Cuvantul Romaneasc nr. 98 2008

EXCELEŢA SA ION MACOVEI, AMBASADORUL ROMÂNIEI LA BELGRAD ÎN VIZITĂ LA COMUNI− TATEA ROMÂNILOR DIN SERBIA

Anul XVII * Nr. 98 * 2008 * Vârşeţ − Zaieciar * Exemplar gratuit

Excelenţa Sa, Ion Macovei, am− basadorul României la Belgrad, a efec− tuat, marţi, 18 martie a.c., o vizită de lucru la sediul Comunităţii Românilor din Serbia (pag. 3).

STEVAN MIHAILOV, PREŞEDINTELE FILIALEI C.R.S. DIN SATU NOU (pag. 14)

Ultimele serbări şcolare fără program în limba română

COMUNITATEA ROMÂNILOR DIN SERBIA A ORGANI− ZAT TRADIŢIONALUL “BAL DE MĂRŢIŞOR” (pag. 12−13)

Obiceiurile din străbuni sunt păstrate cu sfinţenie

Părintele Boian, tânărul nou Comandor al României La Ambasada României din Belgrad a avut loc festivitatea la care Excelenţa Sa, domnul Ion Macovei, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Româ− niei la Belgrad, a înmânat părintelui Boian Alexandrovici, parohul Malaini− ţei şi protoereu de Dacia Ripensis, Ordinul ,,Meritul Cultural” în grad de Comandor, înaltă distincţie conferită de preşedintele României (pag. 7).

O nouă biserică ortodoxă la Malainiţa, în Serbia de Răsărit (pag. 8−9)

CRUCEA ARE PUTERE DE BISERICĂ Scris cu suflet românesc şi creştin

“Prinn jertfa de sinne sufletul nostru se înnmulţeşte până la puterea măăreaţăă pe care I−oo atribuim Divinnităăţii.”

“Cuvântul românesc” apare cu

Vasile Pârvan

PRIMĂVARA LA STRAJA A SOSIT CU ALAIUL LORFELOR (pag. 23)

Aprilie – Prier

(30 de zile – ziua are 13 ore, noaptea 11 ore) 6 D Duminica a 4−a din Post, a Sf. Ioan Scărarul 13 D Duminica a 5−a din Post, a Cuv. Maria Egipteanca 27 D † Învierea Domnului − Sfintele Paşti 28 L † Sfintele Paşti.

29 M † Sfintele Paşti. Sf.

sprijinul M. A. E. − Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni

Activităţi CRS

comentariu nostru Îmi aduc aminte că acum opt−nouă ani, vizitând filialele noastre, interesul de a schim− ba ceva era mare, sălile erau pline iar întrebările sătenilor, membrilor Comunităţii, foarte constructive. Analizându−le, şi în baza posibilităţii, Comunitatea multe a rezolvat.

Vă amintesc că, în multe sate Comunitatea a renovat fie cămine culturale, fie şcoli, fie că a asfaltat anumite trasee; păi s−a mers chiar şi până la amenajarea terenurilor sportive. Ţara în care trăim trece prin tranziţie, foarte grea şi evident că lasă o pată mare de indiferenţă şi în satele româneşti. În faza de descentralizare a Comunităţii accentul se pune, în primul rând, pe filiale.

Filiala Comunităţii trebuie să fie locul, baza, unde se adună lumea, locul unde se discută şi analizează problemele, în primul rând cele care sunt strict legate de localitatea respectivă şi care, cu ajutorul şi împreună cu comunitatea locală, cu şcoala şi biserica din sat, se rezolvă pentru binele satului şi locuitorilor.

Odată ce filiala este tare, for− mată dintr−o conducere capa− bilă şi membri activi, care nu aşteaptă, ci care contribuie la acţiuni, şi Comunitatea ca atare, prin filiale devine şi este şi mai tare şi poate rezol− va probleme de interes major pentru minoritatea română.

Să mă înţelegeţi clar, cu cât filiala este organizată în sensul că are o conducere bine pusă la punct şi membri care doresc o schimbare benefică în localitatea lor, care sunt capabili să orga− nizeze diferite manifestări, care sunt în stare să rezolve problemele locale şi să aibe relaţii bune cu instituţiile din sat, cu atât Comunitatea este mai influentă pentru că prin fiecare manifestare, prin fiecare dezbatere pe care o organizăm şi prin fiecare acţi− une, fie ea cât de mică, noi dăm dovadă că încă existăm, că încă păstrăm identitatea noastră naţională, ceea ce este scopul primordial al Comunităţii Românilor din Serbia.

LA CASA MEMORIALĂ „DR. ALEXANDRU BUTOACĂ”

S−a consemnat festiv Ziua de 8 Martie

La sediul Comunităţii Românilor din Serbia, Casa Memorială „Dr. Alexandru Butoarcă” s−a consem− nat, aşa cum se obişnuieşte în

întreaga lume, Ziua de 8 Martie.

Cu această ocazie a fost invitat domnul Gabriel Nicola, consulul general al României la Vârşeţ şi

pe scurt La sediul central al Comunităţii Românilor din Serbia a poposit delegaţia Fanfarei “Tineretul” din Satu Nou. Scopul acestei vizite a fost, printre altele, dorinţa de a organiza anul acesta Festivalul Fanfarelor în localitatea lor. S−a discutat şi despre situaţia socio− politică din sat şi, inevitabil, despre “boala modernă a românului din Serbia” − dezbinarea şi modalitatea cum ar putea să se dezrădăcineze.

Aceeaşi dorinţă de organizare a Festivalului Fan− farelor şi−au exprimat−o şi fanfariştii din Marcovăţ, de− legaţia lor vizitând sediul Comunităţii cu o săptămână în urmă, dorinţa bazându−se pe faptul că anul acesta se împlinesc 160 de ani de la înfiinţarea corului din localitate, despre care se spune că este primul cor românesc de pe aceste meleaguri. Şi satunovenii şi marcovicenii, dar şi fanfariştii a multor sate româneşti doresc ca Uniunea Fanfarelor să fie cu mult mai organizată, la şedinţe să se dezbată problemele acute cu care se confruntă multe fanfare, fie că este vorba de numărul redus al activiştilor, fie că este vorba de instrumente învechite şi insuficiente.

Pe de altă parte, este lăudabil faptul că Co− munitatea a reuşit să reactiveze încă două fanfare, una fiind la Seleuş şi care−şi va face, probabil, debutul la inaugurarea sediului Biroului Teritorial al C.R.S. din Alibunar, şi cealaltă, pe lângă cea existentă la Râtişor, Marin Gaşpăr colectându−se membrii din rândul tineretului sătesc.

NR. 98

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 2

doamna Irina Nicola, doamna La− ura Dinu, viceconsul la Consulatul General al României la Vârşeţ şi domnul George Dinu, personalul Consulatului General al României la Vârşeţ, domnul Ion Magda, par− lamentar în Adunarea Serbiei şi vicepreşedinte C.R.S. şi doamna Marinica Magda, domnul Nicolae Gaita, prim− vicepreşedinte şi dom− nul Stanco Bundrea, vicepre− şedinte C.R.S. angajaţii Comu− nităţii Românilor din Serbia cu soţii, respectiv soţiile lor. Într−o atmosferă, în mod deo− sebit plăcută, cu muzică şi voie bună, domnul Ion Cizmaş, preşe− dintele Comunităţii Românilor din Serbia a înmânat tuturor dom− nişoarelor şi doamnelor flori şi o mică atenţie.

COMUNITATEA ROMÂNILOR DIN SERBIA

ORGANIZEAZĂ

Ediţia a treia a Concursului „Românca Miss Diaspora Serbia 2008” Comunitatea Românilor din Serbia organizează, în parteneriat cu Asociaţia „PRO FAMILIA” din

Bucureşti alegerea cele mai frumoase românce din Serbia, care va participa la concursul Internaţional „MISS DIASPORA−CALLATIS 2008”. „MISS DIASPORA” este un concurs de frumuseţe şi spiritualitate românească adresat tinerelor de origine română de pretutindeni. Şi de acestă dată, aşteptăm anunţul unui număr cât mai mare de fete, iar Comunitatea Românilor din Serbia, organizatorul acestui concurs, va asigura pre− mii frumoase şi un spectacol de zile mari.

Anunţurile se fac la sediul Comunităţii Românilor din Serbia, din strada Vasko Popa 16, din Vârşeţ, telefon 013/ 838 03.

activităţi C.R.S. EXCELEŢA SA ION MACOVEI, AMBASADORUL ROMÂNIEI LA BELGRAD

ÎN VIZITĂ LA COMUNITATEA ROMÂNILOR DIN SERBIA Excelenţa Sa, Ion Macovei, ambasadorul României la Belgrad, a efectuat, marţi, 18 martie a.c., o vizită de lucru la sediul Comunităţii Românilor din Serbia. Cu această ocazie, au fost prezenţi, Ion Cizmaş, preşedintele C.R.S., Ion Magda, parlamentar în Adunarea Serbiei şi vicepreşedinte C.R.S., Nicolae Gaita şi Marin Gaşpăr prim−vicepreşedinţi, Dorinel Stan vicepreşedinte şi Pavel Greoneanţ, secretar general al C.R.S. Am folosit această ocazie pen− tru a solicita Excelenţei Sale, o scurtă convorbire pentru publicaţia noastră, “Cuvântul Românesc”. − Excelenţă, Vă aflaţi pentru a doua oară la Ambasada României la Belgrad, în două perioade dife− rite. Aş vrea să faceţi o mică para− lelă între cele două perioade privind activitatea şi implicit rea− lizările minorităţii române din acest spaţiu. − Sunt pentru a treia oară. Prima dată am fost aicea atunci când ţara se numea Republica Socialistă Federativă Iugosalvia. N−aş putea spune că în acea vreme mino− rităţile naţionale erau lipsite de drepturi dar, chiar aş menţiona că, în comparaţie cu alte ţări, mino− rităţile naţionale din acea vreme, existente în Iugoslavia Socialistă aveau şi editură, aveau şi mijloace normale de comunicare, aveau, atât cât era posibil, şi biserică şi existau şcoli în limba minorităţii naţionale, sau cel puţin, suficient de multe clase în limba română.

Regiunea Vârşeţului era recunos− cută în această categorie, deci, aş spune că, în raport cu ce era atun− ci şi, în raport cu evoluţiile care au intervenit în acest spaţiu geografic şi politic, lucrurile stau altfel.

Datorită condiţiilor politice, o serie de mijloace s−au diminuat sub− stanţial, finanţarea minorităţilor naţionale nu mai este, nici pe departe la nivelul de altădată, şi aş spune că, în planul chiar al li− bertăţii de exprimare, au intervenit constrângeri. Eu am fost, practic aici, în perioada în care s−a produs

în România, Revoluţia de la 1989 şi când, în mod firesc, politicienii români, statul român, Parlamentul României au decis să manifeste un alt interes pentru minorităţile naţionale româneşti şi, în mod spe− cial, pentru comunităţiile româ− neşti din jurul ţării. În acest context s−a înscris şi atitudinea faţă de minoritatea română din Republica Federală Iugoslavia, din Serbia de azi. În mod substanţial, interesul românesc a crescut, poate el nu a fost susţinut în paralel cu un efort financiar pe măsură, datorită re− voluţiei din România, datorită tranziţiei, sunt multe lucruri de dis− cutat, datorită relaţiei cu ţara în care trăim şi lucrăm, ţară care s−a confruntat mulţi ani cu probleme extrem de grave şi, categoric că, minoritatea nu putea să trăiască şi să se dezvolte mai bine decât majoritatea. A fost şi perioadă de război, au fost confruntări multe, şi iată, astăzi asistăm la momentul

maxim al acestor evoluţii. În ace− laşi timp, în afară de minoritatea română din Voivodina, România a manifestat un interes crescut pen− tru conaţionalii noştrii care trăiesc în Serbia de Răsărit, care încă nu sunt recunoscuţi, mulţi dintre ei nu sunt încă în măsură să se clarifice individual cu identitatea lor, şi în acest plan, există, poate şi con− strângeri, dar şi unele libertăţi. Ei au dreptul la recensământ să se declare aceea ce sunt. În măsura în care consideră că sunt români, sunt români, dacă ei nu vor să se declare că sunt români, atunci problema stă cu totul altfel. Eu ştiu că minortiăţile naţionale din jurul

ţării, comunităţile româneşti aştea− ptă un sprijin mai mare din partea ţării. Eu n−aş putea să răspund că, în special, Comunitatea Românilor din Serbia, care are problemele ei normale, în interiorul ţării în care trăieşte, dar consider că eforturile pe care le face România în raport cu comunitatea din Serbia, nu sunt de neglijat. Desigur, vrem mai mult, să fie mai bine şi mai mult, e greu. România, la rândul ei are probleme, România a parcurs o lungă perioadă de tranziţie, este în faza în care−şi acomodează efor− turile cu Uniunea Europeană în calitate de stat membru, deci sunt încă multe lucruri de rezolvat în interior, înainte de a putea să ne ocupăm, în mod foarte strict şi aplecat, de problema fraţilor noştri din jurul ţării. − Fiind vorba de Comunitatea Românilor din Serbia, ştim că în cadrul ei se derulează o serie de activităţi, majoritatea bazate pe partea culturală – festivaluri, di− ferite manifestări culturale, serate literare, seri de poezie, lansări de carte, toate venite pentru a păstra identitatea naţională a minorităţii române din acest spaţiu. Consi− deraţi că aceste activităţi ale C.R.S. sunt suficiente pentru a păstra identitatea naţională a românilor de aici, sau aceasta ar trebui să aibă şi o altă dimensiune? − Atunci când vrei să faci şi să te afirmi, nimic nu este suficient.

Totdeauna este loc de mai bine şi de mai mult. Problema este cum le faci şi cu ce sprijin. Nu mă întorc din nou, ca să explic care sunt problemele legate de finanţarea unor asemenea proiecte, şi spun, Comunitatea Românilor din Serbia se bucură de finanţarea unor proiecte de către România. Poate nu în măsura dorită, poate nu atât cât este necesar ca activitatea să aibă şi o urmare. Ce−am făcut din această manifestare?

Deci, oamenii îşi vor aduce aminte, că am fost împreună toţi românii, că am fost mai mulţi azi, decât data trecută... Ce putem să facem noi cu drepturile noastre, care sunt preocupările noastre în planul educaţiei, mai avem atâtea clase ca altădată de limba română, mai avem atâţi copii care urmează cursurile în limba română, ce se întâmplă la Vârşeţ, ce face Liceul din Vârşeţ, ce face Şcoala de Educatoare şi Învăţători din Vârşeţ, repet, aici este cel mai problema− tic.

Dar, asta nu înseamnă că cine− va îşi poate permite să renunţe la sprijinul pe care România îl acordă Comunităţii Românilor din Serbia. În acelaşi timp, şi împreună cu Co− munitatea, trebuie să lucrăm şi pentru fraţii noştri din Valea Timo− cului. − Este cert că trebuie să lucrăm.

Deci, pe lângă activităţile cultu− rale, totuşi există şi o altă dimensi− une, unde Comunitatea ar trebui să−şi canalizeze activităţile? − Eu cred că este bine să conti− nue manifestarea şi solicitarea insistentă a drepturilor la şcoală pentru românii din Serbia. Este esenţial să nu lăsăm familiile şi copii de naţionalitate română să se descurajeze.

Să−i încurajăm, iar dacă au por− nit la şcoală până în clasa a IV−a sau până în clasa a VIII−a în limba română, să meargă şi mai departe în limba română. Aceasta este esenţial, altfel nu putem păstra românismul. Dacă nu avem copii, dacă nu avem vorbitori de limbă română, dacă nu avem oameni care să se preocupe de ceea ce însemnă naţionalitatea română în acest spaţiu, atunci va fi mai greu. − Excelenţă, Vă mulţumesc fru− mos.

Eufrozina Greoneanţ

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 3

NR. 98

activităţi CRS PROGRAMUL DE ACTIVITATE AL FILIALEI C. R. S. DIN SATU NOU (2004−20008) 2004 21 februarie 2004, Adunarea Electorală a filialei C.R.S. din Satu Nou unde este ales noul Consiliul cu 17 membrii. Pre− şedinte Stevan Mihailov, vice− preşedinte Mita Omorean, sec− retar Vasile Flora

Martie 2004, la iniţiativa Fi− lialei C.R.S. este ţinută o şedinţă a tuturor organizaţiilor din localitate împreună cu repre− zentanţii primăriei în sala Con− siliului Local din Satu Nou, referitor la schimbarea denu− mirii străzilor din localitate.

Filiala C.R.S. cere ca 30% din străzile satului să poarte denu− mirile unor personalităţi româ− neşti.

19−21 august, membrii Fi− lialei împreună cu celelalte or− ganizaţii româneşti din Satu Nou organizează ediţia a XLIV− a Festivalului de Muzică şi Folclor al Românilor din Voi− vodina (1.500 de participanţi).

Preşedintele Consiliulul local al Festivalului − Victor Mihailov Participare la Putna, Ro− mânia cu prilejul marcării a 500 de ani de la moartea voievodu− lui Ştefan Cel Mare şi Sfânt.

Membrii Filialei participă la Congresul Spiritualităţii Româ− neşti de la Alba Iulia.

2005 24 ianuarie 2005, serată li− terară la Căminul Pompierilor cu ocazia Unirii Principatelor Participare la zilele “Ioan Slavici”, Şiria, România.

Picnicul tradiţional al filialei din Satu Nou. Este reluată co− laborarea cu Direcţia Pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional al Judeţului Hunedoarea.

30 septembrie, 1 şi 2 octom− brie − vizita unei delegaţii cul− turale a judeţului Hunedoara.

Vizită la Belgrad. Reîm− NR. 98

ADUNAREA ANUALĂ ŞI ELECTORALĂ A FILIALEI COMUNITĂŢII ROMÂNILOR DIN SERBIA DIN SATU NOU

Accentul este pus pe păstrarea identităţii naţionale

Duminică, 23 martie, a.c., la Filiala Comunităţii Românilor din Serbia din Satul Nou a avut loc Adunarea Anuală şi Electorală. Într−o sală a Căminului Cultural din această localitate, în prezenţa unui număr mare de membrii a celei mai mari filiale a C.R.S şi a numeroşilor oaspeţi, eveni− mentul s−a derulat într−o atmosferă plăcută. Printre invitaţi îi amintim pe reprezentanţii Comunităţii Românilor din Serbia din Vârşeţ, în frunte cu domnul Dorinel Stan, vicepreşedinte CRS, părintele Gheorghe Ianeş, parohul Bisericii Ortodoxe Române din Satu Nou şi Sorin Boleanţu, directorul Căminului Cultural din localitate.

