Cuvantul Romanesc Nr. 97 2008

Delegaţia O.S.C.E la sediul Comunităţii Românilor din Serbia S−a discutat despre recunoaşterea Bisericii Ortodoxe din Serbia, despre românii aşa zişi „valahi” din Serbia de Răsărit, iar problema esenţială în stat o reprezintă deconcentrarea puterii, şi nu decentralizarea, legile nu sunt pro− blemă, ci implementarea lor (pag. 3).

Anul XVII * Nr. 97 * 2008 * Vârşeţ − Zaieciar * Exemplar gratuit

Fanfara din Satu Nou la marcarea jubileului de 70 de ani de activitate

La Casa Memorială „Dr. Alexandru Butoarcă” Comunitatea Românilor din Serbia a adus un omagiu profesorului Gligor Popi (pag. 6).

FANFARA−I MÂNDRIA LOCALITĂŢII La Satu Nou, în incinta Casei de Cultură s−a delurat un eveniment deosebit pentru păstrarea, cultivarea şi transmiterea tradiţiilor popu− lare româneşti când este vorba de muzica instrumentală cunoscută în această parte bănăţeană ca „FANFARĂ”.

S.C.A. “Luceafărul − 60 de ani de activitate

Un spectacol de zile mari

Întrunirea delegaţiei CRS cu studenţii noştri din Timişoara

Societatea Cultural−Artistică “Luceafărul”, cândva “Petru Albu”, a marcat 60 de ani de egzis− tenţă şi bogată activitate culturală prezentându−se unui număr mare de oaspeţi şi invi− taţi, pe data de 26 ianuarie 2008, printr−un spectacol de zile mari

CRS depune eforturi considerabile pentru sprijinirea studenţilor români din Serbia înscrişi la studii în România (pag. 5).

Dealul Popii şi Crucea Popii simboluri bănăţene În această parte a Banatului, încă din timpurile cele mai străvechi, era prezent obiceiul de ridicare a crucilor în diferite locuri populate sau nepo− pulate, care au marcat, prin prezenţa lor, suferinţa, mulţimirea şi victoria (pag. 20).

“Nu avem nici un folos din credinţa noastră dreaptă,

Februarie – Făurar

dacă ducem o viaţă păcătoasă, aşa cum nu avem nici

(29 de zile – ziua are 11 ore, noaptea 13 ore)

un folos din viaţa noastră plină de virtuţi dacă nu

Scris cu suflet românesc şi creştin “Cuvântul românesc” apare cu

avem credinţa adevărată.”

Sf. Ioan Gură de Aur

2S 3D 10 D 17 D 24 D

(†) Întâmpinarea Domnului Duminica a 32−a după Rusalii Duminica 17−a după Rusalii Duminica întâi din Triod Duminica a doua din Triod

sprijinul M. A. E. − Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni

Activităţi CRS

coloana confesiunilor

D

omnul Boris Tadić a fost reales preşedin− tele Serbiei. Şapteze− ci la sută din cetăţeni au votat, practic, pentru aderarea Serbiei în Uniunea Europeană. Votul lor a fost speranţa, crezul că, definitiv, Serbia se va mişca mai repede spre integrare, către un standard de viaţă mult mai bun. S−a făcut încă un pas înainte în drumul spre demo− cratizare şi integrarea euro− peană, pas care era pe deplin sprijinit şi de minoritatea naţională română din Serbia.

Doresc să subliniez faptul că, activându−şi forţele ca niciodată până acum, Comunitatea Românilor din Serbia, a demonstrat în plus capacitatea organizatorică, mobilizând cetăţenii de origine română să participe la alegerile prezidenţiale. Rezultatul a fost unul de excepţie, la urne au ieşit în jur de 80 la sută, pentru al sprijini pe domnul Boris Pe data de 28 februarie a.c., în încăperea filialei Tadić în cursa electorală.

Comunităţii Românilor din Serbia din Alibunar a În altă ordine de idei, pe 24 avut loc şedinţa de lucru a Biroului Teritorial CRS ianuarie, cu prilejul marcării din Alibunar. La şedinţă au fost prezenţi preşedinţii Zilei Unirii Principatelor, la şi membrii filialelor din comuna Alibunar, adică sediul central al Comunităţii Românilor din Serbia au fost din Petrovasâla, din Alibunar, Sân−Mihai şi din prezente personalităţile de Nicolinţ. La şedinţă a participat şi domnul Ion seamă ale minorităţii române, Magda, parlamentar în Adunarea Serbiei şi reprezentanţi ai asociaţiilor şi organizaţiilor cu caracter româ− vicepreşedinte al CRS. Temele care au fost dezbătute la această şedinţă, nesc, care au răspuns apelului în mare erau problemele organizatorice cu care se Direcţiei Generale a Comunităţii Românilor din confruntă fiecare filială şi modalitatea rezolvării Serbia de a constitui Coaliţia lor; s−a discutat despre realizările din anul trecut, Românilor la nivel de minori− unele filiale fiind mai active în promovarea valorilor tate. spirituale ale românilor din Serbia prin diferite acţi− Şi sunt multe alte acţiuni ale uni culturale şi sociale în localităţile lor, altele nu Comunităţii, unele de puteau face faţă unor probleme locale, fie că e amploare, altele cu caracter vorba de imposibilitatea comunicării cu alte insti− local, toate având scopul unificării minorităţii naţionale tuţii din localitate, fie că e vorba despre probleme române din Serbia, adică unifi− financiare. carea forţelor creative ale O altă temă abordată la şedinţă a fost şi minorităţi naţionale. Sunt realizarea proiectelor din anul trecut care, în unele conştient că greu vom ajunge la această unitate. Forţele retro− filiale, nu s−au realizat în întregime din motive obiective şi subiective, cât şi despre cele din anul grade, mai ales acelea la nivel de minoritate, acceptă un status acesta care, în baza hotărârii celor prezenţi la quo, încurajând mediu tulbur şedinţă, trebuie realizate în termen şi în întregime. unde mult mai uşor îşi pot rea− M. G. liza interesele personale.

Preocupaţi doar de interesele organizaţiile lor, nu au simţul REPUBLIKA SRBIJA obştesc al românilor din Serbia.

AUTONOMNA POKRAJINA VOJVODINA Păcat.

IZVRŠNO VEČE APV Închei cu urări de succes preşedintelui Boris Tadić să Gospodinu BOJANU PAJTIĆU poată conduce Serbia pe calea Predsedniku Izvršnog Veća APV integrării europene şi în spe− ranţa că românii din Serbia, cu Poštovani Gospodine Predsedniče, ajutorul lui şi forţelor democ− U ime Generalne Direkcije Zajednice Rumuna u rate din Serbia, şi cu ajutorul Srbiji, od srca Vam čestitamo odličan rezultat Patriei Mame – România, în viitorul cât mai apropiat, să Demokratske Stranke na Predsedničkim Izborima i realizeze drepturile elementare osvajanje pobede Evropske Srbije. pe întreg teritoriu Serbiei. Čestitamo na ovom važnom izbornom rezultatu

Şedinţa Biroului Teritorial al CRS din Alibunar

Marin Gaşpăr NR. 97

Demokratske Stranke jer smatramo da je to glas za

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 2

COMUNICAT DE PRESĂ Direcţia Generală a Comunităţii Românilor din Serbia se adresează opiniei publice şi mai ales minorităţii naţionale române pentru a mulţu− mii persoanelor de orig− ine română care au răs− puns apelului Comunită− ţii Românilor din Serbia exercitând dreptul de cetăţean, ieşind la urne în proporţie de peste 80 la sută pentru al sprijinii la alegerile prezidenţiale pe preşedintele Boris Tadić.

Cuvântul „mulţumim” este expresia realizării dezideratelor de bază ale minorităţii naţionale ro− mâne din Serbia care a înţeles şi a reuşit să mobi− lizeze unitar forţele pen− tru a participa la scrutinul prezidenţial.

Răspunsul pozitiv la apelurile Direcţiei Gene− rale ale Comunităţii Ro− mânilor din Serbia, în procent extraordinar, de mare este rezultatul minorităţii române în ansamblu pentru un viitor decent în perioada tranz− iţiei spre integrarea euro− peană.

Direcţia Generală a Comunităţii Românilor din Serbia consideră vic− toria preşedintelui Boris Tadić scop primordial pe− ntru toţi cetăţenii Re− publicii Serbia, indiferent de apartenenţa naţională şi religioasă, la fel şi pen− tru comunitatea româ− nească care caută soluţii într−un stat de drept, sta− bil şi puternic economic, conştient de destinul pro− priu. Alegerile preziden− ţiale au fost un adevărat

referendum pentru vii− torul Serbiei, a proceselor de integrare europeană, a majorării standardelor şi calităţii vieţii pentru sta− bilitatea şi securitatea fie− cărui cetăţean.

Urăm succes şi înţe− lepciune Excelenţei Sale, Preşedintelui Boris Tadić ca demnitar de stat pen− tru a avea puterea de a conduce Serbia în direc− ţia progresului uman şi civilizatoric în calea spre integrarea europeană.

Direcţia Generală a C.R.S.

demokratiju, za evropsku integraciju i progres Republike Srbije.

Zajednica Rumuna u Srbiji je ispoštovala Protokol o saradnji i postignute dogovore, osvojivši najviše glasova u sredinama sa rumunskim življem.

Molimo Vas da primite naše najtoplije čestitke i najbolje želje za doprinos koji ste dali, zajedno sa Demokratskom Strankom i progresivnim snagama pri− padnika nacionalnih manjina, među kojima i Rumunske nacionalne manjine. Kao i uvek do sada, možete računati na našu podršku i saradnju.

S poštovanjem,

PREDSEDNIK JON ČIZMAŠ

activităţi C.R.S.

Delegaţia O.S.C.E la sediul Comunităţii Românilor din Serbia Miercuri, 13 februarie, o de− legaţie O.S.C.E, Maja Mičić, Direcţia Publică pentru De− mocratizare, Vladimir Rusić, Roma Asistance Programe O.S.C.E şi domnişoara Nicolina Dumitraş, Democratization De− partament, au efectuat o vizită de lucru la sediul central al Comunităţii Românilor din Serbia, unde au avut întrevederi cu Ion Cizmaş, preşedintele Co− munităţii Românilor din Serbia, Dorinel Stan, vicepreşedinte, Pavel Greoneanţ, secretar gene− ral, Eufrozina Greoneanţ „Cu− vântul Românesc” şi Ion Adam, consilier în Adunarea Co−

munală. În discuţiile care s−au purtat, Ion Adam a remarcat inexistenţa şi inactivitatea con− siliului pentru minorităţi comu− nal, care figurează doar pe hâr− tie, iar reprezentaţii au fost nu− miţi din rândul coaliţiei de guvernare, fără criterii. Ion Ciz− maş, preşedintele Comunităţii Românilor din Serbia, a analizat situaţia actuală în cadrul mino− rităţii, respectiv recunoaşterea unei singure minorităţi pe întreg teritoriul Serbiei şi respectarea drepturilor naţionale şi etnice.

De asemenea a vorbit despre recunoaşterea Bisericii Orto− doxe din Serbia, despre românii

aşa zişi „valahi” din Serbia de Răsărit, iar problema esenţială în stat o reprezintă deconcen− trarea puterii, şi nu decen− tralizarea, legile nu sunt prob− lemă, ci implementarea lor.

Referitor la Consiilile Naţionale, Ion Cizmaş a menţionat că aces− tea sunt instrumente create de stat prin care se controlează minorităţile şi au doar caracter consultativ, nu decisiv.

Pentru soluţionarea acestor probleme se necesită adoptarea unei noi legi în ceea ce priveşte Consiliile Naţionale, respectiv minorităţile din Serbia.

Dorinel Stan

Delegaţia din Arad la sediul Comunităţii Românilor din Serbia

Colaborarea instituţiilor judeţului Arad cu Comunitatea Joi 8 februarie a.c. delegaţia judeţului Arad, în frunte cu Vio− rel Dolha, preşedintele Congresului Învăţăto− rilor din România şi din ţările din jurul Româ− niei în care învăţă− mântul se desfăşoară în limba română însoţit de documentare la sediul central al Comunităţii Românilor din Serbia.

La această întâlnire au fost prezenţi represen− taţii Comunităţii Româ− nilor din Serbia, Marin Gaşpar, prim − vicepre− şedinte şi Dorinel Stan, vicepreşedinte. Temele discutate au vizat colaborarea instituţiilor din judeţul Arad şi Co−

munitate, realizarea unui proiect transfort− arier de avengură, unde vor fii incluse circa 100

de persoane (cadre didactice şi elevi) şi care are drept scop păs− trarea şi dezvoltarea li− mbii şi culturii româ−

neşti în Serbia. Şi nu întâmplător, aşa cum a menţionat Viorel Dol− ha, Comunitatea a fost

aleasă, deoarece aceas− ta este cea mai semnifi− cativă organizaţie civi− că de interes obştesc a românilor din Serbia şi

are cele mai veritabile realizări. În continuare s−a discutat şi despre prob− lemele generale acute, problemele locale ale românilor din Serbia, planurile pe viitor, pre− cum şi posibilitatea or− ganizării cadrelor dida− ctice care predau în limba română în Serbia într−o asociaţie. Dele− gaţia din Arad a făcut o donaţie de carte gră− diniţilor din jurul Vâr− şeţului, stabilindu−se un început de colabo− rare cu instituţiile pre− şcolare arădene. În ba− za acestor discuţii, ur− mează să se atindă co− laborarea în toate sfer− ele de activitate ce ţin de păstrarea indentităţii naţionale, iar contacte− le directe se vor inten− sifica.

D. S.

PE SCURT Cu prilejul realegerii domnului Boris Tadić de preşedinte al Republicii Serbia, Comunitatea Românilor din Serbia a organizat o petrecere de amploare la Se−

leuş. Cei prezenţi, într−un număr mare atât din localitate cât şi din satele vecine, au aniversat acest eveniment cu speranţa într−un viitor mai promiţător. *** La sediul Comunităţii Româ− nilor din Serbia a fost prezentă o echipă de reporteri, condusă de Cristian Pohrib, trimisul special în Serbia al Centrului Naţional− Media din Bucureşti, în cadru că− reia funcţioneză mai multe pos− turi de televiziune: Naţional TV, N 24 şi Favorit TV. Reporterii românii au fost interesaţi de realizarea unui mate− rial documentar intitulat „Kosovo, inima smulsă a Serbiei”, dar şi de prezentarea realităţilor cu care se confruntă comunitatea româ− nească din Serbia. În acest timp, s−au realizat câteva interviuri cu preşedintele Comunităţii Româ− nilor din Serbia, Ion Cizmaş, şi Ion Magda, deputat în Parla− mentul Serbiei şi vicepreşedintele CRS, cu unii reprezentanţi din viaţa socio−politică a Guvernului Serbiei, realizând şi numeroaese reportaje în localităţile cu popu− laţie românească.

L. Stamin *** Înainte cu câteva zile a ars Dealul Curechii la Coştei, iar în urmă cu o lună a ars dealul desupra de şcoală.

Copiii au venit speriaţi acasă. Au fost şi pompierii. Câteodată focul ajunge până la casele oamenilor, mai ales când bate vântul.

Organele competente din sat ar trebui să reacţioneze mai prompt şi să ia unele măsuri concrete în rezolvarea acestei probleme, să nu se întâmple ceva mai grav.

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 3

NR. 97

activităţi CRS PE SCURT Aderarea Macedoniei la NATO poate fi oprită de Grecia Macedonia speră să primească o invitaţie de aderare la NATO cu prilejul summitului Alianţei din aprilie de la Bucureşti. Dar ame− ninţarea unui veto elen este tot mai prezent. Cauza acestui lucru este vechiul conflict privind numele ţări, încă nereglementat de la inde− pendenţa ţării. FYROM, Mace−

donia, sau alt nume? Atena are mai multe atuuri în joc, se arată în edi− torialul publicat de Courrier des Balkans, citat de Rompres. Cu două luni înainte de summitul NATO de la Bucureşti, este posibil să se întocmească lista statelor care vor primi invitaţie să se alăture Alianţei.

Dar coşmarul Macedoniei s−ar putea adeveri: Grecia să con− diţioneze aderarea sa la Alianţă, dacă nu se găseşte o soluţie la acest “conflict nominal” vechi de 17 ani. Atena pare decisă mai mult ca oricând să profite de ocazie în “conflictul cel mai ridicol din lume”, cum îl denumesc mulţi diplomaţi internaţionali.

Presa internaţională analizează ipotezele creării unei “Noi Moldove” Voronin plănuieşte formarea unui nou stat Opoziţia de la Chişinău sus− pectează că discuţiile moldo−ruse la nivel înalt, purtate în secret, ar putea duce la crearea unui nou stat care va cuprinde atât Republica Moldova, cât şi Transnistria, relatează Deutsche Welle în pagi− na electronică.

Speculaţiile sunt alimentate de unele evenimente asupra cărora planează u n e l e incertitu− d i n i , cum a fost vizi− ta pre− şedin− telui Vla− d i m i r Voronin la Mos− cova şi întâlnirea cu Vladimir Putin, în urma căreia nu s−a dat publicitaţii nici un detaliu privind scopul acestei vizite.

NR. 97

Întrunirea delegaţiei CRS cu studenţii noştri din Timişoara

CRS depune eforturi considerabile pentru sprijinirea studenţilor români din Serbia înscrişi la studii în România În ziua de 31 ianuarie a.c. o delegaţie a Comunităţii Româ− nilor din Serbia în frunte cu Ion Cizmaş, preşedinte, Ion Magda delegat în Parlamentul Serbiei, Nicolae Gaita şi Marin Gaşpăr, primvicepreşedinţi ai Comuni− tăţii Românilor din Serbia, Si− mona Găvăgina, reprezentata fi− lialei Comunităţii Românilor din Serbia din Timişoara şi subsem− natul, s−a întâlnit cu un număr impozant de studenţi români din Serbia la şcolarizare în Timi− şoara. Întâlnirea a avut loc în am− fiteatru Casei Tineretului din Ti− mişoara.

La această întâlnire au fost dezbătute mai multe probleme legate de necesităţile studenţilor ,aceştia fiind asiguraţi de tot spri− jinul Comunităţii Românilor din Serbia în soluţionarea proble− melor cu care se confruntă.

S−a constatat că Uniunea Studenţilor care era cândva foarte activă, în ultimul timp ,lasă de dorit, aşa că urmează şi alte întruniri pentru reactivarea acesteia.

Studenţii au fost informaţi din partea delegaţiei Comunităţii Românilor din Serbia cu unele din activităţi, cum ar fi amena− jarea Centrului educativ−instruc− tiv din Straja, printre altele,

având ca scop şi perfecţionarea şi instruirea studenţilor şi tiner− ilor pentru încadrarea acestora în activităţile Comunităţii, deschi− derea unui club al studenţilor ro− mâni din Serbia la studii în Timişoara.

Un accent deosebit a fost pus şi pe înfiinţarea Fundaţiei „Dimi− trie Bălănescu” care este în faza finală de înregistrare şi care are drept scop, printre altele, şi spri− jinirea studenţilor.

La această întrunire s−a mai discutat şi despre importanţa celui de al doilea turn de scrutin al alegerilor prezidenţiale, stu− denţii care nu au fost trecuţi pe

listele electorale ale Consulatului Sârb din Timişoara, exprimându− şi dorinţa de a veni la vot în Serbia, au cerut sprijinul Comu− nităţii Românilor din Serbia în organizarea transportului organi− zat, lucru care s−a realizat.

Studenţii, dar mai ales cei din anul I, au profitat de prezenţa delegaţei Comunităţii Românilor din Serbia şi au mulţumit atât Comunităţii Românilor din Ser− bia cât şi preşedintelui Ion Ciz− maş pentru toate eforturile de− puse la oficialităţile româneşti cât şi la Universităţile din Timi− şoara pentru a intra toţi studenţii la facultăţile din Timişoara.

