Proiectul “Vocea ONG” este co-finanțat printr-un grant din partea Elveției prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeană Extinsă
Publicație editată de
Acestă publicație nu reflectă neapărat poziția oficială a guvernului elvețian Responsabilitatea pentru conținutul acesteia este asumată în întregime de FONSS
Anul III nr. 3 - MARTIE 2017
Se distribuie gratuit
Contractarea serviciilor sociale- până la urmă o achiziție directă
Interviu cu domnul Mihai Chirica, primarul Iașului Contractarea socială începută la Iaşi, este un demers care a pornit în urmă cu mai mult timp, ca un dialog firesc cu Primăria pentru soluționarea unor probleme sociale locale. Pentru unii care consideră ONG-urile doar ”cei care cer bani” și nu văd dezvoltarea produsă de organizații în comunitate, întrebarea logică ar fi: de ce şi-ar dori un primar să facă acest proces de contractare socială? Eu consider că e de fapt o necesitate şi din punct de vedere al legislaţiei, dar şi din punct de vedere al managementului serviciilor sociale. La noi, în administraţie, cea mai grea treaptă pe care trebuie să o depăşeşti este să înţelegi cu adevărat problema, ca să poţi lua decizia cea dreaptă. De ce şi-ar dori un primar să facă acest proces? În primul rând pentru faptul că, în ONG-uri, are oameni care se pricep la servicii sociale. ONG-urile de profil, care au un istoric relevant şi care au şi o activitate relevantă într-un anumit domeniu, cunosc problema, ştiu unde trebuie să puncteze, fără a face risipă de resurse umane sau financiare şi desigur, până la urmă, ce îl interesează pe un primar? Rezultatul: ca problema socială să dispară, dacă se poate ieftin şi repede. Aşa a fost clădită România asta de la început. Dar, uşor-uşor, începem să înţelegem că lucrurile pot fi şi în alt fel abordate. La început, după 1989, toată lumea avea impresia că primăria sau administraţia publică în general, trebuie să le facă pe toate. Ea gestiona sistemele energetice, ea gestiona transporturile în comun de toate felurile, şi toate le făcea, de fiecare dată, administraţia publică. Treptat aceste activităţi, şi în speţa noastră - serviciile sociale încep să fie abordate şi din perimetrul privat al prestatorilor. Este bine și din alt motiv: ce m-ar interesa pe mine să am o
www.fonss.ro
echipă extraordinar de stufoasă, căreia să îi plătesc salarii care, din păcate, devin din ce în ce mai costisitoare pentru administraţia publică, când un ONG îşi poate lua surse de finanţare multiple: de la Primăria Iaşi, de la primăria Paşcani şi de la alte administraţii publice locale sau centrale, pentru a presta servicii într-o formă de continuitate şi toată lumea are de câştigat. Eu vă spun un singur lucru: la Direcţia de Asistenţă Comunitară, cât timp mai stau eu la Primărie, nu mai angajez niciun om. Nu am niciun motiv să plătesc şi pe timp de vară şi pe timp de iarnă şi când au de lucru şi când nu au de lucru. Deşi, din analiza de nevoi pe care FONSS a făcut-o la nivelul Iașului, a rezultat clar, că e nevoie de mai mult personal la serviciul public, pentru satisfacerea problematicii sociale.. Este nevoie, dar tot aşa de bine putem asigura acele servicii pe care nu le putem acoperi noi, prin ONG-uri, care pot veni în sprijinul acestor categorii de persoane cu nevoie de asistență socială. E un experiment, să zicem. E un început. Bineînţeles nu va fi fulminant de la prima lui etapă, dar cu siguranţă ne vom îmbunătăţi