Mihai Eminescu

Darul nostru:

A fost și este Eminescu "A fost odată ca-n povești, A fost ca niciodată", Cel mai iubit dintre poeți, Ce s-a născut vreodată!

MIHAI EMINESCU (1850 -1889)

Grațiela Cristina Herghelegiu

Repere

biografice

-Mituri și controverseControversele legate de Mihai Eminescu încep chiar din ziua în care s-a născut. În arhiva bisericii Uspenia din Botoşani, ziua de "15 ghenarie 1850" este înregistrată drept ziua în care s-a născut Eminescu. Cu toate acestea Eminescu însuşi, atunci când a oferit o fotografie a sa societăţii Junimea, a notat pe verso ca dată de naştere 20 decembrie 1849. Mai mult, o Biblie care a aparținut familiei Eminovici conține toate datele de naștere ale copiilor, iar acolo scrie clar că Mihai s-a născut pe 20 decembrie.

S-a născut în toiul iernii, pe data de 15 ianuarie1850 la Botoşani, ca al şaptelea copil din cei unsprezece ai căminarului Gheorghe Eminovici şi ai Ralucăi, născută Juraşcu.

Copilăria şi-o petrece la Ipoteşti, în apropierea oraşului Botoşani, unde îşi începe şi studiile, pe care le continuă la Cernăuţi, unde în 1860 absolvă şcoala primară şi urmează două clase gimnaziale.

În anul 1866 debutează cu poezia La mormântul lui Aron Pumnul, publicată într-o broşură editată de elevii gimnaziului unde îşi făcea studiile

La 28 februarie / 9 martie 1866 publică în revista Familia poezia De-aş avea, iar Iosif Vulcan, conducătorul revistei îi schimbă numele din Eminovici în Eminescu.

Între 1866 – 1869 cutreieră Transilvania şi Muntenia, ca sufleor şi copist în trupele de teatru ale lui Iorgu Caragiale şi Pascali sau la Teatrul Naţional din Bucureşti.

În perioada 1869 – 1872 studiază la Viena, unde îl întâlnește pe Ioan Slavici, unul dintre viitorii săi buni prieteni. Tot în această periodă o întâlnește pe Veronica Micle. În următorii doi ani (1872 – 1874) va studia la Berlin; din 1870 începe să publice şi în revista Convorbiri literare a Societăţii Junimea din Iaşi. Nici perioada în care a studiat la Berlin nu a fost una așa cum s-ar fi așteptat. Și-a ratat studiile realizate, deoarece nu s-a întors în țară cu diploma de doctor în filosofie, așa cum spera Titu Maiorescu.Cu toate acestea,în această perioadă ,18721874, Eminescu s-a bucurat de una dintre cele mai productive etape din viața lui. Potrivit studiilor realizate de Ilinei Gregori, Mihai Eminescu mergea la cursuri de egiptologie, care aveau să dea roade mai târziu, în opere precum "Egipetul" sau "Avatarii faraonului Tla". În 1875 se înapoiază la Iaşi unde lucrează ca director al Bibliotecii Centrale, profesor la Institutul Academic, revizor şcolar şi redactor la Curierul de Iaşi ; din această perioadă ieşeană datează prietenia lui cu Ion Creangă.

Din 1877 până în 1883 va locui la Bucureşti, unde este redactor la ziarul Timpul , alături de Ioan Slavici şi de I.L. Caragiale. În decembrie 1883, îi apare la Editura Socec, sub îngrijirea lui Titu Maiorescu, volumul intitulat Poesii.

Pe 28 iunie 1883, Mihai Eminescu avea să-și schimbe complet destinul, chiar în restaurantul Capșa, din București. Îndignat de ce se întâmpla în România în acea vreme și patriot înrăit, Eminescu face un scandal monstru și strigă în gura mare că o să-l asasineze pe Carol I. La doar 33 de ani, Mihai Eminescu este arestat de poliție și este internat întrun sanatoriu.

