Sunete Septembrie 2012

GRATUIT

SEPTEMBRIE 2012

THE

CRANBERRIES Fabrica de vise

WONDERMAN-UL BRITANIC interviu Tinie Tempah

KEMPES se întoarce!

+ CONCERTELE LUNII SEPTEMBRIE

Cuprins Septembrie 2012 ȘTIRI: . . . . . . . . . . . . . . . p. 4, 6, 8 SUPLIMENT ZILE ŞI NOPŢI SE DISTRIBUIE GRATUIT Redactor Şef: Monica Felea monica.felea@zilesinopti.ro Redactori colaboratori:: Hefe (bringthenoise.ro), Costel Cristea (rage.ro), Valentin Mitu, Roxana Rafila, Roxana Niculae, Andi Enache, Cristi Mărculescu, Raluca Neagu raluca.neagu@rocketmail.com Berti Barbera (bertibarbera.com), Valentin Moraru (musitronic.ro), Mihail Vakulovski (tiuk.reea.net)

Coverstory The Cranberries – Fabrica de vise . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p. 9

Mihai Ghiduc, Matei Petculescu, Carmen Dîrvariu (carmen.dirvariu@gmail.com) Raluca Radu Publicitate: Miruna Toma miruna.toma@zilesinopti.ro Publisher Mirela Podea mirela.podea@zilesinopti.ro Coordonator Distribuţie Dan Budoi dan.budoi@zilesinopti.ro Director General: Marian Gîlea marian.gilea@zilesinopti.ro

Interviu Kempes: „M-am întors la muzică pentru că asta este menirea mea” . . . . . . . . p. 14

Interviu cu Gojira: „Îmi place foarte mult scena românească de hip-hop” . . . . . . . . . . . . . p. 22

ANATHEMA live la Bucureşti . . . . . . . . . p. 18

Dacă vreţi sa ne semnalaţi un eveniment, vă rugăm să ne contactaţi la adresa: evenimente@sunetelive.ro Dacă aveţi o locaţie şi vreţi să distribuiţi revista Sunete, vă rugăm să ne contactaţi la adresa: distributie@sunetelive.ro Conţinutul aparţine în întregime revistei Sunete. Reproducerea parţială sau integrală a conţinutului este ilegală fără acordul prealabil al revistei Sunete.

Tipărit la Artgrup

INTERVIU Tinie Tempah . . . . . . . . . . . p. 30 RECENZII JAZ & BLUES . . p. 32 Michael Jackson – 25 de ani de la lansarea albumului „BAD” . . . . p. 20

CONCERTELE LUNII SEPTEMBRIE. . . . . . . . . . . . p. 47 ULTIMA ORĂ . . . . . . . . . . . . p. 66

SEPTEMBRIE 2012

3

ŞTIRI

Paul McCartney va primi Legiunea de Onoare din partea preşedintelui francez François Hollande

C

ântăreţul britanic Paul McCartney va primi Legiunea de Onoare, care îi va fi înmânată de președintele Franţei, François Hollande, în cadrul unei ceremonii oficiale ce va avea loc la Paris. În cadrul acestei ceremonii oficiale, programată pe 8 septembrie, Paul McCartney va fi recompensat cu Legiunea de Onoare în grad de Ofiţer, cea mai înaltă distincţie civilă franceză. Ea a fost acordată în trecut și altor artiști de seamă, precum Clint Eastwood și Liza Minnelli.

Medalia reprezintă o confirmare a statutului social de care se bucură primitorul, însă nu este însoţită de o recompensă financiară, iar persoanele distinse cu Legiunea de Onoare trebuie să își cumpere singure medaliile de la un bijutier autorizat, cu preţuri care variază

CONCERT TAXI LA SALA PALATULUI

T

rupa Taxi va concerta, pe 3 octombrie, de la ora 19, la Sala Palatului din București, acesta fiind primul concert propriu de mare anvergură pe care formaţia îl prezintă în faţa publicului. După 14 ani de concerte pe scenele din toată ţara, după opt albume și multe hituri, Taxi se prezintă în faţa publicului în primul concert propriu de mare anvergură, sărbătorind finalizarea seriei de videoclipuri despre „te iubesc”. După „Cele două cuvinte” și „Nonstop”, trilogia va fi întregită prin clipul „Ești iubibilă”, care va fi lansat foarte curând.

Repertoriul va însuma piesele esenţiale Taxi, într-un spectacol în spiritul caracteristic.

Trupa Taxi a fost înfiinţată în martie 1999 și este formată din Dan Teodorescu, Vicky Sava, Mugurel Coman, Cantemir Neacșu, Darius Neagu și Kerezsi Csongor.

4

SEPTEMBRIE 2012

între 169 de euro și 700 de euro, în funcţie de gradul distincţiei.

Paul McCartney, în vârstă de 70 de ani, este unul dintre cei mai influenţi cântăreţi și compozitori din istoria muzicii pop-rock. Artistul britanic a fost deja numit Cavaler al Ordinului Imperiului Britanic de către regina Elizabeth a II-a, în onoarea căreia a cântat, în faţa a zeci de mii de spectatori, la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Londra.

Paul McCartney a compus, alături de John Lennon, cele mai mari hituri ale trupei The Beatles. McCartney compunea, pe colţuri de mese, melodii care deveneau apoi hituri – „Hey Jude”, „Penny Lane” și, desigur, „Yesterday”, un cântec preluat apoi de mulţi artiști și înregistrat de-a lungul anilor în peste 1.600 de versiuni diferite.

LEBOWSKI ANULEAZĂ CONCERTELE DIN ROMÂNIA Trupa poloneză Lebowski a anunţat că nu mai poate onora concertele pe care le avea programate în România, pe 7 septembrie la Bucureşti şi pe 9 septembrie la Posada Rock. Formația a transmis următorul mesaj: „Am fost foarte încântați când am primit propunerea pentru Posada Rock şi pentru concertul din Kulturhaus.

Timpul a fost însă scurt şi cu toate că am făcut tot ce am putut, realitatea economică ne-a fost potrivnică.

Ne pare rău că trebuie să anunţăm că anulăm cele două evenimente. Ne cerem scuze pentru acest fapt şi pentru dezamăgirea provocată. Vrem să transmitem mulțumiri staffului Cavalleria Events, pentru tot sprijinul şi eforturile depuse, nu există nici un dubiu că sunt profesionişti desăvârşiţi. Sperăm să ajungem la voi în curând, cu cât mai curând, cu atât mai bine. Toate cele bune, Lebowksi”. În line-up-ul Festivalului Posada Rock locul celor de la Lebowski va fi luat de Psycho Symphony (RO). Formația, ce aniversează 20 de ani de activitate, a câştigat Marele Premiu la Posada Rock în 1995 şi a susţinut recitaluri pe scena aceluiaşi eveniment în 1996 şi 1997.

ŞTIRI CONCERT LMFAO, ÎN OCTOMBRIE LA ARENELE ROMANE Trupa americană LMFAO, cunoscută pentru hit-ul “I’m Sexy And I Know It”, va susţine un concert la Arenele Romane din Bucureşti, pe 4 octombrie, de la ora 20.00.

LMFAO este recunoscută pentru crearea unei noi teme muzicale, “Party Rock”. Trupa, care-i are în componenţă pe Redfoo şi pe SkyBlu, a fost înfiinţată în 2006 şi a lansat primul album în 2009.

CONFLICT ELTON JOHN VS. MADONNA

C

ântăreţul britanic Elton John a reaprins disputa sa cu Madonna, după ce a declarat că artista americană „arată ca o stripteuză de bâlci”, a cărei „carieră este terminată”, conform The Sun. Elton John a făcut aceste declaraţii într-un interviu acordat unui post de televiziune din Australia și a spus că este supărat pe Madonna, întrucât aceasta a atacato verbal de mai multe ori pe buna lui prietenă Lady Gaga – nașa de botez a fiului său, Zachary.

Cântăreaţa americană a făcut în ultima vreme câteva referiri destul de acide la adresa mai tinerei ei rivale din muzica pop, vorbind despre piesa acesteia „Born This Way”, care a fost de multe ori comparată cu piesa „Express Yourself”, pe care Madonna a lansat-o în 1989. Însă Elton John consideră că Madonna nu mai deţine autoritatea necesară pentru a putea să-și critice colegele de breaslă, întrucât ea și-a pierdut credibilitatea ca artist. „De ce a devenit un astfel de coșmar? Îmi pare rău să o spun, dar cariera ei este terminată. Turneul ei a fost un dezastru. Dacă Madonna ar fi avut puţin bun simţ, ar fi înregistrat un disc bun, așa cum a fost «Ray Of Light» și s-ar fi ţinut departe de toate acele figuri de dans. Ar fi fost astfel o mare cântăreaţă pop și ar fi făcut discuri pop foarte bune, lucruri pe care ea le face într-un mod strălucit. Dar nu, ea a ţinut să iasă în văzul lumii și să dovedească tuturor anumite lucruri.

Arată ca o stripteuză de bâlci. S-a purtat îngrozitor faţă de Lady Gaga”, a spus Elton John.

