Vocea ONG # 5 by FONSS

„

Anul I Nr. 5

“

Martie 2015

Se distribuie gratuit

EDITORIAL

Sindrom post “alba-neagra”

ONG-urile împreună sunt imbatabile! După ce „Vocea ONG pentru comunitate!” a fost proiectul-vedetă câştigat de un consorţiu de 10 organizaţii ieşene, un al doilea proiect ”Parteneriat pentru incluziune!” care a fost lansat la Iaşi şi Vaslui, va fi implementat de 9 instituţii. Fundaţia ”Alături de Voi” România este din nou promotor, iar acum, partenerii sunt DGASPC Iași, DGASPC Vaslui, Asociaţia Alternative

Sociale, Asociaţia Salvaţi Copiii, Fundaţia Cote, Fundaţia Bethany, Fundaţia Star of Hope România și Fundaţia World Vision România, birourile Iași și Vaslui. Ca şi precedentul proiect, şi cel abia lansat are obiective ambiţioase dintre care menţionăm înfiinţarea a şapte noi servicii sociale în beneficiul tinerilor din Iaşi, Vaslui, Constanţa şi Mureş dar şi un serviciu pilot de prevenire,

Studiul FONSS dovedeşte:

ONG-urile investesc în comunitate! Zilele acestea, Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale – FONSS, a făcut publică cercetarea regională -„Capacitatea ONG din regiunea NE în furnizarea servicii sociale versus disponibilitatea de contractare a autorităţilor locale şi judeţene”, aducând, în premieră, infomaţii despre rolul real a ONG-urilor respondente, în comunitate. Din cele 33 de organizaţii neguvernamentale incluse în cercetare, 81,8% au peste 10 ani de experienţă în domeniul social, iar rezultatele schimbă perspectiva asupra rolului ONG-urilor în comunitate, care devin din primitor/prestator-investitor. Justificarea constă în faptul că cele 33 de ONG erau în anul 2013, angajatori ai 703 persoane, dintre care 554 cu normă întreagă, contribuţia la bugetul de stat, fiind în anul respectiv de 9.148.446

www.fondong.fdsc.ro

lei (2.055.830 euro), reprezentând taxe salariale. În anul 2013, cele 33 de ONG-uri au atras prin proiecte 27.447.477,83 lei (6.187.299,16 euro) şi i-au investit în plata specialiştilor şi realizarea de care să ducă la diminuarea impactului unor probleme de maximă importanţă pentru comunitate: sărăcie (72,7%), izolare socială (45,5%), alte situaţii de dificultate în familie (45,5%), dependenţă datorată dizabilităţii (39,4%). 15.900 de persoane au fost beneficiari constanţi ai celor 33 de ONG în 2013 şi 2.166 de persoane vulnerabile au primit servicii sociale cu caracter ocazional, în cadrul activităţilor desfășurate fiind implicaţi 889 de voluntari. Cu toate acestea, nivelul de finanţare din fonduri publice a serviciilor sociale prestate de ONG-uri a fost extrem de scăzut: doar 4,43

informare şi diagnozăCaravana mobilă pluridisciplinară în mediul rural – care va oferi consiliere în mai multe domenii, în toate comunele din Iaşi şi Vaslui. Tot prin acest proiect vor fi formaţi profesional asistenţii sociali din rural, din Iaşi şi Vaslui şi profesori pentru a avea capacitatea de a oferi suport în continuare şi după finalizarea proiectului. Dovadă a importanţei

acestei investiţii în servicii sociale, la evenimentul de deschidere a participat şi dna Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Norvegiei în România- E.S. Tove Bruvik WESTBERG, proiectul fiind finanţat de contribuţia acestei ţări la UE, în cadrul Mecanismului Financiar al Spaţiului Economic European (SEE) 2009-2014.

% din finanţarea celor 33 de ONG a fost din fondurile publice locale şi judeţene (CL-CJ), şi doar 48,5% dintre organizaţii au beneficiat în 2013, de fonduri publice (reprezentând subvenţii de la Ministerul Muncii, finanţare prin Legea 350/2005), raportul detaliind toate aceste aspecte. De ce ar fi daţi bani din bugetele locale pentru ONGuri? Răspunsul e simplu: pentru că, prin serviciile oferite rezolvă probleme ale unor oameni, care altfel ar trebui să primească ajutor de la autorităţi. În România există legislaţie care permite ca activitatea de asistenţă privată să fie susţinută din bani publici – Legea 350/ 2005. Cu toate acestea, uneori organizaţiile nici nu încearcă să solicite fonduri, sau dacă au făcut-o au rămas cu un gust amar. Principalele motive invocate de organizaţii cu privire la reţinerea manifestată în obţinerea de fonduri de la bugetul local sunt: „Bugete absolut insuficiente pentru un număr apreciabil de ONGuri”; „Condiţii de finanţare

