Cuvantul Romanesc Nr. 96 2008

Scris cu suflet românesc şi creştin

umunska re~ Publicaţie a românilor din Serbia

“... C.R.S. reclădeşte podul limbii române peste Dunărea europeană!...” Ştiţu

Anul XVII * Nr. 96 * 2008 * Vârşeţ − Zaieciar * Exemplar gratuit EDIŢIA A X−a A MANIFESTĂRII LAICO−RELIGIOASE „COLINDELE NEAMULUI”

LA COMUNITATEA ROMÂNILOR DIN SERBIA

S−a consem− nat Unirea Princi− patelor 8 DIRECŢIA GENERALĂ A COMUNITĂŢII ROMÂNILOR DIN SERBIA

„Asta−i seara serilor” Domnul Bojan Pajtić, preşedintele Consiliului Executiv al Provinciei Autonome Voivodina a inaugurat ediţia jubiliară a „Colindelor Neamului” În prag de sărbători, când sufletele noastre sunt pline de linişte şi pace cerească, ne−am adunat la Nicolinţ, pentru ca împreună cu localitatea gaz− dă, numeroşii participanţi, oaspeţi şi invitaţi să ducem la bun sfârşit ediţia a X−a a Manifestării Laico−Religioase „Colindele Neamului”, ediţie jubiliară organizată sub aus− piciile Consiliului Executiv al Provinciei Voivodina şi De− partamentului pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni. În această zi de mare săr− bătoare, când gândurile noas−

tre s−au înălţat spre ceruri, proslăvind naşterea Mântui− torului nostru, ne−au onorat cu prezenţa lor: domnul Bojan Pajtić, preşedintele Consiliului Executiv al Provinciei Autono− me Voivodina, Excelenţa sa, domnul Ion Macovei, ambasa− dorul extraordinar şi plenipo− tenţiar al Ambasadei României la Belgrad, domnul Gabriel Nicola, consulul general al României la Vârşeţ, Prea Sfin− ţia Sa dr. Daniil Stoenescu, Episcopul Episcopiei „Dacia Felix”, domnul Milorad Ðurić, secretarul provincial pentru

Informare, domnul Ion Magda, deputat în Parlamentul Serbiei şi vicepreşedinte al Comu− nităţii Românilor din Serbia, domnul Mirko Dobrosavlje− vić, deputat provincial, doam− na Laura Dinu, viceconsul la Consulatul României la Vâr− şeţ, domnul Milan Ćuruvija, preşedintele Comunei Alibu− nar, domnul Marin Gaşpăr, prim – vicepreşedinte al C.R.S., domnul Boicu Stanco− vici, preşedintele Biroului Ce− ntral al Comunităţii Românilor din Serbia pentru Serbia de Răsărit, domnul Stanco Bun− drea vicepreşedinte C.R.S., Direcţia Generală a C.R.S şi, nu în ultimul rând, prezenţa domnului Ion Cizmaş, preşe− dintele Comunităţii Românilor din Serbia. continuare în pag. 11

Optăm pentru democraţie 3

Interviu cu Domnul Ion Magda parlamentar în Adunarea Serbiei

6

“Cobori în jos luceafăr blând” – seară dedicată poetului Mihai Eminescu

14

“Cuvântul românesc” apare cu sprijinul M. A. E. − Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni

reportaje

PĂDURICEA DE LA „MOARA MICĂ” DIN COŞTEI

În vâltorile amintirilor

În frageda−mi copilărie cre− deam că iarna este anotimpul poveştilor la gura sobei!

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 2

NR. 96

Când prin coşul caselor acoperite cu zăpadă ieşea fumul negru şi gros, uneori cu miros înţepător, „călătoream”, împreună cu bunicul meu, în lumea pe care ne−o imaginam.

Atunci, prin faţa ochi− lor treceau imagini cu cai obosiţi, dudul vechi din faţa căsuţelor din bârnă, curţii cu stoguri de fân...

Iar una dintre poveşti începea în felul următor: „A fost odată o moară mică, pitită pe un râu, ce măcina agale, făină, din orz, porumb şi grâu...”.

Din păcate, bunicul meu a trecut în lumea um− brelor şi acesta a fost tot ce am reţinut din poveste.

M−am descurajat puţin şi mi−am pus eterna între− bare: Din ce fire voi ţese pânza?! Răspunsul era evident: din fire nedeslu− şite de divinitate care stau ascunse în adâncul inim− ilor şi amintirilor unor oameni, pe care nu tre− buie să le dăm uitării.

Aşadar, am apelat la ajutorul unor consăteni ai mei, de la care am auzit fel de fel de poveşti intere− sante despre păduricea de la „Moara Mică”. Voi încerca să le răsădesc prin pajiştea cuvintelor, iar după cum se cuvine, începem de la cei mai în vârstă.

Domnul Traina Belgia, în vârstă de 83 de ani, mi− a vorbit despre fântâna de la „Moara Mică”, pe care

a reconstruit−o după elib− erare, la insistenţa dom− nului Viorel Selejan, pre− cum şi despre anii celui de−al doilea război mon− dial, atunci când în pă− duricea noastră a poposit o ceată de partizani: − Eram copil pe−atunci, dar îmi amintesc foarte bi− ne, de cuvântul „fair” (foc) şi de ofiţerul rus, împuşcat în faţa bisericii din sat...

Partizanii, nu i−am văzut, dar am auzit că stau la pândă în pădure. Au po− posit acolo până au venit nemţii de la Ciortea, Vra− ni, Iam, şi apoi au dispărut fără urmă. Ruşii au jefuit satul întreg, apoi s−au retras spre Straja, ne măr− turiseşte domnul Traian Belgia.

Această poveste este confirmată şi prin datele din „Monografia corului din Coştei” (1869 – 1969) de Marius Bizerea şi Vio− rel Selejan, de unde cităm următoarele: „În anii 1942 – 1943 o unitate a De− taşamentului de partizani din Banatul de Sud, con− dusă de Petar Iovanovici, staţionează timp de două luni în hotarul Coşteiului, fiind aprovizionat cu ali− mente şi ajutat cu infor− maţii, colaborând cu mai

mulţi oameni din sat. La „Moara Mică”, păduricea unde a fost sediul acestei unităţi, s−a amenajat un parc şi s−a ridicat un mon− ument comemorativ”.

Despre placa comemo− rativă, unde sunt înscrişi în jur de 25 de eroi căzuţi

ului nostru, mi−a vorbit vestitul nostru dirijor şi om de cultură, domnul Ion Rotariu – Cordân (n.

1932). Totuşi, convorbirea noastră s−a derulat într−un univers mai senin, precum poate fi doar universul culturii:

în cel de−al doilea război mondial, despre o altă placă dedicată eroilor din primul război mondial, despre monumentele ridi− cate la „Moara Mică”, despre trecut şi istoria sat−

− A devenit o tradiţie ca în fiecare an de 1 Mai, şi nu numai, să participăm cu fanfara la „Moara Mică”. continuare în pag. 23

activităţi C.R.S. DIRECŢIA GENERALĂ A COMUNITĂŢII ROMÂNILOR DIN SERBIA

Optăm pentru democraţie Pe 15 ianuarie, a.c. la sediul Casei Memoriale „Dr. Alexandru Butoarcă” a avut loc şedinţa extraordinară a Direcţiei Generale a Comunităţii Româ− nilor din Serbia, la care s−a dezbătut poziţia privind alegerile prezi− denţiale din 20 ia− nuarie a.c. precum şi alte activităţi care se derulează în cadrul C.R.S. Conform celor menţio− nate de domnul Ion Ciz− maş, preşedintele Comu− nităţii Românilor din Ser− bia, s−a constatat că: „În baza Protocolului de cola− borare semnat în anul

2005 cu Partidul Demo− crat, s−au stabilit unele acţiuni şi strategii con− crete, valabile pentru am− bii parteneri. Până în mo− mentul de faţă s−au înre− gistrat unele succese şi realizări, dar există şi

ferite niveluri, care, până la momentul de faţă încă nu s−au realizat. Nu vom renunţa la aceste lucruri care ne revin”.

Domnul Ion Magda, vi− cepreşedinte C.R.S. şi par− lamentar în Adunarea Ser−

anumite probleme. Având în vedere rezultatele de la alegerile parlamentare, noi am consemnat un re− zultat deosebit, vicepreşe− dintele C.R.S., domnul Ion Magda a fost ales deputat în Parlametul Serbiei. Dar, în baza acestui Acord, există însă şi alte puncte de referinţă privind pu− terea executivă de la di−

biei a subliniat că, în mo− mentul de faţă, Direcţia Generală a Comunităţii Românilor din Serbia nu poate opta pentru alt drum decât pentru cel propus, acesta fiind unicul care duce spre democraţie şi Uniunea Europeană.

Domnul Nicolae Gaita, prim−vicepreşedinte C.R.S. a susţinut că în Pro−

tocolul de colaborare semnat cu Partidul De− mocrat au fost stabilite şi elucidate unele acţiuni şi strategii concrete care tre− buiau respectate reciproc, ceea ce nu au fost respec− tate în întregime de către unul din semnatarii aces− tui protocol, în ultimul timp, Comunitatea Româ− nilor din Serbia fiind, într− o măsură oarecare, negli− jată. În discuţiile care au urmat, Dorinel Stan, vice− preşedinte C.R.S. consi− deră că există un filtru, o anumită rezistenţă la nivel local a Partidului Demo− crat faţă de membrii C.R.S., astfel că se nece− sită definită poziţia noas− tră, mai ales că în baza acordului stabilit, Comu− nitatea Românilor din Serbia şi−a realizat în întregime obligaţiile şi activităţile trasate.

Ionel Turcoane consid− eră că şi în Comuna Alibunar există unele probleme la nivel local, Iovan Imbroacă a afirmat că alte minorităţi na− ţionale se află într−o poz− iţie mai favorabilă, de exemplu, minoritatea ma− ghiară a reuşit să găsească

o limbă comună, să se unească şi să aibă candi− datul lor, iar Marin Gaşpăr prim−vicepreşedinte C.R.S apreciază că, realizările de până în prezent nu sunt neglijabile, dar că există încă multe lucruri care lasă de dorit. În baza acestor discuţii, în unanimitate a fost ado− ptată Hotărârea prin care Comunitatea Românilor din Serbia sprijină la alegerile prezidenţiale din Serbia, pe domnul Boris Tadić, candidatul Partidu− lui Democrat.

Tot la această şedinţă s− a numit Comisia Admini− strativă din care fac parte domnul Nicolae Gaita prim−vicepreşedinte C.R.S., Pavel Greoneanţ, secretar general C.R.S şi Aurel Uşurel membru în Direcţia Generală a Co− munităţii Românilor din Serbia, care va avea oblig− aţia să analizeze toate cererile înaintate de către asociaţiile, societăţile cul− turale şi alte organizaţii pentru finaţarea de căre C.R.S. a anumitor activtăţi şi evenimente.

E.G.

Direcţia Generală ice din Serbia şi de aceea consi− derăm că alegerile prezidenţiale sunt foarte importante, în primul rând, apreciem că acestea sunt, în primul rând, un fel de referen− dum al viitorului drum al Serbiei care duce spre integrarea euro− peană. Din această cauză nu am putut rămâne pasivi, nu ne−am putut permite ca vocea noastră să nu fie auzită, din cauză că minoritatea naţională română a avut dintotdeauna aceleaşi viziu− ni faţă de schimbările din Serbia.

Pe de altă parte, cu toţii ştiţi că în anul 2005, Comunitatea Româ− nilor din Serbia a semnat cu Partidul Democrat un protocol de colaborare. Pe de altă parte, deoarece noi suntem o asociaţie civică, socială şi culturală, con− siderăm că prin acest Acord opţi− unile noastre politice sunt repre− zentate de Partidul Democrat în frunte cu preşedintele Boris Tadić.

În analizele efectuate de Di− recţia Generală a Comunităţii Ro− mânilor din Serbia, s−a constatat că aceste alegeri prezidenţiale sunt foarte importante pentru viitorul Serbiei, pentru viitorul cetăţenilor din Serbia, indiferent de apartenenţa naţională şi reli− gioasă, şi în acest context, mino− ritatea naţională română doreşte să fie alături de aceia care op− tează ca Serbia, în sfârşit, să por− nească spre integrarea europea− nă, ca Serbia să fie, în sfârşit, un stat de drept în care toţi cetăţenii să se bucure de aceleaşi drepturi,

o ţară unde standarul de viaţă se poate majora, unde fiecare cetăţean îşi are propria siguranţă şi putem, în sfârşit, să fim oameni liberi”.

Comunicatul de presă a fost citit de domnul Ion Magda, de− putat în Parlamentul Serbiei şi vicepreşedinte al Comunităţii Românilor din Serbia. Versiunea în limba română a comunicatului a fost citită de către domnul Ion Cizmaş care a răspuns la între− bările adresate de ziarişti pre− zenţi.

Eufrozina Greoneanţ

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 3

În urma şedinţei extraordinare a Direcţiei Generale a Comu− nităţii Românilor din Serbia care a avut loc la 15 ianuarie a.c., la sediul Casei Memoriale „Dr. Alexandru Butoarcă” a avut loc o conferiţă de presă unde au fost invitate mijloacele de informare din oraş: ziarul „Vršačka Kula”, cotidianul „Dnevnik” posturile de televiziune TV Banat, Pano− vizija, posturile de radio „Impuls” din Vârşeţ şi „Far” din Alibunar.

Adrseând câteva cuvinte de salut celor prezenţi, domnul Ion Cizmaş a menţionat : „Direcţia Generală a Comu− nităţii Românilor din Serbia a avut o şedinţă extraordinară le− gată de alegerile prezidenţiale care vor avea loc la 20 ianuarie când s−a făcut o analiză a actualei situaţii politice din ţara noastră. Comunitatea Românilor din Serbia şi−a dat pe deplin con− tribuţia la schimbările democrat−

NR. 96

CONFERINŢĂ DE PRESĂ

activităţi CRS Direcţia Generală a Comunităţii Românilor din Serbia în şedinţa extraor− dinară ţinută astăzi, referitoare la alegerile prezidenţiale ce se vor desfăşura la 20 ianuarie 2008, exam− inând situaţia actuală din ţară şi la nivel de minoritate naţională română, a adop− tat următoarea

HOTĂRÂRE

Comunitatea Românilor din Serbia sprijină la alegerile prezidenţiale din Serbia pe Domnul Boris Tadić, candidat− ul Partidului Democrat.

Direcţia Generală a Comunităţii Românilor din Serbia recomandă mem− brilor şi asociaţiilor asociate ale mi− norităţii naţionale române să voteze în masă pe unicul candidat adevărat demo− crat pe Domnul Boris Tadić, intransin− gent, om de stat capabil care are putere, viziuni şi înţelepciunea să conducă Serbia spre drumul european.

Comunitatea Românilor din Serbia, cea mai numerică şi influentă asociaţie social−culturală a minorităţii naţionale române din Serbia, în cadrul căreia ac− ţionează Asociaţia Studenţilor, Uniunea Fanfarelor din Banat, Uniunea Socie− tăţilor Cultural−Artistice, face apel şi

către Coaliţia Românilor din Serbia al cărei fondator este Comunitatea să accepte atitudinea colectivă a Direcţiei Generale şi la alegeri fără de şovăire să înconjoare numărul 3.

Direcţia Generală a Comunităţii Ro− mânilor din Serbia consideră ca scop primordial pentru toţi cetăţenii Repu− blicii Serbia, indiferent de apartenenţa naţională şi religioasă, la fel şi pentru comunitatea românească care caută soluţii într−un stat puternic şi stabil.

Alegerile prezidenţiale din ianuarie sunt un adevărat referendum pentru viitorul Serbiei, al integrărilor europene, a majorării standardelor şi calităţii vieţii pentru stabilitatea şi securitatea fiecărui cetăţean – „Doar înainte, este o hotărâre curajoasă şi singura cale adevărată – Boris Tadić – numărul 3 – preşedinte.”

Direcţia Generală a Comunităţii Ro− mânilor din Serbia privind alegerile pre− zidenţiale transmite mesajul: „ROMÂNI, CETĂŢENI AI SERBIEI, ESTE IMPORTANT CA PE 20 IANUARIE SĂ IEŞIŢI LA URNE ŞI SĂ ÎNCONJURAŢI NUMĂRUL 3 – BORIS TADIĆ” PENTRU VIITORUL DUMNEAVOASTRĂ ŞI PEN− TRU O SERBIE PUTERNICĂ ŞI STABILĂ.

NR. 96

Minorităţile naţionale sprijină pe Boris Tadić

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 4

COMUNICAT DE PRESĂ 21. 01. 2008 Conform examinării datelor rezultatelor obţinute la alegerile prezidenţiale din Republica Serbia, de Comisia de lucru a C.R.S. constituită cu prilejul alegerilor până în prezent din cele 22 de localităţi cu populaţie preponderent românească din 20.163 de cetăţeni cu drept de vot din comunele Vârşeţ, Biserica Albă şi Alibunar, la urne au ieşit 10.438 de cetăţeni cu drept de vot respectiv 51,57%.

Menţionăm că în localităţile cu populaţie mixtă nu am reuşit să deşcifrăm procentul ieşirii la vot al românilor din motive obiective care ţin strict de sta− tistică.

DIRECŢIA GENERALĂ A CRS

Serbia de Răsărit − Dreptul la vot pe 20 ianuarie 2008 a fost folosit de peste 150 de mii de cetăţeni cu drept de vot în opt comune din regiunea Borului şi Zăicerulului, în procentaj de 60,8 la sută. Mai multe voturi a opţinut Tomislav Nicolić 42,5 %, Boris Tadić 37,8 %, Velimir Ilić 6,8 %, Milutin Mrkonjić 5,3 %, Ćedomir Jovanović 4,6 %. Cei patru candidaţi rămaşi au obţinut mai puţin de două procente din voturi. Mai mulţi participanţii la vot au fost în comuna Zăiceri, iar în Bor mai puţini.

Reprezentanţii mino− rităţilor naţionale din Ser− bia, la conferinţa de presă ţinută la sediul central al Partidului Democrat la Belgrad, pe data de 25 ianuarie a.c., au fost de acord că nu doresc să se întoarcă în anii `90 şi că unicul garant pentru sta−

Direcţia Generală

bilitate şi drum sigur spre Europa este domnul Boris Tadić.

Bojan Pajtić, vicepreşe− dintele Partidului Demo− crat a declarat că în pri− mul tur al scrutinului, do− mnul Boris Tadić a învins în toate comunele în care sunt majoritari chiar mi−

norităţile naţionale, prin− tre ele enumerând pe boş− niaci, macedonieni, croa− ţi, români, rromi şi rusini.

Domnul Pajtić aşteaptă ca şi în turul doi să se obţină aceleaşi rezultate, mino− rităţile naţionale votându−l pe domnul Boris Tadić.

La conferinţa de presă, printre alţii, a fost prezent domnul Ion Magda, parla− mentar în Adunarea Ser− biei şi vicepreşedinte C.R.S. şi domnul Ion Ciz− maş, preşedintele Comu− nităţii Românilor din Ser− bia care a luat cuvântul în numele minorităţii ro− mâne, menţionând: „Noi românii am demonstrat, deja în primul tur de scrutin că am ales pre− şedintele Serbiei; votând pentru domnul Boris Ta− dić. În turul doi vom sigila alegerea preşesintelui Re− publicii Serbia în persoa− na lui Boris Tadić”.