6

SEPTEMBRIE 2012

Munca celor doi membri a răsplătit fanii cu exact ceea ce îşi doreau, albumul LMFAO - “Party Rock” -, producând patru hituri: “I’m In Miami Bitch”, “Yes”, “La LaLa” şi “Shots”, care se regăsesc în playlist-urile petrecerilor din toată lumea şi care le-au adus o mulţime de premii şi nominalizări la galele MTV Movie Awards, Billboard, Juno şi Premiile Grammy.

Cei de la LMFAO au cântat alături de artişti precum David Gue¨a, Justin Beiber (American Music Awards) şi Madonna (Superbowl 2012).

ŞTIRI A VISION OF MERCURY – UN REGAL DE HITURI QUEEN Spectacolul “A Vision Of Mercury” va însemna un regal de hituri Queen, prezentate live de cel mai bine cotat artist tribut Freddy Mercury.

Protagonistul showului, Joseph Lee, spune: “va fi o seară explozivă, asemenea artistului care a dat viaţă unor melodii simbol precum: “We Are The Champions”, “Somebody To Love” sau “A Kind Of Magic.” Acestea, dar şi multe alte piese cunoscute, vor răsuna pe 26 octombrie pe scena din Hard Rock Cafe.

Cu peste un deceniu de experienţă, Joseph Lee Jackson este apreciat drept unul din cei mai autentici artişti tribut Freddie Mercury din lume. El aduce în faţa publicului un show dinamic, din care răzbate carisma inconfundabilă a unuia dintre cei mai spectaculoşi solişti din istoria rockului.

Joseph Lee este apreciat chiar şi de către familia lui Freddie Mercury, care l-a invitat să performeze şi în cadrul ceremoniei de dezvelire a primului monument ce onorează memoria acestuia, din Marea Britanie. La eveniment a fost prezent şi chitaristului Brian May.

NO DOUBT A AVUT O REVENIRE TRIUMFALĂ LA TEEN CHOICE AWARD

G

wen Stefani, Tom Dumont, Adrian Young și Tony Ashwin Kanal i-au încântat pe fani cu „Settle Down”, primul single de pe albumul care va fi lansat pe 25 septembrie, la 11 ani după ultimul album, „Rock Steady”.

Cei patru membri și-au făcut apariţia îmbrăcaţi într-un stil inconfundabil, doar sacoul și vesta de culoarea piersicii a lui Adrian Young reușind să aducă puţină lumină printre ţinutele negre ale celorlalţi trei. „Încă nu pot să cred că e real. Ideea de a cânta din nou împreună este raiul pe pământ. De-abia aștept să ne bucurăm fanii”, a declarat Gwen Stefani.

Revenirea a fost una triumfală, ţinând cont de reacţia fanilor, care și-au aplaudat favoriţii minute în șir, iar cele aproape trei milioane de vizualizări realizate de videoclip în mai puţin de o săptămână reprezintă o dovadă clară a acestui lucru.

8

SEPTEMBRIE 2012

COVER STORY

de Alexandra Buzaș

MEMBRII TRUPEI: Dolores O’Riordan – voce, keyboards, chitară Noel Hogan – chitară Michael Hogan – bass, keyboards, backing vocals Fergal Lawler – tobe și percuție

THE CRANBERRIES Fabrica de vise

N

u știu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la The Cranberries, îmi vin în cap multe vise: de la cele din adolescenţă, când visam cu ochii deschiși, la cele recente, când încerc să găsesc o cale; de la visele noastre, ca oameni, în particular, până la cele globale; de la istorisiri din trecut până la povești de viitor.

Astfel, în cei peste 20 de ani de carieră, The Cranberries au întreţinut visele și le-au povestit frumos în turnee, show-uri live, albume de studio sau interviuri.

De la o trupă născută în Irlanda în 1989, The Crannberies a reușit să crească de la album la album, ajungând acum, la cel de-al șaselea album de studio – “Roses”, lansat la începutul lui 2012 – la un succes

internaţional susţinut. Mărturie nu stau doar premiile și vânzările înregistrate de single-uri și albume, ci și milioanele de fani.

Cu un sound consacrat - deși catalogat general drept rock alternativ -, The Cranberries a fost consecventă de-a lungul timpului în ceea ce privește intenţiile și realizările trupei.

Astfel, The Cranberries are în palmares peste 14 milioane de discuri vândute doar în SUA, 4 albume în Billboard 200 („Everybody Else Is Doing It”, “So Why Can’t We?”, „No Need To Argue”, „To the Faithful Departed and Bury the Hatchet”) și opt single-uri în topul Modern Rock Tracks chart din Billboard Magazine, barometrul industriei muzicale internaţionale.

The Cranberries - care au dominat decada anilor ’90, alături de legende ca Pearl Jam, Smashing Pumpkins, Nirvana - a luat naștere în 1989, sub numele iniţial de The Cranberry Saw Us. Pe lângă rockul alternativ, trupa abordează și stilurile indie pop și punk, cu influenţe de folk irlandez. Și-a câștigat faima cu albumul „Everybody Else Is Doing It, So Why Can’t We?” (1993), care s-a vândut în cinci milioane de copii în întreaga lume. Lansarea albumului de debut a fost urmată de un turneu american.

Concertele live impun difuzarea piesei „Linger” în heavy-rotation pe canalul MTV. Până la sfârșitul anului, melodia devine un hit imens, urmează single-ul „Dreams”, care consolidează ascensiunea albumului de debut al trupei

SEPTEMBRIE 2012

9

COVER STORY

DISCOGRAFIE

01 02 03 04 05 06

Everybody Else Is Doing It, So Why Can’t We? (1993) No Need to Argue (1994)

To the Faithful Departed (1996) Bury the Hatchet (1999)

Wake Up and Smell the Coffee (2001) Roses (2012)

Cranberries. Trupa intră brusc în atenţia caselor de discuri, negocierile se încheie prin semnarea unui contract cu Island Records.

Un an mai târziu (1994), Dolores O’Riordan se căsătorește cu tourmanagerul trupei, Don Burton.

Apare al doilea album al trupei, „No Need to Argue”, produs de Stephen Street, care debutează pe locul al șaselea în topurile americane. „No Need to Argue” depășește succesul albumul de debut și câștigă trei discuri de platină, cu hituri îndelung difuzate precum „Zombie” și „Ode to My Family”. În 1995 urmează alte două single-uri, „I Can’t Be With You” și „Ridiculous Thoughts”, iar albumul câștigă cinci discuri de platină în Canada, unul în Elveţia și șapte în SUA. The Cranberries sunt pe culmile succesului.

Concomitent apar însă primele zvonuri că Dolores O’Riordan intenţionează să părăsească formaţia pentru a urma o carieră solo. Trupa neagă vehement și Cranberries intră în studio pentru un al treilea album, realizat în colaborare cu producătorul Bruce Fairbairn, vechi colaborator al

10

SEPTEMBRIE 2012

Hit-ul Dreams a apărut pe coloana sonoră a 18 filme și seriale de televiziune, printre care “Mission: Impossible” (1996, regia Brian de Palma), “You’ve Got Mail” (1998, regizor Nora Ephron), “Click” (2010, regizor Frank Coraci) sau “Broken Hearts” (2010, regizor Jake McDowell). celor de la Aerosmith. „To the Faithful Departed” este lansat în 1996, înregistrând un loc secund în UK Album Chart și locul al patrulea în topul Billboard 200.

Primul single, „Salvation”, suscită același interes ca hiturile anterioare al trupei - ajunge numărul 1 în topul Modern Rock Tracks chart din Billboard Magazine.

Grupul anulează însă un turneu programat în Australia și Europa, determinând reapariţia zvonurilor legate de plecarea solistei Dolores O’Riordan.

Trei ani mai târziu, în 1999, The Cranberries își lansează cel de-al patrulea album de studio, „Bury the Hatchet”, cuprinzând hituri precum „Promises”, „Animal Instinct”,

„Just My Imagination” și „You & Me”. Începe un turneu mondial care durează până în vara anului 2000, de departe cel mai mare și mai răsunător turneu din cariera trupei. Anul 2000 este anul în care apare un album „greatest hits” „Stars - The Best of 1992 - 2002”. Doi ani mai târziu, The Cranberries susţine din nou un scurt turneu european, iar în 2003 cântă în deschiderea mai multor concerte ale trupei The Rolling Stones. În septembrie 2003, membrii trupei anunţă că vor lua o pauză pentru a se concentra pe proiecte solo. De-atunci, solista Dolores O’Riordan a colaborat la numeroase proiecte muzicale și a scos două albume, Noel Hogan a început un nou proiect intitulat Mono Band, urmat de formarea trupei Arkitekt alături de Richard Walters, iar Fergal Lawler a colaborat cu The Low Network, Walter Mitty și The Realists, The Last Days Of Death Country, atât ca muzician, cât și ca producător.

Una dintre cele mai de succes trupe irlandeze, The Cranberries a revenit în forţă, în 2009, după șase ani de absenţă, și, după cum

COVER STORY 4 albume în Top Billboard 200 Everybody Else Is Doing It, So Why Can’t We? No Need to Argue To the Faithful Departed Bury the Hatchet au promis în 2010 la primul concert susţinut la București, revin în 2012 în capitală cu turneul de promovare al celui mai recent album, “Roses”.