Implementarea recomandărilor care reies din Cartea europeană a limbilor regionale şi minoritare Reprezentaţii Comunităţii Românilor din Serbia au participat, împreună cu alţi reprezentaţi ai orga− nizaţilor româneşti din Voivodina, la întâlnirea avută cu Delegaţia Consiliului de Experţi, organi− zată de Biroul Consiliului Europei din Belgrad. Şedinţa a avut loc la Novi Sad pe 7 februarie a.c.

Tema şedinţei a fost implementarea reco− mandărilor Cărţii europene a limbilor regionale şi minoritare în baza raportului prezentat de Republica Serbia, Consiliului Europei.

Consiliul de Experţi a fost reprezentat de dom− nul Sigve Gramstad din Norvegia, vicepreşedinte al Consiliului şi raportor pentru Serbia, doamna Irja Seurujarvi−Kari din Finlanda şi profesorul Ranko Bugarski din Serbia.

Din partea Comunităţii Românilor din Serbia la şedinţă au participat preşedintele, domnul Ion Cizmaş şi subsemnatul.

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 4

În mare, în această şedinţă s−au menţionat pro− blemele cu privire la aplicarea în practică a Cărţii, obligaţii şi sarcini care ţin de autorităţile statale şi care lasă de dorit.

P. G.

rezoluţii

Românii din Serbia apăraţi de un proiect de Rezoluţie al Adunării Parlamentare a CE Ca urmare a situaţiei grave în care se găseşte minoritatea ro− mânească din Timoc, APCE a efectuat o monitorizare a respec− tării drepturilor minorităţilor în Voivodina şi Serbia de nord−est.

Ca rezultat al acestei monitarizări Adunarea Parlamentară a Con− siliului Europei a elaborat un proiect de rezoluţie şi o Re− comandare. De curând APCE a declasificat proiectele de Rezo− luţie şi de Recomandare ale Adu− nării Parlamentare a Consiliului Europei privind situaţia mino− rităţilor naţionale din Voivodina şi a minorităţii române din Serbia de nord−est. În textul rezoluţiei se arată în mod clar că Serbia trebuie «să ia măsurile necesare pentru a le oferi valahilor/românilor din estul Serbiei (pe văile Timocului, Mo− ravei si Dunării) accesul la învă− ţământ, la presa şi la adminis− traţie publică în limba lor mater− nă şi să le permită acestora să

ţină servicii religioase în această limbă », precum şi «să ia măsuri pozitive în favoarea persoanelor aparţinând minorităţilor, inclusiv minoritatea valahă/română, şi să urmărească eradicarea oricarei discriminări împotriva membrilor lor».

O altă măsură ce se regăseşte în recomandare se referă la mass− media şi cere ca «să identifice şi să aplice soluţii tehnice care să le permită persoanelor din estul Serbiei să recepţioneze emisiu− nile în limba română difuzate în Voievodina». În ceea ce priveşte nere− cunoaşterea Bisericii Ortodoxe Române din Serbia ca şi abu− zurile la care ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Sârbe le fac, vezi cazul bisericii româneşti din Malainiţa − în rezoluţie se arată că «Conştienţa de criticile cărora le− a fost spusă Legea din anul 2006 privind Bisericile şi organizaţiile reglioase din Republica Serbia şi

în special de chestiunea (ne)recunoaşterii prin această lege a Bisericii Ortodoxe Româ− ne, Adunarea îşi exprimă uimirea privind influenţa covarsitoare a Bisericii Ortodoxe Sârbe în cazul recunoaşterii altor Bisericii şi/sau comunităţi religioase.

Adunarea invită autorităţile sârbe se dea importanţa acestei chestiuni şi să suprime referinţele la canoanele unei Biserici în raport cu alte Biserici sau comu− nităţi religioase».

Un merit major în declansarea monitorizării şi apariţiei acestui proiect de rezoluţie l−a avut europarlamentarul basarabean Vlad Cubreacov, ca şi liderii românilor din Timoc împreună cu câteva organizaţii neguverna− mentale care au transmis infor− mări raportorului APCE privind situaţia reală a minorităţii româneşti din Timoc în special şi din Serbia în general.

PE SCURT Serbia a votat pentru Europa, dar şi pentru Rusia Sârbii au votat pentru Europa, dar nu şi contra Rusiei, realegân− du−l pe candidatul pro−european Boris Tadić în alegerile prezi− denţiale de duminică, 3 februar− ie, când a avut loc cel de−al doilea tur de scrutin, consideră presa rusă, citată marţi de France Presse.

“Sârbii s−au pronunţat pentru Europa, dar nu împotriva Rusiei”, titrează cotidianul Izvestia.

“Sârbii au votat pentru Kosovo, Europa şi Rusia”, este de părere şi publicaţia Vremia Novostei.

Pentru Kommersant, “rezul− tatele scrutinului au arătat că majoritatea sârbilor văd viitorul

foto album

Banchetul organizat de dl Ion Caragea, directorul băncii „Lucefărul” din Vârşeţ, domnilor membri ai Consiliului de Administraţie, cenzorilor şi funcţionarilor instituţiei, la 16 iulie 1940 (la restaurantul Sima Rajacici).

De la stânga rândul din spate: Ch. Păuţa (Coştei), T. Petrică (Nicolinţ), I. Naia (Mărghita), I. Caragea (Bucureşti), I. Mităr (Straja), Cuzman Lăpădat (Râtişor), C. Cure (Sf.Mihai), rândul din faţă : V. Oprişa (Vlaicovăţ), P.Ureche (Vârşeţ), I. Barbu (Vârşeţ), C. Şdicu (Jamul−Mic), I. Popoviciu (Vârşeţ), T. Mucuceanu (Vârşeţ), V. Popa (Vârşeţ).

ţarii lor în Europa (...) însa Rusia ar putea fi şi ea mulţumită”.

“Boris Tadić este în fapt garan− tul celor mai importante acorduri energetice din istoria celor două ţări, care au fost încheiate în 25 ianuarie, cu ocazia vizitei sale la Moscova”, reaminteşte ziarul. Într−o altă ordine de idei, “ţinând cont de faptul că liderul radicalilor (Tomislav Nicolić), care a jucat în mod activ cartea rusă”, a obţinut aproape jumătate din numărul voturilor, este puţin probabil că Tadić să poată refuza să continue politica externă echilibrată, bazată pe menţinerea de bune relaţii cu Occidentul şi cu Rusia”, subliniază Kommer− sant.

Vremia Novostei aminteşte că “dorinţa de a menţine Kosovo în cadrul Serbiei şi interesul de a dezvolta relaţii cu Rusia” sunt “puncte comune importante” din programele electorale ale lui Tomislav Nicolić şi Boris Tadić, cei doi candidaţi la preşedinţia Serbiei care s−au confruntat în turul al doilea. Însă “opozantul Nicolić a tre− buit să−şi exprime simpatia” faţă de Rusia “prin vorbe”, în timp ce “preşedintele Tadić a demon− strat−o prin fapte”, notează aceeaşi publicaţie.

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 5

NR. 97

activitatea CRS LA CASA MEMORIALĂ „DR. ALEXANDRU BUTOARCĂ”

Comunitateas Românilor din Serbia a adus un omagiu profesorului Gligor Popi

sus, este, plin de lumină... În jată nici participarea sa directă la istografia noastră nu dispunem de evenimentele petrecute în preaj− o monografie de sinteză, care să ma celui de−al Doilea război cuprindă integral viaţa şi activi− mondial cât, mai ales, la cele din tatea minorităţii române din acest perioada postbelică şi până la spaţiu. Au fost elaborate doar sfârşitul vieţii sale. O perioadă de unele segmente ale vieţii noastre peste şaptezeci de ani cu o sume− spirituale care se referă mai mult denie de evenimente importante la activitatea literară, muzicală, pentru minorităţii noastre. plastică, la folclor şi la tradiţii, la Acasta a încercat să facă pro− învăţământ şi la viaţa religioasă. fesorul dr. Gligor Popi pe parcur− Dar, încă nu avem o lucrare sul a şapte decenii de muncă Vineri, 8 ianuarie, în incinta serioasă din acest spaţiu, sau la intensă, eforturi pe care le vedem Casei Memoriale „Dr. Alexandru dezvoltarea economică. cristalizate în cărţile sale şi în Butoarcă”, actualul sediu al Co− Istoricul se confruntă, analize− munităţii Românilor din Serbia, a ază, interpretează faptele reale avut loc o întrunire comemora− de viaţă, de istorie, politice, eco− tivă adusă amintirii eminentului nomice, le aşează şi le pune în profesor Gligor Popi, care pe 31 relaţie cu contextul perioadei ianuarie a.c. a trecut în lumea date, încearcă, şi într−o oarecare umbrelor. măsură reuşeşte, să se apropie de Cu această ocazie au fost invi− natura adevărată a lucrurilor, sau taţi membrii familiei, fiul Mircea de adevărul istoric, cum se cu soţia Dorina, nora Drăghina, spune. domnul Gabriel Nicola, consulul Lucrările profesorului dr. Gli− general al României la Vârşeţ, un gor Popi au ca obiectiv tocmai număr mare de prieteni, colabo− această deschidere a cercetărilor ratori, elevi ai profesorului, omu− spre aceste domenii şi ele sunt lui de cultură, istoricului şi scri− abordate mai ales în „Românii itorului Gligor Popi. din Banatul sârbesc în secolele Domnul Simeon Lăzăreanu, XVIII−XX” şi în „Românii din cele aproape cinci sute de arti− moderatorul acestei întruniri, a Banatul sârbesc în perioada 1941 cole publicate.” vorbit despre viaţa şi opera, – 1996”.

Domnul Gabriel Nicola, con− despre importanţa pe care a avut− În acest sens, profesorul a sulul general al României la Vâr− o pentru minoritatea română, întreprins o sumedenie de cerce− şeţ şi−a exprimat condoleanţele despre tot ce a lăsat în urma sa, tări în arhivele din Vârşeţ, Bise− personale şi a citit mesajul Exce− profesorul Popi, subliniind: “Da− rica Albă, Panciova, Belgrad, No− lenţei Sale, domnul Ion Macovei, că sufletul dumnealui ne priveşte, vi Sad, Zagreb, Timişoara, Arad şi ambasadorul României la Bel− în aceste momente, de undeva de Bucureşti. Nu trebuie, însă, negli− grad. începând cu Toracul său natal şi până în Româ− AMBASADORUL ROMÂNIEI LA BELGRAD nia, unde activitatea sa a fost, este şi va fi deo− sebit de apreciată de profesori, studenţi, erudiţi Omagiu profesorului Gligor Popi sau, pur şi simplu, de români.

Personalitatea Profesorului Gligor Popi a pri− Am aflat cu profundă tristeţe despre ple− mit recunoaşterea deplină prin însăşi men− carea la cele veşnice a eminentului profesor dr. ţionarea, din timpul vieţii sale, în fondurile ar− Gligor Popi. hivistice naţionale ale României. În cei 89 de ani de viaţă, prof. dr. Gligor Dispariţia sa reprezintă o grea şi ireparabilă Popi a fost un simbol, un reper şi un model de pierdere pentru toţi românii, pentru fiecare dintre urmat pentru etnicii români din Serbia, un cei care am avut onoarea să−l cunoaştem. descoperitor de noi generaţii de intelectuali Ne înclinăm în faţa memoriei şi spiritului in− români. telectual şi patriotic profund românesc al Opera sa este însăşi oglinda minorităţii Profesorului Gligor Popi. române din Serbia, el dedicându−şi toate energi− În numele meu personal şi al colegilor din ile cunoaşterii şi înţelegerii resorturilor lăuntrice Ambasada României la Belgrad adresez sincere ale „Românilor din Banatul iugoslav”. condoleanţe familiei îndoliate şi Comunităţii Istoric, jurnalist, profesor şi pedagog, Românilor din Serbia.

Gligor Popi se înscrie, prin amploarea, consis− Să−l păstrăm pe Gligor Popi în memoria noas− tenţa şi durata operei sale, în rândurile celor mai tră! importanţi şi respectaţi oameni de cultură români Dumnezeu să−l odihnească în pace! din Serbia.

Profesorul Gligor Popi a contribuit activ la Ion Macovei promovarea imaginii românilor din Serbia, NR. 97

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 6

În continuare, domnul Ion Cizmaş, preşedintele Comunităţii Românilor din Serbia a adus un omagiu distinsului profesor, men− ţionând că secţia de istorie, care se va activa în cadrul C.R.S, cât şi biblioteca care se va reînfiinţa aici, o adevărată bibliotecă la nivel de minorite, va purta nu− mele profesorului Gligor Popi.

Cuvinte frumoase, amintiri, momente importante din viaţa profesorului Gligor Popi, au fost evocate de profesorul Petru Flora,

menţionând că îi lega o prietenie de o viaţă. Traian Todoran a vor− bit, cu o vădită emoţie, despre viaţa, munca creativă şi personal− itatea profesorului Popi, Mircea Samoilă a ţinut să sublinieze colaborarea pe care a avut−o cu distinsul profesor. Aurelia Crăiete a vorbit despre ultima întâlnire cu profesorul Popi, când i−a făcut o vizită la spital şi l−a găsit cu ziarul în mână.

Despre colaborarea cu emi− nentul profesor a vorbit şi Pavel Şămanţ, pentru ca la urmă, Mircea Popi să mulţumească tuturor celor prezenţi şi mai ales organizatorului pentru aceste momente atât de semnificative pentru toţi aceia care l−au cunos− cut şi iubit pe profesorul Gligor Popi, menţionând că bogata bib− liotecă pe care a aparţinut tatălui său o va dona în întregime Co− munităţii Românilor din Serbia.

Aşa cum se obişnuieşte în aceste momente, pentru toţi cei prezenţi s−a pregătit o mică gus− tare în amintirea celui plecat pe cale fără de întoarcere.

Eufrozina Greoneanţ

documente inedite Pe parcursul anilor primeam numeroase invi− taţii de participare la cere− monii matrimoniale, diverse manifestări sportive, culturale şi aniversare. M−am bucurat la fiecare dintre ele, con− siderându−le vestitorii prietenie.

Nu demult, într−un colet de documente referitoare la localitatea Alibunar, de la dr. prof. Gligor Popi, mult stimatul nostru prie− ten din Vârşeţ, printre altele, descoperisem şi două invitaţii. Ambele din anul 1940. Din nou m−am bucurat!

Poate că vă întrebaţi de ce m− au amuzat aceste invitaţii?

Răspunsul e succint. Fiindcă este vorba de două documente, care ne vorbesc despre cultura alibunăreană, dintr−o perioadă dificilă. Anume, anul 1940 este cel premergător marii conflagraţii Dr. prof.

Gligor Popi

mondiale şi pe meleagurile noas− tre. Dar viaţa nu s−a oprit în loc.

Mergea înainte şi prin mani− festările culturale despre care ne informează invitaţiile cu pricina.

Dar care−i valoarea docu− mentelor cu pricina vom vedea din cele ce urmează. De aceea începem enumerarea în ordine crescendo: Invitaţiile sunt adresate dom− nului Gligor Popi învăţător din Toracu Mic. Prima invitaţie informează pe cel poftit să vină duminică pe 18 aprilie 1940 la orele 8 seara, la

INVITAŢIILE LUI Gligor POPI Alibunar, unde în sala Reuniunii „Doina” va avea loc „o distrac− tivă serbare cu program artistic− cultural şi „un splendid bal”.

Programul a fost organizat prin colaborarea Reuniunii „Doina” cu şcolarii şi tineretul intelectual din localitate. În urma programu− lui, va avea loc o seară dansantă pentru cei prezenţi, în compania celor mai noi şlagăre, interpretate de maestrul Ion Durain şi orches− tra lui din Vladimirovaţ.

Invitaţia are un aspect grafic reuşit fiind tipărită la tipografia „Nădejdea” din Vârşeţ. Textul este prezentat în trei limbi, sârbă, română şi germană, limbile pop− ulaţiilor conlocuitoare în Ali− bunar, în perioada respectivă.

Care e valoarea documentară a invitaţiei? În primul rând, ne mărturiseşte că în anul 1940 a activat în Alibunar o reuniune culturală a românilor numită „Doina”, care a colaborat cu şcoala primară şi tinerii intelectu− ali din localitate. Din docu− mentele vremii ştim că în perioa− da cu pricina în cadrul „Doinei” a activat fanfara, corul, bibliote− ca, secţia de dansatori şi secţia de teatru neprofesionist. Încăperile acestei reuniuni au fost în casa parohială, cunoscută alibunăre− nilor sub denumirea „clădirea la etaj” din centrul localităţii. A fost înălţată în anul 1841, de enoriaşii ortodocşi din Alibunar. Pe par− cursul timpului avea mai multe meniri. A fost casă parohială, mult timp aici era şi şcoala, apoi capela românilor ( din 1877 până în 1896, când a fost zidită biseri− ca românilor), ca apoi aici să−şi desfăşoare activităţile şi „Doina”, iar după eliberare aici sunt iarăşi încăperile şcolii primare. Clădi− rea a fost demolată, în locul fiind înălţată în anul 1966, clădirea Liceul de Economie şi Comerţ.

Invitaţia a doua a ajuns la ace− iaşi destinaţie ca şi prima. In− vitatul a fost poftit la un „ Concert împreunat cu teatru şi dans” care va avea loc pe 15 aprilie 1940 (de Sfânta Marie) cu începutul la orele 8 şi 30 de minute, seara.

Concertul va avea loc în localul dlui Alexa Şămanţu din Alibunar şi este organizat de tineretul stu− dios (şcolar n.a.). Invitaţia a fost scrisă în limba română şi sârbă.

Care−i valoarea documentară a invitaţiei? În primul rând ea ne dovedeşte că dl Gligor Popi a fost prietenul Alibunarului fiind ono− rat să participe la evenimentele culturale din această localitate. Şi pe parcursul timpului i−a rămas fidel. De aceea în anul 1998, a iniţiat şi realizat cu colaboratorii, Monografia Alibunarului. Din conţinutul invitaţiei vedem că în seara cu pricina va concerta re− numita orchestră „Aron şi Ciripa” din Seleuş. Mai vedem că pe tim− pul acela, în zona aceasta au exi− stat două tarafuri excepţionale de lăutari, cel din Valdimirovaţ şi cel din Seleuş. În fruntea lor se găseau doi seleuşeni: Trifu Nica− Ciripa şi Ion Durain (născut la Seleuş, prin căsătorie domiciliat la Vladimrovaţ). Ambii au fost

mari violonişti, Ciripa lăutar excelent iar Durain muzician reputat care în anul 1925 a impri− mat un disc cu muzică populară românească.

V−am prezentat aceste două invitaţii, intenţionând să le scoa− tem la lumina tiparului. Sperăm că merită, fiindcă sunt docu− mente, care iată, au fost păstrate timp de 66 de ani de ilustrul nos− tru istoric dr. prof. Gligor Popi, care din 31 ianuarie 2008 trecuse în Lumea Eternă, la veritabila vârstă de 89 de ani. Îi mulţumim nespus de mult pentru sincera−i prietenie şi ajutorul din domeniul istoriei care, în tot momentul, ni l−a oferit în mod necondiţionat.

Fie−i lin somnul cel de veci! ing. Mircea Samoilă

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 7

NR. 97

cultură FANFARA “CULTURA” DIN SATU NOU Începuturile formării fanfarei datează din anul 1935, iniţiatori fiind Lazăr Ortopan, Lazăr Stamena – Ţuchi şi Ioţa Pomană – Fran. Aceste trei persoane, ajutaţi de alţi săteni au invitat în sat fanfara din Oreşaţ să cânte la hora satului şi să susţină un program cultural. Încântaţi de programul susţinut de oaspeţi, în vara anului 1936 se organizează o colectă pentru cumpărarea instrumentelor muzicale nece− sare înjghebării unei fanfare. S− au cumpărat 22 de instrumente, iar pe lângă cei amintiţi mai sus, la reuşita acestei acţiuni, şi−au adus contribuţia: Paia Rusuloi – Troacă, Rusalin Togeraş, Stevan Boleanţu – Ţiţi, Gheorghe Maliţa – Pidol, Iovan Lazăr, Pavel Todorov – Birgeanu şi alţii. În toamna anului 1936 se formează comitetul de organi− zare şi se elaborează statutul fanfarei care a fost aprobat de autorităţii la 7 octombrie 1936. În baza acestui statut, numele fanfarei era „Lupta”.

