Vocea ONG #7/8 August 2015

„

Anul I Nr. 7/8

Iulie / August 2015

Se distribuie gratuit

EDITORIAL

E momentul să alegem!

Asistenţă socială de calitate sau pomană electorală şi dependenţă pe veci?

Societatea civilă ieșeană a făcut în ultimii ani pași uriași și a reușit să genereze două structuri asociative – Comisia ONG şi Federaţia organizaţiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale - FONSS, care sunt considerate un model de imputernicire a ONG-urilor la nivel naţional. D-na Angela Achiţei, preşedintele Fundaţiei „Alături de Voi“ România a girat în primii trei ani de existenţă a Comisiei ONG funcţia de președinte, după care s-a retras pentru a putea coordona activitatea FONSS. .......................................

- Doamnă Angela Achiţei, care este starea domeniului de asistenţă socială în acest moment în România, numită deseori „ţara asistaţilor sociali”?

- Dacă ne uităm la măsurile luate de guverne în ultimii ani, în special în perioade electorale, am putea spune că asistenţa socială este deghizată în pomană socială sau chiar mită electorală. Din păcate, multe astfel de măsuri populiste au făcut mai mult rău decât bine grupurilor dezavantajate social, determinându-le să aibă un comportament pasiv și care nu a condus decât la creșterea gradului de dependenţă faţă de prestaţiile sociale.

Sunt cunoscute cazurile în care familiile și-au vândut animalele din gospodărie ca să se încadreze la ajutor social, persoane care au renunţat la un loc de muncă ca să beneficieze de subvenţii la căldură, persoane cu dizabilităţi care nu au ieșit din casă decât pentru evaluarea periodică pentru încadrarea în grad de dizabilitate, deși au asistent personal ș.a..

Dacă ne uităm la ponderea prestaţiilor sociale comparativ cu media Uniunii Europene, nu putem spune că suntem în top, dar comparativ cu investiţiile realizate în serviciile sociale, aici avem o problemă mare. Prestaţiile sociale trebuie acordate în corelare cu accesarea de servicii sociale, iar în www.fondong.fdsc.ro

“

acest sens e nevoie ca statul să prioritizeze în politica sa, realizarea de investiţii în acest sector. În condiţiile în care 43% din populaţie se află în sărăcie, apare întrebarea firească: “Cum intervine statul să reducă acest indicator, în condiţiile în care declarativ, interesul superior este bunăstarea cetăţeanului?!”

- Vreţi să spuneţi că nici măcar Legea Asistenţei Sociale nu a reușit să mai echilibreze raportul prestaţiiservicii sociale? Nu putem spune că nu există nici o evoluţie în ultimii ani...

- De 20 de ani lucrez în sistem, fiind asistent social și de 20 de ani, am senzaţia de „deja vu” pentru că mă întâlnesc cu aceleași probleme... Singurele lucruri care s-au schimbat au fost miniștri, direcţiile naţionale care au dispărut peste noapte sau au fost din nou reinfiinţate... A mai apărut o lege a asistenţei sociale, dar care din păcate nu are norme... Au mai venit niște fonduri structurale, care în perioada 2007-2013, au avut doar priorităţi de formare a resurselor umane, iar serviciile sociale fiind pe lista de investiţii care puteau fi realizate tot de autori-

tăţi, consolidându-le și mai mult monopolul în domeniul social.

Calitatea depinde foarte mult de competiţia constructivă din sector.

Când vorbim de monopol în domeniul serviciilor sociale deţinute de către stat, nu mai putem vorbi de calitate.

Calitatea depinde în aceeași măsură și de profesionalismul oamenilor care lucrează în domeniu. În condiţiile în care în multe primării, asistentul social este pus să facă diferite lucruri și mai puţin asistenţă socială, când sute de absolvenţi de asistenţă socială nuși găsesc un loc de muncă, posturile fiind blocate (statul este cel mai mare angajator de asistenţi sociali), în situaţia în care asistentul social este foarte prost remunerat, în unele cazuri cumulând venituri mai mici decât unele familii asistate social, nu prea mai putem vorbi de calitate.

Calitatea trebuie să fie dictată de către beneficiar. Acesta trebuie să aibă posibilitatea să aleagă furnizorul de la care dorește servicii, iar Statul trebuie să se asigure că are pus la punct mecanismul prin care să asigure sursa de finanţare pentru serviciul necesar. ( continuare în pagina a 4-a)

Reforma, cheia marilor succese!

Fiecare final de an aduce, de o vreme încoace, surprizele sale în învăţământ. Prin primăvară, citeam despre faptul că s-a luat decizia corectării lucrărilor de la Bacalaureat în altă localitate decât cea în care a fost susţinută proba. Este una dintre deciziile apărute de undeva şi impuse rapid, ca măsură salutară pentru a stopa presupusul fenomen al furtului naţional la această evaluare. Îmi amintesc de asemenea, despre faptul că, anul trecut, în aceeaşi perioadă de dinainte de examen, a apărut decizia monitorizării audio, suplimentar la cea video. Dacă nu mă înşel, cu un an mai în urmă, s-a luat decizia dotării cu camere video a claselor, pentru a fi supravegheat BAC-ul, după ce, cu încă un an în urmă, s-a vorbit despre această eventualitate. Mă întreb ce va apărea la anul…. Şi mă mai întreb cine e bănuit de fapt de furt: elevul, profesorul evaluator sau și unul şi celalalt?

Nu e o atitudine maladivă a societăţii? Nu e cumva incorect să pui sub semnul vinovăţiei generaţii de tineri? Ce înseamnă de fapt să le dai, la final de ciclu de învăţământ, semnalul: “...gata cu furtişagul! Până aici v-a fost!?”

Sau poate mesajul e altul, îndreptat către profesori şi sună cam aşa: “...ani de zile i-aţi lăsat să copieze, i-aţi trecut clasa făcându-vă că nu observaţi că nu ştiu mare lucru şi acum, nu se mai poate … dacă încă odată îi lăsaţi să copieze, aţi încurcat-o!”

Eu prefer, ca demers decent şi corect, să nu mai caut mesaje indirect transmise de minister sau politicieni, ci să pun în mişcare prezumţia de nevinovaţie şi să consider că toate aceste măsuri, din ce în ce mai … se iau pentru a aduce în școli reţelele de calculatoare, pentru a dota cu camere video şi sisteme audio clase întregi … şi în fine, tezele se corectează în alt judeţ ca să afle şi profesorii din judeţul în care se face corectura, cât de buni sunt elevii din judeţul unde au fost date lucrările, adică aşa, pentru un fel de schimb de experienţă.

Nu pare credibilă perspectiva aceasta, nu? Şi atunci, să admitem că şcolile româneşti produc generaţii de potenţiali infractori, că aceşti tineri pleacă în viaţă “furând startul”? Eu refuz să-mi privesc fiica, prietenii ei şi să admit că pot fura şi mă revolt că, după ani

de muncă, anii frumoşi de liceu, cineva se uită la un tânăr şi se gândeşte doar ce măsuri să mai ia ca acesta să nu copieze la bacalaureat. Eu cred că aceşti tineri, pe care din păcate, îi bombardăm cu exemplele hoţilor naţionali, ale marionetelor cu silicoane şi ale miniştrilor cu diplome false, pot mai mult.

Refuz să văd şi în cel de la catedră un hoţ, pentru că, în mintea mea, cuvântul dascal încă mai are rezonanţă, pentru că îmi amintesc cu drag şi respect de cei mai mulţi dintre profesorii mei. E adevărat că nu pot explica cum se poate ca, într-o clasă să nu promoveze bacalaureatul nici un elev şi cum de nu dau banii înapoi profesorii care patru ani i-au lăsat să treacă în clasa următoare.

Mai mult chiar, ştiind că îl şi plătesc prin taxele date statului, pe acest profesor, care “închide ochii” la neştiinţă şi furtişag, mă simt înşelată şi minţită ani de-a rândul. A greşit, trebuie să plătească … dar nu pot judeca toţi profesorii după insuccesul lui.

Poate că de fapt problema e alta, pentru că observ, nu numai BAC-ul sau capacitatea sunt preocupări de căpătâi în ţara aceasta. Şi plasarea clasei 0, e una dintre ele. După o decizie de a include clasa 0 la şcoală și rezistenţa la protestele părinţilor îngrijoraţi de schimbarea timpurie a regulilor pentru copilaşii lor, o idee nou nouţă ar putea transforma clasa pregătitoare în „grupa mare pregătitoare“ şi ar trece-o din nou de la învăţământul primar la învăţământul preşcolar. Vă sună cunoscut acest mod de tăiat frunze la câini?