Dolores O’Riordan (voce), Noel Hogan (chitară), Mike Hogan (bas) și Fergal Lawler (tobe) au cântat împreună din nou, pentru prima oară la începutul anului 2009, lucru care i-a făcut să înţeleagă cât de mult și-au lipsit unii altora. Au revenit în formula de grup pentru un turneu în Europa și Statele Unite ale Americii. Ulterior, cei patru irlandezi au revenit în studio, unde au înregistrat cel de-al șaselea material discografic, lansat la nivel mondial pe 27 februarie 2012.

Produs de Stephen Street, “Roses” este primul material discografic al trupei din ultimii 10 ani. Programat iniţial pentru a fi lansat la începutul anului 2005, discul a fost amânat după ce membrii trupei au decis să ia o pauză și să își urmeze fiecare propria cale.

Discul “Roses” conţine 10 melodii, versurile acestora fiind scrise de Dolores O’Riordan, în timp ce muzica a fost compusă de O’Riordan și Noel Hogan.

Conform producătorului albumului, Stephen Street, care a lucrat alături de cei de la The Cranberries pentru patru din albumele precedente ale trupei – “Everybody Else Is Doing It, So Why Can’t We?”, “No Need to Argue” și “Wake Up and Smell the Coffee” – cel mai recent material discografic al trupei irlandeze revine la „starea de spirit delicată și întunecată a primelor albume Cranberries”.

12

SEPTEMBRIE 2012

8 single-uri în topul Modern Rock Tracks „Linger”, „Dreams”, „Zombie”, „Ode to My Family”, „Ridiculous Thoughts”, „Salvation”, „Free to Decide” și „Promises”

Conform revistei de specialitate NME, piesa „Zombie” a celor de la The Cranberries se situează pe poziția a șasea în topul celor mai proaste melodii ale anilor ’90.

SEPTEMBRIE 2012

13

INTERVIU

de Monica Felea

KEMPES SE ÎNTOARCE!

14

SEPTEMBRIE 2012

„Piața muzicală s-a schimbat față de anul 2003, când am plecat eu. Se câștigă mai bine, chiar dacă nu la fel de bine ca în Occident, dar se cântă rock din ce în ce mai puțin.”

K

empes s-a întors în România. Și a pus la cale o nouă trupă, pe numele său Rezident-Ex. Alături de Florin ‚Flocea’ Cvasa, fostul toboșar de la Neurotica, Tavi Iepan, Christian Podratzky și Adi Popescu. KEMPES și REZIDENT EX și-au făcut o intrare demnă de un supergrup format din nume grele ale rockului românesc și internaţional, printr-un concert de mare amploare, pe scena de la Folk You (Vama Veche). După un prim pas atât de reușit, singurul concert pe care REZIDENT EX îl va susţine în anul 2012 în București, pe 21 septembrie, reprezintă următoarea provocare.

De ce te-ai hotărât să te întorci în România și, mai ales, cum te-ai hotărât să te întorci la muzică?

Nu am renunţat la cetăţenia română și, dacă ar fi după mine, m-aș întoarce mâine cu totul aici. Bună, rea, așa cum e ea, cu păcatele ei și părţile ei frumoase, România este ţara în care m-am născut și mă simt legat de locul ăsta, dar pentru copiii mei Australia reprezintă o șansă mai bună. Deocamdată vom continua să locuim acolo, iar eu voi reveni în România doar pentru concerte. M-am întors la muzică pentru că asta este menirea mea. În primele șase luni petrecute în Australia nici n-am vrut să aud de muzică, dar după aceea, când viaţa noastră s-a așezat, a început să-mi fie dor de scenă. Și, pentru că nimic nu este întâmplător pe lumea asta, acum doi ani, după o vizită acasă, soţia mea mi-a spus că s-a întâlnit într-un club din Arad cu Tavi Iepan și cu Adi Popescu, doi foști componenţi ai trupei Cargo, care trăiesc acum în Occident, unul în

Germania, celălalt în Franţa, și s-au gândit că n-ar fi rău să facem o trupă împreună. Am fost bucuros și am întrebat imediat: când ne apucăm de treabă?

Ce s-a întâmplat cu Ovidiu Ioncu în cei opt ani în care nu s-a mai auzit nimic despre tine? Ai avut legături cu muzica?

Nu, n-am avut. Australia este o ţară în care nu se întâmplă mai nimic din punct de vedere muzical, nivelul e foarte scăzut. Dacă apare câte o trupă bună, ea se mută cât poate de repede în State sau în Anglia, unde are șanse să facă performanţă. Ce s-a întâmplat cu mine? M-am mai născut o dată și am ajuns să fac lucruri la care nu m-aș fi gândit. Ba mai mult, am constatat că lucrurile noi de care mă apuc îmi ies destul de bine. Am o firmă de amenajări interioare și primesc destule comenzi. S-a scris că am ajuns zugrav în Australia.

Da, sunt zugrav și nu văd nimic rău în asta. Așa am ajuns să câștig de vreo două sute de ori mai mult decât câștigam în România înainte să emigrez. De-asta am și plecat, aveam o familie și o responsabilitate faţă de ea, trebuia să îi ofer siguranţă financiară.

Cum ai regăsit România, în general, și piața muzicală, în particular?

Piaţa muzicală s-a schimbat faţă de anul 2003, când am plecat eu.

Se câștigă mai bine, chiar dacă nu la fel de bine ca în Occident, dar se cântă rock din ce în ce mai puţin.

Chiar și așa, rockul nu va muri niciodată. Reacţia publicului la concertul pe care Rezident Ex l-a susţinut la Festivalul Folk You, în

Vama Veche, mi-a întărit această convingere. Lăsând la o parte piaţa muzicală, schimbările din România sunt la fel: și bune, și rele.

Rele pentru că valorile autentice sunt date de cele mai multe ori la o parte în favoarea unor non-valori zgomotoase. În toți acești ani, ai avut contact cu trupa Cargo?

Nu. Care este relația pe care o ai acum cu membrii fostei tale trupe?

Rezident Ex cântă piesele Cargo?

Există o înțelegere în acest sens?

Nu am nici o relaţie cu membrii fostei mele trupe și nici nu vreau să am. Rezident Ex nu cântă piesele Cargo, ci piesele compuse de Tavi Iepan pentru Cargo. E o mare diferenţă. Dar repertoriul nostru nu se rezumă numai la „Povestiri din gară”, „Brigadierii” sau „Buletin de știri”. Avem piese compuse de Tavi în aceeași perioadă, reînregistrate potrivit standardelor actuale, dar pe care publicul nu le cunoaște, avem și piese noi. Piesele compuse de Tavi Iepan pentru Cargo se vor regăsi pe primul album Rezident Ex, care va însemna și despărţirea definitivă de această etapă a vieţii noastre. Celelalte, pe următorul album. Sperăm că cel de-al doilea album Rezident Ex va deschide un drum nou pentru fiecare dintre noi, iar publicul ne va urma și pe acest drum.

Spune-ne mai multe despre Rezident Ex. Cum a luat naștere, cum ați ales numele (se leagă de istoria ta personală?) și, mai ales, cum ați fost primiți la Folk You, la primul vostru concert în această formulă?

SEPTEMBRIE 2012

15

INTERVIU

Numele Rezident Ex nu se leagă numai de istoria mea personală, ci și de istoriile personale ale lui Tavi Iepan, Christian Podratzky și Adi Popescu. Eu sunt rezident în Australia, Tavi și Christi în Germania, Adi în Franţa. Dintre noi, doar Flocea (n.n. - Florin Cvasa, tobe) mai trăiește la Timișoara. Iar „neamţul” e chiar neamţ: Matthias Lange din Hamburg. În rest, toţi suntem niște “ecși”. Ex-Cargo (Tavi, Adi și cu mine), ex-Pro Musica (Christian Podratzky), ex-Neurotica (Florin Cvasa), ex-Metalium (Matthias Lange). Despre Folk You am pomenit deja. Festivalul a început pe la șapte seara, iar noi am intrat ultimii, pe la două dimineaţa. Am aflat că mulţi dintre cei de acolo trebuiau să ajungă luni dimineaţă la job-uri, dar au stat să ne vadă până la patru, când ne-am terminat recitalul și încă vreo oră după aceea, pentru autografe. Asta ne-a impresionat puternic.

Cum este să lucrezi cu Tavi Iepan, dat fiind faptul că amândoi aveți

16

SEPTEMBRIE 2012

experiențe occidentale și legături cu grupul Cargo?

Tavi este un om de cuvânt, calm și perfecţionist, trăsături de caracter pe care eu le apreciez. Pentru mine a contat mult faptul că el a scris piesele alea bune, pe care le-am cântat ani de-a rândul, iar piesele noi mi se par și mai bune, pentru că le simt foarte actuale.

Aveți emoții pentru concertul din 21 septembrie? Te aștepți ca publicul vostru să fie format din fani Cargo sau din fani Kempes, viitori fani Rezident Ex? Sigur că avem emoţii, ar fi anormal să fie altfel, dar după primele minute petrecute pe scenă, totul devine OK. Cântăm cu mare plăcere și publicul simte asta. Mă întrebi ce fel de public vom avea și îţi spun că el va fi format din fanii Rezident Ex. La concertele pe care le-am avut până acum, la început, publicul a scandat numele meu, iar la sfârșit, numele trupei. A înţeles că suntem o echipă, în care fiecare are un cuvânt de spus.