mecanismul de contractare a serviciilor sociale, pe măsură ce vom căpăta şi noi experienţă. Crearea unui mecanism care să ducă la contractare, nu e deloc uşoară. Înseamnă să stai cu legea în faţă şi să vezi în ce măsură poţi să pui în practică ceea ce legea îţi permite. La Iaşi s-a întâmplat lucrul acesta, printr-o perioadă suficient de lungă de consultare, atât cu ministerele cât şi cu administraţia locală. Din punctul meu de vedere, este o formă de lărgire a câmpului şi a vizibilităţii, pentru că mai multe capete gân-
Ce servicii sociale vom avea mâine? Angela Achiței De foarte mulți ani, aud în spațiul public, replica ”nu avem bani”, chiar dacă discuția nu este despre bani. Singura prezență a unor ONG-uri în dialogurile cu autoritățile, este privită ca o solicitare de fonduri. Problema în sine nu este faptul că ONG-urile vor finanțare de la bugetul local sau de stat, pentru beneficiari care în final primesc aceste servicii gratuite, problema este de mentalitate și neînțelegerea corectă a rolului pe care îl au furnizorii de servicii sociale, în combaterea sărăciei alături de autorități. Pe de altă parte, deși nu avem nicio problemă ca autorități naționale să dezvoltăm programe de finanțare pentru IMM-uri, chiar dacă acestea fac în final profit pentru acționari, avem, se pare, o problemă foarte mare când vine vorba de ONG-uri, chiar dacă acestea fac profit social, așadar investit pentru comunitate. Deși jumătate din furnizorii de servicii sociale din România sunt ONG-uri, ele nu prea au acces la finanțare publică, iar dacă ne raportăm la alte state UE în care, ponderea finanțării publice ajunge pe la 80-90% din bugetul unui ONG. În ritmul în care se derulează lucrurile în România, vom ajunge la acest indicator, cel mai probabil, în secolul următor! De foarte mulți ani mă întreb: de ce autoritățile locale nu vor să vadă ONG-urile care furnizează servicii sociale ca niște investitori în comunitate? Este prea puțin că tu, ca ONG, creezi locuri de muncă pentru specialiști, că plătești taxe și impozite pe salarii, că încerci să faci și economie socială și să reinvestești tot profitul în programe sociale? Plătești taxe și impozite ca un SRL, inclusiv TVA, formezi gratuit viitori specialiști prin programele de voluntariat și internship, sau și mai important: transformi prin serviciile sociale și de ocupare persoanele asistate social în contributori la bugetul de stat și le redai demnitatea! De ce nu încercăm ca dincolo de cifre, de bani, să ne uităm la impactul pe termen mediu și lung, pe care îl au aceste ONG-uri în comunitate și în viitorul oamenilor?! Poate că ne este frică de aceste ONG-uri, că au dreptate de multe ori în problemele pe care le sesizează, că au puterea de a-și asuma exprimarea publică? Am putea însă, să vedem partea plină a paharului: aceste ONG-uri oferă un puls real al comunității și că feedback-ul lor, care este oferit și gratuit, poate produce o schimbare în bine... Sunt ONG-urile doar consumatori de resurse? Câte dintre autorități au inventariat sumele de bani aduse de aceste ONG-uri în comunitate prin proiectele europene implementate, câți bani au mobilizat de la mediul de afaceri prin campaniile de strângere de fonduri ș.a.?! Totul fiind investit în oameni, atât prin programe sociale, cât și prin contractele oferite firmelor locale. Nu avem baza legală ca să finanțăm/contractăm servicii sociale?
Pagina 2
Ce servicii sociale vom avea mâine?