Judecând după schimbările dese din ultimii ani, se pare că, chiar cu preţul plătit de generaţii de tineri suspectaţi de furt şi care nu ştiu ce le oferă viitorul, nici măcar în privinta modului în care vor fi evaluaţi sau al derutei părinţilor, care habar nu au când şi unde vor începe copiii lor viaţa de elev, chiar şi cu acest preţ, surprizele vor continua să vină.

Până atunci, stăm cu ochii pe ei, copiii crescuţi de noi şi tranformaţi în potenţiali hoţi de ei, de parcă nu mai există decât măsura lor pentru tot ce e în jur.

Privim aşa atent şi suntem aşa vigilenţi, cât să nu mai observăm nimic altceva în jur.

Mihaela Munteanu

www.eeagrants.org

2

Cum ajutăm copiii din mediul rural să nu abandoneze şcoala? ● 2.3% dintre părinţii din rural au declarat că măcar unul din copiii lor a abandonat școala în anul precedent ● Primul motiv al abandonului şcolar este sărăcia ● 19% dintre copii au mărturisit că parcurg mai bine de o oră pe jos pentru a ajunge la şcoală ● 23% dintre copiii care au abandonat spun că trebuie să lucreze în gospodărie pentru a-și ajuta familia.

Puţini ar fi cei care ar contrazice ideea că educaţia este cheia succesului. În România rurală, accesul la educaţie însă, continuă să fie o problemă. Conform Raportului “Bunăstarea copiilor din mediul rural 2014”, 2.3% dintre părinţii din rural au declarat că măcar unul din copiii lor a abandonat şcoala în anul precedent, două treimi dintre ei la şcoala generală sau primară.

Majoritatea respondenţilor au evocat sărăcia, ca fiind principalul motiv pentru abandon şcolar. Alte motivaţii ale abandonului sunt lipsa resurselor materiale (45%), rezultatele școlare nesatisfăcătoare (37%), distanţa până la centrele educaţionale (19% dintre copii au mărturisit că parcurg mai bine de o oră pe jos pentru a ajunge la școală), precum și necesitatea de a lucra în gospodărie, pentru aşi ajuta familiile (23%).

Stelian are 12 ani şi a repetat clasa a cincea. Îi place să citească din singura carte pe care o poartă mereu într-un buzunar: o cărticică de rugăciuni. Fratele său mai mic repetă clasa a doua. La școală primesc corn cu lapte, pe care, aproape în fiecare zi, îl aduc acasă pentru fratele lor mai mic, care merge la grădiniţă. Părinţii, Stelică şi Maricica s-au izolat de restul comunităţii, din teama de a nu fi judecaţi pentru lipsurile lor. Copiii și-au păstrat puritatea vârstei care nu judecă și nu se rușinează. Ei primesc cu drag vizite în casele lor și se bucură de prezenţa celor sosiţi în pragul casei.

Toţi cei şase membri locuiesc într-o casă cu puţine posibilităţi financiare. Familia supravieţuieşte din ajutorul social şi alocaţia copiilor, ceea ce înseamnă mai puţin de 600 de

lei pe lună. Fraţii lui Stelian, copiii, nu ştiu să scrie şi să citească şi nu pot folosi cifrele pentru a descrie realitatea. Ei şi cei asemenea lor, reprezintă 75% dintre copiii din Vaslui, care sunt afectaţi de analfabetismul funcţional (atunci când copiii din clasele a doua, a treia sau a patra au dificultăţi în a înţelege ceea ce citesc).

Cu mult timp în urmă, organizaţia World Vision s-a întrebat ce se poate face pentru aceşti copii şi a găsit răspunsul în proiectul de educaţie „De la egal la egal”. Astfel, în mediul rural, sprijinul oferit copiilor, din clasele generale ale celor patru comunităţi rurale, a început să arate primele rezultate. Copiii vin la meditaţii cu entuziasm şi se simt aproape de cei care, pentru câteva ore, devin dascălii lor personali.

Așa e şi Răzvan care are 13 ani şi este în clasa a şaptea şi în ciuda vârstei fragede e unul dintre voluntarii care doresc să sprijine copiii din satul său pentru a nu abandona şcoala. “Eu știu să scriu și să socotesc”, spune el. “Poate părea simplu, dar nu este chiar aşa. Unii copii sunt puşi să muncească şi din acest motiv nu reuşesc să înveţe.” Răzvan și colegii săi din Consiliul Elevilor au redactat un plan de acţiune pe care l-au înaintat membrilor Fundaţiei World Vision România. “Știam că îi putem ajuta, dar nu ştiam exact cum să procedăm. Aşa că am vorbit cu specialistul pe educaţie a Fundaţiei World Vision România despre ideea noastră, iar acesta ne-a sprijinit alăturându-i iniţiativei noastre profesori şi cadre didactice care să supervizeze lecţiile” a spus Răzvan.

Acum, Răzvan şi alţi colegi petrec câteva ore pe săptămână la şcoală pentru a lucra cu copiii, sub supervizarea unui profesor. “Până astăzi, îmi doream să fiu fotbalist”, a spus Răzvan. „Acum că am aflat bucuria de a-i ajuta pe alţii să înveţe, îmi doresc să devin profesor”. Micii meditatori folosesc activităţi creative și distractive pentru a stimula participarea colegilor lor mai mici. Pentru a ne asigura că lecţiile sunt productive și vor genera un impact pe termen lung, echipa învăţătorilor-elevi a fost completată de profesori, care să îi ghideze în elaborarea planului de lecţii.

“Prin participarea la activităţi de educaţie remedială, copiii au devenit mai

Betania, o istorie de două decenii

ANCAAR Iași e Clubul de vară” Pentru copiii și tinerii cu autism de la ANCAAR Iași vacanţa este cea mai frumoasă perioadă din an, mai ales că au unde să-și petreacă zilele lungi de vacanţă. De ce lungi?

Fiindcă trei luni de vacanţă, fără activităţi, pot fi, pentru un copil cu autism, o adevărată provocare. Și pentru parinţii săi la fel.

De aceea, filiala ieșeană a ANCAAR, a iniţiat proiectul „Clubul de vară”, un proiect ce se derulează de câţiva ani și care este din ce în ce mai solicitat de beneficiarii asociaţiei.

Astfel, în luna iulie a acestui an, 27 de copii şi tineri cu autism sunt angrenaţi întro serie de activităţi zilnice desfăşurate la sediul filialei. În funcţie de preferinţele şi abilităţile fiecăruia, terapeuţii asociaţiei, împreună cu o echipă de voluntari, au ales diferite activităţi care au vizat în principal: dezvoltarea motricităţii prin exersarea unor activităţi bazate pe manualitate, exersarea unor abilităţi cognitive prin jocuri, activităţi

pozitivi, privind şcoala şi le-a crescut motivaţia de a învăţa. Au devenit mai încrezători în a participa activ la lecţiile de la şcoală. Unii dintre ei și-au îmbunătăţit abilităţile de scriere și citire și au dezvoltate alte aptitudini sociale”, a spus Carmen Nistor, unul dintre profesorii voluntari.

“Micii dascăli” vin cu entuziasm la orele de pregătire și sunt recunoscători pentru responsabilitatea care le-a fost dată. Pas cu pas, ei înţeleg cât de multă muncă și energie depun profesorii lor, pentru a rezolva toate problemele care apar într-o sală de clasă. Până în prezent, elevii s-au axat pe copiii din şcoala generală însă, acum că au prins mai mult curaj, ei vor să îşi extindă activitatea şi pentru copiii din şcoala generală.

Stelian s-a înscris deja la orele de educaţie remedială şi speră că astfel, va avea o şansă în plus, pentru a nu abandona şcoala mai ales că are, în principal, probleme în a-şi face temele acasă, unde nu se bucură de sprijinul părinţilor. “Merg la școală în fiecare zi, dar mă gândesc mereu la problemele de acasă”, a spus el. “Mă gândesc la fratele meu mai mic și știu că gustarea mea la școală, va trebui să fie prânzul lui de peste zi.”

de socializare, activităţi de conștientizare și coordonare a propriului corp, activităţi de dezvoltare a unor abilităţi de viaţă independentă, activităţi ergoterapeutice la Arca Lui Noe, Bârnova.

Fiindcă perioada de derulare a proiectului este în vacanţa școlară, toate activităţile au ca scop și relaxarea la mare, unde copii, tinerii și părinţii acestora, au fost timp de 5 zile în tabăra de la Eforie Nord, prin sport: copiii au avut posibilitatea de a practica înotul prin programul săptamânal desfășurat la piscina Union și prin kinetoterapie și terapia senzorială.