Dacă ar fi să te raportezi la trupele românești care mai au concerte, traiectoria cărei trupe ai vrea să o aibă Rezident Ex? Sau, mai exact, există o trupă românească pe care o admiri și dacă da, care este aceasta?

Am un mare respect pentru toate trupele rock din România, fie că sunt considerate legende, fie că sunt trupe debutante. Le respect pentru că s-au dedicat acestui gen, în condiţii care mai tot timpul le-au fost neprielnice. Au strâns din dinţi, atunci când a fost cazul, și au mers mai departe. Din păcate, unele dintre ele s-au pierdut și se vor pierde pe drum. Altele au sau vor avea succesul pe care îl merită.

Oricum, fiecare dorește un drum propriu și e normal să fie așa.

Care au fost cele mai bune concerte live la care ai participat ca spectator și ce trupe ai vrea să vezi și nu ai văzut până acum?

Am văzut tot ce se putea vedea, iar pentru mine Ronnie James Dio rămâne „The King of Rock”.

LIVE

ANATHEMA LIVE LA BUCUREŞTI 23 septembrie, Jukebox Venue

D

a, vin pentru a noua oară în România! Pare incredibil, însă fanii din România îi așteaptă ca de fiecare dată: cu chef de cântat, cu cluburile pline.

Cântând de fiecare dată în faţa unor săli arhipline, membrii trupei Anathema și-au extins turneul european “Weather Systems” din acest an și au inclus concertul de la București în lista locurilor cu semnificaţie majoră în promovarea celui mai recent material discografic.

18

SEPTEMBRIE 2012

Lansat în aprilie 2012, “Weather Systems” a depășit orice așteptări, artiștii precizând că este la un alt nivel faţă de “We’re Here Because We’re Here”, din toate punctele de vedere, de la versuri până la partea de producţie. Pe scurt, un album complet cu muzică absolut nouă, pe gustul tuturor fanilor. În cei 22 de ani de la debut, Anathema nu s-a putut încadra într-un singur stil muzical, cântând atât doom metal, gothic

metal, cât și rock alternativ și progresiv. Criticii americani spun despre Anathema că ar fi o trupă “fără influenţe, dar și fără urmași”.

Fraţii Vincent și Danny Cavanagh au format Anathema în 1990, alături de vocalul Darren White, basistul Duncan Patterson și tobarul John Douglas, iniţial trupa purtând numele Pagan Angel. Sub titulatura Anathema, formaţia a înregistrat primul demo, „An Iliad of Woes”, inspirat de Black Sa-

Credit foto: Rod Maurice - Le Hiboo

Componenţa actuală: Vincent Cavanagh - voce, chitară acustică (1990-prezent). Daniel Cavanagh - vocal, clape (1990-2002, 2003-prezent). John Douglas - tobe (19901997, 1998-prezent). Jamie Cavanagh - bas (1990-1991, 2001-prezent). Lee Douglas - vocal (2000-prezent)

DISCOGRAFIE ALBUME DE STUDIO: „Serenades” (1993), „The Silent Enigma” (1995), „Eternity” (1996), „Alternative 4” (1998), „Judgement” (1999), „A Fine Day to Exit” (2001), „A Natural Disaster” (2003), „We’re Here Because We’re Here” (2010), „Weather Systems” (2012) DEMO-URI: „An Iliad of Woes” (1990), „All Faith Is Lost” (1991) EP-uri: „The Crestfallen” (1992), „Pentecost III” (1995), „Alternative Future” (1998) SINGLES: „They Die” (1992), „We Are the Bible” (1994), „Deep” (1999), „Make It Right” (1999), „Pressure” (2001), „Everything” (2006), „A Simple Mistake” (2006), „Angels Walk Among Us” (2007), „Dreaming Light” (2011) COMPILAŢII: „Resonance” (2001), „Resonance 2” (2002), „Hindsight” (2008), „Falling Deeper” (2011)

bbath și Paradise Lost. Schimbările de line-up au influenţat mult transformările sound-ului Anathema, până la un rock atmosferic cu influenţe alternative.

Primul turneu european semnat Anathema a avut loc în 1994, iar în mai 1995 Darren White părăsește trupa pentru a înfiinţa The Blood Divine. Membrii Anathema hotărăsc ca Vincent Cavanagh, chitaristul trupei, să preia rolul de vocal. În această formulă lansează

„Eternity” în 1996, albumul care face trecerea de la sunetul de chitare la un sound bazat pe voce, stil pe care aveau să-l consolideze mai târziu cu albumul „Judgement” (1999).

Componenţa trupei se schimbă, însă succesul înregistrat de albumele „A Fine Day to Exit”, „A Natural Disaster” și „We’re Here Because We’re Here” este tot mai mare. Piese precum „Are You There?”, „Temporary Peace” sau

„A Fine Day to Exit” devin la fel de cunoscute ca „One Last Goodbye” sau „Forgotten Hopes” de pe „Judgement”. În România, Anathema a venit pentru prima dată în cadrul „Manic Depression Tour”, în 1994, când trupa avea un singur album și când prea puţini știau despre ea.

Au revenit de atunci în nenumărate rânduri la Sibiu și la București, dovadă că publicul din România gustă muzica lor unică.

SEPTEMBRIE 2012

19

MICHAEL JACKSON: 25 de ani de la lansarea albumului „Bad”

P

entru aniversarea a 25 de ani de la lansarea albumului „Bad” a superstarului Michael Jackson, Sony a decis să dezvăluie un cântec necunoscut până acum.

La 25 de ani de când celebra frază „Who’s Bad” a devenit definitorie pentru o generaţie, Epic/Legacy Recordings în colaborare cu Estate of Michael Jackson celebrează legendarul album “BAD” prin lansarea unui pachet de lux, “BAD 25”, ce include trei CD-uri, 2 broşuri de colecţie şi un DVD cu înregistrări din turneul „BAD”.

Pentru fanii MJ, cel mai aşteptat material al pachetului aniversar este DVD-ul „Bad”, care conţine imagini din legendarul concert pe care artistul l-a susţinut pe 16 iulie 1988 pe Stadionul Wembley, în faţa a peste 72,000 de fani, printre care s-au numărat prinţul Charles şi prinţesa Diana.

Mai mult, cei de la Sony au decis sa dezvăluie un cântec necunoscut până acum.

Lansarea albumului este prevăzută pentru data de 18 septembrie, dar producătorii au decis să le facă fanilor o surpriză în avans, dând publicităţii melodia intitulată: „Don’t Be Messin’ Around”. „Epoca “ BAD” reprezintă maturizarea lui Michael ca artist solo, din toate punctele de vedere ale carierei – de la înregistrări la turnee şi marketing. Este primul album în care toate piesele sunt scrise de Michael. Este primul album din istorie care a produs 5 piese consecutive care au ajuns pe locul întâi în topuri, au fost nevoie de zeci de ani ca această performanţă să fie din nou atinsă. A fost, de asemenea, primul tuneu solo Michael Jackson, decis în totalitate de artist. Succesul enorm pe care albumul şi turneul le-au avut a fost un moment cheie în evoluţia lui Michael ca performer, compozitor şi producător, întărind rolul său de rege al popului. Suntem foarte fericiţi că putem celebra un asemenea moment istoric”, au declarat John Branca şi John McClain, reprezentanţi ai Estate of Michael Jackson.

20

SEPTEMBRIE 2012

Spike Lee

Documentar “Bad 25”

Documentarul “Bad 25” a fost prezentat în premieră la a 69-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Veneţia ( 29 august – 8 septembrie). Regizat de Spike Lee, filmul prezintă imagini inedite cu regele muzicii pop americane. Spike Lee a avut din partea moştenitorilor lui Jackson acces total la toate materialele video ale lui Michael Jackson, inclusiv cele private. “Îl veţi vedea pe prietenul meu Michael aşa cum nu l-aţi mai văzut niciodată”, a declarat marele regizor american, într-un interviu acordat cotidianului La Repubblica.

“Bad este un album fundamental pentru muzica pop americană şi mondială, care i-a influenţat pe mari artişti, cum ar fi Mariah Carey, Justin Timberlake, până la Justin Bieber”, susţine Spike Lee, care a mai realizat clipuri muzicale despre Miles Davis, Public Enemy, Stevie Wonder şi Prince. „Bad” a intrat în istorie cu cinci single-uri care au fost în Billboardul american şi s-a vândut în 45 de milioane de exemplare.

Albumul a fost lansat la 31 august 1987, a fost produs de Qincz Jones şi scris aproape în totalilate de Michael Jackson. Printre titlurile albumului se numără: „I Just Can’t Stop Loving You”, „Bad”, „The Way You Make Me Feel”, „Man in the Mirror” şi „Smooth Criminal”.

TRACKLIST MICHAEL JACKSON - BAD 25

Credite foto: Sam Emerson/Sony Music/Nova Music Romania.

