Şcoala de la Buneşti
01CONTEXT
„Nu îi învăţăm pe oameni să fie onorabili, dar îi învăţăm toate celelate; ei nu se plâng niciodată de necunoaşterea celorlalte lucruri, cât despre faptul de a fi oameni onorabili. Sunt interesaţi să ştie singurul lucru pe care nu îl învaţă.” (Pascal, Pensées, secţiune II, 68) “We do not teach people to be honorable, but we teach them all the rest; and they never complain about not knowing anything about the rest as they do about being honorable men. They are only interested in knowing the only thing that they are not taught.” (Pascal, Pensées, section II, 68)
Şcoala de la Buneşti În general, sistemul educaţional european contemporan are nevoie de o schimbare. Principalul scop al proiectului este de a aduce crizei sistemului educaţional european o alternativă românească prin crearea unei şcoli alternative destinată tinerilor absolvenţi de liceu. Conceptul de bază este formarea mentală a acestor elevi înainte de a le oferi informaţii profesionale, oferindu-le şansa de a creşte mai întâi ca oameni înainte de a se specializa într-un anumit domeniu. În mod evident, mintea necesită anumite informaţii pentru a fi organizată şi ce ar putea fi mai atotcuprinzător, puternic, impresionant decât studiul marilor opere ale omenirii, de la Odiseea lui Homer la Maestrul şi Margareta
the School of Buneşti Generally speaking, the contemporary European educational system needs a change. The project’s main purpose is to bring a Romanian alternative to the crisis of the European educational system through the creation of an alternative school meant for youths just out of high-school. The main concept is the mental formation of these students before providing them with some specific information, offering them the chance to grow as human beings before they specialize in a certain field. Obviously, the mind needs certain information in order to be organized and what could be more encompassing, stronger, more impressive than the study of the great works of mankind from Homer’s Odissey to Mikhail Bulgakov’s The Master and 3
lui Mikhail Bulgakov. Făcute corect, aceste lecturi te învaţă valoarea virtuţilor şi îţi dezvăluie complexitatea unui sistem moral bazat pe onoare, eroism şi sacrificiu de sine, simpatie, inocenţă, prudenţă, măsură, înţelepciune. A citi astfel de texte nu cere un antrenament specializat ci doar o minimă bibliografie pe care şcoala se bazează.
Margarita. Accurately made, these readings teach you the value of virtues and unveil the complexity of a moral system based on honour, heroism, self-sacrifice, sympathy, innocence, prudence, measure, wisdom. Reading such texts does not require specialized training, but only a minimal bibliography on which the school relies.
de la profesor-student la maestru-ucenic Unul dintre principale obiectivele ale şcolii este de a le oferi studenţilor nu doar şansa de a-şi vedea profesorii de la distanţă, dar şi de a-i întâlni, de a sta de vorbă cu ei, de a învăţa nu doar din ceea ce spun ci din felul în care trăiesc, din ceea ce sunt ei de fapt. Din nevoia de a imita fiinţe solare, personalităţi puternice şi carismatice, studenţii trebuie să stea în preajma acestora. Educaţia constă
from professor-student to masterapprentice One of the school’s main goals is to offer the students not only the chance to see their teachers from a distance, but also to meet them, to frequently talk to them, to learn not only from what they say, but also from the way they live, from what they really are. The students need to imitate solar beings, strong and charismatic personalities and
4
în mimesis. Studenţii şi profesorii lor ar trebui deci să petreacă mai mult timp împreună, şi aceasta duce la nevoia de a avea un campus pe care să îl poată folosi împreună. un campus Datorită nevoii de linişte şi pace şi datorită naturii particulare a acestei şcoli, ideea a fost de la început construirea unui campus neobişnuit, departe de oraşul zgomotos. Doar pe această cale li s-ar putea oferi studenţilor şi profesorilor ocazia de a lua o pauză şi a se adânci în lucru. Situl şcolii a fost ales în apropierea unui sat, între Curtea de Argeş şi Piteşti, într-o luncă înconjurată de păduri aflată în apropierea râului Vâlsan. Acest loc special a impus o abordare specială a ideii de a construi şi o atitudine de respect faţă de loc. Ideea atelierelor anuale de vară a început astfel din nevoia de a construi diferit, de a învăţa din trecut şi direct din experienţa de şantier, prin redescoperirea principiilor uitate ale constucţiilor tradiţionale prin folosirea materialelor locale (lemn, pământ, paie, piatră) şi din modul natural în care acestea se potrivesc. Scopul atelierelor, care vor duce la construirea Şcolii de la Buneşti, este de a fi deja o şcoală în sine, învăţându-i pe tinerii arhitecţi cum să se raporteze la trecut şi la arhitectura vernaculară a strămoşilor lor fără a o copia. Interesant este că acest campus este construit de studenţi care au început deja să îl folosească ca atare, fără săli de clasă, camere de locuit sau alte clădiri, ci cu corturi, un cuptor în aer liber şi o fântână cu apă potabilă: un campus care i-a transformat deja într-o comunitate.
