„Știu toți povestea noastră. Pușcăriașa îmi spun! Nu direct, dar vorbe prin sat, vă dați seama, se aud. Se uită oamenii ciudat la mine că am tatuaje, tăieturi pe mâini. Educatoarea fetei știe. Fetele sunt mici, încă nu le-am spus adevărul...”, sunt cuvintele unei tinere mame ... PAGINA 3
Proiectul “Vocea ONG” este co-finanțat printr-un grant din partea Elveției prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeană Extinsă
Publicație editată de
Acestă publicație nu reflectă neapărat poziția oficială a guvernului elvețian Responsabilitatea pentru conținutul acesteia este asumată în întregime de FONSS
Anul III nr. 1 IULIE - AUGUST 2016
Se distribuie gratuit Guvern după guvern - schimbări promise, asumate, poate realizate – cu fiecare conducere nouă apar alte și alte decizii. Ai sentimentul că te afli într-un carusel în care urcă cine poate și coboară toți, amețiți. Mai pe scurt, un cap nou, aduce idei noi şi nereușite vechi. La nivel local, aceiași bâjbâială de ani de zile - sora mai mică a marii inconsecvențe naționale.
Unde e începutul în sistemul de protecție socială? Diana Chiriacescu e unul din experții cooptați într-o echipă guvernamentală pentru o perioadă de timp, după peste 20 de ani de consultanță independentă în domeniul dizabilităţii şi al serviciilor sociale. Profităm de faptul că a văzut cum se lucrează ”și pe față și pe dos” și încercăm să aflăm ce nu funcționează și de ce muncim de ani de zile fără a obține finalitatea așteptată. - În primul rând pentru că ignorăm punctul de plecare corectanaliza nevoilor comunității – care e un demers esențial, ce trebuie așezat la baza tuturor politicilor publice, la nivel local. Dar vorbesc de analiza serioasă, completă și nu de povești scrise din birou. Apoi sectorul serviciilor sociale din România este cronic subfinanțat – aceasta este, din păcate, realitatea cu care ne-am obișnuit de www.fonss.ro
prea mult timp, pe care o enunțăm frecvent în reuniunile publice, pe care o adresăm sistematic Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV). Pentru ca situația să se schimbe, iar sectorul serviciilor să se dezvolte sănătos și eficient, e nevoie să cunoaștem în detaliu modul în care funcționează mecanismul de planificare și finanțare a serviciilor sociale și care sunt pârghiile importante pentru a echilibra resursele disponibile cu nevoile beneficiarilor. În procesul de planificare bugetară, totul pleacă de la analiza nevoilor locale de servicii sociale. Legea asistenței sociale (292/2011) obligă autoritățile publice (locale și județene) să cunoască în detaliu cererea și oferta de servicii sociale și să întocmească planuri anuale de acțiune pentru organizarea,
dezvoltarea și finanțarea serviciilor considerate necesare. Pe baza acestor planuri, APL decide ce servicii poate furniza prin aparatul propriu (DGASPC la nivel județean, respectiv SPAS, la nivel local) și ce trebuie contractat cu furnizorii privați. Pentru contractarea acestor furnizori, din fonduri publice, fiecare APL trebuie să aibă compartimente specifice de contractare a serviciilor sociale (art.115, b). În practică, din păcate, nici diagnoza socială a comunităților și nici contractarea de servicii sociale, nu reprezintă încă o practică generală la nivel național. Dacă aceste două proceduri ar fi implementate, am cunoaște foarte precis care este nevoia de servicii sociale din fiecare localitate și cum putem planifica (anual sau multi-anual) finanțarea acestor servicii.