CD 1 – ORIGINAL ALBUM 1. Bad 2. The Way You Make Me Feel 3. Speed Demon 4. Liberian Girl 5. Just Good Friends 6. Another Part Of Me 7. Man In The Mirror 8. I Just Can’t Stop Lovin’ You 9. Dirty Diana 10. Smooth Criminal 11. Leave Me Alone

5. She’s Out Of My Life 6. I Want You Back / The Love You Save / I’ll Be There 7. Rock With You 8. Human Nature 9. Smooth Criminal 10. Dirty Diana 11. Thriller 12. Working Day And Night 13. Beat It 14. Billie Jean 15. Bad 16. Man In The Mirror

CD 2 – BONUS TRACKS, UNRELEASED TRACKS, DEMOS, REMIXES 1. Don’t Be Messin’ Around 2. I’m So Blue 3. Song Groove (A/K/A Abortion Papers) 4. Free 5. Price Of Fame 6. Al Capone 7. Streetwalker 8. Fly Away 9. Todo Mi Amor Eres Tu (I Just Can’t Stop Loving You, Spanish Version) 10. Je Ne Veux Pas La Fin De Nous (I Just Can’t Stop Loving You, French Version) 11. Bad (REMIX BY AFROJACK FEATURING PITBULL – DJ BUDDHA EDIT) 12. Speed Demon (REMIX

BY NERO) 13. Bad (REMIX BY AFROJACK – CLUB MIX)

DVD – DVD LIVE AT WEMBLEY STADIUM JULY 16, 1988 1. Wanna Be Startin’ Somethin’ 2. This Place Hotel 3. Another Part Of Me 4. I Just Can’t Stop Loving You 5. She’s Out Of My Life 6. I Want You Back / The Love You Save / I’ll Be There 7. Rock With You 8. Human Nature 9. Smooth Criminal 10. Dirty Diana 11. Thriller 12. Bad Groove (the Band Jam section) 13. Working Day And Night 14. Beat It 15. Billie Jean 16. Bad 17. Man In The Mirror (Encore)

CD 3 – CD LIVE AT WEMBLEY STADIUM JULY 16, 1988 1. Wanna Be Startin’ Somethin’ 2. This Place Hotel 3. Another Part Of Me 4. I Just Can’t Stop Loving You

BONUS TRACKS: 1. The Way You Make Me Feel (Performed at Wembley the previous night, July 15, 1988) 2. I Just Can’t Stop Loving You/Bad (Performed at Yokohama Stadium, September, 1987)

SEPTEMBRIE 2012

21

INTERVIU

de Carmen Dirvariu

GOJIRA Din club, pe scenă și la radio

Î

ncă din 2005, numele GOJIRA a început să apară din ce în ce mai frecvent pe afișele celor mai reușite petreceri urbane și festivaluri apreciate pentru selecţia muzicală. Din club pe scenă, de pe scenă la radio, de la radio în online, din online la TV, George Andreescu a.k.a. Gojira este, astăzi, unul dintre cele mai prolifice personaje ce aparţin scenei muzicale românești contemporane.

Puţini știu însă că George a crescut în Ţăndărei, judeţul Ialomiţa, a terminat Medicina, s-a lăsat cizelat de către Kafka și Dostoievski, iar titulatura de ”artist”, care i se atribuie deseori, nu este clădită doar pe seama activităţilor sale muzicale. Este, de asemenea, scenarist și inginer de sunet.

Poate toate acestea se datorează faptului că, locuind într-un mic orășel de provincie, a avut mai mult timp pentru explorarea sinelui, a fost mai ambiţios în a-și satisface curiozităţile muzicale, în ciuda accesului limitat la resursele media, iar ritmul locului natal l-a împins spre din ce în ce mai mult zgomot, mai excentric, mai complex, deopotrivă eclectic și individual.

Astăzi, Gojira ţine foarte mult la a avea un discurs muzical sincer, găsindu-și propriul echilibru între sunete și stiluri, interesat fiind în mod deosebit de relaţia de comunicare dintre artist și fanii săi. Livrează un produs final care poate fi considerat un adevărat manifest cultural al timpurilor cu care este contemporan, dar în mod evident aparţinând unei nișe.

Toate au început la concertul Faithless din București, în 2005, când George a fost responsabil cu ”opening act”-ul, punânduși pentru prima oară mixurile sub lumina reflectoarelor. Au urmat multe evenimente mari precum Festivalul Peninsula, concertul Prodigy, Deltafest, Black Sun Empire, concertele Noisia, Ed Rush, Caspa, Foreign Beggars etc.

22

SEPTEMBRIE 2012

C

ele mai recente proiecte ale sale au fost realizate alături de Paul Opriș, a.k.a. Planet H, muzician și producător din Cluj-Napoca, și i-au implicat pe unii dintre cei mai îndrăgiţi rapperi din România: DOC și Deliric. Astfel, Gojira a ajuns nu doar în topurile televiziunii muzicale Music Channel, dar și pe locul 1 în Top Show 40 Radio Guerilla. Piesa “responsabilă” se numește ”Fugi” și este o colaborare cu Deliric. Videoclipul a fost lansat în premieră pe postul TV Music Channel și, simultan, online, pe paginile de Facebook ale artistului (fb.com/Gojira.

Official | fb.com/PlanetHOfficial ). Filmările s-au desfășurat la jumătatea lunii mai în studiourile Media PRO din Buftea și în Uzinele Faur, în regia lui Dragoș Mușat. Videoclipul ironizează percepţia publicului vizavi de viaţa artiștilor, fiind exploatate câteva clișee: femei, droguri, mașini. În clip îi puteţi vedea și pe Adrian Despot (solistul Viţa de Vie) și pe fetele de la Black & White (un proiect experimental desfășurat în social media). Piesa a fost produsă de Gojira împreună cu Planet H și a fost interpretată

pentru prima oară în luna mai, în cadrul show-ului Guerrilive.

De la 1 iulie este disponibilă pentru a fi descărcată gratuit de pe conturile de Soundcloud ale producătorilor.

Gojira a declarat, referitor la această colaborare: “Și eu și Planet H suntem rockeri înăuntrul nostru și asta se simte în muzica pe care o facem împreună. Pe de altă parte, Deliric este un mare manipulator de <<vorbe>>... și așa a ieșit ce-a ieșit, <<Fugi>> este fix cum mi-am dorit: scandal organizat.

Am avut și sprijinul celor de la Burn în realizarea clipului, fiind ambasadorul lor”.

Planet H: “Barierele între genurile muzicale au început să cadă. De fapt, pentru public, au căzut de mult, a venit acum rândul artiștilor. Mă bucur că am fost și noi în <<primul val>> de artiști care au trecut de stadiul remix-urilor și au dus-o la următorul nivel, adică piese originale... Avem deja două: <<Dă-i mai tare>>, cu DOC, și <<Fugi>>, cu Deliric, la care lansăm azi videoclipul.

Rămâneţi pe recepţie, că mai avem și altele pe ţeavă.”

SEPTEMBRIE 2012

23

INTERVIU

Î

ncă de când s-a lansat clipul, am tot încercat să prind momentul potrivit pentru o vorbă cu Gojira. Ei bine, în ajun de Street Heroes, George și-a făcut timp și pentru sunete... scrise. Voila! „Fugi” și-a făcut (și încă își face) treaba pe radio și pe TV. Ce urmează?

Păi, numai bunul Dumnezeu știe. Eu și Paul Opriș, adică Planet H, tot lucrăm și facem piese și piesuţe. Momentan, pentru toamnă, mai pregătim câteva surprize, dar nu pot să vă spun nimic încă, până nu e gata ceva concret. Ideea proiectului Gojira & Planet H este să se finalizeze, la un moment dat, cu un album. Sper să fim în stare și să mai și placă pe deasupra.

Ce relație are Gojira, atât ca DJ, cât și ca producător, cu muzica românească actuală?

Viitoare colaborări, mix-uri, ce asculți la tine acasă, de câte ori deschizi radioul?

Hei, e destul de clar că-s cât pot eu de conectat la ce se întâmplă la noi. Îmi place foarte mult scena românească de hip-hop. Sunt mulţi artiști din zona asta, care îmi trezesc interesul.

Pe de altă parte, recunosc că am o slăbiciune pentru trupe ca Hot Cassandra sau Robin and the Backstabbers.

Din nefericire, toate radiourile românești mi se par de neascultat, spre agasante majoritatea.

Ascult foarte mult radio online, în special Fluid Radio, Blissful Transmissions sau Major Ursa.

Am o slăbiciune pentru drone, adică acasă îmi tot pun un link de YouTube care are sunetul navei USS Enterprise într-un loop de 24 de ore. E, sunetul ăsta

24

SEPTEMBRIE 2012

merge aproape în permanenţă.

Ce să fac? Nostalgii tâmpe din adolescenţă. Asta pe lângă fetișurile mele muzicale care se învârt printre Boards of Canada, Biosphere, Plastikman, Leftfield, Brian Eno, Dead Can Dance, Pixies, Sonic Youth, Tim Hecker, Bauhaus și, foarte important, Cocteau Twins.

Ce te bucură și ce te dezamăgește pe scena muzicală “carpato-danubiano-pontică”?

Mă bucură că se face. Săptămânal tot primesc piese, link-uri, proiecţele care sună din ce în ce mai bine și toate astea de la băieţi care stau și o fac la ei acasă, în dormitor. Asta e senzaţional. E o efervescenţă creativă din ce în ce mai pronunţată de câţiva ani încoace și asta-mi place de mor. Singura problemă la noi este că, fie e o lipsă acută a coeziunii artiștilor într-o comunitate care să se autosusţină, fie, atunci când se întâmplă asta, și mă uit aici la fanii hip-hop autohtoni, se suferă de manierism și monofilie muzicală și orizontul este extrem de îngust. În rest, toate bune și frumoase.