M. Gaşpăr

Considerând în aceeaşi ordine de idei, menţionăm că din rezultatele obişnuite din prezent în cele 22 de localităţi, românii, cetăţeni ai Serbiei au acordat votul lor în ordinea pe care o enumerăm: Pentru Boris Tadić au votat − 60,68% Pentru Tomislav Nicolić au votat − 28,61% Pentru Ćedomir Iovanović – 5,13% Pentru Milutin Mrkonjić – 2,7% iar pentru restul 235 de voturi, nevalabile fiind 0,55% Informăm opinia publică că a fost din eşantionul 52% rezultatele au fost cele comunicate.

Urmează să analizăm rezultatele în restul local− ităţilor cu populaţie mixtă şi bineînţeles în regiunea Serbiei de Răsărit pe care le vom da publicităţii în cel mai scurt timp.

Folosim prilejul de a mulţumii românilor pentru încrederea acordată D−lui Boris Tadić, candidatului obţiunii democrate la alegerile prezidenţiale.

activităţi CRS CONFERINŢĂ DE PRESĂ

Comunicat de presă

re, adevărata mândrie a ro− mânilor din spaţiul Bana− tului sârbesc, să fie scoasă la licitaţie publică, acţiuni întrerupte, de fiecare dată, la intervenţia Comunităţii Românilor din Serbia.

La numeroasele între− bări ale ziariştilor, a răspu− ns domnul Ion Cizmaş, preşedintele Comunităţii Românilor din Serbia: „Adresăm cuvinte de mulţumire Institutului Re− publican pentru Protejarea Monumentelor Culturale, Ministerului Culturii al Republicii Serbia, care la cererile Comunităţii Româ− nilor din Serbia, au înaintat un raport Guvernului Ser− biei Astfel s−a adoptat de− cizia ca imobilul „Luceafă− rul” din Piaţa „Sava Kova− čević” să fie proclamat monument cultural, ceea ce este de o importanţă majoră pentru minoritatea naţională română din Ser− bia, iar oraşul Vârşeţ a obţinut un nou monument cultural. Comunitatea Ro− mânilor din Serbia va sus− ţine, şi pe mai departe, ac− ţiuni de acest gen ale Mi− nisterului Cultruii, acţiuni care au o importanţă pri− mordială pentru minori−

tatea naţională română, în primul rând, vom solicita organelor competente ca această clădire să fie resti− tuită minorităţii române şi dată în folosinţă Comuni− tăţii Românilor din Serbia, deoarece noi intenţionăm să o transformăm într−un centru Cultural al Româ− nilor, unde se vor derula foarte multe activităţi − începând cu activităţile care se desfăşoară în prezent la actualul sediu al Comunităţii Românilor din Serbia, şi care, la rândul lor, sunt foarte multe, va exista un suficient spaţiu unde putem să ne des− făşurăm activităţile noastre cultural−etnografice, să înfi− inţăm muzeul de altădată al minortiăţii române pre− cum şi să iniţiem activităţi de altă natură, care duc la păstrarea identităţii şi patri− moniului nostru cultural.

Bineînţeles că acestă clădire, care are o suprafaţă de 3000 de metri pătraţi, necesită o renovare serioasă, care la rândul ei subînţelege considerabile surse financiare, dar pentru toate se vor găsi soluţii potrivite, la timpul potri− vit.”

NR. 96

În ziua de 21 ianuari a.c. la sediul Comunităţii Românilor din Serbia s−a organizat o conferinţă de presă, în focarul atenţiei fiind puse două momente importante din viaţa mino− rităţii române. În primul rând s−a făcut o apreciere a rezultatelor obţinute la primul tur de scrutin pentru alegerile prezidenţiale, constatându− se că în satele româneşti, majoritatea voturilor le−a obţinut Partidul Democrat în frunte cu domnul Boris Tadić. Domnul Ion Cizmaş a subliniat: „Putem spune că vo− turile şi încrederea acorda− tă Partidului Democrat şi domnului Boris Tadić la funcţia de preşedinte de apartenenţii minorităţii ro− mâne în Comuna Vârşeţ, Alibunar şi Biserica Albă au avut o importanţă ma− joră asupra rezultatului final, astfel că Partidul De− mocrat a câştigat o vizibilă prioritate faţă de celelalte partide”.

Un alt moment foarte important pentru Comuni− tatea Românilor din Serbia şi implicit pentru minori− tatea română, este faptul că, „Luceafărul”, clădirea construită cu străduinţa şi ajutorul financiar al româ− nilor de pe aceste melea− guri şi al patriei mame, după foarte mult timp şi după foarte multe strădui− nţe, a fost proclamată mon− ument istoric. A fost acesta un moment de mare bu− curie, deoarece, în ultima perioadă au existat multe încercări ca această clădi−

Comunitatea Românilor din Serbia salută procla− marea clădirii legatului „Luceafărul” din Vârşeţ mo− nument istoric de primă importanţă pentru Republica Serbia, respectiv pentru minoritatea naţională română.

Direcţia Generală a Comunităţii Românilor din Serbia a înaintat, în repetate rânduri, cereri spre organele de stat competente în materie pentru ca imobilul „Luceafărul” să fie proclamat monument istoric.

Informăm opinia publică că la şedinţa recentă a Guvernului Republicii Serbia, clădirea a devenit bun cultural.

Subliniem faptul că, datorită sprijinului Institutului Republican pentru protecţia monu− mentelor istorice şi al Ministerului Culturii, perla pieţii centrale din Vârşeţ clădirea „Luceafărul” a fost proclamată monument istoric – cultural.

Direcţia Generală a Comunităţii Românilor din Serbia consideră că Guvernul Republican prin hotărârea luată a demonstrat că are înţelegere faţă de prezervarea valorilor istorice ale minorităţii naţionale române.

Legatul „Luceafărul” a fost construit la 1894 şi a fost în proprietatea românilor până în 1945 când a fost naţionalizat în împrejurări istorice vitrege.

Direcţia Generală a Comunităţii Românilor din Serbia apreciază că, în mod aparte, comoara arhitec− turală specifică din centrul spiritual al minorităţii române din Vârşeţ, trebuie să fie restaurată şi retro− cedată Comunităţii Românilor din Serbia, unicei reprezentante a societăţii civile la nivel de minoritate din Republica Serbia.

Biroul de presă al CRS

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 5

Clădirea “Luceafărul” − monument istoric de primă importanţă pentru minoritatea naţională română din Serbia

interviu ION MAGDA− PARLAMENTAR ÎN ADUNAREA SERBIEI

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 6

NR. 96

Apăr interesele vitale ale românilor

− Anul lăsat în urmă, a scos în evidenţă Comu− nitatea Românilor din Ser− bia, care de multe ori se încăpăţânează în realiza− rea obiectivelor ce ţin de păstrarea indentităţii naţi− onale. Comunitatea Ro− mânilor din Serbia este asociaţia civică care orga− nizează cele mai nume− roase manifestări: Festiva− lul de Folclor şi Muzică al Copiilor, Colindele Nea− mului, Festivalul Fanfare− lor, Balul de Mărţişor, pre− selecţia Miss Diaspora, întâlnirii de suflet cu scri− itorii, lansări de carte... D− voastră, în calitate de par− lamentar în Adunarea Ser− biei sunteţi în posibilitatea să cunoaşteţi şi urmăriţi derularea tuturor activită− ţilor la nivel de minoritate precum şi a altor mino− rităţi, astfel că puteţi să apreciaţi adevărata val− oare a activităţilor şi reali− zărilor înregistrate de Co− munitatea Românilor din Serbia? − Comunitatea Români− lor din Serbia a ajuns la o deplină maturitate după 18 ani de la înfiinţare, în prezent fiind martorii ai unei expansiuni intensive atât când este vorba de numărul de membri, dar şi a activităţilor care se des− făşoară în cadrul ei. Co− munitatea Românilor din

Serbia a fost, este şi va fi organizaţia de bază a ro− mânilor, asociaţie care este, tot timpul, pe barica− dele păstrării indentităţii noastre naţionale. Pentru mine, este o cinste să fac parte din această organi− zaţie, şi îmi îndeplinesc cu multă responsabilitate funcţia de vicepreşedinte.

Aţi amintit doar câteva din manifestările care se deru− lează în cadrul Comu− nităţii Românilor din Ser− bia, dar aş mai adăuga şi foarte multe manifestări, cu caracter local, pe care le organizează birourile teritoriale şi filialele noas− tre. Deci, se poate spune că în anul 2007, Comu− nitatea Românilor din Ser− bia a înregistrat realizări remarcabile pe plan cul− tural, social şi edilitar.

Aş dori să menţionez că, începând cu ianuarie 2007, în urma alegerilor parlamentare, Comunita− tea Românilor din Serbia este prezentă şi în Adu− narea Republicii Serbia şi, consider că este foarte pozitiv să avem un om în cea mai înaltă instituţie în ţara în care trăim. Să fiu clar, Ion Magda nu are mandatul să se reprezinte pe el însuşi, ci reprezintă interesele întregi mi− norităţii, adică Comunita− tea Românilor din Serbia.

− Trebuie subliniat spri− jinul nemijlocit al Depar− tamentului pentru Relaţii− le cu Românii de Pretutin− deni, al Ambasadei Româ− niei la Belgrad, Consu− latului General al Româ− niei la Vârşeţ, care au fost alături de Comunitatea Românilor din Serbia, au susţinut şi sprjinit reali− zarea proiectelor care îi vizează pe românii din Serbia. Domnule parla− mentar, consideraţi că sta− tul Român îi ajută sufi− cient pe românii din afara României? − Desigur că trebuie să evidenţiem colaborarea fructuoasă cu Ambasada României la Belgrad şi Consulatul General al României la Vârşeţ, care îşi aduc contribuţia lor la dezvoltarea Comunităţii Românilor din Serbia. Am doar cuvinte de laudă pentru colaborarea cu Ex− celenţa Sa, domnul Ion Macovei şi domnul Ga− briel Nicola, consulul ge− neral al României, care, poate pentru prima dată, de la înfiinţarea Comuni− tăţii Românilor din Serbia au înţeles foarte bine ceea ce Comunitatea Români− lor din Serbia face pentru păstrarea indentităţii naţi− onale a românilor pe în− treg teritoriul Serbiei, ace− asta fiind şi una din cau− zele principale care au făcut să crească numărul membrilor Comunităţii Românilor din Serbia.

Cred şi sunt convins că în perioada ce urmează vom realiza şi mai multe, chiar din motivele amintite mai sus. În mod special aş dori să mulţumesc D.R.R.P. din cadrul Guvernului Ro− mâniei pentru sprijinul financiar acordat Comu− nităţii Românilor din Ser− bia în 2007, deoarece fără de sprijin, noi nu am fi pu− tut realiza multe obiective

pe care ni le−am planificat la început de an. Consider că relaţiile relaţiile noastre cu Departamentul pentru Relaţiile Românilor de Pretutindeni vor progresa vizibil şi aş dori ca împre− ună cu o delegaţie a Comunităţii Românilor din Serbia să vizităm Bucureştiul, adică insti− tuţiile din România. În acest mod ne putem da seama în ce măsură statul român acordă ajutor ro− mânilor din afara Româ− niei, deoarece, personal, nu cunosc, într−o măsură suficientă strategia sau politica României faţă de românii din afara fron− tierelor. Vreau să menţio− nez că, noi românii din Serbia, suntem cetăţeni loiali ai acestui stat şi lup− tăm pentru democrati− zarea societăţii în care trăim. În această ordine de idei, aş adresa o rugămin− te autorităţilor din Româ− nia pentru a ne sprijini în eforturile pe care le fa− cem, noi românii din Ser− bia, împreună cu poporul majoritar, pentru un drum

itoriul Serbiei, care este poziţia Partidului Demo− crat, în ceea ce priveşte minoritatea română, şi care este strategia Comu− nităţii Românilor din Serbia?

cât mai scurt înspre marea familie de popoare care sunt deja în Comunitatea Europeană „Atunci vom fii, din nou, cu toţi împre− ună”. − În contextul recunoa− şterii unei singure mino− rităţi române pe întreg ter−

Casa Românească din Ali− bunar, Căminul Cultural din Sân Mihai. Partidul Democrat să străduieşte pentru respectarea şi implementarea celor mai înalte standarde în ved− erea realizări drepturilor tuturor minorităţilor naţio−

− Strategia Comunităţii Românilor din Serbia, în ceea ce priveşte minori− tatea naţională română în Serbia, este foarte bine cunoscută tuturora, deci, o unitate a tuturor organi− zaţiilor şi asociaţiilor cu caracter românesc nu înseamnă numai o unitate la nivel de lideri ai acestor organizaţii sau asociaţii, ci unitatea întregii mino− rităţi naţionale române.

Comunitatea Românilor din Serbia nu va deraia ni− ciodată de la aceast dezi− derat. În ceea ce priveşte poziţia Partidului Demo− crat faţă de minoritatea română, vă pot spune că, Comunitatea Românilor din Serbia are o colabo− rare tot mai bogată, de pe urma cărei se văd şi rezul− tate concrete − clădirea „Luceafărul”, proiectele:

activităţi CRS

− Comunitatea Româ− nilor din Serbia, la solic− itarea românilor din Serbia de Răsărit, a hotărât să înfi− inţeze Biroul Central al Comunităţii Românilor din Serbia la Zaječar. Sarcina sediului este de a indetifica problemele românilor de acolo, iar datoria noastră, din Direcţia Generală a Comunităţii Românilor din Serbia, este să încercîm să− i ajutăm la soluţionarea lor.

Urmează ca în anul 2008 să deschidem încă câteva birouri teritoriale acolo şi cât mai multe fil− iale, pentru că teritoriu este foarte mare şi există foarte multe probleme de rezol− vat. Aceasta este o sarcină enormă care ne−am pro− pus−o şi în acest sens solic− ităm ajutorul Departa− mentului pentru Relaţiile cu Românii de Pretutin− deni. − Având în vedere că ne apropiem de alegerile pro− vinciale şi locale prevăzute în luna mai, care sunt aşteptările concret, Comu− nitatea Românilor din Ser− bia cu ce se va alege? − În primul rând, vreau să menţionez că, până ajungem la alegerile pro− vinciale şi locale care sunt prevăzute pentru luna mai, avem în faţă alegerile prezidenţiale care sunt de o mare importanţă. După 5 octombrie 2000, aceste alegeri sunt cele mai im−

− Rolul Comunităţii Ro− mânilor din Serbia este tot mai important, atât în cadrul minorităţii naţiona− le, cât şi la democratizarea Serbiei în drumul spre Eu− ropa. Ce−şi propune Comu− nitatea Românilor din Serbia în anul 2008? − Comunitatea Româ− nilor din Serbia este cea mai importantă asociaţie a românilor din Serbia şi nu numai; că este cea mai mare şi dispune de o infra− structură respectabilă.

Comunitatea Românilor din Serbia are contacte şi întâlniri cu toate instituţiile statului şi cu o mulţime de ONG−uri care aduc con− tribuţii la dezvoltarea unei societăţii democratice în Serbia. Sunt optimist din fire, dar este foarte real ca în 2008 Comunitatea Românilor din Serbia să aibă şi mai multe realizări.

La şedinţa anuală a Comunităţii Românilor din Serbia voi propune o listă de proiecte pe care aş dori să le realizăm.

Marele Mucenic Dimitrie, sărbătorit transfrontalier Pomenirea marelui mucenic Dimitrie, izvo− râtorul de mir şi făcătorul de minuni, ce să prăz− nuieşte astăzi în toată lu− mea, a adunat la aceeaşi masă, organizată în resta− urantul hotelului „Moara cu noroc”, al Univer− sităţii Ioan Slavici din Timişoara, cadre didac− tice ale Universităţii Ioan Slavici, mulţi colabora− tori externi, membrii ai Parlamentelor României şi Serbiei, reprezentanţi ai unor importante insti− tuţii de învăţământ şi cercetare, membrii din conducerea Comunităţii Românilor din Serbia, membrii ai Asociaţiei Orizonturi Universitare.

Astfel, a fost o mare onoare să fie alături im− portante personalităţi din

mediul de cercetare şi în− văţământ universitar, pri− − Referitor la Consiliul Naţional Român, tot mai pronunţată este nemulţu− mirea în rândul mino− rităţii, se cere dizolvarea din cauza inactivităţii, iar actuala grupaţie a Con− siliului a deschis câteva aşa zise „birouri” (La Vâr− şeţ cancelaria este mai mult cu uşa închisă pe dinafară), activităţiile lip− sesc cu desăvârşire. Cum vedeţi D−voastră proble− ma Consiliului şi solu− ţionarea ei? − Desigur că şi eu sunt nemulţumit de funcţio− narea Consiliului Naţio− nal al Românilor din Ser− bia, mai precis, de aşa numita conducere a CNRS. Din păcate, acest

ntre care: Doamna Rec− tor a Universităţii POLI− TEHNICA din Bucureşti, prof.dr.ing.

Ecaterina ANDRONESCU, Domnul Vicepreşedinte al Comisiei de învăţământ din Camera Deputaţilor, prof.univ.dr. Petru AN− DEA, Domnul Decan al Facultăţii de Ştiinţe Eco− nomice din Timişoara, prof.dr.ec. Ioan TALPOŞ, Domnul Decan al Facul− tăţii de Mecanică, prof. dr. ing. Nicolae NEGUŢ, Domnul Director al In− stitutului Naţional de Ele− ctrochimie şi materiale condensate, prof.dr.ing.

Nicolae MIRICĂ, ş.a.. Cu acest prilej, Comunitatea Românilor din Serbia, prin persoana Domnului Prim−vicepreşedinte Nicolae GAITA, a acor− dat Fundaţiei pentru cul− tură şi învăţământ IOAN SLAVICI o DIPLOMA DE ONOARE, în semn de recunoştinţă pentru efor− turile depuse pentru dez− voltarea relaţiilor de co− operare.

Toţi cei prezenţi au urat „LA MULŢI ANI!” Universităţii „IOAN SLA− VICI”, acum în cel de−al 8−lea an de existenţă.

Simona Găvăgină

consiliu funcţionează do− ar pentru interesul a doar câtorva persoane, care repartizează fondurile menite întregii minorităţi între ei însuşi.

Deschiderea acestor birouri pe care le−aţi amintit, sunt doar o faţadă pentru a angaja nişte oameni sau rude de− ale lor care, în definitiv, nu fac nimic. Unica soluţie este ca în Parla− mentul Serbiei să se adopte o nouă lege de− spre alegerea consiliilor naţionale şi apoi să ne organizăm minoritatea naţională română într−un singur front şi să câştigăm alegerile.

şedinte al Comunităţii Românilor din Serbia, vă rugăm să adresaţi un mesaj românilor din Ser− bia?

− La sfârşit, domnule parlamentar şi vicepre−

− Fraţi români, uniţivă forţele! Anul 2008 este un an electoral şi numai prin unitatea noastră pu− tem realiza toate obiec− tivele pe care ni le pro− punem. Aveţi încredere în Comunitatea Români− lor din Serbia, în Direcţia Generală a acesteia, în frunte cu preşedintele no− stru, Ion Cizmaş, iar eu vă promit că sunt alături de Dumneavoastră cu întregul meu suflet! − Vă mulţumesc.