Perioada 1883 – 1889 este marcată de suferinţă, o perioadă în care momentele de boală alternează cu cele de luciditate;

Numeroase scrieri și teorii susțin că Mihai Eminescu a fost asasinat din cauza convingerilor sale politice naţionaliste. Criticul Iulian Costache contrazice această teorie spunând că autorii unor astfel de studii "îşi vând propriile deducţii drept certitudini.„

La 15 iunie 1889, poetul trece în lumea umbrelor, în sanatoriul doctorului Şuţu din Bucureşti, lăsând în urma sa o creaţie care va face din el cel mai mare poet al românilor. În semn de recunoștință ,Mihai Eminescu a fost omagiat astfel: -Banca Națională Română a publicat în 2005 portretul poetului pe bancnota de 500 de lei. -Anul 2000 a fost declarat de UNESCO Anul Poetului Mihai Eminescu.

-NASA a pus numele Mihai Eminescu unui crater de pe planeta Mercur.

Adio

Afară-i toamnă

Amorul unei marmure

Atât de fragedă...

Călin Când amintirile...

Când însuşi glasul

Ce e amorul?

Ce te legeni?...

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie

Copii eram noi amândoi

Crăiasa din poveşti Criticilor mei Cu mâine zilele-ţi adaogi...

Cugetările sărmanului Dionis

De câte ori, iubito... De ce în al meu suflet De ce nu-mi vii De-aş avea De-or trece anii...

Departe sunt de tine...

POEZII

Doina

Dorinţa

L U C E A F A R U L

Egipetul Epigonii

Făt-Frumos din tei

Fiind băiet păduri cutreieram

Floare albastră

Foaia veştedă

Freamăt de codru

Glossa

Iar când voi fi pământ Iubind în taină...

Împărat şi proletar Înger de pază

Înger şi demon

Junii corupţi

Kamadeva

La Bucovina

La mijloc de codru...

Iazul Loeşti este adevăratul ”lac al lui Eminescu” –locul de relaxare și inpirație poetică ,,Acest iaz este descris în multe mărturii ale cunoscuţilor poetului“, spune scriitorul Gellu Dorian, referent de specialitate la sectorul Literatură-Teatru al Centrului

Judeţean de Conservare şi Valorificare a Tradiţiei şi Creaţiei Populare Botoşani.

La moartea principelui Ştirbey

Eminescu - omul

Tulburător de frumos, cuceritor, cântăreţ cu o voce de aur, fumător înrăit, mare amator de cafea şi petrecăreţ fără margine, dar şi un patriot pentru care „Trăiască naţia!” era singurul salut.Aşa l-au redescoperit cercetătorii pe Mihai Eminescu-omul. Puţini sunt cei care ştiu că geniul creativ al Luceafărului era în strânsă legătură cu o tulburare afectivă cumplită:sindrom bipolar. -„Era izbitor de frumos. Chipul lui ne minuna!“

-„Eminescu era un om obişnuit, ce-i drept, foarte plăcut şi charismatic, dar om era. -„Avea o voce de aur, îi acompania pe lăutari”--Un patriot adevărat:„Trăiască naţia!”

-De altfel era un personaj şi cu un umor fin”, spune istoricul Gheorghe Median. Eminescu era bun, blând la vorbă, modest, simpatic. Pentru poporul de jos el avea o dragoste şi o milă nemărginită. Cu oamenii din popor se înţelegea mai bine decât cu toată lumea noastră cultă şi semicultă; o vară întreagă o petrecea la o stână în tovărăşia câtorva ciobani. Eminescu era omul cel mai puţin personal din câţi am cunoscut. (Iacob Negruzzi)

LICEUL TEHNOLOGIC COSTEȘTI

Material realizat de Vișan Leonard Consatntin, Clasa a X-a A Prof.

coordonator, Georgeta Gheorghe