Chiar dacă pare o activitate obişnuită, ea nu ar fi posibilă dacă organizaţia ieşeană nu ar reuşi să găsească resursele şi să organizeze programul „Clubul de vară”.

Carmen Ghercă

Pentru băcăuani, Betania a devenit sinonimul actului de caritate. Ceea ce a început în toamna anului 1995, sub coordonarea lui André Muit, ca o iniţiativă româno-olandeză dedicată cazurilor sociale a crescut, de la an la an, transformându-se într-o adevărată instituţie a sufletului.

Primii pași nu au fost ușori, într-o ţară abia scăpată de un regim totalitar și cu o mentalitate unde, din nefericire, fiecare crede că trebuie să ofere ceva pentru ceea ce primește. Dobândirea încrederii beneficiarilor a fost primul test, trecut însă „cu brio” de Asociaţia Betania.

Iustinian are cinci ani și de obicei nu merge la grădiniţă pentru că nu are hainele și încălţările potrivite. Micuţul se ascunde în două cizme de cauciuc și un fes care sunt prea mari pentru statura lui. Părinţii lui sunt parte dintr-o altă statistică: mai mult de 70% din populaţie este șomeră sau inactivă. Vaslui continuă să fie cel mai sărac judeţ din Uniunea Europeană. De cele mai multe ori, lipsa de educaţie a părinţilor este un motiv decisiv pentru ca şi copiii lor să nu ia şcoala în serios.

Scopul proiectului de educaţie remedială este de a aduce speranţă şi de a ajuta copii să spere într-un viitor cu mai puţin noroi şi mai puţină muncă în grajdurile casei, un viitor în care laptele şi cornul nu sunt singura masă pe care o împart trei copii din aceeaşi familie, şi cifrele cercetării noastre spun din plin câtă nevoie au aceşti copii de sprijin.

Mă gândesc că deseori folosim cifre pentru a descrie realitatea, dar cifrele au limitele lor; nu pot suprinde tristeţea de pe chipul unui copil, care a preluat angajamentele unui adult şi totuşi se luptă să rămână copil, elev, şi are o şansă doar dacă este ajutat.

Gabriela Grama Odată cu trecerea anilor, proiectele s-au înmulţit, iar numărul beneficiarilor a crescut exponenţial.

Ce investiţii a făcut Betania din fondurile atrase? Centrul Lalelelor pentru copilul abuzat, Centrul Delfinul pentru copii cu autism, Centrul de Integrare a Tinerilor, Centrul Multifuncţional, Centrul de Recuperare (la acestea s-au adăugat şase dispensare medicale în mediul rural construite și încă şase renovate, şase secţii din spitalele din judeţ renovate și dotate, ajutoare financiare pentru cazuri medicale de urgenţă) toate au fost făcute cu bani „întorşi” comunităţii pentru acoperirea diverselor nevoi. În ceea ce privește educaţia, Asociaţia Betania a înfiinţat și dotat 20 de ateliere, 13 laboratoare, a renovat și reparat 4 școli în mediul rural, a construit 2 școli și o grădiniţă.

Sunt cifre poate seci, dar în spatele lor se ascund sute de cazuri, sute de zâmbete, mii de noi șanse nesperate la o viaţă poate mai bună.

Drumul a fost dificil, însă perseverenţa, implicarea, dorinţa de a produce o schimbare în bine și-au spus cuvântul. Acum, după două decenii de activitate, Asociaţia Betania mai are un drum lung înainte. Un drum lipsit de cărămizi galbene, dar pavat cu omenie și cu recunoștinţă.

George Mihăilă

3

Victoria mai dulce ca mierea!

Pot confirma cei de la organizaţia World Vision România, care cu proiectul „Apicultura şi dezvoltarea economică în mediul rural” au fost distinşi cu Premiul I la Secţiunea Dezvoltare economică şi socială.

Este a treia oară când Fundaţia World Vision România primeşte acest premiu la Gala Societăţii Civile, până acum fiind premiate: “Proiectul de Solarii” (în anul 2003) şi „Luptăm împotriva sărăciei prin dezvoltare economică” (în anul 2013), ambele proiecte fiind derulate în judeţul Iaşi.

Proiectul premiat în acest an, „Apicultura şi dezvoltarea economică în mediul rural”, a fost implementat în comunele Dumeşti, Todireşti şi Rafaila din judeţul Vaslui. Fundaţia World Vision România a donat echipament apicol în valoare de 1.000$ (5 stupi de albine şi instrumentar specific) pentru fiecare din cei 100 de beneficiari şi a facilitat participarea acestora la cursuri de apicultură şi lecţii practice în stupină. În total, bugetul proiectului a fost de 215.000$, bani investiţi în perioada 1 octombrie 2011 – 1 octombrie 2014. Timp de 3 ani, apicultorii au fost instruiţi şi monitorizaţi permanent privind accesarea de fonduri europene, dezvoltarea strategică în acord cu Planul Naţional de Dezvoltare Rurală şi participarea la schimburi de experienţă şi la târguri de produse tradiţionale.

Apicultorii au înfiinţat Asociaţia Apicolă Negreşti (care are deja 60 de membri cotizanţi şi un preşedinte ales), Cooperativa agricolă “Apicola Florile Vasluiului” şi un magazin apicol prin care pot achiziţiona echipamente, medicamente şi hrană pentru albine la preţ de producător şi care le oferă şansa de a-şi vinde mierea. Prin munca lor şi cu sprijinul Fundaţiei World Vision România, donaţia de 500 de stupi de la începutul proiectului a fost înmulţită la 1.100 de stupi în toate cele trei comune vasluiene. În total, apicultorii au produs 20.000 de kg de miere, din care 10.000 de kg de miere au fost vândute la preţul de 15 lei pe kilogram, aducând în comunitate profit de 150.000 de lei. Alte 10.000 de kg de miere au fost folosite

„Un sat, un copil!”

Fundaţia Inimă de Copil a câștigat premiul I la Secţiunea „Educaţie, Invăţământ, Cercetare”, acordat în cadrul celei de-a XIII-a ediţii a Galei Societăţii Civile - prestigioasa competiţie de proiecte şi programe sociale - pentru proiectul „Un sat, un copil!”. „Premiul I înseamnă o încurajare pentru a continua acest program și o validare a faptului că ceea ce facem este bine. Ne interesează viitorul nostru ca societate! Recunoașterea înseamnă foarte mult pentru că ne sprijinim pe resurse din Galaţi” - dr. Anna Cristina Burtea, Director Executiv, Fundaţia Inimă de Copil.

Proiectul a susţinut, în cursul anului 2014, 40 de copii din 25 localităţi diferite, de la copii din comune mai mari, până la copii din sate uitate de lume, din judeţul Galaţi. Acești copii cu medii

Tradiţia implicării “Swimathon” este proiectul deja foarte cunoscut ieşenilor, care cheamă comunitatea să se implice pentru susţinerea unei cauze sociale. Fiecare organizaţie participant în competiţia de înot propune o cauză, iar după eveniment publică suma colectată şi destinaţia ei, într-un act normal de înştiinţare pentru donatori.

De pildă, Fundaţia Iosif a participat la evenimentul

Consultații gratuite pentru gravidele din zona Moldovei

pentru consum propriu sau pentru hrana albinelor din stupi. Şapte dintre apicultori au atras 52.500 Euro prin fonduri europene, accesând măsura 141 ,,Sprijinirea fermelor agricole de semisubzistenţă”: 3 apicultori prin PNDR, 4 apicultori prin GAL ,,Movila lui Burcel” Vaslui. “În afara recunoaşterii eforturilor realizate de către toţi cei care s-au implicat, este mai cu seamă vorba despre un proiect care a acoperit o nevoie acută la nivelul comunităţii rurale, în special a judeţului Vaslui şi anume aceea de a învăţa pe oameni că există potenţial local pe care să-l folosească pentru a oferi o viaţă mai bună copiilor lor. Trebuie doar să fie sprijiniţi şi stimulaţi să facă primul pas”, a precizat Magda Cămănaru, Manager Zonal al Biroului Iaşi & Vaslui, Fundaţia World Vision România.

Succesul proiectului este rezultatul colaborării directe cu parteneri şi colaboratori locali şi judeţeni: Direcţia Agricolă de Dezvoltare Rurală, Camera Agricolă Judeţeană Vaslui, Oficiul Judeţean de Ameliorare şi Reproducţie a Animalelor, Staţiunea Apicolă Poieni, primăriile din cele trei comune, AGRANA Roman – producător de hrană pentru albine, apicultori experimentaţi ca domnul Sorin Popovici şi colaboratori precum Prof. Univ.