Dorinel Stan

NR. 96

− Comunitatea a pătruns în Serbia de Răsărit, la Zaječar (Zăiceri) s−a inau− gurat Biroul Central al Co− munităţii Românilor din Serbia pentru Serbia de Ră− sărit. Care este menirea lui?

portante, pentru că Serbia îşi alege drumul şi destinul pentru o perioadă mai lungă. Serbia este, din nou, la răscruce de drumuri – care duce spre dezvoltarea societăţii în toate sferele vieţii, o direcţie înspre Comunitatea Europeană unde sunt deja toate ţările din vecinătate şi acest drum îl putem parcurge doar cu Domnul Boris Tadić, şi un drum înapoi în instabilitate, blocadă şi toate mizeriile care le−am petrecut între anii 1990 – 2000, un drum pe care îl doreşte Tomislav Nikolić.

Noi, românii din Serbia, ne−am ales unica cale posi− bilă, drumul spre Europa cu Boris Tadić împreună.

Folosesc şi prilejul să fac apel la toţi cetăţenii noştri ca pe 3 februarie 2008 să iasă la urne şi să voteze candidatul nostru BORIS TADIĆ. Deci, după reuşita acestor alegeri vom putea sta la masa tratativelor cu Partidul Democrat şi ne vom pregăti pentru alegerile provinciale şi locale.

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 7

nale şi totodată şi a mi− norităţii române care tră− ieşte în Serbia. Partidul De− mocrat are dorinţa ca această problematică să fie rezolvată printr−o lege, care va fi adoptată în Par− lamentul Serbiei în primă− vara acestui an (2008). Prin această lege, care va aju− nge în Parlamentul Serbiei în sesiunea de primăvară se va rezolva şi problema minorităţilor naţionale.

activităţi C.R.S. LA COMUNITATEA ROMÂNILOR DIN SERBIA

S−a consemnat Unirea Principatelor

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 8

NR. 96

Consulatul General al României la Vârşeţ şi Comunitatea Românilor din Serbia, au consemnat, la sediul Casei Memoriale “Dr. Alexandru Butoarcă” ziua de 24 ianuarie, Unirea Principatelor Române sub sugestivul nume “Divanul ad−hoc al românilor din nordul şi sudul Dunării”.

Pe lângă un număr mare de invitaţi, directori de şcoli, pre− şedinţi ai filialelor C.R.S., mem− brii Direcţiei Generale a Comu− nităţii Românilor din Serbia, reprezentanţi ai mijloacelor de informare, această adunare a fost onorată de prezenţa distinşilor oaspeţi: domnul Gabriel Nicola, consulul general al României la Vârşeţ, domnul Ion Gabriel An− drei, ataşatul cultural al Amba−

sadei României la Belgrad, dom− nul Ion Magda, vicepreşedinte C.R.S şi deputat în Parlamentul Serbiei, domnul Boicu Stanco− vici, preşedinte, şi George Stan− covici prim−vicepreşedinte, la Biroul Central al C.R.S. pentru Serbia de Răsărit, domnul Duşan Prvulovici, preşedintele Fede− raţiei Românilor din Serbia de Răsărit, domnul Saşa Iovanovici, preşedintele Asociaţiei “Curcu− beul” din Isâcovăţul Mare, Serbia de Răsărit. Cu mare regret, tre− buie să amintim că la consem− narea acestei zile, plină de lumină pentru poporul român, au fost invitate şi numeroase organi− zaţii şi asociaţii româneşti din Voivodina, dar care, din păcat, nu şi−au făcut prezenţa, nici măcar una.

La începutul, aşa cum se obiş− nuieşte în astfel de ocazii, părin− tele Cornel Juică a rostit “Tatăl nostru”. În calitate de gază, dom− nul Ion Cizmaş, preşedintele Co− munităţii Românilor din Serbia a adresat cuvinte de salut celor prezenţi, vorbind despre impor− tanţa zilei de 24 ianuarie 1859. În continuare a luat cuvântul, dom− nul Gabriel Nicola, consulul gen− eral al României la Vârşeţ, dom− nul Ion Gabriel Andrei, ataşatul cultural al Ambasadei României la Belgrad, domnul Boicu Stan− covici, preşedintele Birolului Central al C.R.S pentru Serbia de Răsărit, domnul Duşan Prvu− lovici, preşdintele Federaţiei Ro− mânilor din Serbia de Răsărit şi domnul Saşa Iovanovici, preşe−

Gabriel Nicola, Consul general al României la Vârşeţ Aş vrea să mă refer mai mult la partea pe care Domnul Cizmaş a pus accentul, este vorba de continuitatea procesului de unire a românilor. Dacă noi, românii am început face acest lucru, ca un pas extrem de important, încă acum aproximativ 150 de ani, ne dorim ca şi minoritatea română din Serbia să fie unică, şi nu împărţită de un fluviu, de un mare fluviu european, ci să avem o singură minoritate, cu aceleaşi scopuri, acelaşi mod de acţiune în viitor pentru atingerea ţelurilor − respectarea dreturilor în această ţară, care merge pe un drum şi se apropie de Uniunea Europeană, ceea ce noi am înfăptuit în urmă cu un an. Ştim că nu este uşor, nici în ceea ce priveşte colaborarea cu autorităţile locale dar, în primul rând, dacă dumneavoastră vorbiţi cu zece voci, sau poate chiar mai multe, este puţin probabil să ajungeţii la un rezultat comun. Eu sper ca această zi să vă dea de gândit, să vă ofere noi repere pe calea unificării a acestei minorităţi puternice, şi să dea Dumnezeu ca 150 de ani, 24 ianuarie 2009, să−I sărbătorim cu toţii împre− ună, într−o manifestare mai mare, la care să participe chiar toate organizaţi− ile româneşti. Nu pot să nu mă bucur că avem aici, în mijlocul nostru. pe reprezentanţii unor organizaţii semnificative din Serbia de Răsărit, din păcate nu toţi, aşa cum nu sunt nici cei din Voivodina. Promitem că la anul, dacă avem motive să sărbătorim Ziua Unirii, dacă veţi avea rezultate, sper să facem un lucru mai deosebită, care sa rămână în amintirea tuturor.

Ion Cizmaş, Preşedintele Comunităţii Românilor din Serbia Ziua de 24 ianuarie este o zi pe care Comunitatea Românilor din Serbia, pentru prima dată, a marcat−o în urmă cu mulţi ani, şi această zi a devenit o tradiţie, un simbol al unităţii noastre naţionale, un simbol al unirii noastre, aşa cum predecesorii noştri au făcut−o la l859. Desigur că nu a fost uşor nici atunci, în acele împrejurări istorice vitrege, însă dacă facem o retrospectivă, revoluţia de la 1848 a dat un imbold acelor revoluţionari români care au dorit cu orice preţ să înfăptuiască visul bimilenar al lui Burebista şi a lui Mihai Pătraşcu Voievod. Unirea Principatelor este, după părerea multor istorici, primul act al unirii, primul act al deşteptării naţionale şi primul act al creării statului român.

De aceea noi, generaţiile de astăzi ale românilor din Serbia, parcurgem aceiaşi roată a istoriei, încercând ca românii din Serbia, aşa cum au făcut pre− decesorii noştri înainte de 1859, să unească, practic, românii din nordul şi sudul Dunării. Atunci ei s−au numit munteni şi moldoveni şi prin actul Unirii Principatelor ei au devenit români. Acest proces ne aşteaptă şi pe noi astăzi.

Vă mulţumesc că aţi venit să marcăm 149 de ani de la înfăptuirea primului act al unirii.

dintele Asociaţiei “Curcubeul din Isânovăţul Mare.

Consemnarea zilei de 24 ian− uarie, devenită deja tradiţională pentru Comunitatea Românilor din Serbia, a fost cel mai potrivit moment pentru ca să reamin− tească românilor de pe aceste

meleaguri, dar şi celor din Serbia de Răsărit că în marea “Horă a Unirii“ se pot prinde mână−n mâ− nă doar “cei cu inimă română”, aşa cum ne−a spus−o, acum atâţia ani, marele Vasile Alecsandri.

Eufrozina Greoneanţ

Ion Gabriel Andrei, Ataşat cultural al Ambasadei României la Belgrad Suntem aici pentru a ne bucura împreună de o pildă care ne arată, că cel mai bine, lucrurile se fac din interiorul românilor, pentru că atunci în înde− părtatul an 1859, s−au iscat diverse forţe care s−au opus unirii. Însă flacăra a ţâşnit din interior, dorinţa de a−şi lua destinul în propriile mâini a venit din interior, a venit din rândul etnicilor români, care erau, şi sunt români, îndiferent de denumirile regionale pe care ei le purtau sau le poartă. Indiferent de denumirea de valah, de moldovean, ei erau sunt, şi vor fi români, pur şi simplu, români. Consider că aici am început, practic, pregătirile pentru jubileul de aur de 150 de ani din anul viitor. Aici este prima cărămidă pusă la temelie, la temelia unui efort care poate da rezultate foarte frumoase, pentru că realizarea unităţii româneşti, a unităţii spirituale, a unităţii organizatorice, a unităţii de idealuri a românilor bănăţeni şi a românilor timoceni este un obiectiv, pe care, noi nu−l realizăm numai pentru noi, ci−l realizăm şi pentru generaţiile următoare. Pentru că ceea ce sădiţi dumneavoastră acum, va creşte pentru viitor, pentru că aşa cum spunea exact, momentul Alexandru Ioan Cuza, românul nu piere, românul renaşte, românul se exprimă prin ceea ce are el mai bun. Şi trebuie cu toţii să fim mândri de faptul că suntem români.

Moş Crăciun la C.R.S. Dacă de undeva, din alte lumi, sufletul aceluia care a fost Alexandru Butoarcă, ar fi ştiut să revină, măcar pentru o clipă, în casa unde s−a născut şi şi−a trăit veacul, şi unde în aceste două zile au răsunat glasuri vesele de copii, cu siguranţă ar fi tresăltat de bucurie.

Copiii de la Grădiniţa „Bubamara” au primit cadouri

Moş Crăciun darnic, aşa cum trebuie să fie, mai ales când este vorba de copiii mici. Dar aici, cei de la secţia în limba română nu au fost invitaţi. În schimb pentru ei s−au

deschis larg uşile Comuni− tăţii Românilor din Serbia, unde au fost aşteptaţi, aşa cum se cuvine, într−o atmosferă de sărbătoare, cu un brăduţ frumos împo− dobit care stătea mândru în curtea casei, cu altul şi mai frumos împodobit în sala centrală. Au fost aşteptaţi de membrii C.R.S. şi dom− nul Ion Cizmaş, preşe− dintele Comunităţii Româ− nilor din Serbia, care le−a dorit un bun venit şi, nu de Moş Crăciun, ci de o sim− patică Crăciuniţă care le−a împărţit pungi cu dulciuri şi jucării.

Iar cei opt copii – An− drea Cebzan, Dragoş Pa− honţu, Stefan Baba, Filip Baba, Marina Musta, Stefan Vasile, Darisa Cornea, Denis Jovanović, împreună cu educatoarea lor, Lenuţa Jivcov, s−au simţit foarte minunat. Copiii au spus poezii, au fost serviţi cu su− curi şi dulciuri, totul decur− gând într−o atmosferă plă− cută şi veselă.

foto album − revelion românesc

Şi anul acesta Comunitatea Românilor din Serbia a organizat deja tradiţionalul Revelion Românesc care, de această dată, a avut loc în incinta Hotelului “JAT” unde, într−o atmosferă plăcută şi degajată, Revelionul l−au aşteptat peste 120 de români. Pentru buna petrecere s−au angajat ansamblul “Junii Banatului” şi profe− sorul Petru Lăpădat.

Cadouri de Crăciun La sediul Comunităţii Românilor din Serbia, Casa Memorială „Dr. Alexandru Butoarcă” s−a organizat o mică sărbătoare, la care au fost invitaţii copiii şi nepoţii celor angajaţi la Sediul Central al C.R.S. Aşteptaţi cu bucurie, într−o atmosferă de sărbă− toare, copiii au primit pungi cu dulciuri şi cadouri, unii au recitat câteva versuri, alţii au cântat, iar cei mici au zâmbit, aşa cum doar ei ştiu să o facă.

MOŞ CRĂCIUN CU PLETE DALBE A SOSIT ŞI LA KIKINDA Pe data de 22 decembrie 2007, la Filiala CRS din Kikinda a fost organizată o Seară de Colinde româneşti. Membrii s− au adunat, ca de obicei , în clădirea Şcolii de Muzică, unde i−a întâmpinat bradul frumos împodobit. Într−o atmosferă plăcută, de sărbătoare, au fost cântate colinde româneşti.

Spre marea bucurie a copiilor a ajuns şi Moş Crăciun, care le−a adus daruri. Copiii au colindat şi au primit de la Moşul câte două pacheţele. Printe colindele copiilor s−au putit auzi:,”Moş Crăciun cu plete dalbe” , “Astăzi s−a născut Hristos”, “Vine Moşul bun şi drag”, “Sorcova” şi altele. Moş Crăciun i−a lăudat pe copii, s−a fotografiat cu ei, iar copiii au fost veseli şi fericiţi.

Darurile pe care le−au primit copii au fost realizate din donaţia făcută de Comunitatea Locală−Mokrin şi cele prim− ite de la Crucea Roşie din Kikinda. Nu au lipsit nici merele, nucile, precum şi cozonacul.

Aşa au întâmpinat românii din Kikinda Sărbătorile de iarnă şi pe această cale menţin tradiţia pe aceste meleaguri.

Membrii Filiale CRS din Kikinda urează tuturor cititorilor sănătate şi fericire, numai belşug şi bucurii, alături de tradiţionalul “La mulţi ani!”

Draghiţa Stepancev

NR. 96

Moş cu desagul plin de bunătăţi, să nu se facă de ruşine şi să nu−şi merite cadoul. Şi copii de la Grădiniţa „Bubamara” din Vârşeţ s− au pregătit din tot sufletul

pentru Moş Crăciun. A ve− nit el la grădiniţa lor, a as− cultat poeziile şi cântecele pregătite, dar desagul a fost cam gol, iar micuţii de la secţia română, puţini la număr au rămas fără cado− uri. Colegii lor au fost invi− taţi în altă parte, unde s−au bucurat de un adevărat

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 9

Aşa cum se obişnuieşte, în faţa Sărbătorilor de Iarnă, copiii, mari şi mici, de la sat şi de la oraş, pri− mesc cadouri. Aceată prac− tică, se repetă an de an, aducând bucurii, emoţii şi aşteptări. Şi fiecare copil pregăteşte o poezie pentru ca atunci când vine vestitul

opinii

Realitatea românească

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 10

NR. 96

Factorul esenţial al societăţii şi civilizaţiei în progresul naţiu− nii spre păs− trarea şi afir− marea identităţii în scopul unui viitor luminos îl con− stituie şcoala. Învăţământul în limba ro− mână din Serbia la începutul mileniului trei se confruntă cu o serie de probleme. În condiţile noastre, în această parte a Banatului prima şcoală românească despre care ştim că a existat şi fun− cţionat, a fost şcoala de zu− gravi a lui Vasile Diaconu Loga, înfiinţată în anul 1738 în cadrul mănăstiri din Srediştea Mică. Destinul şi situaţia şcolii în limba româ− nă rămâne în continuare cu o sumedenie de probleme vechi şi noi. Nu întâmplător, confruntările în cadrul etniei se reflectă şi lasă consecinţe nefaste pe plan şcolar.

Cauzele sunt multiple şi diferite. Politica minoritară nu se decide în tabloul minoritar, ci a unor grupaţii şi instituţii create de stat sau a unor indivizi cu interes personal bine definit, iar incompetenţa membrilor, reprezentaţilor grupului care adoptă hotărâri decisive re− feritor la destinul nostru mi− noritor (medici, preoţi, indi− vizi cu pregătirea medie şi generală) se răsfrânge asupra traseului atâtor forme de activitate în societatea multi− culturală, unde pentru real− izări e nevoie de calitate, competenţă şi responsabili− tate. Un exemplu veritabil îl constituie ancheta Departa− mentului pentru Învăţământ din cadrul C.N.R. expediată şcolilor româneşti şi mixte, unde se face referinţă la dotare, material didactic etc.

Ancheta era întocmită inco− rect, cu o mulţime de greşeli ortografice, ortoepice, de

punctuaţie – a reuşit să creeze o confuzie totală.

Cadrele didactice au fost în situaţia de a nu înţelege ceea ce s−a cerut în grila de între− bări a Departamentului C.N.R. pentru Învăţământ.

Cum este posibil ca o simplă anchetă întocmită de De− partament să conţină o su− medenie de greşeli gramati− cale.

Când vorbim de adminis− traţia în şcoală, adică cata− logul activităţii instructiv− educative în şcoala româ− nească există atâtea necla− rităţi şi absurdităţi, iar fac− torii aleşi din lipsa compe− tenţei profesionale nu iau atitudini, nu reacţionează. În primul rând, în Serbia scrie− rea (alfabetul) de stat, ofi− cială este cea cirilică şi lat− ină. Şi conform obţiunii se poate folosi una sau alta, în depedenţă de apreciere, pre− ferinţă sau necesitate. Totuşi în unele şcoli româneşti sau mixte, inspectorul şcolar co− munal impune cadrelor di− dactice cu predare în limba română să folosească în mod imperios doar scrierea cu caracter cirilic în catalogul activităţii instructiv−educa− tive. Aşa, procesele verbale sunt paralel scrise în limba română şi limba sârbă, dar neapărat cu caracter cirilic.

De ce oare? Atâta timp, cât cele două scrieri sunt recu− noscute oficial prin lege, există libertatea de a opta pentru una sau alta şi nu comandat scrierea cirilică cu consistenţă. În urmă cu mai bine de un secol, preoţii români în lăcaşele de cult au fost nevoiţi să întrebuinţeze scrierea cu caracter cirilic a cuvintelor româneşti în ad− ministraţia parohială. Întrea− ga administraţie bisericească a fost scrisă în limba ro− mână, dar cu caractere ciril− ice. Nu cred şi nici nu vreau să cred, că profesorii, prac− tic, sunt aduşi în poziţia de a consemna catalogul activită− ţii şcolare în limba română cu caractere cirilice. Este inadmisibil încăpăţânarea unor indivizi care deţin poz− iţii importante în departa− mente şi societate, dar ră− mân indiferent la tot ceea ce se încearcă, inscenează şi chiar exercită în defavoarea noastră.

Astăzi situaţia teferitoare la controlul învăţământului

în limba română din Voivo− dina este o simfonie în mov. Ştim, precum C.N.R. a numit un inspector de limba ro− mână, disciplină de o impor− tanţă majoră pentru cultura naţionalităţii acumulată în şcoală. Ne întrebăm de ce nu se face controlul învă− ţământului în limba română, dacă deja este numit inspec− torul, este plătit... sau actu− ala grupaţie a C.N.R. în gra− bă de pe poziţia ignorată a celor care au decis să re− zolve cât mai repede proble− ma în cauză, au uitat com− petenţa profesională ca cri− teriu de bază sau nefiind ei însuşi la rândul lor compe− tenţi, au aplicat criteriul popular „Al nostru”. Care au fost criterile în numire nu e greu de descifrat, iar şcoala românească în continuare a rămas nesupravegheată. Co− ntrolul numai din partea di− rectorilor de şcoală nu este şi nici nu va fii suficient, în măsura şi de pe poziţia în care se realizează.

Consfătuirile, dezbaterile la întrunirile cadrelor didac− tice privitor la procesul edu− cativ−instructiv în limba ro− mână, precum şi soluţiona− rea problemelor arzătoare, reforma şcolară, reducerea numărului de elevi în clasele cu limba de predare română, trecerea unui număr de elevi tot mai mare la secţia de pre− dare sârbă, perfecţionarea cadrelor didactice, lipsesc din agenda Departamentului pentru Învăţământ a C.N.R., au rămas încercări declara− tive şi însemnări pe o filă de hârtie.