Model de contractare socială la Iași Interviu cu domnul Mihai Chirica, primarul Iașului - continuare din pagina 1 -
continuare editorial Ba da, există și o putem face diferențiat în funcție de nevoie: • Finanțare în baza Legii 350/2005- care ar trebui să fie de fapt un fond pentru proiecte locale, inovatoare, punctuale și care să fie accesate în special de către ONG-uri mici, care nu au la început de drum, capacitate să acceseze fonduri europene; • Legea 98/2006 - care este cel mai bun instrument pentru autorități în a asigura servicii sociale, cu sprijinul ONG-urilor acreditate ca furnizori de servicii sociale. Se pot încheia contracte pe o durată de 3 ani cu posibilitatea de prelungire până la 5 ani; • Fondul de cofinanțare a proiectelor europene. Cine va înțelege că un 1 leu investit atrage cel puțin alți 10 lei, care vor fi cheltuiți în comunitate, va reuși să dezvolte comunitatea într-un mod antreprenorial și sustenabil. ONG-urile sunt investitori în comunitate și ne bucurăm că Primăria Iași este printre puținele din țară, care a înțeles foarte repede acest lucru, aprobând în 2016 în Consiliul Local, înființarea unui astfel de fond de cofinanțare a proiectelor europene atrase de ONG-uri. Dacă vrem să combatem sărăcia în România, este timpul să gândim și serviciile sociale ca antreprenori, să renunțăm la pomeni electorale, să liberalizăm piața serviciilor sociale, să acordăm prestațiile sociale în corelare cu serviciile sociale, educaționale, medicale și de ocupare, să aplicăm principiul ”banul urmează beneficiarul”, aducând calitate, competitivitate și inovație în acest sector, care, din păcate, este printre puținele rămase nereformate. Ceea ce facem zi de zi, cu siguranță ne va defini viitorul! Nu-l vrem mai bun? Atunci chiar e momentul să redefinim rolul și susținerea serviciilor sociale.
Departamentul de contractare de servicii sociale
desc, de regulă, mai bine, dacă se gândesc la aceeaşi problemă. De ce credeţi că în unele locuri lucrurile se mișcă mai greu? Sincer, omul sfinţeşte locul. Cred că ăsta ar fi răspunsul cel mai potrivit. E vorba de cât de ”openminded” e o persoană din vârf, în momentul în care trebuie să ia o decizie. Şi până la urmă, unii probabil că sunt mai reticenţi la schimbare, datorită faptului că aşteaptă să vadă ce se întâmplă prin experienţa altora. E şi asta o abordare. În spațiul public există o întreagă discuție: dăm beneficii sociale sau insistăm pe servicii sociale? Cum înclinăm balanța? Ce credeţi dumneavoastră? Problema socială nu se va rezolva vreodată doar prin prestaţii sociale, în favoarea celor care le solicită, ci prin educarea celor care solicită. În primul rând ei trebuie să îşi rezolve problema: locuri de muncă, casă, educaţie, copil la şcoală. În felul ăsta, omul respectiv va fi mai puţin o problemă socială şi mai mult un om de comunitate. Şi cred că, de fapt, asta e calea principală. Eu am spus şi colegilor mei: la fiecare categorie de prestaţie socială pe care o dăm noi, cu excepţia celor pentru oamenii cu handicap, trebuie să avem o componentă de educaţie. În primul rând, trebuie să îi stârneşti dorința să nu mai depindă de nimeni. Să îi stimulezi aşa orgoliul, mândria personală să spună: „vreau să îmi iau viaţa în propriile mâini, să nu depind eu nici de primărie, nici de ONG-ul cutare, nici de Direcţia de Asistenţă Comunitară, nici de nimeni. Să muncesc, să stau liniştit”. Ce le-aţi spune primarilor care acum sunt în momentul în care să decidă: merg pe un astfel de proces-contractarea socială – sau rămân în parametrii de până acum, făcând servicii prin SPAS-urile pe care le are fiecare primărie şi la nivelul la care comunitatea îşi poate permite prin SPAS-urile respective? Pe de o parte, nu poţi să iei o decizie radicală, pentru că aceste structuri de servicii sociale pe care le au primăriile în momentul de faţă sunt necesare și nu trebuie