nepotrivite, ghid de finanţare inadecvat, exces de birocraţie, imposibilitatea cheltuirii banilor în acord cu nevoile beneficiarilor”; „Criterii de aplicare neclare sau neîncadrarea în criteriile de selectare”; „Fonduri foarte mici, contribuţia proprie mare”; „Lipsa proceduri”; „Nu au avut programe de finanţare pentru ONG-uri în 2014”; „Nu avem speranţe de a primi un răspuns afirmativ”; „Nu există o informare cu privire la proiectele ce pot fi sprijinite de CJ”. Vor încerca autorităţile din Regiunea Nord Estprimării şi consilii judeţenela care se referă aceste aprecieri, să-şi corijeze atitudinea? Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale încearcă să stimuleze exact o astfel de schimbare, prin dialog continuu şi cunoaştere reciprocă, dar cel care va oferi răspunsul final la această întrebare este ...timpul.

Mihaela Munteanu

Jocul “de-a alba neagra” este cel care mi-a venit în minte zilele trecute după o aşteptată audienţă la un minister, deoarece, doar acest joc poate ascunde abil, fix ceea cauţi. Infrigurarea de la start, sentimentul că “ceva nu e în regulă” din timpul jocului, frustrarea de după (am pierdut “pe mâna altuia”!), toate acestea le-am trăit şi eu, culmea, nu după un joc, ci la câteva zile după o … audienţă! Exact aşa! Am rămas cu senzaţia că am fost înşelată, deşi nu pot proba, şi cu revolta că am fost păgubită! Faptele sunt relativ anoste pentru public, de aceea nu am să le detaliez prea mult. Cert e că aşteptam, cu nădejdea provincialului, să ajung în audienţă la Ministerul Fondurilor Europene, într-o pricină financiar importantă, o situaţie încâlcită în stilul “proiectele europene, îşi schimbă regulile în timpul jocului”, “ONG ajung victime colaterale a unor decizii politice”. Speram că iţele încâlcite de care ne ţineam cu încrâncenare de ceva timp, neacceptând să cedăm (deoarece ştiam că avem dreptate), am fi putut să le descâlcim, începând cu dialogul cu Importanţii care, în sfârşit, acceptaseră audienţa. Trec peste ciudăţenia de a-i fi găsit pe toţi angajaţii ministerului în faţa instituţiei - întâi am crezut că sunt mai mulţi ca mine şi protestează, dar era un incendiu. Pe noi însă, ne-a cunoscut portarul că nu suntem din minister şi am fost invitaţi să mergem în sala de audienţă! Şi trec şi peste faptul că i-am căutat, cu telefonul, pe Importanţii care trebuiau să ne primească, şi

care, fireşte, aveau treburi mai importante! Şi trec şi peste faptul că, la un moment dat, deşi noi venisem acolo tocmai datorită faptului că “sistemul nu funcţionează corect”, Importanţii au început să se plângă (ei la noi!) că “ţara asta e noaptea raţiunii” şi „nimic nu funcţionează!”. Trec peste toate acestea, însă cu sentimentul pregnant că, tocmai am primit un rol întrun film nebunesc. (Un rol? Am un rol şi nu mă bucur?) Ajung la “alba neagra” de care vorbeam…pentru că, după un dialog încurajator în care m-am văzut făcând front comun cu Importanţii pentru a ne adresa Ministerului de Finanţe (decindent în cauza mea), lucrurile au luat-o razna şi… trei directori de Autorităţi de Management pentru trei programe europene, au fost demişi. La alte câteva zile, însuşi ministrul de finanţe (speram să ajung şi eu la el) a părăsit funcţia din motive de… bănuială a DNA. Acum trăiesc sindromul post “alba-neagra”, care e cu atât mai accentuat cu cât am mai multe probleme de rezolvat, m-aş mai duce în ceva audienţe dar îmi este teamă să nu se ataşeze de mine reputaţia de “piază rea” şi, exact după ce voi trece prin cine-ştie-ce birou (ştie, ştie!), să dispară din funcţie fix obiectul colaborării mele în rezolvarea problemei. E clar că elanul “curăţeniei de primăvară” a cuprins întreaga naţiune română, ca la o comandă! … Floricele pe câmpii….Ar trebui să fiu şi eu cuprinsă de bucuria lăuntrică dată de înnoire, de trezirea la o nouă viaţă, nu? Foricele? Pe …câmpii? Nu, doar “curat, murdar”! Mihaela Munteanu