continuare pagina 4
EDITORIAL ___________________________________
A fi sau a nu fi în zi cu ghinion În Piața Unirii din Iași au fost montate rampe de acces la pasajul renovat, dar și pe scările care fac legătura între nivele. Din păcate, rampele nu-și dovedesc funcționalitatea, nu de o zi sau două, ci de o perioadă lungă de timp, explicau două persoane în căriucior cărora le-ar fi tare utilă rampa. Nu trebuie să faci o mare investigație pentru a constata că lângă rampe nu există instrucțiuni de utilizare, unele nu sunt nici conectate și au rămas învelite în ambalajul în care au fost transportate, doar husele au fost îngramădite neglijent după echipament. Nefiind indicații urc pe platformă și sunt 4 butoane: le apăs pe rând să generez o mișcare. Activ e doar butonul de „ alarmă”. Aștept minute bune și nimeni nu răspunde. Cobor și plec pe scări. Rampele au fost montate printr-un proiect al municipalității, așa cum afirma purtătorul de cuvânt Sebastian Buraga: „este o obligație a instituțiilor centrale și locale să instaleze astfel de rampe pentru a oferi tuturor persoanelor un acces cât mai facil. Noi a trebuit să facem cîteva schimbări în ceea ce privește accesul în incinta instituțiilor publice, iar cele ce țin de Consiliul Local, toate au trebuit să se conformeze acestei directive.” Reprezentanții Primăriei Iași susțin că rampele funcționează în regim normal și că au fost făcute probe de față cu mass-media. Fără mass-media și demonstrația bine organizată însă, nici una dintre rampe nu poate fi folosită. M-am întors la Sebastian Buraga care a precizat că e posibil să fie o defecțiune de moment și că va verifica, dar nu am mai primit nici un răspuns. Proiectul de modernizare a Pieții Unirii a fost realizat cu fonduri publice și europene care aveau prevederi specifice în ceea ce privește persoanele cu dizabilități. Din păcate, până acum nu suntem convinși că banii au fost investiți cu folos. Poate că ziua în care noi am trecut prin Piața Unirii a fost singura în care rampele nu funcționau și am avut culmea ghinionului. Așteptăm de la Primăria Iași să monteze indicatoare cu instrucțiuni de folosire a rampelor și să ne facă surpriza ca, în orice zi am trece prin Piața Unirii să exclamăm: și azi am avut noroc, rampele funcționează! Raluca Daria Diaconiuc
Pagina 2
Bethany, lumea colorată a copiilor Sara are 7 ani și încă de la naștere a fost diagnosticată cu tetrapareză spastică, o afecțiune care a imobilizat-o în scaunul cu rotile, încă din primele luni de viață. Pentru că fetița nu putea să-și miște mâinile și picioarele, să-și susțină capul, sau să pronunțe cuvinte, părinții au înscris-o în programul gratuit de terapie pentru copii cu dizabilități, oferit de Fundația Serviciilor Sociale Bethany. Din anul 2014, Sara beneficiază de terapie personalizată de două ori pe săptămână în cadrul centrului de recuperare. Cu ajutorul ședințelor de kinetoterapie, de stimulare cognitivă și senzorială, Sara învață să-și controleze echilibrul, să se exprime, își menține mobilitatea articulațiilor și își întărește mușchii. Deși mai are mult de muncă până să poată merge singură, fetița a înregistrat progrese remarcabile. După 2 ani de terapie, Sara stă în picioare dacă este ajutată, este mult mai sociabilă și colaborează ușor cu echipa de terapeuți.
Progresele constante se datorează și mediului plăcut în care are loc terapia. Din primăvara acestui an, Fundația Bethany a deschis în cadrul centrului de recuperare o cameră de stimulare multisenzorială, unde Sara și alți 30 de copii cu dizabilități beneficiază de ședințe gratuite de stimulare senzorială. Acest tip de terapie ajută copilul să recepteze stimulii din exterior prin expunerea la texturi, lumini, vibrații, arome sau sunete, să-şi concentreze atenţia pe diferite experienţe senzoriale, să-şi dezvolte abilităţile de ordin senzorial (auz, văz, miros şi simț tactil), să cunoască și să dețină control asupra mediului şi să fie mai relaxat. “Prin folosirea materialelor-stimul și a unei astfel de camere terapeutice, copiii învață să acorde o semnificație corectă diferiților stimuli, să aibă o relație adecvată cu mediul, motivează, stimulează, întăreşte relaţia terapeut beneficiar prin învăţarea prin expe-
rienţă şi nu în ultimul rând, se pot reduce comportamentele stereotipe şi de autostimulare”, ne explică multiplele beneficii ale terapiei senzoriale Gabriela Doru, psihopedagog în cadrul Fundației Serviciilor Sociale Bethany. Dotarea centrului cu o cameră multisenzorială este o investiție realizată în cadrul proiectului “Soluții integrate pentru incluziunea socială a copiilor și tinerilor cu dizabilități”, co-finanțat printr-un grant din partea Elveției prin
Laura Bârliba
intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeană extinsă. Proiectul se desfășoară în parteneriat cu Asociația Națională pentru Copii și Adulți cu Autism din România (ANCAAR)Filiala Iași și Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale (F.O.N.S.S), în perioada ianuarie - decembrie 2016 și prevede o serie de servicii destinate copiilor cu dizabilități, părinților acestora, dar și organizațiilor care activează în domeniu.