Cauzele stării actuale în şcolile cu limba de predare română sunt numeroase (generale) şi diferite (condi− ţionate de situaţii), mai evi− dente azi ca niciodată, iar şcoala nu le poate rezolva în mod indepedent, fără depis− tarea lor atât din partea organelor şi instituţilor de stat competente, a C.N.R. şi foarte greu doar cu sprijinul C.R.S. în perspectiva solu− ţionăriilor.

Anul 2008 este unul elec− toral în cadrul C.N.R. cu su− port deosebit de important şi hotărâtor, în rezolvarea pro− blemelor esenţiale pentru în− văţământul românesc din Serbia.

Dorinel Stan

tinerii noştri

După aproape 90 de ani piloţii români iaraşi zboară peste dealurile Vârşeţului Acum 90 de ani, mai precis pe data de 11 august 1912, cerul deasupra dealurilor Vârşeţului a fost, pentru prima dată, brăzdat de un avion care îl avea la bord pe aviatorul Aurel Vlaicu cunoscutul inginer şi inventator român. A zburat cu un avion construit tocmai de el, după care a şi primit numele de »Vlaicu II ». De atunci a devenit un aeroport vestit iar după două decenii de la acest eveniment, aici se înfiinţează Academia de Piloţi, astăzi cu un renume mondial, apreciată pe toate continentele lumii.

Despre acestă Academie, vestită în lume după rezultatele înregistrate au auzit şi cei doi tineri cu care m−am propus să stau de vorbă, tineri care au dorit să−şi realizeze un vis măreţ – să devină piloţi. Este vorba de Petre Stefan, originar din Bucureşti şi Denis Nederiţa din Chişinău (Republica .Moldova).

Petre şi Denis, mi−au mărturisit cu vădită emoţie, că prima lor întâlnire cu un avion le−au fost cele mai fericite clipe din viaţă. Din diferite motive, dar cu acelaş scop, ambii merg cu paşi siguri pe calea aleasă, şi susţin cu certitudine, că într−o zi, vor deveni piloţi iscusiţi, mândri de profesia lor.

Petre Alexandru Ştefan, născut la Bucureşti, la 11 februar− ie 1981, provine dintr−o familie unde profesia de pilot are o adevărată tradiţie de peste două decenii. Petru este mândru de aceasta, şi acest orgoliu al său este motivat de faptul că, într−o zi, el va fi acela care urmează frumoasa tradiţie a familiei sale. − A fi pilot nu este o meserie, este un mod de viaţă, un fel de a fi, lucrul care îl înveţi din primele clipe când ajungi în băn− cile şcolii, unde înveţi cu adevărat ce este disciplina, persev− erenţa, dorinţa de a merge mai departe, de a fi printre primii.

Foto: Primul de la stânga este Denis şi al treilea este Petre cu instructorii lor Am rămas plăcut surprins, încă din primele clipe de când am ajuns aici, de calitatea şi standardele profesorilor şi instructo− rilor de zbor, de buna organizare şi condiţiile pe care le oferă Academia. Sunt foarte impresionat că aici am întâlnit atât de mulţii români, mai ales faptul că au şi o comunitate foarte orga− nizată, oameni primitori, cum dealtfel suntem noi românii de pretutindeni. Spiritul sărbătorilor mi−a încălzit sufletul atunci când am fost invitat la Festivalul “Colindele Neamului”, care a avut loc într−un sat cu populaţie românească. Sunt uimit de actvitatea lor şi mă bucur că sunt printre ei, cu alte cuvinte mă simt ca acasă.

Denis Nederiţa s−a născut la data de 12 ianuarie 1982 în oraşul Chişinău şi este cetăţean al Republicii Moldova.El a menţionat: − “Jat Flight Academy” este Academia de stat a R.Serbia care în fiecare an, atrage tot mai mulţi studenţi din străinătate, unde eu la rândul meu am hotărât să fiu printre rândurile acestei instituţii de învăţământ pentru a−mi realiza visul din copilărie, care îmi trăieşte în inimă şi în sufletul meu, din primele zile, când eu am făcut cunoştinţă cu această ştiinţă şi meserie fru− moasă. Cu atât mai mult, Academia ne oferă posibilitatea să ascultăm cursuri care sunt predate într−o veche tradiţie existen− tă în oraşul Vârşeţ de mai mult de 80 de ani, iar hangarele Academiei sunt foarte bine dotate, aici începându−se, de fapt, iniţierea în tainele pilotajului.

Cei doi tineri puteau să−mi vorbească ore în şir despre avioane şi pilotaj. Este o adevărată plăcere să vezi atâta ambiţie în ochii lor. Nu pot decât să le doresc succes pe calea care şi− au trasat−o, bucurându−mă din suflet, că sunt aici. printre noi.

Liviu Stamin

festivaluri

Zi de mare sărbătoare Colindele sunt cele mai minunate şi inspirate creaţii ale poporului nos− tru. Străbătând prin vea− curi, ele ne aduc în fie− care an bucurii depline, ne încălzesc şi ne înalţă sufletele spre nemurire. În colind, inima popo− rului român se înfioară, cântând pentru Dumne− zeu şi pentru podoabele Cerului şi niciodată muzi− ca şi poezia nu şi−au artic− ulat mai înalt şi mai ar− monios virtuţile, decât în aceste cântece, rostite de

Domnul Bojan Pajtić: Preşedintele Consiliului Executiv al P. A. Voivodina Buna ziua dragi prieteni! Kultura rumunskog naro− da u Voivodini je jedna od najzaslužnijih zašto je naša pokrajna jedna prava riznica naše kulturne baštine. A kulturni identitet jednog naroda ne čine samo njegov jezik i knjige koje su na njemu napisane nego i obi− čaji koji se prenose sa kolena na koleno i koje se gen− eracijski čuvaju i štite od zaborava. Izvršno Veće je do sada uvek pružalo pomoč ovakvim programima. Ja sam izuzetno zahvalan na lepim rečima njegovoj Exelenciji, zaista želimo da rumunsku kulturu, kako onu svakodnevnu tako i onu elitnu kao što smo pre neki dan učinili sa koncertom gospodina George Zamfirom približimo Vojvodini, da podstaknemo ono što je Vojvodina za mene uvek bila, bogastvo razlići− tosti jer ako zaboravimo svoje nacionalne identitete, ako zaboravimo svoje jezike onda Vojvodina to više neće biti, jer ako ne bude rumunske, mađarske, slo− vačke ili rusinske zajednice, onda Vojvodine neće biti i Vojvodina neće biti ono što je danas, evropska regija i to jedna od najmešovitjih evropskih regija čime se ponosimo i koju čemo i dalje i u buduće čuvati. Ova manifestacija zato i služi, da sačuvamo ono što Vojvodina jeste. Ja vam se zahvaljujem što čuvate svoj identitet, ja vam se zahvaljujem što ćuvate Vojvodinu.

copii sub geamuri, întru slava netrecătoare a Celui de Sus. Au fost acestea cuvintele care au fost ros− tite la începutul ediţiei din acest an a „Colindelor Neamului” şi care ne−au introdus încet şi subtil înatmosfera Sfintelor Săr− bători de Iarnă.

Numeroşilor partici− panţi, oaspeţi şi invitaţi s− a adresat Ionel Turcoane, preşedintele Filialei Co− munităţii Românilor din Serbia din Nicolinţ, mul− ţumind tuturor acelora care au acordat un ajutor nicolincenilor pentru a organiza o astfel de mani− festare amplă, care a adu− nat, în acest an, aproxi− amtiv 1 200 de participa− nţi. Domnul Milan Ćuru− vija, preşedintele Comu− nei Alibunar a ţinut să spună că în comuna mul− tientică pe care o con− duce se respectă cu sfinţe− nie obiceiurile şi tradiţiile minorităţii naţionale ro− mâne. Domnul Ion Ma− covei, ambasadorul Ro− mâniei la Belgrad a men− ţionat că manifestarea

laico−religioasă “Colin− dele neamului” contribuie la păstrarea şi cultivarea tradişiei şi obiceiurilor noastre. Domnul Ion Ciz− maş, preşedintele Co− munităţii Românilor din Serbia a subliniat: “Atunci când am început, în urmă cu zece ani, aceste obi− ceiuri preasfinte pentru

noastre, am refăcut acestă tradiţie strămoşească.

Copiii sunt viitorul nostru şi de aceea ne bucurăm, noi cei de la Comunitate Românilor din Serbia că am reuşit prin acest festi− val să readucem în scenă tradiţiile noastre sfinte legate de sărbătorile creştine de iarnă. Şi pen−

noi, românii din Serbia, aproape că au dispărut, iar astăzi după a zecea ediţie, veţi vedea că în fiecare localitate a noas− tră, în şcoli, cămine cul− turale, societăţi culturale, ansambluri folclorice din toate satele noastre, dar mai ales în sânul famiilor

tru că ne găsim în preajma sărbătorilor de iarnă, săr− bătorilor creştine, a naş− terii mântuitorului nostru Isus Hristos, doresc să urez întregii noastre mino− rităţii române „La Muţi Ani”, Crăciun Fericit, numai bucurii, sănătate şi prosperitate în Voivodina şi Serbia. Vă mulţumesc!”

A urcat apoi pe scenă domnul Bojan Pajtić, care a inaugurat ediţia din acest an a Manifestării Laico−Religioase, care a fost binecuvântată de pă− rintele protopop Ionel Mă− laimare, părintele Ema− nuel Tăpălagă şi părintele Emanuel Ianeş, parohul Bisericii Ortodoxe Româ− ne din Nicolinţ.

Aşa cum se obişnu− ieşte, gazdelor le−a revenit

NR. 96

Organizatorii ediţiei din acest a „Colindelor Neamului” sunt Comu− nitatea Românilor din Ser− bia, Comunitatea Locală şi Societatea Cultural Ar− tistică din Nicolinţ, Şcoala Generală „2 Octombrie„ din localitate, filiala Co− munităţii Românilor din Serbia din Nicolinţ şi ce− tăţenii din această locali− tate.

Ziua de 8 decembrie a anului curent a fost una deosebită pentru cetăţenii Nicolinţului.Înaltele ofi− cialităţi, participanţii şi oaspeţii au fost aşteptaţi în sunetele Fanfarei „Doina” din Râtişor, dirijată de colonelul Maricel Antochi şi de nelipsitul Moş Cră− ciun, cu desagii plini de dulciuri. A stat tot timpul în centrul localităţii, lângă

bradul împodobit şi a aşteptat ca fiecare partici− pant, care a urcat pe scena Căminului Cultural, să vină şi să−şi ia pa− cheţelul plin de bunătăţi, pregătit special pentru această ocazie.

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 11

continuare din pag. 1

festivaluri cinstea de a inaugura edi− ţia a X−a a „Colindelor Neamului”, cu un pro− gram frumos de colinde, obiceiuri şi gânduri seni− ne, adunate şi împletite

moase colinde, urmând apoi grupul vocal „Crăi− ţele”, pentru ca în partea finală să prezinte monta− jul folcloric „Cu cântecul şi jocul pe plaiuri bănă− ţene”. Dirijor, Roxana Cinci, coregraf, Ioan Ghi− aur din Reşiţa, coordona− tor artistic, profesor Ion

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 12

NR. 96

într−un montaj folcloric intitulat „ Asta−i seara se− rilor”, realizat de elevii de la Şcoala Generală „2 Octombrie” din Nicolinţ şi Societatea Cultural Arti− stică din localitate, coor− donaţi de profesorul Leri Mengher şi învăţătorii Io− nel Danciu, Vioara Cio−

din Vârşeţ a pregătit pen− tru această manifestare montajul folclorico−core− grafic intitulat „ Să col− indăm în zi de sărbă− toare”, alcătuit din fru−

loca şi Aurica Gherga pe care l−au prezentat la bunul început al progra− mului.

Corul de fete al Şcolii de Înalte Studii pentru Educatori şi al Facultăţii de Învăţători din Vârşeţ s− a prezentat cu un reperto− riu ocazional: „Tatăl nos− tru”, „Sus la poarta raiu− lui”, „Praznic luminos” şi „Hark the Herald Angeles sing”. Dirijor, prof.dr. Eu− gen Cinci.

Ansamblul Folcloric al Cenaclului Literar „Tine− rele Condeie” de la Liceul „Borislav Petrov Braca”

Berlovan.

Elevii de la cursul infe− rior ai Şcolii Generale „Olga Petrov Radišić” din Vârşeţ, au venit, aşa mici şi frumoşi cum sunt, să ne ureze sărbători fericite şi să colindeze, aşa cum au învăţat împreună cu în− văţătoarele lor, Mărioara Boldovină şi Speranţa Ðukić.

Azi la Nicolinţ, am fost aşteptaţi în sunetul fan− farei „Doina” din Râtişor, aşa cum se aşteaptă oas− peţi dragi. De această da− tă, Fanfara din Râtişor îm− preună cu un grup de co−

pii şi tineri din această localitate, intruiţi de învă− ţătoarea Viorica Liuba s− au prezentat cu montajul folcloric „Seara de Ajun, obicei ca la Râtişor”. Ele−

vii de la Ş.G. „Dr. Alexandar Sabovljev” din Ecica, instruiţi de părin− tele Gabriel Bandu s−au prezentat cu câteva col− inde: „O, ce veste min− unată”, „Noi umblăm să colindăm” şi „Sus la poar− ta Raiului”. Corul elevilor de la Ş.G. „3 Octom− brie”din Sân−Mihai dirijat de profesorul Leri Men− gher a interpretat trei col− inde şi anume „Astăzi s−a născut Hristos”, „Iată vin colindătorii” şi „Colin− diţă”. În continuarea progra− mului, elevii cursului infe− rior de la Şcoala Generală „Coriolan Doban” din Voivodinţ şi Coştei, pre− gătiţi şi instruiţi de învăţă− torii lor, Blondina şi Ionel Panciovan şi Persa Vasi− liev, s−au prezentat cu un mănunchi de colinde: ”Sculaţi, sculaţi, boieri mari”, „La Viflaiem”, „Trei păstori”, „Dom, dom, să−nălţăm” şi „Scu−

Excelenţa Sa, Ion Macovei: Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Ambasadei României la Belgrad Fraţi români, suntem astăzi împreună pentru a ne reaminti şi pentru a retrăi, cei care avem o anumită vârstă, împreună cu dumneavoastră frumoasele obi− ceiuri de Crăciun ale românilor. Spun că sunt ale românilor pentru că suntem printre puţinele popoare care au asemenea obiceiuri. Trăim pentru aceşti copii care în prejma Crăcinului vin să ne ureze pentru anul care vine, dar fiind în acelaşi timp să ne facă să ne gândim la tot ce am făcut, şi bun şi rău, în acest an.

Poate prin urările şi colindele lor să ne ajute să spălăm tot ce n−a fost bun, să treacă departe de noi tot ce este rău, să fim pe veci împreună, să fie tot ce înseamnă marea sărbătoare a naşteri Domnului. Cu acest prilej vă urez, vouă dragi copii în primul rând, să duceţi mai departe ceea ce faceţi şi vă mulţumim pentru ceea ce faceţi, iar Dumneavoastră tuturor în prejma sărbăto− rilor de Crăciun, multă, multă sănătate bucurie, împlinire, unitate şi La Mulţi Ani!

laţi gazde, nu dormiţi”, iar corul elevilor de la Ş.G. ”Coriolan Doban” din Coştei, dirijat de profe− soara Roxana Cinci, au in− terpretat colindele „Sus, boieri”, „Floricica”, „Co− linda vânătorilor” şi „Co− lindiţă”.

Din Judeţul Caraş Se− verin, la festivalul nostru, au venit membrii Ansam−

Clara Constantin a inter− pretat două cântece popu− lare româneşti, coregrafia Ioan Ghiaur.

Corul de copii al Bi− sericii Ortodoxe Române din Alibunar, dirijat de profesorul Leri Mengher, s−a prezentat cu trei col− inde „Cerul şi pământul”, „Am plecat să colindăm” şi „Zurgălăi”,pentru ca,

blului „Floare Bănăţeană” din Reşiţa. Ei au evoluat cu câteva colinde, o suită de dansuri populare ro− mâneşti, iar solista vocală

apoi să urce pe scenă membrii Societăţii Cultu− ral Artistice „Tinereţul” din Velika Jasikova care au prezentat un program variat şi bogat – Miroslav Dimitrievici a rostit o ura− re de Crăciun, Voia Mita− novici a interpretat un cântec la fluier, urmând apoi un obicei de Crăciun şi câteva dansuri de pe Valea Timocului – „Tudo− arca”, „Danţ rumânesc”, „Şocăcile”, „Craiu” şi „Bugărească”. Coregrafia a fost semnată de Dragi Avramovici.

Copii de la grădinţă şi elevii din clasele II−IV de la Ş.G. „Olga Petrov

Neamului” împreună cu elevii de la Ş.G. „1 Mai” din Vladimirovaţ. Ei au interpretat colindele „Do− mn, domn, să−nălţăm”, „Trei păstori se−întâlniră” şi „Astăzi s−a născut Hris− tos”. „ Colinde, colinde... recităm şi colindăm” s−a întitulat programul cu care s−au prezentat elevii de la Ş.G. „Olga Petrov Radišić” din Mesici. Ei au fost pregătiţi de învăţă− toarea lor, Brânduşa Juică.

Membrii Societăţii Cul− tural Artistice „Tibiscus” din Uzdin s−au prezentat cu tradiţionala colindă „Cu potreacu”, urmând apoi corul, dirijat de Cră− ciun Creţu, care a inter− pretat colindele „O, ce veste minunată”, „Mare minune s−arată” şi „Am plecat să colindăm”. În continuarea programului au urmat membrii Filialei Comunităţii Românilor din Serbia din Uzdin. Adi− na Maria Şuboni şi Flavia Stela Şuboni au interpretat colindele „ La Vetleem” şi „Astăzi s−a născut Hris− tos”, Alexa Şuboni − „Ve− lerim şi veler, Doamne”,

iar toţi trei împreună „Scoală, scoală gazdă bu− nă”. Aceşti trei micuţi au fost instruiţi de dr. Florina Şuboni. În această zi de mare sărbătoare, au venit să ne colindeze şi elevii de la Ş.G. „Mihail Sadoveanu” din Grebenaţ. Pregătiţi de părintele Drăgan Chilom, parohul Bisericii Ortodo− xe Române din Grebenaţ, au interpretat câteva co− linde.

Pe scenă au urcat elevii de la Ş.G. „Branko Ra− dičević” din Vlăicovăţ.

Instruiţi de învăţătoarea Elena Petcu şi Sofia Ro− man, au prezentat câteva colinde şi un recital cu ocazia Sărbătorilor de Iarnă.

Grupul vocal de colin− dători „Săcălazul strămo− şesc” din Torac, instruiţi de Daniel Megea au pre− gătit, pentru manifestarea noastră, un mănunchi de colinde intitulat „Colinde de Crăciun” şi montajul „Jocul cu ursu”.

Elevii Şcolii Generale din Maramorac, instruiţi de profesoara de limba ro− mână, Margareta Cojocar, s−au prezentat cu câteva colinde: „O, ce veste min− unată”, „Colindiţă”, „Sor− cova vesela” şi recitalul „O, brad frumos”.

Societatea Cultural Ar− tistică „Deli Jovan” din Ţârnaica, o prea frumoasă localitate de pe Valea Timocului, s−au prezentat cu montajul folcloric „Obiceiurile de Crăciun din Ţârnaica”, coordona− tor artistic Ankica Jono− vici.

