare erou. O dată cu el, murise speranŃa şi idealul lor. Lacrimi de durere curgeau pe obrajii sătenilor, mai ales că nu au putut participa la înmormântarea lui, de frica SecurităŃii. Aproape fiecare locuitor, avea motivele lui să-l plângă.

Bora – Sultan – Suium SoŃia, doamna Sultan, fiica Suium, de 14 ani şi fiul, Bora de 12 ani au rămas cu durere în suflet după această moarte tragică a celui ce fusese soŃ, tată iubitor şi luptător pentru dreptatea celor nedreptăŃiŃi şi năpăstuiŃi.

După înmormântare, s-au reîntors în ConstanŃa.

- De-abia după un an am reuşit să mă întorc în satul meu. Şi nu că mi-ar fi interzis cineva, dar nu 94

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE aveam starea necesară să-mi văd anii copilăriei mele distruse.

MulŃi ani după aceea nu şi-au mai revăzut satul.

Dar, prin jertfa tatălui meu, nu se terminaseră totul. Începuseră presiunile psihice asupra noastră. Crescuseră atât de mult impozitul pe casă şi terenuri că nu ne mai puteam permite să le achităm. IntenŃionat creşteau birurile ca să cedăm toată averea noastră. ForŃaŃi şi îngrijoraŃi că nu aveam cu ce plăti dările, am dus atunci o copie după acte şi am cedat pământul. Prin anul 1960 casa ne-a fost dărâmată. Numai când mă gândesc la biblioteca noastră şi la manuscrisele tatălui meu mă încearcă o mare durere.

- În ConstanŃa, o duceam destul de greu. Ca să achităm chiria, cheltuielile cu şcoala, cu hrana, mama trebuia să vândă câte ceva din bunurile noastre. Mereu trebuia să renunŃăm la ceva drag care ne folosea pentru a ne întreŃine şi a merge mai departe. Probabil a mai fost ajutată şi de cei cărora familia mea le făcuseră bine cu ani în urmă, mă gândesc eu acum, după atâŃia ani.

Scriind despre acest mare erou, eu, am avut curiozitatea să merg în localitatea Tătaru, să văd cu ochii mei aşezarea satului, a terenului pe care au avut cândva casa, grajduri, pământuri.

Am vizitat mormântul lui Negip Hagi Fazâl.

Pe piatră sunt trecuŃi următorii ani: 1906-1948 şi un epitaf, scris în limba tătară. În stânga, se află

95

Vasilica MITREA mormântul mamei lui, Şerife, iar, ceva mai în spate, al tatălui acestui erou, Hagi-Fazâl, 1878-1931.

O legendă ce l-a făcut nemuritor spune că „în noaptea înmormântării, locuitorii satului, au văzut o flacără care ieşea din camera unde l-au spălat, trecând peste sat şi pierzându-se în cimitir.

Satul a urmărit acea flacără luminoasă timp de 40 de zile.

Mergând pe uliŃa în care marele erou a locuit, am stat de vorbă cu mai mulŃi foşti vecini: Fam. Ablachim Cetin, cu mama şi soŃia, Vait Ghiulbias, care a venit şi cu o farfurie cu baclavale, Ozden, Ali Timurgin, 73 de ani, ş.a. ToŃi aveau amintiri frumoase şi au vorbit de bine despre acest erou: „Îi ajuta foarte mult pe săraci“; „Ne adresam lui, când aveam probleme“; „Îi ajuta cu hrană pe tătarii adăpostiŃi la alte familii“. InformaŃiile mi-au fost date trecând pe la casele lor.

Am vizitat apoi Şcoala din sat care îi poartă numele. Cum intri în holul şcolii, te întâmpină, din fotografie, bustul puternic şi chipul luminos al lui Negip Hagi Fazâl. Chiar dacă nu ai cunoaşte legenda acestui mare erou, trăsăturile din fotografia sa, spun totul despre el.

De la profesori, am aflat că în vacanŃa de vară, sora lui Bora, Suium Memet a oferit o excursie elevilor cu autocarul în ConstanŃa, unde au vizitat Muzeul de Arheologie, Moscheia Carol I, Mamaia, apoi s-au oprit la plajă să se joace cu mingea, să facă baie în mare.

Domnul Bora a invitat la vila lui din Buşteni elevi de la şcoală să vină cu un microbuz.

96

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE Vait Ghiulbiaş, cu care am discutat, fusese în această vară, ca bucătăreasă, pentru grupul de elevi selecŃionaŃi.

- Eu, am plecat din comuna Tătaru, încălŃată în papuci. Domnul Bora şi soŃia dumnealui, Geta, a mers şi mi-a cumpărat adidaşi, mie şi unui alt copil, care nu se încălŃase adecvat pentru munte – „cum puteŃi să mergeŃi pe munte în papuci şi sandale“?

Cazarea şi tot ce a însemnat hrana noastră, a fost asigurată de ei. Mari boieri au fost cei din familia lor şi… aşa au rămas şi copii lor! îmi spun ei. Ne-au plimbat peste tot, pe banii lor. Am fost şi la Castelul Peleş. Copii, au fost foarte încântaŃi de tot ce au văzut. Şi de ce să nu spun, că nici eu nu fusesem vreodată la munte, adăugă doamna Ghiulbiaş. Acum urmează să plece alt grup de copiii. În sat, există un cult pentru acest mare nume, Bora Fazâl Ulkusal, fiul lui Negip Hagi Fazâl.