Suntem în era în care oricine poate aduna mii de friends/ followers în rețelele sociale.

Cele “15 minutes of fame” se contorizează acum în „like”-uri.

Pe același sistem, artiștii au devenit din ce în ce mai accesibili, mai „umani”, doar la un „search” și-un „click” mai încolo.

Cum privești acest feedback constant, venit din cealaltă parte a boxelor (Şi aici mă refer la comentariile de pe Facebook, Twi®er, YouTube, legate de tot ce mișcă)?

Accesibilitatea asta a artistului faţă de public nu e o chestie rea, deloc. Mă distrează cum s-a inversat un pic logica asta a cultului personalităţii: adică acum

15-20 de ani era ieșit din comun ca un artist să aibă genul asta de apropiere faţă de public, iar acum o mare fandare comercială este să te izolezi brusc de tot și de toate, să ai reverii de astea, de te împing spre sihăstrie. Tot pi*at împotriva vântului mi se pare. Daaar, să revenim la întrebare. Contextul social, uman, din acest moment asta cere: interactivitate maximă. După cum nu există reclamă bună sau reclamă proastă, mi se pare la fel și cu feedback-ul. Reversul acestei interactivităţi este însă că toţi artiștii își pierd din aura aia iconică pe care o aveau înainte.

Mulți spun că în ziua de azi nu calitatea muzicii este problema, ci calitatea publicului (aici se fac alegerile, aici se conturează acea opinie generală). Tu ce părere ai despre influența publicului asupra muzicii autohtone?

Nu mi se pare că nu se mai face muzică bună, asta e o prostie, ci că e un pic suprasaturaţie și pe lângă artiștii ăia cu substanţă sunt și foarte mulţi impostori.

Daaar, ca întotdeauna, timpul decide tot. Subestimarea publicului, în schimb, este cea mai mare tâmpenie pe care poţi s-o faci ca artist. Măsura ta ca muzician, cea mai corectă măsură, este publicul. Mergi mână-n mână cu ei, vă distraţi împreună, plângeţi împreună, transpiraţi împreună, clar este o legătură foarte strânsă. Influenţa asta de care spui tu cred că funcţionează bilateral e cu du-te vino. Dai, ţi se întoarce, ești dispus să dai mai mult, ţi se întoarce mai mult și... caaam asta e.

Cu ce te ocupi când nu faci muzică?

Citesc și mă uit la filme. Sunt mare consumator de film. Și când dă Dumnezeu să am timp un pic, mai dau drumul la Playstation.

Cochetezi și cu scenaristica.

Te-ai gândit să treci la nivelul următor, să îți scrii/regizezi propriul clip?

Păi, da, clar, m-am gândit. O să fac și asta cât de curând.

Momentan, în direcţia asta, am început să lucrez cu Dan Chiţu la un documentar despre genialul personaj Bahoi, film care sper să fie gata anul viitor, prin primăvară.

Ce interes prezintă muzica de film pentru tine?

Am mai cochetat cu asta. Dar, momentan, stau și ascult foarte mult. Sunt mare fan Howard Shore, Angelo Badalamenti, Hans Zimmer sau Michael Nyman.

Ai adunat vreun regret/frustrare/nemulțumire de când ai devenit Gojira cel muzicant?

Poate doar frustrări survenite din faptul că am ambiţia asta tâmpită, care mă împinge să tot fac muzică și, de multe ori, simt că nu-mi iese cum ar trebui. În rest, sunt foarte liniștit și recunoscător că pot să fac exact ce-mi place cel mai mult pe lumea asta. Nici nu pot cere altceva.

Te-ai gândit să te întorci la medicină?

Nu ! Decizia e luată deja!

Dar la pian sau la vioară?

Am început timid să exersez din nou la pian, și, nu, nu e ca mersul pe bicicletă, e groaznic să te simţi cu două mâini stângi. La vioară, numai dacă am omorât pe cineva.

Lăsând teoretizarea și seriozitatea deoparte, se distrează Gojira “doing his Gojirian thing”?

Foarte mult! Ţi-am zis și mai sus, sunt cel mai fericit.

Mulţumesc lui Dumnezeu că mă lasă să fac asta!

SEPTEMBRIE 2012

25

LIVE

de Berti Barbera

Suntem pe hartă, aspect dovedit de regularitatea concertelor din ultimii ani, de faptul că unii artiști revin aici sau ne au în vedere pentru noul turneu.

LEONARD COHEN, STROFA A 3-A D

upă ce te-a așezat confortabil pe o canapea , hipnotizatorul ia o voce baritonală și îţi spune că în curând ar trebui să vezi un tunel lung care te duce spre o lumină eliberatoare. După care auzi : “Suzanne/Takes You Down/To her place near the river/ You can hear the boats go by/You cand spend the night beside her”.

Prima piesă de pe primul album Leonard Cohen, calmă și stranie ca un lac adânc te introduce în transa în care te abandonezi necondiţionat, iar acordurile introspective gravitează monoton și te ating când nu te aștepţi. Industria ne-a obișnuit cu muzica plină de accesorii. Aici, lipsa accesoriilor

26

SEPTEMBRIE 2012

inutile reprezintă un eveniment în sine. Singura cale este intrarea pe frecvenţă, o vibraţie cu care te sincronizezi lent, dar care te răsplătește din plin odată ce ești acolo. Foarte ușor poţi declara muzica lui ca fiind deprimantă, imposibil de folosit la agăţat sau la petreceri de pomină. La fel ca orice fenomen unic, Leonard Cohen trebuie înţeles. Primul lui album a avut un impact surprinzător în plină perioadă psihedelică. Și așa timp de 40 de ani, aceeași voce toropită ne-a murmurat sute de povești despre dragoste, religie, moarte și sex într-o lumină imposibil de comparat cu orice altceva petrecut în arta contemporană.

Cel care a definit sublim noţiunea de “singer-songwriter” prin muzicalitate frustă și excelenţă poetică și care a păstrat fără excepţie starea pură a emoţiei prin mesaje încriptate în versuri și acorduri.

Un personaj al paradoxurilor, un lup de stepă a cărui joacă preferată a fost pendularea între alcool și zen, între voluptate și asceză, între angoasă și zâmbet misterios. Un tip ciudat pentru mulţi dintre noi. Cum altfel poate fi un om care provoacă emoţii profunde și instantanee printr-o muzică atât de simplă, un nud sonor lipsit de orice artificiu și versuri pe care cu greu le descifrezi din prima?

Piesele lui au fost preluate de

LIVE

de Berti Barbera cei care sunt mari pentru că știu să-i celebreze pe cei și mai mari și să-i încurajeze pe cei care vin.

Fiecare versiune este o fascinantă încercare de apropiere de acordul lui David, care l-a mulţumit pe însuși Creatorul. De la Judy Collins până la U2, Sting sau Jeff Buckley, catalogul Cohen a fost preluat de peste o mie de ori numai pe înregistrări. Nu a fost niciodată invitat să facă parte din generaţia Beat, dar a fost primit cu căldură de personalităţile contra-culturii din anii ’60. Și toate generaţiile care au urmat l-au îmbrăţișat cu aceeași căldură. Romancierul are două cărţi foarte bune. Muzicianul a debutat la vârsta la care alţii deja își fac socotelile. Poetul ne face să credem că scrie de când lumea. Și când se credea că “Dear Heather” va trage cortina după ultimele aplauze, iar turneul mondial era ultimul, artisul Cohen ne anunţă un nou album și un nou turneu. ”Old ideas” are orchestraţii mai elaborate, dar amprenta rămâne intactă. Vom vedea din nou, cu siguranţă, o prestaţie impecabilă a unor muzicieni de talie mondială, cum au fost cei din ultimii ani, Roscoe Beck, Neil Larsen, Bob Metzger, Javier Mas, Christine Wu, Rafael Gayol sau Dino Soldo.

Lenny ne va atinge pentru a treia oară cu acordul secret. Poate acum vom înţelege mai bine cum se poate transmite un mesaj atât de sofisticat, printr-o compoziţie muzicală atât de simplă. Avem pentru a treia oară șansa să-l cunoaștem cu adevărat, dincolo de evanescenţa vinilului, așa cum e normal să cunoști un asemenea personaj: pe viu. ”I was born like this, I had no choice / I was born with the gift of a golden voice” – așa începe strofa a treia din ”Tower of Song”, locul unde Leonard Cohen ne așteaptă pentru a treia oară.

Istoria nu se repetă, ci doar continuă...

28

SEPTEMBRIE 2012

RECENZIE LIVE

de Zenovia Grama

Wonderman-ul britanic

TINIE TEMPAH Trei lucruri pe care nu le ştii despre Tinie Tempah

1 2 3

Tinie Tempah este porecla sa din liceu, numele său adevărat fiind Patrick Chukwuemeka Okogwu.

Succesul a venit după ce melodiile sale au devenit cunoscute cu ajutorul social media (Facebook, MySpace, Twitter, YouTube).

Anul acesta a fost declarat cel mai bine îmbrăcat artist de către revista GQ.