Învățare continuă și sprijin pentru specialiști
Teatru Forum în comunitatea ta! Ați fost vreodată nemultumiți de ceea ce vi se întâmplă și ați visat la un alt final, pentru o situație sau ați gândit că, dacă ați avea ocazia să schimbați ceva, rezultatul ar fi exact cum doriți? Poate credeți că e nevoie de un miracol, dar e suficient să întâlniți echipa de la Salvați Copiii Iași și să intrați în jocul lor serios numit ”Teatru forum”. Iată care e provocarea: ”... la un moment dat te ridici de pe scaun, mergi pe scenă și intri și tu în piesă. Mai mult, în loc să joci scenele așa cum au fost scrise, ce-ai zice dacă ai schimba ceea ce nu-ți place, ce este nepotrivit? Ai vrea să creezi situații noi? Ai sta de vorbă cu personajele? Le-ai face să vadă lucrurile sub o lumină nouă și ai vrea să schimbi finalul?” Această provocare este lansată de membrii echipei Salvați Copiii Iași. Au pornit la drum cu super-eroi dornici de a schimba idei și opinii ale adulților și copiilor din 10 comunități rurale din județul Iași, cu privire la violență: Popești, Erbiceni, Belcești, Mironeasa, Drăgușeni, Șcheia, Răducăneni, Țigănași, Probota și Ceplenița. Copii, adolescenți, părinți, bunici, cadre didactice, reprezentanți ai Inspectoratului de Poliție Județean, cu toții au primit invitația la o repetiție pentru …viață. Echipa de la Salvați copiii i-a cunoscut deja pe membrii cowww.fonss.ro
munităților Drăgușeni și Ceplenița, unde a avut parte de zâmbete, interacțiune și dezbatere, atitudini deschise și comportamente adecvate. Împreună, prin Teatru Forum, au aflat cum pot construi comunitatea după trăsături pozitive: toleranță, atitudine, curaj, intervenție și nu după cele care instigă la forme de violență, opresiune. Schimbarea aceasta cu ajutorul creativității, prin teatru forum, este de fapt o activitate în proiectul ”ZOOM în comunitate”, co-finanțat printr-un grant din partea Elveției prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeană extinsă și derulat în parteneriat cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului Iaşi. “ZOOM ÎN comunitate” vrea să ajute la căutarea unui răspuns la nevoile copiilor și a familiilor lor, la realizarea unui plan model complex de servicii integrate. Proiectul propune de asemenea, o serie de activități care vor contribui substanțial la schimbarea mentalității a 10 comunități din județul Iași. Vor fi realizate activități inovative de educație nonformală, cum ar fi Caravana Teatru Itinerant – Teatru Forum și se va urmări ca rezultat diminuarea expunerii copiilor la violență atât în familie cât și în comunitate.