Şedinţa a fost condusă de domnii Vasile Flora, Mita Omo− rean şi Victor Mihailov, Stevan Mihailov, preşedintele filialei C.R.S. din Satu Nou a prezentat Programul de activitate pe perioada 2004−2008 şi, în ace− laşi timp, Planul de activitate pe perioada 2008−20012, iar Ionel Balnojan a prezentat Planul financiar. În baza celor auzite, se poate constata că, în perioada prece− dentă s−a pus accentul pe activ− ităţile culturale care duc, impli−

cit la păstrarea identităţii naţionale a minorităţii române.

Planul financiar prezentat, suma de aproximativ 2 000 de euro în cont şi 10 000 de dinari în case− ria Filialei, denotă o foarte bună gestiune, care trebuie luată drept exemplu.

Au urmat numeroase discuţii care au atins diferite problemati− ci din viaţa şi activitatea filialei, precum ar fi problemele legate de denumirea străzilor din local− itate (o singură stradă poartă numele omului de cultură prof.

Planul de activitate 2004 − 2008 Toate formele de activitate ale Filialei şi Consiliului au scopul primordial, păstrarea indentităţii naţionale, cunoaşterea trecutului istoric al poporului român, cultivarea şi păstrarea limbii române şi a datinilor stămoşeşti.

Majorarea numărului membrilor Filialei şi simpatizanţilor. În acest sens, conducerea va alcătui un tablou al membrilor şi simpantizanţilor cu toate datele necesare.

Aniversarea celor mai importante date şi personalităţi din istoria neamului şi din cultura română (naşterea lui Eminescu, Unirea Principatelor, Ziua Naţională a României) Organizarea seratelor literare cu scriitori şi poeţi de la noi şi din România.

Colaborarea cât mai fructuoasă cu C.P.E. “Libertatea” din Panciova Reluarea colaborării cu Direcţia judeţeană pentru cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Hunedoara, cu Biblioteca oraşului Deva.

Participarea reprezentaţiilor Filialei la cele mai de seamă evenimente şi manifestări în ţară şi în România.

Organizarea excursiilor în ţară şi în România cu scopul cunoaşterii monumentelor culturale, istorice şi religioase.

Cultivarea tradiţiilor legate de sărbătoriile Crăciunului, Sfintelor Paşti, Rusaliilor.

Organizarea prelegilor pentru membrii Filialei cu scopul îmbogăţirii cunoştinţelor de istorie a poporului român.

Amenajarea cancelariei şi bibliotecii cu piese de mobilier şi altele.

Majorarea numărului de cărţi cu titluri noi, stabilirea orarului de muncă al bibliotecii filialei Editarea de numere noi ale periodicului “Foaia bobocilor “.

Realizarea iniţiativei din anii precedenţi privind dezvelirea bustului prof. dr. Radu Flora.

Decernarea de menţiuni persoanelor şi instituţiilor Schimbarea antetului şi ştampilei.

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 4

activităţi CRS

dr. Radu Flora), problematica inscripţiilor bilingve care lipsesc, a numărului tot mai mic de elevi care frecventează cursurile în limba română, necesitatea a 2−3 calculatoare care vor fi instalate în incinta bibliotecii şi vor fi puse la dispoziţia tinerilor din locali− tate, precum şi a mobilierului necesar pentru dotarea cancelar−

iei Filialei C.R.S din Satu Nou, care s−a promis că vor fi asigurate de către Comunitatea Românilor din Serbia. De asemenea, s−a atins problema vizelor, ajungân− du−se la concluzia că membrii C.R.S. care îşi plătesc cotizaţia în cadrul filialei, nu mai au nici o obligaţie faţă de Comunitatea Românilor din Serbia din Vârşeţ.

În mod deosebit s−a menţionat că Filiala C.R.S. din Satu Nou este finanţată doar de Centrala Comunităţii Românilor din Vârşeţ, astfel că datorită acestui fapt s−au putut desfăşura o seamă de activităţi şi acţiuni în diverse domenii de activitate. În urma acestor dezbateri, s− au propus membrii care vor intra în noul Consiliu al Filialei C.R.S. din Satu Nou, dintre care se vor alege şi cadrele de conducere: Stevan Mihailov (preşedinte), Mita Omorean (vicepreşedinte), Vasile Flora (secretar), Victor Mihailov (redactor al periodicu− lui “Foaia bobocilor”), Traian Ţarină (bibliotecar), Alexandru Gligorin, Valentin Balnojan, Viorel Drajilov, Victor Freanţ, Alexandru Freanţ, Vasile Freanţ, Lazăr Petru, Nicoliţă Beca, George Mic, Costa Baniaş, Dorel Roşu, Florin Gaşpăr, membrii.

La sfârşitul acestei adunări, în mod deosebit reuşite, toţi cei prezenţi au fost invitaţi la un cocktail.

prospătarea fondului de carte a bibliotecii Ioan Budai Deleanu care deţine peste 4000 de titluri.

Participare la Universitatea de Vară de la Vălenii de Munte, România.

Serată literară cu ocazia Zilei Naţionale, 1 Decembrie.

2006 Cu ocazia rugii satului, organizarea spectacolului fol− cloric ”Ruga bănăţeană”, oa− speţi: Ansamblul Folcloric, “Cununiţa” din Sântana, judeţul Arad, România împre− ună cu Achim Nica. Excursie la Belgrad.

Picnicul tradiţional al

E. G.

imagini ale vremurilor trecute

Membrii Consiliului de Administraţie şi Cenzorii Băncii “Luceafărul” din Vârşeţ, fotografiaţi la 16 iulie 1940.

Rândul I de jos, de la stânga spre dreapta: Ştefan Balea (Grebenaţ), Ion Naia (Mărghita), Ion Caragea (Bucureşti), Ion Mităr (Straja), Teodor Petrică (Nicolinţ).

Rândul II: Barbu Liubomir (Vârşeţ), Cuzman Lăpădat (Râtişor), Virgil Oprişa (Vlaicovăţ), Chirilă Păuţa (Coştei), Cornel Şdicu (Jamul Mic), Cornel Cure (Sân−Mihai), Petre Ureche (Vârşeţ).

Filialei C.R.S. de la Fântâna Fetei. Vizita Ansamblului Fol− cloric “Ceata – Junii Sibiului” din Sibiu, România, excursie la Belgrad. Participarea la Congresul Spiritualităţii Româ− neşti de la Alba Iulia.

Organizarea “Te Deum”− ului şi un cocktail cu prilejul Zilei Naţionale a României.

2007 Organizarea Şedinţei anu− ale, adică a Adunării Generale a C.R.S. la Satu Nou. Spectacol Ansamblul Profe− sionist “Junii Sibiului” din Sibiu, excursie Belgrad.

Picnicul tradiţional al Fili− alei C.R.S. de la Fântâna Fetei.

Participarea membrilor C.R.S. la Festivalul Interna− ţional “Cântecele munţilor” de la Sibiu şi vizită la Deva.

Participarea Ansamblului Folcloric din Satu Nou prin intermediul C.R.S. Satu Nou la festivalul internaţional de fol− clor de la Braşov.

Participarea la Congresul Spiritualităţii Româneşti de la Alba Iulia.

Coorganizarea jubileului de 70 de ani de la înfiinţare a Fanfarei “Cultura” din Satu Nou.

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 5

NR. 98

interviu

De vorbă cu parohul Malainiţei şi Protoereul de Dacia Ripensis, Boian Alexandrovici

CLOPOTUL CREDINŢEI ÎN VALEA TIMOCULUI

După câţiva ani, în Serbia de Răsărit, la Malainiţa pe 8 Martie 2008 a avut loc un eveni− ment istoric pentru românii din Serbia, s−a pus piatra de temelie a unei noi biserici româneşti, Sf. Niceta de Remesiana, care are girul admi− nistarţiei sârbeşti. Ce însemnătate are? − În primul rând, aceasta va fi biserica paro− hială a satului Malainiţa, dar cred că este prima în lume, prima în zona unde Sf. Niceta de Remesiana şi−a desfăşurat activitatea duhov− nicească. Din istorie ştim, precum Sf. Niceta de Remesiana este numit apostolul daco−roma− nilor, strămoşilor noştri, care a încreştinat ma− rea parte din neamul nostru şi avem datoria creştină, să ne udăm rădăcinile, deoarece dacă nu udăm rădăcinile pomului, el nu−şi va da roada. Pe de altă parte, datoria fiecărui popor este să−şi sărbătorească Sfinţii din neamul lui, iar datoria noastră este să sărbătorim sfinţii din neamul nostru românesc, pe lângă toţi ceilalţi. − Părinte Boian, Protoereu de Dacia Ripensis, românii din Serbia de Răsărit zişi şi „Valahi“ şi−au găsit identitatea sau sunt în con− tinuare în căutarea ei? − Pot afirma cu certitudine, tot mai mulţi conaţionali îşi găsesc identitatea, încep să se manifeste. Până în prezent nu s−a lucrat, nu s−a cunoscut, nu s−a ştiut, lumea a fost înfricoşată, speriată în a se manifesta în prima limbă. Un exemplu pozitiv îl constitue că autorităţile de menţinere a ordinei publice care au fost anunţate de această adunare şi slujbă de sfinţire a bisericii, de−o săptămână merg prin sat, pen− tru a vedea dacă există probleme, iar însăşi poliţia nu ne face probleme, dar lumea înfri− coşată în continuare, au interpretat cum orga− nele de ordine încearcă să ia măsuri pentru a împedeca poporul de a participa la eveniment.

NR. 98

Lucrurile s−au schimbat şi este nevoie de timp pentru a se înţelege esenţa, iar poporul de aici, încetul cu încetul îşi recâştigă drepturile şi recu− peră identitatea. Este un pas important, un pas mare pentru românii din Serbia de Răsărit care cu mai mult curaj se exprimă şi manifestă. − În platforma de activitatea a celei mai importante organizaţii civice a românilor din Serbia (C.R.S.), primul şi cel mai important deziderat este recunoaşterea unei singure minorităţi româneşti pe întreg teritoriul Serbiei. Consideraţi că C.R.S., românii din Voivodina (Banat) fac îndeajuns pentru fraţii de la Sud de Dunăre şi Timoc? − Tot ceea ce s−a făcut, se face în prezent este bine, întodeuna e loc pentru mai mult, iar însăşi prezenţa delegaţie Comunităţii azi la Malainiţa, confirmă, sprijinul şi susţinerea noastră. Cât eu ştiu, este singura delegaţie a românilor din Voivodina, prezentă la eveniment.

Noi avem sprijin şi ajutor din partea Episcopiei „Dacia Felix“ şi a bi− sericii din Banatul sârbesc. Şi doresc să amintesc, că mai mult de jumătate din bisericile şi preoţii din Banat sunt alături de noi în tot ceea ce facem.

Pe această cale le suntem profund reconuscă− tori şi am dori ca şi celelalte asociaţii, organiza− ţii cu caracter românesc din Voivodina, feţe bis− ericeşti să fie alături de noi, să ne susţină şi ajute. − Care este la ora actuală relaţia protopopia− tului Ortodox Român „Dacia Ripensis“ cu Biserica Ortoxă Sârbă? − Biserica Ortodoxă Sârbă în continuare nu ne recunoaşte, noi am întins mâna, aşteptăm până şi ei vor întinge mâna.

din Serbia de Răsărit, pentru că merită. − Nu de mult, cu totul neaşteptat, a fost înregistrat Consiliul Naţional Valah, care a pro− dus confuzie totală în rândul populaţiei româneşti în Serbia? Care este adevărata menire a lui? − Consiliul Naţional al Românilor, iar în limba sârbă „Vlaški Nacionalni Savet“, eu cred că s−a înfiinţat pentru că Consiliul Naţional Român, care are sediul la Novi Sad nu se imlică în problema timoceană. Consiliul Naţional Român, dacă ar fi luat atitudini în ceea ce priveşte românii din Serbia de Răsărit, cum era firesc, nu ar fi fost nevoie de a se înfiinţa un alt Consiliu al minorităţii române, ci practic a apărut nevoia de a se reorganiza românii de la Sud de Dunăre şi din Valea Timocului, pentru a−şi apăra interesele. Legea Serbiei, nu prevede existenţa a două Consilii a aceiaşi minorităţi, s− a găsit modelul acesta, iar eu cred şi dorinţa mea este, ca cele două Consilii să se unească într−un singur Consiliu al Românilor în viitorul apropiat. − Părinte Protoereu de Dacia Ripensis, dacă aţi amintit viitorul, care sunt planurile de viitor? − Noi în continuare vom lupta pentru a ne păstra identitatea şi spiritualitatea, dar a fost o perioadă lungă de deznaţionalizare , iar noi nu mergem înainte într−un ritm fulger aşa cum s−a crezut şi dorit. În ultimii 3−4 ani, s−a construit a doua biserică românească, iar de timoceni s−a auzit în toată lumea. Am început să ne realizăm unele obiective, suntem conştienţi că mai sunt multe de făcut, dar avem încredere şi cu voia lui Dumnezeu vom reuşi. Biserica este singura care poate să ne adune şi să ne ţină la un loc, iar romănii din Serbia trebuie să fie uniţi în jurul ei.

Comunitatea Românilor din Serbia de la înfiinţare şi până azi este alături de românii din Serbia de Răsărit pentru a−şi realiza şi exercita drepturile. Guvernul României şi statul Român de asemenea vă ajută la realizarea obiectivelor când este vorba de păstrarea iden− tităţii şi spiritualităţii. − Atât Comunitatea cât şi statul Român tot mai mult se implică, ne ajută şi susţine prin diverse proiecte şi cred că în viitor tot mai mult ne va sprijinii. Acesta este un lucru bun, firesc, deoarece orice stat, adică ţara mamă, ţara spirituală în mod paşnic contribuie la păs− trarea identităţii şi spiritualităţii şi are datoria morală de−ai ajuta pe fraţii din afara graniţei. − Unul din cele mai cunoscute şi importante publicaţii a românilor din Serbia „Cuvântul Românesc“, trateză şi problema românilor din Serbia de Răsărit, astfel în fiecare număr se acordă mai multe pagini. Este suficient sau e loc pentru mai mult? − “Cuvântul Românesc”, pot spune cu regu− laritate acordă spaţiu tuturor românilor din Serbia, indiferent de poziţia geografică sau alte considerate. Este un lucru bun, lăudabil. Totuşi consider că spaţiul şi conţinutul care îi vizează pe românii din Sudul Dunării şi Timoc este sufi− cient, dar poate distribuirea lui constituie o mică problemă care sper că în viitor să fie depăşită şi să ajungă la cât mai mulţi români

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 6

− Părinte protoereu, în încheiere vă rog să transmiteţi un mesaj cititorilor ziarului „Cu− vântul Românesc“ şi românilor din Banat. − Îi rog pe toţi fraţii din Banat, să fim uniţi pentru că doar aşa putem să realizăm obiec− tivele. Noi suntem cu toţii cetăţeni loiali ai Serbiei, dar noi vrem în ţara noastră Serbia, în care trăim, să ne exercităm şi să ne bucurăm de drepturi, la fel ca alte minorităţi. Şi vrem doar drepturi în ţara noastră, nimic mai mult! − Vă mulţumesc!

Interviu realizat de Prof.Dorinel Stan

festivităţi

Părintele Boian, tânărul nou Comandor al României Vineri, 28 martie 2008, la Ambasada României la Bel− grad a avut loc festivitatea la care Excelenţa Sa, domnul Ion Macovei, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României la Belgrad, a înmânat părintelui Boian Alexandrovici, parohul Malainiţei şi protoereu de Dacia Ripensis, Ordinul ,,Meritul Cultural” în grad de Comandor, înaltă distincţie conferită de preşedintele României Traian Băsescu, la propunerea ministrului din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, „în semn de apreciere deosebită pen− tru ataşamentul şi angaja− mentul său constant faţă de promovarea identităţii cultu− rale, lingvistice şi religioase a românilor din Serbia”.

Vorbind despre importanţa acestei decorări, Excelenţa Sa, Ion Macovei, printre altele, sub− liniază: “Se întâmplă destul de rar şi este un gest semnificativ, care vine după un anumit timp de când au început eforturile pe care le face părintele Boian Ale− xandrovici de a promova cultura, identitatea şi religia în limba română în Serbia de Răsărit. Eu sunt convins că începutul, impor− tant de această dată, pe care stat− ul român îl face, în raport cu părintele Boian Alexandrovici, dar şi în raport cu întreaga comu− nitate românească din Serbia, înseamnă foarte mult − asta tre− buie să dea speranţă şi încredere românilor din Serbia, şi nouă, celor care lucrăm pentru aceasta, să fim mai curajoşi, mai ofensivi, şi să promovăm identitatea, cul− tura şi religia românească în Re− publica Serbia, în limitele pe care ni le permite legea, la cel mai înalt nivel posibil... Este, înainte de toate, un semnal important dat de România comunităţii români− lor din toată Serbia. Evenimentul

de azi are, pe lângă greutatea specifică decoraţiei înmânate, şi un impuls pentru comunitatea românilor din toată Serbia, de a− şi continua toate eforturile pentru afirmarea culturii şi, prin Boian Alexandrovici, mucenicul nostru, şi pe cea religioasă. Semnalul este şi pentru cei ce n−au încre− dere în ce face Boian, dar şi pen− tru cei ce trebuie să le dea posi− bilitatea să se afirme. Am trăit o sărbătoare mare la Malainiţa, împreună, recent. Dacă nu priv− im doar partea politică a zilei de azi, a fost o nouă sărbătoare cu sufletul românimii din Timoc, Boian Alexandrovici... Sârbii din România au cu mult mai mult decât românii din Serbia. Pentru mine nu există români din Voivodina şi români din Serbia

mulţumesc vouă, la toţi care aţi venit astăzi şi pot să spun că aşa, într−un fel, dedic decoraţia asta Sfântului Părinte Niceta de Re− mesiana, care este apostolul da− co−romanilor, şi a cui biserică a început să se construiască, cu două săptămâni în urmă, la Malainiţa, şi o dedic tuturor creş− tinilor daco−romani, tuturor mar− tirilor care au dat viaţa lor pentru Hristos, şi pentru Evanghelie, şi învăţătura Evangheliei şi Sfintei Scripturi”.

Domnul Ion Cizmaş, preşedin− tele Comunităţii Românilor din Serbia a felicitat preotului Boian Alexandrovici pentru menţiunea obţinută, subliniind următoarele: “Înseamnă mult, înseamnă că ia− tă, patria mamă şi−a îndreptat privirea şi spre românii din Serbia

de Răsărit, pentru mine există doar români din Republica Serbia şi pentru ei lucrăm cu fraţii noştri sârbi şi sunt convins că vom ajunge să ne înţelegem”.