Întreg efortul de contractare de servicii sociale se bazează pe Legea asistenței sociale nr. 292/2011, privind organizarea, administrarea și acordarea serviciilor sociale care menționează că este în responsabilitatea autorităților administrației publice locale să asigure servicile sociale necesare persoanelor din comunitate, iar finanțarea acestor servicii se face în condițiile legii din bugetul local, din contribuția beneficiarului și/sau, după caz, a familiei acestuia, bugetul de stat precum și din alte surse. Astfel, autoritatea locală sau județeană, exercită prin Departamentul responsabil de contractarea serviciilor sociale activități de organizare și realizare a contractării serviciilor sociale acordate de furnizorii publici și privaţi, încheiere, în condițiile legii, a contractelor și convențiilor de parteneriat, contractelor de finanțare, contractelor de subvenționare pentru înființarea, administrarea, finanțarea și cofinanțarea de servicii sociale și monitorizarea financiară și tehnică a contractelor. De asemenea, conform poziției oficiale a Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, exprimată prin adresa 3612/DPSS/16.11.2016, funcțiile de programare strategică și de implementare a contractării sociale sunt separate, după cum urmează: - serviciul public de asistență socială realizează fundamentarea nevoilor ce vor fi contractate - analiza periodică
a nevoilor comunității în ceea ce privește dezvoltarea serviciilor sociale, - compartimentul responsabil de contractarea serviciilor sociale realizează procedura de contractare a serviciilor sociale, inclusiv monitorizarea tehnică și financiară a contractelor. În cadrul departamentului de contractare de servicii sociale, la nivelul Primăriei Iași se vor crea două posturi, unul pentru un absolvent de studii superioare, profil sociologie, asistență socială, cu specializări în politici sociale, politici publice și unul pentru un absolvent de studii superioare, cu profil economic. Acestui department îi vor reveni ca responsabilități: întocmirea planului anual de achiziții de servicii sociale și a proiecției bugetare aferente acestor achiziții, având la bază HCL privind Planul anual de acțiune privind serviciile sociale, derularea procedurii de contractare a serviciilor sociale, înțelegând prin aceasta atât procedura de achiziționare cât și de concesionare a serviciilor sociale, în baza unui contract încheiat cu furnizori publici și privați de servicii sociale, respectarea legislației aplicabile achizițiilor publice pe parcursul acestui proces și urmărirea din punct de vedere financiar și tehnic a contractelor de furnizare a serviciilor sociale.
Angela Achiței, președinte FONSS
www.fonss.ro
să dispară. Pe de altă parte, dacă lucrurile merg bine în comunitate, e bine să nu faci schimbare de dragul schimbării. Dar sfatul meu este să încerce acoperirea de servicii sociale şi cu terţi. Mai vezi ce se întâmplă colaborând cu alţii. Prin urmare, le recomand să abordeze foarte analitic, această problemă, astfel încât decizia să fie cea în folosul comunităţii. La Iaşi, consilierii locali, indiferent de partidul pe care îl reprezintă, au înţeles necesitatea acestui demers şi în mod poate surprinzător pentru alţii, primul proiect de hotărâre a trecut cu unanimitate. Urmează celelalte trei... Da, unanimitatea e preferabilă, dar nu e de fiecare dată necesară. Eu nu cred în unanimitate. Şi cred că sunt cel mai viu exemplu. Cred că unanimitatea apare atunci când problema expusă este una clară, certă şi corectă. Şi e normal să fie aşa. Dar bineînţeles, nu trebuie să fie preluată ca un dat al primarului sau al majorităţii de consilieri sau cu teama că, vezi Doamne, să nu greşim faţă de comunitate, să nu ne pedepsească electoratul. Până la urmă cred că va veni momentul raţional al politicii, pentru că decizia CL este şi un act de manifestare politică, prin care, acele măsuri care nu sunt de fiecare dată cele mai plăcute pentru comunitate, să fie luate, dacă ele sunt necesare. Când credeţi că vom avea primul exerciţiu de contractare socială la Iaşi, dat fiind faptul că iată, bugetul e în dezbatere și îl vom avea îndată, probabil la final de lună martie? În aprilie pe 4, așa e calendarul stabilit. Ar mai fi trei hotărâri de CL care să fie supuse aprobării... Reuşim anul acesta? Eu sunt convins că da, pentru că am lucrat la buget aproape două luni şi jumătate şi nu a fost o muncă uşoară. Săptămâna viitoare este dedicată organigramei. Trebuie să ne facem o listă a serviciilor sociale pe care să le contracteze primăria, în funcție de prioritățile locale. Adică, să vedem exact, asta e problema. Ce servicii vrem să cumpărăm? Cu ce bani? Şi în felul acesta să dăm drumul la primele proceduri publice de achiziţionare de servicii sociale. Cred că lucrul ăsta va merge paralel cu regulamentul, organigrama, biroul de contractare, care va face parte din noua organigramă şi desigur primele proceduri publice de achiziţii de servicii sociale. Noi avem experienţa asta prin parteneriate, care sunt de fapt o achiziţie directă de servicii sociale.