- Şi… cum să nu fie aşa ?!… spun eu. CâŃi oameni cu stare materială, din ziua de azi, procedează asemănător?!

- După moartea tatălui meu am crezut că drama familiei noastre luase sfârşit. Dar, după trei ani şi jumătate, în aprilie 1952, a fost arestată şi mama. A primit opt ani de închisoare, pentru favorizarea şi adăpostirea tătarilor crimeeni. O dată cu ea, au mai fost arestaŃi sora tatălui, Salia; tatăl lui Ghiuner, Saip Veli, Teofic; soŃul unei mătuşi; o altă rudă, Malic, de 28-29 de ani. ToŃi au fost ridicaŃi de 97

Vasilica MITREA către Securitate şi incriminaŃi că au adăpostit crimeeni.

Locuiam atunci, cu chirie, pe strada Mircea cel Bătrân, la nr. 99. Aveam o cameră şi un hol. De aici au luat-o pe mama.

Au venit la 11.00 noaptea cinci slujbaşi ai SecurităŃii. Doi stăteau afară, iar trei înlăuntru. Au percheziŃionat, au cotrobăit prin toată casa, iar la trei-patru dimineaŃa, au spus că o ia la Securitate pentru nişte declaraŃii. După aceea se va întoarce.

Unul din cei cinci anchetatori a rămas cu noi. Am stat cu lumina aprinsă până dimineaŃa. Aşteptam ca mama să se întoarcă. Nu s-a mai întors decât după patru ani, pentru a pleca din nou ca să-şi execute pedeapsa de opt ani. Familia noastră a rămas fără bărbaŃi şi fără persoane mature.

- Şi voi, care eraŃi copiii, cum aŃi supravieŃuit? Mai ales că stăteaŃi cu chirie în ConstanŃa?

- Eu eram ultimul an la liceu, povesteşte Suium. Am avut noroc că nu m-au dat afară din şcoală. M-a protejat foarte mult diriginta, care Ńinea la mine. Primeam o bursă de 300 de lei. Şi… proprietarii, oameni cu suflet, nu ne-au mai luat bani pentru chirie, văzând cât de neajutoraŃi şi singuri eram noi, rămaşi acum şi fără mamă. Între timp, am continuat să vindem lucruri din casă. Îmi amintesc şi acum că am vândut două covoare, după care am oftat mult timp după aceea.

O zi mâncam la fratele mamei, a doua zi, la unchiul şi mătuşa noastră, care aveau trei fete, iar două dintre ele, erau salariate. Seara mâncam acasă 98

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE marmeladă cu pâine. Eu, cu bursa mea de trei sute şi ceva de lei, ne descurcam cu greu.

Bora, de la 14 ani, a muncit cu fratele mamei. Munceau împreună la canal. Avea aceeaşi responsabilitate înnăscută, moştenită de la tatăl meu.

Rămânând singuri, cineva trebuia să muncească. După aceea, a plecat la Braşov, împreună cu Sami Malik Cadîr, să se califice ca strungar, meserie ce era la mare cinste.

Când am terminat liceul, cineva mi-a recomandat un băiat bun, cu care m-am şi căsătorit, Nuredin Memet. Suntem şi acum împreună. El a fost norocul meu!

Datorită lui, mi-am găsit şi eu un serviciu.

După multe încercări de a-mi găsi un loc de muncă, declarând cu sinceritate câte hectare am avut, nu mă angaja nimeni. Pe urmă, mă învăŃase cineva să spun că am avut doar 8 hectare de pământ. Când am declarat sincer, nu m-a primit nimeni să lucrez.

Spunând pe urmă o minciună, nu a mai făcut nimeni anchetă şi aşa am fost angajată. În 1952, soŃul meu lucra la DirecŃia Regională de Muncă, unde rămăsese după efectuarea stagiului militar. Era şef serviciu Planificare. Acolo îşi făcea stagiul militar cei cu origine nesănătoasă, adică fiii de chiaburi sau de altă etnie, consideraŃi duşmani ai poporului. Aceştia erau recrutaŃi şi folosiŃi la munci brute. În 1953, în iulie, ne-am mutat la Bacău şi în octombrie aceluiaşi an l-am adus pe fratele meu Bora la noi, care se săturase de mizerie şi de foamea îndurată la Braşov. SoŃul meu i-a găsit un serviciu – 99

Vasilica MITREA referent – la Combustibilul şi aşa a putut să-şi termine liceul la seral. Locuiam toŃi trei într-o cameră. Era criză mare de locuinŃe pe atunci. Chiar şi cămara aceea a fost greu de găsit. Nu aveam bucătărie, găteam într-un hol mic, iar apa o luam de la vecini. În iulie 1954 l-am născut pe Actan, primul băiat al nostru.

Mama fusese condamnată la opt ani de închisoare, fără să fie vinovată. În 1956, în primăvară, ieşise un decret de amnistiere pentru cei care aveau condamnare sub 5 ani şi pentru cei care favorizaseră anumite acŃiuni.

Am angajat un avocat renumit din Bucureşti şi am deschis proces în vara lui 1956.

Procesul s-a Ńinut la ConstanŃa de către Tribunalul Militar Teritorial. I s-a dat câştig de cauză şi a fost eliberată.