Ioana Nistor
Conștientizarea și îmbunătățirea stărilor emoționale în rândul tinerilor, redarea încrederii în sine – iată provocări adevărate și pentru specialiștii în psihologie, educație și asistență socială! Oricât s-ar instrui aceștia, parcă tot mai sunt necunoscute. Prin urmare, schimbul de experiență și învățarea continuă sunt esențiale pentru bunii profesioniști în lucrul cu adolescenții. La finalul lunii iunie 2016, Institutul Bucovina a găzduit la Suceava, a cincea întâlnire internațională din cadrul proiectului ”DSH POSITIVE CHOICES”, la care au participat reprezentanți ai mai multor organizații cu care institutul are parteneriat: Plymouth & District Mind Association din Marea Britanie, Asociația ZISPB din Lituania, Society of Social Psychiatry and Mental Health din Grecia, Asociația BEHDER din Turcia și Aristotelio Panepistimio Thessalonikis din Grecia -și care, exact de un astfel de tip de instruire au avut parte. Întâlnirea face parte dintr-un proiect amplu de colaborare între specialiști. Asociația Institutul pentru Parteneriat Social Bucovina, fondată de către AREAS, implementează proiectul ”DSH POSITIVE CHOICES”,
finanțat de Uniunea Europeană prin programul ERASMUS+, realizând o serie de workshop-uri, în urma cărora să se consolideze colaborarea între organizațiile din domeniul tineretului, preocupate de problematica adolescentului. Proiectul oferă o serie de ateliere de lucru, o resursă de formare deschisă pentru toți cei care lucrează în domeniul tineretului, în special cu cei care sunt sau pot fi în risc de a se confrunta cu simptome ale Alexitimiei (incapacitatea de a recunoaşte emoţiile, subtilităţile şi manifestările lor) și orice alt stres emoțional. Practic, cine manifestă acest sindrom, înţelege limitat sentimentele, are dificultăți în exprimarea lor, în recunoaşterea expresiilor faciale ale altor persoane, imaginaţie limitată sau rigidă, un mod de gândire limitat, hipersensibilitate la senzaţiile fizice, visează rar, are relaţii interpersonale slab reprezentate, fie supra-dependente. În prezent, Institutul Bucovina are în implementare alte două proiecte ERASMUS: NETPLANTS și CCTP, care vizează elaborarea unor instrumente de intruire a specialiștilor din domeniul social, care activează în mediul rural. Pe site-ul proiectului http:// www.dshpc.eu/ sunt și alte detalii privind rezultatele întâlnirii dintre specialiştii „DSH Positive Choices” din România, Marea Britanie, Lituania, Turcia și Grecia.
Vasile Gafiuc
Pagina 3
Viața după gratii... Florina Iluțoaei Cristina este o tânără mamă de 24 de ani, care de 5 ani își crește singură cei doi copii. A fost consiliată de Asociația Alternative Sociale pentru îmbunătățirea comunicării cu soțul și cu fetițele, dar și pentru creșterea motivației privind educația copilului și pentru îmbunătățirea situației financiare. - Aș vrea să vă gândiți la momentul în care ați aflat că soțul urmează să fie închis... - Au fost zile groaznice. Eram gravidă în șapte luni, locuiam cu soțul în București și, vă dați seama, nu aveam niciun sprijin de la nimeni. Nu aveam niciun venit. El era singura persoană care mă întreținea. Aveam și probleme cu sarcina în acea perioadă, deci mi-a fost foarte greu. M-am descurcat singură la început, după care am apelat la părinți. Cu greu m-au ajutat și ei, pentru că nu erau de acord cu relația mea. Soțul meu a făcut pușcărie și înainte să mă cunoască; abia se eliberase de un an și părinții mi-au zis să nu-l mai contactez niciodată, dar...nu i-am ascultat. - Unde este închis soțul dumneavoastră? - În acest moment este la Jilava. Nu prea păstrăm legătura, pentru că el nu are bani în cont și nu are de pe ce să mă sune. Nu putem nici să ne scriem, pentru că nu are voie să trimită scrisori, din cauza rapoartelor...de la bătăile, scandalurile de acolo, de la telefoane trimise din închisoare. Nu știu detaliat de la ce sunt aceste rapoarte, am auzit și eu așa, în mare. Vorbesc cu un prieten care are un frate cu el, acolo, în cameră și când sună mai întreabă și ce face soțul meu.