www.eeagrants.org

Viaţă grea de copil în România! • România are o rată a abandonului şcolar de peste 16% • 20% din numărul total al copiilor de 3-6 ani nu merg la grădiniţă • Peste 65.000 de copii nu frecventează şcoala primară E dreptul copiilor să primească educaţie! • Copiii singuri acasă- ţintă de asistenţă socială! • Program afterschool ca soluţie educaţională • Creem şanse, nu facem miracole! • Afterschool în mediul rural – o soluție… pentru care se caută soluții • Sunt şi cazurile imposibile?! Statisticile oficiale ale Ministerului Educaţiei menţionează că anul 2015 găsește România cu o rată a abandonului școlar de peste 16%. Experţii UNICEF susţin că situaţia “este efectul crizei care accentuează sărăcia, ori tocmai sărăcia este cauza principală a abandonului”, tot ei menţionând că sunt cei mai expuși abandonului școlar copiii proveniţi din medii sărace, cei din mediul rural, copiii de etnie rromă și copiii cu dizabilităţi. Studiul Eurostat din 2013 menţiona că majoritatea statelor membre UE au înregistrat progrese în ceea ce privește reducerea ratei abandonului școlar. Din păcate, la noi, valorile ridicate ale abandonului școlar sunt favorizate de o serie de factori ce ţin, în principal, de climatul familial și nivelul financiar al familiilor din care provin minorii. Abandonul școlar este cauzat în principal de sărăcia severă, gradul scăzut de educaţie al părinţilor, lipsa de informaţie în ceea ce priveşte

drepturile şi obligaţiile părinţilor, şi lipsa de pregătire a profesorilor. Dezvoltarea economiei românești și a societăţii în general, dar şi modul în care România este percepută în afară depind, în mare parte, de gradul de educaţie a întregii populaţii. Abandonul şcolar perpetuează sărăcia asupra multor generaţii şi generează infracţionalitate și disfuncţii sociale. Situaţia dramatică a copiilor săraci din România e semnalată de ani de zile, în 2009, statisticile menţionau că aproximativ 20% din numărul total al copiilor de 3-6 ani nu merg la grădiniţă, 8% (peste 65.000 de copii) din copiii de 7-10 ani nu frecventează şcoala primară, în timp ce peste 5% (peste 50.000) din totalul copiilor de 11-14 ani nu urmează cursurile gimnaziului. Din păcate, pentru ameliorarea situaţiei este necesară atât asistenţa copiilor cât și a părinţilor. În rural însă, consilierii școlari sunt

o raritate; acolo sărăcia mușcă parcă și mai mult din familiile de români; investiţiile în infrastructura școlară se fac greu sau deloc; mii de copii sunt singuri acasă după ce părinţii au plecat să lucreze în străinătate sau se întorc în ţară, după ce au eșuat în încercarea de a se acomoda la viaţa de emigrant. Reţeaua de învăţământ și cea de asistenţă socială din România nu reușesc să răspundă nevoii de intervenţie, pentru a îmbunătăţi situaţia miilor de copii în risc de abandon școlar sau vulnerabilitate. În atare condiţii, programele sociale ale ONG-urilor sunt balsam pe rănile micuţilor care trăiesc sărăcia și excluziunea, care pot rămâne analfabeţi din motive de …familie.

Chiar e garantat dreptul copiilor la educație? În România, legislaţia în vigoare promovează și garantează Dreptul copilului, pornind de la principiul general al interesului superior al acestuia - e punctul de sprijin al Asociaţiei Salvaţi Copiii, în susţinerea dreptului copilului de a primi o educaţie care să îi permită dezvoltarea, în condiţii nediscriminatorii, a aptitudinilor și personalităţii sale. Organizaţia Salvaţi Copiii România a dezvoltat programe de includere preşcolară şi şcolară încă din anul 1998, iar Centrele Educaţionale Salvaţi Copiii au ca scop oferirea de servicii educaţionale şi de asistenţă socială, juridică şi psihologică, în vederea re/integrării şcolare sau a prevenirii abandonului şcolar în rândul copiilor din medii defavorizate. La Iași, Centrul educaţional pentru copiii aflaţi în dificultate al Asociaţiei Salvaţi Copiii funcţionează în incinta Școlii “Alexandru Vlahuţă” din anul 2004. Anual, peste 80 de copii și familiile acestora beneficiază de servicii de recuperare școlară, servicii sociale și de prevenire a abandonului etc. Cei mai mulţi dintre acești copii locuiesc în zona Şes Bahlui sau “Dallas”- așa cum este supranumită. În plin Iaşi univesitar, sute de copii învaţă preţul literei, la „Şcoala mobilă”, ca în ţările lumii a treia. Este singura variantă de a interveni pentru educaţia copiilor care trăiesc în „Dallas”, în familii cu o situaţie materială