Mihaela Munteanu
Pași în contractarea serviciilor sociale de către autoritățile locale: 1. HCL privind aprobarea mecanismului cadru de contractare a serviciilor sociale (definire structuri, roluri, obiective, responsabilități). 2. HCL de aprobare a noii organigrame (include compartiment de contractare a serviciilor sociale). 3. HCL anual de aprobare a planului de acțiune privind serviciile sociale (include plan anual de achiziții). 4. HCL de aprobare a bugetului anual (cuprinde sumele bugetate în planul anual de achiziții de servicii sociale).
Pagina 3
Contractarea socială- maximum de rezultate
Raluca Daria Diaconiuc
Consilierul local ieșean, șef al grupului PNL, Eduard Boz a declarat pentru VOCEA ONG că ar fi nevoie ca sistemul de protecție socială să lucreze precis, cu eficiență maximă. Acesta spune: “în momentul în care mă gândesc la serviciile de asistență socială, îmi apare în gând imaginea unei persoane aflată în nevoie și care trebuie ajutată să-și
depășească starea, condiția. Pe principiul de a-i da omului undița să pescuiască și nu direct peștele, cred că persoanele care au cu adevărat nevoie de servicii sociale nu trebuie să fie umilite, să stea cu mâna întinsă în fața autorităților, ci să simtă că au un sprijin real, de la om la om. Evident că sunt cazuri în care nu putem decât să fim alături, pentru a ușura suferința unei persoane. În rest, ca liberal, consider că fiecare individ este important, că unele persoane au nevoie doar de puțin ajutor, după care ne demonstrează ele ce pot. Nimic nu se compară cu sentimentul că ești util pentru societate, pentru cei din jur, cu satisfacția muncii și a ideilor tale. Prin trecerea la noi etape în dezvoltarea sistemului de protecție socială, trebuie să ajungem la nivelul în care ajutăm cetățenii să nu mai aibă nevoie de noi: să devină independenți, stăpâni ai propriului destin și să nu depindă toată viața de guverne și primării, mai mult sau mai puțin generoase, respectiv de bugete mai mari sau mai mici”- explică Eduard Boz. Totodată acesta mai precizează că, o familie care depinde în foarte mare măsură de fonduri sociale, majoritatea pentru întreținerea copiilor, foarte probabil că se va extinde. Vor apărea copii care, din păcate, la rândul lor vor fi la fel de dependenți de stat. ”Până în prezent, alocările bugetare pentru asistență socială ne-au apărut ca un sac fără fund, bani de care unii încearcă să profite politic, sau un sistem pe care alții încearcă să-l fraudeze”- este părerea consilierului liberal. Din acest motiv, din perspectiva lui Eduard Boz, prestarea de servicii sociale de către furnizori privați devine esențială pentru eficientizarea cheltuirii sumelor și așa puține,
alocate în acest sens. Așa cum cunoaște domnia sa mediul ONG din județul Iași, consideră că furnizorii privați pot reuși în mai mare măsură să propună cele mai bune soluții pentru ieșirea din starea de dependență a asistaților sociali. În acest sens, speră și într-o mai bună comunicare între ONG (iar constituirea acestora într-o federație ne arată că sunt pe drumul cel bun) și, de asemenea, între ONG și autorități. Cazul Iașului este unul cu adevărat special menționează liberalul. Eduard Boz consideră că organizațiile neguvernamentale care oferă servicii sociale trebuie să lucreze cu precizie chirurgicală, pentru a sprijini beneficiarii săși depășească condiția și să nu alerge după un număr cât mai mare de beneficiari pentru a avea decontări cât mai generoase. Organizațiile neguvernamentale trebuie să lucreze în colaborare cu direcțiile județene și locale și să nu caute să le înlocuiască. Sunt sigur că membrii FONSS, pe care i-am cunoscut la Iași, sunt mânați de cele mai nobile gânduri și așa trebuie să rămână și pe viitor. ”Zilele acestea, prin promovarea modelului de externalizare a serviciilor sociale la nivel național cred că se va face un pas important în eficientizarea politicilor sociale din România. Este prematur să ne comparăm în momentul de față cu țări din spațiul nordic, sau cu alte ”surori mai mari” din Uniunea Europeană. Deviza noastră trebuie să constea în obținerea maximului de rezultate cu puținii bani pe care îi avem. Într-un cuvânt, eficiență! Aici va veni și rolul nostru, al autorităților locale, de monitorizare și control”, concluzionează Eduard Boz, consilier local PNL pentru VOCEA ONG.