that is why they have to stay around them. Education consists of mimesis. This means that the students and their professors should spend more time together and this leads to the need of having a campus they can share. a campus Because of the need of peace and quiet and of the particular nature of this school, the idea from the begining was to build an unusual campus, away from the noisy city. Only thus could it offer its students and their teachers the opportunity to take a break and dive into their work. The school’s building site was found near a little village, between Curtea de Argeş and Piteşti, Romania, in a large meadow surrounded by woods and close to the Vâlsan river. This special spot called for a special approach towards building and for respect towards the place. So the idea of the yearly architectural summer workshops started out of the need to build things differently, learning from the past and directly from on-site architectural experience: rediscovering the forgotten principles of traditional buildings through the use of local materials (wood, earth, clay, stone) and from the way they naturally fit together. The aim of the workshop, which will lead to the construction of the School of Buneşti, is to already be a school in itself, teaching young architects how to reconsider their relationship to the past and to the vernacular architecture of their ancestors without copying it. The interesting aspect is that the campus is being built by students who have already started to use it as a real campus, not with classrooms, dormitories and other buildings, but with tents to sleep in, an outdoor stove and a well to get drinkable water from: a campus that has already transformed them into a comunity.
5
02WORKSHOP
“Studiul textelor n-ar putea fi vreodată mai indicat; este drumul cel mai rapid, cel mai sigur şi cel mai agreabil către orice fel de erudiţie; obţineţi lucrurile neintermediat, mergeţi la sursă, interpretaţi şi reinterpretaţi textul. ” (La Bruyère, Les caractères, De quelques usages, 72) “The study of texts could never be more recommended; it is the quickest way, the most certain and the most enjoyable for any kind of erudition; obtain things first hand; go to the source, handle and rehandle the text. (La Bruyère, Les caractères, De quelques usages, 72)
învaţând din vernacular Lucrând cu materiale naturale ca lemnul, pământul şi piatra, Şcoala de la Buneşti explorează potenţialul tehnicilor tradiţionale învăţând din experienţa arhitecturii vernaculare şi aplicând-o nevoilor noastre actuale, fără scopul de a imita şi fără dorinţa de a inova cu orice preţ. Scopul atelierelor de la Buneşti a fost evident de-a lungul timpului redescoperirea semnificaţiilor pe care folosirea naturală a diferitelor materiale locale le transmite actului de edificare şi clădirii însăşi. De asemenea, procesul de construire poate fi doar critic şi experimental şi de aceea nu poate avea încă loc în sat sau în locuri în care oamenii au construit deja.