Părintele Boian, tânărul nou Comandor al României, printre altele, spune: “Excelenţa Voastră, Vă mulţumesc foarte mult, mul− ţumesc ţării mame şi pe domnul preşedinte Traian Băsescu, şi pe toţi ceilalţi, pe ministrul de ex− terne, Departamentul pentru Ro− mânii de Pretutindeni, pe toţi fraţii noştri din România, şi pre− oţi, şi mirenii, şi i−aş mulţumi ai− cea părintelui meu duhovnicesc, prea sfinţitului episcop Daniil al Daciei Felix, care m−a hirotonit şi care este primul din ierarhii români care, după 200 de ani, a împlinit cererea, cu voia lui Dumnezeu, a românilor timo− ceni… Simt decoraţia asta ca o recunoaştere a românilor din Serbia, la un nivel mai înalt, vă

de Răsărit. A fost, bineînţeles, un gest care trebuia făcut mai de mult însă, niciodată nu e târziu pentru acei care îşi sacrifică, în primul rând, destinul lor, pentru neamul românesc. Evenimentul de astăzi, desigur că va fi un im− bold pentru mulţi care optează, luptă şi militează pentru reali− zarea drepturilor depline a româ− nilor de pe întreg teritoriul Re− publicii Serbia. Desigur că acest eveniment va încuraja pe mulţi

care, până acum, probabil, nu au avut curajul să iasă în faţă, n−au avut curajul să spună lucrurilor pe nume. În această zonă între Dunăre, Morava şi Timoc, există o populaţie care şi−a păstrat ori− ginea română şi, desigur că tre− buie, odată pentru totdeauna, pus punctul pe problema vlahă, tre− buie complet eliminaţi din rân− durile noastre, şi asta o spun, nu cu dubitate, ci o spun, pentru că situaţia necesită să clarificăm, odată pentru totdeauna, proble− ma. În Serbia există o singură naţionalitate română, la nord şi sud de Dunăre care trebuie să−şi realizeze drepturile elementare în Republica Serbia. Toţi care vin şi spun că este prima fază de emancipare a românilor, respec− tiv a vlahilor, sunt duşi în eroare.

Cei care ţin la românism, ţin la păstrarea identităţii noastre naţionale, lingvistice, culturale şi religioase şi trebuie să spună lucrurilor pe faţă, suntem românii şi punctum.”

A urmat, în incinta ambasadei, un cocktail, o mulţime de decla− raţii şi interviuri, terminându−se cu o şedinţă a liderilor românilor din Serbia, şedinţă care, sperăm, poate duce la o înţelegere şi uni− ficare a tuturor organizaţiilor româneşti din Serbia.

Marin Gaşpăr

Parintele Boian, la momentul de faţă, crede că nu sunt mulţi tineri dispuşi să−i calce pe urme. Crede însă că va veni vremea când şi românii din Serbia vor avea aceleaşi drepturi ca şi sârbii din România. El a povestit că, în momentul în care autorităţile au încercat să dărâme biserica, multi fraţi sârbi din zonă au semnat petiţia împotriva acestui act. Părintele spune că nu are probleme cu Biserica Sârbă, fiind însă permanent hărţuit de episcopul Justin din Timoc. „Noi avem relaţii bune cu preoţii sârbi care nu sunt din zonă. Avem 158 de sate curat româneşti şi 48 mixte. Numai la Malainiţa avem biserică. Biserica Sârbă din zonă nu vrea să ne recunoască. Ei nu vor să ne recunoască ca pe români. Spun ca sun− tem vlasi, sârbi românizaţi”.

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 7

NR. 98

religie În localitatea Malainiţa, din Serbia de Răsărit, situată la 15 km de oraşul Negotin, s−a sfinţit sâmbătă, 8 Martie a.c., piatra de temelie a unei noi biserici româneşti, al cărei hram va fi „ Sf. Niceta de Remesiana“. Casa Domnului− Noul lăcaş de cult, va fi zidit în cursul acestui an prin contribuţia comunităţii locale şi prin iniţiativa parohului Malainiţei şi protoereului de Dacia Ripensis, Boian Alexandrovici. La slujba de sfinţire a pietrei de temelie a Biserici ortodoxe române „Sfânta Niceta de Remesiana“ din Malainiţa, au participat oaspeţi din România, din toată zona Timocului mass−media şi delegaţia C.R.S., sin− gura din Voivodina prezentă la eveniment.

Construcţia lăcaşului de cult a început în 28 februarie, cu aprobarea autorităţilor şi deţinerea documentelor necesare începerii lucrărilor. În perioada 2003−2005, protoereul Boian a mai construit, tot la Malainiţa, prima biserică românească pe care autorităţile bi− sericeşti au vrut să o demoleze. În urma pre− siunilor opiniei publice această biserică a fost salvată. În perioada care urmează biserica se va transforma în mănăstire. Părintele Boian a construit această biserică, din proprii bani, pe pământul familiei sale.

La acest moment istoric pentru românii din Serbia, cum a fost denumit de mulţi, printre numeroşii oaspeţi, invitaţi şi reprezentanţi ai mass−mediei din România şi din ţară: Exelenţa Sa, Ion Macovei, ambasadorul României la Belgrad, Dan Horaţiu Buzatu deputat al Parla− mentului Român, Dorinel Stan vicepreşedintele C.R.S., Boicu Stancovici, preşedintele Biroului Central al C.R.S. cu sediul la Zăiceri, Gaita Daniel, directorul tipografiei „Nădejdea“, Liviu Stamin şi Gheorghiţă Turcoane consilieri C.R.S., Zavişa Jurj, vicepreşedinte al C.N.M.R. (Bor), Predrag Balaşevici, preşedinte al P.D.R.S. (Bor), Draghişa Costadinovici, prim−vice− preşedinte al C.N.M.N.R., Dimitrie Craciuno− vici, preşedintele M.D.S.R. (Zăiceri), Duşan Pârvulovici, preşedintele C.O.O (Negocin), Slavoljub Gaţovici (Zăiceri), Saşa Iovanovici, „Curcubeul“ şi alţii... La slujba de sfinţire a pie− trei de temelie la a doua biserică românească din Serbia de Răsărit, pe lângă gazdă, au fost următorii preoţi : preotul Ionel Malaimare, pro− topop de Alibunar, protosinghelul Loghin Muncian din Vârşeţ, ieromonahul Ştefan Lupşici din Deliblata, preotul Cristian Rudă− reanu din Poiana Mare (România), preotul Stelian Borza din Timişoara, arhidiaconul Adrian Boba, diacon al episcopiei, „Dacia Felix“ din Vârşeţ şi ipodiaconul Lel Buobu de la parohia Horreum Margi şi Isacova, protopopiat− ul Dacia Ripensis.

Ziua de 8 martie 2008 va rămâne mult timp o zi istorică, o zi însemnată pentru românii din Serbia, pentru întreg neamul românesc, căci puterea şi lucrarea Duhului Sfânt este nobilă, iar crucea are putere de biserică. Terenul pen− tru construirea Sf.lăcaş a fost donat din partea finilor lui Boian. Vechea moşie a lui Ion Niculau de la Malainiţa. Parohul Malainiţei şi protoereul de Dacia Ripensis, Boian Alexan− drovici a menţionat următoarele:“ Ne−am adunat aici, la acest loc sfânt, unde se va ridica biserica care va fi închinată, în primul rând Domnului Isus Hristos, în cinstea Sf. Părinte al NR. 98

O nouă biserică ortodoxă la Malainiţa, în Serbia de Răsărit

CRUCEA ARE PUTERE DE BISERICĂ nostru Niceta de Remesiana, care se sărbă− toreşte în ziua de 7 Iulie, odată cu naşterea Sf. Ioan Botezătorul. Un pom să aducă rodă, tre− buie udat la rădăcină. Credinţa noastră să dea roadă, să primim de la Dumnezeu, trebuie să udăm rădăcina neamului care în fond sunt Sfinţii din neamul lor şi fiecare este dator să−l slăvească pe Dumnezeu, apoi pe Sfinţii din neamul lui, pe toţi Sfinţii. Biserica noastră va fi ridicată unui mare Sfânt, care din păcate este uitat de toată lumea, dar este un mare părinte al bisericii, nu numai a noastre, ci a bisericii uni− versale. Sfântul părinte Niceta de Remesiana s− a născut în anul 336 şi a trăit în jur de 80 de ani.

Sfântul Niceta de Remesiana s−a înălţat la cer, între anii 417−420, nu se ştie exact. A trăit în oraşul Remesiana, azi Velika Palanka, între Niş şi Pirot. A fost un mare învăţător, un mare scri− itor şi slujitor al bisericii, dar s−au păstrat foarte puţine însemnări din ceea ce a scris datorită pri− etenului Sf.Paulin de Nola, în apropiere de Napoli. Una din cele mai adânci amprente lăsată de Sf.părinte Niceta de Remesiana, aste cunoscutul imn de laudă a Domnului“Te Deum Laudamus“ sau „ Pe tine Dumnezeule te lăudăm“, care se cântă în toată biserica de pe

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 8

mapamond şi este scris de Sf. Părinte Niceta.

De ce nu avem prea multe roade duhovniceşti, nu rodesc? Meditând profund ne dăm seama că nu udăm rădăcinile, nu sărbătorim sfinţii nea− mului nostru, iar primul pas este să îndreptăm nedreptatea pe care noi singuri am săvârşit−o.

Dumnezeu, după ce vede că udăm rădăcina pomilor noştri şi cu rugăciunile sfinţilor, cărora vom închina ridicarea noilor lăcaşe, să ne dă roadă duhovnicească. Biserica aceasta, se va ridica cu binecuvântarea Preafericitului părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Biserica noastră ca şi altă biserică este la loc sfânt şi casa lui Dumnezeu şi este recunoscută cu voia Duhului Sfânt din Sf. Sinod al B.O.R. Slujirea Domnului, în limba maternă, limba de acasă este voia Duhului Sfânt şi pot să spun că este porunca Duhului sfânt. În Sf.Evanghelie foarte clar scrie că ura împotriva Duhului Sfânt nu−i se va ierta nimănui.

Dar ce este ura împotriva Duhului Sfânt dacă−l opriţi pe vreunul să se roage în limba în care s−a născut. Azi avem o bucurie, o mare binecuvântare din cer şi de la Dumnezeu.

Putem spune orice. Putem spune că a fost multă lume sau puţină lume, dar zilele acestea ploioase, mă tot frământă gândul, cum va fi tim− pul în această zi mare de binecuvântare. Şi azi s−a întâmplat minunea lui Dumnezeu, şi timpul frumos, doar Dumnezeu îl putea face. În con− tinuare, protoereul Boian a adresat celor prezenţi câteva cuvinte în limba sârbă, pentru că acesta este voia Duhului Sfânt. Se pune pia− tra de temelie şi un tub cu hârtia scrisă şi sem− nată de cei care au săvârşit slujba. Proto− singhelul Muncian Longhin, reprezentantul Episcopiei „Dacia Felix“ a românilor din Serbia, cu un sobor de preoţi, părintele protopop de la Alibunar cu părintele Ştefan şi diaconul de la Catedrală din Vârşeţ sunt reprezentanţii B.O.R..

Protosinghelul Longhin a subliniat că Episcopia „Dacia Felix“ nu are graniţe, este întinsă pe întreg teritoriul Serbiei şi mai departe. „Noi, oamenii de pe acest pământ, care ne−am împărţit în naţiuni şi−n grupe, am despărţit şi biserica. Noi, slujim în limbile în care ne înţe−

religie leg oamenii. Aşa, noi aici lăudăm pe Dumnezeu în Biserica Ortodoxă în limba pe care o cunoaştem. Eu la Vârşeţ, pentru sârbii care cer le fac slujba în limba sârbă, la români, slujba în română. Nimeni nu se supară. De ce aici, dacă cineva vrea să−i se facă slujba în limba română este interzis. Eu spun că nare nimeni drept, pe faţa pământului în nume− le lui Dumnezeu să spună că este interzisă o limbă a sluji lui Dum− nezeu“. În continuare a menţionat importanţa binecuvântării bisericii din Malainiţa, care acu arată mică, dar când se va ridica va fi foarte mare şi este biserica lui Dumne− zeu, care se clădeşte cu consin− ţământul lui, iar în viitor la toate bisericile din Serbia de Răsărit va veni să le sfinţească. Părintele Boian este un martir, singur aicia, între lupi şi oi, aşteaptă mângâiere sau muşcătură. Ionel Malaimare, protopop de Alibunar a spus: „Am păşit azi, pentru a treia oară pe eceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu, pentru a petrece împreună în atmosferă şi ambianţă

voastră, la Sudul Dunării, care nu aveţi o şcoală, decât purtată prin sfânta tradiţie.“ Excelenţa sa, Ion Macovei, ambasadorul României la Belgrad „ Prea cucernici părinţi, fraţi sârbi şi români aşi vrea să vă transmit câteva gânduri din sufletul meu. În primul rând pentru cel care este ziditorul acestor lăcaşe la Malainiţa. Cel care a luat iniţia− tiva, cel care are curajul, cel care s−o expus în numele d−voastră şi face ceea ce se întâmplă şi astăzi în acest loc. Biserica de la Malainiţa are un păstor, folosiţi−l, fiţi supuşii lui şi ascultaţi−l. El este Dumnezeu pentru dumneavoastră în aceste locuri. Iubiţi−l şi asculta− ţi−l! Limba română, limba noastră a celor care astăzi suntem aici, o putem în aceste momente compli− cate s−o purtăm măcar în biserică dacă altfel nu este chip. Biserica este locul care îi adună pe români şi i−a adunat de−a lungul timpului, de−a lungul timpului vitreg pe care noi l−am parcurs. Consider că ceea ce se întâmplă astăzi este mai mult decât un lucrul sfânt, este o min− une. Faptul că suntem toţi aici şi

spirituală a harului divin şi−n rugă− ciune împreună cu fraţii de acelaşi neam, limbă şi credinţă. Ortodoxia noastră se aseamănă cu o grădină.

Este o singură ortodoxie, o singură grădină în care sunt mai multe flori de diferite culori, care prin culorile lor şi prin mirosul lor specific înfru− museţează această grădină. Aşa este ortodoxia. Fiecare dintre noi avem culoarea noastră, avem mirosul nostru şi prin aceasta noi aducem laudă părintelui ceresc, care este părintele nostru al tutur− or.“ În alocaţiunea sa, preotul Cri− stian Rădureanu a menţionat ur− mătoarele „Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele meu acolo sunt şi eu. Dragi mei, să aveţi certi− tudinea şi garanţia, români de la Sudul Dunării, că Dumnezeu vor− beşte în limba română şi aici de la începutul veacurilor. Au trecut atâtea furtuni peste noi şi cea mai mare garanţie şi demonstraţie a continuităţii limbii române, să ştiţi că nu este numai cea de al Nordul Dunării, ci mai pregnant este a

fraţi din Voivodina şi românii din România, oaspeţi care au venit aici, toţi cei care sunteţi aici reprezentaţi puterea pentru această biserică. Este loc pentru toată lumea sub soare, deci pentru noi toţi şi în acest loc. Boian este păs− torul d−voastră, el are grija de d− voastră, dar şi d−voastră trebuie să aveţi grijă de el“. În continuare, celor prezenţi s−a adresat, Dan Hoarţiu Buzatu, deputat al Parla− mentului Român care a subliniat lucrarea însemnată a Domnului, aici la Malainiţa, exprimându−şi speranţa că în curând se va oficia slujba de inaugurare a Sf.lăcaş de cult. În numele Comunităţii Româ− nilor din Serbia, vicepreşedintele, Dorinel Stan s−a adresat celor pre− zenţi, transmiţând mesajul Dire− cţiei Generale şi printre altele a afirmat:“ Mă bucur, că sunt azi în mijlocul d−voastră la acest eveni− ment deosebit de la Malainiţa, punerea şi sfinţirea pietrei de temelie B.O.R. Sf. Niceta de Remesiana. Vreau să vă spună, că românii din Voivodina, Comunita−

tea Românilor din Serbia în ace− astă zi de înălţare şi binecuvântare sunt cu sufletul şi trupul alături de fraţii din Serbia de Rasărit în tot ceea ce vă propuneţi şi realizaţi. În tot acest răstimp cel mai important deziderat al Comunităţii a fost este şi a rămas recunoaşterea unei sin− gure minorităţi româneşti pe întreg teritoriul Serbiei. Noi nu vom ceda! Construirea Sf. lăcaş va fi sprijinit şi financiar de Comunitate.

Cu această ocazie C.R.S., Dorinel Stan a decernat protoereului Boian Alexandrovici, Placheta C.R.S., cea mai înaltă dinstincţie pentru excepţională contribuţie adusă la propăşirea idealului naţional şi spiritual, Gaita Daniel, directorul tipografiei „Nădejdea“ a înmânat protoereul Boian Alexandrovici o candelă, iar Boicu Stancovici, pre− şedintele Biroului Central al C.R.S. Pentru Serbia de Răsărit a înmânat odajde bisericeşti, preotului Boian.

Romanian Global News. Să fie în− tâmplare sau un lucru mare! Pre− feratul agenţiei de presă, Predrag Balaşevici, nici măcar din respect şi demnitate n−a rămas la slujbă, s− a făcut neobservat în timpul slujbei de sfinţire a pietrei de temelie, însă observat de toţi, nu şi de mentorul principal „Romanian Global Ne− ws“. Unde e obictivitatea şi profe− sionalismul, Măria Ta? Directorul de la Romanian Global News, Eugen Popescu este limpede şi nu e mister, aplică standarde duble, inversează rolurile, face distribuţia, plasează la comandă şi relatează dintr−un unghi închis care trece prin coşul cenzurii, merge mai de− parte, încercând să−şi atingă obiec− tivul − divizarea minorităţii ro− mâneşti din Banat şi Serbia de Ră− sărit prin blocajul informativ total aplicat C.R.S. în vederea realizării unui imperativ. Las−o frate, că nu trece! Preotul ortodox român Bo−

Delegaţia C.R.S. cea mai nume− roasă şi unica din Voivodina pre− zentă la slujba puneri şi sfinţirii pietrei de temelie a B.O.R. Sf. Niceta de Remesina la Malainiţa este singura care a făcut o donaţie simbolică la acest important eveni− ment, dar rămas neobservată şi nici măcar amintită în articolul vast al Ramonei Băluţescu de la

ian Alexandrovici, parohul Malai− niţei şi Remesianei, a început construcţia celei de−a doua biserici româneşti din satul Malainiţa, iar C.R.S. va contribui financial la ridi− carea lăcaşului de cult care este calea sigură spre conservarea ade− văratelor datini strămoşeşti.

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 9

Prof. Dorinel Stan NR. 98

imaginea României Sindicatul Studenţilor din Cibernetică organizează IT Fest Aflat la a treia ediţie, pro− iectul IT Fest se doreăte a fi un punct de referinţă în activi− tatea de promovare a tinerilor cu abilităţi în domeniul IT , realizând o interfaţă între aceştia şi companiile de profil.

Punctul de plecare al acestui proiect este faptul că numarul celor interesaţi de acest dome− niu este în continua creştere.