Contractarea socială și parteneriatul public-privat
Direcția de Asistență Comunitară Iași, în calitate de serviciu public de specialitate, inițiază proiectul de Hotărâre de Consiliu Local privind aprobarea Planului anual de acțiune privind serviciile sociale la nivelul municipiului Iași. Acest proiect de Hotărâre se elaborează în urma consultărilor cu furnizorii publici și privați, a asociațiilor profesionale și a organizațiilor reprezentative ale beneficiarilor. În fundamentarea Planului anual de acțiune privind serviciile sociale se va ține cont de Strategia Județeană de Dezvoltare a Serviciilor Sociale și se vor utiliza hărți de nevoi, analize de nevoi, studii sociologice relevante și date statistice oficiale. Planul anual de acțiune privind serviciile
sociale va cuprinde informații detaliate privind numărul și categoriile de beneficiari, serviciile sociale existente, serviciile sociale propuse a fi înființate, programul de contractare a serviciilor sociale din fonduri publice, bugetul estimat și sursele de finanțare. Pe baza Planului de acțiune privind serviciile sociale, aprobat prin Hotărâre de Consiliu Local inițiat de DAC, compartimentul de contractare a serviciilor sociale întocmește planul anual de achiziții privind serviciile sociale. Sumele de la bugetul local aferente acestor achiziții se prevăd în bugetul local de către compartimentul de contractare a serviciilor locale pe bază de referat aprobat de Primar.
Rolul serviciilor publice de asistență în contractarea socială
www.fonss.ro
Odată cu declanșarea procesului de lucru în vederea contractării sociale la Iași, Direcția de Asistență Comunitară a participat la o sumă de întâlniri cu ONG-urile pentru a stabili modul în care vor lucra în parteneriat – furnizorul public de servicii sociale și furnizorii privați. Motivul este că și de la nivelul DAC se consideră că ”este necesară o rețea extinsă și coordonată de servicii interconectate pentru a rezolva cele mai multe dintre problemele sociale persistente din Municipiul Iaşi- este de părere directorul Direcției de Asistență Comunitară Iași, doamna Luminița Munteanu. De altfel, DAC are un rol foarte important în procesul de contractare socială de la Iași, fiind, conform unui răspuns venit din partea Ministerului Muncii, responsabil cu elaborarea strategiei de contractare și a programului anual al achizițiilor publice de servicii sociale. ”Rolul jucat de furnizorii privaţi şi ONG-uri în furnizarea şi dezvoltarea serviciilor sociale trebuie sporit şi sprijinit atât la nivel naţional, cât şi local. Parteneriatele public-privat au crescut în număr şi amploare a demersurilor, de-a lungul anilor declară directorul DAC Iaşi, pentru Vocea ONG. Dna Luminița Munteanu susține de asemenea, ideea că ”beneficiile sociale nu pot să rezolve singure, pro-
blemele sociale existente. De aceea, trebuie dezvoltate pachete de suport pentru grupurile cele mai vulnerabile, care să integreze beneficiile sociale cu serviciile sociale, cu scopul promovării integrării depline a membrilor acestor grupuri în societate. Provocarea la care trebuie să răspundă serviciile sociale publice este foarte mare, mai ales în condițiile îmbătrânirii populației, coroborată cu fluxul important de migrație pentru muncă în străinătate a tinerilor și adulților. Este de așteptat ca aceste fenomene să ducă în viitor la creșterea necesarului de servicii sociale pentru persoane vârstnice și pentru copiii rămași acasă, iar contractarea de servicii de la furnizorii privaţi ar putea fi soluția de răspuns rapid la aceste noi provocări.”