Tot din Serbia de Ră−

sărit, au venit şi membrii Societăţii Cultural Artis− tice „1 Mai” din Isâno− văţul Mic. Ei au pregătit, cu această ocazie, un pro− gram foarte variat şi fru− mos: Sreciko Prvulovici a interpretat o horă la fluier, grupul mic de dansatori s−

u prezentat cu o horă ca la Isânovăţ, Zlatko Barbu− lovici a interpretat două cântece populare, Cvetko Kalinovici a executat o horă la un instrument car− acteristic pentru această regiune, Marian Barbulo− vici a interpretat la acor− deon melodia „Hora ma− re”, pentru ca în partea finală să se prezinte cu „Jocul bătrânilor din Isâ− novăţul Mic”, coordo− narea artistică fiind sem− nată de Vitomir Nikolici.

„Toate trec încet spre mâine/ Om şi vis şi chin şi floare/ Numai dansul ne rămâne/ Ca o vie ....amin− tire” este motto−ul Ansa− mblului Folcloric „Seme− nic” din Reşiţa care au dus faima cântecului şi dansului din Banatul Montan în toate colţurile României dar şi mult pe− ste hotarele ţării. În acestă seară s−au prezentat în faţa unui public foarte numeros cu spectacolul de colinde intitulat „Des− chide uşa, creştine”. Con− ducerea muzicală a fost semnată de Ionel Bonţu iar coregrafia de Nistor Ghimboaşă. În această zi mirifică, am fost ore−n şir, martorii unor simţiri intense, ce au ştiut să atingă trăirea noastră pe acest pământ.

Colindele grăite şi inter− pretate aici, pe scena Că− minului Cultural din Ni− colinţ, au cântat la fere− strele universului şi au venit să ne răscolească inimile dar şi să le tămă− duiască, de nelinişti şi dureri, măcar pentru o cli− pă. Să fie într−un ceas bi− necuvântat în Ajunul Sfin− telor Sărbători de Iarnă.

Eufrozina Greoneanţ

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 13

Radišić” din Straja, pre− gătiţi de învăţătoarele Ani− şoara Todor, Aurelia Crăiete şi Mărioara Goica s−au prezantat cu câteva colinde caracteristice pe− ntru această localitate şi anume din dimineaţa de Ajun, când se pleacă la colindat şi până în ziua de Crăciun. „Sculaţi, sculaţi, boieri mari”, „În grădina Raiu− lui”, „În vârfuţul munte− lui”, „Cetilună, cetioară dragă” sunt colindele in− terpretate de elevii de la Ş.G. „Sfântul Gheorghe” din Uzdin. Dirijor, profe− sor Daniel Cheţ.

Filiala Comunităţii Ro− mânilor din Serbia din Jamul Mic este alcătuită, în bună parte, din tineri deosebit de harnici, talen− taţi şi foarte activi. Instruiţi şi dirijaţi de Adrian Borca au interpretat câteva col− inde deosebit de frumo− ase: „O noapte preas− finţită”, „Îngerii de cer au vestit”, „Îngeri mii din ceruri cântă” şi „Cântaţi toţi de bucurie, Hristos s−a născut”.

Profesorul Octavian Susa a venit la „ Colindele

NR. 96

festivaluri

întâlniri de suflet LA COMUNITATEA ROMÂNILOR DIN SERBIA

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 14

NR. 96

“Cobori în jos luceafăr blând” – seară dedicată poetului Mihai Eminescu

Zilele acestea când toată su− flarea românească, oriunde s−ar găsi, îşi îndreaptă gândul spre acela care a fost, este şi va fi mereu, peste timpuri şi veacuri Mihai Eminescu, s−au adunat la sediul Comunităţii Românilor din Serbia, în ziua de 18 ianuarie a anului curent, un număr mare de iubitori ai cuvântului scris, oaspeţi şi invitaţi pentru a aduce un omagiu, la împlinirea a 158 de ani de la naşterea poetului nepereche al neamului român.

Această seară deosebită, a fost onorată de prezenţa, Excelenţei Sale, domnul Ion Macovei, am− basadorul extraordinar şi pleni− potenţiar al României la Belgrad, care a adresat celor prezenţi cuvinte de salut, doamna Laura Dinu, viceconsul la Consulatul General al României la Vârşeţ, domnul Ion Magda, parlametar în Adunarea Sebiei şi, nu în ultimul rând, domnul Ion Cizmaş, pre− şedintele Comunităţii Românilor din Serbia care a adresat tuturor celor prezenţi, un bun venit la acest omagiu adus geniului poe− ziei. Mihai Eminescu. Într−o atmosferă de o ade− vărată înălţare sufletească, părin− tele protopop Ionel Mălaimare, parohul Bisericii Ortodoxe Ro− mâne din Alibunar, a rostit o ru− găciune, pentru ca profesorul Petre Lăpădat, interpretînd câteva romanţe pe versurile lui Emines− cu, să ne introducă în lumea poeziei.

Despre momentul Eminescu în literatura română a vorbit dom− nul Simeon Lăzăreanu, menţio− nând că: “Pe lângă sărbătorile creştine importante − cea a naşteii Mântui− torului şi cea a Paştilor, al căror râu luminos lăuntric curge către marea eflorescenţă festivă a În− vierii, noi românii mai avem încă

trei sărbători care ne unesc în cuget şi simţire – 1 Decembrie – Ziua Naţională a României, 24 ianuarie Ziua Unirii Principatelor şi, cum rar se întâmplă la alte po− poare, ziua de 15 ianuarie, ziua naşterii Poetului Naţional, care an de an adună românii din toată lumea în săli de spectacole, în amfiteatrele universităţilor, în bi− bliotecile instituţiilor de cultură.

Anul acesta opera şi destinul poe− tului naţional a adunat românii cu oaspeţii şi gazdele lor în ne− numărate metropole ale lumii – de la Instambul, la Roma, Torino, Padova, Veneţia, Milano, Mad− rid, Lisabona, Vevey, Viena, Mo− ntreal, Belgrad, la Bad Kreu− znach, Aachen, Köln, Baden− Baden, Freiburg şi München în

Germania, la Jula în Ungaria, la Chişinău, Iaşi, Botoşani, Oradea,

Blaj, în nenumărate alte localităţi din România, apoi la Bucureşti la Academia Română cu lansarea a celor noi 8 volume din ediţia facsimil a manu− scriselor poetului şi, iată, în această seară şi aici la Vârşeţ. Pom− piliu Constantinescu este primul care a for− mulat o definiţie cu− prinzătoare şi cea mai memorabilă, poate, până în prezent, despre poet: ”Eminescu este astăzi o instituţie naţională: viaţa şi opera lui alcătuiesc un monu− ment neclintit al culturii române; nici intemperiile vremii, nici adversităţile crunte ale istoriei, nici monumentele de decădere şi înălţare ale oamenilor, ni− mic nu−l poate atin− ge în eternitatea lui spirituală: căci Emi− nescu nu mai este un simplu nume, oricât de mare ar fi el, din repertoriul divers al literelor naţionale, el este însăşi mărturia supremă a existenţei noastre ideale, este una din mar− ile justificări ale existenţei de

român între atâtea entităţi etnice şi spirituale care−şi dispută un loc sub soare”. În partea finală, membrii Ce− naclului Literar “Tinerele Con− deie” de la Liceul “Borislav Pet− rov Braca” din Vârşeţ, instruiţi de profesorul Ion Berlovan şi acom− paniate la nai de colegul lor, Ga− briel Gaşpăr, au prezentat reci− talul “Şi te−ai dus dulce minune”, pentru ca profesorul Petre Lăpă− dat să încheie cu romanţa “Mai am un singur dor”.

Această seară s−a desfăşurat în cadrul “Întrunirilor de suflet” or− ganizate de redacţia publicaţiei “Cuvântului Românesc”, care au loc, cu regularitate, în fiecare ul− timă zi de vineri din lună şi au menirea să−i adune pe toţi aceia care gândesc şi trăiesc româ− neşte.

E. G.

LA UNIUNEA SCRIITORILOR DIN BELGRAD − UN OMAGIU ADUS LUI EMINESCU

Marţi seara, pe 15 ianuarie 2008, la Uniunea Scriitorilor din Belgrad Ambasada României de la Belgrad, Academia Română şi Uniunea Scriitorilor din Serbia, au organizat, o seară oamgială, cu ocazia împlinirii a 158 de ani de la naşterea poetului nepereche, Mihai Eminescu. În prezenţa unui număr pare de oameni de cultură, scriitori, ziarişti de la mijloacele de infromare în limba română şi sârbă, ziarişti din Reşiţa şi Craiova, profesori şi studenţi, a avut loc lansarea a încă 8 volume de manu− scrise eminesciene în facsimil, volume editate de Academia Română.

Excelenţa Sa, domnul Ion Macovei, ambasadorul României la Beglrad, a ţinut să mulţumească tuturor invitaţilor pentru participarea la această seară deosebită, urmând apoi academicianul, poetul şi traducătoru Adam Puslojić, moderatorul acestei seri care a vorbit despre opera eminesciană, subliniind importanţa volumelor de manuscrise apărute recent. Despre Mihai Eminescu şi creaţia lui au vorbit: Srba Ignjatović, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Serbia, Slavco Almăjan, RadomirAndrić, Nicu Ciobanu, Milan Nenadić care a citit un fragment din finalul Scrisorii III şi poetul Miljurko Vukadinović.

Actorul Ljubomir Tadić a citit mai multe poezii de Eminescu în traducerea lui Adam Puslojić, Ioan Flora, Vasko Popa, Ivan V. Lalić, Ljubomir Simović şi Aurel Gavrilov.

Având posibilitatea să fiu prezentă, împreună cu domnul Ion Cizmaş, preşedintele C.R.S. şi Ion Magda, parla− mentar în Adunarea Serbiei şi vicepreşedintele C.R.S. la această manifestare deosebită, am avut bucuria să împărtăşesc unele din impresiile acestei seri, exprimate de Excelenţa Sa, domnul Ion Macovei, ambasadorul României la Belgrad: „Pot să vă spun, pe scurt, că a fost o seară care, în fond, a demonstrat ce înseamnă cultura română în Serbia, ce înseamnă să îl aduci pe Eminescu în faţa publicului sârb, ce înseamnă să ai alături cunoscători ai lui Eminescu din Serbia, oameni care traduc de zeci de ani pe cel mai mare poet al românilor şi, de asemenea, vreau să subliniez că nu era un loc mai potrivit să facem această manifestare decât Uniunea Scriitorilor din Serbia, sediul acestei instituţii, citadela culturii acestei ţări, unde avem mulţi prieteni şi ne comportăm ca prieteni”.

E. G.

învăţământ Conferinţa

Dreptul la educaţie în comunităţile româneşti

Vineri 7 decembrie la „Casa de Cultură a Stu− denţilor” din Bucureşti s−a prezentat programul par− ticipanţilor şi au fost ros− tite cuvintele de salut din partea numeroşilor invi− taţi: Camera Deputaţilor− Comisia pentru învăţă− mânt, Senat−Comisia pen− tru învăţământ Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Departamen− tul pentru Românii de Pretutindeni, Institutul Cu− ltural Român, Academia Română, UNESCO, Con−

a educaţiei”, conferenţiar: Mirela Toma. Moderatorul conferenţei „Dreptul la educaţie în comunităţile româneşti” a fost Eugen Tomac. Participanţii au vizitat Palatul Parlamen− tului, unde s−a luat prân− zul, au avut o întâlnire cu senatori şi deputaţi ai Par− lamentului României, s−a vizitat Biblioteca Centrală Universitară din Bucure− şti, iar seara am putut urmării unul din cele do− uă spectacole de Teatru la Teatru Naţional „Ion Luca Caragiale”, „Burghezul gentilom” de Moliere în regia: Petrica Ionescu şi spectacolul de teatru: „Sânziana şi Pepelea de Vasile Alecsandri, regia: Dan Tudor.

Sâmbătă, 8 decembrie la Centrul „Eudoxiu Hur− muzachi”, în sala de Lim− bă şi Literatură Română, a avut un eveniment deo− sebit, lansarea de carte

„Şcoala românească de pretutindeni”. Ghidul in− stituţiilor de învăţământ românesc, reuneşte datele de contact ale tuturor uni− versităţilor, liceelor şi şco− lilor unde se predă Limba Română, a fost prezentat participanţilor, în ideea încurajării stabilirii de contacte între instituţiile de învăţământ românesc de pretutindeni.

La închiderea lucrărilor Conferenţei „Dreptul la Educaţie în comunităţile româneşti”, s−a adoptat o rezoluţie, iar organizatorii acestei prime ediţii, ne−au asigurat continuitatea luc− rărilor care vizează edu− caţia în comunităţile ro− mâneşti. Conferenţa a fost organizată la un nivel înalt, dezbaterile intere− sante şi benefice, iar orga− nizatorilor felicitări şi mulţumiri pentru invitaţie şi pe această cale.

Dorinel Stan

În ziua de 1 decembrie 2007 s− au adunat mulţi români din Serbia răsăriteană la un spectacol cultural la Negotin. A fost prezent şi ambasadorul României în Serbia, domnul Ion Macovei, având şi o cuvântare. Pe lângă alţii care au vorbit a fost şi subsemnatul, vorbind în legătură cu cartea „Isânovăţul în spaţiu şi timp”, scrisă de B.Abraşevici şi G. Zăicereanu care a menţionat: „În această zi de bucurie cultu− rală aş vrea să vorbesc puţin de noi care suntem români şi trăim în Serbia Răsărit.

De curând am început să ne adunăm împreună şi să avem drep− turi omeneşti şi drepturi ca şi cele− lalte minorităţi.

Regimul democrat din Serbia acuma ne recunoaşte drepturile.

Barem aşa ne spun nişte politiceni care au voie bună să ne ajute ca să înaintăm cu cultura noastră, cu obi− ceiurile şi limba noastră maternă.

Noi, care vorbim româneşte, în limba părinţilor şi strămoşilor, zicem în limba noastră că suntem români şi vorbim româneşte, deşi nu trăim în Românie, dar avem multe greutăţi când vrem să vorbim

de ştiinţă, de artă, de politică şi de cultură în înţelegerea largă a cuvântului.

Suntem siliţi să folosim multe vorbe cum le−am învăţat la şcoală în limba sârbă, fiindcă statul nostru nu ne−a dat drept şi posibilitate până acuma să învăţăm la şcoală limba noastră.

Aspect din Negotin Încă şi acuşi este aşa, dacă şi se spune că toate minorităţile naţionale în Serbia au drepturile omeneşti şi ale minorităţilor, fiind− că statul sârbesc, când e vorba de noi din Valea Timocului, n−a făcut rând să ne învăţăm limba la şcoală. Încă nu e exact că putem învăţa la şcoală limba maternă. Acest drept

trebuie să−l aibă şi copiii noştri! Dar nu−l au!

Aşa dară vorbim la adunările noastre mai mult sârbeşte. Iar când vorbim româneşte prea des în loc de vorbe româneşti folosim vorbe sârbeşti, fiindcă pe ale româneşti le−am uitat sau nici nu le−am învăţat; însă le folosim aşa că le schimbăm forma şi accentul ca să fie în acord cu gramatica românească a limbii noastre.

Cum stă treaba cu limba noastră aici în Serbia răsăriteană?

Treaba stă de tot rău. Bătrânii noştri vorbeau mult frumos româneşte. Limba noastră e fru− moasă ca şi limba italiană. Dar noi ne uităm cum trece vremea tot mai multe vorbe şi în loc de limba fru− moasă începem să vorbim o limbă urâtă. O stricăm folosind cuvinte sârbeşti şi vorbind neregulat. Cei tineri vorbesc româneşte mai slab şi mai defectuos decât părinţii. Unii înţeleg că nu ştiu limba maternă cum trebuie şi vorbesc mai mult sârbeşte, măcar şi mai prost decât sârbii, şi pe aşa vorbire sârbii îi cunosc că nu sunt sârbi. continuare în pag. 19

NR. 96

Să se înveţe limba maternă la şcoală

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 15

În perioada 7−9 decem− brie 2007, la Bucureşti s−a organizat Conferenţa „Dreptul la educaţie în comunităţile româneşti”, ediţia a I−a. Evenimentul a fost organizat de Liga Tinerilor Români de Pre− tutindeni, în parteneriat cu Centrul pentru Edu− caţie Democratică, Cen− trul „Eudoxiu Hurmuza− chi” pentru Românii de Pretutindeni şi finanţat de Departamentul pentru Re− laţiile cu Românii de Pre− tutindeni.

Programul conferenţei „Dreptul la educaţie în comunităţile româneşti” a cuprins: cursuri, dezba− teri, întâlniri, vizionări de filme, lansări de carte, spectacole, concursuri, vi− zitarea unor obiective is− torice şi turistice din Ro− mânia. Toată activitatea a fost structurată pe module tematice: integrarea euro− peană, cultură, drepturile omului; mass−media, edu− caţie şi societate civilă.

Beneficiarii programului din codrul conferenţei „Dreptul la educaţie în comunităţile româneşti” au fost în număr de 40 de participanţi, învăţători şi profesori din jurul Româ− niei în care există şcoli cu predare în limba română.

Invitaţii şi participanţii de peste hotare au fost din Serbia, Republica Moldo− va şi Transnistria, Ucraina şi Bulgaria. În baza invi− taţiei adresată Comunităţii Românilor din Serbia, la acest eveniment au partic− ipat trei profesori din Serbia: Dorinel Stan, Cris− tian Ţinţar şi Ilia Dolinga.

siliul Europei, Biblioteca Pedagogică Naţională „I. C. Petrescu” Bucureşti, In− stitutul de Ştiinţe ale Educaţiei şi reprezentaţii comunităţilor româneşti din jurul României. Timp de două zile, am avut pri− lejul de a participa la dez− bateri şi conferenţe inte− resante: „Reflectoarea ra− ţională a situaţiei învăţă− mântului de limba ro− mână în comunităţile din vecinătate”, Limba româ− nă şi indentitatea euro− peană”, conferenţiar: prof: Irina Bursurcă, „Învă− ţământul în limba română în afara graniţelor”, con− ferenţiar: Dorin Matei, „Perspective de promo− vare a învăţământului de limba română pe site−urile educaţionale din Româ− nia”, conferenţiar: Bogdan Gavrilă, preşedintele Cen− trului de Resursei pentru Democraţie, „Softul edu− caţional−abordare inedită

cultură

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 16

NR. 96

Activitatea corală bănăţeană repre− zintă un fenomen bine cunoscut despre care s−au scris multe pagini în trecut.

Prezenţa unui mare număr de formaţii corale a dus nu numai la stimularea activităţii muzi− cale în localităţile bănăţene ci a contribuit şi la dezvoltarea creaţiei componistice atât laice cât şi reli− gioase. Formaţiile vocale bănăţene au reprezentat, în ambele sfere muzicale, modalităţi de exprimare ale trăirilor sufleteşti.

Muzica religioasă bă− năţeană a cunoscut două direcţii distincte de dez− voltare. Pe de−o parte şi−a trăit cursul său firesc muz− ica bisericească propriu − zisă, o muzică reieşită dar cu timpul şi uşor desprin− să de originile bizantine, încadrată în anumite re− guli, caracterizată de un anumit stil de execuţie. În Banat, această muzică va purta denumirea de cânta− re de strană.