- Copiii știu că tatăl lor este închis? - Nu. Am ascuns acest lucru, să nu fie o rușine pentru ele... Am două fete, una este mică, are 2 ani, dar cealaltă are 6 ani. Celei mari i-am spus că tatăl ei e plecat la muncă în străinătate, să aducă bani acasă, dar de 5 ani nu mai vine. Ea tot întreabă de ce nu vine tata, de ce nu o caută? Am poze cu el, i le mai arăt, dar câteodată, ea îmi zice că nu e tata, că e Gabi, atât. Nu îi spune tata, îi spune pe nume. Deci psihicul ei e dat peste cap. Eu am fost plecată... După ce l-a arestat pe el, eu deja eram judecată într-un dosar, pentru că ne prinsese pe amândoi în magazin, la furat. Mi-a venit și mie sentința. Au venit și m-au luat. Am fost la spital la Rahova, pentru că eram însărcinată și am născut acolo prima fetiță. La un an de zile, părinții mei au vândut apartamentul din București și au cumpărat casă aici, la țară. Când avea fata cea mare 3 săptămâni, am fost eliberată și am stat cu copilul un an acasă, la părinții mei. Apoi au venit la poartă polițiștii și mi-au spus ,,Hai să-ți îndeplinești pedeapsa”. Fetița mea împlinise în acea zi un an. Era mică, a plâns mult, pentru că nu era înțărcată încă. Dintr-o dată a rămas și fără mine și fără piept. Întâi a stat vreo două săptămâni cu bunica mea, bătrână și bolnavă. Bunica n-o schimba și-o bătea pentru că plângea.
Copilul voia piept. A dus-o foarte greu în primele două săptămâni, când m-au luat pe mine. - Ați spus că fetița are ceva traume, la ce vă referiți? - A trecut prin multe ... Nu e ceva schimbat la ea, dar ea o are în cap numai pe mama mea, nu pe mine. Deci eu, pentru ea, sunt Cristina. Știe că sunt mama ei. Știe, dar nu-mi spune mamă. Mama mea este totul pentru ea. Cu mama a dormit noaptea, cu ea a deschis ochii. Eu mă simt rău când mă uit la fetiță și la mama mea cum se iubesc. Se pupă și se alintă. Mă doare sufletul, dar nu am ce să fac. - Comunitatea de aici cum este? Știu oamenii că soțul tău este închis? - Știu tot. Și de mine știu...Pușcăriașa îmi spun... Se uită oamenii ciudat la mine că am tatuaje, tăieturi pe mâini. Educatoarea fetei știe. Fetele sunt mici, încă nu le-am spus. Cea mare spune uneori că au râs colegii de ea, că e urât puloverul, că pantalonii sunt roși în genunchi. Râd de ea ... Sunt copii și în situații mai rele decât fata mea, dar parcă au ceva cu ea. - Cum vedeți relația cu soțul dumneavoastră după ce se eliberează? - Lui nu-i place la țară, nu îi place munca sau sapa. A trăit toată viața lui din furat, s-a și drogat. Eu nu vreau să mă întorc la București, Doamne ferește! Nu vreau, pentru că iar mă bagă în acel anturaj. Dacă se eliberează, sigur mă caută. Dar v-am spus, el nu vrea să vină aici. S-a eliberat atunci, după ce am fost eu arestată. I-am zis să vină acasă, aici la țară, dar el a zis ,,Nu, dar ce să fac eu acolo?” Aș vrea să divorțez, mi-a spus mama să cer pensie alimentară de la el, dar...de ce mi-ar trebui pensie alimentară? Că fură iar, când iese de la pușcărie, oricum toată viața așa va face. Prima oară a primit patru ani pentru furt. După, a primit alți trei ani și acum doi ani și ceva...Nu știu ce voi face, nu pot să îl vizitez, că este departe,
nu am bani... - Care sunt nevoile familiei dumneavoastră? - Am mers la primărie și ei nu au fonduri, nu au nicio soluție pentru mine și mi-au spus să apelez pe internet la organizații. Le-am spus celor de la primărie că fata mică mănâncă lapte praf, are enterocolită acută, deci trebuie s-o țin la regim. Din ce? Trei milioane pe lună pentru pampers și lapte, nu ajung. Fata mare are nevoie de încălțăminte. Ați văzut unde e grădinița? Merge mult pe jos, foarte mult. Ea simte și nevoia să comunice cu cineva care are să o învețe ceva. De exemplu, i-am cumpărat o tablă, căci îi place