După aprobarea statutului se oragnizează o nouă colectă de contribuţii şi se cumpără 35 de instrumente.

Spre sfârşitul anului 1936 au început repetiţiile cu iscusitul instructor de fanfare, Nicolae Iorga din Vlaivovăţ, care la vre− mea aceea pregătise mai multe fanfare. În primăvara anului 1937, fanfara şi−a făcut debutul în pub− lic, cântând la logodna tânărului Vasile Omorian – Dichiţa. De atunci, fanfara a organizat, cu regularitate, jocul cel mare în zilele de duminică şi la sărbători şi a cântat la nunţi, înmormân− tări şi la diferite manifestări cul− turale. La plecarea sa din sat, instructorul Nicolae Iorga a pro− pus ca viitorul conducător al Fanfarei să fie ales Gheorghe Boleanţu – Siuşiu. La scurt timp, un grup de fanfariştii, în frunte cu dirijorul G.Boleanţu, au ple− cat în armată, astfel că a urmat o perioadă de stagnare a activ− ităţii Fanfarei. În timpul stagiului militar, dirijorul G.Boleanţu a făcut parte dintr−o formaţie de muzică militară, unde şi−a însuşit o vastă experienţă muzicală. Întors din armată, G.Boleanţu a intensificat repetiţiile şi a pregătit un pro− gram cultural pe care Fanfara l−a prezentat în mai multe localităţi. În toamna anului 1944, fan− fara s−a încadrat în Brigada I –a ucraineană a Diviziei a V−a care se afla la Vârşeţ. În această fan− fară au fost înrolaţi şi câţiva membri ai fanfarei din Satu Nou. După eliberare, fanfara îşi continuă activitatea. Se înscriu NR. 97

Fanfara din Satu Nou la marcarea jubileului de 70 de ani de activitate

FANFARA−I MÂNDRIA LOCALITĂŢII La Satu Nou, vineri 21 decembrie, în incinta Casei de Cultură s−a delurat un eveniment deosebit pentru păs− trarea, cultivarea şi transmiterea tradiţiilor populare româneşti când este vorba de muzica instrumentală cunoscută în această parte bănăţeană ca „FANFARĂ”. Într−o atmosferă festivă, Fanfara „Cultura” din Satu Nou a marcat ju− bileul de 70 de ani de bogată activi− tate, printr−un program cultural de excepţie la care au contribuit şi for− maţiunile muzicale din Voivodina şi Grebenaţ, invitate special cu acest prilej.

Evenimentul prilejuit de marcarea celor 7 decenii de la înfiinţarea fan− farei „Cultura” a fost sprijinit şi fi− nanţat de Comunitatea Românilor din Serbia, respectiv filiala CRS din localitate, filială care la ora actuală este cea mai numerică. La marcarea jubileului de 70 de ani de existenţă a Fanfarei „Cultura” au fost prezenţi: Gabriel Nicola, Consulul general al României la Vârşeţ, Ion Cizmaş, preşedintele CRS, Marin Gaşpar, prim vicepreşedinte, Ion Magda, vicepreşedinte CRS şi parlamentar în Adunarea Serbiei, Dorinel Stan şi

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 8

Stanco Bundrea, vicepreşedinţi CRS, protopopul Ianeş Gheorghe, Stevan Mihailov, preşedintele filialei CRS din Satu Nou şi alţii. În urma cuvântului de salut adresat celor prezenţi din partea preşedintelui S.C. „Cultura”, Trăian Rudnean care a salutat oaspeţii şi invitaţii, dirijorul Fanfarei, profesorul Alexandru Freanţ a prezentat un scurt istoric a celor şapte decenii de

Doresc să urez mult succes în viitor acestei fanfare, să continuie tradiţiile frumoase culturale care le−au fost transmise de predecesori. Şi pentru că ne găsim în preajma Sărbătorilor de Iarnă, vreau să vă spun că azi a avut loc lansarea primului CD din partea Comunităţii a CD de colinde realizat de fanfara S.C.A. „Doina” din Râtişor şi astfel o fanfară a reuşit să cânte colinde, iar azi la Râtişor a

bogată activitate a fanfarei „Cul− tura”. În cuvântul de salut, Gabriel Ni− cola, Consulul general al României la Vârşeţ a adresat în numele ambasadorului României, Ion Maco− vei felicitări cu ocazia marcării jubi− leului, iar celor prezenţi Sărbători de Iarnă Fericite.

Ion Cizmaş, preşedintele CRS, printre altele, a spus: „În numele conducerii Comunităţi Românilor din Serbia doresc să felicit jubileul de 70 de ani de activitate fructuoasă a Fanfarei „Cultura” din Satu Nou.

fost promovat acest CD. Eu, vă doresc acum, în preajma Naşterii Mântuitorului, Domnul Isus Hristos şi a Sărbătorilor de Iarnă, să sărbă− toriţi cu sănătate, întru toate, sporire, pace şi bună nădejde, iar în Nou An 2008 la toată casa de român, bine− cuvântare, pace, prosperitate şi să aveţi parte de tot binele din lume.

Crăciun Ferici! Şi tradiţionalu „La mulţi ani!”.

Prim vicepreşedintele CRS Marin Gaşpar a decernat Placheta CRS, cea mai mare distincţie fanfarei „Cul− tura” cu ocazia consemnării impor−

cultură

tantului jubileu. Vicepreşedintele CRS, Dorinel Stan a înmânat Fan− farei „Cultura” Diplomă de onoare pentru excepţionala contribuţie adusă la propăşirea idealului de uni− tate a spiritualităţii românilor din Serbia. Vicepreşedintele CRS, Stan− co Bundrea a înmânat câte un CD şi

Scurt istoriat al localităţii Satu Nou Teritoriul actualei localităţi Satu−Nou era populat din timpuri străvechi. Aici au existat aşezări rurale preistorice, locurile numite Valea Mare, Valea Mică şi Valea lupilor, aşezări caracteristice − cunoscute prin ceramica cenuşie frag− mentară lucrată la roată sau cu mâna − care sunt atribuite sarmaţilor, dar au fost descoperite şi obiecte care apaţin cul− turilor preistorice mult mai vechi, cum ar fi o secure din piatră din epoca neolitică, aparţinând culturii Baden, care s−a dezvoltat între anii 2600 şi 2400 î.e.n. S−au descoperit şi unele rămăşiţe din Evul Mediu. În anul 1761, pe acest loc exista doar o staţie de poştă.

Satu−Nou este înfiinţat în anul 1765, prin colonizarea locuitorilor din două localităţi. Prima este Valea Mare, nu− mită într−un document şi Valea Pipărată, localitate care în perioada precedentă avea câteva zeci de case, locuite de familii de sârbi şi români, şi care se găsea înspre Doloave. A doua localitate din care au venit întemeietorii localităţii Satu−Nou a fost satul Zeldoş, care se găsea în spre localitatea Crepaia şi în el trăia populaţie românească. În anul 1767, administraţia militară colonizează la Satu−Nou încă 43 de familii româneşti din Panciova şi prin aceasta îl consolidează. Când este vorba despre originea românilor din Satu−Nou, trebuie spus că românii veniţi din Valea Mare, dinspre Doloave, erau la origine olteni. Strămoşii acestor olteni au fost mutaţi de turci, din Oltenia în partea muntoasă a Banatului (bogată în mine), în perioada 1641−1646, de unde o parte din ei trec în Banatul de sud−vest la mijlocul secolului al XVIII−lea. După Pacea de la Belgrad, din anul 1739, când austriecii pierd Oltenia, pe care au deţinut−o din anul 1718, încă un val de olteni ajunge în Banatul de sud−vest.

Românii veniţi în Satu−Nou din locali− tatea Zeldoş erau numiţi „ghilezăni”.

Constatăm că în a doua jumătate a sec− olului al XVIII−lea, la Satu−Nou trăiau locuitori români la origine olteni, arde− leni şi bănăţeni, cât şi locuitori sârbi.

Din anul 1774 Satu−Nou aparţine Regimentului germano−bănăţean nr. 12

o felicitare Fanfarei „Cultura” din Satul Nou, filialei CRS din Satul Nou, fanfarei din Voivodinţ şi Grebenaţ nu în ultimul rând, Con− sului general al României la Vârşeţ, Gabriel Nicola. În preajma acordării menţiunilor actualilor şi unor foşti membri ai Fanfarei, organizaţilor şi al Graniţei militare cu sediul la Pancio− va, în localitatea Satu−Nou fiind staţion− ată compania a IX−a a acestui regiment.

Sub administraţie militară, localitatea rămâne până la desfiinţarea Graniţei militare, în anul 1872, când trece sub adminsitraţia judeţului Torontal din fosta Austro−Ungaria.

Denumirile ofîciale ale satului, din secolul al XIX−lea şi până azi, au fost: Neudorf, Ujfalu, Reva−Ujfalu, Banat− Ujfalu, iar din anul 1922 numele oficial al satului este Banatsko Novo Selo.

Populaţia românească din sat şi din zo− nă, din totdeauna a numit această local− itate Satu−Nou. Când este vorba despre numărul locuitorilor, trebuie spus ca acesta a sporit în decursul secolului al XIX−lea. În anul 1869 în sat trăiau 5 563 români şi 1 461 sârbi − în total 7024 lo− cuitori. în anul 1921, situaţia este urmă− toarea: 5 130 români, 937 sârbi şi 193 de alte naţionalităţi − în total 6 260 de locuitori.

Prima biserică veche a fost construită odată cu înfiinţarea satului. Biserica fiind comună, româno−sârbă, serviciul divin se făcea alternativ în limba slavonă bisericească, pentru sârbi, şi în limba română, pentru români. În anul 1767 se amintesc trei preoţi: Şerban Po− povici, Radu Popovici şi Janja Tranda− filovici. În anul 1805 este construită bis− erica nouă, care la început era comună pentru români şi pentru sârbi. Despăr− ţirea ierarhică bisericească, începută în anul 1864 de mitropolitul Şaguna, la Satu−Nou are loc între anii 1872−1875, biserica veche rămânând românilor, iar doi ani mai târziu sârbii din localitate îşi construiesc biserică nouă.

De la sfârşitul secolului al XIX−lea, la Satu−Nou se găseşte sediul Protopo− piatului român al Panciovei, care făcea parte din Eparhia Caransebeşului. Pri− mul protopop instalat la Satu−Nou era Trifon Miclea, originar din Uzdin, iar în perioada interbelică, începând cu anul 1924, la această funcţie se găseşte Ioan Murgu, originar din Petrovasâla.

Până la desfiinţarea Graniţei militare în anul 1872, şcolile din Satu−Nou se găseau în competenţa autorităţilor mil− itare. Exista şcoală românească şi şcoală sârbească cu câte două sau trei clase.

După desfiinţarea Graniţei, au fost

instituţiilor, s−a subliniat încă odată sprijinul nemijlocit al preşedintelui Ion Cizmaş, respectiv CRS, care a făcut posibilă marcarea jubileului în acest mod. Menţiuni au fost decer− nate CRS, respectiv filialei CRS din Satu Nou, Căminul Cultural din Satu Nou, Bisericii Ortodoxe Române şi Sârbe din localitate, Consiliului Comunităţii Locale, fanfarei din Voivodinţ şi Grebenaţ şi preşedin− telui CRS Ion Cizmaş. În urma de− cernării menţiunilor, în faţa specta− torilor prezenţi într−un număr mare au evoluat cu potpuriu de melodii populare, Fanfara gazdă din Satu Nou şi fanfarele oaspete la marcarea evenimentului, fanfara S.C.A. „Ge− orge Coşbuc” din Grebenaţ şi fanfa− ra de pe lângă S.C.A. „George Coş− buc” din Voivodinţ.

După terminarea programului, toţi participanţii au fost invitaţi la restaurantul „Golf” unde a avut loc o masă comună.

D. Stan încercări de înfiinţare a şcolilor cleri− cale, dar în anul 1876 ele au transfor− mate în şcoli de stat Conform unui doc− ument găsit în arhiva Protopopiatului Satu−Nou, în anul 1882 în şcoala din această localitate erau 695 de elevi ro− mâni, dintre care 325 băieţi şi 370 fete, împărţiţi în trei clase şi având 6 învăţă− tori. Amintim doar numele unor învăţă− tori. La sârbi au fost Mihajlo Atanacko− vici şi Sava Budimirovici. Dintre învăţă− torii români îi amintim pe Petru Mioşcu, Adam Bojin, Procopie Roşculeţ, dar în special pe Petru Stoica − o personalitate

marcantă în istoria românilor din Ba− natul de vest. Acesta redactează la Satu− Nou, împreună cu Ioan Pop Reteganul, în perioada 1886−1888, prima publi− caţie românească pe teritoriul Banatului de vest, intitulată „Convorbiri pedagog− ice”. Acelaşi Petru Stoica înfiinţează, în anul 1895, Institutul de credit şi econo− mii „Sentinela”, ca societate pe acţiuni, devenind directorul executiv şi preşe− dintele acesteia. „Sentinela” din Satu− Nou avea, în perioada 1905−1924, şi o filială la Sân−Mihai, iar în anumite pe− rioade înainte de primul război mondi− al, avea o filială şi la Panciova, precum şi expozituri la Seleuş, Doloave şi Ovcea.

Viaţa culturală a localităţii este deosebit de bogată. Încă în anii şaizeci ai secolului al XIX−lea este înfiinţat corul bisericesc sârbesc. Corul bărbătesc ro− mânesc este înfiinţat în anul 1870 de învăţătorul Petru Mioşcu. Cu toate că acest cor a fost activ mai mulţi ani, Statutele şale nu au fost aprobate de au− torităţile ungureşti. În Arhiva parohială din Petrovasâla se păstrează un exem− plar al Statutelor „Reuniunii de cântări şi muzică din Satu−Nou”, care au 32 arti− cole, fiind elaborate în anul 1894.

Fanfara din Satu−Nou a fost înfiinţată în anul 1936 şi a desfăşurat o activitate

mulţi tineri în rândurile fanfariştilor. Repertoriul se îmbogăţeşte cu noi piese muzi− cale. Din anul 1947 şi până în 15 ianuarie 1955, fanfara a fost încadrată în S.C.A. „Valeriu Docna”.

La adunarea anuală de la 30 ianuarie 1958, dirijorul Gheorghe Boleanţu – Siuşiu se retrage din calitate de dirijor şi totodată îl propune ca înlocuitor pe Iovan Doşlea. Sub conduc− erea acestui dirijor, Fanfara şi−a continuat cu succes activitatea culturală. În anul 1960 se face o nouă încercare de împrospătarea a Fanfarei, astfel că au aderat 18 tineri din sat. În anul 1981 dirijorul I. Doşlea se retrage, iar bagheta dirijorală o preia Roman Mălaimare.

Sub conducerea lui Roman Mălaimare, Fanfara a participat la întrecerile provinciale de la Ruma, unde a cucerit locul III şi medalia de bronz.

Deoarece un timp îndelun− gat, rândurile fanfariştilor nu au mai fost împrospătate cu mem− brii tineri, la înfiinţarea Filialei Comunităţii Românilor din Iugoslavia (1991) din Satu Nou, în programul de activitate al acesteia s−a pus accentul pe susţinerea activităţii societăţilor culturale, inclusiv a Fanfarei.

Sarcina a fost încrediinţată directorului şcolii, Victor Mihailov, astfel că în anul 1992 au fost încadraţii 15 elevi.

Această tânără formaţie a parti− cipat la numeroase festivaluri şi manifestări culturale în ţară, pre− cum şi în România la „Nedeia tuturor românilor” de la Valea lui Liman, „Ruga Bănăţeană” de la Timişoara în 1995, Reuniunea Fanfarelor Bănăţene de la Buziaş în 1999 şi multe altele. În anul 2001 dirijorul Roman Mălaimare se retrage, iar la şedinţa Comitetului de conduc− ere al S.C.A. „Cultura”, în frun− tea fanfarei a fost ales dirijor prof.Alexandru Freanţ, atunci student la Facultatea de Muzică din Timişoara.

La 5 August 2000, Fanfarei s− a încredinţat, pentru prima dată în istoria sa, organizarea unei manifestării cultural−muzicale de amploare. Este vorba de ediţia a VII−a a Festivalului Fanfarelor din Banat, desfăşurată sub patronajul C.R.I. al Filialei din Satu Nou a C.R.I. şi al S.C.A.− „Dr.Radu Flora”.

Fanfara „Cultura” a avut un rol important în viaţa satului fiindcă în sânul ei s−au păstrat şi s−au transmis tinerelor generaţii valorile folclorului şi tradiţiilor populare.

Această Fanfară se menţine ca una calitativă şi apreciată, datorită muncii şi sacrificiului membriilor ei, fiind prezentă la toate manifestăriile culturale ale românilor şi nu numai.

Sperăm că Dumnezeu să ne ajute să o menţinem şi în viitor şi să o ridicăm la cel mai înalt nivel.

D. S.

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 9

NR. 97

imaginea României Alex Găvan aduce României două premiere la peste 8.000 de metri Un optmiar din munţii Karakorum−Himalaya are un prim stăpân din România.

Alex Găvan a cucerit Gasher− brum 1, fără oxigen şi fără serpaşi. După o ascensiune fi− nală de 14 ore, alpinistul bucureştean, plecat încă de pe 12 iunie din ţară în expediţia pakistaneză, a pus piciorul lunea trecută, în jurul orei 16.00, pe vârful Gasherbrum 1, înalt de 8.068 de metri.

Românul de doar 25 de ani nu a mai gâfâit pe culmea răpusă acum, aşa cum s−a întâmplat anul trecut cu un alt optmiar − Cho Oyu (8.201 m). „M−am simţit extraordinar în ziua vârfului. În aceste clipe contează foarte mult să ai un moral deosebit de bun. În primele trei ore a nins, am avut mari îndoieli dacă să continui sau nu. Am continu− at. Cu 100 de metri înainte de vârf, am început să am prob− leme la stomac, iar ulţimii paşi i−am făcut de−a buşilea“, îşi aminteşte oarecum amuzat Găvan recenta experienţă.

Export de curent în Grecia Derularea unei politici energetice comune, inter− conectarea reţelelor, pentru ca România să exporte electrici− tate în Grecia în perioade de consum ridicat şi bursa region− ală de energie au reprezentat principalele subiecte ale dis−

cuţiei dintre premierul Tări− ceanu şi omologul său elen, Kostas Karamanlis.

Cei doi oficiali au convenit că este necesar să fie asigurate surse alternative de aprovizio− nare de petrol şi gaze, pentru a reduce dependenţa faţă de un singur furnizor, şi au discutat despre realizarea conductei de transport de gaze naturale din regiunea caspică spre Europa centrală, proiect denumit NR. 97

Băsescu îl felicită pe Boris Tadić pentru realegerea în funcţia de preşedinte al Serbiei Preşedintele României, Traian Băsescu, i−a adresat o scrisoare omologului său sârb, Boris Tadić, prin care l−a felicitat pentru realege− rea în funcţia de preşedinte al Serbiei.

Preşedintele României a transmis, totodată, urări de succes în noul mandat al Preşedintelui sârb, expri− mând convingerea că, pe durata acestui mandat, Ser− bia va înainta decisiv către integrarea europeană. Şeful statului l−a asigu− rat, totodată, pe omologul său sârb că România va susţine constant dezvol− tarea parteneriatului cu Serbia şi va acorda sprijin constant în parcursul euro− pean, ca şi în celelalte domenii de interes comun ale relaţiei bilaterale.

Realegerea lui Boris Ta− dić în fruntea Serbiei demonstrează orientarea fermă a Serbiei către un viitor european, pe care România îl va susţine con− stant.

"Nabucco". "Am discutat des− pre interconectarea reţelelor noastre energetice în aşa fel încat România, o ţară producă− toare şi capabilă să exporte energie electrică, să poată fur− niza Greciei electricitate, cum s−a întâmplat şi în trecut, în perioadele de consum înalt", a declarat premierul Tăriceanu, la finalul discuţiilor.