Pagina 4
Achiziția publică a serviciilor sociale furnizate – un proces în dezvoltare exemplu serviciile de recuperare pentru persoanele cu dizabilități), infrastructură specializată. Organizațiile neguvernamentale consideră că nu mai există nici un motiv pentru întârzierea deciziilor privind finanțarea susținută și consistentă a sectorului serviciilor sociale. Amânarea acestor decizii va conduce la costuri mult mai mari pentru gestionarea situațiilor de risc și excluziune din viitorul apropiat.
Buget de stat sau buget local pentru finanțarea serviciilor sociale? Țara noastră nu stă deloc bine pe acest palier al finanțării serviciilor sociale de la bugetul de stat. Media procentelor din PIB alocate serviciilor sociale în UE variază în jurul unei cifre de 2,2-2,5%. Până în prezent, bugetul alocat serviciilor sociale în România nu a depășit niciodată 0,6% din PIB, conform Bazei de date ESSPROS, Eurostat. În absența unei hărți centralizate a nevoilor de servicii sociale, precum și a datelor de la nivelul localităților care să ilustreze prioritățile de finanțare, este foarte dificil ca în bugetul de stat să fie inclusă o sumă realistă și acoperitoare pentru acest sector. Este deci nevoie cu prioritate de o cartografiere detaliată a nevoilor sociale și o cuantificare urgentă a nevoilor de servicii la nivel național.
Contextul macroeconomic și descentralizarea Piața de servicii sociale din România se dezvoltă continuu, începând cu anii 2004-2007. În 2011, Legea asistenței sociale a reglementat mai bine achiziția publică a serviciilor sociale oferite de furnizorii privați, fie ei neguvernamentali sau societăți comerciale, și a permis apariția (timidă însă) a unor proceduri locale de contractare a furnizorilor privați de servicii, de către autoritățile de la nivel județean sau local. Aceste achiziții de servicii trebuiau să respecte principiile concurenței, eficienței și transparenței, ca oricare alt domeniu de servicii de pe piață (art 141 alin (3) din lege). Totuși, lipsa unor recomandări specifice pentru cumpărarea de servicii sociale, din partea Agenției Naționale a Achizițiilor Publice sau a Ministerului Muncii, coroborate cu interpretări diferite ale acestor proceduri de la un județ la altul, din partea Curții de Conturi, a generat o foarte mare reticență din partea primăriilor sau a consiliilor județene, în cumpărarea de servicii sociale de la furnizorii neguvernamentali. În anul 2016, apariția Legii 98, a achizițiilor publice, a marcat un moment important pentru domeniul serviciilor sociale. Aceasta lege reprezintă o transpunere a Directivei 2014/24/EU a achizițiilor publice, în legislația românească. Urmare a unui proces intens de lobby la nivel european, de mai bine de 8 ani, directiva fixează pentru prima oară condiții specifice de achiziție pentru serviciile sociale, în țările UE, și anume: - Un prag de 750.000 euro, peste care se poate realiza achiziția serviciilor sociale în aceste țări, printr-o procedură simplificată. Sub prag, țările membre decid singure ce procedură de achiziție folosesc, dar aceasta trebuie inclusă în manualele de proceduri ale autorităților locale. - Criteriile de atribuire pentru contractele care vizează achiziția de servicii sociale sunt: raportul calitate-cost sau raportul calitate-preț. Nu se mai poate folosi prețul cel mai scăzut drept criteriu de atribuire în acest domeniu, considerându-se că acesta conduce la riscuri prea mari în ce privește calitatea (de obicei slabă, la aceste prețuri) a serviciilor oferite. - Se pot realiza contracte rezervate de achiziție pentru domeniul serviciilor sociale, cu persoane juridice fără scop lucrativ sau cu persoane fizice autorizate, precum și cu unități protejate autorizate și întreprinderi sociale, dar pe perioade care nu depășesc 3 ani. Toate aceste elemente constituie în prezent o bază su-
www.fonss.ro