Nu se poate descrie în cuvinte bucuria noastră! Am trimis telegramă la închisoarea Mislea, judeŃul Prahova ca să vină la ConstanŃa. Ea ştiind că noi, copiii ei, suntem la Bacău, vroia să vină acolo. În zilele următoare am început s-o aşteptăm la gară. După patru zile a venit cu un tren de după amiază. În ziua aceea ieşisem singură la gară. Toată lumea coborâseră din tren şi m-am gândit că nu va veni nici astăzi şi vroiam să plec. Dar aveam presimŃire că va veni şi nu am plecat. Am continuat să aştept şi am văzut o femeie slabă, îmbrăcată prost, cu o sacoşă din pânză în mână. Am alergat spre ea şi ne-am îmbrăŃişat plângând, strângându-ne în braŃe 100

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE cu atâta dor. CâŃiva pasageri întârziaŃi şi 2-3 ceferişti se uitau la noi miraŃi. De unde să bănuiască ei de unde venea mama mea şi faptul că nu ne văzuserăm de 4 ani şi 3 luni. De câte ori îmi aduc aminte de scena din gară îmi dau lacrimile. Am luat o trăsură, fiindcă unchiul meu, fratele ei, stătea departe, pe lângă cimitir. Vă puteŃi închipui ce bucurie a fost?

Vestea s-a răspândit ca fulgerul. Au început să vină rudele şi o săptămână a fost ca un fel de bairam.

După alte două săptămâni de la venirea ei, într-o zi, pe la apus, a venit prietena ei, Sanie, abia îndrăznind să păşească. Venise să-i ceară iertare. Ea a fost cea care i-a trădat pe toŃi. Ştia adresele celor din Crimeea unde erau ascunşi, bineînŃeles şi adresele celor care îi ajutaseră şi îi adăpostiseră.

La trei săptămâni de la venirea mamei am plecat la Bacău, urmând ca ea să vină ulterior acolo, după ce făcea un consult şi câteva analize.

La Bacău nu cunoşteam nici un doctor. La ConstanŃa îl aveam pe doctorul Ridvan Feuzi, care stătuse la noi în casă, la Tătaru, când îşi făcea stagiatura.

Mama, a făcut tratament pentru revigorare la ConstanŃa, pe urmă a venit la Bacău. Atunci şi-a cunoscut ginerele. A stat două săptămâni, după care ne-a rugat să ne întoarcem la ConstanŃa, deoarece acolo nu cunoştea pe nimeni. Ne săturasem şi noi să fim printre străini, aşa că am fost de acord. SoŃul meu a vorbit la DirecŃia Generală a Serviciului Muncii de la Bucureşti şi, în scurt timp, s-a eliberat postul de şef Plan la D.R.M. ConstanŃa.

101

Vasilica MITREA În toamna aceluiaşi an, în octombrie 1956, ne-am mutat înapoi la ConstanŃa, la unchiul meu Feuzi.

Eu eram însărcinată şi în decembrie l-am născut pe Ceagatai, al doilea băiat. Între timp am aflat că Procuratura Militară făcuse recurs, se aprobase şi mama urma să intre iar la închisoare ca să completeze cei opt ani de condamnare. În cazul acesta am făcut memorii la Comitetul Central al P.C.R., la Procuratura Generală, la Tribunalul Suprem, unde am fost şi în audienŃă la preşedintele în funcŃie din acea vreme, Alexandru Voitinovici. Mi-a spus să aştept acasă răspunsul. De peste tot am primit răspuns negativ. Între timp o Ńineam pe mama ascunsă, în speranŃa că o să primim răspuns afirmativ. MiliŃia a căutat-o şi în comuna Tătaru.

Temporar, noi ne mutaserăm pe strada Mihai Viteazu. Sectoristul a căutat-o de câteva ori şi la această adresă. Noi Ńineam poarta încuiată şi când îl vedeam o ascundeam în cămară.

La închisoarea Mislea, judeŃul Prahova, unde s-a întors, mâncarea era puŃină şi proastă.

Acolo a stat cu sora lui tata, Salia. Lucrau la atelierul de croitorie. Dacă îşi făceau planul aveau dreptul la a trimite carte poştală. Am primit două cărŃi poştale şi am trimis pachete cu mâncare, dar a primit numai un pachet. Al doilea a venit retur, fiindcă între timp fusese consemnată. Planul de lucru la atelier era mare, dar deŃinutele se înŃelegeau între ele aşa încât

102

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE să facă planul pe rând ca să primească pachet şi carte poştală de acasă. În timpul detenŃiei, la presiunea forŃelor democratice din afara Ńării, a venit o caravană medicală la închisoare. Le-au consultat pe deŃinute, le-au pus la aparat cu raze X şi la mama au văzut două caverne la plămâni care erau vechi, de pe vremea când o îngrijise pe cumnata ei, soŃia fratelui, şi se îmbolnăvise şi ea de T.B.C. Urmare acestui control medical i-au dat dreptul să stea întinsă în pat şi ziua. La masă primea şi un supliment de pâine şi o cană cu lapte pe zi.

Cu ea erau închise două fete – una de 15 şi alta de 18 ani. Generoasă cum era, le oferea lor aceste suplimente, spunându-le că „ele au mai multă nevoie de hrană decât ea”. Pentru bunătatea şi atitudinea ei faŃă de celelalte colege, era foarte iubită.

Vina celor două fete era că scrisese versuri anticomuniste.