(F.B.) Steven Seagal s−a mutat în România

MAE saluta realegerea lui Boris Tadić Ministerul Afacerilor Externe (MAE) saluta realegerea lui Boris Tadić în funcţia de preşedinte al Republicii Serbia pentru un nou mandat de cinci ani, adaugând că România s−a pro− nunţat constant în favoarea forţelor pro−europene din ţara vecină, se menţionează într−un comunicat de presă difuzat, luni, de MAE. O dovadă elocventă a acestui sprijin al ţării noastre pentru forţele pro−europene din ţara vecină l−au constituit şi acţiunile bilaterale româno−sârbe în marja alegerilor prezidenţiale din Serbia, cum sunt vizita la Bucureşti din 22 ianuarie a ministru− lui sârb al afacerilor externe, Vuk Jeremić, şi vizita la Belgrad din 29 ianuarie a preşedintelui României, Traian Băsescu, remarcă sursa citată.

'Opţiunea electorală a cetăţenilor sârbi reprezintă un pas înainte pe calea europeană a Serbiei şi un impuls spre o relaţie mai strânsă a acestui stat cu Uniunea Europeană. România va continua să sprijine materializarea aspiraţiilor legitime ale Serbiei de a se apropia de Uniunea Europeană, inclusiv prin demersuri pentru semnarea şi ratificarea Acordului de Stabilizare şi Asociere cât mai curând posibil', se subliniază în poziţia MAE.

Patriarhia Moscovei atacă Patriarhia Româna prin sluga prea plecată− Patriarhia Serbiei

Pentru a mulţumi Moscovei pentru spri− jinul acordat în problema Kosovo, Patri− arhia Serbiei, se apucă să pupe bocancul kagebist al lui Alexei al ll−lea, atacând Mitropolia Basarabiei şi implicit Patriarhia Română.

Sinodul Bisericii sârbe şi−a exprimat deplina susţinere a eforturilor angajate de Biserica ortodoxă rusă pentru „restabilirea unei ordinii canonice normale în Moldova – regiune canonică care prin tradiţie aparţine de Patriarhia Moscovei”, informează agenţia In− terfax, preluată de Hot− News. Comentând deci− zia Sinodului Bisericii ortodoxe a României din 24 octombrie pri− vind înfiinţarea a trei noi eparhii în Moldova, patriarhul Serbiei, Pavel, consideră, într−o scrisoare adresată patriarhului Aleksei al II−lea al Moscovei, ca „la baza formării aşa numitei Mitropolii a Basarabiei s−a aflat ignorarea tradiţiilor canonice”. Un fapt, scrie mai departe sem− nătarul scrisorii, care face ca „problema basarabeană” să fie calificiată drept o chestiune „cu urmări importante pentru deplinătatea Ortodoxiei”. În încheiere, Patriarhul Pavel îşi exprimă speranţa într−o rezolvare fericită a conflictului, „pentru binele unităţii pravoslave”. Confruntată cu

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 10

o lipsă totală a credincioşilor în biserică şi întreţinută numai de accentele ultranaţion− aliste ale politicienilor de la Belgrad, Patriarhia sârbă s−a remarcat printr−o viru− lenţa campanie antiromânească atunci când, românii din Timoc au îndrăznit să−şi ceară drepturile la limba română şi reîntoarcerea la Biserica Mamă – Biserica Ortodoxă Română. Violenţa, uneori fizică, provocată de Episcopul Iustin al Timocului, îm− potriva românilor din Timoc a făcut deja obiectul monitorizării Consiliului Europei. Din cele 17 mănăstiri si cele peste 80 de biserici pe care românii le aveau înainte de 1830, atunci când sârbii au ocupat Timocul, nu mai este una singură românească. Le−au distrus sau le−au ocupat. Nu a contat că românii erau tot creştini ortodocşi. A contat că nu erau sârbi.

Gestul Patriarhiei Sârbe demonstrează cât se preţuieşte în Serbia faptul că România a declarat că nu va recunoaşte independenţa Kosovo. Şi mai demonstrează ceva. Şi anume că acea „coloana a cincea” din MAE şi servicii care au susţinut interese− le Serbiei în politica românească motivând „prietenia frăţească” româno−sârbă, nu mai are nici−un argument credibil.

Proiectele muzicale, cine− matografice si umanitare în ca− re este implicat, îl ţin pe actor mai mult la Bucureşti decât în Los Angeles.

Dincolo de proiectele cine− matografice, Steven Seagal, cunoscut şi pentru pasiunea sa pentru muzică, îşi doreşte să cânte alături de artişti români, în mai multe oraşe din ţară. Şi, pentru că întâlnirea de mier− curi cu elevii bucureşteni a fost posibilă cu sprijinul Agenţiei Naţionale Antidrog, în cadrul campaniei "Fii inteligent, nu vi− olent", reprezentanţii acesteia sunt hotărâţi să−l susţină pe ac− tor şi în acest proiect muzical.

Restricţii la tutun, alcool şi combustibil la intrarea în România Începând de luna viitoare, persoanele care intră în Româ− nia din ţări din afara Uniunii Europene nu vor mai avea voie să treacă graniţa cu mai mult de un pachet de ţigări, 0,7 litri de alcool sau un plin de com− bustibil, anunţă The Money Channel. Iniţiativa legislativă vizează trei dintre vecinii ţării − Republica Moldova, Serbia şi Ucraina şi are scopul de a con− trola micul trafic de frontieră.

"Este vorba de un proiect de ordin, o iniţiativă aflată în curs de aprobare la Ministerul de Finanţe, şi credem că într−o lună va fi publicat în Monitorul Oficial, intrând, astfel, în vigo− are", a declarat vicepreşedin− tele ANAF şi şeful Autoritaţii Naţionale a vămilor, Gelu Şte− fan Diaconu. "Poţi să treci o dată cu un cartuş de ţigări şi eşti luat în evidenţa vamilor, urmând ca la a doua trecere să nu mai poţi transporta mai mult de 20 de ţigări. În fond, tot ce depăşeşte un cartuş se consideră marfă cu caracter comercial", a explicat Dia− conu.

A.E.

cultură MAEŞTRII NOŞTRI DE SUB ACEASTĂ BOLTĂ BĂNĂŢEANĂ ŞI JOCUL MIRIFIC DE PENEL ÎN CREAŢIA LOR PLASTICĂ E de menţionat faptul că creaţia plastică desfă− şurată în rândul artiştilor plastici de etnie română, de pe acest perimetru bă− năţean, ia pe zi ce trece, un avânt tot mai mare, ast− fel că−n momentul de faţă ne putem bucura cu toţii de o adevărată pleiadă de artişti plastici, atât din rân− dul amatorilor, fie ca apar− tenenţi ai expresiei clasice, sau ca reprezentaţi ai şcolii pictorilor naivi – pe deo parte sau ca maeştrii profe− sionişti, cu pregătire şco− lară din domeniu, pe de altă parte.

Având în vedere că cre− aţia plastică a maeştrilor profesionişti primeşte di− mensiuni tot mai respec− tabile, am simţit nevoia de a face o incursiune în do− meniul acesta, spre a eval− ua, într−o măsură oarecare, cotele creaţiei plastice atinse pe parcursul declan− şării lor artistice.

Astfel, printre maeştrii care respectă natura ca cel mai bun profesor, şi se găs− esc în declanşarea lor artis− tică, în mijlocul naturii, sa− vurând cu nesăţ tot ferme− cul pulsaţiei valorilor de lumină şi polivalenţa culo− rilor şi nuanţelor coloristi− ce, este artista SILVIA MANDREŞ CINCI, care se avântă într−un joc bizar de transplatare pe pânzele sale, cu un fior creativ şi un dialog liric, farmecul eufonic de culori, nuanţe, lumini şi umbre cu scopul

Daniela Morariu de a obţine detalii şi struc− turi spaţiale, totul în favoa− rea cristalizării teoretice şi practice a esteticii neoim− presioniste.

La un refugiu în „plein air” aspiră şi maestra DA− NIELA MORARIU, care prin sponeitatea penelului şi subtilitatea liniilor şi a formelor sugerate, consti−

tuie o compoziţie croma− tică, penetrând până−n adâncul acestor resurse imaginative, aşternute cu o pensulaţie energică şi pli− nă de savoare, pe pânzele sale.

Spre o constantă stilis− tică, aspiră pictoriţa DO− MINICA MORARIU, trans− platând pe pânzele sale, o marcare dinstinctă a for− mei şi o ancorare în spaţiu a unui suflu viguros, con− structiv, conectat mereu în

Silvia Mandreş Cinci sfera unei tensiuni drama− tice, dezvoltând astfel un spirit prin excelenţă ele− giac şi analist. Ciclurile lu− crărilor cu o paradigmă comună, intitulate: „Reali− tăţi paralele” sau „Al doi− lea simetric”, surprind cu recuizite stilistice înclinate spre structura materiei şi dialogul plurivalent, uti− lizat cu pretext grafic.

De miracolul peisajului noastru bănăţean este ten− tat maestrul PETRU MARI− NA, care cu o dăruire su− fletească se lasă pradă pitorescului întâlnit în dia− logul plurivalen al atmos− ferei rurale de odinioară (cu „soba mare”, cu chi− limuri şi căpătâie înflorate şi pe pat aranjate, cu sca− unul lung din camera de zi, pe care bunicul şi−a în− crustat, pe lângă ornamen− tele folclorice şi numele său, apoi felinarul vechi, furca de tors şi bunica de lângă cuptor, preocupată mereu de caierul de lână), toate acestea, într−un opus epic, imortalizate pentru posteritate. Prin respiraţia sa artistică, el rămâne ho− tărât dincolo de frământă− rile artistice cotidiene, re− curgând predilect spre un ideal estetic clasic, spre cultul frumosului, spre o artă înţeleasă, ca expresie a permanenţei valorilor

spiritule, şi de aceea paleta lui respiră un climat elo− gios şi o iconografie expre− sionistă, cu tonuri pure de culoare, într−o armonie poetică a formei şi spaţiu− lui.

Spre registrele expresi− vităţii artei moderne şi spre o iconografie de o rară sobrietate, cu caracter abstract, se găseşte picto− rul IONEL POPOVICI. În− drăgit de bolta meleagu− rilor noastre întâlnite în Dunele Deliblăţii, el, cu un profund sentiment ge− nerează asociaţii emo− ţionale, prezentându−le cu largi suprafeţe cromatice şi cu diverse tente suprapuse, toate aşternute cu frenezia exerciţiilor grafice, strecu− rate cu măestrie prin căl− dura geniului creativ, spre obţinerea unei compoziţii bine ticluite.

O tensiune spirituală şi vitală, exaltată până la for− ma pură a materiei, a sug− estiilor cu efecte vizuale şi cu intuiţia culorilor, întâl− nim în opera pictorului VIOREL FLORA, care, cu o plăcere senzorială evi− dentă, aspiră la calităţile esenţiale ale materiei, fie că sunt în întrebare nu− durile foarte inspirate, sau peisajele bolţii noastre bănăţene, realizate adesea

Ilie Adam în baza convenţiilor tra− diţionale, recurgând în felul acesta la o vocaţie artistică inconfundabilă cu un suport imaginativ, cu un aer senin, şi o exuber− anţă calmă.

Fascinat de frumuseţea şi expresivitatea lucrurilor obişnuite din jurul nostru, tânărul maestru EMIL SFE− RA, caută un refugiu ro− mantic spre o imagine no− stalgică şi un comentariu sincer cu microcosmosul din jurul nostru, în favoa− rea unei ecuaţii plastice pătrunse de o reverberaţie

coloristică şi de un dialog suptil, desfăşurat între vo− lum şi spaţiu, ca rezultat al unei compoziţii bine ticluite. În palmaresul picturilor lui ILIE ADAM, într−o me− ditaţie severă, putem de− clanşa o palpitaţie artistică înclinată spre o paletă neo− fovistă, cultivată cu since− ritatea culorilor vii, cu care asimilează universul său spiritual, pledând mereu spre o constelaţie coloris− tică, plină de savoare.

Astfel, îşi crează, în ex− presia plastică făgaşe noi, mai rar întâlnite, care fiind pătrunse de un material figurativ complex, în care detaliile îşi livrează insta− tantaneu încărcătura emo− ţională, dau naştere la un limbaj artistic autentic.

Printre cei îndrăgiţi de feericul peisajului nostru bănăţean, figurează şi ma− estrul IONEL ARDELEAN, care, la rândul său, în− cearcă să−l strecoare prin− tr−o paletă neoimpresio− nistă, punând mereu ac− centul pe structura afectivă lăsată de patima vremii, sau pe vibraţia poetică în− tâlnită în urma ploii, toate deconectate cu scopul obţinerii unei vibraţii cat− ifelate, în favoarea unei palete pline de încărcături lirice, cu expresia unui limbaj artistic vizual.

De factura expresionis− mului abstract, este tentat şi artistul plastic ALEXAN− DRU PASCU, coautorul acestor evaluări estetice, care aşterne spontan, într− un joc bizar, tuşe croma− tice spre a sugera mişcările graţioase ale unei balerine, declanşate cu suptilitate în structurile cromatice, des− făşurate între convenţiile spaţiale şi prezenţa ame− ninţătoare a elementelor destructive, spre o compo− ziţie impresionat. În concluzie, se poate constata că aspiraţiile este− tice întâlnite în larga ga− lerie a lucrărilor acestor ar− tişti plastici, constituie cu certitudine, prezenţa unui noian de forţe creative de toată valoarea, care la rân− dul, lor dau naştere la un adevărat palmares de lu− crări artistice de care esa− fondajul culturii noastre naţionale poate fi mândru.

Alexandru Pascu şi Traian Todoran

PE SCURT Departamentul pentru Rela− ţiile cu Românii de Pretutindeni a lansat proiectul „Populaţiile istorice româneşti astăzi” care îşi propune să prezinte ce se petrece în prezent în aceste comunităţi din afara României.

Proiectul este condus de profe− soara universitară Otilia He− deşan de la Universitatea de Vest din Timişoara.

Acest program durează 36 de luni şi miza principală ar reprezenta−o o reinvestigare a populaţiilor istorice româneşti din afara graniţelor. Prin această precizare de populaţii istorice româneşti se atrage atenţia asupra faptului că proiectul se referă strict la co− munităţile aflate lângă graniţele româneşti, dar care s−au aflat de secole pe aceste amplasa− mente şi nu la comunităţile ro− mâneşti obţinute prin emigraţie în ultimii 15–20 de ani.

Proiectul este împărţit în trei categorii de activităţi. Pe de o parte este vorba despre cer− cetări de teren în aceste comu− nităţi, în al doilea rând este vorba despre valorificarea în România, pentru românii din România a unor texte foarte importante, de foarte bună ca− litate, care au fost publicate de către cercetătorii din aceste comunităţi şi aproape că nu au circulat până în momentul acesta decât în interiorul aces− tor comunităţi şi în al treilea rând, în cadrul proiectului, ar fi vorba despre o serie de confe− rinţe publice care urmează să se desfăşoare pe de o pare la Bucureşti, pe de altă parte la Timişoara, pentru că proiectul, deşi este susţinut de Depar− tamentul pentru Românii de Pretutindeni, are ca realizator principal Fundaţia Al. Tzigara de pe lângă Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti, respectiv Facultatea de Litere de la Uni− versitatea de Vest din Ti− mişoara.

MICA PUBLICITATE De vânzare o casă familiară cu 5 camere şi baie. Posibil pentru spaţiu comercial. În tre− cut s−a folosit ca restaurant şi apoi ca măcelărie.

Telefon pentru contact: 013/857−150, familia Turturea, Grebenaţ

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 11

NR. 97

aniversări S.C.A. “Luceafărul − 60 de ani de activitate

Scurt istoriat Societatea Culturală „Petru Albu” a luat fiinţă în 26 septem− brie 1948 la Vârşeţ, în cadrul or− ganizaţiei locale a Uniunii Cul− turale a Românilor, şi este una din primele societăţi culturale şi artistice înfiinţate după eliberarea ţării. Nu întâmplător aceasta a fost la Vârşeţ, sediul asociaţiilor

Un spectacol de zile mari

culturale pentru români, oraş în care se găseau redacţiile presei şi publicaţiilor în limba română − la Vârşeţ fiind concentrate cadre capabile pentru organizarea vieţii culturale şi artistice la români.

Pe parcursul celor 60 de ani, Societatea a fost sediul şi centrul tuturor manifestărilor cultural− artistice din oraş şi satele noastre bănăţene, Societatea devenind o adevărată pepinieră de talente.

În cadrul Societăţii s−au afir− mat mulţi solişti vocali şi instru− mentişti, mulţi au devenit inter− preţi ai Postului de Radio Novi Sad, unde au făcut nenumărate înregistrări. Activitatea teatrală a lăsat, de asemenea, urme adânci în activitatea Societăţii, specta− colele prezentate fiind la un nivel înalt, actorii obţinând nenu− mărate premii şi recunoştinţe.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru orchestră şi soliştii vocali şi instrumentişti, formaţia de NR. 97

Societatea Cultural−Artistică “Luceafărul”, cândva “Petru Albu”, a marcat 60 de ani de egzistenţă şi bogată activitate culturală prezentân− du−se unui număr mare de oaspeţi şi invitaţi, pe data de 26 ianuarie 2008, printr−un spectacol de zile mari Printre oficialităţile prezente la acest spectacol enumerăm pe Consulul General al României la Vârşeţ, domnul Gabriel Ni− cola, pe domnul Ion Cizmaş, preşedintele Comunităţii Româ− nilor din Serbia, Nicolae Gaita şi Marin Gaşpăr, prim−vice− preşedinţi ai C.R.S., doamna Ileana Ursu, consilieră în Se− cretariatul Provincial pentru Drepturile Minorităţilor, dom− nul Tomislav Suhecki, membru în Consiliul Executiv al Adunării Comunale, domnul Marcel Drăgan, secretar al Consiliului Naţional Român, domnul Pavel Deheleanu, directorul Casei de Cultură din Timişoara, domnul Gheorghe Ţunea, directorul Centrului Judeţean pentru Con− servarea şi Promovarea Culturii

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 12

Tradiţionale din judeţul Caraş− Severin, foşti preşedinţi, core− grafi, dirijori, actori şi membri...

Pe scena frumos amenajată a Centrului Sportiv şi de Afaceri “Millenium” au apărut în faţa publicului luceferii de azi, prezentând un spectacol mirac− ulos, conduşi de dr. Ion Păcurar, preşedinte, Drăgălin Jurca, co− regraf, Ilie Vinu, dirijor şi mulţi

alţi entuziaşti care, ani în şir, au ajutat ca această societate, dealtfel unica de acest gen într− un centru urban, să organizeze viaţa culturală şi spirituală a românilor, nu numai din oraş şi împrejurime, ci din întreg Ba− natul sârbesc. În calitate de invitaţi de onoare, în program au participat Ansamblul Focloric “Timiş” din Timişoara şi societăţile cultural− artistice din Vârşeţ − “Grozd” şi “Petefi Sandor”.

Pe scenă, în faţa publicului au apărut grupul mic şi grupul mare de dansatori, apoi solişti vocali: Tiana Dinu, Nicola Toager, Marinela Jurca, Cristina Cojocar, Marina Rachitovan, Alina Cojocar şi Vanesa Urzes− cu şi solişti instrumentişti: Ma− rinela Ciobanu, Adam Bou, Darian Rachitovan şi Adrian Trică, acompaniaţi de orchestra

Domnul Gabriel Nicola, Consul General al României la Vârşeţ, cu acest prilej, a citit mesajul transmis de Excelenţa Sa, Ion Macovei, Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al României la Belgrad, în care Domnia Sa îşi exprima speranţa şi dorinţa că recenta hotărâre a Guvernului Serbiei privind resti− tuirea “Casei Luceafărul” ca bun obştesc de interes aparte pen− tru minoritatea română, va reprezenta un impuls aparte pentru viaţa spirituală a românilor, mesaj care a fost întâmpinat cu aplauze îndelungate.

aniversări dansatori, cor, recitatori − dealtfel membrii ai Cenaclului Literar „Tinerele Condeie”.

de muzică populară.