30

SEPTEMBRIE 2012

P

entru un neexperimentat, Felsziget (Peninsula) de la Târgu-Mureș este un festival ca oricare altul, de oriunde din ţara asta, dar pentru cei iniţiaţi nu există un eveniment anual mai așteptat decât acesta în România. În acest an am descoperit ce reprezintă cu adevărat după ce am ajuns acolo. “Peninsula” este, de fapt, o întâlnire a celor care iubesc muzica, distracţia și statul la cort. În plus, înseamnă trupe cunoscute, DJ renumiţi și sporturi extreme, care trebuie încercate cel puţin o dată în viaţă.

După această scurtă prezentare, pot trece la adevăratul motiv pentru care am insistat să merg anul acesta - Tinie Tempah, rapper-ul britanic care, alături de Jessi J și Taio Cruz, a avut un mic moment la închiderea Jocurilor Olimpice de Vară de anul acesta.

Tinie Tempah are doar 24 de ani și un singur album lansat, dar toate melodiile sale sunt un adevărat succes. Britanicul are o poveste interesantă, pe care o descoperi și în versurile sale, o viaţă care dovedește că poţi să reușești dacă muncești, o reușită care arată că prin muncă primești ceea ce cu adevărat meriţi - succesul dorit.

Acesta, fără a cunoaște foarte multe despre România, a venit cu scopul de a face spectacol și așa a și fost. Timp de o oră, aproximativ 10.000 de oameni prezenţi la Peninsula au cântat și au dansat alături de Tinie Tempah, care promisese în timpul conferinţei de presă un concert plin de distracţie și de neuitat.

TOP 5 răspunsuri

01 02

03

Pe scurt, despre Tinie Tempah

Acesta este londonez de origine nigeriană și a început să caute succesul de la vârsta de 16 ani, când a început să cânte cu Aftershock Hooligans, dar după trei ani și-a dorit mai mult. A renunţat la trupă și a căutat un drum propriu.

Tempah, managerul și, totodată, verișorul său, Dumi Oburota, au fondat casa de discuri Independent Disturbing London, în principal pentru a lansa și a promova muzica lui Tempah, dar ideea a fost să reprezinte și artiști tineri interesaţi de un sound special.

Artistul britanic a susţinut mereu că soluţia de promovare a artiștilor nu este participarea la emisiunile TV de genul “X Factor”, ci mai degrabă utilizarea social media, așa cum a funcţionat și pentru alţi artiști. Tempah consideră că în prezent avantajul este al celor din Europa, care acum au șansa lor. De zece ani, datorită muzicii dance, a celor de la Swedish House Mafia, David Guetta și alţii, cei care iubesc muzica caută altceva și nu mai merge acel tip convenţional de hip-hop american.

Avantajul său a fost faptul că este un rapper britanic, iar oamenii vor să asculte ceva diferit de pop-ul și rap-ul american, ceva pe care el l-a găsit și l-a transmis în single-urile din primul său album, “Disc-Overy”.

04

05

Când vei lansa al doilea album? Încă lucrez la al doilea album şi va fi lansat în februarie, anul viitor. Facem ultimele retuşuri şi sper să-l termin în septembrie, lucrez la el pentru a putea să vi-l prezint în februarie.

Sunet (sound) sau versuri, ce este imperativ necesar? Dacă ar trebui să aleg, atunci opţiunea mea ar fi sound-ul. Da, în mod cert asta aş alege, pentru că atunci când asculţi o melodie pentru prima dată cel care îţi atrage atenţia este beat-ul, el te prinde, şi nu versurile. Aşa că aceasta este cea mai bună opţiune şi dacă în plus ai şi versuri, atunci devine o melodie incredibilă.

Cum a fost experienţa trăită la Olimpiadă? Să cânt la evenimentul de închidere de la Olimpiadă a fost, aşa cum vă puteţi imagina, un vis devenit realitate. Este unul dintre acele lucruri care ţi se întâmplă o singură dată în viaţă. Nu mi-am imaginat vreodată că în toată cariera mea voi apuca să fac ceva atât de măreţ ca această experienţă, cu atât de mulţi artişti de renume, de la Spice Girls la Muse, şi până la Taio Cruz şi Jessie J. A fost o săptămână de neuitat, un show extraordinar şi nu voi uita asta niciodată.

De ce un joc “Wonderman” pe site-ul tău? Melodia “Wonderman” este, de fapt, povestea mea, îmi este cel mai drag cântec de pe primul album şi mă reprezintă. “Wonderman” a avut un succes destul de mare şi, în plus, mi-a plăcut mult ideea de a avea un joc cu mine. Combinaţia a fost perfectă, un joc cu mine care dovedeşte exact că poţi reuşi. Dacă l-ai jucat, ai văzut că, de fapt, trebuie să sari din ce în ce mai sus, către succes.

De ce numele de scenă a fost ales Tinie Tempah? Numele de scenă, Tinie Tempah, este o poreclă din şcoală, din liceu. Mulţi prieteni îmi spuneau aşa şi chiar mi-a rămas, pur şi simplu.

SEPTEMBRIE 2012

31

RECENZII JAZZ & BLUES

realizate de Berti Barbera ARTURO SANDOVAL ”Dear Diz (Everyday I Think of You)”

Muzicienii reali nu-și uită niciodată rădăcinile, găsind momentul potrivit pentru a-și onora maeștrii. În 2012, legenda Arturo Sandoval aduce un tribut legendei Dizzy Gillespie printr-un tur de forţă în stil afro-latin, alături de un ”big band” fabulos, ticsit cu virtuozi precum Joey DeFrancesco, Gary Burton, Bob Mintzer sau Eddie Daniels. ”Dear Diz” conţine piese compuse de Dizzy, alese de Sandoval și aranjate, luxuriant pentru orchestră de către vizionari precum Gordon Goodwin, Nan Schwartz sau Wally Minko.

Sandoval îl recunoaște pe Gillespie ca primă inflenţă, legând cu acesta o strânsă prietenie, încă din 1977. ”Salt Peanuts”, ”BirksWorks” , ”Con Alma” sau ”A Night in Tunisia” evocă moștenira unui imens muzician preluată cu atâta bucurie de unul dintre cei care continuă lanţul. Vitalitatea, originalitatea și concentraţia de ”be bop” din orchestraţii ne trimit către discografia lui Diz. Un recital mai mult exuberant decât sentimental, cu Sandoval în continuă explorare și cu acutele intacte, celebrând creativitatea pe care Gillespie a reflectat-o pe fiecare notă scrisă sau cântată. Tot ce se-aude vine din inimă.

GRANT GEISSMAN Bop! Bang! Boom!

Cei care cunosc stereotipul Geismann vor fi surprinși de acest album. Restul vor descoperi un chitarist rasat, complex și capabil de a se exprima admirabil de clar. Pentru toţi, ”Bop! Bang!

Boom!” este un album de Jazz. Varietatea de stiluri ne trimite la mai multe influenţe, iar prezenţa unor prieteni precum Tom Scott, Larry Carlton, Albert Lee, Russ Ferrante sau Van Dyke Parks relaxează atmosfera și ne ajută să digerăm produsul ca pe o reţetă cunoscută, preparată cu personalitate. Piesele curg într-o abundenţă de stiluri aparent opuse, viziuni armonice diferite pe aceeași pagină, ”bop” pulsatil fragmentat de invenţiile lui Monk, funk, swing și boogaloo cîntate la fel de proaspăt, iar Geissman folosește și oţel și nylon, acustic și electric, surprinzând non stop prin aranjamente și solouri, câteva dintre ele absolut uimitoare. Un nou exemplu de a te distra luând muzica în serios, transpunând ani de experienţă într-o rostire prietenoasă. Grant Geissman pare a prinde un vârf de formă cu acest album, mai elaborat și mai matur decât toate celelalte dinainte.

32

SEPTEMBRIE 2012

Steve Kuhn, Joey Baron, Steve Swallow (foto credit: John Rogers / ECM Records)

STEVE KUHN TRIO Wisteria

Poate că numele lui Steve Kuhn nu este la fel de rezonant ca al altor muzicieni care cântă de peste 50 de ani, dar cele 50 de albume, mai ales cele zece scoase la ECM, rezumă o imensă personalitate, exprimată elegant, divers și intens. ”Wisteria” pare a fi un

album tipic de trio, dar cât de tipic poate fi cu Steve Swallow la bas și cu Joey Baron la baterie? Formula inedită explică aplombul ritmic și căldura muzicii. Notele basului, care ajung deseori în registrul acut, ne trimite spre sunetul de chitară, ceea ce extinde rolul basului către melodie. Baron, la 56 de ani, este ”mezinul” grupului și redefinește de fiecare dată ideea

de groove. Kuhn folosește tot ce știe, exact când trebuie, neabuzând nici măcar de emblematicul său ”rubato”. Virtuozitatea este expusă misterios, atât în maniera de interpretare, cât și prin simţul formei și al direcţiei.

Ca lider de trio, Steve Kuhn se prezintă ca în mediul preferat, arătând clar că evoluţia unui artist nu ţine de timp, ci doar de propria lui voinţă și putinţă.

