Tradiţie, actualitate în lumea rromilor

That is why we must not forget what happened and let our tolerance guide us because bigotry cannot bring anything good. That's why "He who forgets is not worth it." The students of School No. 3 "Smaranda Gheorghiu" from Târgovişte are the greatgrandchildren of those children who were lucky enough to receive from a Jew rich in spirit and with a love of education, Samuel Iosif, merchant and great industrialist from Târgovişte, owner of the Spirits Factory on Calea Ploieşti, the land and the place where the school is located. The restaurant was built in 1916 and the school's estimate was 56,000 lei at the time, and Samuel Iosif donated 40,000 lei, and he also offered an interest-free loan for the difference. His only wish was that the names Eliza and Samuel Iosif should be written on the front label, and that all the children of Serbs, Gypsies, Romanians should be taught at school without racial discrimination and to make a classroom for the carpentry workshop for students to learn a trade.

Bibliography: Lia Benjamin (ed.), Jews in Romania between 1940-1944, vol 1, Hasefer Publishing House, 1993

Prof. dr. Grecu Elena-Alina, Școala Gimnazială Nr. 1 Costeşti, județul Argeș

Rromii au venit în Europa ca o națiune unită prin limbă, cultură și origine, dar în grupuri mici și răspândite pe o arie mare. Ei nu au avut putere politică sau militară, o religie a lor, sau un teritoriu cu care să se identifice. Pielea lor închisă și stilul de viață normal au creat încă de la început în mintea europenilor o imagine negativă despre rromi. Aceștia practicau ghicitul ca ocupație și foloseau blesteme pentru a se răzbuna, astfel încât ei erau asociați cu magia neagră –lucru deosebit de grav în societățile aproape paranoice din evul mediu, cu privire la religie. Totuși, au supraviețuit și și-au păstrat specificul etnic, în ciuda agresivității sociale și politice la care erau supuși. Datorită stilului lor de viață și discriminării, rromii nu au avut pentru mult acces la sistemul judiciar și nu au putut să-și apere drepturile, ba chiar nici să-și exprime punctul de vedere. Printre posibilităţile de integrare a rromilor în societate este şi aceea a asimilării culturale a acestei etnii. Se pune întrebarea dacă ea are sau nu astăzi o justificare sau viabilitate în lumea actuală. În variantă exclusivistă, evident, ea nu are viabilitate. Există un fenomen natural de asimilare culturală, parţială ⁄ totală, a unui număr restrâns de indivizi din etnia rromă. Cele mai expuse fenomenului sunt categoriile de rromi mai integrate social, cele aflate într-o comunicare permanentă cu majoritarii. În special, lăutarii, fierarii, florăresele etc., cu toate că nu îşi neagă apartenenţa la etnia rromă, în mare măsură, nu cunosc limba propriului neam şi nu manifestă vreo tendinţă pentru a o

învăţa. Ei îşi educă copiii în spiritul culturii române şi al valorilor europene. Această categorie de indivizi prezintă un grad avansat de românizare, deşi mai redus decât al rudarilor, dar un grad deplin de integrare socială. Dacă această categorie de persoane prezintă o adeziune benevolă la cultura majoritarilor, ar fi regretabil să se constate, la nivel politic, tendinţa de asimilare culturală a minoritarilor. Conform unui raport elaborat de Comisia Mondială pentru Cultură şi Dezvoltare, înfiinţată în anul 1991 sub egida UNESCO, se trăieşte ,,într-o lume în care zece mii de societăţi distincte se regăsesc în aproximativ două sute de state”. De-a lungul istoriei, diferitele tipuri de comunităţi etnoculturale s-au încadrat în condiţii distincte în comunităţile politice şi cadrele statale existente, ceea ce determină în bună măsură situaţia lor actuală, natura problemelor cu care ele se confruntă şi nu în ultimul rând, strategia etnopolitică pentru care optează, relaţia ce vor să o întreţină naţiunile majoritare. La originea pluralităţii etnoculturale se găseşte faptul că anumite comunităţi, care pe vremuri formau societăţi active şi complete din punct de vedere instituţional, inclusiv cu tradiţii de autoguvernare, au fost încorporate într-un stat mai mare. Încorporarea a avut loc de regulă, împotriva voinţei lor, ca urmare a colonizării, cuceririi sau cedării de teritoriu de la o putere imperială la alta, dar există şi exemple în care încorporarea s-a produs în mod voluntar, ca rezultat al federalizării. Deja s-a vorbit despre profundele deosebiri dintre cultura rromani, de origine asiatică, aproape primitivă, nescrisă, incompatibilă din multe puncte de vedere cu cea europeană, evoluată şi rafinată. Firesc este să fie pusă întrebarea în ce măsură există, totuşi, similitudini şi compatibilităţi între cele două forme de cultură. O compatibilitate demnă de evidenţiat, la nivel cultural, este dată de sistemul de valori eticoreligioase bine-rău, existent atât în cultura rromă tradiţională, cât şi în cea europeană, prin filiera religioasă. Astfel, rromii, prin tradiţie, cred în două principii: Del (principiul binelui) şi Beng (principiul răului), dar care se manifestă cu potenţialităţi echivalente în lumea înconjurătoare, spre deosebire de creştinism, unde, deşi există aceleaşi valori, binele este predestinat să învingă. Această asemănare, în construcţia sistemului de valori morale, atât la rromi, cât si la creştini, a făcut posibilă adoptarea cu uşurinţă de către rromi a religiei creştine cu întreaga ei structură de valori şi simboluri. Iată o posibilă poartă spre compatibilizarea celor două lumi. Sigur că doar prin educaţie, rromii pot fi, într-o primă fază, făcuţi să accepte, ca opţional, în paralel, sistemul de valori europene. Într-o a doua fază, valorile acestui sistem se vor întrepătrunde cu cele tradiţionale rromani, ducând la o sinteză compatibilă într-un grad înalt cu sistemul valorilor europene. O altă preocupare în cadrul tematicii rrome, despre care s-a vorbit mult în ultimii ani, este problematica marginalizării şi automarginalizării ca realităţi ale lumii rromilor şi, de aici, necesitatea eliminării acestor tare ale vieţii sociale în care sunt implicaţi, atât de mult, aceşti minoritari. Abordarea unei asemenea teme corespunde unei realităţi şi unei necesităţi şi pretinde o abordare profesionistă, tehnică şi eficientă. Marginalizarea se impune ca unul dintre cele mai actuale şi sensibile subiecte referitoare la lumea rromă. Se poate spune acest lucru, deoarece, frecvent, acest subiect, fiind abordat în totală necunoştinţă de cauză, în consecinţă, concluziile sunt distorsionate, în neconcordanţă cu realitatea şi, prin aceasta, periculoase pentru echilibrul social din orice comunitate în care există şi rromi. Atât