Ansamblul Folcloric “Ti− mişul” s−a prezentat cu orches− tra de muzică populară româ− nească şi cu solistele vocale: Dolores Dongea şi Doriana Tal− peş. S.C.A. “Grozd” s−a prezen− tat cu orchestra de muzică pop− ulară şi grupul de dansatori iar S.C.A. “Petefi Sandor” s−a prezentat cu o suită de cântece maghiare.

Conducerea S.C.A. “Lucea− fărul” a acordat diplome de excelenţă unor instituţii şi indi− vizi, printre laureaţi figurând: Cătiţa Barbulov, Lucian Măran, Drăgălin Jurca, Iliuţă Vinu şi alţii.

Comunitatea Românilor din Serbia a acordat Societăţii cea mai înaltă distincţie − Placheta de Onoare pentru contribuţia

adusă la propăşirea idealului de unitate a spiritualităţii românilor din Serbia.

Centrul Judeţean pentru Con− servarea şi Promovarea Culturii

plinit menirea principală − men− ţinerea minorităţii româneşti în Vârşeţ fiind un punct principal, pe lângă Comunitatea Ro− mânilor din Serbia, de întâlnire

Sediul a fost locul multor întâl− niri culturale, ştiinţifice, reuniuni şi simpozioane, întreceri sportive, treceri în revistă...

Societatea ca întreg este de− ţinătorul multor recunoştinţe, diplome şi menţiuni, participant al numeroaselor festivaluri şi tre− Tradiţionale din Caraş−Severin a decernat o Diplomă de Exce− lenţă Societăţii Cultural−Arti− stice “Luceafărul” din Vârşeţ. În cei 60 de ani de existenţă, S.C.A. “Luceafărul” şi−a înde−

a românilor din oraş. Fiind uni− ca societate de acest gen într−un mediu urban, S.C.A. “Lucea− fărul” permanent se confruntă, pe lângă existenţa materială, cu stimularea tineretului pentru activitatea amatoricească. Mai ales în prezent, tinerii trebuie convinşi, prin argumente puter− nice, de ce trebuie să activeze aici şi nu în altă parte. S.C.A. “Luceafărul”, nu numai prin activitatea proprie, dar şi prin organizarea diferitelor eveni− mente culturale, a dus în spi− nare toată activitatea culturală românească a oraşului, iată, timp de şase decenii. Închei citându−l pe domnul Eugen Cin− ci, care, în cartea sa “Conso− nanţe vârşeţene” spune, la capi− tolul dedicat acestei societăţi, următoarele: “Este o datorie a tuturor românilor vârşeţe− ni să păstreze cu sfin− ţenie acest lăcaş de trăire românească”. Aşa să fie.

După spectacol, la sedi− ul S.C.A. “Luceafărul” s−a or− ganizat o recepţie, unde s−au invocat amintiri legate de acti− vitatea acestei prestigioase societăţii culturale.

Marin Gaşpăr

ceri în revistă, cutreierând în lung şi lat ţara, însă şi multe ţări din Europa, îndeosebi România.

Datorită contribuţiei şi spriji− nului Comunităţii Românilor din Serbia, la sediul „Luceafărul” s− au desfăşurat numeroase acti− vităţi de interes general al mi− norităţii românilor din Serbia, sediul SCA „Luceafărul” de− venind centrul strategic al apă− rării intereselor obşeşti ale ro− mânilor din Serbia.

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 13

NR. 97

românii de la sud de Dunăre

Kosovo, Serbia şi românii timoceni Sprijinul României pentru păstrarea integrităţii terito− riale a Serbiei şi respectarea legalităţii în mediul internaţional a fost, până acum, dincolo de orice fel de îndoială.

România a mers până la a se opune deschis struc− turilor şi alianţelor din care face parte. Uniunea Europeană căuta cu dis− perare un acord al tuturor membrilor săi pentru recunoaştere indepen− denţei Kosovo.

Statele Unite îşi doresc un Ko− sovo independent. Poziţia Ro− mâniei a fost clară prin vocea preşedintelui Traian Băsescu: un Kosovo independent nu poate fi recunoscut în lipsa unei înţe− legeri între Belgrad şi Priştina sau în absenţa unei rezoluţii a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Mai mult, Traian Băsescu s−a dus la Belgrad pentru a afirma ace− astă poziţie a României.

Nu este foarte greu de descifrat de ce are România o poziţie diferită faţă de aliaţii săi. În primul rând, afirmaţia de la Lisabona a preşedintelui rus Vladimir Putin care a indicat România ca un posibil nou teren al separatismului pe criterii etnice. Într−o logică europeană, ameninţarea Kremlinului este uşor deplasată. România respec− tă Convenţia Cadru privind pro− tecţia minorităţilor etnice a Con− siliului Europei şi deţine cea mai permisivă legislaţie în domeniu.

Limbile minoritare pot şi sunt

folosite în administraţie, şcoală, justiţie şi biserică. Reprezentanţii minorităţilor naţionale participă în viaţa politică a României la nivel parlamentar şi guverna− mental. Nu au existat în ultimii 18 ani acte de violenţă motivată etnic.

Nu de mult, Băsescu s−a con− fruntat la Bruxelles cu eurodepu− tatul UDMR Csogor Csaba, care a făcut o paralelă deplasată între situaţia din Kosovo şi cea din România. Eurodeputatul l−a în− trebat pe Băsescu dacă este de părere ca, într−un eventual pre− cedent Kosovo, minoritatea ma− ghiară din România ar putea rep− rezenta o ameninţare. Băsescu a raspuns că această minoritate nu reprezintă o ameninţare pentru România, pentru că există o Constituţie şi există instituţii care să o apere. Referitor la faptul că

în Italia şi Spania se pune prob− lema conferirii de drepturi colec− tive minorităţilor prezente pe ter− itoriul acestor state, Băsescu a răspuns că va felicita aceste ţări când acestea vor ajunge să acor− de minorităţilor drepturile pe care România le acordă minori− tăţilor de pe propriul teritoriu.

Logică europeană a protecţiei minorităţilor naţionale s−a dove− dit benefica în România. În Ser− bia nu a prea fost luată în seamă,

Între 100 şi 200 de persoane s−au strâns la Sfântu Gheorghe pentru susţinerea autonomiei Ţinutului Secuiesc. Jurnaliştii care au fost zilele astea în zonă spun că, de fapt, maghiarii ar fi dezinteresaţi de autonomie. Nu au existat explicaţii oficiale privind dezinteresul faţă de miting, mai ales că de obicei până în prezent aceştia au dovedit că sunt destul de disciplinaţi. Care ar fi explicaţia? Probabil, că cea mai logică este că mulţi şi−au dat seama că, de fapt, era vorba de o provo− care, cum a declarat de exemplu deputatul UDMR, Peter Eckstein Kovacs. Probabil, dar cred că explicaţia este mult mai largă.

Tinuţul Secuiesc, cum este el numit, este de departe de a fi pro− fitat în vreun fel până acum de lupta politică pro autonomie.

NR. 97

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 14

iar tensiunile nerezolvate au declanşat războaie în serie. S−a vorbit enorm despre toate po− poarele din Serbia − şi extrem de puţin despre românii de aici.

Principalele dorinţe ale comu− nităţii româneşti din nord−estul Serbiei sunt simple: şcoli în limba română, serviciul religios în limba română şi un minim sprijin pentru punerea pe picio− are a unei prese în limba româ− nă. Reacţia sârbă la aceste dor− inţe nu prea se încadrează în logica bunelor relaţii cu Româ− nia. Nici una din dorinţe nu este luată în seamă, iar încercările de obţinere a acestor drepturi min− ime sunt reprimate de autorităţi.

Cine s−a fript cu ciorba suflă şi în iaurt: Kosovo reprezintă acum motivul de înfundare (încă o dată!) a minoritaţii române din Valea Timocului. Pe vremea co− munismului li se in− terzicea să−şi joace hora. Acum nu mai joacă hora − şi li se deturnează limba. În Serbia, au fost inventate o nouă limbă şi un nou po− por: limba vlahă şi poporul vlah. Anul trecut, profesorul Dušan Stojanovici din Negotin a dat la iveală lucrarea “Etnogeneza apariţiei vlahilor: Vlahii şi po− poarele balcanice”. Pe scurt susţine că vlahii provin din celti şi slavi, în vreme ce românii provin din daci şi romani. Că “limba vlahă” este identică cu limba română nu−l deranjează pe profesorul sârb: formele regionale şi arhaice ale lexicului românesc din Valea Timocului devin rapid dovezi ale unei noi limbi. Experimentul transnistre− an din perioada interbelică al “limbii moldoveneşti” (abando− nat de lingviştii ruşi serioşi) riscă să se repete acum în Valea Timocului. În vulgata diplomatică ro− mână circulă ideea că Serbia şi Marea Neagră sunt cei mai buni vecini ai noştri. Însă, eu cred că până când românii timoceni nu vor primi minimul de drepturi în folosirea limbii materne, de fapt noi suntem cei mai buni prieteni ai sârbilor, fără ca reciprocitatea să fie valabilă.

George Damian, ZIUA

Sarajevo 1914, Kosovo 2008...

ULTIMA ORĂ: Duminică seara, 17 februarie a.c., câţiva zeci de maghiari au organizat un miting ad hoc la Cluj salutând independenţa Kosovo şi cerând acelaşi lucru pentru Tinuţul Secuiesc. Demon− straţia s−a terminat după apariţia jandarmilor.

Kosovo şi−a declarat indepen− denţa duminică. La Belgrad, sârbii au luat cu asalt Ambasada SUA. Doi deputaţi UDMR au mers la Priştina iar prin Secuime se aud deja îndemnuri la acţiune. Ante− rior, într−un articol publicat în cotidianul Washington Times, fos− tul secretar de stat Lawrence Eaglegurger, fostul secretar adjunct al Pentago− nului Peter Rodman şi fostul amba− sador ameri− can la ONU John Bolton se declară extrem de îngrijoraţi de faptul că administratia Bush pro− movează ideea declarării indepen− denţei unilaterale a provinciei Kosovo, la presiunea liderilor albanezi din Priştina. Modul în care s−a creat statul Kosovo pune întrebări şi lasă loc la comentarii.

Dar mai ales agită separatiştii de peste tot, inclusiv extremiştii din Ţinutul Secuiesc.

Scânteia primului război mon− dial a plecat de la Sarajevo. Va fi Kosovo scânteia pentru un nou conflict?

Evident, Ţinutul Secuiesc nu este Kosovo. Există foarte multe deosebiri şi foarte puţine ase− mănări. Dar Transistria seamănă mult cu Kosovo. În plus, indepen−

denţa Kosovo va da vânt în pupă extremiştilor sârbi. Acum două săptămâni au fost la un pas să preia preşedinţia Serbiei. Acum foştii tovarăşi ai lui Slobodan Miloşevici se vor agita din ce în ce mai mult cu sloganul Serbiei Mari. Unul care sună la fel de bine ca şi cel al Ungariei Mari. Iar o Serbie care va deveni paria Europei şi care va fi alimentată de Rusia împotriva Occidentului va deveni o ade− vărată bombă cu ceas. Cu con− secinţe evident şi pentru România.

Iar o Transnistrie şi o Serbie în flăcări lângă România ne va costa. www.badin.ro

românii de la sud de Dunăre COMITETUL PENTRU DREPTURILE OMULUI

“Muzică pentru moarte”

Guvernul Republici Serbia Consiliul Naţional al Minorităţilor Comitetul Naţional al Minorităţi naţionale Rumâne Nigocin (Negotin) Coaliţia Împotriva Descriminărilor Belgrad Stimaţi, Comitetul pentru Drepturile Omului Nigocin (Negotin) vă adresează cu prilejul nenorociri care s−a întâmplat în satul Mala Cameniţa, comuna Nigocin (Negotin). Anume, în sâmbăta de 12 ianuarie, fix în noaptea dintre 11 şi 12 ianuarie din acest an, în satul amintit Mala Cameniţa de lângă Nigocin s−a ajuns la conflict şi bătaie între două grupe de oaspeţi din cafeneaua satului „Cod Laze”, patron fiind Draghişa Lazare− vici. Unul dintre oaspeţi partici− panţi în seara aceea în cafenea, Milorad Prvulovici din Mala Cameniţa a stat 20 de minute inconştient, cu prilejul căzături, presupunânduse lovitura puter− nică de pardoseală. După ce ş− a revenit, Milorad Prvulovici a plecat la casa lui unde în sâm− băta de 12 ianuarie 2008. a mu− rit înainte să ajungă echipa aju− torului sanitar, care a fost chemată de mama lui pentru că Prvulovici se simţea foarte rău.

Aceste date nu sânt informaţii oficiale, sânt doar o parte din datele pe care le−a declarat massmedia. Concret în lista „Vecernie novosti”, editată pe data de 15.01.2008. a scris ar− ticolul sub denumirea „Muzică pentru moarte” în care s−a scris întreaga întâmplare. Incitat de această poveste, reprezentantul Comitetului pentru Drepturile Omului Nigocin a intrat în con− tact cu familia decedatului Pr− vulovici şi cu patronul cafenelei unde s−a întâmplat toată po− vestea.

Informaţiile pe care le−a aflat de la ei sânt aproape la fel cu ce s−a scris în articolul din

ziar, numi data nu coincide.

Cercetarea se face mai departe.

Unul dintre participanţii la bătaie se află în puşcărie.

Comitetul pentru Drepturile Omului Nigocin cu petiţia de acees la informaţiile pentru interesul public, va cere de la organele competente interne ale poliţiei şi de la procuratură datele oficiale şi de asemenea va urmări procesul când va începe.

Acest Comitet pentru Drep− turile Omului din Nigocin a fost obligat să se intereseze de acest caz în circumstanţele cum sa întâmplat şi de participanţii la acest caz. La bătaie au partici− pat două grupe de oameni.

Prima grupă din care a făcut parte şi decedatul Milorad Prvulovici, aparţinând mino−

rităţi nationale române, lo− cuitorii satului Mala Cameniţa, iar a doua grupă sânt persoane refugiate din fosta Iugoslavie, cuprinsă de război, printre care sa aflat şi preotul biserici orto− doxe Sârbe, venit în Serbia din Bosnia Herţegovina, preotul are parohie de care aparţine şi satul Mala Cameniţa. Această înt− ămplare nu ar fi prezentat ni− mic ciudat, care ar fi fost de importanţă pentru întregul caz, însă circlă informaţiile că acest

conflict sa datorat pentru diferitele dorinţe ale oaspeţilor din cafenea în legătură cu cân− tecele pe care orchestra trebuia să le cânte. Anume, uni au dorit cântece româneşti iar ceilanţi cântece sârbeşti, care la început sau schimbat, până într−un moment când s−a ajuns la agi− taţia între oaspeţi şi a degenerat în îmbulzeală şi sa terminat când au văzut că Prvulovici este căzut la podea inconştient.

Deasemenea ştim neoficial că locuitori din Mala Cameniţa, încep acţiunea de mutare a preotului din parohia satului, argumentând indignările cau− zate de relaţia faţă de localnici şi de comportamentul său. În acest sat de lângă Nigocin sa ajuns la revoltă între localnici şi preotul amintit, o dată inter− venind şi poliţia din Nigocin ca să nu se ajungă la un conflict mai serios. Comitetul pentru Drepturile Omului Nigocin este în temă cu astfel de întâmplări. Şi toate aceste informaţii neofi− ciale, arată pericolul că toată această întâmplare dezbină relaţiile locuitorilor acestui sat şi atmosfera care sa încins după moartea lui Prvulovici care va fi bază pentru adânci şi serioase probleme şi neânţelegeri. Ţelul fundamental al Comitetului pe− ntru Drepturile Omului Negotin este apărarea drepturilor oa− menilor la toţi cetăţeni fără di− ferenţă, ca şi chemarea la res− ponsabilitate pentru toţi cei care au greşit cu legea.Pentru acest motiv ne−am inclus în această întâmplare, iar dum− neavoastră vă adresăm cu ace− astă cerere să preluaţi toate măsurile, care le aveţi la în− demână în cadrul autorizat, eventual procesul care va fi, să fie fără conflicte pe bază na− ţională între locuitori locali.

Comitetul pentru Drepturile Omului Nigocin Preşedinte Duşan Pârvulovici

Recunoaştere poetului din Kladova Marcând 158 de ani de la naşterea unui dintre cei mai mari poeţi români, Mihai Eminescu, Asociaţia Scriitorilor din România a premiat cu o medalie şi o diplomă pe Mihajlo Vasiljević, poet din Kladova, pentru creaţiile literare sale în limba română.

Domnul Vasiljević este mebru al Asociaţiei Scriitorilor din Serbia şi până în prezent a publicat şase volume (culegeri) de poezii.

Deşii au trecut 158 de ani de la naşterea lui Eminescu, poeziile şi proza lui nici în zi de azi nu lasă pe nimeni cu indiferenţă. Astfel, această recunoaştere pe care am prim− it−o de la Asociaţia Scriitorilor din România este o stimu− lare (îndemn) pentru o muncă mai intensivă pe plan liter− ar şi cultural precum şi pentru crearea relaţiilor mai srânse între Serbia şi România, zice domnul Mihailo Vasiljević menţionând că întâmplător prima carte pe care a cumpărat−o când a trecut de graniţa României a fost chiar volumul (culegerea) de poezii a poetului Mihai Eminescu.

Recunoaşterea Asociaţiei Scriitorilor din România este înmânată poetului Cladovean la manifestarea literară în oraşul românesc Turnul Severin..

Părintele Boian către Boris Tadić:

„Pentru românii din Timoc nici clopotele nu bat” PREŞEDINTELUI REPUBLICII SERBIA Dl. BORIS TADIĆ Stimate domnule preşedine, În ziua de 23 ianuarie 2008 am fost invitat prin telefon ca a doua zi, 24 ian− uarie, să merg în satul Gornjane, comuna Bor, să fac o slujbă de înmormân− tare pentru decedata Smi− ljana Roškić (pe care am viz− itat−o de mai multe ori cât a fost în viaţă şi am spovedit− o). Cu ocazia convorbirii telefonice, primul lucru la care le−am atras atenţia a fost că nu vom intra cu de− cedata în biserica din sat pentru că nu permite asta Bi− serica Ortodoxă Sârbă, pro− prietarul formal al bisericii din sat. Ei au fost de acord cu aceasta pentru că nu a fost primul caz, să fac slujba de părăstas în satul Gor− njane. Rudele ei au venit cu maşina după mine la Ne− gotin de unde am plecat spre Gornjana.

Când am ajuns acolo, localnici mi s−au plâns că preoţii din Bor nu au permis nici să bată clopotele. Le−am explicat că situaţia este asa cum e, si că voi bate eu clopotul la Malainiţa pentru răposata Smiljana, mai cunoscută Ljana (Liana), şi că nu va fi nici o problemă.

Slujba am oficiat−o în casa lor şi după aceea am plecat spre cimitir.

După înmormântarea Ljanei, omul care m−a adus a plecat cu mine să mă ducă înapoi la Negotin.

După ce am ajuns la Negotin, m−a sunat nepotul răposatei şi mi−a spus că a fost oprit în centrul satului, în drum de la cimitir spre casă, de doi poliţişti care au fost însoţiţi de doi preoţi ai Biserici Sârbe. Poliţişti i−au cerut informaţii despre în− mormântare şi numele şi prenumele preotului care a oficiat slujba, creând astfel atmosfera în care oamenii s− au simţit precum că ar fi greşit cu ceva .

Această impertinentă în− călcare a Constituţiei Ser− biei, care garantează dreptul la religie tuturor cetăţenilor, indiferent de confesiune şi naţionalitate (este cunoscut faptul că satul Gornjane este un sat românesc), este inad−

misibilă. Prin acest act de− zonorant s−a încercat intimi− darea localnicilor, pentru că oricine se poate gândi că în caz că data viitoare cheamă preotul Biserici Ortodoxe Române, îi va veni poliţia acasă şi îi va face probleme (când se face slujba de pă− răstas de un preot al Biserici Sârbe, poliţia nu merge prin sat să întrebe de el).

Din cauza acestui act sunt toţi revoltaţi, iar noi

suntem rugaţi să reacţionăm ceea ce şi facem prin ace− astă scrisoare.