learning from the vernacular Working with natural materials like wood, clay and stone, the School of Buneşti explores the potential of traditional techniques by learning from the experience of vernacular architecture and applying it to our present needs, without the purpose of imitation nor with the wish to innovate at any cost. The purpose of the Buneşti workshops has clearly been, over the years, to rediscover the meanings that the natural use of certain local materials confer to the act of building and to the building themselves. The building process can only be critical and experimental and also why it cannot take place yet in the village or in places where people have already built something. 7
şantierul - şcoală Am început să construim aproape de sat, să trăim pentru câteva săptămâni după ritmul şi capriciile luncii şi am adoptat aceleaşi reguli de viaţă şi metode de construcţie ca cele valabile acum 100 de ani, având astfel o poziţie fermă faţă de tradiţie. La fel cum erau organizate şantierele vernaculare, intenţiile şi datele de temă importante sunt stabilite dinainte printrun proiect teoretic, dar multe detalii sunt studiate şi apoi lăsate în mod deliberat spre a fi dezbătute pe şantier de către arhitect, meşteri şi studenţi. Cum se întâmpla în Renaştere, Buneştiul a reuşit să aducă împreună atelierele dulgherilor, tâmplarilor, pietrarilor. În lumea iremediabil globalizată, exerciţiile de tip „Arts and Crafts” de orientare minimalistă nu par 8
the building-site-school We started to build close to the village, living for a few weeks by the rhythm and the caprices of the meadow, and we adopted the same living rules and methods of construction as those applied 100 years ago, thus taking a firm stand towards tradition. Just like the way vernacular building sites were managed, our major terms and intentions are pre-established in the form of a theoretical project, but manz building details are studied and then deliberately left up to the personal on-site interactions between architect, craftsmen and students. Just like in the Renaissance period, Buneşti has managed to bring together the workshops of different masters, carpenters and masons. In the irremediably globalised world, minimalist “Arts and Crafts“ exercises like this one seam to have a singular
să aibă decât un singur destin posibil, în zona arhitecturii de nişă, a capriciului estetic. Şi totuşi, acest fel de a face arhitectură oferă în primul rând un alt fel de privilegiu, pe lângă acela al locuirii – privilegiul şcolii. lucrul cu meşterii O importantă legatură cu tradiţia constucţiilor vernaculare este locuirea şi lucrul împreună cu meşterii, un fapt ce ne-a făcut să înţelegem că ignorarea tradiţiei conduce la imposibilitatea inovării în aspectele constructive fundamentale: tradiţia fie respectă şi învaţă îndeaproape din virtuozitatea clădirii în acelaşi mod în care şi alţii au făcut-o înainte, fie reinterpretează din PVC motive decorative fără valoare, de dragul unei imagini de “vechi”. trei materiale de contrucţie Ambiţia şcolii de a descoperi în fiecare an un material natural diferit împreună cu proprietăţile lui constructive proprii a condus la determinarea a trei forme structurale diferite, bazate pe trei materiale primare: lemn, pământ şi piatră. Toate materialele au fost oferite de locul în sine: lemn din pădure, pământ găsit in situ şi piatră din râul din apropiere.
destiny, in the area of “underground” architecture, of the aesthetics caprice. However, this way of doing architecture offers mainly another type of privilege, besides that of dwelling - the privilege of the school. working alongside the craftsmen An important link to the vernacular building tradition was living and working together with craftsmen, a fact that made us understand that ignoring tradition leads to the impossibility of innovating on fundamental constructive topics: tradition either respects and learns closely from the virtuosity of building in the same ways as others have before or it reinterprets worthless decorative patterns out of PVC, for the sake of a “heritage look”. three building materials The Schools ambition of exploring each year a different natural material along with its own constructing laws lead to the establishing of the three different structural forms, based on the three primary materials: wood, clay and stone. All the materials were provided by the place itself: wood from the forest, clay found in situ and stone from the river nearby.
9
03CONSTRUCลขIILE lemn | wood
sculptura de locuit the dwelling-like sculpture
conceptul Prima casă conţine ADN-ul tuturor construcţiilor pe care intenţionăm să le construim în verile ce urmează. O dată finalizată, ea trebuie să devină primul nostru simbol de unitate. Principiile de care vom asculta se manifestă aici nu doar în forma arhitecturală şi în modul de amplasare, ci în primul rând în felul în care am construit casa timp de cinci săptămâni: proiectul arhitectural există şi este aşezat generos şi modest în chip de pretext al unei altfel de şcoli. materialul Lucrul in lemn a însemnat a descoperi noutatea neîncepută a lucrurilor vechi de când lumea şi a-ţi primeni mintea prin dezvăţul de beton armat. În prima casă de la Buneşti, amplasarea grinzilor şi chertarea în coadă de rândunică au generat întreaga fizionomie, au conferit simplitatea unificatoare a obiectului şi l-au făcut să fie mai degrabă o sculptură de lemn în formă de casă, o sculptură de locuit. proiectul Şi exteriorul şi interiorul păstrează sinceritatea logicii constructive, trăsatură proprie spaţiului-structură. Cubul în care se înscrie volumul are toate colţurile retezate la partea superioară la 45 de grade, rezultând astfel cele 4 timpane identice ale podului. În loc de şarpantă, continuă structura însăşi a pereţilor, prin retrageri succesive ale bârnelor care acum se reazemă pe doliilejgheab. Aceeaşi piesă de lemn a constituit unitatea morfologică atât a pereţilor cât şi a planşeelor şi a scarii incastrate in peretele exterior, cu modificarea secţiunii, după caz.