mult să deseneze. Îi plac și poeziile. Cred că știe 20-30. A învățat de la grădiniță și cântecele... I-am cumpărat tabla, pentru că eu nu am dus-o la grădiniță pe timp de iarnă și a pierdut foarte mult. Când a întrebat-o acolo literele, ea nu a știut să răspundă. Acum că are tabla, am zis să învățăm pe săptămână câte 5-10 litere. - Ce le-ați spune oamenilor, în general, despre dumneavoastră? - Să nu facă prostii, să ajungă la închisoare. Oamenii să înțeleagă că, poate acea persoană nu a făcut acel rău pentru că a vrut, poate că a avut nevoie să fure sau poate din cauza anturajului a făcut acel lucru- cum este cazul meu. Din cauza soțului, care era de meserie am ajuns să fur și eu, și să fac închisoare. Și oamenii să înțeleagă că tot oameni suntem și noi, la fel ca ceilalți. Interviu realizat în cadrul proiectului „Copii cu părinți deținuți – copiii invizibili” finanțat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România (www.fondong.fdsc.ro). Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 20092014. Pentru informații oficiale despre granturile SEE și norvegiene accesați www.eeagrants.org.
multiplă şi la un studiu privind implementarea legislaţiei în domeniu din România, Uniunea Europeană şi Statele Donatoare. De asemenea, pentru că, de regulă femeile victime ale violenţei, care uneori sunt din familii vulnerabile, nu reuşesc să parcurgă toţi paşii necesari instrumentării cazului, ne referim mai ales la partea juridică, proiectul îşi propune să ofere servicii juridice pro bono acestor victimele ale violenţei. Noul serviciu va fi menținut și după finalizarea proiectului, în octombrie 2016.
Pentru creșterea gradului de conştientizare a specialiştilor din regiunea Moldovei şi a publicului larg se desfășoară și o campanie publică de informare pe pagina dedicată campaniei: www.facebook.com/ FixMediaAdvertising. Proiectul este finanţat cu sprijinul financiar al Programului RO10 - CORAI, din Granturile SEE 2009-2014 iar mai multe informaţii puteţi afla de pe site-ul www. victimassist.eu.
Victimele violenței au nevoie de suport Este în curs de implementare proiectul ”Suportul victimelor violenţei prin abordarea discriminării multiple”, în care Institutul de Medicină Legală Iaşi (IML) este partener cu Fundaţia Centrul de Mediere şi Securitate Comunitară (CMSC) și Fundaţia Hedda, Norvegia. Se știe că în acest moment autoritățile din România nu au găsit soluția de protejare eficientă a persoanelor victime ale violenţei. Partenerii din acest proiect doresc îmbunătăţirea modului în care specialiştii oferă servicii directe victimelor, dar și a reacției instituţiilor guvernamentale, non-guvernamentale şi publicului larg din regiunea Moldovei, în abordarea problematicii multiplei discriminări, prin includerea unor perspective de gen, etnie, vârstă şi dizabilitate, în politicile anti-discriminare aplicate instituţional. Astfel a fost înființat un punct comun www.fonss.ro
de referire a cazurilor din comunitate către doi psihologi, în cadrul unui serviciu permanent, astfel încât acum se face preluarea și consilierea psihologică a urgenţelor ce ajung la Institutul de Medicină Legală Iaşi. Pentru că asistența de acest tip trebuie învățată, până acum, s-au desfăşurat 6 sesiuni de informare şi 4 sesiuni de instruire specializată, la care au participat 300 specialişti din regiunea Moldovei (membri ai echipelor inter-sectoriale constituite la nivel de judeţ, medici legişti, medici din serviciile de urgenţă etc.), din echipe multisectoriale care lucrează cu victime din Iaşi, Vrancea, Bacău, Neamţ, Suceava, Botoşani, Galaţi şi Vaslui. Ca să existe modele de intervenție, experţii implicaţi în proiect lucrează la un manual de bune practici, privind intervenţia în cazurile de discriminare