Dan Bodescu de la Universitatea de Agronomie Iaşi.

Gabriela Grama generale anuale de peste 9, au primit cu toţii, pe langă burse, la începutul anului școlar rechizite, îmbrăcăminte și mai mult decât atât, s-au dezvoltat legături între copil, familie, cadru didactic și personalul organizaţiei.

Toate aceastea au fost făcute în interesul copilului, susţinând moral şi material familia pentru dezvoltarea potenţialului acesteia și încercând să dezvoltăm simţul de răspundere al comunităţii, pentru a remarca și a susţine astfel de copii.

Pentru mulţi dintre copii și familii, susţinerea a avut un impact major, așa cum ne declarau în numeroase rânduri, chiar dacă suma pe care am putut-o aloca/copil/lună în anul 2014, nu este chiar semnificativă. Ea reprezintă însă, deseori o creștere cu mai mult de o pătrime a venitului mediu lunar/familie, la care s-au adăugat în timp alte donaţii în natură.

Amalia Ene

caritabil Swimathon 2015, organizat de Fundaţia Comunitară Iaşi, cu trei echipe de înotatori şi 4 ambasadori. Cauza susţintă a fost prevenirea abandonului școlar, iar suma mobilizată din comunitate a fost de 9670 lei. E doar un exemplu dintre multe altele, toate spunând de fapt aceeaşi poveste: oamenii simpli se asociază pentru a multiplica binele.

Aşteptăm cu mare interes momentul în care şi cei în mâna cărora încredinţăm deciziile se vor dovedi măcar la fel de implicaţi pentru a rezolva problemele comunităţii. (M.M)

VOCEA STRĂZII

De la caniculă la inundaţie Ieșenii trec repede de la îngrijorarea privind seceta și epuizarea dată de caniculă la neliniştea că la prima ploaie mai serioasă, unele străzi (deloc puţine) şi nici din zone mărginaşe, se transformă în râuri.

Cine e ieşean „get-beget” ştie că e o problemă veche, prin urmare nici nu mai știm cine răspunde de rezolvarea ei. Neam obișnuit așa, să nu fie, să nu se poată, să nu se facă ori să se facă cu greu și de mântuială.

Ce spune vocea străzii despre toate

Judeţele Moldovei au cifre record la mortalitatea infantilă: Vaslui – 9,2 %, Neamţ – 8.7 %, Iași – 7.3 %, fiind peste media naţională. Cum asistenţa medicală este deficitară la sate, Organizaţia Salvaţi Copiii intervine ducând caravane de medici pentru a consulta gravidele.

Organizaţia Salvaţi Copiii a fost la începutul lunii trecute, în comuna Mironeasa - judeţul Iași și a oferit consultaţii prenatale şi ecografii gratuite la 14 gravide. Viitoarele mame au venit pe jos, chiar și de la opt kilometri distanţă, deși era foarte cald afară, pentru a-și vedea pentru prima dată micuţii și pentru a beneficia de sfaturile și îngrijirile oferite de o echipă dedicată, de medici voluntari din Bucureşti.

Pentru că distanţa între comună și cel mai apropiat punct medical adecvat este una destul de mare, aceste femei nu reuşesc să meargă regulat la medic pentru monitorizarea sarcinii, majoritatea ajungând la un specialist abia când sarcina ajunge la termen sau dacă se simt rău, uneori poate nici atunci. Ne povestesc că motivele principale sunt costurile ridicate ale transportului, dar şi lipsa cabinetelor specializate şi a moaselor în comunităţile unde locuiesc. ”Așa cum am observat, o bună parte din ele nu ajung la un medic decât foarte târziu în cursul sarcinii. Noi vrem să atragem atenţia că nu există o bună dispensarizare a sarcinii și o bună luare în evidenţă, mai ales în astfel de zone, în care lumea e necăjită și cu risc. O bună luare în evidenţă înseamnă ca ele să vină la control încă din primele trei luni de sarcină. De cele mai multe ori distanţele între localităţi, cum este aceasta și cel mai apropiat oraș în care se poate face o bună evidenţă, sunt foarte mari sau costul pentru biletul de autobuz este considerat foarte mare”a precizat Dr. Ilinca Gussi, obstetrician.

Maria are 35 de ani și este însărcinată în cinci luni, însă mai are acasă 9 copii. Ne spune că nici timpul şi nici grija pentru copiii de acasă n-au

acestea, mi-am pus în minte să aflu exact în ziua binecuvântată cu o ploaie tristă, când din nou râuleţe coborau mai harnice ca mine Copoul.

Cu pas iute, lângă mine un domn fără umbrelă, abia aştepta să-și verse năduful: „...păi nu vedeţi doamnă că Iaşul se visează capitală europeană a culturii dar, atunci când plouă devine o adevărată Veneţie?”

Doamna de lângă el, consoarta poate, a sărit şi ea cu gura: „Facem festivaluri peste festivaluri dar problemele curg ca apa asta. Să facă după Festivalul teilor tăiaţi şi Festivalul măștilor veneţiene, şi le avem pe toate”.

Un taximetrist tratează situaţia cu umor: ”Mi-am spălat mașina gratis, sarut-mâna domn’ primar. Bine că n-ai reuşit să faci nimic cu apa asta.” Se uită glumeţ spre colegul său: „şi am avut și bonus o porţie de adrenalină, că mașina mea trăgea greu și nu mai puteam ocoli

lăsat-o să meargă la un consult medical.

De fapt nici nu crede că e necesar. ”E primul control pe care îl fac, în rest la ceilalţi copii nu am făcut niciun control.

Am născut la spital și pe ultimul în salvare. Astăzi, am venit pe jos, am mers jumătate de oră ca să fac controlul și sunt bucuroasă pentru că am aflat că am fetiţă. Acasă mai am șapte băieţi și două fetiţe”, a precizat Maria.

La 17 ani, Alina așteaptă primul copil. E încântată și zâmbește timid.

Merge la Iași, la maternitatea Cuza Vodă pentru control, însă nu foarte des pentru că nu își permite. Este o viitoare mamă adolescentă care trăiește din alocaţia ei de copil și din ceea ce muncește tatăl copilului, cu ziua. ”E primul copil, e băiat și important e că e sănătos”, spune tânăra mulţumită.

Medicii avertizează că de multe ori femeile care au sarcină cu risc se duc în ultima clipă la maternitate. ”Ajutorul nostru atunci când venim

cu caravana, este un ajutor punctual, adică venim o dată și le vedem pe cele care au norocul să ajungă. Noi încercăm să facem și un pic de educaţie, să afle și rudele acestora că e necesar să te prezinţi, în primele trei luni de sarcină la medic, pentru primele investigaţii.

Acest lucru salvează copiii. Cei care sunt sortiţi să se nască înainte de vreme, se vor naște, pentru că sunt puţine lucruri medicale care să împiedice acest lucru, dar dacă copilul se află într-un spital foarte bine dotat, șansele de supravieţuire sunt de 90%”, a mai precizat medicul obstetrician.

Din păcate, atât nivelul de educaţie scăzut cât şi starea de sărăcie a familiei reprezintă un risc real pentru viitoarea viaţă.

Ioana Nistor

gropile, că nu le mai vedeam din cauza apei până la portieră.” În vârstă şi cu aerul activistului de partid frustrat, un coleg al taximetristului care până atunci trăsese cu urechea îşi dă cu părerea reparatoriu: „Dar ce vrei să facă primarul? Nu știi că aşa se întâmplă când plouă mai tare?

Face şi el săracul ce poate ...”- spune cu un aer compătimitor care trebuie să ne ... anestezieze spiritul critic.

Mă îndepărtez de ei şi trec spre BCU, gândindu-mă: „măcar bine că plouă.

Acum şi asta să ne supere? Trebuie să gândesc pozitiv şi să văd partea bună...”

Gândul meu se tamponează cu altul însă, pentru că tocmai văd apa care curgea şuvoaie pe sub pasajul de la fundaţie, construcţia măreaţă a epocii contemporane.

Alis Ghebuţă

4

Oportunitatea numită FONSS!

promovare, lobby și advocacy, iar FONSS oferă aceste servicii membrilor în mod constant și profesionist. Fiind membru FONSS este un plus de valoare atât pentru imaginea organizaţiei noastre la nivel judeţean, putem beneficia direct de expertiza celorlalţi membri și găsi soluţii comune la probleme comune şi poate, cel mai mare avantaj este reprezentativitatea la nivel regional şi naţional. FONSS este o voce a ONG-urilor și implicit, a noastră ca și membru activ.” Vasile Gafiuc – AREAS Suceava, membru FONSS

propriei organizaţii: înseamnă că înţelegi că unele probleme sunt sistemice și trebuie abordate de o federaţie și nu doar de o organizaţie.