A îndurat multe suferinŃe mama în închisoare, dar evita să ne povestească şi nouă.

Vroia să ne ferească de griji, de durere, în acelaşi timp îi era frică să nu povestim mai departe ca să se afle ceva. Rămăsese cu această frică de a nu dezvălui nimic şi a păstra totul secret. Am aflat mai multe de la cele două fete cu care fusese în închisoare când au venit să o viziteze la ConstanŃa, tocmai din Ardeal.

Bora, întorcându-se odată cu noi, în ConstanŃa, s-a angajat contabil în comuna Tortomanu. Dar, din cauza originii „nesănătoase“, l103

Vasilica MITREA au dat afară şi, printr-un văr de-al mamei, şef de fermă la Cernavoda, Alizia, l-au angajat contabil.

Suium, amintindu-şi frânturi din povestire, mai adaugă: „Îmi amintesc cum a fost închisă mama a doua oară pentru a face cei 8 ani de închisoare.

După doi ani de aşa-zisă libertate, în care mama stătea numai în casă, se trezeşte la uşă cu un român. Fusese urmărită cu mult timp în urmă. Până la intrarea în casă, era o alee lungă. Poarta stătea mereu încuiată. O vecină, când a văzut un individ la poartă, îl informează: „cheia este în poartă“. A fost sau nu complice acea vecină - nu ştim. Mama, nu era singură în momentul acela. Venise în vizită o mătuşă. S-au trezit în casă cu „individul”.

- Cine-i doamna Hagi Sultan?

- Eu! a răspuns mama.

- FaceŃi-vă bagajul şi veniŃi cu mine!

- Mama avea întotdeauna „bagajul“ făcut.

Mătuşa, asistând la scenă, a leşinat. Eu, doar ce mă dusesem la CiobăniŃa, la socrii mei, cu două zile înainte. Totuşi, am avut o presimŃire. În ajunul arestării, pentru a doua oară, auzeam numai cucuvele cântând, iar mama ne povestise, că cineva îi ghicise în cafea şi „o văzuse învăluită într-un nor negru“. Nu a dat importanŃă.

Atunci fusese pentru ea doar un amuzament. Dar, la cafea, fuseseră de faŃă o femeie, pe numele ei, Sanie, despre care am spus că a venit şi şi-a cerut scuze. Ea, nu fusese străină de arestarea ei. Ştiuse deci – „ce-i cu acel nor negru care o acoperea“, - adică imaginea din cafea. Se zvonise că ar fi turnat şi pe alŃii la Securitate, printre care şi pe mama noastră.

104

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE Mama era o femeie cinstită, curajoasă, generoasă şi căreia nu-i plăcea minciuna. Aşa era Negip Sultan.

SoŃul meu era la serviciu, continuă Suium să povestească. După ridicarea mamei pentru a doua oară a venit şi ne-a luat la ConstanŃa, fără să ne spună dinainte ce s-a întâmplat. Nu pot să descriu în cuvinte durerea pe care am simŃit-o când ne-am întors şi pe mama nu am mai găsit-o.

Trebuie să remarc, că, Suium, de câte ori povesteşte de mama ei, o podidesc lacrimile. Întrerupem puŃin conversaŃia, să se liniştească, după care continuă: - A doua zi, ieşind soŃul meu la poartă, un om se plimba de colo-colo. Dorind să îl ajute, îl întreabă: - CăutaŃi pe cineva?

- SunteŃi ginerele? arată el spre interiorul curŃii.

- Da! - Eu am venit şi am ridicat-o!

SoŃul meu a rămas uimit de sinceritatea lui. Probabil acel om avea remuşcări? A întrebat şi cum se mai simte mătuşa mea, cea care a leşinat la auzul arestării mamei mele. El poate era un om bun, cu suflet, dar a executat un ordin.

Opt ani irosiŃi din viaŃa ei fără să aibă vreo vină! Dimpotrivă, datorită gestului mărinimos de a găzdui în casa noastră alŃi oameni oropsiŃi de soartă, continuă Suium, cu ochii privind în gol.

105

Vasilica MITREA Timpul trecea tot mai greu. Îmi era foarte dor de mama. M-am îmbolnăvit atunci de atâta durere, încât am căpătat o insomnie de care nici astăzi nu am scăpat. Între timp, soŃului meu îi repartizaseră de la serviciu un apartament cu trei camere pe strada Republicii, acum strada Ferdinand. ViaŃa mergea mai departe, cu bune şi rele. Dar mai puŃin ne bucuram de cele bune dacă în gândul meu era mereu „prezentă“ mama mea! Înainte de a se elibera din închisoare, o colegă de celulă, ne-a adus din partea ei o batistă, pe care o priveam ca pe o relicvă. O duceam deseori la gură imaginându-mi că o sărut pe mama. Pentru noi, orice informaŃie venită din închisoare o sorbeam cu nesaŃ. Doream să ştim cât mai multe despre ea. Ca să aibă dreptul să scrie o carte poştală din închisoare, deŃinutele trebuiau să îndeplinească un anumit punctaj cu care se măsura munca lor. Şi… pentru a avea fiecare dintre ele acest drept, se punctau una pe alta, pe rând. În aceşti ani de detenŃie nu am putut so vizităm şi nici nu am primit nimic de la ea. Noi am mai scris, dar se vede că ori nu ajungea la ea scrisorile să le citească, ori nu avea dreptul de a ne scrie. Colegele ei însă, din milă şi solidaritate, au punctat-o mai mult pe ea, aproape de eliberare, aşa că am primit o carte poştală în care ne anunŃa că vine acasă.