Alina Scânteie
Pagina 4 continuare din pagina 1 - La nivel declarativ sunt strategii, bazate- spun întotdeauna decidenții- pe nevoile comunității. În bugete sunt sume, deloc mici, plătite unor firme de consultanță. De fapt cum e? - În prezent, finanțarea serviciilor sociale se face astfel: din fonduri publice (bugetul de stat) – cu trei tipuri de mecanisme: sumele defalcate din TVA (ajung deocamdată doar la nivel județean și alimentează sistemul public de protecție a copilului și unele centre pentru persoanele cu dizabilități, precum și o parte a unităților de asistență medico-socială pentru persoanele vârstnice), subvenții acordate furnizorilor non-profit (posibile prin Legea 34/1998 și neacordate de multe autorități) și PIN-uri – programe de interes național, pentru servicii care acoperă categorii mari de public și reprezintă urgențe strategice pentru țara noastră. Deși legea prevede că o parte din sumele defalcate din TVA, pot fi transferate și către autoritățile locale din orașe, comune, municipii, la aceste UAT nu ajung sume semnificative din bugetul de stat. Este unul din motivele pentru care, în prezent,organizațiile neguvernamentale militează activ pentru coborârea unor linii dedicate de finanțare la nivelul orașelor, comunelor, fie din sume defalcate din TVA, fie prin transferuri bugetare asigurate prin MMFPSPV. - Finanțarea mai este posibilă și din alte fonduri publice... - Exact. Și bugetele locale pot finanța furnizorii privați de servicii sociale, utilizând un mecanism de granturi (Legea 350/2005) și/sau contractare de servicii sociale în baza Legii Achizițiilor Publice. Sigur, mai este și varianta obținerii de fonduri private, din donații, sponsorizări, dar acestea nu sunt foarte predictibile și de cele mai multe ori, nu pot susține servicii sociale pe termen lung. - Ce pot face furnizorii de servicii sociale pentru a stimula luarea
deciziilor potrivite de către Guvern și perfecționarea sistemului de protecție socială? - Cred că un exemplu foarte bun este cel al FONSS, care și-a ales foarte bine direcția de implicare. Este necesară creșterea asistenței financiare pentru domeniul social nu doar în ceea ce privește bugetul național anual alocat serviciilor sociale, ci și pentru crearea mecanismelor de diagnoză socială locală (hărți de nevoi și de servicii existente, planuri anuale de dezvoltare a serviciilor sociale – așa cum se va reuși la Iași printr-un proiect local în derulare) pentru adoptarea unei proceduri unitare pe țară. Efectul ar fi că, în sfârșit, am avea o hartă a nevoilor pe care să ne bazăm deciziile din acest domeniu, convinși că alocăm fonduri numai pentru necesități. O altă realitate cu care ne confruntăm este aceea a inexistenței de date precise privind serviciile sociale și asta e un impediment major care ar putea fi depășit prin înființarea unui mecanism național unitar de colectare a datelor privind serviciile sociale, care să permită documentarea eficientă a politicilor publice din acest sector. Așadar am avea harta nevoilor, datele privind serviciile sociale, mai trebuie să alocăm banii eficient. Putem face asta prin coroborarea datelor din planurile de acțiune cu deciziile de finanțare a serviciilor sociale, din fonduri publice, atât la nivel local, cât și județean și național sau prin contractarea socială, pe baza unor proceduri unitare realizate în baza Legii Achizițiilor Publice (98/2016). Astfel am reuși ca acolo unde sectorul public nu are soluții, să vină furnizorii privați și să ofere servicii. Diana Chiriacescu este din iulie 2016, director al FONSS - Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale, postură din care va continua să mențină pe agenda publică prioritățile la care s-a referit în acest articol.