Nouă ne este clar că Bisericii Sârbe nu−i place că oamenii ne invită la cere− monie, dar ne întrebăm de ce a intervenit poliţia, oare e infracţiune să faci slujba de părăstas în limba maternă?

Vă rugăm pe Dvs. şi celă− lalte instituţii ale statului să oprească intimidarea cetăţe− nilor săi, indiferent de naţio− nalitatea lor şi să le permită folosirea drepturilor garan− tate prin Constituţie şi nu in− calcarea lor de către fun− cţionarii săi.

Solicităm ca Secretariatul Ministerului de Interne Bor (Poliţia din Bor), să ni se adreseze nouă, precum şi localnicilor satului Gornjane explicându−le că au dreptul la libera exprimare a confe− siunii religioase. De aseme− nea solicităm că cei doi poliţişti să−şi ceară public scuze de la familia răposa− tei pentru deranj si intimi− dare.

Despre acest eveniment vom informa de asemenea şi instituţiile internaţionale, precum şi pe domnul Jurgen Hermann, parlamentar euro− pean, însărcinat cu proble− ma drepturilor românilor din Serbia de est. În asteptarea unui răs− puns Vă dorim toate cele bune.

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 15

NR. 97

dosare Marele Mecena al Neamului Românesc, Emanuel Gojdu

Adevăratul izvor de inteligenţă românească – «Fundaţia Gojdu» Ideea înfiinţării Fundaţiei Publice Româno−Ungare „Gojdu” a aparţinut părţii ro− mâne şi a făcut obiectul unor negocieri dificile cu partea ungară; principalul obiectiv a fost să se evite transfor− marea ansamblului „Curţile Gojdu” (cca. 5.000 mp) din Budapesta într−un complex comercial, care să nu mai păstreze memoria lui Ema− nuil Gojdu. În prezent, imo− bilele alcătuind Curţile Goj− du sunt proprietatea unei fir− me private, care desfăşoară activităţi de renovare menite să transforme aceste spaţii într−un ansamblu rezidenţial şi comercial.

Cum au ajuns imobilele din Curţile Gojdu în propri− etatea unei companii pri− vate? La 1 martie 1952, prin legea ungară a naţionaliză− rii, bunurile imobile ale Fun− daţiei Gojdu din Budapesta au devenit proprietatea auto− rităţilor locale din Ungaria, şi nu a Guvernului ungar. În decembrie 2004, în baza autonomiei locale, autorită− ţile locale (Primăria sectoru− lui VII din Budapesta) au vândut imobilele care au aparţinut Fundaţiei Gojdu şi imobilele din împrejurimile acestora unei firme private.

Soluţia propusă de partea română a fost singura la îndemâna statului român care, nefiind proprietar, nu poate da, în această calitate, statul ungar în judecată. În Republica Ungară, spre deosebire de România, nu există un cadru juridic care să reglementeze chestiunea retrocedărilor .

Din această cauză, principi− NR. 97

ul reciprocităţii nu a fost invocat pe parcursul negocierilor bilaterale pen− tru recuperarea patrimoniu− lui Gojdu. Actul normativ ungar referitor la retrocedări a fost emis în anul 1991 (Le− gea XXXIII), din omeniul său de aplicare fiind însă limitat exclusiv la imobilele lăca− şelor de cult. În consecinţă, numai cultele religioase au putut depune cerere de retrocedare sau cerere de despăgubire , în termenul de prescripţie cerut de partea ungară, respectiv de doi ani. În baza acestei legi, Vica− riatul Bisericii Ortodoxe Ro− mâne din Ungaria a primit, în anul 1993, o despăgubire în bani în valoare de 43 mil− ioane forinţi (cca. 200.000 euro, la cursul actual) şi o parte a imobilelor care au aparţinut Fundaţiei Gojdu, în suprafaţă de 957 mp. În spaţiul retrocedat Vicariatu− lui funcţionează, în prezent, Capela Ortodoxă a Româ− nilor din Ungaria. Valoarea despăgubirii primite de Biserica Ortodoxă Română pentru imobilele care nu au fost retrocedate nu poate fi comparată cu valoarea lor actuală, mult mai mare. În 1993, activitatea Fun− daţiei Gojdu era suspendată, iar Biserica Ortodoxă Ro− mână a considerat că retro− cedarea şi despăgubirea ob− ţinute de la partea ungară sunt juste şi echitabile. Bi− serica Ortodoxă Română a primit imobilul şi despăgubi− rea în contul său şi nu al Fundaţiei Gojdu, deşi Bise− rica Ortodoxă Română a avut doar drept de folosinţă asupra imobilului înainte de naţionalizare, proprietar fii− nd Fundaţia Gojdu . Guver− nul României nu a fost infor− mat, la acel moment, despre cererea de retrocedare, res− pectiv cu privire la cuantu− mul despăgubirii care urma a fi cerută autorităţilor un− gare.

Activitatea şi statutul Fun− daţiei Gojdu nu au fost su− biecte de negociere între România şi Republica Unga− ră. Fundaţia Gojdu cu sediul central la Sibiu este continu− atoarea de drept a Fundaţiei create prin testamentul lui Emanuil Gojdu şi recunos− cută ca atare. În această cal− itate, Fundaţia Gojdu este

cea chemată să aplice, în lit− era şi spiritul său, testamen− tul lui Emanuil Gojdu, act juridic valabil în continuare.

Totodată, Fundaţia Gojdu are capacitatea juridică de a iniţia o acţiune în instanţă în Ungaria pentru recuperarea patrimoniului Gojdu. Nici Fundaţia Gojdu, nici Biseri− ca Ortodoxă Română, care are un rol important în ceea ce priveşte moştenirea Goj− du, nu au întreprins, până în prezent, un proces bine fun− damentat în justiţia ungară . În ianuarie 2000, Fundaţia

1989. Pentru un proces la Haga, este nevoie de acor− dul statului ungar, conform Statutului Curţii Internaţio− nale de Justiţie.

O altă temă care nu este înţeleasă pe deplin de către opinia publică din ţară şi din

Salvarea adevăratului izvor de inteligenţă românească – «Fundaţia Gojdu» vizează interesul naţional, vizează respectarea dreptului zecilor de mii de tineri lipsiţi de posibilităţi de a−şi continua studiile, de a beneficia de dreptul legitim de a primi burse de studii din patrimoni− ul pe care Marele Mecena al Neamului Românesc, Emanuel Gojdu, l−a lăsat prin testa− ment pentru copiii românilor ortodocşi din Ardeal, Banat, Serbia şi Ungaria.

Gojdu a iniţiat o acţiune în justiţie în Ungaria, respinsă pentru vicii de formă. Pe de altă parte, trebuie luate în considerare şansele pe care un asemenea proces le poate avea în lipsa unui cadru juridic intern ungar, care să permită retrocedarea imo− bilelor naţionalizate, având în vedere prescrierea terme− nelor din Legea nr. XXXIII din 1991. În ceea ce priveşte apelul la instanţele internaţionale, o acţiune la Curtea Euro− peană a Drepturilor Omului nu ar avea şanse de succes, chiar după epuizarea căilor de atac interne în Ungaria, deoarece, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii, este necesar ca proprietatea să fi fost „pierdută” după intrarea în vigoare, în Ungaria, a Convenţiei Europene a Dre− pturilor Omului. Nu este cazul deoarece în Republica Ungară, Convenţia a intrat în vigoare în anul 1991. În situaţia de faţă, propri− etatea fiind pierdută înainte de 1991, singura ipoteză în care Curtea poate judeca acest caz ar fi cea în care ar exista un cadru juridic în Ungaria care să permită re− trocedarea şi care să fi fost adoptat de statul ungar după

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 16

străinătate ţine de denu− mirea şi scopul fundaţiei propuse prin Acordul bilat− eral din 2005. Motivul pen− tru care Ministerul Afacerilor Externe a propus părţii un− gare utilizarea patronimului lui Emanuil Gojdu în denu− mirea fundaţiei este unul de o mare încărcătură simbo− lică.

Pe lângă o carieră politi− că şi profesională de succes, prin opera, exemplul per− sonal şi viziunea sa, Emanuil Gojdu a demonstrat că apro− pierea, înţelegerea şi coop− erarea sunt posibile. Prin aceasta, Emanuil Gojdu a fost nu numai un Mare Ro− mân şi un reprezentant al Românităţii Orientale, dar şi un profund European. Dis− ponibilitatea părţii ungare de a se implica în acest proiect de cinstire a memoriei lui Emanuil Gojdu ilustrează aprecierea şi recunoştinţa de care se bucură marele mece− na şi în Ungaria. Între Fundaţia Publică Româno−Ungară „Gojdu”, persoană juridică ungară, cu sediul la Budapesta şi „Fun− daţia Emanuil Gojdu”, a− vând personalitate juridică română şi sediul central la Sibiu există diferenţe clare în ceea ce priveşte conceptul, denumirea, sediul. Ele au în

comun doar grija faţă de cin− stirea a memoriei lui Ema− nuil Gojdu.

Testamentul lui Emanuil Gojdu este sursă de inspi− raţie pentru Fundaţia româ− no−ungară. Conform art. 3, alin. 2 din Acordul din 20 octombrie 2005, „scopul Fundaţiei Publice constă în cinstirea memoriei marelui mecena Emanuil Gojdu şi în sprijinirea dezvoltării coop− erării între Părţile Contrac− tante” (România şi Ungaria).

Programul de burse proiectat în cadrul Fundaţiei româno− ungare are o sferă de aplica− bilitate mult mai mare decât cea prevăzută în testamentul lui Gojdu, o dovadă în plus că această fundaţie româno− ungară nu şi−a propus pu− nerea în practică a dispoziţi− ilor testamentare ale lui Gojdu. Ea urmăreşte pro− movarea unei generaţii de tineri de elită, prin sprijinirea tinerilor merituoşi, români şi unguri, cu rezultate de ex− cepţie la învăţătură.

Proiectul de înfiinţare a unei fundaţii româno−ungare care să acorde burse, care să se preocupe de înfiinţarea unui muzeu şi a unei bib− lioteci în memoria lui Ema− nuil Gojdu şi a unui institut de cooperare româno−ungar, ţine de interesul pe termen lung al României. Pe de o parte, este un proiect care investeşte în tineri şi asigură, totodată, o prezenţă româ− nească consistentă în centrul capitalei ungare, a cărei mis− iune este cinstirea memoriei lui Emanuil Gojdu. Pe de altă parte, el este expresia evoluţiei relaţiilor româno− ungare.

Acestea sunt motivele pentru care Ministerul Afa− cerilor Externe, în spiritul promovării interesului naţio− nal, are convingerea că demersurile sale vor fi înţe− lese, pentru ca proiectele de cinstire a memoriei lui Ema− nuil Gojdu să poată fi puse în practică.

tinerii noştri

opinii

Mass−Media şi imaginea românilor în lume

Uitaţi ocaziile − creaţi posibilităţile, fiindcă ele sunt sinonimul succesului În această ţară, ambiţi− rilor, Timişoara, ca să studiez. ile şi perspectiva de “Păşesc modest viitor sunt călcate de pe alea vieţii, vânt. Tineretului de Cred în mine şi puterea mea. azi, este important În mediul nou şi lumea nouă, doar felul cum vorbesc Sunt oare pregătit oamenii despre ei, pentru un zbor în viaţă?

O forţă ca şi o piatră, despre discoteci şi mai tare decât o stâncă comportarea lor prin nu va stinge flacăra care îmi arde prin vene! barurile oraşului.

O ambiţie şi o viaţă Singurul lucru important este reputaţia şi competiţiile dintre ei în ceea ce priveşte beţia sau cine are mai fru− moasă “limuzină”, sau mai mulţi bani de buzunar.

Pentru ei viaţa este ca un timp pierdut, urât şi dezin− teresat, cu privirea în neant.

Puţini dintre ei au şanse de a se evidenţia şi în alte ramuri ale vieţii cotidiene, din domeniul învăţământului, culturii şi a perfecţionării de studii înalte.

Trebuie să ne demon− străm că meritam o viaţă mult mai bună, dar să nu demonstrăm altora că sun− tem mult mai buni decât ei. Şansele vieţii, vin ca o loterie pe care trebuie să o folosim corect, cu doleanţele ca în viitor să ne rămână mult mai mult decât valoarea unei loterii.

Eu, am folosit una dintre aceste şanse fără să mă gân− desc la problemele cotidi− ene şi mi−am găsit drumul în Europa−România, oraşul flo−

mai bună, Orice obstacole sunt călcite.

Mă voi lupta ca şi Don Kihote Atunci când observ moara în vânt!

Atâta timp când sunt în viaţă, După mine va rămâne eternul vis.”

Mulţumesc din inimă, Comunităţii Românilor din Serbia − Vârşeţ, Consului General al României la Vâr− şeţ, Ambasadei României la Belgrad şi Statului Român, că mi−au dat această şansă şi că au avut încredere în mine. Sunt mândru de faptul că sunt român şi că am per− fecţionat limba română, deschizând porţile Europei − locul unde ar trebui toţi să aparţinem.

Alexandar Turturea, din Biserica Albă studentul anului I la Facultatea de Arte Plastice, Timişoara, România

Suntem cu toţii martorii impor− tanţei rolului mass−mediei în lume, la perceperea, formarea imaginei, luarea decizilor, respectiv formarea opiniei sub toate aspectele ei. Noi românii din Serbia, am avut prilejul, în ultimul deceniu, să urmărim, constatăm şi observăm de aproape fenomenul aşa zis ,,Războiul mediilor” în fosta Iugoslavie, care a fost un nou experi− ment mediat şi care şi−a lăsat am− prenta adânc în tot ceea ce ulterior s− a întâmplat în spaţiul ex−Iugoslav. În această perioadă, mai exact la 24 noiembrie 1990 a fost înfiinţată prima asociaţie românească cu caracter obş− tesc în perioada postbelică, în Serbia, pe atunci Iugoslavia – CRS, simţindu− se nevoia ca românii din Serbia să se organizeze, iar o contribuţie însem− nată, bineînţeles a avut mass−media (ziarele româneşti, radioul şi progra− mul TV în limba română). Menţionăm, că cea mai reprezentativă organizaţie a românilor din Serbia, la început a stabilit două deziderate: apărarea inte− reselor generale ale minorităţii naţionale române şi lupta pentru refacerea spirituală a românilor din Serbia. Astfel, Comunitatea Românilor din Serbia este asociaţia cu cea mai lungă durată în timp şi cu cele mai fructuoase realizări în domeniul păstrării identităţii naţionale. Doresc numai să amintesc că deja în perioada interbelică s−au înfiinţat primele ziare româneşti: ,,Nădejdea” (Opinca, Foaia poporului etc.) transformată mai târziu în ,,Libertatea”, iar în perioada postbelică apare programul în limba română la radiou şi mai târziu pe pos− tul de televiziune, Novi Sad. Trebuie specificat, că beneficiarii, adică românii care s−au bucurat de mass− media în limba maternă au fost doar cei din Voivodina (Banat), pe când fraţii noştri la Sud de Dunăre numiţi şi vlahi, n−au avut acelaşi standard (soartă) neavând la dispoziţie nici un mediu în prima limbă, adică limba română. Din păcate, acest fapt s−a ref− lectat şi asupra aprtenenţei, astfel dacă în Voivodina mass−media a contribuit la păstrarea identităţii pe de o parte şi dezbinare etniei pe de altă parte, în Valea Timocului, mass−media, în genere, a făcut ca nu puţini români (valahi) să−şi uite propria identitate, iar azi sunt o parte din ei în continuare, în cautarea identităţii. Paralel cu Platforma de activitate CRS timp de un deceniu şi jumătate a desfăşurat o bogată activitate editorială. Ziarul central ,,Cuvântul Românesc”, apare din 9 martie 1991, la început period− ic, desemnându−l redactor responsabil

pe Ion Marcoviceanu, unul din de− canii de vârstă al publicisticii româ− neşti din Serbia. În faza incipientă ,,Cuvântul Românesc” apare de patru ori pe an, fiind cu precădere un bu− letin de informare al Comunităţii Ro− mâneşti, fondat de−o comunitate românească şi nu de stat sau Adunare provincială, aşa cum era cazul cu ziarul ,,Libertatea”, promovând şi reprezentând interesele fondatorului.

Gazeta mai scotea în acest răstimp şi un supliment intitulat ,,Semnal artis− tic”. Alegerea noului preşedinte al CRS, în persoana dl. Ion Cizmaş, a im− pus o nouă redacţie, ziarul îşi schim−

bă substanţial concepţia de redactare a conţinutului publicaţiei. Ziarul este redactat şi tipărit la Vârşeţ. Începând cu numărul 41 publicaţia apare în for− mat mare A3, cu prima şi ultima pag− ină în culori, datorită sprijinului finan− ciar al Guvernului României, M.A.E., Departementul pentru Relaţiile cu Ro− mânii de Pretutindeni. Toate exem− plarele sunt gratuite şi se distribuie în ţară, în România, pretutindeni în Eu− ropa şi peste ocean.

Profilul este unul pe cât se poate de variat, cuprizând zeci de domenii. Într−o perioadă de timp, s−a procedat la o colaborare cu compatrioţii noştri din Serbia de Răsărit, iar în corpul publicaţiei apare şi un supliment ART PLUS. Azi, ca supliment al ziarului, sub egida CRS, apare o mulţime de suplimente printre care amintim: ,,Glasul Cerbiciei” o revistă de cultură şi istorie bănăţeană, ,,Opinca” la Coş− tei, ,,Satul Voivodului” la Voivodinţ, ,,Vârşăciorul” la Marcovăţ, ,,Nă− dejdea Râtişorului”, ,,Foaia Sân−Mi− haiului”, ,,Foaia bobocilor”, la Satu Nou, ,,Satu 899” la Nicolinţ, ,,Vătaful Cubinului” la Cuvin şi ,,Făclia” la Alibunar. În cadrul Editurii CRS, până în pre− zent au fost tipărite în jur de 30 de cărţi, aici fiind incluse câteva mono− grafii ale localităţilor bănăţene, ma− nuale şcolare, broşuri şi alte publicaţii menite acelora care vorbesc limba poetului neperche.

Dorinel Stan

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 17

NR. 97

foileton Formarea poporului român IV:

Economia geto−dacilor

Majoritatea istoricilor sus− ţin că prin comaţi trebuie să inţelegem poporul de rând.

Ca atare, aceştia deţineau poziţia dominantă în econo− mia dacică, acoperind practic toate activităţile cunoscute, la vremea aceea, de economia Daciei libere. Nu poate fi neglijată însă participarea lor la acea adunare armată gene− rală, cu rol politic şi militar important.

Cât priveşte categoria so− cială formată din sclavi şi cap− tivi, se pot avansa în momen− tul de faţă, câteva idei. În vre− mea statului, Dacia nu mai era o furnizoare de sclavi lu− mii greco−romane decât, în cea mai mare parte, sub forma captivilor făcuţi de armatele romane expediţionare la Dunăre. Societatea geto−daci− că atinsese un nivel al dez− voltării sale economice şi sociale, care să−i permită val− orificarea locală a aparentului surplus de forţa de muncă, iar din punct de vedere spiritual să ducă la înlaturarea practicii vânzării ''conaţionalilor'' ca sclavi. Prezenţa sclavilor ca o categorie socială integrată în

Tăbliţa cerata III, Biblioteca Timotei Cipariu, Blaj economia Daciei este o reali− tate atestată de bune izvoare istorice. Dintre aceştia, cap− tivii de război constituiau o categorie aparte, cu un statut special. Ei erau siliţi la cele mai grele munci, iar viaţa le era mereu în primejdie. Aceşti captivi nu se aflau la dispoz− iţia vreunui particular, ci în puterea regelui, a statului. Este foarte probabil ca regii daci, angajaţi într−un mare efort constructiv, acordau deosebi− ta atenţie acestei componente

Publicaţiile periodice au jucat un rol la fel de impor− tant, dacă nu cumva mai mult, ca şi cartea. Editate în diverse ţări occidentale, ajunse aici cu căruţa poştei, ziarele şi re− vistele, almanahurile etc. au fost citite cu nesaţ. Fiecare os− pătărie, restaurant, cafenea, avea asemenea publicaţii şi obiceiul cititului acestora a devenit un fapt cotidian. La Timişoara a apărut, în aprilie 1771, primul periodic de pe teritoriul României, Temeswa− rer Nachrichten, în limba ger− mană. În răstimpul ultimelor două veacuri în Banat au apă− rut mii de titluri, difuzate în milioane de exemplare, edi− tate în limbile germană, româ− nă, maghiară, sârbă, bulgară, idiş, latină, romă, esperanto etc. De facturi deosebite (coti− diene, bi şi tri−săptămânale, săptămânale, hebdomadare, trimestriale, ocazionale) cu profile deosebite (oficiale, ofi− cioase, administrative, politi− ce, sociale, culturale, umoris− tice etc.), editate în una, două sau chiar trei limbi deodată, periodicele bănăţene şi cele venite din spaţiile înconjură− toare au fost elementele care au condus la informare şi cul− turalizare, la trezirea conştiin− ţei naţionale a popoarelor şi grupurilor etnice aflate în Ba− nat.