Această veste m-a bucurat nespus. În inima mea nu mai simŃeam acel gol. Am mers imediat la gară şi mi-am notat mersul trenurilor.

106

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE Aflând că trenul sosea din acea direcŃie la o oră târzie de după-amiază, în fiecare seară mergeam la gară şi o aşteptam. Timp de câteva zile, eu plecam la gară şi aşteptam întoarcerea mamei acasă. Cu mine mai mergeau un unchi şi o mătuşă. În acest timp, o femeie de statură potrivită, îmbrăcată simplu, Ńinând în mână o mică valijoară s-a aşezat tăcută în compartiment, alături de alŃi călători, privind tristă pe fereastră. Doar chipul ei trăda o mare suferinŃă şi îşi schimba mimica când întrebările pe care şi le punea o sufocau şi veneau una după alta: „Ce rău am făcut să merit o pedeapsă aşa de aspră?”, „Eu am ajutat mulŃi oameni să-şi ducă mai departe viaŃa lor!”, „Am omorât pe cineva, am dat în cap cuiva?!...”, „De ce a trebuit să crească singuri copiii mei atunci când aveau cel mai mult nevoie de sprijinul şi dragostea mea?...” Din când în când îşi ştergea lacrimile de pe obraji care curgeau fără voia ei.

Suium îşi continuă trista ei poveste: „După patru zile de aşteptare vine trenul. Au coborât toŃi, dar mama nu era. Mie, în după-amiaza aceea, nu îmi venea să plec. Aveam, ca şi prima dată, o presimŃire.

Coborâseră toŃi şi… uitându-mă, într-un târziu, spre ultimele vagoane am văzut coborând o femeie cu o valijoară, ce am constatat după aceea că era cusută de ea, dintr-un material textil. Am alergat în întâmpinarea ei. Era mama! Mama! Mama!... Ne-am strâns tare în braŃe, preŃ de câteva minute, plângând amândouă! Nu ştiu cât a durat îmbrăŃişarea, dar … mă trezesc că cineva îmi pune mâna pe umăr, depărtându-mă… Doreau s-o îmbrăŃişeze şi ceilalŃi!

107

Vasilica MITREA Am luat o trăsură, că aşa era atunci, şi am mers direct la fratele ei. Mama nu contenea să răspundă la întrebările noastre. Eu, o Ńineam strâns lângă mine, sărutând-o des pe frunte, iar mama, adresându-mi-se mie, îmi spune: „Am simŃit des frica şi singurătatea, dar le-am îndurat datorită vouă.

DorinŃa de revedere a fost mai puternică decât alt sentiment şi decât orice altă durere fizică”.

Din ziua aceea am învăŃat din nou să trăim alături de ea.

Sora tatălui, Salia Memet, şi ea o intelectuală, femeie deşteaptă, cea care scria poezii, era şi o bună prietenă a mamei, făcuse şi ea închisoare trei ani de zile din aceleaşi „motive”. Îşi făcuse studiile gimnaziale şi liceale în limba turcă, în Bazargic. Nu şi-a mai continuat studiile la Istanbul, precum fraŃii săi, adică tatăl meu şi unchiul Mustegep Ulkusal.

A locuit în satul ei natal, sat care devenise în perioada interbelică centrul politic şi cultural al tătarilor din lumea întreagă, poate şi datorită contribuŃiei mătuşii mele.

De tânără fată se implică în organizaŃii de tineret, îndrumând şi conducând activităŃile feministe, organizând serbări tradiŃionale, încheiate cu mese îmbelşugate tradiŃional tătăreşti. Scrie poezii, unele poeme pierzându-se în percheziŃiile efectuate de cei care au arestat-o în 19 aprilie 1952.

După câteva zile a fost arestat şi soŃul ei, rămânând singuri cei patru copii ai săi să se lupte cu destinul crud, precum o făceam noi, eu şi Bora.

108

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE Salia Memet Fazâl, era de o mare sensibilitate şi bunătate. Uneori, o surprindeai zâmbind cu ochii în lacrimi. După plecarea din satul Tătaru, a locuit în ConstanŃa, str. Flămânda nr. 45, după ce îi confiscase statul toată averea.

Suferea şi după una din fiicele sale care murise, Sania; după fratele ei autoexilat în Turcia, Mustegep; după absenŃa soŃului ei care executa o pedeapsă nedreaptă, Mendu; după moartea fratelui ei, Negip, tatăl meu, după marea tragedie a poporului tătar, surghiunit în Siberia şi pentru pierderea întregii averi. Chipul ei exprima suferinŃe adânci. Îşi împletea o Ńigară, uneori chiar din foiŃa cu poeme, iar când vorbea, îl impresiona pe interlocutor cu înŃelepciunea şi inteligenŃa ei. Foarte puŃin s-a păstrat din opera sa, care nu a publicat-o nimeni.

Unele dintre poeziile sale au fost găsite mai târziu, unele scrise în limba arabă, aşezate şi uitate probabil între coperŃile unor cărŃi pe care le împrumutase. Voi da citire uneia dintre ele: NICIUNUL NU VA MAI VENI „E noapte, apoi se face dimineaŃă, din nou revine peste toate noaptea.