the concept The first house has in itself the DNA of all the buildings we intend to construct in the next summers. Once finished, it was supposed to represent our first symbol of unity. The principles we are going to follow are displayed not only in the architectural form and in the location, but mainly in the manner in which we have built the house in five weeks: the architectural project exists and it is located generously and yet modestly as a pretext for the school. the material Working in wood meant discovering the untainted novelty of the very old things and cleaning the mind by giving up the temptations of reinforced concrete. In the first Buneşti house the tectonic positioning of the beams and the cutting in the form of a swallow tail brought about the whole exterior aspect, conferred unifying simplicity to the object and made it look more like a wood sculpture in the form of a house, a sort of dwelling-like sculpture. the project Both the exterior and the interior preserve the ingenuity of the constructing logic which is a specific feature of the structure-space. All the corners of the cube which circumscribes the volume are cut in their superior levels at a 45 degree angle creating thus the four identical tympanums of the attic. Instead of a framework there is a continuous structure of walls brought about by the successive retreats of the beams which can now rely on the gutters. The same wood piece, with only the section sometimes modified, provided both the morphological unity of the walls and of the floors, as well as the stairs embedded in the exterior wall.
11
12
13
14
15
03CONSTRUCŢIILE lemn şi pământ| wood and adobe
casa-incintă the house-inside
conceptul Ideea de la care a pornit locuinţa pentru studenţi a fost de a crea un spaţiu adecvat locuirii în comunitate. Spaţialitatea ne aminteşte de locuirea în jurul centrului, şi astfel de posibilitatea de a fi, după dorinţa fiecăruia, singur şi împreună cu ceilalţi în acelaşi timp. De aceea „cubiculii” şcolii deschid uşa în prispa curţii interioare dar geamurile privesc afară, spre lume, fiecare într-o altă direcţie. materialele Ducând mai departe ideea includerii şi separării, soluţia constructivă a fost o casă de pământ în interiorul unei case de lemn. proiectul Zidul de pământ este aşezat pe fundaţii continui şi descrie două cercuri concentrice, rigidizate de raze care delimitează camerele studenţilor. Sub exoscheletul de lemn, scutit de exigenţele construcţiei portante, peretelui de chirpici îi revine strict rolul de izolator termic. Astfel, zidul creşte de sub pământ fără întreruperi şi racorduri, hidroizolaţii orizontale şi straturi de rupere a capilarităţii. O alegere riscantă, care se abate de la rigorile secţiunii verticale moderne dar pe care o păstrează memoria construcţiilor vernaculare din pământ şi o amintesc cele mai recente principii de arhitectură ecologică. Faptul că structura din lemn nu atinge niciodată zidăria de pământ nu face decât să exprime arhitectural comportamentul static diferit al celor două materiale şi sisteme constructive, ilustrând principiile planului liber.
the concept The focus of the student’s dormitory was to create a place suitable for living in a community. The spatiality reminds us of dwelling around a centre and therefore, of the possibility to be alone and together with others at the same time, as one wishes. This is why the rooms open their doors towards the interior courtyard but the windows open towards the outside world, each one in a different direction. the materials Continuing the idea of inclusion and separation, the constructive solution was a house of adobe inside a house of wood. the project The adobe wall is layed on continous foundations and has the shape of two concentric circles, reinforced by the radii that limit the students’ rooms. Under the wood exoskeleton, freed from any load-bearing purpose, the adobe wall is left with the role of thermal insulation. The wall raises from the ground without any interuptions, horizontal underlay or capillarity breaking layers. A risky choice that deviates from the usual structure of the modern walls, referring to vernacular adobe buildings and integrating the more recent ecoarchitecture principles. The fact that the wood construction never touches the adobe masonry is just an expression of the different static behaviour of the two materials and constructive systems, thus expressing the principles of the free plan.