Pe de altă parte, se dez− voltă o muzică de factură religioasă nu neapărat în interiorul Bisericii, ci doar inspirată din textele litur− gice. Astfel de creaţii, opere ale compozitorilor celebri sau mai puţin cele− bri, manifestate sub forma Liturghiilor, a Răspunsurilor liturgice sau a altor construcţii com−

Creaţii muzical – religioase ale compozitorilor bănăţeni ponistice, au devenit tot mai prezente în cadrul serviciilor divine, trăindu− şi existenţa alături de cân− tarea de strană propriu− zisă. Aceasta din urmă a cedat tot mai mult spaţiu astfel că în perioada mai recentă o cântare de strană integrală în cadrul unui serviciu religios în Banat poate fi auzită doar în cazul absenţei corului.

Există cazuri în care crea− ţiile liturgice ale compozi− torilor bănăţeni se inspiră din cântarea de strană fie sub forma unor citate sau chiar prin armonizarea în−

ţeană reprezintă un fapt care s−a păstrat până în zilele noastre iar lucrările liturgice ale compozito− rilor de aici, prezente în practica bisericească, me− rită o atenţie.

Una dintre primele li− turghii în Banat o vom întâlni la Oraviţa – Litur− ghia Sfîntului Ioan Gură de aur, tipărită în anul 1854, adevărat nu în Ba− nat ci la Sibiu. Lucrarea a fost scrisă pentru patru voci mixte: Soprano, Te− nore, Bariton, Basso. Tex− tul original a fost scris în limba română cu carac−

cântată.1 O altă referire la Litur− ghia amintită o face şi Sever Sepeţian în mono− grafia sa despre corul din Chizătău.2 Acesta afirmă că nu se poate şti cu sigu− ranţă ce Liturghii a cântat corul din Chizătău până la transformarea lui în cor mixt, în anul 1884. După această dată la Chizătău a fost cântată Liturghia gre− cească a lui Randhartin− ger, ca mai târziu în reper− toriu să fie introduse crea− ţii de Musicescu şi Dima.

Compozitorul şi muzi− cologul Zeno Vancea, re−

tregilor melodii din cadrul acesteia. În multe cazuri, însă, lucrările muzicale reprezintă în totalitate un rezultat al talentului cre− ativ componistic.

Polemicile prezenţei corale în cadrul serviciu− lui divin ortodox sunt încă actuale. De multe ori se acuză modul de abordare occidental al muzicii bi− sericeşti de tip bizantin.

Rămâne de discutat acea− stă problemă în termeni bisericeşti, canonici sau chiar în termeni artistici.

Cert este însă că prezenţa corală în liturgica bănă−

tere chirilice. Liturghia a fost foarte accesibilă for− maţiilor corale de atunci prin scriitură şi probabil că a fost cântată în multe biserici. Din păcate auto− rul a rămas necunoscut.

O lucrare asemănă− toare a fost găsită tot la Oraviţa purtând denu− mirea de Liturghia Sfân− tului Ioan Chrisostom. A fost compusă de A. Ni− coliciu şi Randhartinger, doi profesori de cânt de la Budapesta. Referiri la această Liturghie face şi Tiberiu Brediceanu, afir− mând că a fost foarte mult

ferindu−se tot la Liturghia lui Randhartinger, afirmă o îndelungată prezenţă a acesteia în practica litur− gică bănăţeană. S−a cântat multă vreme alături de liturghia compozitorului sârb Kornelije Stanković, afirmă Zeno Vancea în una dintre lucrările sale.3 Deşi Liturghia amintită a fost bine cunoscută în rândul formaţiilor corale bănăţene, nu se poate afir− ma că aceasta a fost singu− ra Liturghie prezentă în acea perioadă în reper− torii. Drept mărturie ne stau datele conform căro−

ra la Bocşa Română, în anii optzeci ai secolului al XIX−lea, pe lângă corurile existente iau naştere încă două ansambluri vocale.

Meritele îi revin în special domnului Ştefan Kolofik, autor la rândul lui a unei Liturghii, probabil prezen− te în repertoriul corurilor nou înfiinţate.4 O popularitate deosebit de mare au avut−o în Ba− nat lucrările lui Ion Vidu.

Acesta a compus în tine− reţe o Liturghie pentru pa− tru voci bărbăteşti. O altă Liturghie a sa, a Sfântului Ioan Chrisostom pentru cor mixt, apare mult mai târziu. Poate mai mult de− cât Liturghiile, au devenit celebre irmoasele şi pri− cesnele sale, unele inspi− rate parţial din cântarea de strană.

Pe lângă creaţiile com− pozitorilor bine cunoscuţi în spaţiul muzical româ− nesc, trebuie amintite şi lucrările autorilor mai pu− ţin celebri dintre care unii au fost muzicieni autodi− dacţi. Multe dintre opu− surile acestora au avut o popularitate foarte mare, în primul rând, datorită accesibilităţii. Amintim spre exemplu, Liturghia Sfântului Ioan Gură – de – Aur a autorului Pau Farca din Vărădia (judeţul Caraş – Severin), scrisă pentru cor de copii, pe două, respectiv trei voci. Opusul a apărut la Timişoara.

O altă personalitate muzicală a Banatului, mai puţin cunoscută prin nu− me şi mai bine ştiută print− re artiştii vocali de aici este Nistor Miclea, autorul unei Liturghii pentru cor mixt şi a unei Liturghii pentru cor bărbătesc. O popularitate deosebită printre formaţiile corale bănăţene le−au avut pri− cesnele acestuia ca: Laudă Ierusalime pe Domnul, Noi vrem pe Domnul, Cu noi este Dumnezeu, Cine se va sui în muntele Dom− nului. Majoritatea dintre acestea au fost lăsate de compozitor în manuscris.

Mandicevski, D.G. Kiriac, Augustin Bena, Gheorghe Cucu, Francisc Hubic, Nicolae Lungu, Gheorghe Şoima, Nicolae Ursu, Fila− ret Barbu, Sava Golumba, Dimitrie Cusma, Ioan Teodorovici, etc. După cum se poate vedea, print− re aceste nume nu erau numai bănăţeni. De multe

Capodoperele muzical – religioase ale compozi− torilor ce şi−au dedicat o parte din firul vieţii spaţiu− lui bănăţean au atins pun− ctul culminant odată cu creaţia lui Sabin V. Drăgoi. Cele mai repre− zentative lucrări de fac− tură religioasă ale com− pozitorului au fost Liturghia Sfântului Ioan Gură – de – Aur pentru cor bărbătesc, scrisă la Timişoara în anul 1926 şi Liturghia solemnă în Fa Major pentru cor mixt, scrisă în anul 1936. Crea− ţiile lui Drăgoi reprezintă un pas înainte faţă de modalitatea de abordare a materialului muzical de până atunci. Deşi, expre− sia care domină lucrările este una armonică, totuşi, fiecare linie melodică pe care o abordează Drăgoi în Liturghiile sale are o ex− presivitate aparte, auto− nomă, cantabilă.

Drăgoi are, după cum este bine cunoscut, o înclinaţie spre dramă.

Această înclinaţie este

punerii Liturghiei. Drăgoi vede propria creaţie ca pe o spovedanie, ca pe suire spre limpeziuni îngereşti.5 Liturghia solemnă totu− şi nu este accesibilă oricărei formaţii corale.

Interpretarea ei necesită un cor cu un potenţial ma− re, bine pregătit şi un diri− jor pe măsură. Lucrarea este dedicată în special scenei artistice.

Corurile bănăţene de rând, au avut de multe ori şi mai au şi astăzi în reper− toriul său liturgic diverse combinaţii de Liturghii.

Pentru o mai uşoară însu− şire a Liturghiei şi pentru ca aceasta să poată fi cân− tată în timpul serviciului divin, dirijorii au recurs la alcătuirea tipicală a unei Liturghii din părţi distincte compuse de diverşi autori.

Singurul punct comun al părţilor Liturghiei a fost de cele mai multe ori tonali− tatea. Astfel, în bisericile din Banat se puteau auzi Liturghii compuse de mai mulţi autori precum: Ia− cob Mureşianu, Eusebie

ori se introduc părţi ale serviciului divin scrise de compozitori ruşi (D. Bort− njanski, P.I. Ceaikovski, Lvow, Makarov, A. Arhan− gelski, etc), sau, pe post de pricesne, creaţii din lit− eratura universală. Nu tre− buie uitată menţiunea că fenomenul combinării de liturghii este actual şi astăzi în bisericile bănă− ţene.

Eugen Cinci 1 Muzica în Transilvania în Muzica românească de azi, editată de Cartea Sindicatului Artiştilor Instrumentişti din România, Bucureşti, 1939, pag. 733.

2 Sepeţian, Sever. Corul de la Chizătău. Editura de Stat Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1957, pag. 68.

3 Vancea, Zeno.Muzica bisericească corală la români.Timişoara, 1944, pag.15.

4 Crişan, Ion.Un secol de cântare muncitorească la Reşiţa (1872 – 1972). Casa de Cultură a Sindicatelor. Reşiţa, 1972, pag. 11.

5 Liturghia în Muzică şi poezie, anul II, nr. 6, 1937, pag. 7−8.

istorie 24 ianuarie 1859 – „ Alesul vostru va da astăzi o singură Românie” În această zi de 24 ianuarie, acum 149 de ani a avut loc unul dintre cele mai importante momente din istoria poporu− lui român – s−a înfăptuit Unirea Principatelor Române, în fruntea Ţării Româneşti fiind ales Alexandru Ioan Cuza.

Acest tânăr, militar de carieră a fost numit, la 5 ianuarie, la Iaşi domn al Moldoviei iar la 24 ianuarie, la Bucureşti, tot el este numit domn al Munteniei. În scurta sa perioadă de domnie, 1859 − 1866, Alexandru Ioan Cuza s−a dovedit a fi un talentat conducător, politician, diplomat, vizionar, executant remarcabil al unor idei secu− lare ale poporului român.

Imediat încep a se crea în principalele centre ale ţării instituţii de cultură generală şi instituţii de învăţământ me− diu, urmând ca în anul următor, 1860, să se creeze primele instituţii de învăţământ superior.

Pentru a ne întoarce, măcar o clipă în vâltoarea eve− nimentelor şi pentru ca să ne pătrundă profund în simţiri această zi plină d3e lumină, am încercat să spicuim doar câteva din cele relatate de Nicolae Grigorescu, domnu− lui Al. Vlahuţă: „Ne vine vestea că s−a ales Cuza domnitor în amândouă capitalele. Am lăsat tot, am pus şaua pe cal, şi fuga la târg. Atunci am văzut eu ce va să zică bucuria unui po− por. Cântece, jocuri, chiote în toate părţile. Îşi ieşeau oa− menii în drum cu oala plină cu vin, care cum se întâlneau luau vorba de Cuza, de unire, se îmbrăţişau şi încingeau hora în mijlocul drumului. Şi era un ger de crăpau pietrele.

Da’ unde mai sta cineva în casă? Am văzut bătrâni care Alexandru Ioan Cuza plângeau de bucurie”.

Acelaşi Nicolae Grigorescu, relatează evenimentele din ziua de 5 februarie a anului 1859, care au rămas să trăiască pentru vecie în sufletul poporului român, când Alexandru Cuza Vodă a fost oaspetele oraşului Focşani, oraş despărţit în două – Focşanii Moldovei şi Focşanii Munteni de un braţ al râului Milcov. Acest oraş a trăit cu intensitate frământările politice de la jumătatea veacului al XiX−lea, deoarece des− finţarea hotarului de la Focşani echivala cu Unirea celor două Principate şi crearea premisei pentru punerea temeliei statului naţional unitar român. „La apariţia Domnului, lumea a izbucnit în urale, două muzici militare, una din Iaşi şi alta din Bucureşti, precum şi tarafe de lăutari, cântau Hora Unirii şi un imn al vremii „Timpuri de Mărire”. Ajungând la hotar, Domnul s−a oprit, şi a chemat la el pe cei doi soldaţi care făceau de strajă la hotar: un moldovean şi un muntean. Le−a spus că sunt fraţi şi i−a pus să se îmbrăţişeze. Apoi a dat poruncă ca fiecare să meargă la cazarma lui şi să comunice că de azi înainte şi pe vecii vecilor, Domnitorul Principatelor Unite, a ridicat gărzile de la hotarul dintre români, de la Focşani”. La 11 decembrie 1861 a fost dată de domnitor proclamaţia prin care se face cunoscut întregii naţiuni că: „Unirea este îndeplinită. Naţiunea Română este înte− meiată. Acest fapt mare, dorit la generaţiile trecute, aclamat de Corpurile Ligiuitoare, chemat cu căldură de noi, s−a recunoscut de Înalta Poartă, de Puterile garante şi s−a înscris în datinile Naţiunilor. Dumnezeul părinţilor noştri a fost cu ţara, a fost cu noi. El a întărit silinţele noastre prin înţelepci− unea poporului şi a condus Naţiunea către un falnic viitor. În zilele de 5 şi 24 ianuarie aţi depus toată a voastră încredere în Alesul naţiei, aţi întrunit speranţele voastre într−un singur domn. Alesul vostru va da astăzi o singură Românie. Vă iubiţi Patria, veţi şti a o întări. Să trăiască România”.

Să trăiască, spunem şi noi, cei prezenţi aici, la sediul Casei Memoriale „Dr. Alexandru Butoarcă” în ziua de 24 ianuarie a anului 2008!

NR. 96

vizibilă în creaţiile sale de factură religioasă care pot fi înţelese în întregime ca fiind nişte drame de di− mensiuni largi. Cât prive− şte Liturghia solemnă pen− tru cor mixt, compozitorul însuşi lasă scrise câteva rânduri în care mărturi− seşte sentimentele şi trăir− ile sale în timpul com−

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 17

Nu trebuie uitat încă un dirijor de cor bănă− ţean, Romulus Guţu din Ticvaniul Mic (judeţul Ca− raş – Severin), autor a două Liturghii, una pentru cor mixt şi cealaltă pentru cor bărbătesc. Romulus Guţu a mai scris şi alte lucrări cu caracter reli− gios.

foileton Formarea poporului român III:

Civilizaţia geto−dacilor

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 18

NR. 96

Contribuţia sacerdoţiului la crearea valorilor spirituale în societatea geto−dacică a fost, la vremea aceea, remar− cabilă întrucât el era depozi− tarul aproape al tuturor cuno− ştinţelor ''ştiinţifice''. Cu toate acestea, statul geto−dacilor nu era unul teocratic, chiar dacă unii regi au deţinut şi funcţia de mare preot sau, ca în tim− pul lui Burebista, marele preot a avut o poziţie foarte impor− tantă în stat.

Despre alte elemente, pe care le reclama fiinţa de stat în lumea popoarelor antice, şi anume: emiterea şi folosirea monedei ca mijloc de schimb, existenţa oraşului, capitala etc. vom vorbi în rândurile următoare.

Cu toate aspectele stata− lităţii geto−dacice mai sus prezentate, se poate spune însă, în final, că acest regnum al dacilor încă nu a atins nivelul unui stat în adevăratul înţeles clasic. Lipsesc multe din caracteristicile unui stat antic. Scrisul, bunăoară, este rar întâlnit şi în nici un caz nu exista o administraţie (cu un aparat functionăresc, cu bi− rouri, arhive) unde să se redacteze actele şi dispoziţi− Clădirile administrative, fie ele din Timişoara, sau din diverse centre administrative şi urbane mai mici, reflectă aceeaşi dorinţă de fast a noilor stăpâni. Spre mijlocul veacu− lui se ridică construcţii baroce monumentale (palatul baroc, primăria germană, domul ca− tolic, palatul episcopiei cato− lice din Timişoara), dar şi în majoritatea centrelor urbane din Banat. Se construiesc şi clădiri utilitare: primării, şcoli, hambare districtuale, poduri etc. Faţa aşezărilor bănăţene începe să se schimbe. Este părăsit modul primitiv, orien− tal, de dispunere neordonată a locuinţelor.

Se ajunge ca prin măsuri administrative, uneori coerci− tive, locuinţele unei aşezări să fie regrupate pe o singură va− tră, cu străzi drepte care se întretaie în careuri, şi ca prin− cipalele instituţii: primărie, biserică/biserici, şcoală, birt etc. să fie astfel grupate în mijlocul aşezării. Noua tehni− că de construcţie şi materi− alele (piatră, cărămidă arsă) contribuie decisiv la această prefacere cu adânci repercur− siuni. La ţară tehnica pămân− tului bătut şi a văiugii (cără− midă nearsă) completează inovaţiile în tehnica con− strucţiilor. Interiorul gospodă− riei se modifică şi el, în funcţie de îndeletnicirile şi numărul membrilor familiei. Mobilierul

monarhia elenistică..., îşi gă− seşte locul la mijloc, între monarhia elenistică şi statu− leţele celtice'' .

Structura şi starea socială

Capetenie dacă ile, să se codifice legile, să se ţină registre etc. Despre frun− tarii bine delimitate (sau con− ştiinţa acestora), despre o eventuală organizare adminis− trativă (dacă a existat), nu avem nici un fel de indicii.

Concluzia care poate fi desprinsă este că statul dacic − ca formă de conducere, orga− nizare, integritate etnică, cen− tralizarea puterii, unitatea spirituală − ''se situează pe o treaptă inferioară raportat la se adaptează noilor cerinţe şi curente, iar ocupaţii ca torsul, ţesutul, alte meşteşuguri cas− nice, întregesc tabloul schim− bărilor profunde suferite de societatea rurală bănăţeană.

La oraş schimbările survin mai repede şi sunt surprinse şi de călătorii care circulă pe aici. Deşi urmele vechiului sunt încă prezente, noul câş− tigă tot mai mult loc. Oraşul şi târgul sunt locurile unde nou− tatea îşi face loc, fie prin imitarea unor modele occi− dentale, fie prin accederea la conştiinţa utilităţilor pe care le aduc aceste noi modele.

Dezvoltarea sistemului şcolar, promovarea învăţă− mântului primar obligatoriu (1771), deschiderea de gim− nazii şi licee, de seminarii ca− tolice şi preparandii ortodoxe, a însemnat un uriaş pas înai− nte. Banatul avea, în jurul anului 1800, peste 600 de şcoli confesionale – aproxi− mativ una şi chiar două – în fiecare sat. Patenta şcolară a împărătesei Maria Terezia a statuat învăţământul în filiera sa iluministă. Trezirea intere− sului pentru şcoală, ca factor de cunoştinţe şi promovare în unele indeletniciri, meserii şi funcţii, a oferit Banatului o prioritate în spaţiile dunărene, prin numărul unităţilor de învăţământ şi calitatea absol− venţilor.

Cartea şcolară ortodoxă

Dispunem de relatări ale unor autori antici, greci sau romani, din care reiese faptul că societatea geto−dacică, în epoca sa clasică, era struc− turată din punct de vedere so− cial în mai multe stări sociale.

Numele clasei nobiliare geto−dacice îl aflăm în scrie− rile mai multor autori antici.

Aşa, de exemplu, filosoful− călător în Dacia, Dion Chrys− ostomos, ne relatează, în ale sale Discursuri (LXXIII, 3), că ''... aici, uneori, se pot vedea oameni având pe cap un fel de căciuli, aşa cum poartă astăzi unii traci, numiţi geţi ...'' . Aceeaşi denumire ne−o transmite şi Criton, care îi aminteşte ''pe geţii purtători de pileus (căciulă)''. Cea mai importantă informaţie legată de numele clasei nobiliare aparţine lui Iordanes ce ne transmite, de fapt, o ştire ra− portată de Dion Chrysosto− mos: ''El (Dios Chrysostomos) spune că acei dintre ei (geţi),

care erau de neam s−au numit la început tarabostes, iar apoi pileati...'' .