Pentru că nu poţi face lobby şi advocacy de unul singur.

Pentru că în FONSS primeşti energie, inspiraţie şi motivaţia să continui drumul ales”.

“

O federaţie a serviciilor sociale își poate canaliza eforturile pe propuneri de îmbunătăţiri legislative și suţinerea demersului în aplicarea lor, depunerea proiectelor comune în care fiecare organizaţie are responsabilitatea ei, în domeniul expertizei sale, organizarea unei arii vaste de acoperire a serviciilor, astfel încât toate persoanele din regiune să își poată găsi sprijinul potrivit nevoilor sale, colaborări eficiente cu instituţiile de stat în vederea creșterii calităţii serviciilor comune din sectorul public-privat.”

Sebastian Ghica – Fundaţia Iosif Iași, membru fondator FONSS

“

FONSSFederaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale are deja un an de funcţionare. A fost fondată de zece ONG-uri ieșene, în cadrul aceluiași proiect prin care s-a înfiinţat publicaţia Vocea ONG și Catalogul Serviciilor Sociale – „Vocea ONG pentru comunitate”. Membrii fondatori Fundaţia “Alături de Voi” România în parteneriat cu Asociaţia Alternative Sociale, Asociaţia Salvaţi Copiii Iași, Centrul de Dezvoltare Socială, Centrul Diecezan Caritas Iași, Fundaţia COTE, Fundaţia Iosif, Fundaţia Serviciilor Sociale Bethany, Fundaţia Star of Hope și Fundaţia World Vision România- au sesizat oportunitatea dezvoltării unei federaţii plecând de la experienţa de construcţie – Comisia ONG Iaşi, care în peste trei ani de existenţă a dovedit că sectorul neguvernamental poate negocia şi genera schimbarea prin parteneriat și dialog. În luna iulie, alte 11 ONG-uri din Regiunea de Nord Est au fost acceptate în FONSS, federaţia care acum are 21 de membri

Cu cât se alătură mai multe organizaţii FONSS-ului, cu cât suntem o voce mai puternică, cu atât devenim mai vizibili și mai credibili, iar autorităţile sunt mai receptive la propunerile noastre care privesc îmbunătăţirea legislaţiei în domeniul social, cât și aplicarea acesteia.”

De ce în FONSS?

“

În general organizaţiile cu profil social sunt mult prea ocupate cu rezolvarea problemelor beneficiarilor şi le rămâne foarte puţin timp pentru Inge Smelik – Ancora Salvării Iaşi, membru FONSS

“

De ce în FONSS? E simplu: Pentru că împreună suntem o voce mai puternică și mai credibilă atât pentru autorităţi cât și pentru întreaga comunitate.

Pentru că FONSS înseamnă organizaţii profesioniste și oameni de calitate care au trecut testul timpului.

Pentru că avem ce învăţa unii de la alţii și de multe ori ne completăm.

Pentru că FONSS înseamnă să vezi dincolo de nevoile și problemele beneficiarilor

Asistenţă socială de calitate sau pomană electorală şi dependenţă pe veci?

(continuare din pagina 1) - Constatăm o dezvoltare inegală a sectorului ONG, de multe ori şi opinii diferite. Care credeţi că este imaginea ONG-urilor transmisă în acest moment?

- La momentul actual cred că vorbim de două tipuri de ONG-uri existente pe piaţă: ONG-urile care au o misiune foarte bine conturată, au viziune și oameni dedicaţi organizaţiei și ONG-urile create / dezvoltate doar pentru a accesa fonduri structurale, cu o misiune orientată mai mult spre business, cu angajaţi tip ”mercenari” și care probabil că vor exista atâta timp cât vor avea acces la finanţare din fonduri structurale.

Noi la Iași, credem că am reușit să coalizăm

sectorul neguvernamental, iar de mai bine de 4 ani am creat o voce puternică în sector, atât prin funcţionarea Comisiei ONG din cadrul Consiliului de Dezvoltare Economică și Socială a judeţului Iași (44 de ONG-uri membre), cât și extinderea ariei de intervenţie la nivelul Regiunii Nord Est, prin crearea unei platforme specializate de lobby pentru investiţii în servicii sociale și anume Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale – FONSS (21 de membri din Regiunea Nord Est).

Ceea ce am înţeles cu toţii este faptul că nui folosește nimănui să fie în concurenţă, atâta timp cât sunt atât de multe probleme sociale de rezolvat și că soluţia este asocierea pentru corelarea resurselor și crearea unui impact cât mai bun în comunitate. De asemenea, am învăţat că dacă suntem uniţi, putem crea efectul de voce unică în sector și putem obţine mai mult decât dacă am lucra singuri. Trebuie să investim încredere, să ne sprijinim dezvoltarea reciprocă.

Numai împreună suntem puternici! De asemenea, ONG-urile trebuie să facă parte din comunitate, să explice continuu ceea ce fac, ceea ce gândesc, tot spre asta trebuie îndreptate eforturile de lobby și advocacy și creat cadrul de dialog cu autorităţile locale. Multe pot fi rezolvate pe plan local, nu e nevoie de intervenţia la nivel naţional. Bineînţeles că mai sunt demersuri în care

coalizarea cu alte ONG-uri și reţele naţionale e de dorit, iar noi facem acest lucru, încercând să susţinem demesuri care sunt de interes pentru sector.

De asemenea, noi ieșenii din ONG-uri am înţeles un lucru în ultimii ani și anume că, nu ești îndreptăţit să aștepţi o schimbare, dacă nu faci tu ceva în acest sens. Și cum spunea Benjamin Franklin – ”nu fi una din acele persoane care jumătate din viaţă povestește ce ar face și altă jumătate de ce nu a facut-o”. Noi ne-am hotărât să ne asociem în Comisia ONG și FONSS și să facem lucrurile să meargă.

Cred că ONG-urile trebuie să fie conștiente de faptul că influenţarea politicilor publice se poate face atunci când interesul de grup este mai presus decât interesul individual. Iar ca să fii credibil în ceea ce întreprinzi, trebuie să lași rezultatele să vorbească pentru tine. Pentru ca oamenii să audă de rezultatele tale, trebuie să comunici în acest sens, trebuie să faci efectiv marketing social.

- Dacă ar fi să staţi acum la masa de lucru și să construiţi strategia FONSS, care înţeleg că va fi realizată în scurt timp, care ar fi traiectoria de urmat pentru ONG din domeniul social din Regiunea NE? - Din punctul meu de vedere, ar trebui ca procesul de lobby și advocacy să fie dus pe trei

Iulian Ghica, Fundaţia COTE Iași, membru fondator FONSS paliere: · Aplicarea Legii Asistenţei Sociale și anume: înfiinţarea la nivelul CL și CJ a unui compartiment de contractare a serviciilor sociale, iar prin intermediul acestuia, plecând de la strategiile locale de asistenţă socială, anual, furnizorii publici si privaţi de asistenţă socială să realizeze planul anual de activităţi necesare în comunitate, să bugeteze fonduri (din surse locale, naţionale sau fonduri europene), să realizeze planul anual de achiziţii și respectiv, să realizeze în baza acestui plan, achiziţia de servicii de la furnizorii privaţi. În tot acest proces, trebuie să ţinem cont de 3 principii care trebuie aplicate continuu: co-decizia, co-finanţarea și co-furnizarea. Co-decizia se transpune prin faptul că furnizorii publici și privaţi de asistenţă socială se așează la aceeași masă și evaluează/realizează hărţi de nevoi și prioritizează investiţiile sociale care trebuie făcute. Co-finanţarea, ajută furnizorii să vină cu resurse publice, private, europene pentru realizarea de investiţii în domeniul serviciilor sociale sau pentru dezvoltarea/extinderea acestora. Cofurnizarea asigură partea de intervenţie pluridisciplinară publică și privată, orientată spre nevoia beneficiarului și îmbunătăţirea calităţii vieţii acestuia. · Transpunerea în legislaţia naţională a Directivei 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014, privind achiziţiile publice. Această directivă crează un cadru favorabil pentru achiziţia de servicii sociale de la furnizori privaţi acreditaţi sau de la întreprinderi sociale de inserţie. · Determinarea Ministerul Muncii și a Ministerului de Finanţe de a găsi surse de finanţare pentru investiţii sociale. Finanţarea trebuie să fie

5

“

Fundaţia Solidaritate şi Speranţă Iaşi are multe puncte comune cu membrii acestei Federaţii, a avut şi are diverse colaborări cu ei și împreună dorim să îmbunătăţim serviciile sociale și sectorul ONG! O federaţie poate reprezenta o voce, un punct comun al mai multor ONG-uri şi îşi poate canaliza eforturile atât pentru suţinerea diverselor servicii sociale cât și pentru servicii de lobby și advocacy, precum și pentru depunerea de proiecte comune cu un impact real și necesar comunităţii!”