România va lua parte selectiv la misiunile NATO şi UE din Kosovo

România va participa selectiv la misiunile KFOR (NATO) şi europene în Kosovo. Ministrul român de Externe, Adrian Cio− roianu, a explicat, dupa reuniunea de Guvern, că soldaţii români vor lua par− te doar la operaţiunile care nu înseamna că România recunoaşte independenţa fostei provincii sârbe.

Acesta este mesajul pe care România îl va transmite Evenimentul se va desfăşu− tuturor liderilor politici, la ra în Academia de Studii Eco− Summitul NATO din apri− nomice Bucureşti şi va cu− lie. "Vom manifesta atenţie prinde urmatoarele activităţi: sporită ca trupele româ− workshopuri, expoziţie IT (ha− rdware şi software), concurs neşti să nu participe la mis− de lucrări IT şi târg de joburi iuni KFOR sau europene care să presupună recu− on−line.

Concursul işi propune să noaşterea implicită sau promoveze tinerii cu abilităţi explicită a independenţei în domeniile software−ului , Kosovo", a declarat mi− graficii digitale , web designu− lui. Evidenţierea potenţialului nistrul de Externe, Adrian tinerilor se va face prin Cioroianu. Şeful diploma− realizarea de către acestia a ţiei române a declarat că unor lucrari de specialitate , până în acest moment nu care să reflecte o nevoie reala au existat misiuni in Koso− a participanţilor şi a societăţii vo pe care trupele ro− informaţionale. mâneşti să fie nevoite să le Fenomenul Costel Busuioc refuze. Cioroianu a expli− Enrico Caruso căra cu spa− cat că decizia participării tele sacii la moară, Elvis Pres− ley a fost şofer, Thomas Alfa Edison, descoperitorul becu− lui, a rămas cu patru clase pri− mare, fiind dat afară de la şcoală. Pictorul naiv Henri Rousseau, vameş de profesie, a fost ridiculizat în timpul vieţii. Acum este expus în toate marile muzee ale lumii.

Aproape toţi impresioniştii au avut o soartă asemănătoare.

Pavarotti, cu care unii−l com− pară pe Costel, recunoscuse în 1997 că el nu cântă după par− titură, neştiind s−o citească, ci după ureche. În domeniul operei, doar Placido Domingo poate fi considerat tenorul cult. La fel şi zidarul român cu opt clase Costel Busuioc, a cărui talent este un dar de la natură, pe care−l împarte cu toată lumea.

Costel Busuioc a câştigat deja şase ediţii dintr−un con− curs de tip Megastar organizat de televiziunea publică span− iolă, în ultima, pe 27 februarie, interpretând magistral “Ave Maria” de Franz Schubert. Su− ccese în continuare.

P. Comşa NR. 98

româneşti la anumite oper− aţiuni în Kosovo se iau după consultarea cu auto− rităţile de la Bucureşti.

Tot la summit, România va reiterea sprijinul pentru

Serbia si speranţa ca relaţi− ile dintre Belgrad si NATO se vor îmbunătaţi. România are în Kosovo 148 de mili− tari KFOR. M. N.

Băsescu încurajează Bosnia−Herţegovina Succesul apropierii acestui stat de NATO şi UE, a arătat Traian Băsescu, ţine de politicienii de la Sarajevo, lipsa solidarităţii dintre aceştia putând duce la întârzierea realizării obiectivelor. Preşedintele român a afirmat, citat de Mediafax, că este esenţial pentru oamenii politici din Bosnia si Herţegovina să valorifice şansa, "care nu va rămâne permanentă", de a face astfel încât statul să îndeplinească criteriile pentru a primi, la Summit−ul de la Bucureşti, statutul de dialog intensificat în relaţia cu NATO. A.H.

Mizele summitului de la Bucureşti Cel mai mare summit din istoria NATO se anunţă a fi şi unul dintre cele mai tension− ate, nu doar din cauza prezenţei la Bucureşti a preşedintelui rus, Vladimir Putin, ci şi a dezacordurilor din sânul Alianţei privind extinderea.

Pentru a deveni mem− bre NATO, ţările aspi− rante trebuie să fie in− cluse mai întâi în Planul de acţiune pentru ader− are, un program destinat să le ajute să se pre− gătească pentru o eventu− ală primire a lor în Alia− nţă. Trei ţări − Albania, Croaţia şi Macedonia − participă momentan la MAP. Primele două au mari şanse să primească invi− taţiile de aderare chiar la Bucureşti, în timp ce Macedonia trebuie să−şi rezolve diferendul cu Grecia privind propriul nume.

La începutul anului, cinci strategi şi foşti şefi de Stat Major din SUA, Marea Britanie, Olanda Germania şi Franţa au elaborat un raport în care solicitau refor− marea NATO. Ei pledau pentru un nou pact care să atragă SUA, NATO şi UE într−o „strategie majoră“, cu scopul de a face faţă

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 10

ameninţărilor teroriste. În opinia lor, Alianţa trebuie să fie pregătită să lanseze atacuri nucleare pentru a stopa proliferarea armelor de distrugere în masă.

Potrivit cotidianului „The Guardian“, strategia pusă la punct de cei cinci ar urma

să fie luată în discuţie la summitul care începe miercuri, însă este greu de crezut că aliaţii se vor putea pune de acord asupra unui subiect atât de sensibil precum atacurile preventive.

Târgul Internaţional de Carte şi Muzică Braşov 2008 Târgul Internaţional de Car− te şi Muzică, organizat anual la Braşov, în preajma Sfintei Sărbători a Bunei Vestiri este singura manifestare din Româ− nia consacrată atât promovării producţiei editoriale de carte cât şi producţiei de materiale discografice.

Sub motto−ul "Ridicaţi−vă prin carte, înălţaţi−vă prin mu− zică" , toate ediţiile acestui târg au înregistrat un real succes , manifestarea constituind un prilej pentru noi contacte între editori, scriitori, artişti, dis− tribuitori şi iubitori de carte şi muzică.

Târgul Internaţional de Carte şi Muzică de la Braşov reuneşte cartea, muzica, pic− tura, arta fotografică într−un regal de manifestări culturale: lansări de carte şi muzică, recitaluri de poezie , vernisaje de expoziţii, mese rotunde şi conferinţe, dezbateri şi sim− pozioane.

Vă invităm să vizitaţi Stan− dul Editurii Herald de la par− terul expoziţiei pentru a vă dărui catalogul nostru de pre− zentare, ediţia primăvara−vara 2008. În plus , puteţi beneficia de o reducere substanţială, faţă de preţul de catalog , la toate cărţile prezentate în cadrul Târgului Internaţional de Carte şi Muzică − Braşov 2008.

Dacia Logan este cea mai vândută maşină de import din Franţa Cu peste 12.000 de unităţi înmatriculate, Dacia Logan este cel mai vândut model de import pe piaţa franceză, în primul trimestru din 2008, anunţa The Money Channel.

Potrivit Comitetul Constru− ctorilor Francezi de Auto− mobile, vânzările au crescut cu 69,5% faţă de primele trei luni din anul 2007. În rândul celor

mai vândute vehicule din Fran− ţa, Dacia Logan a ocupat locul 8, fiind devansată de modelele de la Renault (Clio, Megane, Twingo), Peugeot (207, 308) şi Citroen (C3, C4), dar, plasân− du−se înaintea modelelor Re− nault Laguna şi Ford Fiesta. Şi la nivel global vânzările Dacia au înregistrat o creştere de 17,4% anul trecut, susţinută de autoturismul Logan, care s− a vândut cu 48% mai mult decât în 2006.

opinii

O PRIVIRE DINTR−UN ALT UNGHII SAU VĂPĂI DE REALITATE

În şcolile cu limba de predare română din Voivodina, elevii tot mai puţin citesc sau nu mai citesc cărţi şi texte în limba maternă. Pe de−o parte, bibliotecele şcolare duc lipsă de lectură în limba română, iar rafturile lor sunt neatinse, deoarece, în general, volumul de cărţi sunt cu mult depăşite de timp, de epocă şi sunt folosite doar pentru a acoperi fondul. Titlurile din perioada regimului comunist opresc ochii copiilor doar pe moment din curiozitate şi se ter− mină cu o simplă privire asupra conţinutului acestora. Astfel, noua generaţie de copii ai tranz− iţiei, în societatea modernă nav− ighează pe internet cu tot felul de jocuri, iar lectura şcolară atunci, când este nevoie, o coboară tot de pe internet, fără efort şi fără a o citi. Nu este nici un secret, iar cadrele didactice cunosc şi în loc să ia măsuri, indirect aprobă totul sub pretextul „bine c−o are!“ şi cu lunile nu pun mâna pe o carte!

Sunt tot mai frecvente plângerile părinţilor, profesorilor care nu

pot înţelege copilul căruia îi fac programul de lectură, le procură cărţile, le scot esenţialul, dar rezultatul nu e cel dorit. Dar, toc− mai această insistenţă spre des− chiderea orizontului, pare să în− tărească blazarea elevilor care în loc să îndrăgească cartea, să dis− tanţează de ea. Şi în cazurile când cadrul didactic îi, scot în evidenţă calităţile, ideea princi− pală, tema lecturii... cu atât mai mult copilul devine indiferent şi reţinut. Ce o fi în mintea lor? E adevărat că elevii nu mai citesc, sau citesc la comandă atunci, când se impune o autoritate. Tot un adevăr pur este că nici adulţii nu mai citesc. În secolul trecut, nefiind foarte multe mijloace de distracţii, cărţile erau ieftine şi bune. Decât să mori de plic− tiseală, mai bine citeai, astfel bănăţenii noştri s−au culturizat fără măcar s−o ştie! Şi din fericire, încă mai sunt ţărani luminaţi de carte în satele noastre băneţene la ora actuală care s−au format în perioada anilor 1960−1980. E drept, tot ei sunt purtătorii acti−

vităţilor culturale în localităţile româneşti, adevărate personal− ităţi cultivate, citind tot ce s−a scris mai valoros de−a lungul mileniului şi sunt un model demn de urmat pentru generaţia epocii celularelor. Dar cine să−i mai aprecieze şi remarce! Astăzi, cul− tura are concurenţă puternică în valul distrugător de aşa−zisă cul− tură modernă, cultura străzii, a modei, a divertismentului, a pub− licităţii, televiziunii prin cablu care au creat aversiune vădită faţă de carte, respectiv lectură.

Nu mai citim cu adevărat, nu doar copii, ci şi noi. Nu avem timp, nu avem starea de spirit

Teorii false despre etnogeneza românilor Recent, a apărut încă o teorie destinată divizării identităţii româneşti în Serbia. De data aceasta este vorba de volumul “Etnogeneza apariţiei vlahilor: Vlahii şi popoarele balcanice”, apărută la Negotin, la Editura Estetika, în anul 2007, sub semnătura profesorului Vojislav Dušan Stojanović. În lucrarea sa, Stojanović susţine că “vlahii nu sunt români, ci o etnie aparte, în pofida faptului că limba lor este aproape identică”, adică, el avansează ipoteze de genul “vlahii sunt urmaşii tracilor, celţilor şi ai slav− ilor de sud (?), în timp ce românii sunt urmaşii dacilor şi daco−geţilor, astfel că este absolut clar că vlahii nu sunt români, ci o etnie separată”.

Esenţa acestei lucrări ale profesorului Stojanović este următoarea − vlahii ar prezenta următoarele caracteristici: un popor apărut în afara etnogenezei poporului român, fără legătură cu romanizarea, dintr−o combinaţie de triburi din nordul Peninsulei Balcanice, oricare alte triburi, nu daci sau geţi, popor care, chiar dacă vorbeşte o limbă identică cu limba română, nu este sub nici o forma român şi care − contrazicând toate experienţele istorice − nu şi−a propus nici un fel de organizare statală. Şi această teorie, ca şi altele care au apărut de−a lungul timpului, are un singur scop: să−i ţină pe românii de la Sud de Dunăre în necunoaşterea isto− riei şi rădăcinilor lor. Prin acest fapt, mult mai uşor se efectuează deznaţionalizarea, iar prin pierderea acesteia, asimilarea de poporul majoritar devine numai un fapt tehnic care durează un anumit timp.

Acelaşi proces de deznaţionalizare a românilor îl găsim şi dincolo de Prut, în Republica Moldova, unde apar teorii care „demonstrează ştiinţific” că moldovenii nu sunt români şi că limba pe care o vorbesc este limba moldovenească şi nu limba română.

Pe o axă de mai bine de 1000 de kilometri de la sud−vest la nord−est, trebuie subliniat tare, există un popor vorbitor al aceleiaşi limbi, cu obiceiuri comune sau foarte asemănătoare, costum popular identic şi nume identic dat de vizitatorii străini − respectiv vlahi. Încercarea de a scoate vlahii şi românii din Republica Moldova din identitatea românească este un fals ştiinţifico−istoric si nu poate fi catalogat decât ca atare.

Marin Gaşpăr

necesară şi, de ce să nu recunoaştem, nu avem destui bani pentru cărţi. Nu cred că cărţile de azi nu mai prezintă curiozitate, ci mai degrabă noi nu prezentăm interes suficient pen− tru a le citi. Poate că viaţa ne−a înebunit, sau sistemul de valoare se află la răscruce! Pe intelectuali îi preocupă două, trei domenii din care abia îşi câştigă existenţa şi care nu le lasă timp nici de o− dihnă. Ajunşi acasă, se aruncă în fotoliu, vizionând diversitatea programelor de pe micul ecran sau în varianta a doua, calcula− torul. Cei drept, scriitorii din Voivodina (mulţi la număr, puţini aleşi) îşi blestemă zilele şi se tot dau pe sub roata absurdităţii să mai smulgă palide aplauze la o lansare de carte improvizată cu public select. Exagerează cu mo− dernism şi violenţă, cu subiecte imposibile şi neînţelese, nu−şi dau seama că doar ei sunt de vină, că n−au talent şi degeaba scriu pagini de adormit copiii şi spală pietrele munţilor înalţi care nu−i interesează pe nimeni, dar sunt menite pentru toţi, pentru publicul larg. Ei au de−a face cu cititori care aud zilnic grozăvii şi isprave cu mult mai mari şi citesc în cotidiane fapte cu mult mai improbabile. Este adevărat că atunci când cineva, fiind întrebat la ce sunt bune cărţile a răspuns: “La tot şi la nimic!” Sute de mii de oameni nu au deschis nicio− dată o carte şi trăiesc foarte bine fără să citească. A încerca să le explici ce pierd e totuna cu a îi enumăra unui conaţional surd, componenţa Consiliului Naţional Român. Să ne amintim de cele− brul proverb „ Ai carte, ai parte“, care în zilele noastre îşi pierde semnificaţia, deoarece pretutin− deni se aplică o altă variantă a aceluiaşi proverb; „Ai bani, ai parte“, sau „Ai parte din parte“.

Prof. Dorinel Stan

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 11

NR. 98

aniversări

S

e spune că Măr− ţişorul este un sim− bol al primăverii, al revenirii la viaţă, al naturii ce prinde muguri.

Se spune că el aduce opti− mism şi credinţă. Şi speranţă în reînoirea vieţii. Împletit din două culori, roşu şi alb, ce iubire şi puritate înseamnă, vine să ne amintească că−şi trage rădăcinile din trecutul înde− părtat al existenţei noastre pe acest pământ. Îl dăruim de 1 Martie celor dragi, să−l poarte cu mândrie şi să−l atârne pe prima cre− angă plină de muguri, pentru că astfel aduce bunăstare şi belşug.

Pluteşte în aer un miros dulce de primăvară. Te face să îţi îndrepţi gândurile din− colo de zări şi să fi fericit.

Aşa se întâmplă, în această zi de început de martei pe plaiurile noastre româneşti, oriunde ar fi ele.

NR. 98

COMUNITATEA ROMÂNILOR DIN SERBIA A ORGANIZAT TRADIŢIONALUL “BAL DE MĂRŢIŞOR”

Obiceiurile din străbuni sunt păstrate cu sfinţenie

Comunitatea Românilor din Serbia organizează deja de câţiva ani, “Balul de Mărţişor”, consemnând ast− fel această frumoasă tradiţie a poporului nostru. Şi de această dată, sala mare a Hotelului JAT din Vârşeţ a fost neîncăpătoare pentru toţi aceia care au dorit să fie în această seară împreună, consemnând în acest mod Mărţişorul, acest fru− mos obicei al străbunilor noştri.

Oaspeţii au fost întâmpinaţi de reprezentanţii C.R.S., care au oferit tuturor doamnelor pre− zente, aşa cum se obişnuieşte în această zi, câte un mărţişor. În această seară, alături de numărul mare de oaspeţi şi invi− taţi, ne−au onorat cu prezenţa lor: domnul Gabriel Nicola, consulul general al României la Vârşeţ, domnul Ion Magda, par− lamentar în Adunarea Serbiei şi vicepreşedinte C.R.S., domnul Ion Cizmaş, preşedintele Co− munităţii Românilor din Serbia, doamna Reghina Luţ, fonda− toarea şi directoarea Uni− versităţii “Mihai Eminescu” din Timişoara, domnul Cristian Pohrib, de la Postul de Te− leviziune N 24 din Bucureşti,

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 12

reprezentanţii Consulatului General al României la Vârşeţ, Direcţia Generală şi preşedinţii filialelor Comunităţii Românilor din Serbia din localităţile noas− tre.

Domnul Gabriel Nicola, consulul general al României la Vârşeţ s−a adresat celor prezenţi, menţionând impor− tanţa păstrării acestei frumoase tradiţii a poporului român, iar

domnul Ion Cizmaş, preşedin− tele Comunităţii Românilor din Serbia, a dorit bun venit tuturor celor prezenţi, subliniind faptul că „Balul de Mărţişor” a devenit o manifestare tradiţională care intră în programul de activitate a Comunităţii Românilor din Serbia, contribuind astfel la păs− trarea tradiţiilor, obiceiurilor şi identităţii noastre naţionale, Cuvinte de salut a adresat şi

Gabriel Nicola, consulul general al României la Vârşeţ − Mă bucur foarte tare să fiu pentru a treia oară la „Balul de Mărţişor” care se organizează, din câte ştiu eu, din toate comu− nităţile româneşti, numai la Vârşeţ, un motiv pentru care vreau, în primul rând, să felicit Comunitatea Românilor din Serbia care reuşeşte, pentru al treilea an la rând, să organizeze acest bal care este deja tradiţional şi sperăm, să aibă o lungă continuitate. S−a spus deja ce reprezintă Mărţişorul la români, eu aş vrea să vă spun doar că este un semn al primăverii, un semn al feminităţii, un semn al dragostei. Vă doresc să vă distraţi bine şi să aveţi o continuare a anului cât mai bună.

aniversări

La filiala C.R.S. din Kikinda

Sărbătoarea “Mărţişorului”

domnul Ion Magda, parlamen− tar în Adunarea Serbiei şi vicepreşedinte C.R.S. Aşa după cum se obişnu− ieşte, “Balul de Mărţişor” s−a inaugurat printr−un vals, de această dată, onoarea revenin− du−le soţilor Natalia şi Dorinel Stan, vicepreşedinte C.R.S., pentru ca alături de ei să se lase duşi de minunatele acorduri ale

moase şi interesante, iar banii adunaţi cu această ocazie se donează în scopuri umanitare.