Mihaela Munteanu
Exploratori ai trecutului, cuceritori ai viitorului
Ne croim povestea singuri Printre primele ateliere deschise la întreprinderea socială Util Deco, a Fundației ”Alături de Voi” România - croitoria, a evoluat ca structură, eficiență și dotare, odată cu acest business social. De fapt ”croitoria” înseamnă trei ateliere- două la Iași – pentru confecții și producția de tricouri și unul la Constanța- orientat mai ales spre confecții de obiecte de uz casnic. Fiind parte a întreprinderii sociale, croitoria este loc de muncă pentru persoane cu dizabilități, foști șomeri de peste 45 de ani și migranți. Echipamentele de protecție făcute la atelierul de croitorie al unității protejate autorizate Util Deco, la standarde de calitate excepționale și personalizate la cererea clientului, pot fi achiziționate de orice firmă. Un avantaj deosebit au angajatorii care au peste 50 de angajați, și nu au 4% dintre aceștia persoane cu dizabilități. Din taxa pe dizabilitate platită obligatoriu în fiecare lună la buget aceste firme pot achiziționa o paletă largă de echipamente de protecție premium, la cele mai mici prețuri din țară. În plus, Util Deco vă oferă posibilitatea de a vedea cu ochii dumneavoastră cum se realizează comanda plasată. comenzi@utildeco.ro este contactul pe care trebuie să îl utilizați imediat pentru a deveni clienții mulțumiți ai întreprinderii sociale Util Deco.
publicație editată de FONSS Telefon: 0740513864 Email: redactie@voceaong.ro
www.fonss.ro
„Sufletul explorează și mintea cucerește”, este motto-ul taberei pe care Centrul Diecezan Caritas Iași, a organizat-o în 11-16 Iulie 2016, la Pralea, jud. Bacău. 70 de copii, 60 beneficiari de la Centrul Resurse pentru Copii și Tineri „Don Bosco” Iași și Buruienești, jud. Neamț și 10 copii - beneficiari ai Centrului de Resurse pentru Familii au avut parte de experiența vieții lor. Aer curat de munte și posibilitatea de a visa cu ochii deschiși- au fost incluse în oferta taberei. De fapt, copiii au făcut o adevărată călătorie imaginară prin perioade istorice, s-au luptat cu cavaleri și au și salvat prințese. Pe lângă aceasta, au putut fi olarii cetății sau mici meseriași, pentru că au învățat să construiască un … Trabant. O săptămână de experiențe noi, de momente pe care nu le pot trăi în mediul din care ei vin. Alături de cei de la Caritas au fost și prieteni din Franța, doi voluntari din cadrul organizației Issa Beri care au adus și un pic de ”french style” acestei săptămâni de vis. Împreună, 70 de copii si 30 de animatori, au cucerit și… viitorul, pentru că în tabără au devenit puternici și au adunat amintiri de pus în ramă. Au plecat 100 de oameni și s-au întors 100 de eroi, puternici și mai fericiți.
Mariana Ursan
La Ceplenița, Iași, prin Egipt și Mexic Pe 4 iulie 2016, pentru copiii defavorizați din Ceplenița, înscriși în programul afterschool, a început ”Vara internațională”. Timp de 6 săptămâni, trei zile pe săptămână, se desfășoară jocuri și activități interactive, prin care copiii învață limba engleză, își îmbogățesc cunoștințele de geografie, istorie, cultură și tradițiile altor țări. Pentru al treilea an consecutiv, putem oferi acestor copii călătorii imaginare în alte țări, de pe diferite continente. Dacă în anii trecuți copii au ”călătorit” în Canada, Singapore și Turcia, destinațiile anului 2016 sunt Mexic si Egipt, țările din care au sosit cei doi voluntari pregătiți să ofere celor 25 de copii schimb intercultural și învățarea limbii engleze. ”Vara internațională” este organizată de Fundația Cote, cu sprijinul AIESEC și constituie o oportunitate valoroasă de educație non-formală și petrecere creativă a timpului liber pe perioada vacanței de vară și este desfășurată în proiectul ”Împreună pentru educație”, derulat cu finanțare europeană și aflat în al 3-lea an de sustenabilitate, grație finanțării companiilor Yonder (România) și PinkRoccade (Olanda). Alis Ghebuță