17
18
19
03CONSTRUCŢIILE cărămidă | brick
odaia-masă - în curs de realizare the chamber-table - work in progress
conceptul În odaia-masă vom încăpea cu toţii, atunci când plouă sau e frig, ca într-o ascunzătoare caldă pentru jocuri şi poveşti, lecţii şi învăţăminte. materialele Această clădire va fi realizată din zidarie de piatră şi cărămidă cu mortar de var, acelaşi sistem constructiv fiind folosit la pereţi, podea şi masă. Acoperirea va fi alcătuită dintr-o boltă din cărămidă, construită fără cofraj, fiecare arc sprijinindu-se pe cel anterior. Cărămizile vor fi produse de un zidar local, iar piatra va fi adusă din râul Vâlsan. proiectul Pereţii din zidărie închid un singur spaţiu care se deschide către împrejurimi prin douăsprezece ferestre, câte şase pe fiecare dintre laturile lungi. Spaţiul interior circumscrie un cerc. Atât tehnica cât şi forma simetrică, boltită, ne amintesc de spaţiile de cult bizantine. Acest loc de luat masa urmează a se extinde cu o bucătărie. Sistemul de încălzire va urma principiile termelor romane – aerul cald de la soba bucătăriei va circula prin pardoseală înainte de a fi evacuat în atmosferă.
the concept The chamber-table is the place where we will all fit together, a hideaway that whenever it is cold or raining will be a shelter for our games, our stories and lessons. the materials This building will be made out of stone and brick with lime mortar: the same for the walls, the floor, the table. It will be covered by a brick vault, built without any support, each arch leaning on the previous one. The bricks will be made at a local mason, and the stones will be brought up from the Vâlsan River. the project the brick walls enclose one single space that opens towards the surroundings through 12 windows, 6 on each long side. The interior space circumscribes a circle. Both the technique and the symmetrical, vaulted form remind us of byzantine places of worship. This dining space will have in the future an adjoining kitchen. The heating of the space will follow the principles of the roman thermae - hot fumes from the kitchen stove will be directed through the floors before being release in the atmosphere. 21
22
Proiectul este ĂŽn curs de realizare iar Ĺ&#x;antierul va continua vara viitoare.
The project is still in the making and the building site will continue throughout the following summer.
23
04OAMENII
Anamaria Goilav
Petre Guran
profesorii “Studenţii m-au întrebat ce este acela un gentleman şi de ce este bine să fii un gentleman, cu o uşoară descumpănire în glas. Era pe de o parte fascinaţie, pe de altă parte o revoltă faţă de ceva care risca să-i depăşească. Le-am raspuns că pe masură ce este mai greu urcuşul, cu atât mai mare răsplata odată ajuns în vârf. Gentlemanul este în cele din urmă cea mai frumoasă realizare a acestei lumi decăzute: un cavaler dublat de un întelept.” (Petre Guran)
Tudor Jitianu
the teachers “The students asked me what a gentleman was and why it was good to be a gentleman, with a slight hesitation in their voices. On one hand I sensed fascination, on the other hand a revolt towards something which was not easily understandable. I answered that the harder the climb, the greater the reward once you reach the top. After all, the gentleman is the most beautiful achievement of this decaying world: a knight doubled by a scholar.” (Petre Guran)
Mihaela Arsene
“De ce sunt cucerit de călătoria mea la Buneşti? Pentru că am întâlnit acolo o mulţime de tineri dispuşi să-şi petreacă timpul în condiţii precare (nu există curent electric, nu există apă curentă), de dragul câtorva idei şi al câtorva oameni. [...] Pentru că, alături de studenţi, lucrează acolo meseriaşi locali, uimiţi să descopere că ceea ce făceau părinţii şi bunicii lor poate încă să aibă preţ. ” (Andrei Pleşu)
“Why am I charmed by my trip to Buneşti? Because I met there many young people willing to spend time in poor conditions (no electricity, no running water) for the sake of some ideas and some people. [...] Because, working side by side with the students, there are local artisans, amazed to discover that what their parents and grandparents did may still be valuable.” (Andrei Pleşu) 25
