That is why we must not forget what happened and let our tolerance guide us because bigotry cannot bring anything good. That's why "He who forgets is not worth it." The students of School No. 3 "Smaranda Gheorghiu" from Târgovişte are the greatgrandchildren of those children who were lucky enough to receive from a Jew rich in spirit and with a love of education, Samuel Iosif, merchant and great industrialist from Târgovişte, owner of the Spirits Factory on Calea Ploieşti, the land and the place where the school is located. The restaurant was built in 1916 and the school's estimate was 56,000 lei at the time, and Samuel Iosif donated 40,000 lei, and he also offered an interest-free loan for the difference. His only wish was that the names Eliza and Samuel Iosif should be written on the front label, and that all the children of Serbs, Gypsies, Romanians should be taught at school without racial discrimination and to make a classroom for the carpentry workshop for students to learn a trade. Bibliography: Lia Benjamin (ed.), Jews in Romania between 1940-1944, vol 1, Hasefer Publishing House, 1993
Tradiţie, actualitate în lumea rromilor Prof. dr. Grecu Elena-Alina, Școala Gimnazială Nr. 1 Costeşti, județul Argeș Rromii au venit în Europa ca o națiune unită prin limbă, cultură și origine, dar în grupuri mici și răspândite pe o arie mare. Ei nu au avut putere politică sau militară, o religie a lor, sau un teritoriu cu care să se identifice. Pielea lor închisă și stilul de viață normal au creat încă de la început în mintea europenilor o imagine negativă despre rromi. Aceștia practicau ghicitul ca ocupație și foloseau blesteme pentru a se răzbuna, astfel încât ei erau asociați cu magia neagră – lucru deosebit de grav în societățile aproape paranoice din evul mediu, cu privire la religie. Totuși, au supraviețuit și și-au păstrat specificul etnic, în ciuda agresivității sociale și politice la care erau supuși. Datorită stilului lor de viață și discriminării, rromii nu au avut pentru mult acces la sistemul judiciar și nu au putut să-și apere drepturile, ba chiar nici să-și exprime punctul de vedere. Printre posibilităţile de integrare a rromilor în societate este şi aceea a asimilării culturale a acestei etnii. Se pune întrebarea dacă ea are sau nu astăzi o justificare sau viabilitate în lumea actuală. În variantă exclusivistă, evident, ea nu are viabilitate. Există un fenomen natural de asimilare culturală, parţială ⁄ totală, a unui număr restrâns de indivizi din etnia rromă. Cele mai expuse fenomenului sunt categoriile de rromi mai integrate social, cele aflate într-o comunicare permanentă cu majoritarii. În special, lăutarii, fierarii, florăresele etc., cu toate că nu îşi neagă apartenenţa la etnia rromă, în mare măsură, nu cunosc limba propriului neam şi nu manifestă vreo tendinţă pentru a o 110