Unde vedem implicarea FONSS pe viitor?

Ca observator al aplicării legislaţiei în domeniul serviciilor sociale și drepturilor sociale al persoanelor, ca agent de lobby și advocacy pentru elaborarea și modificarea de legi, astfel încât ele să fie mai adecvate realităţii din societatea românească și ca partener de discuţii cu reprezentanţii puterii, în calitate de reprezentant al ONG-urilor active în sfera serviciilor sociale.”

“

Este o mare realizare că după 25 ani de muncă intensă în domeniul serviciilor sociale ne-am unit într-o federaţie care să devină un partener de discuţie credibil în special în relaţiile cu autorităţile locale şi politicienii. În special pentru Fundaţia Star of Hope care lucrează după modelul de strategie RBC (Reabilitare bazată pe comunitate a adulţilor și copiilor cu dizabilităţi) credem că, deşi avem multe realizări în domeniul lucrului cu copiii cu dizabilităţi, nu putem singuri să influenţăm o decizie politică. Este important să avem o voce comună care să fie auzită la nivel central. Ne dorim foarte mult schimbarea politicilor publice care să vină în sprijinul beneficiarilor serviciilor noastre și nu împotriva lor, cum a fost până acum.”

Aura Vatamaniuc, Fundaţia Star of Hope România, membru fondator FONSS

Viitorul FONSS - investiţia în dezvoltarea durabilă a comunităţii

Lucian Isaicu, Fundaţia Solidaritate și Speranţă Iași, membru FONSS

“

Fundaţia Păpădia a dorit să devină membru FONSS din convingerea coordonatorilor ei că o federaţie a ONG-urilor este o condiţie cheie pentru progresul comunităţii. Această convingere s-a consolidat prin două experienţe remarcabile.

Una a fost Grupul de lucru pentru societatea civilă, ca structură informală la iniţiativa unor ONG-uri din Iași, la mijlocul deceniului trecut.

Rezultatul activităţii acestui grup a dovedit că o cooperare a ONG-urilor poate conduce la rezultate care, deși necesare societăţii civile, nu ar fi putut fi obţinute fără asocierea între ONG-uri cu ţeluri comune. Cealaltă experienţă a fost cea din Comisia ONG Iași, unde se dovedește că o cooperare a ONG-urilor este formula cea mai bună pentru relaţionarea cu structurile administrative și politice.

Elena Ceucă, Fundaţia Păpădia Iași, membru FONSS

canalizată pe servicii primare, dar mai ales pe servicii specializate. Indiferent ce sursă de finanţare se utilizează, pentru eficienta utilizare a resurselor, este imperios necesar ca banul să urmeze beneficiarul, indiferent dacă serviciul este acordat de un furnizor public de servicii sociale sau de unul privat. Statul poate identifica surse de finanţare pentru servicii sociale prin combaterea evaziunii fiscale, a muncii la negru, alocarea unui procent din câștigurile loteriei naţionale sau din fondul de solidaritate. De asemenea, o taxă importantă care există în prezent și care este utilizată în alte scopuri decât cel pentru care este colectată, este taxa plătită de angajatorii care au peste 50 de salariaţi și nu au angajat, în procent de 4%, persoane cu dizabilităţi. Conform datelor furnizate de către ANAF la cererea ADV România, în 2013 s-au colectat la bugetul de stat din această taxă 159.804.842 lei, iar in 2014 – 174.155.013 lei. Aceste fonduri, în majoritatea ţărilor în care este impusă cota pe dizabilitate, este utilizată pentru finanţarea de servicii sociale și de ocupare pentru persoanele cu dizabilităţi.

- Ce vă răspundeţi la întrebarea „de ce merg toate atât de greu”?

- De multe ori, când mă poticnesc. Cred că blocajul este încă mental, în sensul că autorităţile încă nu înţeleg, că a trecut vremea în care „eu am banii, eu îi cheltui”, în care serviciile sociale sunt „ale furnizorilor publici” și ONG-urile „fac servicii că aşa vor ele”.

Dacă societatea s-ar maturiza în sensul înţelegerii responsabilităţii solidare pentru cei care au nevoie de servicii sociale și al respectului faţă de aceștia, ca oameni cărora trebuie să le oferi, nu haina pe care o ai, ci haina pe măsura lor,

atunci s-ar modifica și cadrul legislativ, ar dispărea și frica de a fi întrebaţi „de ce?”. Din păcate însă, doar în unele locuri, timid, autorităţile încep să afirme necesitatea de a conlucra cu sectorul public și cel privat, pentru a fi oferite serviciile necesare beneficiarilor. Iar importanţa ONG-urilor, deşi nu se recunoaşte „cu întreaga gură” de fiecare dată, este conștientizată din plin, pentru că ONG-urile au început să se comporte ca investitori în comunitate nu ca cerșetori și asta generează și teamă dar și recunoaștere... nevoită.

Ceea ce trebuie reţinut, e faptul că Statul trebuie să investească în sectorul ONG pentru a crește capacitatea ulterioară a organizaţiilor de contractare. La fel ca în sectorul business, în care Statul vine cu scheme de finanţare tip startup, scheme de ajutor de minimis sau chiar ajutor de stat pentru a dezvolta sectorul IMM-urilor, la fel trebuie să se întâmple și în sectorul neguvernamental. Statul trebuie să fie un bun antreprenor la rândul său, pentru că dacă ar invesi în ONG-urile furnizoare de servicii sociale sau întreprinderile sociale de inserţie, el ar câștiga de două ori: odată pentru faptul că s-ar crea multe locuri de muncă, știut fiind faptul că furnizorii de servicii sociale au nevoie de specialiști, iar studiile arată că cel puţin 75% din buget merge pentru salarizarea resurselor umane (acest lucru implicând și plata de taxe la bugetul de stat), iar pe de altă parte, prin investiţiile în serviciile sociale, statul are un profit social care se reflectă direct în creșterea gradului de bunăstare al cetăţenilor.

Mihaela Munteanu -

Ideea generală a întregii construcţii FONSS este că, beneficiarul trebuie să fie în centrul atenţiei noastre, iar în relaţia societăţii civile cu terţi din zona autorităţilor, trebuie să funcţioneze dialogul și parteneriatul.

Pentru promovarea activităţii sale și a sectorului privat al serviciilor sociale, FONSS își propune să continue editarea ziarului Vocea ONG, actualizarea paginilor web şi FB VoceaONG şi culegere și analiza de date cu privire la aportul ONG-urilor în comunitate, ca argument că ONG sunt investitori reali.

Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale în continuare va acţiona pe trei direcţii prioritare: dezvoltarea FONSS şi a membrilor săi, lobby și advocacy pentru servicii sociale în comunitate și comunicarea și promovarea în comunitate. Vor fi realizate demersuri pentru extinderea FONSS de la Regiunea Nord Est, la nivel naţional, atragerea de noi membri în FONSS și conectarea acestora la platforma de promovare/vizibilitate a federaţiei și la pachetul de servicii oferite.

Federaţia intenţionează să încheie protocoale de colaborare cu federaţii/ coaliţii/ONG-uri resursă, care activează sau au tangenţă cu domeniul serviciilor sociale din România, pentru întărirea și coordonarea sectorului social, pentru unirea/ coordonarea eforturilor de lobby și advocacy.

FONSS va milita pentru includerea investiţiilor în serviciile sociale, ca prioritate pe agenda publică a autorităţilor și corelarea acordării de prestaţii sociale cu accesarea de servicii, pe principiul BANUL URMEAZĂ BENEFICIARUL!

ori la nivel de comunităţi mici, rurale. Ceea ce avem nevoie este ca autorităţile să înţeleagă beneficiul colaborării dintre noi și ei, să aibă deschiderea spre parteneriate reale și să acorde și sprijinul financiar necesar dezvoltării și asigurării continuităţii acestor servicii. Modificarea legislaţiei privind finanţarea serviciilor sociale este absolut necesară pentru susţinerea dezvoltării unor servicii sociale de calitate în România.”

Anna Burtea - Fundaţia Inimă de Copil Galaţi, membru FONSS

“

Asumarea parteneriatului ca principiu de guvernare.

Parteneriatul nu este un scop în sine, ci, din punct de vedere metodologic, este un mod de abordare și, respectiv, din punct de vedere managerial, un instrument în rezolvarea problemelor.