critică, ce au locuinţe improvizate și trăiesc în condiţii aflate la limita subzistenţei. Acasă copiii nu au apă curentă, electricitate sau canalizare, iar accesul lor „în oraș” se face pe drumuri de pământ, care devin impracticabile atunci când plouă. După ce programul de asistenţă „Școala Mobilă” îi atrage spre învăţătură, odată înscriși la școala adevărată, sunt numeroase situaţiile în care cei mici nu reușesc să ajungă la cursuri sau sunt ţinta râsetelor colegilor, când intră în clasă cărând după ei tot noroiul drumului parcurs. Acasă înfruntă lipsurile materiale, deoarece veniturile celor mai multe dintre familiile care locuiesc în „Dallas” se rezumă la alocaţiile școlare ale copiilor și ceva bănuţi obţinuţi din prestarea diverselor munci ocazionale ori reciclarea de materiale feroase și plastice. Pentru familiile acestor copii costurile educaţiei “gratuite” devin inaccesibile, prioritatea fiind mâncarea și nu învăţătura. Organizaţia Salvaţi Copiii Iaşi oferă în „Dallas” servicii complexe pe două componente: educativă (recuperare școlară și asistenţă adiţională pentru copiii aflaţi în situaţia de abandon școlar sau neșcolarizaţi) și socială (activităţi de asistenţă socială, consiliere psihologică, asistenţă medicală, consiliere juridică în vederea obţinerii drepturilor de care beneficiază prin lege). ”Copiii proveniţi din familii foarte sărace reprezintă un grup de intervenţie prioritar pentru specialiştii Centrului Judeţean de Resurse și Asistenţă Educaţională. Pe de o parte, decalajele socio-culturale existente între aceşti copii şi colegii lor, fac ca integrarea şi adaptarea şcolară să se realizeze cu greutate, iar riscul de abandon şcolar să fie ridicat. Pe de altă parte, familiile din care provin aceşti copii au nevoie şi ele de suport psiho-educaţional, pentru a putea, la rândul lor, susţine educaţia copiilor. CJRAE Iaşi încearcă să răspundă nevoilor acestor copii, în primul rând prin constituirea unor echipe interdisciplinare de intervenţie în școlile situate în comunităţi dezavantajate, dar și prin realizarea unor proiecte ţintite pe problematici specifice acestui grup ţintă, precum sunt prevenirea abandonului școlar, orientarea în carieră a elevilor din mediul rural, dezvoltarea abilităţilor parentale ale părinţilor din medii dezavantajate etc.” Elena Manuela VLASIE, Director CJRAE Iași

Și chiar și așa, intervenţiile CJRAE şi Salvaţi Copiii sunt insuficiente faţă de nevoia de asistenţă pentru aceşti copii şi familiile lor.

Copiii singuri acasă ţintă de asistenţă socială! Un alt fenomen la care ONG răspund cu o soluţie, este nevoia de sprijin a copiilor lăsaţi în ţară de părinţii plecaţi la muncă în străinătate. Urmele adânci în ochii copiilor, lacrimile, frica și singurătatea, nu sunt cei mai frumoși prieteni ai copilăriei, iar jucăriile și hainele frumoase nu pot aduce zâmbetul pe faţa copiilor, așa cum o pot face părinţii. Organizaţia Salvaţi Copiii România, cu sprijinul Enel CUORE, Porsche Romania și BASF Foundation derulează programul „Creștem împreună”, care diminuează impactul negativ asociat migraţiei părinţilor asupra copiilor rămaşi singuri acasă. Centrul „Creștem Împreună” Iași reprezintă locul în care poţi întâlni prieteni, poţi învaţa ceva nou în fiecare zi, dar mai ales, poţi simţi că ai pe cineva alături. Câţi copii vin aici? Statisticile, numerele... prea puţin contează. Copiii care rămân acasă, în urmă părinţilor plecaţi la muncă în străinătate, nu au nevoie să ştie câţi sunt, care este situaţia lor, ci au nevoie de sprijin și de atenţia specialiștilor. Au nevoie să simtă că nu au fost complet abandonaţi. Rolul ONG-urilor precum Salvaţi Copiii este să le demonstreze copiilor că au un loc în lumea noastră, că ne pasă și că se pot baza pe cei din jur. Încrederea poate juca un rol foarte important în viaţa lor!

Program afterschool ca soluţie educaţională Fundaţia „Star of Hope” România oferă programe de ajutorare a copiilor care provin din familii sărace, ce prezintă risc de abandon şcolar sau familial prin Centrele de zi pentru copii aflaţi în dificultate din Huşi şi Botoşani. Centru de zi pentru copii aflaţi în dificultate Huşi funcţionează de la începutul anului 2000 şi urmăreşte ameliorarea nivelului de trai zilnic şi prevenirea riscului abandonului școlar pentru 20 de copii și întărirea capacităţilor parentale a 20 de părinţi.