studenţii „Am realizat că proiectul în sine, casa, a fost un pretext pentru a ne oferi experienţă de viaţă, şi, deşi eram izolaţi de lume, ne-a oferit noi deschideri. [...] Trebuie să recunosc că m-a bulversat, mi-a schimbat scara de valori, reperele şi obiectivele. Am văzut cum e să reduc viaţa la strictul necesar, să elimin lucrurile inutile, să simplific lucrurile la maxim.” (Dona Andra Crişu, studentă)
the sudents “I realized that the project itself, the house, was a pretext for offering us life experience and, even though we were cut from the world, it offered us a new perspective. [...] I have to admit that this changed my system of values, my benchmarks and goals. I saw what it means to reduce life to the minimum necessary, to remove unnecessary things, to simplify things to the fullest.”(Dona Andra Crişu, student)
„Am înţeles că [...] multe dintre lucrurile pe care le-am crezut indispensabile te impiedică sa conştientizezi lucrurile de care ai cu adevărat nevoie. Eu cred ca ăsta este scopul şcolii: să facă pe cineva ca mine să înteleagă că în afara oraşului există un alt fel de lume, o lume care pare să te satisfacă mai puţin, dar în realitate valorează mai mult decât o viaţă monotonă într-un oraş haotic.”(Emilia Moroianu, studentă)
“I understood that [...] many of the things I thought indispensable actually prevent you from being aware of the things you really need. I think this is the purpose of this school: to make someone like me understand that outside the city there is a different kind of world, a world that seems at first to satisfy you less, but in reality is worth more than a routine life in a chaotic city.”(Emilia Moroianu, student)
„Construcţia acelei căsuţe, la care ţinem cu toţii atât de mult acum, a însemnat construirea noastră ca oameni, zidirea noastră ca prieteni.”(Tudor Elian, student)
“Building that house, that we all care so much about now, meant building us as people, building us as friends.” (Tudor Elian, student)
„De neuitat sunt şi serile petrecute în jurul focului, râzând şi glumind. Povestind sau ascultând poveşti. Cântând sau jucând tot felul de jocuri. Privind cerul înstelat, numărând stele căzătoare sau discutând despre cărţi, istorie, obiceiuri, astronomie, arhitectură sau despre câte lucruri începând cu litera C încap într-o sticlă. Şi totuşi, ce am construit? Am construit un pretext, un pretext pentru a ne mai întoarce, sperăm, acolo în poiană. Am construit un început. Am clădit prietenii. Am consolidat cunoştinţe. Am început să modelăm sensibilitatea, a noastră şi a celorlalţi, arătându-le că se poate, că am dori să se poată, că vom face tot posibilul să schimbăm ceva. Am construit o casă. Un adăpost. Un zigurat. Un cub. Un fânar. Un semnal. O şcoală.” (Silvia Nancu, studentă)
26
“The evenings spent around the fire, laughing and joking, are unforgettable. As we told and listened to stories. As we sang and played various games. As we watched the starry sky, counted falling stars or talked about books, history, customs, astronomy, architecture or about how many things starting with the letter C can fit in a bottle. But all in all, what did we build? We built a pretext, a pretext to return, hopefully, to the glade. We built a beginning. We built friendships. We reinforced knowledge. We started modelling our sensibility and that of the others, showing them that it is possible, that we want it to be possible, to change something. We built a house. A shelter. A ziggurat. A cube. A shed. A signal. A school. (Silvia Nancu, student)
27
Şcoala de la Buneşti | the School of Buneşti creată de | created by
Ana-Maria Goilav şi Petre Guran
mulţumiri | thanks to arh. Mihaela Arsene, arh. Adrian Moleavin, arh. Mihai Duţescu, arh. Cristina Ştefan, Toader Paleologu, Adrian Papahagi, Alexandru Gussi, Mihai Neamţu, Marius Vasileanu, Ştefan Vianu, Bogdan Tătaru-Cazaban, Cătălin Pavel, Mirel Bănică, Cristian Scholtes, Ştefania Gubavu, Andrei Pleşu, Neagu Djuvara, Paul Gherasim, arh. Mircea Ochinciuc, Constantin Ottescu, Ştefan Andreescu, Nicolae S. Tănăsoca.
realizatori | credits Bogdan Brăescu Tudor Elian Ioana Păvălucă Florina Pop Diana Stănciulescu fotografii | photos Cornel Brad, Sebastian Cucu, Tudor Elian, Costin Gheorghe, Oana Popovici
sponsori şi parteneri | sponsors and partners A.F.C.N. (Asociaţia Fondului Cultural Naţional), Uniunea Arhitecţilor din România, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” Bucureşti, Ordinul Arhitecţilor din România, Revista Zeppelin, DINAMIS - atelier de arhitectură, Fundaţia ARHITERRA