Lagărele de concentrare

1944, the labor detachments, the German occupation, the Oradea ghetto, the road to uncertainty, Auschwitz- Birkenau, after Auschwitz, Oradea without Jews, again at home, the list of victims of the Holocaust in Oradea and Bihor County52 . The author currently lives in Israel, visiting Oradea every year, where she spent most of her

life53 .

In addition to the diaries written during the Second World War about the realities of Bihor at the time, in recent years the testimonies submitted by Holocaust survivors in the ghetto process have been brought to the public's attention, their purpose being to prosecute those who ordered the genocide to the chosen people. The National Institute for the Study of the Holocaust in Romania "Elie Wiesel", the Association of Romanian Jews Victims of the Holocaust, through its books - The ghetto trial in northern Transylvania, which includes several volumes by Oliver Lusting, were published by AERVH Publishing House, Bucharest, in 2007. Testimonies about the Oradea Ghetto are included in volume II54. This publication completes the reader's image of the atrocities, sufferings, torments to which the Jewish people were subjected. The memorial writings have a series of common points, highlighting the gradual worsening of the situation of the Jewish population with the adoption and application of anti-Semitic legislation, the drama experienced by it with ghettoization, poor living conditions, interrogations that many Jews went through, deportation, etc. In conclusion, we specify that through this study we updated some aspects related to the tragic fate of Jews in Oradea and Bihor County in the fateful year 1944, using as sources memorial writings and local publications of the time, which accurately capture the gradual worsening of the Jewish community. Certainly, the described reality can be completed with existing information in other works, which approach a similar topic.

Prof. Cazacu Camelia Școala Gimnazială Constantin Gh Marinescu Galați

În primele săptămâni ce au urmat instalării la putere a lui Adolf Hitler, naziștii, a căror guvernare se baza pe decrete și dispoziții izvorând din „starea de asediu” declarată după incendierea Reichstag-ului din Berlin, au trecut la folosirea extensivă a violenței, care avea să devină în scurt

52 Idem, Jews ..., 411p. 53 http://www.oradea.ro/stiri-oradea/diploma-de-excelenta-pentru-tereza-mozes 54 National Institute for the Study of the Holocaust in Romania "Elie Wiesel" Association of Romanian Jews Victims of the Holocaust, The Process of Ghettos in Northern Transylvania, Volume II - Testimonies, volume by Oliver Lusting, AERVH Publishing House, Bucharest, 2007, Oradea Ghetto; http://www.survivors-romania.org/text_doc/oradea.htm

timp un instrument important al statului nazist. Violența era la ordinea zilei, atât pe stradă, cât și în lagăre și închisori, unde cei ce se opuneau regimului – comuniștii, social-democrații, liberalii, o parte dintre conservatori – sau erau considerați o potențială amenințare – criminali, homosexuali, prostituate, vagabonzi, șomeri, membrii ai diferitelor secte religioase, precum Martorii lui Iehova, preoții catolici și luterani erau încarcerați, bătuți și, câteodată omorâți. Începând cu jumătatea anilor ’30, naziștii au căutat să exploateze economic prizonierii din lagăre. Controlul exercitat în Europa, mai ales după 1939, le-a oferit naziștilor o gamă largă de posibilități de exploatare economică a populațiilor din acele teritorii, mai ales celor considerate inferioare din punct de vedere rasial. S-au construit astfel numeroase lagăre de muncă forțată ce deserveau agricultura, carierele de piatră, marile întreprinderi din industria chimică sau de război, lagăre în care au murit mii de prizonieri din cauza condițiilor inumane de muncă. Autoritățile SS au dezvoltat chiar conceptul de „exterminare prin muncă”, folosit mai ales în cazul prizonierilor evrei. Atunci când vor avea loc obiecții din partea unor oficiali naziști, după 1942, cu privire la iraționala „Soluție finală”, singura lor trimitere va fi folosirea rațională a exploatării până la moarte a evreilor, pentru a scoate astfel un ultim profit de pe urma lor. Lagărele de concentrare naziste au fost înființate înaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Evreii și „țiganii” au fost încarcerați în lagăre și supuși unui tratament brutal pentru că aparțineau unei alte „rase” a cărei existență „prejudicia” „rasa ariană”. Odată cu expansiunea nazistă în Est, numărul prizonierilor a crescut considerabil și astfel s-a produs o ierarhizare în cadrul lagărului, evreii aflându-se pe ultima poziție în cadrul acestei ierarhii. Lagărele erau folosite ca instrument pentru instituirea noii ordini rasiale pe care germanii o impuseseră în Est, aceasta fiind parte a unei politici deliberate de eliminare a indezirabililor”. Un prim pas concret în acest sens l-a constituit încarcerarea romilor în lagăre de concentrare, după ce, în prealabil, aceștia fuseseră plasați - încă din anul 1930 – în lagăre comunale special înființate. În 1942, un lagăr special pentru romi a fost creat în interiorul lagărului Auschwitz - Birkenau. După izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, au început să fie înființate lagăre de concentrare pe teritoriile ocupate mai ales în estul Europei, acestea devenind în scurt timp veritabile instrumente de implementare a terorii. Sute de mii de prizonieri din întreaga Europă au fost încarcerați într-o rețea ce cuprindea sute de lagăre, folosiți pentru a susține industria germană de război. Condițiile din lagăre erau inumane, mii de prizonieri au decedat din cauza foametei, a muncii grele și a abuzurilor, cel mai adesea bătăii administrate de paznici zeloși. Naziștii au folosit lagărele și pentru a-și implementa politicile rasiale în teritoriile ocupate, prizonierii din lagăre fiind tratați conform unei extrem de riguroase ierarhii rasiale. Sistemul lagărelor a atins perfecțiunea o dată cu deschiderea Complexului Auschwitz, care a servit drept lagăr de concentrare pentru polonezi și alte naționalități și lagăr de exterminare pentru evrei, peste 1.000.000 dintre aceștia fiind uciși la Auschwitz – Birkenau. Sistemul lagărelor naziste a debutat cu înființarea celui de la Dachau, primul lagăr de concentrare oficial, permanent și organizat, aflat sub jurisdicția SS. Dachau era foarte diferit de primele lagăre. Construit în martie 1933, Dachau a servit ulterior drept model pentru organizarea celorlalte lagăre din al Treilea Reich. Sistemul lagărelor de concentrare a început să fie dezvoltat după 1936, când au fost create lagăre noi și de dimensiuni mult mai mari, unde nu mai erau aduși doar oponenții politici ai regimului. Un prim astfel de lagăr a fost cel de la Sachsenhausen, care