Teatrul a jucat un rol im− portant. La început au fost

turnee ale unor trupe austrie− ce şi germane, apoi au urmat cele ale unor trupe maghiare, române şi sârbe. La Timişoara stagiunea teatrală permanentă este atestată din anul 1753.

Au urmat alte şi alte locuri cu stagiuni temporare. Un fapt extrem de interesant; spre mij− locul veacului al XIX−lea, la curtea conţilor Nacu din Co− mloşu Mare s−a deschis pri− mul teatru de curte rurală din sud−estul continentului. Şi exemplele ar putea continua, obosind doar prin simpla enu− merare a faţetelor fenomenu− lui teatral şi al muzicii de ope− ră şi operetă. Multe piese de teatru, operetă şi operă şi−au avut premiera românească în spaţiul bănăţean.

Religia a avut un rol pre− cumpănitor în mentalul bănă− ţean al acestor secole. Duali− tatea catolicism – ortodoxism a fost o realitate care s−a mulat – după un prim moment de derută – pe realităţi. Dorinţa de înnoire a dogmei, de ada− ptare a ei la realitate, dorinţa de a ţine pas cu cerinţele cre− dincioşilor, a îndrumat ierar− hiile ecclesiastice spre paşii necesari apropierii şi coexis− tenţei.

Progresele economice re− marcabile, capacitatea comer− cială ce a dus produsele loca− le pe toate pieţele europene, şi nu numai, restructurarea şi stratificarea socială bazată pe

NR. 97

a prazii de război. Munca ser− vilă avea o anumită însemnă− tate în economie, dar era de− parte de a avea pondere asu− pra muncii libere în vreun do− meniu.

O importanţă mai mare, în raport cu situaţia din agricul− tură şi mesteşuguri, o aveau sclavii în construcţiile de interes public, îndeosebi la cetaţi.

Atunci când cuprindem sub mantia civilizaţiei econo− mia geto−dacilor avem în vedere acel mod al lor de luare în stăpânire a unei părţi din natura în vederea susţiner− ii materiale a existenţei lor, adică ocupaţii, tehnici folo− site, organizarea si funcţio− narea proprietăţii, a produc− ţiei în general, comerţul etc. a. Una dintre problemele cele mai importante în ecuaţia economiei geto−dacilor o con− stituie cea a organizării şi functionării proprietătii, a relatiilor de proprietate. Iată însă că tocmai în legătura cu acest aspect informaţiile sunt cele mai sărace, fapt pentru care istoriografia noastră ne oferă puncte de vedere foarte

diferite. Într−o societate pre− dominant pastoral−agrară ca cea geto−dacică, proprietatea asupra pământului constituie aspectul principal. Ceea ce se poate afirma cu certitudine este că forma dominantă de stăpânire a pământului era cea comună, însă nu arhaic− gentilica, ci sub forma obştilor ulterioare, capabile să în− găduie existenţa unor con− tradicţii sociale cu rezonanţe în organizarea statală. Pro− blema dacă, în toată vremea statului dacic, obştea sătească a existat sau dacă ea a intrat în disoluţie, principiul propri− etăţii private asupra locului de arătură luând locul celui al stăpânirii comune, rămâne încă un deziderat al cercetării istorice. b. Mult mai multe aspecte ştim însă despre ocupaţiile şi tehnicile productive ale geto− dacilor. Cele mai multe date

despre acest extraordinar ''furnicar'', pe care îl repre− zenta, în perioada sa clasică, şi îndeosebi în zona centrală transilvaneană, societatea geto−dacică, le avem de pe urma descoperirilor arheolog− ice.

După opinia noastră ocu− paţia principală a geto−dacilor a fost creşterea animalelor (vite, oi, capre, porci, cai, alte animale domestice). Mai mul− te aspecte ne îndeamnă spre o astfel de concluzie. În primul rând, condiţiile naturale erau foarte favorabile pentru aşa ceva, de la ses şi până în vâr− ful munţilor. Apoi, creşterea acestor animale nu necesita un efort transformator deo− sebit asupra naturii, nici în ceea ce priveşte asigurarea hranei acestora, nici creşterea animalelor în sine. − va urma −

INTRODUCERE LA ISTORIA CULTURALĂ A BANATULUI VII

Istoria zbuciumată a Banatului

aceste realităţi, îndepărtarea primejdiei războaielor pe ace− st teritoriu, destrămarea relaţi− ilor feudale şi aparţia pro− ducţiei de piaţă, prin agricul− tura intensivă sprijinită pe producţia internă industrială diversificată, sunt realităţile zonei în veacul al XIX−lea.

Personalităţi culturale se nasc şi activează deplin în spaţiul bănăţean. Toate etniile au oferit personalităţi în varii domenii. Unele au acţionat doar în plan local şi regional.

Altele au depăşit acest cadru, fiind personalităţi ale lumii europene. Au fost bănăţeni în−

temeietori de domenii cultu− rale, ştiinţifice şi tehnice în România, Ungaria, Serbia sau teritoriile germane. Au fost creatori de şcoală, de insti− tuţii, de curente culturale, in− gineri şi tehnicieni străluciţi, călători prin cele mai diverse colţuri ale acestei lumii, cu relatări ale călătoriilor lor.

Numărul este extrem de mare, dar activitatea şi opera lor sunt doar parţial cunoscute publicului. Ar merita o atenţie concentrată din partea urma− şilor pentru că fac, cu toţii, cinste acestui ţinut. Ei au fost români, germani, maghiari,

La curtea conţilor Nacu din Comloşu Mare s−a deschis primul teatru de curte rurală din sud−estul continentului

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 18

sârbi, croaţi, bulgari, evrei, cehi, slovaci, francezi, italieni etc. Au activat în medii na− ţionale, economice, sociale şi culturale extrem de diferite, pe patru continente, în aproa− pe toate mediile sociale cuno− scute. Un dicţionar al acestor personalităţi născute, cres− cute, instruite în Banat ar cu− prinde câteva mii de pagini.

Acest dicţionar ar trebui pre− gătit. Există dicţionare de per− sonalităţi din ţări diferite care− i cuprind pe aceşti bănăţeni, dar nu există unul al personal− ităţilor bănăţene.

Revoluţia burgheză a ani− lor 1848−1849 a descătuşat energiile creatoare ale Ba− natului. Evoluţia economică s− a transformat în revoluţie eco− nomică, cea socială a atins deja grade înalte de integrare, cea naţională – trezită la sta− rea de sine – a marcat decisiv istoria ultimei jumătăţi de veac XIX. Evoluţia culturală a succedat acestor realităţi şi, uneori, le−a precedat şi le−a provocat. − va urma − Dr. Ioan Haţegan, Istoric, Academia Română, Timişoara

satele noastre Râtişor

Trecut, prezent, viitor La 15 kilometri de Vârşeţ şi la doar trei kilometri de şoseaua internaţională Timişoara – Belgrad, cu o populaţie de cca 400 de suflete, dăinuie de veacuri satul Râtişor.

Primele date scrise despre Râtişor, datează din anul 1620.

Populaţia satului este for− mată din: români cca 80% apoi ţigani, sârbi şi maghiari.

Legenda spune că numele satului devine de la cele trei râpe−râpişare. Este vorba de trei râpe−izvoare a căror urme se mai pot vedea şi azi, în imediata apropiere a vechii şcoli.

Legenda spune că în vre− muri demult apuse, ciobanii venind cu mioarele, nu au avut unde să le adape ci au venit la cele trei râpe− izvoare. Odată cu săparea canalului Dunăre – Tisa – Dunăre aceste izvoare au secat, dar în albia lor încă se mai poate vedea apă. Unele descoperiri arheologice (din întâmplare) ne face să cre− dem că pe vatra actuală a satului a fost viaţa cu mult, mult mai devreme, chiar de

La propunerea dom− nului Ion Cizmaş, preşedintele Comunităţii Românilor din Serbia în anul 1995 se înfiinţează la Râtişor, filiala C.R.S. ai cărei membrii au fost, şi sunt, deosebit de activi în toate organi− zaţiile din sat. Datorită activităţii acestor mem−

brii, Fanfara din Râtişor a fost, trei ani consecu− tiv, la Alba – Iulia de 1 Decembrie, s−a angajat domnul colonel Marcel Antochi pentru instuirea fanfarei, suc− cesele ulterioare fiind evidente.

pe vremea dacilor. Un alt document istoric spune că satul Râtişor a fost format după incendierea satului Cheveriş. Anume, după înfrângerea armatei otomane şi retragerea lor din Banat, aceştia au distrus şi aprins totul în calea lor. Cu această ocazie a fost ars din temelie satul Cheveriş, situat între oraşul Vârşeţ şi satul Vlai− covăţ. O parte din locuitori acestui sat au fugit spre Râtişor, formând satul Râ− tişor, iar o parte din locuitori au fugit în altă parte, for− mând satul Păuliş. Biserica din Râtişor a fost zidită în anul 1736, cu hramul aduc− erea moaştelor Sf. Ierarh Ni− colae. Uşile de la altarul bis− ericii din Râtişor au fost adu− se de la biserica incendiată din Cheveriş. Pământul din hotarul Râtişorului e pământ arabil, aşa că majoritatea locuitorilor sunt agricultori.

Odată cu izbucnire Pri− mului Război Mondial, mulţi tineri au fost încadraţi în armata austro−ungară, iar 33 dintre ei au căzut pe câmpul de luptă. Clopotele Sfintei Biserici din Râtişor, au fost confiscate de armată imperi− ală, şi duse la topitorie unde

rea legionară a activat până la sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial. La începu− tul războiului, în sat au ve− nit armata ocupatorului ger− man, care însă s−a comportat foarte omenos şi civilizat cu săteni. La sfârşitul lunii octombrie 1944, în sat a sosit armata „eliberatoare” sovietică. Cu venirea acestor „eliberatori” în sat s−a pro− dus un adevărat haos. „Eliberatorii” s−au apucat de tot felul de fărădelegi, beţii, violuri, furturi etc.

Odată cu instaurarea sis− temului dicta− torial ateu, mi− şcare legionară a fost scoasă în afara legii, iar mulţi membri ai acestei orga− nizaţii, au primit ani grei de puşcărie, bineînţeles, pe nedrept. În perioada cât a fost la putere acest sistem odios, mai ales între anii 1945 – 1965, cel mai tare punct de rezistenţă a fost Societatea Culturală „Doina.

Celor „căţăraţi” la putere, membrii fanfarei le−au făcut multe zile negre. Aceştiea au

Aspect din localitate

au fost transformate în gloanţe. După terminarea războiului, sătenii au cum− părat alte trei clopote iar pe clopotul cel mare este gra− vat: „Din predcesedorul meu duşmanul a făcut gloanţe ucigaşe”. Tot după dezastrul pricinuit de acest război, începe refacerea spirituală şi socio−culturală a satului.

Astfel, în anul 1924 se clă− deşte primul cămin cultural, în 1926 se înfiinţează fanfara S.C.”Doina”, primul dirijor fiind învăţătorul pensionar Savu Petrovici.

Tot în aceşti ani este acti− vă şi trupa de teatru „I. L. Ca− ragiale”. Între cele două răz− boaie mondiale, în sat ac− tivează şi mişcarea legio− nară. Această organizaţie a avut nenumărate acţiuni be− nefice pentru săteni. Mişca−

mers, cu regularitate, în fiecare an să cânte la slujba de înmormântare a Mân− tuitorului în curtea Sfintei Biserici, şi duminică în zori, la slujba de Înviere a Mântuitorului. Cei de la con− ducere au încercat, în toate felurile să îi oprească, însă nu au reuşit. Între ani 1945 – 1965 se consemnează o stagnare totală a satului. În anul 1965 se introduce cu− rentul electric în sat. În anul 1970 se asfaltează strada principală a satului iar la 29.XI (noiembrie) 1977 se deschide festiv noul Cămin Cultural, în 1980 se dă în folosinţă apeductul, în 1984 se asfaltează toate străzile din sat iar în 1990 se intro− duce reţeaua de gaz în sat. În perioada 1970 – 1998 se introduc, în mai multe

rânduri 120 de numere de te− lefon, aşa că aproximativ 95% din gos− podăriile din sat au telefon. În toţi aceşti ani, 1965 – 1990, în Râtişor s−au con− struit 95% case noi, dar s−a redus drastic numărul de locuitori din cauza plecări în străinătate. În toamna anului 2002 au început lucrările la constru− irea noului edificiu şcolar, care, sperăm să se termine în anul 2008. Azi, satul Râtişor dispune de condiţii foarte bune de trai. Mândria satului o reprezintă Fanfara Societăţii Culturale „Doina”, care în momentu de faţă, e instruită de colonelul Marcel Antochi, dirijorul Fanfarei „Pro−Amicitia” din Timi− şoara. Fanfara din Râtişor este cea mai bine instruită fanfară din Banatul Sârbesc.

Viitorul satului este ace− leaşi ca şi al tuturor satelor româneşti din Banat. Persistă problema tinerilor, care se hotărăsc foarte greu să se căsătorească, iar cei în vârstă pleacă încet pe calea fără de întoarcere. Totuşi, până avem o societate cul− turală, o mişcare culturală, şi o credinţă ortodoxă, că doar prin cultură şi credinţă ne putem apăra, menţine in− dentitatea naţională, cu sigu− ranţă, vom rezista în faţa tuturor ispitelor.

Dintre sătenii, care au fă− cut cinste întregii naţiuni române de pe aceste melea− guri istorice, îi amintim: pre− otul Nicolae Roman, fonda− torul ziarului „Nădejdea”, Cuzman Lăpădat (preot), redactor şef a Nădejdei, fraţii Adam şi Macsim Donecea, unul dirijor de fanfară, iar celălalt voluntar în armata română în Primul Război Mondial, Vasile Drăga, Iosif Roman şi Andrei Anca, membrii în delegaţia care a fost, în anul 1934, la majes− tatea Sa Carol al II−a regele României, să ceară drepturi pentru noi românii de aici, apoi Iosif Vrănianţu – Titu, dirijor şi înfiinţător de fan− fare şi coruri, iar azi îl avem pe copilul minune, Adrian Roman – Vichi, care cântă la vioară în Orchestra Filhar− monică din Viena.

Specific Râtişorenilor este faptul că niciodată nu s−au închinat, în faţa unui sistem autoritar ateu.

Aceasta o dovedesc mai multe documente, iar cea mai dârză rezistenţă s−a văzut după instalarea la put− ere a sistemului autoritar ateu, din 1945 până în istoricul an 2000.

Rog pe Bunul Dumnezeu să ne dea înţelepciunea necesară ca să putem rezista ispitelor care desigur o să ne încerce în viitor!

Pau Voina

Reuniunea de cântări „Doina”, respectiv fanfara cu dirijorul şi preotul Cuzman Lăpădat

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 19

NR. 97

religie

DEALUL POPII ŞI CRUCEA POPII SIMBOLURI BĂNĂŢENE În această parte a Banatului, încă din timpurile cele mai străvechi, era prezent obiceiul de ridicare a cru− cilor în diferite locuri populate sau nepopulate, care au marcat, prin prezenţa lor, suferinţa, mulţimirea şi victoria.

Destul de frecvent, cru− cile au fost ridicate la cele patru puncte cordinale faţă de aşezarea propriu− zisă, pentru ca în felul acesta localitatea să fie protejată de cele rele şi catastrofe naturale. Popo− rul credincios îşi exprimă dragostea faţă de Dum− nezeu, faţă de biserică sau mănăstire. În trecut, cru− cile au fost ridicate de familii înstărite, de călu− gări, preoţi spre eterna pomenire a răposaţilor, ca dovadă a poziţiei sociale a unora, pentru protejarea localităţii, lăcaşului de cult sau familiei. La Pâr− neaora, cele mai vechi cruci au fost ridicate de si− hastrii sfîntului lăcaş dea− lungul secolelor sau de ctitorii mănăstirei. La in− trarea în sat, a existat o cruce, care azi nu mai este, însă s−a păstrat locul

denumirea până în zilele noastre „LA CRUCE”. Ea a fost ridicată cu scopul de a ocrotii mănăstirea şi lo− calitatea de rele. Cu tim− pul însă, s−a distrus păs− trându−şi locul denumirea. În zona Banatului de munte, crucile şi troitele sunt cele mai numeroase, iar aici în fiecare sat întâl− nim între patru şi şase cruci. Un număr conside− rabil a fost construit de preoţime, respectiv biser− ică, ceea ce evocă cred− inţa puternică a poporului faţă de creatorul lumii, faţă de Dumnezeu. La început au fost construite din lemn şi piatră. În partea de răsărit a localităţii Srediştea Mică, la poalele celui mai înalt vârf, Cioaca Mare există,

Crucea lui Laţii în prezent, o cruce ridi− cată de familia poreclită

Cea mai celebră cruce la Srediştea Mică, se găseşte pe „Dealul Popii”, care stă de veghe, mai bine de un secol, la hotarul localităţii. Crucea a fost ridicată de preotul local, Mihai Juică la 1895, construită din piatră şi cărămidă, care nu se găseşte într−o stare bună. Nu este cunoscută cauza ridicării ei, doar denumirea „CRUCEA POPII”, semnifică într−un mod clauza ctitorului NR. 97

„Laţi”, la răscrucere de drumuri. Pe la mijlocul secolului al XIX−lea, a fost ridicată crucea de origine latină, care poartă denu− mirea de „CRUCEA LUI LAŢII”. Crucea pe parcur− sul existenţei a fost reno− vată în câteva rânduri, dar înfăţişarea propriu−zisă a rămas neschimbată. Între dealul Culumii şi Grunicelul, pe vârful unui munte se păstrează topon− imul de „CRUCEA IOR− GHI” sau „IORGII”. Cru− cea propriu−zisă a dis− părut în negura timpurilor de mult apuse, iar locul şi− a păstrat denumirea. Cru− cile srediştene, sunt mai frecvent ridicate la graniţa hotarului localităţilor, la intersecţiile drumurilor ce în esenţă la fel prezintă crucea în plan orizontal.

Pe ele, erau des comuni− cate cauzele şi motivele confecţionării şi ridicării.

Astfel, crucile şi azi prote− jează constructorii săi, pe cei care prin legământ şi talent le−au ridicat. În sesiunea bisericii pa− rohiale, pe 19 Iulie, 2005, de Rusalie, la Ruga satu− lui, cu ajutorul şi sprijinul Comunităţii Românilor din Serbia, Comunităţii lo− cale şi S.C.A „Avram Ian− cu” a fost ridicată o cruce de preotul Cazan Iosif din Iablanca. Ceremonia de sfinţire a crucii a fost prile− juită de Daniil Stoenescu Partoşanu, episcopul „Da− ciei Felix”, locul viitorului centru cultural−misionar al etniei româneşti din Ser− bia. În pitoreasca localitate românească Mesici, cuno− scută după mănăstire şi fanfara „Turturica”, cea mai veche cruce ridicată de şihastrii mănăstirii pe aceste meleaguri, este „CRUCEA DE LA ŞEST”. Şi până în prezent a fost re− construită şi renovată în câteva rânduri, totuşi ac−

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 20

tualmente necesită unele lucrări pentru că nu se află într−o stare tocmai bună.