De această dată se va crea un fond pentru elevii de la Liceul din Vâreţ care se găsesc într−o situaţie precară.

Buna dispoziţie a oaspeţilor a fost lăsată în seama profesoru− lui Petru Lăpădat, acompaniat de Avra Erme, a solistei de muz− ică populară din Timişoara, Doriana Talpeş şi a cunoscutu− lui intrepret de muzică popu−

lară de la noi, Lazăr Novac, acompaniaţi de orchestra de muzică populară “Bănăţenii veseli”. Într−o atmosferă plăcută, cu muzică şi dans, ediţia din acest an a manifestării noastre “Balul de Mărţişor” a fost încă una din fericitele ocazii când românii noştri, indiferent din ce locali− tate vin, au avut bucuria să fie din nou împreună.

Eufrozina Greoneanţ

Membrii filialei CRS din Kikinda s−au întâl− nit, aşa cum obişnuiesc deja, în prima zi de luni, în fiecare lună, la Şcoala de Muzică din oraş, unde îşi are sediul filiala Comunităţii Românilor din Serbia De această dată, s−a mar− cat sărbătoarea “Mărţişoru− lui”, precum şi ziua de 8 mar− tie, Ziua Femeii. Pe lângă membrii filialei au participat şi copiii acestora, care au pregătit un scurt program cul− tural−artistic pentru mamele şi bunicile lor.

Domnul Petru Petrov le−a povestit copiilor despre sem− nificaţia mărţişorului, această veche tradiţie românească.

Copii au recitat poezii şi au cântat cântece dedicate ma−

cunoscutului vals “Pe Dunărea albastră”.

La fiecare ediţie a „Balului de Mărţişor” se organizează o tombolă cu premii multe, fru− Ion Cizmaş, preşedintele Comunităţii Românilor din Serbia − Vă doresc un bun venit la tradiţionalul nostru „Bal de Mărţişor”, organizat de Comunitatea Românilor din Serbia. Aşa cum a menţionat domnul consul general, desigur, noi românii din acest spaţiu geografic, noi spunem extrema de sud−est a poporului român, am fost promotorii multor iniţiative, am fost primii care am organizat un festival întitulat „Colindelor Neamului”, am fost primii care am organizat „Festivalul Fanfarelor”, am fost primii care, iată, organizăm „ Balul de Mărţişor”şi putem enumera multe lucruri pe care le facem noi.

Eu vă doresc astăzi, la început de primăvară, la început de an, pentru că în tradiţia nostră, 1 martie simboliza începutul anului, un an mai bun, un an mai fructuos, un an mai plin de iubire, de dragoste, de împliniri. În această seară vă doresc dis− tracţie plăcută şi să duceţi cu dumneavostră în gând începutul noilor realizări terestre. La Mulţi Ani!

melor şi bunicilor, iar aces− tea, la rândul lor, au pregătit pentru copii bunătăţi de prăjituri dulci şi sărate.

Astfel, într−o atmosferă plă− cută tradiţionalul Mărţişor cu şnurul alb−roşu împletit a fost sărbătorit la Kikinda, vestind sosirea apropiată a primă− verii.

Draghiţa Stepancev

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 13

NR. 98

tinerii noştri STEVAN MIHAILOV− PREŞEDINTELE FILIALEI COMUNITĂŢII ROMÂNILOR DIN SERBIA

Ultimele serbări şcolare fără progam în limba română La Adunarea Anuală şi Electorală a Filialei Comunităţii Românilor din Serbia am auzit doar cuvinte frumoase despre acţiunile şi activităţile care se derulează aici. Pentru a vorbi mai concret despre realizările, dar şi despre multe alte cele care tre− buie făcute în această localitate, am stat de vorbă cu domnul Stevan Mihailov, preşedintele Cosiliului Filialei Comunităţii Românilor din Serbia din Satu Nou. − În baza datelor pe care le−aţi prezentat la şedinţa de astăzi, ne− am dat seama că este vorba de o activitate foarte bogată a Filialei C.R.S din Satu Nou. Cărui fapt se datoreşte acestă bogată activi− tate? − Deci, în ultimul timp avem relaţii foarte bune cu diferite instiituţii culturale din România, de exemplu Sibiu, Timişoara, Lugoj. Este vorba de o colaborare care durează aproximativ de zece ani de zile şi cu ajutorul, desigur, al membrilor care sunt destul de mulţi la ora actuală, aproximativ 550, specificând că în componenţa Consiliul de con− ducere intră 17 membrii, care au ajutat foarte mult la realizarea obiectivelor pe care ni le−am pro− pus. Într−adevăr, sunt şi obiective pe care nu le−am reuşit, nu din cauza noastră, aţi văzut şi la Adunarea Generală s−au pus aceste probleme, cum ar fi schimbarea denumirilor străzilor, iscripţiile bilingve care au fost, pur şi simplu refuzate, fără nici un dialog de Cosiliul Local din Sat Nou şi, o altă problemă, dezvelirea bustului prof. dr. Radu Flora. Deci, o justificare care ar NR. 98

fi, bustul lui Radu Flora nu se amplasează în Satu Nou de frică să nu fie vandalizat. − Este păcat, dar este o tragedie a noastră a românilor. Pentru că s−a pus accentul, atât în perioada precedentă, cât şi în perioada care se referă la activitatea de viitor, pe păstrarea identităţii na− ţionale a minorităţii noastre, care ar fi activităţile care ar intra în competenţa C.R.S.−ului din Satu Nou? − Normal, pe păstrarea iden− tităţii naţionale. Trebuie pus ac− centul pe activităţile culturale, deoarece acestea sunt activităţile de bază. Sunt foarte importante şi problemele legate de inscripţi− ile bilingve, deoarece omul când vede că apare şi limba lui mater− nă, este cert că se simte altfel. În această privinţă, unica soluţie o vedem în participarea la alegerile locale, unde sperăm să avem 3−5

membrii în Consiliul Local. Şi desigur, fiind prezenţi acolo nu se va mai putea discuta, cum s−a discutat până în prezent. Doresc să menţionez că am făcut şi son− daje în localitate, deci, într−ade− văr este o problemă foarte mare limbajul urii, cum am menţionat şi la şedinţă, prezent în cadrul Consiliului Local din Satu Nou, pe care−l propagă două−trei per− soane de acolo, însă problema între sârbii şi românii din Satu

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 14

Nou este aproape inexistentă, şi chiar ar fi inexistentă , dacă nu s− ar propaga acest limbaj al urii. − Când este vorba de şcoală, se menţionează tot timpul, nu numai la Satu Nou, ci în toate părţile, că numărul elevilor români este într−o descreştere continuă. Cum s−ar putea influ− enţa, în opinia dumneavoastră, asupra acestei situaţii pentru a se stopa această stare a lucrurilor? − Cea mai mare problemă din învăţământ nostru, este faptul că nu avem inspectori şcolari. Deci, la Satu Nou, pot afirma că părinţii români, nu fug că sunt români, dar nu−şi dau copii la despăr− ţământul în limba română, mo− tivul fiind, slaba pregătire a profe− sorilor. Concret, în localitatea noastră avem cazuri când profe− sorul nu este prezent la oră, este absurd ce spun, dar este ade− vărat, îşi trimite „vecina” să−i ţină locul. Deci, ar fi foarte bine dacă am avea un inspector şcoalar.

Este cert că, esenţa constă în pregătirea profesorilor. Prin inter− mediul Comunităţii Românilor din Serbia s−au organizat în România, diferite cursurii de per− fecţionare pentru cadrele didac− tice de la noi care, din păcate, au fost, pur şi simplu, ignorate de dascălii de la noi, practic nu sunt interesaţi să−şi piardă timpul liber pentru perfecţionare lor pro− fesională. Trebuie menţionat că aceste cursuri au fost întotdeauna gratuite. − Fiind vorba de activităţile culturale, am înţeles că la Casa de Cultură din localitate, pe lângă coregrafiile puse, există şi coregrafii româneşti, indiferent că jumătate sunt copii români, sau trei sferturi sunt sârbi, aceasta nefiind deloc important, în timp

ce la şcoala din localitate, la ser− bările şcolare sunt foarte puţine dansuri româneşti, cântecele româneşti. Care ar fi motivul unei astfel de situaţii? − La ultimile serbări şcolare organizate de Şcoala Generală din localitate, nu că au fost foarte puţine puncte în limba română, ci sunt inexistente, chiar nici un punct în limba română şi aici, toată vina este, din nou, a das− călului român, sau mai bine zis a învăţătorului, pentru că dascălul este un cuvânt greu. Într−adevăr şi conducerea actuală a şcolii, poate că este dezinteresată de acest lucru dar, nu are voie să fie.

Trăim într−un sat cu populaţie mixtă şi dacă nu se face ceva pentru copiii care frecventează cursurile în limba română, este o mare tragedie. Prin simplu fapt că directoarea a permis să nu fie nici un punct în limba română la o serbare şcolară, deci copii din clasele româneşti se află într−o poziţie foarte proastă. Cu alte cuvinte, ei nu au voie să par− ticipe. Directoarea este vinovată că profesorul nu a pregătit nici un punct în limba română, direc− toarea este persona care trebuie să−i atragă atenţia. − În această problematică, fi− liala C.R.S. din localitate poate avea o oarecare influenţă sau poate măcar ridica acestă prob− lemă? − Noi am ridicat această prob− lema, prin simplul fapt că Victor Mihailov, care este membru în Consiliul Filialei C.R.S. este şi profesor la Şcoala Generală din localitate şi, la toate şedinţele cadrelor didactice ridică acestă problemă. Poate că un pic s−au ameliorat problemele, am făcut o plângere la Ministerul Educaţiei

tinerii noştri şi prin acest avertisment s−au schimbat foarte puţine lucruri, dar nu putem să spunem că lucrurile merg bine. Această situ− aţie se poate rezolva doar prin prezenţa unui inspector şcolar. − În ce măsură filiala C.R.S. din Satu Nou colaborează cu Comu− nitatea Românilor din Serbia din Vârşeţ şi în ce mod sunteţi ajutaţi pentru desfăşurarea activităţilor concrete? − După cum am spus şi la şedinţă, unica sursă concretă pentru funcţionarea noastră vine de la C.R.S. Vârşeţ. De exemplu, excursiile pe care le−am făcut în România, autocarul a fost plătit de C.R.S., ceea ce este un ajutor foarte mare. Atunci când am avut oaspeţi, de exemplu „Junii Sibi− ului” şi alte ansambluri fol− clorice, am fost ajutaţi financiar de către C.R.S. din Vârşeţ. Poate că există unele nemulţumiri în

comunicarea dintre filială şi cen− trală, după cum s−a menţionat în timpul şedinţei, dar aceasta este un lucru normal, numai dacă nu am face nimic, doar atunci ar putea exista nemulţumiri. Se pot ivi conflicte, dar nu pot să spun că am avut conflicte cu Sediul Central al C.R.S. Deci, la şedinţă s−a spus care au fost nemulţumir− ile membrilor legate de cotizaţie, dar sunt lucruri care se pot rezol− va uşor. Există cazuri când unele persoane nu au dorit să fie mem− brii noştri, ci membrii sediului central din Vârşeţ. În esenţă, s−a rezolvat această problemă. − În baza Raportului Finaciar, se vede că sunteţi un model de gestiune bună. Cum explicaţi această gestionare, chiar exem− plară?

− Trebuie să menţionez că se fac foarte multe sacrificii din partea membrilor Filialei Co− munităţii. Deci, o situaţia finan− ciară mai bună a Filialei C.R.S. s− a înregistrat în acest an şi în anul trecut, aceasta fiind direct legată de situaţia generală a C.R.S. care a fost în posibilitatea să ne ajute şi pe noi.

Noi am continuat mai departe, de exemplu, cheltuielile de drum, nu le decontăm, aceasta intrând în libera voinţă a mem− brilor de a decide aceasta. Deci, cred că pentru gestionarea pozi− tivă, adică pentru finalul în profit al contului trebuie să mulţumesc membrilor Consiliului Filialei C.R.S. din Satu Nou. − Comunitatea Românilor din Serbia este organizatorul multor activităţi culturale, aceasta sub− înţelegând şi o anumită activitate în cadrul filialelor. Amintim aici Festivalul de Muzică şi Folclor al Copiilor, Festivalul Fanfarelor, Manifestarea „Colindele Neamu− lui”, „Balul de Mărţişor”, dar, pe lângă acestea, poate că, în cadrul C.R.S. unele activităţi ar trebui să aibă şi o altă dimensiune, poate că o influienţă mai mare în şcoala românească, în învăţământul în limba română, poate că ar rezol− va unele probleme şi, poate că la capitolul respectiv C.R.S. ar putea intra mai mult în prob− lemă? − Acesta ar fi un subiect foarte larg de discuţie, care ar cuprinde foarte mulţi factori. Este foarte bine că se organizează aceste manifestări culturale şi festivaluri, care adună un număr foarte mare de participanţi. De exemplu, Fanfara „ Cultura” din Satu Nou participă la fiecare ediţie a Festivalului Fanfarelor, iar toţi membrii ei sunt totodată şi mem− brii C.R.S. din Satu Nou. Sunt foarte binevenite aceste activităţi. În cadrul Căminului Cultural din Satu Nou se desfă− şoară o mulţime de activităţi, deci viaţa culturală este foarte bogată în localitatea noastră.

Există societăţi culturale care trăi− esc pentru aceste evenimente, se pregătesc pentru acest eveni− ment, şi probabil, dacă nu ar exista aceste festivaluri sau mani− festări cultruale, ar dispărea şi aceste societăţi culturale. − Vă mulţumesc.

Eufrozina Greoneanţ

DJURA MOIČINOVIĆ DIN BELGRAD

L−am tradus pe Ion Luca Caragiale.

De ce nu?

Tânărul Djura Moičinović a semnat traducerea în limba sârbă a piesei de teatru „O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale. Am asistat cu bucurie la lansarea care a avut loc în inc− inta Teatrului „Sterija” din Vârşeţ, încercând să aflu câte ceva despre acest tânăr. − Am înţeles că ţi−ai luat master− atul la Timişoara, un mediu unde se vorbeşte o frumoasă limbă româ− nească. În ce măsură te−a ajutat să însuşeşti această limbă, faptul că ai trăit într−un mare centru universitar?

limbă în alta, care în prezent, face parte din profesia mea. − La studii în România ai mers la iniţiativă proprie, sau aceasta a fost un schimb de studenţi? − Am fost îndrumat de către pro− fesorul meu din Bucureşti, domnul Lucian Pavel, care mi−a fost profe− sor la Facultatea de Filologie din Belgrad, un foarte bun profesor ca− re, pe parcursul timpului, a devenit un prieten foarte important pentru

− În cea mai mare măsură posi− bilă, pentru că asta a fost şi scopul studiilor mele, să−mi însuşesc lim− ba, pregâtindu−mă pentru profesia de traducător. Mi−am dat seama că există o singură cale ca să realizez aceasta, trăind în mediul care îţi dă posibilitatea unui astfel de lucru. − De ce nu ai optat pentru Bucureşti, ci pentru Timişoara? − Timişoara este mai aproape de casă şi am hotărât, pur şi simplu, să merg acolo. O opţiune a fost şi Iaşul, dar Timişoara este un oraş mai mic şi mai uşor de cunoscut. − Îţi este cunoscut faptul că acolo sunt foarte mulţi tineri români care studiază acolo, români din Serbia care îşi fac studiile în acest mare centru universitar. Ai fost într− o legătură cu ei, ţi−ai făcut pritenii acolo, va−ţi cunoscut? − Am cunoscut multă lume, nu numai români din Serbia, dar şi sârbi din Serbia care au prilej să studieze în România. − Ai studiat la Universitatea de Vest. Care este profesorul care te−a ajutat cel mai mult? − Doamna Ioana David. Mi−a oferit mult ajutor în privinţa încli− naţiilor mele, mai mult spre liter− atură, decât spre lingvistică. Şi a fost mentorul meu la lucrarea mea de masterat. − Şi care a fost lucrarea de mas− terat? − Lucrarea mea a fost legată de caracteristicile operei lui Ion Luca Caragiale, probleme de traduceri şi analiză din punct de vedere lingvis− tico−semantică a operei lui Caragia− le. Pentru că am fost la studii în Ti− mişoara, am avut prilejul să încep să traduc şi am folosit acest prilej să sintetizez lucrarea cu hobby−ul meu, care sunt traduceriile dintr−o

mine. El m−a convins că este neapă− rat nevoie să studiez în România şi să fac ceva mai mult decât studiile de bază şi mi−a dat unele recoman− dări privind profesorii la care aş putea să−mi fac studiile. Am obţinut o bursă la nivel de stat, bazată pe schimbul reciproc de studenţi, în rest, nu ştiu ce să spun... − În rest, să vorbim despre altce− va. Pentru că Timişoara este cunos− cută printr−o bogată viaţă culturală, ai avut posibilitatea s−o cunoaşti din plin? − Mica Viena! Multiculturalita− tea. Asta este ceva ce mi−a plăcut mai mult. Deci, toate popoarele şi populaţia din această zonă are egale posibilităţi de exprimare cul− turală şi de convieţuire. Mi−a plăcut să aud şi limba sârbă şi maghiară pe stradă şi să văd şi teatrul în limba germană, să vizitez biserica catoli− că şi ortodoxă română, sârbă, să merg la concerte, un fel de armonie sud−este europeană, o armonie, în general, între popoare. Am cunos− cut mai mulţi studenţi din est, de exemplu din Bangladeş, Japonia. A fost foarte frumos. − Şi o ultimă întrebare. De ce chiar Luca Caragiale? − De ce nu? − Într−adevăr, de ce nu?

E. Greoneanţ

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 15

NR. 98

românii de la sud de Dunăre Regimul Milošević a soluţionat totul

“Nu existaţi!”

Românii din Serbia trăiesc într−un spaţiu care acoperă a şasea parte din teritoriul ţării, localizat în nord− estul Serbiei şi de− limitat la vest de râul Morava, la sud de muntele Artan, la nord de fluviul Dunărea, prin care are hotar cu ţara−mamă, România, şi la est tot de Dunăre, care de la Belgrad la Vidin formează un „genunchi” spre sud, ca şi munţii Balcani, care delimitează acest teritoriu de Bulgaria.