Neobositul ceas munceşte, măsurând cu un tic-tac ce-i vremea.

Aşa trec, neştiute, săptămânile, lunile, zilele, anii…

Cumulându-se unii pe alŃii în dorul meu pentru cei vii.

109

Vasilica MITREA Lăsându-mi cuibul, pustiit, ei au plecat.

Cum s-a putut?

Niciunul nu mai vine, nu mai vine. Este aşa cum ei au vrut.

E noapte iar, însingurarea-mi cuprinde iar viaŃa, Şi-s singură, mă simt pierdută privind în van la stânga sau la dreapta.

Eu mamă sunt, şi pentru fiică, frate, pentru soŃ.

Mă arde dorul pentru toŃi cei care aici au fost.

Ei au plecat, unii forŃaŃi, unii prin soartă, unii vrând, Pustiul bate-n cuibul meu, în liniştea de sub pământ! Ştiu, ştiu că cei plecaŃi nu se vor mai întoarce A veşniciei este liniştea, aici nu se mai râde…

Poate că târziu, foarte târziu, se vor întoarce unii Dar eu, eu mamă a suferinŃei, nu voi putea zâmbi luminii…

Nu va veni nici unul, căci au plecat, ei au plecat. Şi mă arde focul fiecărui drag care mi-a fost luat…“

110

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE Poeta, în altă poezie, simte nevoia să ne spună câte dureri ascunde fiecare mormânt, unde mai devreme sau mai târziu, ne vom dormi somnul de veci. Dar cea mai mare durere, este durerea de mamă, prin pierderea fiicei ei, Sania, căreia îi dedică această poezie: „E linişte, fiecare movilă s-a cufundat în linişte adâncă…

La căpătâi un paznic stă născut din rece stâncă!

Cu vorbe care ard, în piatră şi-au cioplit durerea Neconsolate mame, au plâns cu lacrima de sânge grea!

Cine ştie în ce Ńară, în ce speranŃe s-a născut?

Poate l-a plâns mămica, ori copii el a lăsat?

A urcat prin munŃi, marea a trecut-o pânaicea, O movilă doar mai este, cine îl va vizita?

Trecătorule, dacă drumul te va aduce în acest Ńinut Să ştii că ai ce învăŃa din şirul de movile mut!

Ascultă, simŃi urechea cum bate la suflarea vântului? Şi tu vei deveni o movilă, este melodia vântului…“ 111

Vasilica MITREA Câtă înŃelepciune, evlavie, durere ascund aceste versuri! Mai devreme sau mai târziu vom ajunge sub aceste movile.

Doamna Magiube, a tradus din alfabetul arab în alfabetul latin aceste versuri, scrise pe foi de caiet şcolar şi găsite într-o carte, la nişte prieteni din Bucureşti, pentru ca noi astăzi să ne bucurăm de ele.

De fapt frica a făcut ca unele poeme să fie ascunse şi rătăcite pentru a nu fi găsite de către cei care căutau „iluzii“ în acea grea perioadă.

Suium, cu lacrimi în ochi, ca de fiecare dată când vorbeşte de mama ei, adăugă: - O aştepta cu mare nerăbdare pe mama să iasă din închisoare, având mereu teama ca mama să nu păŃească nimic până când se va elibera. Însă, înainte cu o lună-două, mătuşa Salia, a plecat la Sinaia şi soarta nefericită a făcut ca ea să moară înainte cu trei săptămâni de a fi eliberată mama mea.

A murit în casa fratelui ei, Seyfedin, din Sinaia, la vârsta de 58 de ani şi a fost înmormântată la Bucureşti. A scris în turcă şi tătară, limbi pe care le stăpânea la perfecŃie, articole, poezii, proză.

Aborda teme precum: rolul mamei în educaŃia copiilor, pregătirea tinerelor fete pentru viaŃă, rolul femeii tătare în familie, tema muncii şi multe altele.

Dacă mai trăia, ar fi avut multe de spus.

Să mă întorc la anii de detenŃie ai mamei mele. Din cauza necazurilor, a hranei proaste din închisoare, unde li se dădeau toate resturile de 112

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE grăsime pe care le arunca de-a valma în oalele cu mâncare, după două luni mama a făcut hepatită. A murit, după o grea suferinŃă a spiritului şi a trupului, diagnosticată fiind cu ciroză.

Trauma familiei, nici după 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989 nu a fost uitată.

2006 – la mormântul lui Negip Hagi Fazîl 100 de ani de la naşterea eroului În anul 2010, la Şcoala „Negip Hagi Fazîl“ din Tătaru (Azaplar), l-am cunoscut pe domnul Bora Fazâl-Ulkusal, fiul eroului naŃional al tuturor tătarilor. Figura lui, statura lui impozantă, impresiona prin duritate, voinŃă puternică şi o abordare plină de înŃelepciune a evenimentelor din viaŃă. Înalt de aproape doi metri, stând pe un scaun din primul rând, calm, îşi rotea ochii rotunjiŃi în stil european peste lumea venită la ziua de 113

Vasilica MITREA comemorare a tatălui său şi când credea că nimeni nu îl vede ofta din adâncurile fiinŃei sale.