Comparativ cu nevoia mare de servicii de sprijin și consiliere pentru copii și părinţii lor, astfel de centre sunt foarte puţine în municipiul Huși. Serviciul Public de Asistenţă Socială oferă acest serviciu pentru părinţi în general, iar Fundaţia „Congregaţia Surorilor Franciscane” dezvoltă, în cadrul centrului de zi, activităţi de consiliere psihologică a părinţilor, educaţie socială și îngrijire socialmedicală. În acest context, serviciile oferite de Fundaţia „Star of Hope” România în cadrul Centrului de zi pentru prevenirea separării copilului de părinţi sunt necesare și răspund nevoii părinţilor care au situaţie economică precară, în vederea prevenirii separării copilului de familie, a susţinerii familiei pentru a răspunde responsabilităţilor parentale. În acest centru investește și Primăria Municipiului Huși, care este partenerul principal în derularea activităţilor. Specialiștii centrului realizează evaluarea socio-familială și a riscului de separare a copilului de familie, după aceste evaluări copiii și părinţii fiind incluși în programul centrului. Aici copiilor li se oferă atât suport de hrană- masă caldă, cât și activităţi educaţionale, extrașcolare care urmăresc socializarea, dezvoltare de deprinderi de viaţă independentă pentru copii dar și consilierea părinţilor, informarea lor asupra cadrului legislativ ori privind dezvoltarea normală a propriului copil. În fiecare an, la Centrul de zi din Huși, beneficiază de programul de after school un număr de aproximativ 40 de copii și familiile acestora.

Asistenţă pentru copii din rural În comuna Dolhești, judeţul Iași, a fost deschis un Centru de zi pentru preșcolari în satul Pietriș. Acesta este frecventat de un număr de 16 preșcolari de la grădiniţa din localitate și care se află în situaţii de risc educaţional.

Creem şanse, nu facem miracole!

doamna prof. Simina Grigoruţă, director adjunct al Colegiului Tehnic de Electronică și Telecomunicaţii ,,Gh. Mârzescu” Iași.

Așa ar putea spune și specialiștii Fundaţiei Iosif care, în cadrul Colegiului Tehnic de Electronică și Telecomunicaţii ,,Gh. Mârzescu” Iași Corp B (fosta Școală Gimnazială ,,Gh. Mârzescu” Iași), oferă elevilor din familii sărace, prin Proiectul ,,Educaţia înseamnă viitor” finanţat prin POSDRU (2010-2012), un program care urmărește reducerea riscului de abandon școlar. “De-a lungul celor peste patru ani de când sunt desfășurate activităţi în sprijinul copiilor proveniţi din medii defavorizate socioeconomic sau cu părinţi plecaţi la lucru în străinătate din școala noastră (n.n- Colegiul Gh Mârzescu), peste 60 de elevi, precum și familiile acestora au fost beneficiari ai serviciilor complexe oferite de specialiștii și voluntarii Fundaţiei Iosif, constând în programe de remediere școlară și sprijin educaţional, activităţi de consiliere, de socializare, burse de sprijin sau subvenţii în rechizite și îmbrăcăminte, excursii și tabere. Astfel, activităţile au contribuit la dezvoltarea personală a elevilor, cultivarea creativităţii acestora, dezvoltarea aptitudinilor, a abilităţilor de viaţă și, poate aspectul cel mai important, la creșterea motivaţiei școlare prin valorizarea elevilor și optimizarea cooperării la nivelul claselor din care provin aceștia, prin facilitarea autocunoașterii și intercunoașterii. De asemenea, activităţile desfășurate prin proiectele Fundaţiei Iosif, în cei patru ani de când colaborăm, au fost benefice și părinţilor elevilor defavorizaţi din școala noastră, i-au sensibilizat pe aceștia referitor la nevoile de dezvoltare ale copiilor lor, respectiv atitudinea adecvată faţă de aceștia, contribuind la întărirea sau, după caz, îmbunătăţirea relaţiei școală –familie. Toate acestea, coroborate, au dus la o îmbunătăţire semnificativă a rezultatelor și participării școlare a elevilor beneficiari, la reducerea ratei absenteismului la nivelul claselor din care fac parte elevii din grupul ţintă (cu 21,6% în anul școlar 2013-2014 faţă de anul anterior) și la creșterea stimei de sine și a gradului de încredere în potenţialul propriu al elevilor beneficiari. Desigur că, pe parcursul celor patru ani, s-au înregistrat și pierderi și eșecuri inevitabile, însă per total, pot spune că proiectul Fundaţiei Iosif este unul de succes, care și-a atins scopul. De aceea, în calitate de manager al fostei Școli Gimnaziale ,,Gh. Mârzescu”, de coordonator la nivelul școlii, de participant implicat fizic și sufletește în derularea activităţilor sau de observator al procesului de schimbare pozitivă a copiilor beneficiari sub îndrumarea partenerilor noștri, nu pot decât să le mulţumesc în numele elevilor noștri, al părinţilor acestora, al cadrelor didactice din școală și nu în ultimul rând al meu personal și să felicit Fundaţia Iosif pentru modul profesionist în care se implică activ în activităţile de combatere a abandonului școlar la nivelul comunităţii noastre, oferind șanse, fără pretenţia de a face miracole, așa cum atât de frumos spune sloganul acesteia”- scrie

Cautam soluție pentru o … soluție!