Fiind străbătută de râul Timoc, format prin unirea Timocului Negru cu Ti− mocul Alb, în oraşul Za− iecear, această zonă lo− cuită de români se mai numeste şi Timoc (sau cum îi spun sârbii, Timo− čka Krajna). Valea Timo− cului este formată din 300 de sate şi 20 de oraşe (Bor, Negotin, Kladovo, Majdanpek, Požarevac, Zaječar, Kučevo, Žagubi− ca, Loznica, Donji Mila− novac, Boljevac, Petrovac etc). Conform rezultatelor recensământului din 31 martie 1991, în Serbia tră− iesc 17 000 de vlahi. Con− form cercetărilor recente, efectuate de specialişti români−vlahi din zonă, se estimează că la ora actu− ală această populaţie a ajuns la 500 000 de su− flete. În aprilie 2001, în Serbia a avut loc un nou recensamant al popu− laţiei. Oficialii au trecut în formularele de recen− sământ pentru români denumirea de „vlahi” sau „valahi”, separat de „români”. Încă nu au fost furnizate rezultatele ofi− ciale, dar liderii românilor NR. 98

timoceni au date, din care rezultă că, în ciuda pre− siunilor la care au fost supuşi, s−au declarat peste 44 000 de români şi aproximativ 130 000 de vlahi. Rezultatele sunt greu de explicat din punct de vedere demografic. Încă de la început tre− buie precizat că înainte de 1830, când s−a format statul sârbesc, râul Timoc nu−i despărţea pe românii din Serbia de românii din Bulgaria. Până în acel an, românii trăiau într−o ţară comună care se numea „Provincia Morava − Lom” şi care era situată pe o mare parte a teritoriului

ninsula Balcanică trăiau trei mari popoare: celţii, traco−dacii şi ilirii. Le spu− neau că celţii din Balcani au dispărut fără urmaşi, din iliri au apărut alba− nezii, iar din amestecul tracilor şi dacilor cu colo− nizatorii romani a apărut poporul român, pe când românii−vlahi ar fi slavi (bulgari sau sârbi) roman− izaţi.

Noi, românii din Bal− cani, suntem de mii de ani, iar Serbia a apărut în perioada 1718−1739, ca o creaţie a politicii austriece care căuta să facă un pas în Peninsula Balcanică.

Serbia nu avea autonomie

vechii provincii Moesia Superior şi pe teritoriul Daciei Aureliene. În pe− rioada ocupaţiei turceşti, această zonă a format „Paşalâcul de Vidin”, cu centrul administrativ la Vidin. Pentru românii din Timoc, răspunsul la între− barea „Cum a apărut po− porul român din sudul Dunării şi care este orig− inea lui?” a fost şi este o mare enigmă. Ulterior, în şcolile din Serbia şi Bul− garia, unde au studiat, ni− ci un profesor de istorie nu a putut, nu a vrut sau nu a fost lăsat să explice acest lucru. Ei explicau, în sârbeşte sau bulgăreşte, unor copii care acasă vor− beau numai româneşte, că, în antichitate, în Pe−

naţională sau locală. La sud, Serbia nu atingea nici măcar limitele Paşalâcului de Belgrad, care era sub stăpânire otomană. În tim− pul primei răscoale sârbe− şti împotriva turcilor, din perioada 1804−1806, ero− ul Karađorđe, pentru a putea face legătura cu oştile ruseşti din zona Vidinului, a trimis emisari să răscoale şi oamenii din judeţele timocene, care aparţineau Paşei de la Vidin, din Craina, Ţrna Reka şi Zaiecear. De la început, din cauza fires− cului antagonism naţion− al, o mare parte a româ− nilor timoceni nu a vrut să lupte cot la cot cu sârbii. În alte rânduri însă, ro− mânii timoceni au luptat

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 16

alături de sârbi, deşi nu au câşigat nimic din aceste alianţe prea uşor uitate.

Aceşti ţărani români s−au împotrivit, de data aceas− ta, răscoalei conduse de Haiduc Veljko Petrović.

Karađorđe însuşi a venit, cu 3 000 de oameni, îm− potriva acestor sate „neas− cultatoare”, locuite de ro− mâni, şi ca pedepsă le−a ars şi le−a desfiinţat, ce− rând încă din anul 1809 ca graniţa răsăriteană a viitoarei Serbii să fie râul Timoc. La Pacea de la Bu− cureşti din mai 1812, sul− tanul turc a refuzat să ce− deze judeţele Timocul Negru şi Craina.

Miloš Obrenović, alt mare erou sârb, reia miş− carea de eliberare a sâr− bilor, iar în aprilie 1815 obţine autonomia Serbiei, în limitele Paşalâcului de Belgrad, şi reuşeşte ane− xarea zonei româneşti dintre Morava de Est şi Ti− moc (zona locuită de ro− mânii apuseni). Dar, Ti− mocul şi Craina nu au fost cucerite. Abia în anul 1829, la Pacea de la Ad− rianopole, şi prin Hatişeri− ful de la 1830, Miloš Obrenović capătă dreptul să anexeze, la Paşalâcul de Belgrad, Timocul şi Anul

şi să stabilească graniţa, spre Bulgaria, pe râul Timoc. În acest mod, pen− tru prima dată în istorie, au fost separaţi românii din Timocul Sârbesc de fraţii lor din Bulgaria, lo− cuitori acum ai Timocului Bulgăresc. Din acest an, 1833, începe „cataclismul cultural, religios şi naţion− al” al poporului român din Timoc. Obrenović ini− ţiază un program agresiv de discriminare naţională şi de asimilare forţată a românilor din Timoc. În− văţătorii români din Ti− moc sunt înlocuiţi cu în− văţători sârbi, care nu vor− beau româneşte. Preoţii români din regiune au fost goniţi în România şi înlo− cuiţi cu preoţi slavi, care cântau liturghia în slava veche.

Mitropolitul sârb de atunci a întocmit o listă cu câte 20 de prenume mas− culine şi feminine sârbe− şti, pe care le−a împărţit tuturor preoţilor sârbi pentru a−i boteza pe copi− ii românilor (treptat, nu− mele şi prenumele româ− neşti au început să dis− pară).

Procesul de asimilare forţată a românilor din Ti− moc a continuat zeci de Români−vlahi

1948———−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−——−93 444 1954 ——————————−−————−28 047 1961————————————−———− 1 369 1991 ———————————————17 810 Craina locuite de românii timoceni. După trei ani, în 1833, printr−o intervenţie militară în Timoc şi Crai− na, el reuşeşte să le ocupe

ani, devenind în timp mai intens şi mai complex.

Românii au încercat să re− ziste tipărind ziarul „Vor− ba Noastră”, la Zaiecear,

românii de pretutindeni în limba română (înce− pând cu anul 1948, ziarul a fost interzis, aceeaşi soartă având şi ziarul bi− lingv „Bilten” din Požare− vac). Tot prin anii 50, în actele oficiale dispare din capitolul „apartenenţa na− ţională” denumirea de ro− mân; astfel, românii−vlahi au devenit sârbi, fără a fi întrebaţi dacă sunt de acord. Referitor la viaţa de zi cu zi, majoritatea popu− laţiei din Timoc, locuind la sate, avea ca ocupaţie principală creşterea ani− malelor, tăierea şi negoţul de lemne, vânătoarea, ex− tragerea cărbunelui, obţi− nerea pietrei de var. După al doilea razboi mondial, în perioada 1950−1960, începe industrializarea ra− pidă a zonei, creându−se mine de cupru şi aur în zonele Bor, Veliki Krive− lije şi Majdanpek.

Cea mai mare parte a

populaţiei autohtone ro− mâneşti din Timoc, aspi− rând la o viaţă decentă, a luat calea Occidentului. În foarte scurt timp, ben− eficiind de toate dreptu− rile, copiii lor au frecven− tat şcoli în care nu mai erau considerati inferiori.

Nu numai cei care au ales să plece şi−au schimbat viaţa, ci şi cei care au ră− mas în căminele lor.

Industrializarea rapidă a zonei a ridicat brusc stan− dardele de viaţă, munci− torii au început să−şi con− struiască locuinţe, să in− vestească în agricultură, cumpărând tractoare, co− mbine, alte utilaje agri− cole cu care şi−au sporit producţia, foarte mulţi ajungând să infiinţeze mi− ci ferme.

Durerea cea mare ră− mâne desconsiderarea lor ca etnici români, fiind nevoiţi să−şi trimită copiii

populaţiei din zona, nea− vând nici un fel de studii, a fost angajată ca person− al necalificat, la muncile grele. Oamenii nu aveau studii, nu pentru că nu erau doritori de învăţă− tură, ci din cauză că nu existau şcoli în limba ro− mâna, iar la cele sârbeşti nu erau acceptaţi. Întregul personal calificat era adus de autorităţi din marile oraşe (Pirot, Niš, Vranje, Leskovac, chiar şi din Ma− cedonia) în centrele in− dustriale din Timoc, unde li se acordau locuinţe şi beneficiau de privilegii la care romanii timoceni nici nu visau. La începutul anilor 70, o mare parte a

la şcolile sârbeşti, unde fac un an pregătitor pen− tru a învăţa limba sârbă, în scurt timp, din rândul acestora ridicându−se avo− caţi, medici, ingineri, pro− fesori, unii dintre ei chiar mai buni decât „inte− lighenţia” venită în Timoc din marile oraşe ale Iugoslaviei. În ultimul ti− mp, foarte mulţi lideri ai românilor timoceni au cerut drepturi pentru ro− mânii din Serbia de Ră− sărit. Încă din 1989, s−a solicitat autorităţilor recu− noaşterea românilor timo− ceni ca minoritate naţion− ală. La cerinţele lor, au− toritaăţile sârbeşti au răs− puns printr−o condamnare

la puşcărie de mai bine de un an de zile. În ultimii zece ani, lupta pentru drepturile elementare a continuat, dar regimul Mi− lošević a soluţionat totul, în prima fază, prin con− cluzia „Nu existaţi!”. Du− pă răsturnarea acestuia, românii timoceni au sper− at ca noul guvern, format de opoziţia democrată, va schimba substanţial statu− tul lor, acordandu−le drep− turi elementare: învăţă− mânt în limba maternă, biserică şi recunoaşterea lor ca minoritate.

Până acum Belgradul tace însă. Românii timo− ceni se confruntă cu mul− te probleme. Unele nece− sită timp pentru a fi rezol− vate, altele ţin de partea financiară. În continuare, copiii românilor timoceni învaţă la şcoli sârbeşti, în bisericile lor, construite acum sute de ani de dom− nitori români, cu sprijinul populaţiei autohtone ro− mâne din zonă, slujba este ţinută în limba slavo− nă, iar predica în sârbeşte.

Foarte multe biserici şi mănăstiri româneşti au ajuns o ruină, autorităţile nealocând fonduri pentru restaurarea lor. O parte din populaţia română din Timoc nu are conştiinţa naţională dezvoltată, pen− tru că de−a lungul anilor instrumentele oficiale de propagandă le−au spus altceva. Poporul sârb îi denumeşte pe români cu termenul „vlasi”, denu− mirea de vlah fiind dată celor care aparţin unui popor latin, adică neslav.

Mare parte a poporului român din Timoc nu se consideră însă (sau doar) „vlasi”, ci români, vor− bitori de limbă română.

Dacă ar fi fost „vlasi”, ar fi trebuit să vorbească „vlă− şeşte”, adică o limbă nes− lavă, alta decât limba ro− mână. Dar, în Timoc, când doi români se întâl− nesc, ei se înţeleg în limba română.

Republica Moldova

"Ostatica geopoliticilor statelor mari" Preşedintele de la Chişinau Vladimir Voronin a reproşat din nou României lipsa dorinţei de a semna Tratatul de bază şi de frontieră cu Republica Moldova, care se explică prin faptul că Bucureştiul “nu a renunţat la speranţa unei viitoare uniri”. “România (...) nu do− reşte sa semneze tratatele, pentru că tinde să spună că de ce ne trebuie nouă aceste acorduri, că odata şi odata noi ne vom uni şi cu ce ocazie să punem între noi ho− tare?”, a declarat Vladimir Voronin sâmbătă, la un post privat de televiziune de la Chişinau.

Cel mai probabil iritarea lui Vladimir Voronin a fost provocată de numărul şi amploarea manifestărilor de aniversare a Unirii din 27 martie 1918, desfăşurate în toata România. Tratatul de bază şi Acordul de frontieră dintre România şi Republica Moldova sunt în fază de finalizare la nivel de experţi, care trebuie să mai facă unele “ajustări” înainte de semnarea documentelor, potrivit unei declaraţii a miniştrilor român şi mol− dovean de Externe, Adrian Cioroianu şi Andrei Stratan, susţinute în februarie, în Ucraina.

Preşedintele Vladimir Voronin a declarat Republica Moldova ca fiind “ostatica geopoliticilor statelor mari”, transmite Mediafax. Vladimir Voronin a amintit că ma− rile puteri sunt implicate în soluţionarea unor probleme precum cea din Kosovo, Tratatul Forţelor Conven−

ţionale în Europa (CFE), problema aderării Georgiei şi Ucrainei la NATO. “Statele mari se ocupă de aceste probleme, iar noi aşteptam cu sărăcia noastră şi prob− lema transnistreană”, a afirmat preşedintele, men− ţionând că intenţionează să abordeze acest subiect la Summitul NATO de la Bucureşti. Preşedintele a accen− tuat importanţa formatului de negocieri 5 plus 2 in soluţionarea conflictului transnistrean şi a reiterat că în acest format va fi examinat şi semnat pachetul unic de documente care va sta la baza soluţionării diferendu− lui. Unicul document care va fi semnat în format 5 plus 1, fără Transnistria, este cel despre recunoaştere a neu− tralităţii Republicii Moldova, a precizat Voronin.

Anterior, Vladimir Voronin declarase într−un interviu acordat unui ziar de la Moscova că problema transnistreană va fi soluţionată în curând în baza unui pachet de documente, care va include legea cu privire la principiile de bază ale statutului Transnistriei şi Gh. Rumanovici declaraţia de neutralitate a Republicii Moldova, garan− www.gk.ro/sarmizege− tată internaţional. tusa/neamul_romanesc/ti Cotidianul "Ziua", nr. 4197 mocenii.htm CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 17

NR. 98

foileton Formarea poporului român V:

Agricultura la geto−daci Animalele de tot felul asig− urau oamenilor nevoi de hrană diverse şi în perma− nenţă, precum şi cele nece− sare pentru confecţionarea (prin prelucrare simplă sau mai complexă) a îmbrăcă− mintei. Unele dintre animale (vitele, caii) constituiau mij− locul principal pentru desfă− şurarea altor activităţi produc− tive (pentru tracţiune sau deplasare), inclusiv în război.

De creşterea animalelor se puteau ocupa şi acei membri ai familiei (copii, bătrâni, femei) care nu erau cuprinşi în alte activităţi (meşteşuguri complicate, care necesitau forţă fizică deosebită sau părăsirea comunităţii pentru un timp, războaie, comerţ etc.). Animalele puteau fi mult mai uşor puse la adăpost în faţa acţiunilor prădalnice ale altora, iar produsele ani− maliere erau foarte căutate de negustorii străini. Într−o vreme în care hrana constituia o mare problemă, vitală chiar, animalele constituiau un ele− ment de siguranţă şi securitate pentru orice comunitate, o bogăţie deosebită, un simbol

al stării şi puterii sociale. În condiţiile în care pământul se cultiva greu, producţia era mică şi la cheremul capriciilor naturii, duşmanilor şi ani− malelor de pradă, ca să nu mai vorbim de durata ciclului producţiei agricole, creşterea animalelor constituia cea mai bună ieşire din această alter− nativă existenţială. Nu degea− ba, cum vom vedea, geto− dacii au venerat unele dintre animale.

Foarte aproape de ocu− paţia de mai sus se situează, ca aspect general şi comple− mentar, pescuitul, apicultura şi vânătoarea, ocupaţii pentru care, de asemenea, condiţiile naturale erau foarte prielnice şi pe care geto−dacii le puteau practica, unii ca preocupare principală, dacă nu cumva exclusivă, alţii ca pe una secundară, complementară, temporară sau chiar întâmplă− toare, ca simpli ‘’culegători’’.

O ocupaţie foarte răspân− dita în lumea geto−dacică (am putea−o situa pe locul al doilea) era agricultura, în înţe− lesul antic al termenului − de lucrare a pământului pentru

În acest context eferves− cent din punct de vedere eco− nomic şi social, faptele cultu− rale sunt şi ele de excepţie.

Nici nu ştii despre care să vorbeşti mai întâi, căreia să−i acorzi un spaţiu mai amplu, pe care să o raportezi unui anumit curent sau idei cultur− ale naţionale, europene sau mondiale.

Un fenomen cu o excep− ţională amplitudine şi întin− dere în timp a fost cel coral.

Izvorât din două curente: cel religios (ortodox şi catolic) şi cel popular (al fiecărei etnii locuitoare), cântul coral a cu− noscut în secolele al XIX−lea şi al XX−lea o adevărată ex− plozie. Existenţa mai multor coruri bisericeşti confesionale în acelaşi sat, apoi existenţa corurilor mixte (religioase şi laice, bărbăteşti şi femeieşti) a condus la o efervescenţă co− rală nemaiîntâlnită în alte părţi. Concursurile corale s−au desfăşurat atât la evenimen− tele festive ale comunităţilor bănăţene, cât şi cu prilejul unor concursuri specifice. Un alt fenomen este implicarea în cadrul unui cor (societăţi co− rale sau reuniune de cântări şi muzică) a unor oameni apar− ţinând altor etnii decât cea iniţială a corului; astfel au apărut ansambluri corale re− dutabile ce grupau cele mai bune voci ale comunităţii lo− cale şi care au obţinut cel mai

mari scucese internaţionale.

O altă componentă a spiri− tualităţii bănăţene a fost fan− fara. Rezultantă a muzicii mi− litare şi a celei a coloniştilor, fanfara bănăţeană – iniţial pe criterii etnice şi religioase – a surclasat această ipostază şi a devenit o componentă a fol− clorului etniilor bănăţene.

Compozitori şi autodidacţi au compus pentru aceste formaţii piese de rezistenţă iar concur− surile de fanfare sunt şi azi o permanenţă bănăţeană.

Fenomen cu totul singular pe plan european şi mondial este cel reprezentat de ţăranii condeieri, tăranii poeţi, ţăranii scriitori, ţăranii publicişti.

Dezvoltată în rândul ţărănimii bănăţene cunoscătoare de

NR. 98

cultivarea plantelor în ved− erea asigurării hranei pentru om, dar şi pentru animale, pentru realizarea unor ele− mente de îmbracăminte.

Dacii cultivau şi/sau foloseau grâul, secara, meiul, drăgaica, orzul, zazania, muş− tarul, zămosiţa, lusca, orzoai− ca, bobul, lintea, rapiţa, ma− cul, spanacul, mohorul, ine, cânepa etc., pentru hrana sau pentru produse textile, cel puţin aşa ne arată seminţele carbonizate descoperite în diverse săpături arheologice.