Accesul la resurse complementare și implicit, creșterea capacităţii de acţiune a partenerilor dincolo de o însumare aritmetică, sporirea credibilităţii și câștigul de imagine al partenerilor, precum și beneficiul social obţinut prin instituirea unor modele pozitive în comunitate, sunt câteva argumente ce vin în sprijinul asumării parteneriatului ca principiu de guvernare. A promova relaţii de parteneriat între aceste părţi, a stimula formule de parteneriat administraţie publică – ONG-uri, reprezintă o opţiune în favoarea democraţiei şi a unei evoluţii democratice a proceselor dintr-o societate.”

Ce așteptări avem de la autorităţi?

“

Deschidere şi susţinere. Cele mai multe dintre organizaţiile pe care le reprezentăm, au construit, în ultimii 10 - 20 de ani, servicii sociale eficiente, necesare şi cu un înalt grad de profesionalism, care răspund nevoilor reale ale copiilor și familiilor în dificultate sau copiilor cu dizabilităţi, așa cum e și cazul nostru, al Fundaţiei Inimă de copil. Ele vin să umple un mare gol existent în ceea ce priveşte serviciile de prevenire, serviciile dezvoltate la nivel de comunitate, de multe

Corina Mighiu – Salvaţi copiii Iaşi, membru fondator FONSS

6

Cum se ”simte” sectorul serviciilor sociale în România „Capacitatea ONG din regiunea NE în furnizarea servicii sociale versus disponibilitatea de contractare a autorităţilor locale şi judeţene” este o cercetare realizată la nivelul regiunii Nord Est pe 33 de organizaţii neguvernamentale, acreditate ca furnizori de servicii sociale care, în proporţie de 81,8% au o vechime de peste 10 ani în domeniul social, primăriile din oraşele reşedinţă de judeţ, Consiliile Judeţene, Prefecturile şi instituţiile publice locale şi judeţene cu activitate relevantă pentru domeniul serviciilor sociale.

Cercetarea a demonstrat că sectorul neguvernamental este un un mare contributor la bugetul Statului, dovadă că respondenţii

erau în anul 2013, angajatori ai 703 persoane, dintre care 554 cu normă întreagă, contribuind la bugetul de stat cu suma de 9.148.446 lei (2.055.830 euro), reprezentând taxe salariale ale angajaţilor și angajatorilor, iar bugetul total gestionat de ONG participante la cercetare, aferent anului 2013, a fost de 27.447.477,83 lei (6.187.299,16 euro).

Cu toate acestea, nivelul de finanţare din fonduri publice a serviciilor sociale prestate de ONG-uri este extrem de scăzut-doar 4,43 % din finanţarea celor 33 de ONG a fost din fondurile publice locale şi judeţene ( CL-CJ) şi doar 48,5% dintre organizaţii au beneficiat în 2013, de fonduri publice (reprezentând subvenţii de

la Ministerul Muncii, finanţare prin Legea 350/2005), raportul detaliind toate aceste aspecte.

Fondurile alocate proiectelor ONG-urilor în 2013, de către CL-uri din orașele reședinţă de judeţ și CJ-urile din Regiunea Nord Est, au fost în valoare totală de 4.345.866 lei, din care, doar 22% (1.218.517 lei) a reprezentat finanţarea pentru servicii sociale acordată exclusiv în baza Legii 350/2005, privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general.

Din păcate, instrumentul de finanţare Legea 350/2005 nu este considerat a fi potrivit pentru servicii sociale, doar pentru evenimente mici, ale organizaţiilor de mica dimensiune, dovadă că în anul 2013, doar 54,5% dintre ONG-urile respondente au aplicat pentru obţinerea de fonduri de la bugetul local/judeţean, iar 22,2% dintre aplicanţi consideră că acest tip de competiţie este uneori incorect, iar 16,6% apreciază că niciodată competiţia nu este corectă.

Principalele motive invocate de organizaţii cu privire la reţinerea manifestată în obţinerea de fonduri de la bugetul local (consilii locale,

consilii judeţene) sunt: „bugete absolut insuficiente pentru un număr apreciabil de ONG-uri”,„condiţii de finanţare nepotrivite, ghid de finanţare inadecvat, exces de birocraţie, imposibilitatea cheltuirii banilor în acord cu nevoile beneficiarilor”, „criterii de aplicare neclare sau neîncadrarea în criteriile de selectare”, „fonduri foarte mici, contribuţia proprie mare”, „lipsa proceduri”, „nu au avut programe de finanţare pentru ONG-uri anul asta”,„nu avem speranţe de a primi un răspuns afirmativ”, „nu există o informare cu privire la proiectele ce pot fi sprijinite de CJ”.

ONG-urile asistă un important număr de oameni, cercetarea relevând că doar pe parcusul anului 2013, cele 33 de organizaţii au avut un număr de 15.900 beneficiari constanţi și 2.166 de persoane vulnerabile au primit servicii sociale cu caracter ocazional, în cadrul activităţilor desfășurate fiind implicaţi 889 de voluntari.

Care sunt nevoile comunităţii la care ONGurile au găsit răspuns? În primul rând oricare ar fi aceste nevoi, ONG-urile oferă servicii, mai mult decât prestaţii, ceea ce dovedește încă odată că investiţia lor este una eficientă în timp, iar susţinerea lor ar fi un act de înţelepciune a autorităţilor.

Serviciile sociale furnizate sunt complexe, presupun intervenţie realizată cu specialişti şi reprezintă singura soluţie viabilă pentru soluţionarea pe termen lung a problemelor sociale - pentru 18.066 beneficiari de servicii sociale, a fost cheltuit un buget de 27.447.477,83 lei, din care, 74,06% reprezintă cheltuieli pentru resurse umane.

Pentru ca sursele de finanţare să acopere nevoile constatate, organizaţiile participante la cercetare recomandă următoarele priorităţi de finanţare din fonduri publice locale şi judeţene pentru următorii 3 ani (2015-2017): servicii de recuperare și reabilitare (45,5%), îngrijire la domiciliu (33,3%), educaţie specială (27,3%), consiliere (27,3%), orientare profesională (27,3%), identificare și evaluare (27,3%), sprijin de urgenţă (27,3%).

Această cercetare a urmărit să fundamenteze unele demersuri ale FONSS și a fost realizată prin proiectul ”Vocea ONG pentru comunitate!” finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România şi este postată pe www.fonss.ro.

Un rezumat al rezultatelor cercetării a fost trimis tuturor consilierilor locali și judeţeni din Iași și unora din orașele din regiunea Nord Est, ministerelor interesate și primului ministru.

Mihaela Munteanu

Servicii sociale în mediul rural Văduvit de intervenţie prin servicii sociale, cu realităţi schimbate datorită oferirii ajutoarelor sociale ca unică formă de susţinere a familiilor sărace, mediul rural este spaţiul în care informaţia corectă ajunge rar sau deloc, iar lipsa educaţiei se vede din plin în abundenţa de familii care își abandonează copiii sau îi supun la acte de violenţă și exploatare prin muncă, în cazurile de abandon școlar timpuriu. Fără intervenţie profesionistă, spaţiul rural românesc va avea de suferit mult prin degradarea calităţii vieţii și gravitatea problematicilor sociale.

Cunoscând aceste realităţi, nouă instituţii - Fundaţia ”Alături de Voi” România, DGASPC Iași, DGASPC Vaslui, Asociaţia Alternative Sociale, Asociaţia Salvaţi Copiii,

Fundaţia Cote, Fundaţia Bethany, Fundaţia Star of Hope România și Fundaţia World Vision România, birourile Iași și Vaslui, și-au dat mâna pentru a aduce prin proiectul ”Parteneriat pentru incluziune” servicii sociale în toate comunele din judeţele Iași și Vaslui.

Săptămânal, în medie în patru comune, se deplasează Caravana mobilă de informare în mediul rural și oferă servicii de educare privind bolile cu transmitere sexuală, prevenirea infectării cu HIV şi a consumului de droguri, educaţie sexuală şi contracepţie, prevenirea violenţei şi a traficului de persoane, informare cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilităţi, egalitate de şanse, educaţie parentală, abandon şcolar, orientare în carieră şi integrare socioprofesională, antreprenoriat şi voluntariat, asociere pentru rezolvarea problemelor comunităţii. Până la finalul proiectului, peste 8700 tineri, tot atâţia copii şi 1740 de părinţi/reprezentanţi legali din mediul rural vor beneficia de aceste campanii.

Poate vă întrebaţi, dacă e așa nevoie, de ce nu intervin asistenţii sociali de la primării?