Alte două Centre de tip After-school, unul în satul Pietriș - pentru ciclul primar și unul în satul Dolhești – pentru ciclul gimnazial, sunt forma de asistenţă pentru 40 de copii aflaţi în situaţii de risc. Activitatea Centrelor face parte din cadrul unui ansamblu de activităţi demarate în cadrul proiectului ”PROACTIV ÎN SPIRIT EDUCATIV” - proiect finanţat cu sprijinul financiar al Programului RO10 - CORAI, program finanţat de Granturile SEE 20092014 şi administrat de Fondul Român de Dezvoltare Socială. Proiectul a debutat în noiembrie 2014 și

Dintre cele cinci centre afterschool create în mediul rural printr-un proiect naţional strategic cu finanţare europeană, în care Fundaţia COTE a fost coordonator regional, cel din localitatea Cepleniţa, jud Iași, a continuat să funcţioneze și după încheierea proiectului în decembrie 2013. Reţeta a fost: un primar care și-a demonstrat disponibilitatea, trei cadre didactice care și-au continuat activitatea în regim de voluntariat, un ONG- Fundaţia COTE - care a direcţionat voluntari din reţeaua proprie sau ai organizaţiei studenţești AIESEC și a facilitat o relaţie fructuoasă cu SC Yonder SRL. Un efort concentat, depus din convingerea că serviciul de afterschool este absolut necesar pentru a reduce riscul de a abandona timpuriu școala, risc în care se află copiii din mediul rural, pe care sărăcia, dificultăţile întâmpinate de familii, cei cu părinţi decedaţi sau plecaţi în străinătate, ori cei care au părinţi mai puţin interesaţi de viitorul copiilor, le întâmpină. În perioada 2011 – 2014, peste 40 de copii din clasele I –VIII au beneficiat de acest serviciu, ceea ce i-a făcut mai veseli, mai încrezători și au avut rezultate mai bune la școală. Ei au acumulat experienţe importante pentru dezvoltarea lor(activităţi creative, excursii educaţionale, laboratoare IT). Din păcate, deși un astfel de serviciu este ca o poveste frumoasă, în prezent magia s-a risipit. Povestea ar putea continua dacă s-ar găsi soluţii pentru a asigura o masă caldă, materiale necesare activităţilor, plata personalului didactic, asigurarea constantă a voluntarilor și a specialiștilor care pot contribui pentru ca acești copii, mai puţin norocoși, să aibă o șansă pentru o viaţă mai bună.

Sunt şi cazurile imposibile?! Cu siguranţă, pentru că oricât s-ar strădui ONG să recupereze șansele pierdute pentru copiii din familii sărace, există însă o serie de cazuri care pot fi etichetate ca „imposibile”. Este vorba de situaţiile în care copiii trăiesc în familii fără o locuinţă, în care există consum de alcool, violenţă, abuz asupra copiilor, sărăcie, boli sau expunere la fenomenul traficului de fiinţe umane. De ce imposibile? Pentru că la toate acestea, intervenţia nu e suficient să vină de la o singură instituţie neguvernamentală, doar pentru sprijinirea copilului, e nevoie de servicii integrate, eventual de parteneriat public-privat prin care să se asigure susţinerea familiei și copiilor deopotrivă. Pagini realizate de Oana Fîrţigu, Ioana Nistor, Alis Ghebuţă, Sebastian Ghica, Mihaela Munteanu

este implementat de Comuna Dolhești în parteneriat cu Asociaţia pentru Dezvoltarea Programelor Sociale – ADPS Iași pe o perioadă de 12 luni. (M.M)

Pro sau contra orelor de religie? Subiectul a reapărut, pe bună dreptate, imediat după 1990, când noua societate descătușată, cel puţin formal, de îngrădirile regimului comunist, primea legitimitatea firească de a se organiza pe baza noilor principii ale democraţiei, care, concomitent cu implementarea lor, trebuiau să fie și învăţate, dobândite de către cetăţeni. Astfel nu au întârziat să apară reglementări legislative care au introdus predarea religiei în școli, la ciclul primar și preuniversitar. Religia și-a reluat locul cuvenit în curricula școlară, fiind o materie predată de noi cadre formate pe parcurs. O problemă însă a fost identificată mereu mai ales de către cultele minoritare,