Nu cunoaştem amploarea uneia sau alteia dintre aceste plante în ansamblul celor cul− tivate şi/sau folosite de către geto−daci. Spunem ‘’cultivate şi/sau folosite’’ deoarece este evident faptul că pentru hrana lor geto−dacii foloseau şi foarte multe produse ale unor plante (frunze, rădacini, fructe etc.), fără ca aceste plante să fie cultivate efectiv, ele crescând de la sine. Date certe avem despre modul în care geto−dacii păstrau boa− bele unor plante, ale cerealelor îndeosebi, cele mai cultivate dintre plantele pen−

tru hrană în lumea geto−daci− că. Aceste cereale constituiau chiar produse strategice, ca să folosim un termen mai mod− ern. Aşa se explica faptul că în zona Sarmzegetusei s−au descoperit cantităţi impresion− ante uneori, depozitate în mari hambare speciale, în gropi (în interiorul sau exteri− orul locuinţei) sau în chiupuri (oale de lut foarte mari).

Despre tehnici de asola− ment practicate de geto−daci nu avem nici o ştire certă, informaţia lui Horaţius fiind comentată şi tradusă în felu− rite moduri.

Cea mai elocventă dovadă însă a practicării pe scara largă a agriculturii de către geto−daci o constituie uneltele de fier cu o astfel de desti− naţie, descoperite în locuinţe şi în depozite îngropate. Ceea ce se remarcă la mai toate uneltele este forma lor elocventă, superioară, iden−

tică adeseori cu cea a celor de azi (coase, seceri, cosoare, sape etc.). Excepţie face brăz− darul plugului cu tracţiune animală, care, spre deosebire de cel utilizat azi (asimetric, ce rastoarnă brazdele), era simetric, confectionat dintr−o bară masivă de fier aplatizată şi îndoită, cu o nervura cen− trală la capătul ce intră în pământ şi prevăzută, la partea superioară, cu un cârlig (cui) ce se fixa în grindeiul plugu− lui. Această formă (întalnită astazi la prăşitoarele cu tracţi− une animală sau mecanică) ducea la desprinderea egală (favorizată şi de cuţitul ce−l premergea) a pământului şi îndepartarea spre ambele laturi, pătrunzând doar în pătura superioară a solului.

Acest gen de plug a fost prelu− at de daci din lumea sud−traci− că unde este atestat înca în secolul al IV−lea i.d.Hr. − va urma −

INTRODUCERE LA ISTORIA CULTURALĂ A BANATULUI VIII

Istoria zbuciumată a Banatului

carte, acţiunea a fost aureo− lată de prestaţia ţăranilor români bănăţeni. Fenomenul a continuat până spre sfărşitul veacului al XX−lea. Au apărut iniţial producţii literare ale acestora, apoi publicaţii ţă− răneşti, dar şi volume de ver− suri, proză, chiar teatru, a pro− ductivilor şi inventivilor ţă− rani.

Secolul al XX−lea înseam− nă profesionalizarea culturală a ţinutului bănăţean. De la statutul de provincie cultu− rală, Banatul a trecut la cel de

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 18

centru cultural, cu varianta de creator şi exportator de ta− lente. Să explicităm pe dome− nii, întrucât numele sunt atât de numeroase încât nu pot fi cuprinse în aceste pagini. În domeniul artelor plas− tice Banatul a oferit României, Ungariei, Iugoslaviei, Austriei, Germaniei dar şi altor state de pe alte continente artişti ex− trem de valoroşi şi bine cotaţi. În planul teatrului, muzicii simfonice şi de operă, acelea− şi ţări au beneficiat de actori, interpreţi şi solişti de talie europeană şi mondială. Ci− nematografia europeană şi chiar mondială (vezi Holly− wood – Johnny Weismüller, Bela Lugosi etc.) a avut actori provenind din Banat, drept capete de afiş în producţii şi superproducţii memorabile.

Poeţi şi scriitori, dramaturgi, eseişti şi critici literari, teatrali şi cinematografici, au scris şi au publicat sute de volume de certă valoare; scrise în diverse limbi, scrise prin prisma unui curent artistic sau a altuia, operele lor rămân ca valoare a patrimoniului cultural euro− pean. În domeniul ştiinţelor militare, al strategiei şi tacticii, Banatul a oferit o serie de

mareşali şi generali, ingineri militari de valoare europeană. În planul arhitecturii bănăţenii s−au impus în mai multe capi− tale şi ţări europeme. În domeniul ştiinţei şi tehnicii realizările oamenilor din Banat au fost de absolută excepţie, pornind de la prima geometrie noneuclidiană a lumii (Bolyai Janos,Timişoara, 1823), primul avion cu motor din lume (Traian Vuia, Paris, 1906) până la mii şi mii de invenţii patentate peste tot în lume.

Iată aşadar, o posibilă in− troducere la un fenomen ex− trem de vast, de interesant, dar complex şi parţial necu− noscut: istoria culturală a Banatului. Intenţia a fost doar de a semnala câteva dintre coordonatele istorice, în do− rinţa studiului interdisciplinar obligatoriu pentru această ge− neraţie matură cultural dar şi pentru cele viitoare. − sfârşit − Dr. Ioan Haţegan, Istoric, Academia Română, Timişoara

satele noastre

Strămoşii merită să fie respectaţi Satul Voivodinţ este o veche aşezare românească − încă cu 7 − 8, sau poate 12 se− cole înainte de Hristos, la doar câteva sute de metri depărtare de fron− tiera cu România.

Aşezarea a existat înainte de perioada dacică şi romană. După aceea a fost o mică comunitate dacică. Nu departe de sat au fost construite mai multe centre sau cetăţi dacice iar pe urmă roma− nice, cele mai apropiate erau: Arcidava, pe locul unde se situe− ază satul Vărădia (astăzi în Ro− mânia) şi Jidovari, loc foarte im− portant pe timpul romanilor, aşezat în imediata apropiere a satului Oreşaţ. Satul Voivodinţ este locuit de români, ai căror strămoşi, după cum se ştie, sunt dacii şi romanii. Dacii sunt băş− tinaşii autohtoni, iar romanii cu− ceritorii. Marii noştri străbuni romanii, stăpânind aproape toată lumea cunoscută pe acele tim− puri, au aşternut drumuri trainice,

Odă Voivodinţului Nepieritor, pe coastă de Căraş, Sat botezat de un voivod străbun, Care−ţi scutea moşia. Tu, clăcaş, Ai înfruntat şi sabie, şi tun!

Aquila peste Luncă străjuieşte Credinţa ta şi graiul bănăţean, Nestrămutata vatră ţi−o păzeşte Şi−o fală şi un grai voivodincean.

Pe umeri de ţărani întemeiat, Cu glia−n veci puseseşi legământ, Între câmpii şi codri aşezat, Cultura o păstrezi şi tot ce−i sfânt.

Refren, la fiecare strofă: Voivodinţ, Voivodinţ, Cu oameni harnici, inimoşi şi cuminţi!

Cornel Mata şi Ion Cizmaş

iar la marginea împărăţiei ridicau cetăţi şi valuri de apărare , fiind pe marginea împărăţiei, dacii ameninţau provinciile romane.

Romanii s−au apărat prin valurile, de 2 – 3 metri înălţime şi tot atât de late, până când dacii erau organizaţi în triburi. Deci, aşe− zarea din apropierea Voivo− dinţului, se găsea în acele vre− muri, pe teritoriul Daciei. Aceste valuri şi fortificaţii au corespuns atât cât dacii erau împărţiţi în triburi rivale. Când însă au fost uniţi de Decebal, valurile şi gen− eralii ce păzeau frontiera romană în Banat era o păvază prea slabă faţă de puternicul Decebal, încât a trebuit să vină însuşi împăratul Traian cu oaste puternică şi să

abia lupte grele şi îndelungate pentru a supune cerbicia şi a putut coloniza Dacia cu romani, altoind în trunchiul dac mlădiţa unui popor, neamul românesc de azi, noi, nepoţii acestor strămoşi.

Voivodinţul este atestat docu− mentar în anul 1436 cu denu− mirea de Waydafalva sau Vay− dalak. În Voivodinţ vieţuiau, în înde− părtatul an 1832, 1836 de locuitori, azi in jur de 450. Şi după cum scrie în oda dedicată acestui sat “ Aquila peste luncă străjuieşte, credinţa ta şi graiul bănăţean, nestrămutată vatră ţi−o păzeşte, şi−o fală şi un grai voivodincean.”,voivodincenii şi− au păstrat şi graiul şi “fala” de a fii român, dovedind aceasta prin faptul că 99% din populaţia sat− ului este de naţionalitate română.

Dar nu e suficient doar să te mân− dreşti cu aceasta, trebuie să respecţi şi să păstrezi acest teza−

ur moştenit de la strămoşi: graiul, obiceiurile şi datinile pe care voivodincenii le păstrează cu atâta sfinţenie, într−un fel prin activitatea culturală desfăşurată în cadrul societăţii culturale din sat de atâţea ani neîntreruptă, dar şi prin obiceiurile folclorice care se menţin şi azi cu ocazia unor datini şi sărbători. Societatea

Culturală este una din factorii necesari pentru a “nu uita că eşti român”, înfiinţată în 1948, şi conservând “doiul ca la Voi− vodinţ” un dans specific al Voi− vodinţului. Fanfara contribuie şi ea, fiind înfinţată cu aproape 20 de ani mai devreme decât So− cietatea Culturală, în 1927. Dar, corul satului fără îndoială are

merite deosebite, având în vedere că a fost cel mai “în vârstă”, înfiinţat în îndepărtatul an 1885. Nici arta teatrală nu le− a fost voivodincenilor stranie, secţia de teatru având o activitate foarte fructuoasă pe la începutul sec. al XX. Despre prima insti− tuţie şcolară avem date din anul 1751, cursurile se frecventau în încinta bisericii, preotul având şi funcţia de învăţător. Biserica actuală este construită în 1794, dar primul locaş sfânt a fost ridi− cat în 1735 şi era o bisericuţă din bârne.

Am amintit doar pe scurt câte− va repere despre instituţiile şi factorii esenţiali pentru menţiner− ia spiritualităţii româneşti, ve− chimea acestora ne obligă şi pe noi să ne dăm aportul la dez− voltarea continuă a culturii noas− tre milenare româneşti. Să res− pectăm strămoşii prin graiul nos− tru, prin “jocul de doi”, prin por− tul national, dar şi prin succesele noastre în toate domeniile ce ţin de propăşirea românismului. Fără să fim uniţi, acest tezaur clădit pe “umeri de ţărani” va fi în peri− col. Istoria ne−a dovedit de nenu− mărate ori că doar prin unitate, un popor poate prospera şi avea viaţă veşnică.

Liviu Stamin

Căminul cultural

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 19

NR. 98

cultură Liceul „Borislav Petrov Braca” din Vârşeţ

O NOUĂ LANSARE DE CARTE LA COMUNA LITERARĂ VÂRŞEŢ

„O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale – în limba sârbă Miercuri, 26 martie, a.c., în salonul Teatrului “Sterija” din Vârşeţ am asi− stat la lansarea traducerii piesei de teatru „O scrisoa− re pierdută” de Ion Luca Caragiale. Într−o atmosferă plăcută, în prezenţa unui număr de iubitori ai cuvân− tului scris, printre care şi un grup de elevi, însoţiţi de profesoara lor.

subliniat că, în esenţă, nu este vorba de o traducere a unei opere literare, indifer− ent în ce limbă se face, deoarece „se traduce dintr− o cultură în alta, nu dintr−o limbă în alta” şi că “fiecare generaţie de scriitori tre− buie să aibă o generaţie de traducători”.

Djura Miočinović a ab− solvit limba română la

Apărută într−un volum, editat de Comuna Literară Vârşeţ, în traducerea tână− rului Djura Miočinović, această operă dramatică a trezit un viu interes în rân− durile celor prezenţi, im− punându−se de la sine o discuţie interesantă, cu o mulţime de întrebări legate de modalitatea de lucru a tânărului traducător şi de greutăţile întâmpinate.

Domnul Petru Cârdu, moderatorul acestei lan− sări, a vorbit, în general, despre opera lui Caragiale, despre poeţii şi scriitori ro− mâni traduşi în limba sâr− bă, despre importanţa tra− ducerii în altă limbă a unei opere literare de o mare valoare, despre însuşi fap− tul că prima prezentare în public a acestui volum, are loc aici, în incinta Teatru− lui “Sterija”: „Nu a fost uşor să−l traduci pe Ca− ragiale în limba sârbă, dar iată un exemplu, că toate operele, chiar şi acelea mari, se pot traduce. Astăzi mi−l închipui pe Ion Luca Caragiale într−un dialog imaginar cu Sterija. Este o deosebită plăcere că doi giganţi au avut ocazia, ca într−o zi, să stabilească un dialog.” De asemenea, a

Facultatea de Filologie din Belgrad, iar magistratura la Facultatea de Litere la Universitatea de Vest din Timişoara. Până în prezent a mai tradus şi alţi autori din literatura română, iar la această lansare a vorbit despre munca depusă la

Cooperarea pentru îmbunătăţirea învăţământului în domeniul culturii dintre România – Serbia în regiunile din sudul Banatului,Timiş şi Caraş Severin Pe data de 8 şi 15 martie în faţa Liceului „Borislav Petrov Braca” din Vârşeţ s−au întâlnit o mulţime de elevi de la Liceul Teoretic “Traian Lalescu” din Reşiţa, cunoscutul Liceu „Loga” din Timişoara şi „gazdele” din Vârşeţ.

A avut loc o întâlnire literară bogată, unde elevii prezenţi şi−au citit creaţiile.

Nu putem rata ocazia să spunem că toţi elevii care au făcut parte din această întâlnire, au un talent specific. Noi, ele− vii din Vârşeţ, ne−am prezentat creaţiile literare proprii, am recitat poezii din celebri poeţi români precum Mihai

Eminescu, Lucian Blaga, Şt. O. Iosif, Octavian Goga etc. iar grupul de fete „Crăiţele” s−au prezentat cu cântece populare româneşti. Eram foarte uimiţi când elevii din Timişoara ne−au sur− prins prin dărnicia lor, făcându−ne cadou o carte în care sunt publicate creaţiile originale, inclusiv pozele lor.

Cu această ocazie menţionăm că elevii din cele trei şcoli vor alcătui o antologie cu creaţii proprii.

După acastă întâlnire, în clubul elevilor am luat masa. Mai târziu am arătat colegilor noştri din România fru− museţile Vârşeţului. Am vizitat împre− ună centrul oraşului, sala sportivă NR. 98

„Millennium” şi cunoscutul hotel de cinci stele „Vila Breg”. A fost o zi fru− moasă, pentru că am reuşit să ne cunoaştem reciproc talentele noastre deosebite şi să stabilim noi prietenii.

Elevii din Timişoara au avut ocazia să asiste la un meci de baschet, în sala sportivă “Millennium”.

Toţi erau emoţionaţi dar, totodată şi trişti din cauza despărţirii, însă aşteptăm cu nerăbdare să ne revedem, de această dată, în oraşele lor. Nu suspectăm că nu ne vom petrece minunat!

Acest proiect a continuat să se deruleze, astfel că marţi, 1 aprilie a.c., Ansamblul Folcloric “Tinerele Con− deie” de la Liceul “Borislav Petrov Braca” din Vârşeţ a participat la o întâl− nire literară, care a avut loc la Liceul “Constantin Diaconovici Loga” din Timişoara. Condeierii s−au prezentat cu o suită de dansuri populare româneşti, în coregrafia lui Ioan Ghiaur din Reşiţa, grupul de fete “Crăiţele”, instruite de profesoara Roxana Cinci, au interpretat câteva cântece populare româneşti, solista vocală Alina Cojocar a interpre− tat cântecul “Cine−i om de omenie”, Cristina Cojocar, cântecul “Ăştia−s bănăţenii mei”, Vanesa Urzescu, cân− tecul “Mândră mi−s că−s bănăţeană”, iar Alexandra Cugia a recitat “Ispita” de George Coşbuc.

Cadrele didactice de la Liceul “Loga”, împreună cu oaspeţii lor din Vârşeţ, au servit împreună masa de prânz, pentru ca în orele serii, licenii din Vârşeţ să vizioneze la Teatrul de Stat din Timişoara, spectacolul “Măs− căriciul”.

Elena Omoran, Marina Scumpia şi Gabriel Gaşpăr

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 20

realizarea unui astfel de proiect pretenţios, a răs− puns la numeroasele între− bări adresate de public, menţionând, printre altele: „Nu este uşor să traduci o operă literară. Niciodată nu ştii dacă ai transpus într−o altă limbă, în mod real, aceea ce autorul a vrut să spună în limba sa maternă, dacă este aceea ce ar trebui să fie”.

Sperăm că, această pie− să de teatru tradusă în li− mba sârbă, să−şi găsească repede locul în repertoriul Teatrului “Sterija” din Vâr− şeţ. Şi nu numai.

Eufrozina Greoneanţ

aceştia suntem noi Despre români noştri din America

UN OM SIMPLU SCRIE VERSURI

Nu demult, prietenul meu îmi zicea: „Ai scris insistent despre celebrităţi, dar ei n−ar exista fără de oamenii simpli, dar sufletişti cu care să−i compari. Informează−ne şi despre cei din urmă!” I−am urmat sfatul şi iată povestea! În anul 2006 Seleuşul a marcat 660 de ani de atestare documentară. La simpozionul organizat cu acest prilej, printre alţii, a partic− ipat şi profesorul Gheorghe Lifa din Uzdin.

Ne−a înmânat un caiet cu poezii, zicându−ne că sunt întocmite de un consătean.

Cu regret constatăm că prietenul nostru, domnul Lifa nu va putea citi aceste rânduri. A plecat, la scurt timp după ce şi−a îndeplinit ultima misiune, înmânându−ne aceste versuri.

Citind aceste 16 poezii trase la xerox pe 26 de paginii legate pedant între două co− perte, ne−am da seama că este vorba de o succintă istorie în versuri a vieţii unui om simplu. În partea introductivă ni se prezintă astfel: „Numele meu este Nikola Egeduş. Sunt născut în Seleuş. În Uzdin am crescut. La agricultură am lucrat, până în America−m ple− cat. Acolo am lucrat la tâmplărie, lucru care mi−a plăcut mie…”. Iar în încheiere ne spune: „ Aceste poezii eu le−am compus, Nikola Egeduş, zis Nicolae Şuboni.