Ei bine, e deja cunoscut că un asistent social de primărie e un fel de moașă comunală, ”om bun la toate” și că această categorie de lucrători beneficiază ei înșiși rar de suport

profesional. Tocmai de aceea, proiectul ”Parteneriat pentru incluziune” a fost gândit să le ofere și lor sprijin și se va realiza profesionalizarea unui număr de 100 asistenţi/lucrători sociali şi 100 cadre didactice din cele 174 de comune din jud. Iaşi şi Vaslui, în domenii care să-i sprijine direct în oferirea de servicii de calitate pentru

tinerii aflaţi la risc. ”Parteneriat pentru incluziune” este o investiţie de 2.454.933,99 lei, din care 245.493,40 lei contribuţia partenerilor implicaţi.

Mihaela Olteanu

8 Mărturisire

Semeni, dar nu știi când culegi roadele Când lucrezi într-un proiect care își propune să sprijine tinerii ieșiti din centrele de plasament să se integreze în societate, succesul îl afli peste ani. Când „ies” din proiectul ”Absolvent”, desfășurat de Fundaţia COTE an de an din 1996, tinerii au un loc de muncă și un loc unde să stea. Dar, e greu să prevezi cât timp va dura această situaţie și dacă ei se vor descurca pe termen lung. Tu, asistent social sau psiholog, poţi doar să te asiguri că ai făcut tot ce ţine de tine și să speri că seminţele plantate prin munca ta și a celorlalţi membri ai echipei vor găsi teren mănos, vor avea condiţii favorabile să rodească. Uneori afli că un tânăr a ajuns pe stradă, alteori că a plecat din ţară sau că încă se zbate în grija zilei de mâine. Alteori afli că tânărul despre care știai că e bine, a luat-o pe căi greșite și tot ce a construit s-a dus de râpă.

Câteodată primești semne de mulţumire și recunoștinţă de la un „absolvent” sau altul, care te caută doar pentru a-ţi transmite că e bine și că i-ai fost de mare ajutor. ”Ce faceţi doamnă?” am auzit în timp ce urcam într-un autobuz, într-o seară. Cu soarele în ochi și cu gândul la altele, am fost tentată să ignor întrebarea, considerând ca nu-mi este adresată. Dar, când s-a repetat, de data asta cu numele meu, am ridicat ochii spre direcţia de unde venea vocea. Era șoferul autobuzului, un tânăr bine făcut, prins de soare peste culoarea măslinie de la natură, în pantaloni și cămașă în carouri si purtand ochelari de vedere. Am recunoscut ochii mari, cu privirea jucaușă și zâmbetul șmecher, rămase la fel ca atunci când l-am văzut prima dată, în 2006. ”- Sorin, mă bucur să te văd. Ce faci? ” ”- Muncesc, sunt însurat, am doi copii.

Sunt bine, mi-a răspuns repede, mândru și dornic să mă pună la curent cu toate reușitele lui.” ”- Lucrezi demult șofer, pe traseul ăsta? ” ”- De o lună jumătate. Am fost la o firmă de autocare”. ”- Cum de te-ai mutat? Presupun că acolo câștigai mai bine”. ”- Ei, mi-a spus nevasta: ori firma ori eu.

iulie/august 2015

Nu era bine, îmi vedeam copilul doar noaptea.

La un moment dat alegi ce e mai important: familia. Eu vreau să-mi văd copilul cum învaţă să meargă, să nu-i pierd primele cuvinte...”

Sorin știa și a ţinut să-mi mai spună ceva: ”- Să știţi că mi-a prins foarte bine perioada cât am stat în proiect. Atunci am învăţat să economisesc bani. Andreea a fost singurul asistent social de care mi-a placut.

Intra la noi in apartament ca o soră, ne asculta, dar când era cazul ne spunea clar: «Aici aveţi drepturi dar și obligaţii. Dacă uitaţi de obligaţii, nu vă primiţi drepturile.” dragostea familiei, de care n-a știut nimic ceea ce foarte puţini tineri din centrele de Acum, privindu-l, îmi amintesc perfect o multă vreme. Părea că nu prea știe ce vrea și plasament reușesc: să-și întemeieze o familie discuţie cu Andreea. Lucra în proiectul a schimbat câteva locuri de muncă în domeniul armonioasă. O familie pe care pare că și-a „Absolvent”, un proiect greu și pentru un construcţiilor, dar s-a dovedit foarte construit-o, probabil după un vis, familia pe asistent social cu experienţă. Dar ea, Andreea determinat în planul lui de a face școala de care şi-a imaginat-o şi și-a dorit-o din tot Nechita, proaspăt absolventă a facultăţii de șoferi. Azi, șofer profesionist, căsătorit, tatăl sufletul. asistenţă socială, de vârstă apropiată cu tinerii unui copil de 1 an și jumătate și în așteptarea Pe mine întâlnirea m-a lăsat cu zâmbetul beneficiari, a găsit modul potrivit de a-i celui de al doilea. Serios, responsabil, cu viaţa pe buze: mi-a confirmat că proiectul conduce spre o altă viaţă. Îmi spunea deseori: așezată în spiritul unei valori care pare că îi „Absolvent” te învaţă să nu semeni, gândindu”a fost prima mea generaţie și a rămas ghidează alegerile: familia sa. Sunt mulţi tineri te la vremea culesului, căci roadele se văd generaţia de suflet.” despre care știm că lucrează și se descurcă cât peste ani.

Acum îmi amintesc perfect şi de Sorin. Este pot de bine cu viaţa lor. un tânăr care a trecut prin proiectul De ce e Sorin special? Pentru că a reușit Alis Ghebuţă „Absolvent” cu aproape 10 ani în urmă. Atunci era un băiat care își căuta drumul, cu optimism și cu umor, dar și cu o lipsă de maturitate care atrăgea conflicte cu ceilalţi sau decizii Îngreunate de situaţia financiară și pripite. Cu o de nevoile speciale ale copilului cu soartă similară dizabilităţi, majoritatea familiilor lor nu dizabilităţi consiliere, răspuns la că nu suntem singuri în încercarea cu a multor își permit să plece câteva zile în întrebările lor dar și o mică vacanţă. noastră de a crește un copil cu tineri crescuţi vacanţă. Părinţii copiilor cu dizabilităţi Parinţii și-au manifestat dorinţa de a dizabilităţi. Prin această Conferinţă am în centrele de își concentrează atenţia, timpul și toate participa la sesiunile de consiliere. Ei prins puterea de a merge mai departe!” plasament: resursele financiare, pentru a-i ajuta și spun că acestea creează armonie în abandonat la Şi chiar au dreptate, pentru că deşi a-i vedea fericiţi. De aceea, sunt familii familiile lor, îi fac mai uniţi și mai pare o vacanţă obişnută, şi aşa cum naștere, fără care nu au petrecut nici o noapte solidari și le dau putere să lupte pentru spunea o mămică „a fost un noroc să fi simţit departe de casă, într-un concediu și nu cauza lor. pentru mine și fiica mea că am cunoscut le-au putut oferi copiilor lor o vacanţă. „Suntem o familie cu un copil cu marea. Pentru fiica mea a fost o Fundaţia „Star of Hope” România a epilepsie care are 12 ani. Familia meritată vacanţă”, conferinţa „Inimi venit în sprijinul lor și a organizat anul noastră nu a fost niciodată într-o zdrobite cu un destin măreţ!” a adus acesta Conferinţa „Inimi zdrobite cu vacanţă. A fost ca un impuls pentru noi schimbări pozitive în viaţa multor destin măreţ!”. Timp de o săptămână, să venim aici şi ne-am apropiat mai mult partipanţi: a fost un refugiu pentru unii, 185 de părinţi și 50 de copii cu ca familie”- a mărturisit unul din a ridicat moralul celor depresivi, alţii au dizabilităţi au mers la Mamaia la părinţi, pentru ca altul să adauge: “Eu găsit răspunsuri la întrebări și au fost Conferinţa „Inimi zdobite cu destin cred că scopul acestei întâlniri a fost încurajaţi să meargă mai departe. măreţ!”. Conferinţa a fost organizată cu atins; ne-am cunoscut mai bine noi, scopul de a oferi familiilor copiilor cu părinţii cu copii cu probleme, am văzut Oana Fîrţigu

Mihaela Munteanu – redactor şef Mihaela Olteanu – secretar redacţie Anca Prisacaru, Alis Isabella Ghebuţă, Andreea Tofan, Gabriela Grama, Ioana Nistor, Oana Fîrţigu, Mariana Ursan, Sebastian Ghica – redactori Oana Săndulesei - corector

Marea le-a adus câteva clipe de bucurie