Scopul ridicării ei, pe coa− sta dealului Dumbrava, la intrarea în localitate, a în− semnat ocrotirea mănă− stirei şi jelerilor ei de rele.

O altă cruce, ridicată tot de călugării lăcaşului de închinăciune în apropie− rea cârcimei „Călugărul”, este crucea care azi po− artă denumirea de „CRU− CEA DE LA VALE” şi se găseşte pe şoseaua princi− pală Vârşeţ−Mesici. Anul construirii s−a pierdut în

poartă numele „CRUCEA LUI MITRU BOU”. În centrul localităţii, dănuieşte în deplina ei splendoarea o cruce ridi− cată de celebra familiei Laţcu, în anul 1936, o cruce care semnifică mul− ţumirea localnicilor şi fa− milei „Laţcu” faţă de Du− mnezeu. Locuitorii din sat îi spun „CRUCEA LUI LA− ŢCU”. În urmă cu doi ani, la începutul luni octombrie 2006, în curtea capelei ortodoxe româneşti a fost

Crucea în sesiunea bisericii parohiale

negura timpului şi nici cei mai vârsnici localnici nu− şi amintesc. Există cruci, care au primit denumirea după persoanele care le− au construit, ridicat sau mai târziu amenajat şi re− novat. Astfel, în poiana „Poieni”, familia Bâcă din Mesici a construit în anul 1929 o cruce care poartă numele „CRUCEA LUI BÂCĂ”, adică porecla fa− miliei. În perioada inter− belică, pe drumul Mare, cetăţeanul Mitru Bou a ridicat o cruce care îi

construită o superbă cruce de celebra fanfară „Tur− turica” şi biserică, în cin− stea membrilor fanfarei care au activat dea lungul deceniilor şi−au lăsat am− prenta asupra culturii româneşti, contribuind la promovarea valorilor mu− zicale tradiţionale româ− neşti şi propăşirea idealu− lui naţional. Crucea din incinta capelei a fost bine− cuvântată de Prea Sfinţia Sa Daniil, episcopul „Da− ciei Felix” cu un sobar de preoţi.

Dorinel Stan

tradiţiile noastre

Dragobetele − protectorul iubirii Se spune că Dragobetele ar fi fiul Babei Dochia, care se sărbătoreşte an de an pe 24 februarie, în ziua când ortodoxia sărbătoreşte Aflarea Capului Mergătorului Înainte şi Botezătorului Ioan.

Sărbătoarea de Dragobete este echivalentul românesc al sărbătorii zilei Sfântului Valentin sau Valentine’s Day, la catolici, sărbătoare a iubirii.

Probabil că 24 februarie însem− na pentru omul arhaic începutul primăverii, ziua când natura se trezeşte, ursul iese din bârlog, păsările îşi caută cuiburi, iar omul trebuia să participe şi el la bucuria naturii.

Conform credinţei populare, Dragobetele este un bărbat chipeş, un neastâmpărat şi un năvalnic. Preluat de la vechii daci, unde Dragobetele era un peţitor şi un naş al ani− malelor, românii au transfigurat Dragobetele în protectorul iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care ţine tot anul,

aşa cum şi păsările “se logodesc” în această zi. În această zi satele româneşti răsunau de veselia tinerilor şi de zicala: “Dragobetele sărută fetele”. Sunt multe credinţele populare cu referire la Dragobete. Astfel, se spunea că cine participă la această sărbătoare avea să fie ferit de bolile anului, şi mai ales de febră, şi că Dragobetele îi ajută pe gospodari să

aibă un an îmbelşugat. Îmbrăcaţi de sărbă− toare, fetele şi flăcăii se întâlneau în faţa bis− ericii şi plecau să caute prin păduri şi lunci, flori de primăvară. În sudul României (Mehedinţi), fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburătorit, urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate pentru a afla ce nunţi se mai pregătesc pentru toamnă.

Nici oamenii mai în vârstă nu stăteau degeaba, ziua Dragobetelui fiind ziua în care trebuiau să aibă grijă de toate orătăniile din ogradă, dar şi de păsările cerului. În această zi nu se sacrificau animale pentru că astfel s− ar fi stricat rostul împerecherilor. Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pen− tru a fi drăgăstoase tot anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimile rămăşiţe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa to− pită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de dragoste.

Pe 24 februarie se iubeşte. Se iubeşte în stilul dulce românesc, în cel mai curat şi mai intens mod, natura revine la viaţă, păsările presară bucurie, florile anotimpului ne încân− tă simţurile, voia bună e la ea acasă.

Dragobetele reprezintă una dintre cele mai frumoase obiceiuri stravechi ale poporu− lui român. Păcat însă că foarte mulţi i−au uitat semnificaţia şi au substituit−o cu sărbătoarea vecinilor noştri occidentali, aceea a Sf−ului Valentin, ce nu are nici o înrudire cu mitolo− gia populară română.

oamenii noştri

CONSTANTIN MIUŢĂ DIN DELIBLATA Constantin Miuţă din Deliblata este un om deosebit. Mai întâi prin felul lui de a gândi, prin viaţa pe care o duce şi prin activitatea pe care o desfăşoară. Este născut în anul 1951, la Deliblata unde trăieşte cu familia, soţia lui vine din Orăştie, România şi are un băiat căsătorit şi o fată care este la casa ei. O familie obişnuită, ce−şi trăieşte viaţa în linişte şi armonie.

Dar, Constantin are o preocupare mai puţin obişnuită, o îndeletnicire ce−l face să iasă din cotidianul atât de obişnuit al vieţii de zi cu zi. În timpul armatei a donat, pentru prima dată, sânge direct din venă în venă, ajutând astfel un soldat găsit într−o situaţie foarte gravă, şi salvându−i viaţa. De atunci şi până în prezent a donat de aproximativ 140 de ori sânge, aproximativ de patru ori pe an. Între timp a devenit preşedintele Organizaţiei “Crucea Roşie” din Deliblata, care, în prezent, numără aproximativ 200 de membrii înregistraţi şi foarte activi. Dintre aceştia, trei sferturi sunt tineri, existând posibilitatea ca numărul lor să se mărească treptat. Această organizaţie este una din cele “mai tari”, după cum menţionează domnul Miuţă, în sensul că are cei mai mulţi donatori de sânge, dar şi prin faptul că se donează cele mai mari cantităţi de sânge.

Constantin Miuţă este şi delegatul “Crucii Roşii” la nivel de Voivodina şi a primit un număr foarte mare de premii şi medalii, cu ocazia don−

aţiilor jubiliare, ultima fiind atunci când s−a con− semnat a 140−a donaţie. − Este un lucru nobil ceea ce fac eu, pentru că, nu este lucru uşor să donezi de atâtea ori sânge.

De aceea am încercat să adun un număr cât mai mare de oameni în organizaţia mea, dar mai ales oameni tineri. M−am gândit că în acest mod putem să−i ajutăm pe toţi aceia care au nevoie de ajutorul nostru. Şi în mediu în care trăim noi, dar şi, în general, în societatea şi în ţara noastră, există un număr foarte mare de oameni care sunt bolnavi şi au nevoie de donaţii de sânge.

Problema este că noi, donatorii de sânge, care facem acest gest uman benevol şi nesiliţi de nimeni, o facem gratuit, fără de nici o recompen− să materială. De aceea ar fi foarte bine că să avem măcar un beneficiu. De exemplu, să fim măcar eliberaţi de participarea celor 20 de dinari pe care trebuie să−i plătim atunci când mergem la medic.

Aceasta este o sumă foarte mică de bani, dar şi prin acest gest, oricât de mic ar fi el, se arată un respect faţă de donatorii de sânge. În trecut, noi am avut mult mai multe beneficii, dar în prezent nu le avem. Şi când te gândeşti, gestul nostru este atât de nobil, a salvat atâtea vieţii umane! Cred că se face o mare nedreptate! – a afirmat, vădit emoţionat Constantin Miuţă.

Vorbind despre multe evenimente din viaţa lui Constantin, am aflat lucruri interesante. Într−o amintire frumoasă i−au rămas două familii, una

din Mladenovac iar alta din Jagodina pentru copii cărora a donat sânge şi acest gest i−a legat într−o prietenie de−o viaţă. Au mai fost multe cazuri când sângele lui Miuţă a scăpat de la moarte sig− ură copii bolnavi, tineri accidentaţi, pe care ulte− rior a avut ocazia să−i cunoască mai bine şi să se lege între ei o prietenie frumoasă. − Eu donez sânge pentru că vreau să ajut oamenii. Eu nu am cerut ca numele meu să fie scris cu litere de argint, pentru că tot ceea ce fac, o fac dintr−o convingere personală.Voi continua să adun în organizaţia “Crucii Roşii” un numnăr şi mai mare de membrii, iar personal, voi dona sânge până când sănătatea îmi permite, a sublini− at, la sfârşitul discuţiei noastre, Constantin Miuţă.

Este acesta, spunem noi, un gest umanitar, care în societatea noastră ar trebui apreciat mai mult deoarece viaţa omului, în orice caz, nu are preţ.

Eufrozina Greoneanţ

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 21

NR. 97

reportaje Aşezăminte culturale şi religioase româneşti în Voivodina Prezentul material docu− mentar cuprinde referiri la principalele obiective reli− gioase şi culturale care au aparţinut comunităţilor româ− neşti din Sudul Dunării, şi care au fost achiziţionate sau construite de domnitori ro− mâni, de Statul Român sau de comunităţile româneşti din ţările balcanice. Acest inven− tar este alcătuit pe baza măr− turiilor scrise, iar proprietăţile pot fi revendicate pe cale juridică sau politică de către proprietarii de drept ai aces− tora. Documentarul are la bază datele existente în arhiva Secretariatului de Stat pentru Culte.

Vă prezentăm, pentru înce− put, aşezămintele culturale şi religioase româneşti din Voi− vodina, pe care le socotim uti− le pentru valorificarea lor în interes naţional românesc, iar pe parcurs, bogăţiile imobil− iare şi ale românilor de la sud de Dunăre, a românilor din Macedonia, Albania, Grecia, Croaţia, Muntenegru, Bulgaria şi Turcia.

1. Clădirea Băncii “Lucea− fărul”, cu un etaj, în centrul oraşului Vârşeţ, cuprinde un imobil în formă de patrulater care se prelungeşte din strada fostă Kralja Petra Trg nr, 33, până în Calea Timişorii, în spatele internatului liceului de băieţi.

Clădirea a fost a comuni− tăţii româneşti din Vârşeţ,

unde a funcţionat Banca “Lu− ceafărul” până în octombrie 1944, când au venit partizanii comunişti şi au şters orice urmă reprezentativă pentru cultura românească.

Pe parcursul ultimilor zece ani s−au înaintat cereri pentru revendicare din partea Comu− nităţii Românilor din Serbia, ca, într−un final, autorităţile NR. 97

Felix Romuliana, o capitală pierdută

Felix Romuliana, cetate vestită la 15 km V de Zaicear. Aici s−a născut împăratul roman Galerius.

Mama lui, Romuliana se considera de origine „dacă”. Zidurile erau înalte de 12 m, lungimea de 300 m, lăţimea de 213 m, deoparte şi 230 de altă parte. Fiecare latură avea câte 6 turnuri, iar fiecare turn era înalt de 20 m.

O capitală pierdută vreme de secole, pentru că, deşi descoper− ită de neobosiţii nemţi încă din jurul anului 1800, aproape două secole nu s−a ştiut ce oraş este şi ce nume poartă. De−abia după ce săpăturile au fost preluate, a fost descoperit întregul tezaur, în 1984, epigraful cu numele ora− şului: Felix Romuliana, oraşul de vis clădit de Gaius Valerius Galerius pentru mama sa, Ro− mula. Construită în epoca de de− cadenţă a imperiului, după retra− gerea aureliană, Felix Romuliana a fost, de la bun început, o capi− tală asediată. Pe de−o parte, erau barbarii care traversau deja Du− nărea, ceea ce a făcut ca oraşul să fie construit în interiorul unor fortificaţii mai vechi, dar extrem de puternice. Pe de altă parte, era

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 22

creştinismul care cuprindea, în− cetul cu încetul, imperiul şi îi zdruncina temeliile păgâne, ceea ce l−a făcut pe Galerius să con− centreze în Felix Romuliana tot tezaurul ezoteric al mitologiei romane.

Ruinele − excelent conservate, poate şi pentru că oraşul a fost locuit neîntrerupt până în secolul al XI−lea − adăpostesc o colecţie impresionantă de mozaicuri, fresce, statui şi temple închinate zeităţilor romane, precum şi mai

alitate. Concentrarea ezoterismu− lui roman în Felix Romuliana, ultim avanpost al paganismului în calea creştinismului în expan− siune, ne dovedeşte amploarea sacrului în viaţa cotidiana a romanilor.

Nu întâmplător, în acest oraş, Galerius a pus să se execute un mozaic al Omphalos−ului. Ca să se ştie că acolo este Buricul Pământului. Dar, toate astea au durat puţin. Numai câţiva ani mai târziu, la circa 200 de kilo−

puţin cunoscutelor simboluri ezoterice ale strămoşilor noştri.

Acest tezaur zduncină serios bagajul de locuri comune care alcătuiesc ştiinţa noastră în materie de istorie a Imperiului Roman. Un imperiu reputat, în principiu, pentru civilizaţia edili− tară şi juridică, nu pentru spiritu−

metri sud de Felix Romuliana, în Naissus (Nişul de azi), avea să se nască Marele Constantin, care, după bătălia de la podul Milvius contra lui Maxentiu, avea să dea edictul prin care creştinismul ieşea din ilegalitate. Imperiul se pregătea, deja, să devină istorie.

reportaje

Sfatul de sub platani

La Metovo, în Grecia, la poa− lele Pindului, spiritul “României populare” invocat de Nicolae Iorga se păstrează, ca printr−un miracol, încă viu. Superba aşezare de oieri aromâni, aflată pe drumul turistic ce leagă portul Ianina de Mănăstirile Meteorei, se prenumără printre zecile de “hoare” (sate) ciobăneşti ale nea− mului latin din Grecia. Nu întâmplător, marele filosof Petre Ţuţea spunea că în Pind nu sunt români, ci sunt “proto” şi “puro− români”, “români absoluţi”.

E sâmbătă la prânz, iar în cen− trul satului, sub platanii uriaşi, au ieşit bătrânii locului să se

umbrească şi să se încingă la poveşti, “zburând” (vorbind) vlaheşte cu mândrie şi cu demnă detaşare de lumea pestriţă a autocarelor turistice. La 75 de ani, pensionarul Vasile Pateli, fost “pecurari” (cioban) şi fabri− cant de caş, îşi trece ziua numai

între prieteni. Marea lui durere, pe care−o spune oricui stă să−l asculte, este pericolul dispariţiei limbii şi a tradiţiilor aromâne. În “Vlahia” sufletului său picura lacrimi după “zborlu a’ nostru” frânt de vremurile vitrege în care Ţara Mamă, România, a uitat de fiii ei urgisiţi. “Frândza (fiinţa) vlahă” stă să piara, fiindcă tiner− ii vlahi devin greci şi nu mai “spuducsescu” (învaţă) limba strămoşească. Nici “prevtu” (preotul) nu mai ţine slujbele în aromâneşte, nici la “sculio” (şcoală) nu se mai predă slova străbună, măcar că superba clădire a şcolii din centru a fost

construită în vremea lui Mihail Kogălniceanu, şi el aromân, sau poate a lui Titu Maiorescu.

Baciul Pateli nu cunoaşte isto− ria neamului său, nu l−a învăţat nimeni, fiindcă şcolile româneşti au fost desfiinţate imediat după al doilea război mondial.

Tristeţea lui e şi mai adâncă, în caz că−l întrebi despre “feaţa” sa, Maria, şi despre feciorul său, Ion. Aceia (“alea mnicile”) nu mai poartă nici “stranii” (straie) bătrâneşti, nu vor “zburând” nici limba. “E crimă mare să chiară limba noastră, mare ruşine pen− tru neamul nostru”. Iar dacă şcoli nu sunt, tânăra şi frumoasa Tomai, al carei butic cu suveniruri se afla chiar sub pla− tanul mare din parcarea cen− trală, a găsit soluţia: “Tora avem acea minte sa invăţăm unu−cu− alălantul, n−are sculio, papinele spuducseşte la fiu... Nu are vlah− este nici la bisearecă, dar la Paştele prevtul zace Evanghelion tu patru−cinci limbi, greaca, vla− heasca, germana, franceza, ita− liana (acum avem acea minte să învăţăm unul de la celălalt, fără şcoală, parintele învaţă pe fiu.

Nu se slujeşte aromâneşte nici la biserică, doar la Paşte preotul citeşte Evanghelia în patru−cinci limbi...). Dar multe feate şi feciori de aua spuducsescu to România” (multe fete şi feciori de aici studiază în România).

Zarva de sub platani creşte.

Câţiva italieni zgomotoşi cum− pără covoraşe de lână ţesute în Metovo. Unul dintre ei o ascultă pe Tomai vorbind în limba ei de munte şi întreabă: “Este un dialect italian?”. “Şi, şi”, raspund eu pentru dânsa, “a fost inventat cu mult înaintea italianei”.

Ion Login Popescu Fotografii de Emanuel Tănjală

sârbeşti să proclameze acest imobil monument istoric de primă importanţă pentru ro− mânii din Serbia. În viitorul apropiat, Comunitatea Româ− nilor din Serbia aşteaptă ca acest imobil să fie pus în folos− inţa minorităţii naţionale ro− mâne din Serbia.

2. Mănăstirea Mesici, aşe− zământ cultural din secolul

XIV, ctitorie realizată de că− lugări români (sursa: I.G. Suciu în “Românii din Banat”, Noi dovezi privitoare la români− tatea mânăstirilor Mesiciu şi De la Chilii).

3. Biserica românească din Vârşeţ, situată în centrul ora−

şului de o mărime impunătoa− re aparţine parohiei româneşti.

4. Fundaţia Bălănescu, pro− prietăţi româneşti în zona oraşului Biserica Albă. Date despre aceste proprietăţi se află în studiu realizat de dom− nul prof. dr. Gligor Popi.

5. Biserică ctitorită la 1808 de negustorul Alexici sfinţită la 1812.

6. Biserica Înălţarea Dom− nului, zidită între 1910−1912, subvenţionată de Statul Român până în 1945.

7. Catedrala Sf. Nicolae, biserică construită de români la sfârşitul secolului XVIII (I.G. Suciu, Ibdem, p. 531).

8. Episcopia (fostul vicariat) Bisericii Ortodoxe Române din Vârşeţ. − va urma −

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 23

NR. 97

în

i ob

e

tc i v

Vârşeţ − SCA “Luceafărul” − 60 de ani Comunitatea Românilor din Serbia

Seleuş − aniversare

Timişoara − studenţii

Vârşeţ−sediul CRS, comemorare

Satu Nou − jubileul fanfarei

“CUVÂNTUL ROMÂNESC” − PUBLICAŢIE A ROMÂNILOR DIN SERBIA Responsabil pentru sectorul informare: Marin Gaşpăr Redacţia: Eufrozina Greoneanţ, prof. dr Trăilă Spăriosu, Ion Cizmaş, Dorinel Stan, Simona Găvăgină, dr. Viorel Roman, Simeon Lăzăreanu, Nicolae Bulic, Horia Lelea, Aurelia Crăiete, Maria Gaşpăr, Maria Pâslaru, Natalia Stan, Traian Todoran, Ionel Turcoane şi Pavel Greoneanţ.

Tehnoredactarea computerizată: Gabriela Imbroca şi Liviu Stamin; fotoreporter: Liviu Stamin Înregistrat la Secretariatul pentru Informaţii, Republica Serbia, nr. 1085/91 ”Cuvântul românesc” apare sub egida Comunităţii Românilor din Serbia; Adresa redacţiei: Vârşeţ, 26300, strada Vasko Popa 16; tel/fax: 013/838−031; e−mail: comunitatea@gmail.com; www.comunitatea−romanilor.org.yu; Tipografia: “Kolorprint”, Vârşeţ / tiraj: 5.000 exemplare