Că „fiecare român e poet” ne−am dat seama şi din caietul cu pricina. Nu credem că autorul a întocmit aceste versuri cu intenţia să intre în arena literară. Dar, făcând lectură, mai cu seamă studiind Biblia, s−a hotărât să lase în urma lui un fel de testament întocmit în versuri, în care dă unele poveţe celor două odrasle ale dumnealui, cititorilor care−i con− sideră prieteni şi foştilor lui consăteni. Se referă şi la globalizare şi catastrofa care se năpusteşte peste Terra, din cauza neglijenţei

Casa mea Eu am două case, una la Kikinda şi alta la Timişoara. Îmi lipseşte Timişoara şi aparta− mentul de acolo. Îmi amintesc de prima mea călătorie la Timişoara. Eram mică şi blocul mi se părea enorm. În faţa blocului se aflau două bănci proaspăt vopsite, iar strugurii care atârnau deasupra lor erau forte gustoşi .Grădiniţa de flori era plină de trandafiri, cu miros plăcut parfumat şi un liliac pe care l−a plantat buni− ca mea. În sfârşit, am intrat in clădire. Pentru prima dată am urcat pe aceste scări necunos− cute şi fiecare fereastră era împodobită cu flori. Am intrat înăuntru, iar în apartament am simţit o atmosferă caldă, plină de dragoste şi miros plăcut. Erau două camere, pe care nu le văzusem până atunci, multă mobilă, dar totul frumos aranjat. Două camere pline de o căldură neobişnuită, bucătăria mică, holul şi baia. Astăzi, în faţa blocului nostru din

tei localităţii conform tradiţiei populare), A dispărut cinstea şi ruşinea, Catastrofe peste tot globul etc. Mai jos publicăm un fragment dintr−o poezie a acestui întocmitor de versuri.

Trebuie să mai spunem că versurile sunt scrise în stil popular, dar folosindu−se expre− sia literară, aşa cum şi−a însuşit−o autorul.

Versurile acestui autor le prezentăm cum le− a scris cu unele intervenţii neînsemnate. Împărţirea pe strofe îi aparţine prezentatoru− lui textului precedent Iată o parte din poezia la care ne referim:

SELEUŞ FORMAT DIN SELEUŞ* (de Nikola Egeduş) Eu scriitorul Nikola Egeduş, sunt născut la Seleuş. Şi toată familia mea, în Seleuş trăia.

Eu vreau să amintesc, despre acest sat să povestesc.

Fiindcă am fost interesat, Seleuşul cum s−a format.

celor mai inteligenţe fiinţe. Oamenii căror, cum spune un filozof despre oamenii: “Creatorul ne−a dat cele mai mare dar, gândi− rea, dar pierdurăm instinctul şi legătura cu natura pe care o distrugem fără milă”.

Din scurta istorie în versuri a acestui om, vedem că e născut la Seleuş pe data de 7 august 1929 în familia Egheduş. Bunica lui era fiica preotului şi învăţătorului erudit Ilie Bojin, care a înfiinţat primul cor în Seleuş, la sfârşitul secolului al XIX−lea.

Soţia lui Nikola este Iuliana iar din ver− surile acestea vedem că sfaturi dă la două odrasle, un băiat şi o fată. Şi astfel, iată este versificată o viaţă în cele 16 poezii. Amintim câteva titluri din cuprins:Patru vânturi sunt oprite, Ascultaţi băieţi şi fete, Seleuş format din Seleuş ( o ipoteză despre înfiinţarea aces−

Timişoara, se află drumul asfaltat, nu mai sunt struguri gustoşi şi multe flori, dar de fiecare dată când intru în apartament, îmi amintesc de prima mea vizită aici. Acum este mobilă nouă, bucătăria şi camera mică a rămas neschimbată şi îmi aminteşte de vre− murile când eram mică. Îmi pare bine că acolo sunt oameni cinstiţi şi că avem vecini foarte buni. Şi în ziua de azi când intru în apartament ,simt acel miros plăcut şi cald. Deşi mergem acolo în fiecare vacanţă, ori de câte ori mă întorc la Kikinda, abia aştept să plec din nou la Timişoara. La sfârşit voi spune adresa pe care colegii mei nu o vor înţelege , dar nu are importanţă , str. Catea Bogdaneştilor nr. 18, Timişoara.

Mikić Gordana Clasa a VIII−a Scoala Generală Jovan Popović Kikinda

O dragi mei seleuşeni, popor român, ai mei săteni.

Strămoşii noştri s−au trudit, acest frumos sat au clădit.

Ei din Seleuşul României au venit, Seleuşul Iugoslav au zidit.

Zeci de ani au trecut, până Seleuşul de case s−a umplut.

Fiindcă era multă apă şi păşune, el era lipsit de lume.

Deal şi vale aici era, şi nici un om în el nu trăia.

Acum cei care în Seleuş trăiesc, de alţii nu se deosebesc.

Acelea primele câteva familii, care au început erau creştini.

Ei înţelepţi şi tari erau, case din pământ bătut făceau.

Foloseau grinzi din lemne cioplite, cu trestie acoperite.

Pământul înţelenit spărgeau, boii plugul le trăgeau.

Ei în naştere de copii credeau, fiecare mulţi copii aveau.

Careva la şcoală i−au mânat, de preoţi şi învăţători au învăţat.

Zbiciul la capăt pocneşte, pe popor din somn îl trezeşte. Şi această istorică poezie, pentru seleuşeni atenţie o să fie…

Note: Am prezentat un fragment din poezia respectivă, care are încă odată atâtea versuri prin care autorul descrie o parte din biografia lui, mândrindu−se că este nepotul eruditului învăţător şi preot Ilie Bojin din Seleuş. Încheie poezia prin cuvinte nostalgice fiindcă de patruzeci de ani nu şi−a vizitat satele lui, Seleuşul unde s−a născut şi Uzdinul unde a trăit. prezentare de Mircea Samoilă

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 21

NR. 98

dosare

BASARABIA − PĂMÂNT ROMÂNESC S−au scris sute de lucrări despre adevărul istoric în chestiunea Basarabiei.

Aproape toate cărţile, docu− mentele, sursele şi vestigiile dovedesc că Basarabia este o ţară pur şi profund românească din punct de vedere istoric, naţional teritorial.

Aceasta este adevărul istoric în problema basa− rabeană, argumentat pe baza izvoarelor, chiar şi a celor ruseşti, de unde se observă faptul că şi unii demnitari ruşi, printre care şi cunoscutul antiro− mân Pavel Kruşevan cre− deau că „ar fi şi simplu şi loial de abordat ches− tiunea alpirii Basarabiei la România” (Basarabeţ, 1905 – 1906).

De aproape 175 de ani, Basarabia constituie o problemă deschisă între români şi ruşi, deşi aceste două popoare nu au avut şi nu au o frontieră etnică comună. În acest răstimp, Basarabia, care este de pe timpul lui Alexandru cel Bun (1400 – 1432) parte integrantă a Moldovei, a schimbat – integral sau parţial – de şapte ori su− veranitatea naţională şi anume: prin tratatul de la Bucureşti din 28 mai 1812, prin care se încheie războiul ruso−turc din 1806 – 1812; prin tratatul de la Paris din 30 martie 1856, la sfârşitul războiu− lui cu Crimeea; prin Tra− tatul de la Berlin din 13 iulie 1878 punând capăt războiului ruso−româno− turc din 1877; prin tratatul de la Paris din 28 oc− NR. 98

tombrie 1920, după Pri− mul Război Mondial; prin ultimatumul sovietic din 26 iunie 1940; prin recu− cerirea de către români a Basarabiei în cursul celui de−al doilea Război Mondial, realizată la 26 iunie 1941 şi prin tratatul de pace de la Paris din 10 februarie 1947.

Basarabia, sau în ter− menii ruseşti de astăzi Republica Moldova, ră− mâne deci o problemă deschisă pentru România, întrucât este vorba de o provincie istorică româ− nească, locuită şi astăzi în majoritate de către ro− mâni, care constituie 63,9 la sută din totalul popu− laţiei Republicii Moldova. În cifre absolute, nr. ro− mânilor din RSS Moldo− venească, după ultimul recesământ din 1979, este de 2526000. Populaţia românească din întreaga

românii dintre Prut şi Nistru sunt singurul grup etnic din Rusia ce se învecinează cu un stat care îi revendică pe baza comunităţii etnice. Într− adevăr, românii din Basa− rabia sunt despărţiţi de cei din România doar de râul Prut. Comunitatea lor istorică, lingvistică cultur− ală şi religioasă cu ceilalţi români, precum şi amin− tirea convieţuirii în cadrul României Mari între anii 1918 – 1940 fac ca atra− cţia lor spre România să fie sinceră şi puternică.

Sub pretextul apărării „ortodoxiei” şi eliberării popoarelor frăţeşti, impe− rialismul rus în lupta cu cel turcesc, la început pe− ntru posesiunea litoralului nordic al Mării Negre, apoi din tendinţa de a cotropi Constantinopolul, a purtat periodic, la fie− care 25 de ani, războaie

Basarabia, sau în termenii ruseşti de astăzi Republica Moldova, rămâne deci o problemă deschisă pentru România, întrucât este vorba de o provincie istorică românească, locuită şi astăzi în majoritate de către ro− mâni, care constituie 63,9 la sută din totalul populaţiei Republicii Moldova.

Uniune Sovietică la acea dată se cifra la 3.097.000, adică peste o şeptime din populaţia actuală a Ro− mâniei, ceea ce arată in− teresul pe care România ar trebui să−l poarte pen− tru soarta acestor români aflaţi sub stăpânire străi− nă. Aşadar, românii din statele din Rusia reprezin− tă cea mai mare minori− tate din Europa, deşi această calificare a fost atribuită minorităţii ma− ghiare din România.

La importanţa demo− grafică a elementului ro− mânesc din Basarabia se mai adaugă şi faptul că

grele – şi−a stabilit graniţa pe Prut, pe trupul viu al poporului român, în 1812 subjugând−i pe moldo− venii (românii) din Basa− rabia, aşteptând în viitor un pretext favorabil pen− tru a−i subjuga şi pe cei de peste Prut.

Acest act săvârşit pe se− ama românilor, conform înţelegerii reciproce din− tre ţarul pravoslavnic şi padişahul turc, a fost nu− mit oficial „eliberarea” de sub jugul turcesc.

Turcii au apărut la fro− ntiera dunăreană a ţării Româneşti pe la sfârşitul secolului al XIV−lea (13−

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 22

93) devenind destul de repede suzerenii acesteia (1415) şi ai Moldovei (14− 86) şi menţinând această suzeranitate o lungă pe− rioadă de timp, peste pa− tru veacuri, şi anume 462 de ani pentru Ţara Ro− mânească şi 390 de ani pentru România.

Spre deosebire de tur− ci, ruşii nu apar decât destul de târziu, prin sec− olul al XVIII−lea, la fron− tiera apuseană a românis− mului, pe Nistru, prin Tra− tatul de la Iaşi din 1792, şi nu−şi arogă titlul de suzerani, ci numai pe cel mai flexibil de protectori – protecţie sui generis ce continuă până azi. Pe când imperialismul oto− man nu a urmărit transfor− marea ţărilor Române în paşalâcuri şi nici asimi− larea poporului român, mulţumindu−se numai cu importante beneficii eco− nomice, imperialismul ru− sesc anexează şi transfor− mă în gubernie rusească jumătate din Moldova şi urmăreşte înfăptuirea ace− stui obiectiv pentru toate ţinuturile româneşti. Basa− rabia nu este decât baza de unde imperialismul rusesc urma să pornească nu numai cucerirea ţinu− turilor româneşti, ci a tu− turor popoarelor bal− canice în marşul său spre mult râvnitul Constanti− nopol şi în căutarea unei ieşiri la mările calde.

Ecaterina a II−a cea Mare (1729 – 1796) a par− ticipat la cele trei împărţiri ale Poloniei (1772, 1773, 1795). Odată cu teritoriile Poloniei, Rusia a fost obli− gată să ia circa cinci mi− lioane de evrei din ocean− ul iudaic (Polonia). Deşi guvernul imperial rus fixa− se o limită de stabilire a evreilor pe teritoriul Ru− siei, sute de mii de evrei au pătruns în zona ale ţării în care nu fuseseră văzuţi niciodată – mai ales în Rusia Mare şi în posturi pe care nu le mai ocupaseră niciodată.

Nenorocirea pentru ro− mâni a fost că o mare par− te a evreilor leşeşti (polo− nezi) s−au instalat în Bu− covina, Basarabia şi ac− tualul teritoriu al Transni− striei. În anul 1774 Au− stria, în înţelegere cu Eca− terina a II−a cea Mare a Rusiei, a răpit prin vic− leşug Bucovina. La 7 mai 1775, în urma unei con− venţii turco−austriece, Po− arta cedează Imperiului Habsburgic Bucovina în ciuda protestelor vehe− mente ale Moldovei. Afla− tă sub administraţie mili− tară până în 1786 Buco− vina este alipită mai târziu Galiţiei (1790). Prezint mai jos un fragment din lucrarea lui Mihai Emine− scu, despre vânzarea Bucovinei (Ţara Fagilor): − va urma − Tudor Voicu

tradiţii−obiceiuri MÂNCARE DE POST Sarmale de post

PRIMĂVARA LA STRAJA A SOSIT CU ALAIUL LORFELOR

Ingrediente sărmăluţe de post: 2 kg varză; 400 ml ulei; 400g orez; 150g bulion; 250g ceapă; 1 kg roşii; 150g stafide; sare şi piper.

Mod de preparare sarmăluţe de post: Uleiul se încinge într−o tigaie şi se adaugă ceapa tăiată solzişori.

După ce se caleşte se adaugă orezul, sarea, piperul, bulionul şi stafidele.

Această compoziţie se foloseşte pentru umplerea sarmalelor.

Sarmalele se aşează într−o cratiţă alternând cu roşii tăiate rondele.

Peste acestea se pune apă, uleiul fierbinte şi puţin bulion.

Se ţin la cuptor aproximativ 2 ore şi se servesc.

Cartofi

În cea de−a doua săptămână a lunii martie, Zăpostâtu a fost pe placul LORFELOR, cu mult soare primăvăratic. Arta mascatului şi al deghizării tinerilor îşi are tradiţia în trecutul acestor meleaguri de pe malul drept al Căraşului. Lorfele, obicei luat pe parcursul timpului de la familiile nemţeşti stabilite în preajma satelor româneşti, aduc

un entuziasm al tinerilor la început de an prin a critica şi comenta tot ceea ce nu le−a fost pe plac în anul precedent.

Localnicii aşteaptă cu nerăb− dare să vadă alaiul tinerilor mas− caţi şi tema pe care se desfăşoară povestea ce aceştia o vor însce− na pe străzile satului Lorfile sunt dăruite de localnici cu ouă iar trecătorii „gi pie drumu mare”

sunt opriţi de alai ca să plătească trecerea cu maşinile, auto− buzele, camioanele…

Anul acesta, profitând de tim− pul frumos, copiii au început săr− bătoarea umblând de la casă la casă mascaţi în meşteşugari, muncitori, ţărani, doctori… ducând “cotăriţa cu oauă” ce era tot mai grea şi pe care o goleau la câte cineva „ge− ncriegerie”. Cu drag i−au întâmp− inat gospodinele, bucurându−se că se continuă tradiţia de−a alun− ga cei rău şi urât la început de an.

LORFELE mari şi−au făcut apariţia pe străzile satului într−un alai cu cinci remorci agăţate la tractoare. Cei mai tineri au for− mat grupul DOCTORII , au urmat veteranii cu VÂNĂTORII iar apoi generaţia de mijloc cu MARELE FRATE VIP. Aurelia Crăiete

Ingrediente: Pentru a prepara 6 coşuleţe avem nevoie de: 2−3 cartofi mari; 1−2 dovlecei; 1 vânătă mare; un plic ciuperci deshidratate (sau ciu− perci proaspete); 1 linguriţă rasă de praf usturoi (se poate folosi si cel proaspăt); 100 gr.smântână vege− tală; oregan; sare; ulei.

Preparare: Se curăţă cartofii, se taie în felii subţiri, apoi în beţişoare subţiri.

Beţişoarele de cartofi le uscăm bi− ne, de apa lăsată, cu hârtie de bu− cătărie iar apoi le punem pe fundul unei strecurătoare (sita) din inox, le dăm forma de coşuleţ (cuib), iar apoi le frigem în ulei bine încălzit, introducând strecurătoarea direct în ulei. Când sunt gata, bine

rumenite, se împinge strecurăto− area cu furculiţa de dedesubt, coşuleţul se desprinde, se pun pe hârtie de bucătărie să se scurgă de ulei iar apoi se sărează. Între timp se spală dovleceii şi vinetele, se pune la înmuiat în apă călduţă ciu− percile deshidratate. Dovleceii se taie beţişoare iar vânăta cubuleţe, lăsându−le cu tot cu coajă. Se pune în tigaie puţin ulei, se adaugă cu− buleţele de vinete şi dovleceii, se călesc puţin, se adaugă ciupercile înmuiate şi tăiate, apoi se pune praful de usturoi. Daca se usucă mult pe foc, se adaugă puţină apă.

După aceea se adaugă smântâna vegetală, oreganul, sare. Se ame− stecă 1−2 minute iar apoi sunt gata.

Cu aceasta compoziţie se umplu coşuleţele de cartofi prăjiţi.

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 23

NR. 98

în

O nouă Biserică Ortodoxă Română la Malainiţa, în Serbia de Răsărit

ob

iec

Comunitatea Românilor din Serbia

tiv

8 Martie − Casa “Dr. A. Butoarcă”

Satu Nou − Adunarea Anuală a filialei C.R.S.

Ambasada României − Belgrad

Tradiţionalul “Bal de Mărţişor” − Vârşeţ

“CUVÂNTUL ROMÂNESC” − PUBLICAŢIE A ROMÂNILOR DIN SERBIA Responsabil pentru sectorul informare: Marin Gaşpăr Redacţia: Eufrozina Greoneanţ, prof. dr Trăilă Spăriosu, Ion Cizmaş, Dorinel Stan, Simona Găvăgină, dr. Viorel Roman, Simeon Lăzăreanu, Nicolae Bulic, Horia Lelea, Aurelia Crăiete, Maria Gaşpăr, Maria Pâslaru, Natalia Stan, Traian Todoran, Ionel Turcoane şi Pavel Greoneanţ.

Tehnoredactarea computerizată: Gabriela Imbroca şi Liviu Stamin; fotoreporter: Liviu Stamin Înregistrat la Secretariatul pentru Informaţii, Republica Serbia, nr. 1085/91 ”Cuvântul românesc” apare sub egida Comunităţii Românilor din Serbia; Adresa redacţiei: Vârşeţ, 26300, strada Vasko Popa 16; tel/fax: 013/838−031; e−mail: comunitatea@gmail.com; www.comunitatea−romanilor.org.yu; Tipografia: “Kolorprint”, Vârşeţ / tiraj: 5.000 exemplare NR. 98

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 24