Răni din trecut

Prof. Daniela Ghițulescu Liceul Tehnologic Costești, Argeș

Jurnalul Annei Frank alături de tânăra lui autoare, a devenit un simbol al Nazismului și al Holocaustului. Publicat de tatăl autoarei după ce aceasta a murit în lagăr, această carte jurnal reprezintă simbolul suferinței tuturor celor asupriți și terorizați de regimul nazist. Tânăra de 13 ani este o fată veselă, cu o bucurie de viață debordantă, dar care, născută în familia care nu se încadra în normele agreate de putere, a fost nevoită să se ascundă pentru o perioadă de aproape 2 ani. Împreună cu familia sa și cu alți 4 evrei, au stat ascunși într-o anexă crezând și sperând până în ultima clipă că perioada terorii se va sfârși și viața își va continua traseul obișnuit. Din nefericire, așa cum s-a întâmplat cu mii de evrei, soarta nu le-a fost favorabilă și, fiind descoperiți în ascunzătoare, au fost duși în lagăre și, în scurt timp, au fost răpuși de boli, înfometare sau tratamente inumane concepute de mințile bolnave ale celor care se credeau superiori. Dintre cei 8 care au stat ascunși, doar tatăl Annei a supraviețuit, el fiind cel care s-a ocupat apoi de publicarea Jurnalului Annei și de înființarea unui Fond Anne Frank care se ocupă cu ajutorarea supraviețuitorilor Holocaustului. Povestea Jurnalului nu este una obișnuită, deoarece din paginile sale, unde povestea începe înainte de izolare, răzbate un talent literar care ar fi putut avea un viitor, dar care, din păcate, a fost împiedicat să crească. Pe lângă spaimele pricinuite de teroarea izolării, tinerețea Annei răzbate prin paginile cărții. Kitty, așa cum își numește ea jurnalul, este martorul viu al trăirilor ei, al neputinței și frământărilor, al ororilor auzite care capătă proporții uriașe pentru un suflet așa de tânăr și al spaimei din fiecare zi care inundă sufletele locuitorilor Anexei. Totuși, tinerețea ei și optimismul nu încetează să se împletească cu tristețile iminente, sentimentalismul și dorința ei tinerească de a cunoaște, de a ști, de a învăța. Stările ei sunt schimbătoare, când veselă când preocupată de ce se întâmplă afară cu prietenii și cunoștințele ei. Tinerețea și firea ei rebelă reușește să anime atmosfera apăsătoare și monotonă a Anexei. Toate personajele sunt văzute și descrise prin ochii ei, reușind astfel să vedem societatea așa cum era trăită și simțită de victimele regimului. Marcat de o tristețe imensă datorită finalului tragic al Annei și al celorlalți care se ascundeau cu ea, Jurnalul contrastează prin notele de veselie și optimism care reies din înscrierile autoarei. Ea nu încetează niciodată să spere că viața își va relua cursul obișnuit și se va putea întoarce la școală.

De fapt, în cei aproape 2 ani de izolare, Anne și sora sa Margot nu se opresc din studiu, pregătindu-se intens pentru un viitor în care ele cred, dar care le trădează. Povestea Annei Frank a constituit subiect pentru foarte multe reinterpretări, în medii și forme diverse. Ultimul film apărut în 2019 numit Anne Frank: Povești paralele este o interpretare inedită a jurnalului. O reinterpretare împletită cu alte povești și declarații istorice. Povestea redată în jurnal este completată cu poveștile a 4 supraviețuitoare ale lagărelor, care împreună cu membri ai familiilor lor vin și își expun poveștile incredibile. Filmul contrastează cu nuanța optimistă față de cartea originală, deoarece dacă în jurnal aproape toți protagoniștii cad victime, în film , accentul se pune pe poveștile norocoase a celor care au reușit să supraviețuiască. Povestită de actrița Helen Mirren care citește din cartea Annei chiar din camera Annei din Anexă, sentimentul de optimism este dat de întâlnirea vechiului cu noul, bătrâneții cu tinerețea fetei care, pasionată și intrigată de rănile trecutului, urmărește traseul evreilor persecutați prin diferite lagăre și memoriale. Cele două se întâlnesc la finalul filmului în camera Annei, vechiul părăsește camera, lăsându-i locul noului, gândirii moderne și corecte. Romanul grafic realizat de Ari Holfman și David Polonsky după jurnal este o altă variantă care atrage prin grafica specială și expresivă, care pune în valoare trăirile locuitorilor Anexei prin linii, desen, culoare și imaginație. Desenul final care surprinde fața Annei în multe ipostaze reflectă fără ajutorul cuvintelor multitudinea de trăiri și sentimente încercate de tânăra fata în cei doi ani chinuitori.

Bibliografie: Jurnalul Annei Frank 12 iunie 1942-1 august 1944, versiunea definitivă, Ed. Humanitas, București, 2012 Ari Holfman, David Polonsky – Jurnalul Annei Frank adaptare grafică, Ed.Humanitas, București, 2018 Anne Frank: Povești paralele, Sabina Fedeli, Anna Migotto, Editor Valentina Ghilotti, Produs de Didi Gnocchi, 2019