OficialităŃi ale Uniunii, ale şcolii, ale satului au trecut pe rând să-i strângă mâna puternică ce se sprijinea de un baston. Era omul care fusese lovit crunt de un destin nedrept. Dar el a fost şi este un luptător. SămânŃa puternică a familiei s-a menŃinut în el în ciuda vicisitudinilor vieŃii. Era probabil cu gândul la acele vremuri triste, cu gândul la camionul plin cu crizanteme care îl adusese acasă mort pe tatăl său. De atunci nu a mai agreat crizantemele. Erau probabil dorul şi durerea de tatăl său, eroul, care astăzi era omagiat.

S-a născut în bogăŃie. A crescut în onoare şi în lux dar noul regim comunist care s-a instalat cu duritate în Ńara noastră i-a frânt aripile de vultur.

Lovitura cea mai puternică a fost la moartea tatălui.

Avea doar 12 ani şi adolescenŃa nu uită şi nu iartă asemenea tragedie. Când l-am întrebat despre personalitatea tatălui său a privit pământul satului natal ca pe o relicvă sfântă şi a spus: - În acest sat am trăit cei mai frumoşi ani ai unei copilării fericite. Anul 1948, care s-a încheiat cu omorârea cumplită, în torturi de neimaginat a tatălui meu şi atitudinea ostilă a comuniştilor tătari din sat, au lăsat urme negre în inima mea. Nu pot să uit camionul plin cu crizanteme care însoŃea coşciugul tatălui şi drumul de la ConstanŃa la Azaplar într-o noapte friguroasă de toamnă. Nu pot să uit plânsul sfâşietor al mamei mele la căpătâiul tatălui aşa cum n-am să uit niciodată bocetul expresiv al Saliei, care, încercând să-l mângâie pe 114

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE cap pe cel decedat a rămas în palmă cu un smoc de păr electrocutat.

Cum eu asistam la prima înmormântare din familie, mi s-a părut întrebarea pusă de domnul hoge „îl iertaŃi pe cel care a murit?“ că mi se adresează în special mie ca urmaş direct! Şi am răspuns cu glasul sugrumat de durere: „îl iertăm“! De fapt aşa îi relatasem mamei mele că eu, acum bărbatul familiei am răspuns în numele întregii familii şi că tata s-a bucurat de iertarea noastră, a tuturor.

Au trecut anii cei mai grei pentru că noi, de la înmormântare, nu am mai revenit în satul natal.

Uşile au rămas deschise, sătenii au jefuit totul, nu au lăsat nimic – de la vesela de provenienŃă germană până la cărămida din bătătura casei. Şi acum vatra casei noastre este o dovadă a uraganului comunist care a trecut prin satul în care m-am născut.

Avatarurile vieŃii lui se pomenesc numai cu o mare de lacrimi bărbăteşti peste care sufletul lui a ieşit biruitor. Sângele de erou tătar nu a reuşit să-i aplece trupul. A iertat dar nu a uitat destinul crud care i-a fost impus de oameni şi de vremuri.

De aceea nu ar trebui să uităm că suntem oameni şi să nu ne jucăm de-a Dumnezeu cu viaŃa semenilor noştri, invocând „supunerea” şi „respectarea” unor legi şi ordine nedrepte. În orice împrejurare să ne comportăm ca nişte buni creştini.

Să nu Ńinem seama de „vremuri” în comportamentul nostru, ci de morala creştină, să nu fim slugile nimănui, decât ale conştiinŃei noastre.

La un moment dat îşi invidia verii din Tulcea că tatăl lor încă nu fusese arestat, iar el 115

Vasilica MITREA rămăsese singur într-o lume plină de duşmani. Îi invidia pe cei cu ambii părinŃi.

Anul acesta, la aniversarea şcolii ce poartă numele tatălui, eroului NEGIP HAGI FAZÂL, Bora a adus pentru cei 110 elevi ai şcolii ghiozdane noi, personalizate, deşi doar 28 dintre ei sunt de etnie tătară, ceilalŃi fiind români. Nici sărbătoriŃii nu s-au lăsat mai prejos, pregătind pentru public un program artistic din care nu au lipsit dansurile şi poeziile, semnate de poetul comemorat, Negip Hagi Fazâl şi de poeta Ghiuner Acmola.

Sala Căminului Cultural a devenit neîncăpătoare la această festivitate, cei prezenŃi ascultând cântecele tătăreşti lipite de sufletele tătarilor crimeeni „Guzel Kîrîm”; o suită de dansuri tătărăşti şi româneşti în interpretarea elevilor Şcolii nr. 20 Marin Sorescu din ConstanŃa, la care s-a adăugat studenŃii de anul II de la Facultatea de Arte a UniversităŃii „Ovidius” cu piesa „Plata birului” de Victor Ion Popa, cu care tinerii actori au repurtat multe succese, pe alte scene. Întorcându-mă la viaŃa domnului Bora, aşa cum am spus că a trebuit să lupte cu vicisitudinile ei, a peregrinat, după arestarea mamei lui, în 1952, la Braşov, muncind în condiŃii cumplite, pentru că, fiul eroului Negip nu avea voie să urmeze nici un fel de şcoală. Abia târziu, la Bacău a terminat liceul, la seral. După acea luptă de clasă care „nu mai era atât de ascuŃită”, domnul Bora a ocupat un loc modest de contabil, avansând pe parcurs, prin muncă şi

116

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE capacitate, la poziŃia de contabil şef la un I.A.S. de lângă Bucureşti.

Emigrarea în Turcia nu a durat prea mult.