Aceşti nobili deţineau po− ziţii foarte importante în stat: în consiliul regal, în condu− cerea armatei, în aparatul administrativ, dintre ei se alegea regele etc. În plan eco− nomic aceşti tarabostes dis− puneau de importante bunuri mobile (turme, cirezi, herghe− lii), erau înteresaţi în negoţul cu străinii, probabil că aveau sclavi. Nu ştim nimic însă despre relaţiile lor cu cealaltă stare socială importantă − capillati, şi nu putem avansa date sigure despre faptul dacă tarabostes aveau moşii în pro− prietate privată sau le datorau regelui, iar dacă le aveau nu putem preciza dacă erau situ− ate în teritoriile obştilor sau în locuri neocupate de ele. În concluzie, aceşti tara− bostes constituiau o clasă nobiliară războinică, puter−

nică şi bogată, cu un rol social important. ''Se cuvine remar− cat, totuşi, că tarabostes nu se puteau manifesta despotic faţă de popor, care avea încă solide drepturi politice şi în vremea statului dac''.

Despre cealaltă stare so− cială − capillati, izvoarele ve− chi ne spun puţine, doar Co− lumna lui Traian fiind mai ge− neroasă. Nu putem, din datele păstrate, să ştim numele lor geto−dacic, ci doar cel greco− latin, cum nu putem şti nici care a fost numele lor autentic de clasă. Numele lor, care nu are semnificaţie socială, este legat doar de înfăţişarea lor exterioară. Despre numele lor (latin − capillati, grecesc − co− mati), dicţionarele uzuale dau însemnarea de ''pletoşi'', ''cei care poartă părul în plete'', însemnare ce corespunde rep− rezentărilor de pe Columna lui Traian. − va urma −

INTRODUCERE LA ISTORIA CULTURALĂ A BANATULUI VI

Istoria zbuciumată a Banatului

provenea din Ţara Româ− nească dar şi din tipografii vieneze (Kurzbőck), adaptate acestui spirit şi aprobate de ierarhia ortodoxă şi Curtea imperială. Traducerea în ro− mână şi sârbă a multor ma− nuale a fost urmată de scrierea lor de către diverşi autori bănăţeni. Unele cărţi şcolare elaborate aici au fost apro− bate, altele – considerate per− iculoase – nu. Cursurile şcolii preparandiale din Timişoara (1780) şi deschiderea prepara− ndiei de la Arad (1812), au fost momente de impact asu− pra ridicării nivelului învăţă−

mântului ortodox bănăţean. Învăţământul în limba la− tină în primele decenii (gim− naziul iezuit de la Timişoara – 1724), apoi în limba germană, atât pentru colonişti cât şi pentru elevii proveniţi din rândul celorlalte naţionalităţi, a cunoscut o dezvoltare rapidă în multe localităţi.

Absolvenţii cursurilor medii îmbrăţişau o carieră adminis− trativă regională sau urmau cursurile universităţilor ger− mane. O parte a elitelor bănă− ţene era constituită din învăţă− tori şi profesori, fie ei confe− sionali sau laici.

Un loc aparte în procesul de modernizare a mentalului colectiv bănăţean l−a jucat cultura scrisă, în special car− tea. Secolul luminilor a pro− movat editarea şi difuzarea cărţii în cele mai diverse me− dii. Autoritatea imperială a interzis deschiderea de tipo− grafii în Banat până în anii ’70, preferând să permită importul de carte germană în special, dar şi occidentală. Cu toată grija autorităţilor, cartea a vehiculat şi în Banat ideile iluminismului dar şi pe cele noi, ale revoluţiei franceze.

Lectura în biblioteci confesio− nale, monastice, dar şi în cele particulare, laice, a cunoscut un avânt neaşteptat. Deschi− derea – în premieră în impe− riul habsburgic – a primei bib− lioteci publice de împrumut, la Timişoara, în anul 1815, a tipografului primar orăşenesc Josef Klapka, a însemnat des− prinderea de spiritul îngust şi trecerea spre spiritul nou al veacului al XIX−lea. − va urma − Dr. Ioan Haţegan, Istoric, Academia Română, Timişoara

cultură Gheorghe Zamfir în concert la Novi Sad

Spectacolul a fost orga− nizat sub înaltele auspicii, ale Excelenţei Sale Ion Macovei, ambasadorul extraordinar şi plenipote− nţiar al României la Bel− grad şi ale lui Bojan Paj− tić, preşedintele Consiliu− lui Executiv al Provinciei Autonome Voivodina. La reuşita acestui spectacol muzical, care s−a desfăşu− rat sub moto−ul „Românii pentru sârbi” şi−au adus contribuţia, Asociaţia de muzică şi cultură româ− nească „Victoria” din Vâr− şeţ a postului de radio cu acelaşi nume şi Centrul de dezvoltare româno−sârb din Timişoara.

Spectatorii prezenţi în sala arhiplină a Teatrului din Novi Sad s−au bucurat de muzica planetară a maiestrului G. Zamfir, ca− re nu este altceva decât o dă adusă planetei noastre care pe zi ce trece merge spre o apocalipsă. Şi printre melodiile interpre− tate timp de două ore, a prezentat „Rugăciunea la noi”, o prelucrare a cu− noscutei „Doine a Ol− tului” „Ciocârlia”, sârbe, hore, brâuri din Ardeal, Banat şi Moldova, aver− tizând că omenirea merge spre pierire. Maiestrul a

fost acompaniat de un− sprezece instrumentişti, iar la Novi Sad, Gheorghe Zamfir a cântat şi cu vo− cea o noutate în repertori− ul său. La sfârşit, după aplauze frenetice şi înde− lungate, maestrul a rea− părut pe scenă cu orches− tra, interpretând încă trei piese muzicale.

Am trăit clipe deose− bite şi unice prilejuite de naiul fermecat a lui Zamfir care plutea deasupra

noastră ca o rugăciune pentru omenire până la infinit.

La sfârşit, s−a pregătit un coctail, iar pentru zia− rul nostru „Cuvântul Ro− mânesc”, în exclusivitate, ne−au dat declaraţii: Exce− lenţa Sa Ion Macovei, am− basadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Româ− niei la Belgrad şi Bojan Pajtić, preşedintele Consi− liului Executiv al Voivo− dinei.

Excelenţa Sa Ion Macovei: „Concertul e rezultatul unei munci aprige, iar nu puţine au fost obstacolele care ne−au stat în cale. În acest proiect, să−l numesc aşa, am găsit înţelegerea preşedintelui Consiliului Executiv al Voivodinei, Bojan Pajtić, care iubeşte enorm muzica lui Gheor− ghe Zamfir. Am reuşit să−l conving, că putem să fa− cem un proiect comun.

Aici, au fost alături de noi,

două asociaţii: Una din Vârşeţ „Asociaţia muzi− cală Victoria” a postului de radio cu acelaşi nume şi Centrul de dezvoltare româno−sârb din Timişoa− ra, unde lucrurile nu pot fii decât pozitive, iar dacă ne asociam în asemenea proiecte mari şi grele, nu pot fi făcute decât împre− ună. Eu sunt adept al unităţii tuturor, aşa cum s− au bucurat românii pre− zenţi în această seară în număr foarte mare, e bu− curia şi denumitatea prin muzică, de această dată, prin muzica lui Zamfir este ceea ce eu spun de fiecare dată, să fim uniţi.

Eu cred că am reuşit.

Sigur, aprecierile sunt ale celor din sală care s−au bucurat de măreţia spec− tacolului la care au asis− tat. Este un eveniment cu încărcătură emoţională şi culturală cu totul specială.

Ceea ce oferă maestrul Zamfir nu poate oferi ni− meni, este unic.

Bojan Pajtić, Preşedintele Consiliului Executiv al P. A. Voivodina: „Împreună cu Exce− lenţa Sa Ion Macovei, am− basadorul României după

concertul de la Alibunar a maestrului Gheorghe Zamfir pe care l−am spri− jinit financial, am consid− erat că un astfel de eve− niment cultural să orga− nizăm şi pentru cetăţenii N.Sadului, respectiv Voi− vodinei. Am urmărit cu mare interes concertul unui artist, care s−a aşezat în lumea întreagă şi con− sider că este foarte impor− tant nu numai din aspect cultural al populaţiei, ci este important pentru rela−

ţiile dintre cele două state care au fost dintotdeauna prieteneşti şi pentru cu− noaşterea culturii româ− neşti din Banat în această parte a Voivodinei. Bănă− ţenii cunosc cultura româ− nească, dar cultura româ− nească trebuie s−o cunoa− scă şi cei din Bačka, Srem, unde comunitatea româ− nilor nu este reprezentată într−un număr mare, aşa cum este la Vârşeţ, Ali− bunar şi Panciova.

Dorinel Stan

învăţământ continuare din pag. 15

Noi vrem să ne păstrăm limba noastră prea frumoasă şi trebuie să luăm măsuri ca să se dreagă starea ce o avem acuşi.

Mai întâi trebuie să cerem de la stat să ne dea şi drept şi posibilitate să înveţe şi copii noştri la şcoală limba românească, dar nu numai limba sârbească.

Amândouă trebuie să se ştie, dar mai bun. Care ştie două−trei limbi, şi tot alalt ştie mai bine.

Nu trebuie să pierdem vremea. În anul viitor, anul şcolar 2008/09, ar tre− bui să înceapă să se înveţe la şcoală limba noastră maternă, dacă nu în toate clasele, măcar în clasa întâia, dar apoi şi în celelalte. Ar trebui să se înveţe cel mai puţin 2−3 ore pe săptămână în satele şi oraşele unde trăiesc români. Dacă n−

avem dascăli, trebuie să−i cătăm. La început pot să vorbească cu şcolarii în limba maternă vreunii care ştiu mai bine româneşte: vreun părinte sau alt om învăţat.

Am putea să organizam cursuri de dascălii care ştiu româneşte, fiind din sate româneşti, ca să−i pregătim de a preda lecţiile şcolarilor.

Iar aşa trebuie să pregătim abecedare şi alte cărţi pentru şcolari, sau să le folosim pe ale şcolarilor din Voivodina.

Consiliul nostru naţional trebuie mai zor să ia măsuri pentru începerea edu− caţiei în şcolile noastre.

Despre cartea “Isânovăţil în spaţiu şi timp” a vorbit apoi domnul Sveta Ca− rabaşevici.

Grigore Zăicereanu

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 19

În sala Teatrului Naţional Sârb din Novi Sad, miercuri, 5 decembrie 2007, în prezenţa a peste o mie de spectatori, un număr impor− tant de români veniţi din leagănul spiritual şi cultural al românilor din Serbia−Vârşeţ a concertat unul din cei mai mari virtuoşi români − Gheorghe Zamfir.

NR. 96

Rugăciune pentru omenire

religie

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 20

NR. 96

PELERINAJUL CREDINCIOŞILOR DIN ALIBUNAR LA MALAINIŢA

La data de 21 noiem− brie 2007, sărbătoarea „Sf.Arh.Mihail şi Gavril” pe stil vechi, corul bărbă− tesc al Bisericii Ortodoxe Române din Alibunar în frunte cu preotul paroh, Prot.Ionel Mălaimare şi împreună cu un grup de credincioşi din Alibunar, Sân Mihai şi Petrovasâla şi preoţii Teodor Miclea din Uzdin şi Emanuel Tăpă− lagă din Sân Mihai şi tână− rul teolog Octavian Susa din Petrovasâla, licenţiat în teologie, au vizitat Bi− serica Ortodoxă Română din Malainiţa şi Reme− siana de lângă Negotin, păstorită de Prea Onoratul Protopop Boian Alexan− drovici al Daciei Ripensis.

Bisericuţa din Malainiţa, mică ca proporţii dar foa− rte mare ca importanţă, este primul lăcaş Sfânt de pe Valea Timocului în care serviciile divine sunt oficiate în limba română, după aproximativ un se− col şi jumătate, iar Părin− tele Boian Alexandrovici este primul şi deocamdată unicul preot român din această zonă. Această bi− sericuţă a fost construită prin purtarea de grijă a Părintelui Ceresc şi prin dragostea şi osârdia Prea Onoratului Părinte Proto− pop Boian pe un loc pito−

resc care este proprietatea familei Sfinţiei sale şi este pusă sub scutul Sf. Arha− ngheli Mihail şi Gavriil.

Pentru a ajunge la Ma− lainiţa la Sf.Liturghie din ziua Hramului, pelerinii au plecat cu autobusul din Alibunar la ora 4 di− mineaţa. (Mulţumim şi pe aeastă cale preşedintelui Comunei Alibunar, D−lui Milan Ćuruvija pentru că ne−a ieşit în ajutor şi de această dată şi ne−a pus la dispoziţie în mod gratuit autobusul Comunei Ali− bunar).

Sfânta Liturghie a înce− put la orele 9,30 fiind ofi− ciată în sobor de preoţii: Boian Alexandrovici din Malainiţa şi Remesiana, Ionel Mălaimare din Ali− bunar, Teodor Miclea din Uzdin, Emanuel Tăpălagă din Sân Mihai şi Prea

Cuv.Părinte Protosinghel Clement, duhovnicul mă− năstirii Râmeţ din Româ− nia care a venit în peleri− naj la Malainiţa împreună cu două măicuţe de la mănăstirea Râmeţ. Răs− punsurile liturgice au fost date de corul Bisericii Or− todoxe Române din Ali− bunar condus de Petru Laţcu. La momentul potri− vit a cuvântat mai întâi Pr.paroh, Părintele Boian Alexandrovici exprimân− du−şi bucuria personală şi a păstoriţilor săi pentru împreună liturghisirea cu fraţii preoţi, corul şi cred− incioşii de acelaş neam şi limbă veniţi din Banat şi din România. Au urmat apoi pe rând cuvântările preoţilor oaspeţi în care au fost exprimate aceleaşi sentimente de bucurie şi mulţumire sufletească,

precum şi sentimentele de frăţietate şi solidaritate cu Părintele Boian şi cu eno− riaşii săi. A urmat apoi Li− tia din ziua Hramului, adică întreita ocolire a Sfântului lăcaş, sfinţirea apei, tăierea colacului şi binecuvântarea ofrande− lor.

După terminarea ser− viciilor divine a urmat ma− sa comună, o adevărată „Agapă” (masa dragostei), pregătită cu multă însu−

stabilirea relaţiilor bazate pe preocuparea comună la propăşirea spiritualităţii în duhul credinţei orto− doxe străbune, participa− rea reciprocă la momen− tele aniversare ale Biseri− cii Ortodoxe Române din Malainiţa şi Remesiana şi ale Bisericii Ortodoxe din Alibunar, schimburi de experienţă în domeniul funcţionări celor două pa− rohii. Raportul dintre fraţii este dominat de sentimen− tul de iubire, iar pelerina− jul preoţilor şi a credin− cioşilor din Banat şi Ro− mânia a fost determinat de

fleţire de naşii bisericii şi de enoriaşii din Malainiţa şi Remesiana. Apoi preoţii Boian Alexandrovici şi Io− nel Mălaimare au semnat Acordul de Înfrăţire între cele două parohii: Malai− niţa şi Remesiana şi Alibu− nar, având binecuvân− tarea P.S.Daniil, Episcop al Daciei Felix. Acest aco− rd de înfrăţire are ca scop

dorinţa intensificării dra− gostei frăţeşti şi a ajutoru− lui reciproc. Cu sufletele pline de bucurie şi har, pelerinii s−au întors fie− care la ale sale, nu înainte de a fi fost exprimată dor− inţa reciprocă a reîntâl− nirii.

Protopop Ionel Mălaimare

ricii. Menţionăm că Comu− nitatea Românilor din Ser− bia este întotdeauna pre− zentă la evenimentele de acest gen şi sprijină, în bu− nă măsură, lăcaşurile noa− stre sfinte din localităţile

noastre, atât financiar şi cu alte mijloace, cu scopul de a păstra spiritualitatea ro− mânească şi credinţa în bu− nul Dumnezeu a tuturor ro− mânilor de pe acest spaţiu.

Liviu Stamin

Sărbătorirea praznicului bisericesc Sfântul Ion la Vlăicovăţ

Ziua de 7 ianuarie, pe lângă faptul că s−a sărbă− torit praznicul bisericesc Sfântul Ion, a avut şi o mare însemnătate pentru eno− riaşii Bisericii Ortodoxe Române din Vlaicovăţ. În această zi a avut loc insta−

larea noului preot, un eveniment important pen− tru românii din Vlaicovăţ.

Este vorba despre tânărul preot Gheorghe Dolinga, originar din Grebenaţ care va păstorii de acum înainte credincioşii.

Slujba instalării a fost efectuată de Episcopul Daciei Felix P.S.S. Daniil.

Pe lângă numeroşii enoriaşi la slujba de instalare a fost prezentă şi o delegaţie a Comunităţii Românilor din Serbia: Daniel Gaita direc− torul Tipografiei „Nă− dejdea”, Gabriela Imbroca, Maria Roman şi Liviu Sta− min consilieri C.R.S., care au donat, cu această oca− zie, în numele Comunităţii o icoană cu Sfântul Ioan Botezătorul După slujba religioasă şi instalarea preotului a avut loc o masă comună în inc− inta Casei parohiale a Bise−

sport

Turneul şi−a atins scopul Acum câteva luni a fost inaugurat Biroul Central al CRS pentru Serbia de Răsărit cu sediul la Zaieciar şi deja a reuşit să orga− nizeze un turneu de fotbal pe teren redus cu scopul de a aduna la un loc un număr cât mai mare de jucători de etnie română din comuna Zaieciari.

Din cele 17 sate cu populaţie românească din comuna Zaieciari, 13 din− tre ele au fost prezente în sala centrului sportiv „Kraljevica”, sâmbătă 19.

01. 2008 contribuind la reuşita turneului. Comu− nitatea Românilor din Serbia a sprijinit financiar cheltuielile manifestării sportive asigurând ca acest turneu să fie cât mai

reuşit. La începutul turne− ului D−ul Boicu Stan− covici, preşedintele Birou− lui Central, s−a adresat participanţilor după care a executat prima lovitură de

Miljan Nikolić

minge, inaugurând în mod oficial manifestarea.

De la biroul Central CRS din Vârşeţ a fost prezentă o delegaţie compusă din: Daniel Gaita, directorul tipografiei „Nădejedea”, Gheorghe Turcoane şi Li− viu Stamin, consilieri CRS. Au fost disputate 20 de meciuri în care au fost înscrise 84 de marcări.

Jucătorii au dat dovadă de corectitudine şi fair−play.

Echipa din Iasicova Mare s−a dovedit fiind cea mai experimentată, câştigând turneul. Toate echipele au primit la final câte o diplomă de participare iar echipele care au disputat meciurile semifinale şi

finale au primit medalii şi câte o cupă. Clasamentul a fost următorul: Iasicova mare locul I, Gamzigrad locul II şi echipa din Lubniţa locul III. Cel mai tânăr participant a primit diplomă şi o medalie. Este vorba de tânărul Milian Nicolici cu care am stat puţin de vorbă şi care la întrebarea noastră de ce naţionalitate este, ne−a răspuns convingător că este român. Dealtfel, Mi− lian are 11 ani şi este elev în clasa IV−a la Şcoala „Desanka Maksimovici” din Zaieciari, iar fotbalul este pasiunea lui. Milian este foarte talentat şi antrenează acest sport de

la vârsta de 3 ani la cen− trul sportiv „ Kraljevica” din Zaieciari.

Deci, scopul a fost atins, românii din comuna Zaieciari au fost poate, după mult timp, pentru prima dată adunaţi, într− un număr aşa de mare.

