„Știu toți povestea noastră. Pușcăriașa îmi spun! Nu direct, dar vorbe prin sat, vă dați seama, se aud. Se uită oamenii ciudat la mine că am tatuaje, tăieturi pe mâini. Educatoarea fetei știe. Fetele sunt mici, încă nu le-am spus adevărul...”, sunt cuvintele unei tinere mame ... PAGINA 3
Proiectul “Vocea ONG” este co-finanțat printr-un grant din partea Elveției prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeană Extinsă
Publicație editată de
Acestă publicație nu reflectă neapărat poziția oficială a guvernului elvețian Responsabilitatea pentru conținutul acesteia este asumată în întregime de FONSS
Anul III nr. 1 IULIE - AUGUST 2016
Se distribuie gratuit Guvern după guvern - schimbări promise, asumate, poate realizate – cu fiecare conducere nouă apar alte și alte decizii. Ai sentimentul că te afli într-un carusel în care urcă cine poate și coboară toți, amețiți. Mai pe scurt, un cap nou, aduce idei noi şi nereușite vechi. La nivel local, aceiași bâjbâială de ani de zile - sora mai mică a marii inconsecvențe naționale.
Unde e începutul în sistemul de protecție socială? Diana Chiriacescu e unul din experții cooptați într-o echipă guvernamentală pentru o perioadă de timp, după peste 20 de ani de consultanță independentă în domeniul dizabilităţii şi al serviciilor sociale. Profităm de faptul că a văzut cum se lucrează ”și pe față și pe dos” și încercăm să aflăm ce nu funcționează și de ce muncim de ani de zile fără a obține finalitatea așteptată. - În primul rând pentru că ignorăm punctul de plecare corectanaliza nevoilor comunității – care e un demers esențial, ce trebuie așezat la baza tuturor politicilor publice, la nivel local. Dar vorbesc de analiza serioasă, completă și nu de povești scrise din birou. Apoi sectorul serviciilor sociale din România este cronic subfinanțat – aceasta este, din păcate, realitatea cu care ne-am obișnuit de www.fonss.ro
prea mult timp, pe care o enunțăm frecvent în reuniunile publice, pe care o adresăm sistematic Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV). Pentru ca situația să se schimbe, iar sectorul serviciilor să se dezvolte sănătos și eficient, e nevoie să cunoaștem în detaliu modul în care funcționează mecanismul de planificare și finanțare a serviciilor sociale și care sunt pârghiile importante pentru a echilibra resursele disponibile cu nevoile beneficiarilor. În procesul de planificare bugetară, totul pleacă de la analiza nevoilor locale de servicii sociale. Legea asistenței sociale (292/2011) obligă autoritățile publice (locale și județene) să cunoască în detaliu cererea și oferta de servicii sociale și să întocmească planuri anuale de acțiune pentru organizarea,
dezvoltarea și finanțarea serviciilor considerate necesare. Pe baza acestor planuri, APL decide ce servicii poate furniza prin aparatul propriu (DGASPC la nivel județean, respectiv SPAS, la nivel local) și ce trebuie contractat cu furnizorii privați. Pentru contractarea acestor furnizori, din fonduri publice, fiecare APL trebuie să aibă compartimente specifice de contractare a serviciilor sociale (art.115, b). În practică, din păcate, nici diagnoza socială a comunităților și nici contractarea de servicii sociale, nu reprezintă încă o practică generală la nivel național. Dacă aceste două proceduri ar fi implementate, am cunoaște foarte precis care este nevoia de servicii sociale din fiecare localitate și cum putem planifica (anual sau multi-anual) finanțarea acestor servicii.
continuare pagina 4
EDITORIAL ___________________________________
A fi sau a nu fi în zi cu ghinion În Piața Unirii din Iași au fost montate rampe de acces la pasajul renovat, dar și pe scările care fac legătura între nivele. Din păcate, rampele nu-și dovedesc funcționalitatea, nu de o zi sau două, ci de o perioadă lungă de timp, explicau două persoane în căriucior cărora le-ar fi tare utilă rampa. Nu trebuie să faci o mare investigație pentru a constata că lângă rampe nu există instrucțiuni de utilizare, unele nu sunt nici conectate și au rămas învelite în ambalajul în care au fost transportate, doar husele au fost îngramădite neglijent după echipament. Nefiind indicații urc pe platformă și sunt 4 butoane: le apăs pe rând să generez o mișcare. Activ e doar butonul de „ alarmă”. Aștept minute bune și nimeni nu răspunde. Cobor și plec pe scări. Rampele au fost montate printr-un proiect al municipalității, așa cum afirma purtătorul de cuvânt Sebastian Buraga: „este o obligație a instituțiilor centrale și locale să instaleze astfel de rampe pentru a oferi tuturor persoanelor un acces cât mai facil. Noi a trebuit să facem cîteva schimbări în ceea ce privește accesul în incinta instituțiilor publice, iar cele ce țin de Consiliul Local, toate au trebuit să se conformeze acestei directive.” Reprezentanții Primăriei Iași susțin că rampele funcționează în regim normal și că au fost făcute probe de față cu mass-media. Fără mass-media și demonstrația bine organizată însă, nici una dintre rampe nu poate fi folosită. M-am întors la Sebastian Buraga care a precizat că e posibil să fie o defecțiune de moment și că va verifica, dar nu am mai primit nici un răspuns. Proiectul de modernizare a Pieții Unirii a fost realizat cu fonduri publice și europene care aveau prevederi specifice în ceea ce privește persoanele cu dizabilități. Din păcate, până acum nu suntem convinși că banii au fost investiți cu folos. Poate că ziua în care noi am trecut prin Piața Unirii a fost singura în care rampele nu funcționau și am avut culmea ghinionului. Așteptăm de la Primăria Iași să monteze indicatoare cu instrucțiuni de folosire a rampelor și să ne facă surpriza ca, în orice zi am trece prin Piața Unirii să exclamăm: și azi am avut noroc, rampele funcționează! Raluca Daria Diaconiuc