Susține un destin, susţine viitorul! Pe lângă semnalul îngrijorător privind abandonul școlar mai există o problemă care trebuie să ne preocupe extrem de mult- delicvenţa juvenilă. Şi de această dată cauzele sunt sărăcia, alcoolul și lipsa de educaţie. Astfel, a reieșit necesitatea realizării de programe pentru copii aflaţi la risc cu privire la excluziunea sociala și prevenirea unui comportament agresiv. În Iaşi, în municipiu şi în comuna Buruieneşti funcţionează două centre de zi „Don Bosco” - centre de resurse pentru copii şi tineret ale Centrului Diecezan Caritas Iaşi. Acolo li se oferă o alternativă de educaţie copiilor din familii foarte sărace, care nu au acasă

care trebuiau să comaseze elevii din mai multe cicluri, la ore convenabile pentru toţi, pentru a forma o clasă pentru a se preda această materie. Astăzi, religia în școli revine vehement ca temă de discuţie, mai ales în urma unor noi reglementări legislative care au stârnit mari controverse. Cu ceva timp în urmă Curtea Constituţională a României a emis decizia nr. 669/2014 prin care se hotărăște că participarea la ora de religie în școală se face numai în baza unei cereri scrise a elevului major, a părintelui sau a tutorelui elevului minor. Se poate constata că, de la o abordare organizatorică, didactică, de metodologie, cât privește orele de religie, care ar fi trebuit să aducă o îmbunătăţire a modului general de predare a acestei materii în școli, s-a ajuns ca, după 25 de ani de democraţie, să se pună din nou problema în termeni „to be or not to be”. Cum ar putea fi interpretată o asemenea evoluţie a lucrurilor? condiţiile necesare pentru a învăţa. În fiecare zi, 65 de copii ce provin din familii dezavantajate, sau copii ai emigranţilor sunt ajutaţi să ţină pasul cu şcoala şi să obţină rezultate mai bune; dobândesc o mai mare încredere în forţele proprii, în capacitatea lor de a învăţa şi să dobândească abilitatea de a comunica deschis, mai ales în ceea ce priveşte problemele cu care se confruntă. Este vorba de minori care sunt privaţi întru-totul de figuri de referinţă din ambientul familial, care prezintă un risc foarte ridicat de abandon şcolar chiar din primii ani de şcoală şi de delicvenţă juvenilă, sau de a fi abandonaţi de propria familie, aflată în imposibilitatea de a face faţă nevoilor. Pentru 5 ore pe zi, pentru 4 zile pe săptămână, după orele de şcoală, copiii au o a doua familie, diferită de cea de acasă, în care le sunt încurajate talentele, sunt preţuiţi, beneficiază de atenţie, îngrijire şi educaţia pe care familia naturală nu le-o oferă.

martie 2015

S-a ajuns oare ca o materie primită ca un rod al firescului, să nu mai prezinte actualitate după doar 25 de ani? E posibil ca religia în școală să deranjeze, să nu fie de interes, să nu construiască, să nu contribuie la dobândirea unor noţiuni culturale, religioase importante și necesare? Sau o fi mai degrabă o problemă de metodă, de mod de predare, de propunere a tematicilor, de pregătire a personalului care predă această materie? Am încercat să provoc la dialog persoane din zone confesionale diferite pentru a afla poate răspuns la aceste întrebări: „este benefic să fie predată religia în școală, deoarece este foarte important ca omul, în general, să intre în contact, chiar din perioada formării sale, cu date despre ceea ce eu aș numi Istoria Omenirii, și nu în ultimul rând, cu învăţătura de căpătâi a umanităţii. Însușirea religiei - la nivelul individual – ar putea contribui la formarea omului, la o bună cunoaștere a perceptelor etice și

deprinderea comportamentului moral”-susţine Frăguţa Zaharia- studentă. Cât privește modul de predare a religiei și corelarea cu gradul de percepţie al elevilor la diferite vârste, Galina Grămescu- mamă a 2 copii spune că „atitudinea și concepţiile unor profesori pot fi de multe ori prezentate într-o formă care nu corespunde vârstei copiilor, mai ales dacă vorbim de vârste foarte fragede. Pentru ciclul primar consider că este întradevăr o problemă, deoarece la această vârstă nu sunt formate încă structurile gândirii logice și cu atât mai greu ale noţiunilor abstracte. De aceea pentru această vârstă mi s-ar părea mult mai potrivit altceva, ca de exemplu intregrarea unor modele de comportament moral sub forma poveștilor inspirate din Biblie. Acestea pot avea un efect pozitiv și asupra dezvoltării caracterului și a echilibrului emoţional al copiilor.” Continuând pe aceeași idee, Elena Haidău, mamă a unui copil de învâţământ primar

descrie transpunerea în clasă a unor texte religioase „ca fiind uneori traumatizante pentru copiii foarte mici. De multe ori în textele religioase apar episoade extrem de crude, în care copii sunt uciși de proprii părinţi, pentru un act de milostenie sau despre martiriul unor sfinţi, în această situaţie fiind de preferat o metodă care să nu expună copilul la o traumă. Orice exces sau teamă provocată copilului va genera din partea părintelui dorinţa de protecţie, care poate însemna chiar punerea sub semnul întrebării a oportunităţii studierii religiei la școală.” Însuși Andrei Pleșu susţinea că „o oră de religie prost făcută, o oră de religie debitată convenţional, într-o atmosferă de evlavie formală, o oră de religie predată de profesori slab pregătiţi, care nu fac nici o diferenţă între ora de religie de la școală și predica duminicală de la biserică – e un „experiment” ratat, care poate avea efecte mai rele decât chiar lipsa totală a oricărei instrucţii religioase”.