ficientă pentru ca autoritățile publice din România să își dezvolte propriile proceduri de achiziție a serviciilor sociale. E important ca aceste achiziții să răspundă în mod transparent unor nevoi locale care au fost discutate cu toți cei implicați direct – de la beneficiarii potențiali, la furnizorii de servicii și la reprezentanții autorităților locale. Aceste nevoi de servicii sociale trebuie transpuse în planul local de acțiune, sau în cel de dezvoltare urbană. Este de asemenea esențial ca achizițiile să fie realizate la nivelul biroului local de achiziții publice, de către persoane care sunt pregătite să înțeleagă domeniul social și care pot monitoriza eficient contractele cu furnizorii de servicii sociale de pe piață. Dacă autoritățile publice vor investi în achiziția acestor servicii sociale de la categorii diversificate de furnizori, atăt publici, cât și privați, șansele sunt mari ca piața de servicii să se dezvolte, iar acestea să devină mai bune calitativ, accesibile pentru toți cei care au nevoie de ele și disponibile cât mai aproape de beneficiari. Serviciile sociale sunt cele care pot aduce un sprijin real populației aflate în situație de vulnerabilitate, dependență sau marginalizare, pentru depășirea cât mai eficientă a acestor situații. Ele sunt servicii personalizate și desfășurate aproape de cetățean, care adresează direct cauzele problemelor și care produc efecte sustenabile pe termen lung. În contrapondere, beneficiile sociale (deși au un rol important în sistemul de asistență socială și rezolvă probleme punctuale sau contextuale) nu aduc bunăstare în rândul populației și nu rezolvă probleme sociale pe termen lung. Investiția publică în serviciile sociale este cu atât mai urgentă cu cât, în prezent, în orașele mici și în mediul rural, situația este foarte gravă – serviciile de suport și asistență socială sunt extrem de rare, iar grupurile cele mai vulnerabile se confruntă cu sărăcie persistentă și situații complexe de excluziune, copiii abandonează școala din ce în ce mai mult, iar procentul tinerilor care nu se află în proces de educație, instruire sau formare profesională, ori în căutarea unui loc de muncă, crește de la an la an. Este adevărat însă, că autoritățile locale nu pot acoperi aceste servicii integral, de la bugetul local. Este foarte important ca bugetul de stat să ajute autoritățile locale cu sume anuale dedicate acestor servicii, și mai ales, pentru dezvoltarea serviciilor specializate, care implică personal cu calificare superioară, echipamente și tehnologii (de
Finanțarea de la bugetul de stat nu acoperă în prezent, decât o parte a serviciilor sociale furnizate la nivel județean (cele publice, destinate copiilor, vârstnicilor și persoanelor cu dizabilități). Descentralizarea finanțării sociale a fost limitată la nivelul județean. La nivel local, bugetul de stat nu poate fi folosit pentru a acoperi cheltuieli cu serviciile sociale (conform Legii Bugetului de stat). Aceste costuri sunt exclusiv în responsabilitatea bugetelor locale. Dar taxele locale în mediul rural (și chiar în orașele mici) se colectează cu mare greutate, de aceea dezideratul acoperirii serviciilor sociale (cel puțin a celor primare, cu caracter preventiv sau de urgență) din bugetele locale, este aproape imposibil de atins. Există orașe și zone întregi din România în care nu există nici un serviciu social disponibil (foste orașe monoindustriale, localități izolate precum cele din Delta Dunării sau Munții Apuseni, comunități sărace din Nord Estul țării etc).
Transparența și competiția inegală între furnizorii publici și cei neguvernamentali de servicii sociale În timp ce furnizorii publici de servicii au o finanțare anuală asigurată de la bugetul de stat și/sau bugete locale, furnizorii privați de servicii (non-profit) au acces la un volum de finanțare publică mult mai redus. Numărul furnizorilor este relativ egal în România (51% publici, 49% privați) dar accesul lor la finanțare publică nu este nicidecum egal. În plus, în absența unei cunoașteri detaliate a nevoilor reale ale populației, bugetele nu pot reflecta cererea reală de servicii sociale. Nu avem în prezent o imagine clară a cererii de servicii, deși cunoaștem destul de bine oferta existentă în acest sector. Diana Chiriacescu, director FONSS
Telefon: 0740513864 Email: redactie@voceaong.ro