Sperăm din tot sufletul ca astfel de manifestări să continuie în viitorul apro− piat. Comunitatea Româ− nilor din Serbia va sprijinii cu toate mijloacele orice acţiune şi manifestare care are drept scop tre− zirea spiritului naţional şi păstrarea limbii şi obi− ceiurilor românilor în Ser− bia de Răsărit.

Liviu Stamin

mai buni dintre cei mai bu− ni, plasaţi pe primele patru locuri, pentru care organiza− tori au asigurat medalii. Şi anume, în ceea ce priveşte evoluare fetiţelor, în diferite categorii, clasamen− tul final a fost următorul: în categoria claselor I – II, locul I − Izabela Lupulescu din Uzdin, locul II − Maja Ma− tuljka din Padina, locul III – Ksenija Komnika din Padina, locul IV − Katarina Tăpălagă din Nicolinţ. În categoria claselor III – IV, locul I − Mi− haela Fera din Uzdin, locul II – Darisela Bălan din Uz− din, locul III – Cristina Tă− pălagă din Nicolinţ şi locul IV− Alesia Bălan din Uzdin. În categria claselor V – VI, locul I – Adriana Pavljik din Padina, locul II – Bianca Ji− voin din Uzdin, locul III – Blazena Mihalek din Padina şi locul IV – Ceh Lidia din Nicolinţ. În categoria cla− selor VII – VIII, locul I – Pu−

renda Jelena din Coştei, lo− cul II – Kovać Jasna din Padi− na, locul III – Iacob Brankica din Coştei şi locul IV – Maja Lazarević din Ecica. În categoria claselor I – II, la băieţi, locul I l−a cucerit Aleks Petraş din Padina, lo− cul II − Marian Mengher din Nicolinţ, locul III – Janko Kukucka din Padina şi locul IV – Pincu Marian din Nico− linţ. În categoria claselor III – IV, locul I – Gabriel Murgu din Nicolinţ, locul II – Mar− ko Filipović, din Vârşeţ, locul III – Poljak Adrian din Padina şi locul IV – Karoli Staub din Padina. În catego− ria claselor V – VI, locul I – Mauriciu Barsan din Nico− linţ, locul II − Sebastian Bran− ković din Nicolinţ, locul III – Zlatko Gojan din Padina şi locul IV – Nikola Filipović din Vârşeţ. În categoria cla− selor VII – VIII, locul I – Ad− rian Ambruş din Nicolinţ, locul II – Remus Murgu din

Nicolinţ, locul III – Cornel Bugariu din Coştei şi locul IV – Romulus Murgu din Nicolinţ.

Merită să menţionăm şi faptul că datorita angaja− mentului Comunităţii Româ− nilor din Serbia, au fost asig− urate diplomele pentru toţi participanţii.

Constatarea generală a fost că gazdele au organizat turneul la cel mai înalt nivel, iar pentru ca totul să fie aşa cum trebuie, şi−au dat con− tribuţia şi următorii sponsori: Fabrica de apă mineralizată „Moja voda” − sponsorul ge− neral al clubului, Comuni− tatea Românilor din Serbia, „Swissllions” − Takovo, Bru− tăria „1 Maj” şi Fabrica de sucuri „Romana”.

Ediţia a II−a a „Turneului prieteniei”, va avea loc în primăvara acestui an, la Nicolinţ. Să le fie de bun augur...

Mariana Stratulat

nizat prima ediţia a „Tur− neului prieteniei”, la tenis de masă, în categoria elevilor şcolilor generale. A fost acesta şi un bun prilej de a se aduna laolaltă toţi aceea ce iubesc jocul cu paleta şi mingea de celuloid, de a schimba opinii, păreri, mai ales în ceea ce priveşte orga− nizarea pe viitor a acestui turneu, care tinde să devină tradiţional. Rezultatul final a trecut în planul doi, căci după cum ne−au mărturisit participanţi, principal este faptul că au triumfat sportul şi prietenia.

La „Turneul prieteniei”, pe lângă echipa din locali− tatea gazdă, s−au prezentat: C.T.M. „Vršac” din Vârşeţ, C.T.M. „Rapid” din Nicolinţ, Ş.G. „Dr. Sabovljev” din Ecica, C.T.M. „Unirea” din Uzdin, precum şi C.T.M. „Dolina” din Padina. În total, 70 de copii, care au dat totul de la sine şi ne−au prezentat meciuri intere− sante. Au decis nuanţele, pentru că toţi participanţi s− au prezentat la nivel. Şi totuşi, să−i amintim pe cei

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 21

Îmi amintesc că pe când eram elevă la şcoala ele− mentară una dintre cele mai atractive ramuri sportive la Coştei, era chiar tenisul de masă. Cu câtă pasiune îi urmăream pe sportivii noş− tri... Şi−i admiram! Apoi, totul a stagnat!

După mai mulţi ani de pauză, la iniţiativa entuzias− tului şi ambiţiosului Ionel Bugariu, care a fost şi este unul dintre cei mai buni jucători de tenis de masă ai Coşteiului, în această locali− tate a fost reactivat Clubul de tenis de masă „Căraşul” – Coştei. Aşadar, şi la Coştei, această ramură sportivă, a început să ia din nou avânt.

Dar, de data acesta nu vom scrie despre succesele pe care le înregistrează coşteie− nii pe acest tărâm, (chiar dacă sunt demne de evi− denţiat!), ci despre un eveni− ment inedit, care a avut loc în incinta acestui club.

Anume, pe data de 15 decembrie 2007, tot la ini− ţiativa lui Ionel Bugariu, Clubul de tenis de masă „Căraşul” din Coştei, a orga−

NR. 96

„TURNEUL PRIETENIEI” LA TENIS DE MASĂ, EDIŢIA A I−A , COŞTEI 2007

tradiţie LA CAMINUL CULTURAL DIN NICOLINT

O frumoasă cameră etno

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 22

NR. 96

Deja de câţiva ani, în incinta Căminului Cultural din Nicolinţ se află o cameră etno, unde au reuşit să se adune crâm− pee din viaţa de fiecare zi a pre− decesorilor noştri, în aşa fel încât să−ţi faci o imagine clară a vieţii de zi cu zi a nicolincenilor.

Cu ocazia Manifestării Laico−Religioase „Colindele Neamului” care a avut loc, în acest an la Nicolinţ, acest spaţiu a primit o semnificaţie deosebită, având vădita amprentă a sărbătorilor de iarnă. Doamna Aurica Gherga, directoarea Bib− liotecii din localitate şi preşedinta Asociaţiei Fe− meilor „Orhideea”, îm− preună cu un grup de femii, au făcut ca aceast colţişor care vrea să ilus−

treze fragmente din viaţa de fiecare zi a cetăţenilor din acestă localitate să apară în toată splendoarea lui în faţa numeroşilor

oaspeţi şi invitaţi care i−au trecut pragul. Într−un colţ, se înşiruie, una după alta, obiecte de uz casnic− albie din lemn unde se frământa aluatul pentru pâinea cea de toată zilele, sită pentru cernut făina şi lopata de scos pâinea din cuptor, diferite vase de argilă, cană şi ulcior de argilă în care se ducea apa la câmp, furcă de tors cu suveici, răză− toare şi „frecătoare” pen− tru rufe, săpun făcut în casă, călcător cu cărbuni de diferite mărimi, feli− nar, „ trăgulă” pentru scos vinul sau ţuica din butoi,

nelipsit din camera mare a copilăriei noastre. Pe el stau atârnate, chilimuri , cătrinţă mare „din faţă” şi cătrinţă mică „din spate” lucrate în „ irimiz”, şorţ „trucuit” şi „ cârpă de pliş cu ciucuri” iar la ferestre sunt atârnate brâuri inflo− rate pentru fete şi neveste, cu flori multicolore pentru zilele de sărbătoare şi în dungi pentru femeile mai în vârstă.

Pereţii au farmecul lor aparte, astfel că nu poţi decide ce ai admira mai mult. Prosoapele brodate sau cusute în zeci de culori sau portretele vechi

atingă mărimea potrivită în ajunul Crăciunului.

Bineînţeles că în colţul camerei stă nelipsitul brad din care atârnă smochine, prune uscate, mere şi turtă dulce, aşa cum obişnuia să fie îmbodobit bradul în anii copilăriei părinţilor noştri, dar mai ales, nelip−

situl sac cu paie, pe care se puneau copii, în di− mineaţa de Crăciun, când bunica sau, mai degrabă străbunica, venea cu „ciu− rul” pe care−l trecea pe deasupra capului copiilor care trebuiau să fie cu− minţi pentru ca în primă− vară, cloşca să stea

obiceiuri URARE DE CRĂCIUN

şi un papuc d i n lemn. În alt colţ stă ţanţoş,

îmbrăcat în propria mân− drie patul tradiţional, acoperit cu chilimuri şi căpătâie brodate şi scaunul lung cu spate,

c e ştiu să−şi ducă c u dem− nitae tre− cerea prin timp, de unde ne zâmbesc nos− talgic bunicii şi străbunicii noştri. În mijlocul camerei stă masa pregătită pentru Ajunul Crăciunului. Cu faţă de masă de sărbători, colacul aranjat aşa cum se face pentru această Sfântă Sărbătoare, pe paie, pre− sărat cu grâu, porumb şi bani pentru ca anul să fie rodnic şi îmbelşugat, cu nelipsitul „cârnaţ”, lumâ− nare şi grâul verde, pus la încolţit în ziua de Sfântul Nicolae, pentru ca să

Ca şi în fiecare an, şi anul acesta, s−a sărbătorit Crăciunul, magicul şi albul Crăciun. Sărbătorile de Iarnă vin ca să uităm necazurile de afară, şi să fie alături de noi oaspeţii dragi, să ne amintim de cele mai duioase clipe din trecutul nostru.

Sărbătorile se anunţă printr−o atmosferă ciudată de pietate şi de ide− alism, care ne face să ne adunăm gândurile pentru câtva timp, gân− durile împărtăşite, sentimentele răspândite, iluziile răvăşite de atâta zbucium, consum în lupta pentru trai. Şi ce ar fi viaţa omenească, această viaţă atât de lungă, dar şi atât de scurtă, şirul acesta de variate străduinţe, la capătul căruia stă întotdeauna vecia? Ce ar fi viaţa noastră fără de sărbători? Ele întretaie lunga monotonie a vremii, ele strălucesc ca o mulţime de felinare aprinse în mohorâtul deşert al existenţei. Şi sufletele noastre se înviorează la aceste lumini, puse stavilă între noi şi nemărginirea, căci ele gonesc fantomele nihilismului din mintea noastră. Şi anul acesta am sărbătorit Crăciunul. Zile de pace şi de odihnă, zile în care uităm de necazurile de afară. Am fost încă o dată fericiţi, în mijlocul familiei, a rudelor, a prietenilor noştri. Sărbătorile au nepreţuitul dar de a se aşterne în sufletul nostru ca un val de iubire şi de cred− inţă. Am profitat de aceste zile de reculegere senină, în care grijile amorţesc, în care urile adorm, în care iubirile prind aripi. Va fi un nou început pentru noi, hrănit de momentele duioase ale acestor ceasuri de sărbătoare, căci ele, chiar după ce trec, lasă în urma lor, pe o coadă străvezie de cometă, un lung cortegiu de sentimente şi idei care întreţin în noi porniri bune, gânduri senine şi optimism.

Fiecare dintre noi avem, în faţa sărbătorilor de iarnă, un gând, o dorinţă, o iluzie.

Fie ca acestea să se îndeplinească!

Vă dorim din adâncul sufletului!

Trăian Todoran de la Grosu

Am amenajat acolo şi o scenă de vară, unde a fost prezentat un program cul− tural – artistic, iar numero− sul public a avut prilejul să trăiască clipe de neuitat în acel peisaj mirific, aflăm de la domnul Ion Rotariu, iar în „Monogra− fia” amintită mai sus sunt scrise următoarele: „Gru− pa culturală, compusă din fanfară, grupa de folclor şi din cântăreţi, participă la prima trecere în revistă a

putem deduce cât de im− portantă era acea pă− durice, în jurul căreia erau organizate o sumedenie de manifestări.

Pline de emoţii erau şi cuvintele doamnei profe− soare Veronica Luca Şte− fan (n.1957), care mi−a descoperit secvenţe din viaţa ei de elevă, când împreună cu colegii şi profesorii săi au poposit zile întregi la „Moara Mică”:

toate drumurile au dus spre „Moară”.

Doamna Mărioara Bal− mez (n.1926), mi−a vorbit despre perioada colhozu− lui şi despre perioada când pădurea de la „Moa− ră” era a poporului: − Era în firea coşteie− nilor de demult să se ajute reciproc şi să acţioneze în comun. Aşadar, îmi amin− tesc de perioada când aduceam lemne de la „Moara Mică”, deoarece era a poporului. O bună parte a cetăţenilor, şi mai ales cei din partea de sat numită „Cureche”, aveam acolo câte două „oche” de pământ. Tăiam lemne, le făceam cămară şi apoi ne jucam „de−a ţencuşa”.

generaţie, care practica astfel de excursii, la care eu trebuia să−l contrazic, deoarece şi eu am astfel de amintiri din perioada

Eram copil pe−atunci, dar îmi amintesc foarte bine, de cuvântul „fair” (foc) şi de ofiţerul rus, împuşcat în faţa bi− sericii din sat... Partizanii, nu i−am văzut, dar am auzit că stau la pândă în pădure. Au poposit acolo până au venit nemţii de la Ciortea, Vrani, Iam, şi apoi au dispărut fără urmă. Ruşii au jefuit satul întreg, apoi s−au retras spre Straja

„Uniunii vilegiaturiştilor bănăţeni”, organizată la „Moara Mică” din Coştei, la care au fost cca. 5000 participanţi...” Data nu se precizează, dar din alte explicaţii putem deduce că era vorba despre toam− na anului 1964. Şi mai cităm: „An de an se real− izează noi construcţii şi noi amenajări. În anul 1963 a fost ridicat Mo− numentul partizanilor de la „Moară Mică”, unde a fost amenajat un loc de recreaţie şi de evocare a luptelor glorioase ale poporului din Coştei con− tra fascismului german... În vederea asigurării mij− loacelor necesare pentru ridicare unei cabane turis− tice la „Moara Mică” ş.a.m.d.” – proiect care, din păcate, nu s−a realizat

− În jurul pădurii erau corturi. Vreo 20 la număr, iar vizavi, terenul de fot− bal improvizat. Bucătărea− sa de la şcoală ne−a pre− gătit gustarea, iar noi am petrecut clipe candide în acel „colţ de rai” şi regret că azi nu se mai practică astfel de excursii.

Referitor la povestea doamnei profesoare, s−a inclus şi învăţătorul pen− sionar Todor Dalea (n.

1938), care mi−a vorbit despre excursiile pe care le−a făcut împreună cu elevii săi şi au rămas adâ− nc impresionaţi de cele văzute şi petrecute. Şi doamna Elena Gheorghe (n.1943), pe când era ele− vă, mergea la „Moara Mică”. În sunete de fan− fară, fie cu trăsura trasă de cai, fie cu remorca împo− dobită cu flori de tei, dar

Şi anume, cineva se în− torcea cu spatele şi arunca o bucăţică de hârtie cu numele unora dintre noi.

Pe care cămară cădea, persona respectivă ducea cămara aceea acasă. As− tfel împărţeam cămările de lemne, ca să nu fie supărare, deşi erau în gen− eral egale. După eliberare, „Moara Mică” a trecut sub protecţia statului...

Amintiri frumoase, le− gate de „Moara Mică”, au şi generaţiile mai tinere.

De exemplu, dr. Marius Savu (n. 1974) mi−a vorbit despre perioada când mergea împreună cu co− legii săi de clasă şi cu doa− mna învăţătoare Elena Mata, la „Moară”, unde au organizat „Şcoala în natură”, au făcut baie, au pescuit, au cules ghiocei, au învăţat să se orienteze după scoarţa de copaci şi multe, multe altele. Şi Ma− rius a ţinut să menţioneze că generaţia lui era ultima

când eram „doar elevă” la şcoala elementară şi, îm− preună cu colegii mei de clasă, vizitam „Moara”.

Nu obişnuiam să rămâ− nem acolo zile întregi, nici să dormim sub cor− turi... Excursiile noastre erau de o zi, dar ne−au ajutat să ne creăm o ima− gine cât mai clară despre comoara pe care o avem în sat.

În fine, am anchetat şi pe actualii elevi, atât de la cursul inferior, cât şi de la cursul superior, şi le−am pus aceiaşi întrebare – ce ştiu despre „Moara Mică”, la care aproape toţi mi−au răspuns: „Acolo, în primă− vară, mergem după ghio− cei...” Atât! Iar păduricea noastră merită mai mult.

Merită să răsădim, în pajişte cuvintelor, acele fire nedesluşite de divini− tate (fie şi din amintiri), care să crească, să înflore− ască şi să prindă rădăcini adânci în negura vremii.

Căci, atunci când val− urile Căraşului se sparg de pietricele şi vuietul vântu− lui pătrunde prin copacii ce zgârie cerul, „Moara” încearcă să ne destăi− nuiască câte o taină şi încearcă din toate puterile să ne atragă spre sine.

Iar dacă nu v−am lămu− rit prin imagini şi cuvinte, veniţi, vizitaţi−ne şi vă veţi convinge.

Fotografii şi text: Mariana Stratulat

CUVÂNTUL ROMÂNESC − RUMUNSKA REČ 23

continuare din pag. 23 niciodată, însă din aceasta

NR. 96

reportaje

Să cucerim Europa împreună

2

Europa nu este doar un scop – Europa este calea spre siguranţa noastră şi a copiilor noştri.

Europa poate să ne ofere mult, dar şi noi avem cu ce să ne mândrim: cunoştinţele noastre, fermitatea, energia, tradiţia noastră, optimismul şi talentul. Împreună putem să cucerim Europa. În acest mod putem opţine investiţii certe, să construim drumuri şi poduri, să ne asigurăm salarii mai mari, pensii mai bune, o şcolarizare mai calitativă, un tratament medical accesibil pentru toţi.

O Serbie europeană este o Serbie puternică.

Doar împreună putem să realizăm aceste scopuri.

Să cucerim Europa împreună.

BORIS TADIĆ PREŞEDINTE

“CUVÂNTUL ROMÂNESC” − PUBLICAŢIE A ROMÂNILOR DIN SERBIA Responsabil pentru sectorul informare: Marin Gaşpăr Redacţia: Eufrozina Greoneanţ, prof. dr Trăilă Spăriosu, Ion Cizmaş, Dorinel Stan, Simona Găvăgină, dr. Viorel Roman, Simeon Lăzăreanu, Nicolae Bulic, Horia Lelea, Aurelia Crăiete, Maria Gaşpăr, Maria Pâslaru, Natalia Stan, Traian Todoran, Ionel Turcoane şi Pavel Greoneanţ.

Tehnoredactarea computerizată: Gabriela Imbroca şi Liviu Stamin; fotoreporter: Liviu Stamin Înregistrat la Secretariatul pentru Informaţii, Republica Serbia, nr. 1085/91 ”Cuvântul românesc” apare sub egida Comunităţii Românilor din Serbia; Adresa redacţiei: Vârşeţ, 26300, strada Vasko Popa 16; tel/fax: 013/838−031; e−mail: comunitatea@gmail.com; www.comunitatea−romanilor.org.yu; Tipografia: “Kolorprint”, Vârşeţ / tiraj: 5.000 exemplare