Am observat din aceste exprimări, cu privire la ora de religie, că un răspuns nu poate fi simplu: da sau nu. El este nuanţat. Și din aceste nuanţe descoperim de fapt că orele de religie de calitate, în care sunt transmise cunoștinţe despre identitatea și viaţa creștină, pot deveni adevărate laboratoare de cultură și umanitate, îmbogăţind societatea și pe fiecare în parte. Din păcate, am constat din opiniile colectate că există și situaţii în care predarea religiei a devenit un fel de expunere personală a unor opinii, temeri, exaltări sau prezentarea unor adevăruri creștine întrun mod original, fără a respecta o metodologie bine structurată pedagogic și motivaţional- creștină. Ora de religie ar trebui înţeleasă în forma binefăcătoare, ca acces la un plus de cultură şi norme morale și nu în varianta distructivă și păguboasă pentru elevi, familii, biserici, comunităţi religioase și societate. Pr. Egidiu Condac

Campania „Up with Down” – Sprijinim copiii cu Sindromul Down!

Câteodată contribuţia, donaţia din comunitate, îi ajută să poată avea prima sărbătoare a zilei de naştere sau să plece pentru prima dată într-o tabără. Pentru ca momentele acestea să fie posibile, prin proiectul "Susţine un destin!", Centrul Diecezan Caritas Iasi dorește să implementeze o platformă online de strângere de fonduri, prin care orice persoană fizică sau juridică poate dona o suma de bani cu scopul de a susţine educaţional un copil. Prin donaţii lunare pot fi acoperite nevoile de bază ale copiilor susţinuţi educaţional în centrele Don Bosco, acestora oferindu-li-se un prânz cald zilnic, îmbrăcăminte, încălţăminte și rechizite, pentru a-şi

putea continua studiile. Se pot face şi donaţii “cadou” ceea ce presupune posibilitatea de a organiza prima petrecere cu ocazia zilei de naștere a copiilor sau oferirea de daruri la zile speciale, cum ar fi Ziua copilului sau Crăciunul. De asemenea, se pot face donaţii pentru tabără, un copil putând astfel să participle, pentru prima dată în viaţă, într-o tabără la mare sau la munte. Specialiştii Caritas consideră investiţia în aceşti copii, o investiţie obligatorie pentru viitorul nostru, al tuturor, motiv pentru care devin o familie suportivă pentru micuţii care astfel pot primi şansa cea mai importantă din viaţa lor. Mariana Ursan

Mihaela Munteanu – redactor şef Mihaela Olteanu – secretar redacţie Anca Prisacaru, Alis Isabella Ghebuţă, Andreea Tofan, Gabriela Grama, Ioana Nistor, Oana Fârţâgu, Mariana Ursan, Sebastian Ghica – redactori Oana Săndulesei - corector

„UP WITH DOWN” este un eveniment al Fundaţiei „Star of Hope” România, realizat în 19 martie la Palas Mall. În fapt, acest eveniment este organizat în cadrul săptămânii dedicate Sindromului Down și marchează ziua de 21 Martie - declarată Ziua Mondială a Sindromului Down. Organizatorii doresc astfel să informeze şi să sensibilizeze comunitatea cu privire la faptul că persoanele cu acest sindrom există şi au nevoie de acceptare şi implicare în viaţa comunităţii. Un părinte din România, a numit cromozomul 21 drept “cromozomul dragostei”, deoarece aceste persoane au o afectivitate foarte mare. Poate acest motiv a făcut-o pe dna Cristina S., mamă a unei fetiţe cu Down, să spună “îmi pare rău că am o fetiţă bolnavioară şi sufăr mult pentru ea. Aş vrea să ştiu că se va face mare şi va putea deveni independentă. Din păcate, trebuie să-l educ pe baieţelul meu mai mare cu ideea ca sora lui, va depinde întotdeauna de mine şi de el. Ca mamă însă, cred că am fost binecuvântată cu cea mai mare cantitate de dragoste posibilă. Măriuca mea, deşi are Down, este un dar; nu ştie nimeni să iubească atât de mult!” Nu există evidenţe statistice precise asupra numărului de persoane cu sindrom Down care trăiesc în întreaga lume, dar în baza unor raţionamente ştiinţifice se estimează a fi în jur de 4.7 milioane de persoane. Un nou născut cu sindrom Down apare la circa 650-1000 de naşteri. In România, trăiesc aproximativ 30.000 de persoane cu sindrom Down. (O.F.)