A revenit în Ńară pentru a construi o avere la fel de mare ca cea pe care comuniştii i-o furaseră tatălui său. Astfel, a putut să finanŃeze prima carte a tragediei tătarilor naŃionalişti în anul 2002 „Cartea iertării“, pe care a scris-o Ghiuner Acmola, în limba română. Domnul Bora a insistat ca această carte a tragediei poporului său să apară în România, în limba română, pentru că aici s-au petrecut evenimentele care i-au marcat destinul. Dezamăgit de nerecunoaşterea adevărurilor nici după 20 de ani de la revoluŃia română, domnul Bora a considerat că familia sa, care a dat eroi în lupta naŃională a tătarilor crimeeni, trebuie să ia atitudine şi a luat în considerare propunerea doamnei Ghiuner Acmola de a reedita revista EMEL. Simbol al naŃionalismului tătar crimean, această revistă fusese editată în ianuarie 1930 de către fratele mai mare a lui Negip Hagi Fazîl, avocatul Mustegep Ulkusal.

Doamna Ghiuner Acmola şi-a spus atunci că urmaşii acestei familii, care au purtat demnă flacăra ideii naŃionale, primesc anual o sumă de bani din pământul moştenit de la părinŃi. Numărând 11 moştenitori s-a gândit să primească oferta de câte un milion de lei a acestora şi astfel să finanŃeze două numere pe an ale revistei EMEL, ducând mai departe tradiŃia familiei. Dar atunci, domnul Bora s-a oferit să finanŃeze revista şi această pagină de istorie şi cultură tătară dobrogeană, să se menŃină pe acelaşi front ideatic ca al înaintaşilor. A cerut ca revista să 117

Vasilica MITREA apară trimestrial şi la propunerea sa de a finanŃa revista până la moarte, s-a asociat şi sora lui, doamna Suium.

De şase ani de zile, din ianuarie 2004 revista EMEL – IDEAL, revistă de cultură bilingvă apare la ConstanŃa. Este trimisă în toate zonele lumii unde există tătari crimeeni şi se bucură de aprecierea mediului cultural. Cele trei ediŃii ale operelor complete, scrise despre tatăl lui în scurta, dar eroica sa viaŃă, 1906-1948, au fost plătite de domnul Bora, inclusiv cercetările din Turcia la arhivele revistei EMEL din casa domnului Ismail Otar.

PrezenŃă plăcută în preajma domnului Bora este doamna Geta Ulkusal, care înŃelege personalitatea dramatică a soŃului ei şi îl sprijină în toate acŃiunile sale de binefacere. Ocroteşte amintirile dureroase şi construieşte visul luminos de viaŃă alături de soŃul ei pe care îl respectă, îl iubeşte şi îl stimează.

Datorită ei şi a soŃului, vila de la Buşteni a răsunat de glasurile vesele ale copiilor ce învaŃă la şcoala „Negip Hagi Fazîl”, care au mers în vacanŃa de vară şi de alŃi oaspeŃi dragi lor.

De aceea, redăm poezia bilingvă, dedicată acestei perechi model, de către doamna Ghiuner Acmola.

118

VREMURI, OAMENI SI ... DESTINE SALUT BORA ŞI GETA Soarele răsare în cuib de om bogat CâŃi din cei care vin au un suflet curat? În lumina alb coltuc, de mătase pereŃi CâŃi din oaspeŃi cunosc al valorilor preŃ Un covor azuriu parfumează odaia Pe a vieŃii cărare cât purtăm vâlvătaia E-o casă deschisă tuturor ce-s prieteni, Cine ar şti ce e bine într-o viaŃă de oameni? Între drumuri centrale e-o casă deschisă Şi români şi tătari mâna îşi strâng peste masă.

(5 mai 2002, în casa familiei Ulkusal) (Ghiuner Acmola, Cartea iertării, 2002, pag. 164) Am făcut pe scurt o paralelă între faptele petrecute în unele închisorile din Ńară, din acea perioadă şi ce se întâmpla în celelalte Ńări comuniste.

Se aplicau aceleaşi torturi, atât în Argeş cât şi în Dobrogea, în Crimeea dar şi în România…

Dacă o să ştim să ne respectăm semenii, vom avea fiecare de câştigat. Asta Ńine, bineînŃeles, de alegerea noastră. Nu vom reuşi dacă nu Ńinem seama de anumite reguli: să nu ne răzbunăm pe cei care ne-au greşit – deoarece Dumnezeu este cel care ne judecă şi nu noi; să nu facem rău niciodată, nimănui – pentru că totul se plăteşte; să ne construim relaŃii trainice de prietenie, bazate pe fair-play; să fim parolişti atunci când promitem ceva; să ne

119

Vasilica MITREA ghidăm după vechea zicală „ce Ńie nu-Ńi place, altuia nu-i face”. SĂ FIM OAMENI!.

Iar celor care ne răspund cu o faptă rea, luând în consideraŃie că noi nu le-am greşit cu nimic – să-i Ńinem la distanŃă. Astfel evităm un lanŃ întreg de conflicte şi viaŃa noastră decurge în linişte.

Linişte de care avem cu toŃii nevoie.

Din descrierea tuturor personajelor a reieşit numai latura pozitivă a caracterelor acestora, aşa cum eu obişnuiesc să fac întotdeauna. Dacă dumneavoastră aveŃi şi altă părere, rămân deschisă discuŃiilor.

120