SEPTEMBRIE 2012

33

RECENZII JAZZ & BLUES

realizate de Berti Barbera

STEVE VAI The Sory Of Light

Singurul lucru care nu se schimbă este însăși ideea de schimbare. La oameni se numește maturizare. În plan spiritual se numește evoluţie. Este și singurul lucru care face cu adevărat diferenţa, mai ales când ne dorim să oferim ceva. Valoarea artistului depinde de această constantă a evoluţiei. Cu cât ești mai conștient de importanţa propriei evoluţii, cu atât ai mai multe șanse să lași ceva valoros în urma ta.

Steve Vai face muzică pentru muzicieni, e clar. Și se pare că e foarte bucuros de asta, din moment ce are și o casă de discuri unde se adună cei de-o seamă. Pe lângă degetele lungi și tehnica inumană, Steve Vai, prin tot ceea ce face, ne arată o foarte aprofundată cunoaștere a fenomenului muzical.

34

SEPTEMBRIE 2012

De la primele partituri complexe din adolescenţă până la concertele cu orchestră, succesul întâlnirilor ”3G” și zecile de ”masterclass”, ca să nu mai vorbim de influenţa imprimată atâtor muzicieni, Artistul a șlefuit și a dat mai departe fiecare vibraţie, orice sclipire de lumină care i-a fost destinată.

Dincolo de înţelesul fizic, lumina poate însemna orice primim întru plăcere. ”The Story of Light” este partea a doua dintr-o trilogie construită sub forma unui concept singular, începută în 2005 cu albumul ”Real Illusions:Reflections”, ceea ce arată interesul lui Vai pentru spiritualitate și implicit nivelul la care a ajuns. Fiecare parte reprezintă o nouă treaptă parcursă în explicarea probelor de durere, tragedie, revelaţie, iluminare și ispășire prin care trecem toţi.

Numai că, uneori, pentru a găsi o

explicaţie eliberatoare, trebuie să trecem dincolo, cu propriile resurse de înţelegere și acţiune. Acest proces amplu poate fi perceput în acest gen de muzică, la acest gen de artist, nivelul de înţelegere fiind direct raportat la valoarea celui care emite. Autiţia te duce acolo unde trebuie pentru că Steve Vai este maestrul transformărilor miraculoase, care transpune o textură muzicală bogată și adânc încriptată, dominată de orchestraţii elaborate și intervenţii chitaristice monstruoase, conţinând mai multă melodie și mai puţin ”shred”, într-un enunţ limpede, strălucitor, abordabil din poziţia deschis și relaxat. Cei obișnuiţi cu astfel de tratament vor simţi aceeași energie, aceleași sonorităţi masive, aceeași amprentă copleșitoare, dar și elemente de diversitate, riscuri transformate în avantaje: preluarea unei teme celebre din blues, ”John the Revelator”, scrisă de Blind Willie Johnson, folosirea forţei corului, vocea lui Aimee Mann de pe ”No More Amsterdam” sau chiar puţină harpă. Esenţa, neschimbată pe toate cele 8 albume (18, dacă socotim și EP-urile sau producţiile ”live”), o putem găsi în piese precum ”Velorum ” sau ”Gravity Storm”. Universul lui Vai este în extindere, noul lui album gravitează într-un spaţiu în care am mai fost, dar care, dincolo de plăcere, ne îmbogăţește cu fiecare treaptă, iar Artistul este peste tot, incontestabil. Cu gândul la partea a treia, care probabil va apărea în aceeași sfidare a timpului, avem ocazia de a ne verifica stadiul spiritual în funcţie de numărul de ascultări ale acestui album și de deschiderea faţă de acest gen de expresie. Putem înţelege mai ușor lumina, adică povestea noastră, de ce existăm, de ce persistăm, de ce facem tot ceea ce facem și eventual unde mergem.

E clar că muzica asta nu vine de undeva de-aproape. Frank Zappa ar fi putut confirma asta, admirându-și discipolul preferat.

LIVE

BALKANIK!

Muzică și cultură balcanică, 21-23 septembrie, Grădina Uranus

D

in 2011, Balcanii și-au deschis porţile către Europa. În România au luat naștere unele dintre cele mai vechi și mai longevive trupe de muzică balcanică. Potenţialul ţării noastre în acest domeniu artistic este foarte mare, însă evenimentele care să aducă în atenţia publicului muzica etnică și noile tendinţe, amestecul între vechi și nou au fost până acum sub nivelul cererii. Interesul faţă de muzica balcanică a crescut în ultimii ani, iar în cadrul festivalului, publicul bucureștean, român, precum și publicul internaţional, dornic să descopere autenticul ţării noastre, au ocazia să asculte live formaţii îndrăgite și autentic românești și din întreaga regiune a Balcanilor.

Muzica din Balcani are un ritm unic. Acesta este rezultatul influenţelor și a interacţiunii dintre muzica tradiţională din diferite regiuni și a grupurilor etnice care le-au populat. În fiecare zonă, diferite combinaţii de sunete și ritmuri au dus la producţii neobișnuite și la o varietate bogată de genuri: kolo, rebetiko, cocek, muzică lăutărească. Aceste stiluri muzicale suferă modificări în permanenţă, ajungându-se acum la influenţe numite “progressive balkan folk”, “tribal fusion”, “gypsy punk”, “folk rock”.

Trei zile și trei nopţi, ca la petrecerile împărătești, vor fi încununate de muzica unor artiști de talie internaţională din Serbia, Ungaria, Turcia, Bulgaria și România, îndrăgiţi de publicul amator de muzică balcanică. Patru dintre formaţiile prezente se află pentru prima dată la Balkanik Festival, iar la cererea publicului Baba Zula se întoarce pe scena festivalului.

36

SEPTEMBRIE 2012

ORCHESTRA BOBAN ȘI MARKO MARKOVIC, Serbia

Orchestra Boban și Marko Markovic este un ansamblu de suflători și percuţioniști, recunoscut internaţional ca fiind cea mai bună formaţie din Serbia din anii ‘80 până în prezent, câștigătoare a numeroase premii internaţionale. Pe lângă cele 13 albume lansate și sutele de concerte susţinute, orchestra a interpretat muzica în două dintre filmele lui Emir Kusturica, “Underground”, distins cu Palme d’Or la Cannes, în 1995, și “Arizona Dream”, laureat al Ursului de Aur la Berlinala din 1993.

PARNO GRASZT, Ungaria

Numele trupei este, de 20 de ani, sinonim cu muzica autentică rromani.

Membrii trupei au cules ei înșiși melodiile pe care le interpretează din Paszab, în Szabolcs-Szatmár, acolo unde locuiesc, departe de zgomotul lumii. Albumul lor, “Rávágok a zongorára“ (2002), a ocupat locul 7 în World Music Charts Europe. În 2003, BBC a realizat un film documentar despre activitatea lor de păstrare a tradiţiei. Muzica lor a fost prezentată deja peste tot în lume: în 2008, au petrecut un timp în India, cercetându-și rădăcinile muzicale. În 2009, au susţinut 20 de concerte în SUA, de la New York până la San Francisco.

LIVE BABA ZULA, Turcia

Amestecând instrumente orientale precum darbuka, saz electric și linguri, cu abordări electronice și moderne, Baba Zula creează sunete care au fost definite drept “sunetul spaţiului din Istanbul”, “Oriental dub” sau “folk contemporan din Istanbul”. Baba Zula își împarte moștenirea cu noi prin intermediul muzicii lor, o muzică născută în Istanbul și influenţată de amintirea unui Istanbul simbolic, transmis din generaţie în generaţie. Baba Zula a compus diferite piese pentru filme, iar trupa a apărut în filmul documentar “Crossing the Bridge - The Sound of Istanbul” al regizorului Fatih Akin, inclus în Selecţia Oficială de la Cannes în anul 2005.

NEDIM NALBANTOGLU & THE BALKAN MESSENGERS, Turcia & Bulgaria

FANFARA SHAVALE din ZECE PRĂJINI, România

Fanfara Shavale din România provine din satul Zece Prăjini, o așezare din centrul Moldovei, care și-a câștigat un renume de invidiat prin cel mai mare număr de fanfare din ţară, fiecare bărbat știind să cânte la cel puţin un instrument. Începând cu anul 1999, cei zece membri ai Fanfarei Shavale promovează cu succes muzica tradiţională românească și rromani în întreaga lume.

38

SEPTEMBRIE 2012

Nedim Nalbantoglu s-a născut în Turcia, în anul 1966.

A studiat 11 ani de Conservator, după care și-a continuat studiile la École Normale Supérieure de Musique, în Paris. A colaborat cu muzicieni faimoși, precum violonista rusoaică Tatyana Affanasiev, Ivo Papasov, Devi Arlih și Bruno L’huissiev, Johnny Griffin, Tooths Thielemans. Nalbantoglu este cunoscut în Franţa drept “omul care dă viaţă viorii și o face să vorbească” și este un virtuoz în muzică clasică, jazz, muzică balcanică, turcească și indiană. Muzica lui poate fi regăsită în peste 25 de albume din numeroase ţări. Pentru a sărbători multiculturalismul și prietenia dintre bulgari și turci, în cadrul Balkanik Festival, Nedim Nalbantoglu urcă pe scenă alături de bulgarii Nesho Neshev, Nikolai Delchev și Salif Ali.

EVENIMENT

66 de ani de la nașterea lui Freddie Mercury

FREDDIE FOR A DAY de Simona Ionescu

Î

n fiecare an, milioanele de fani Freddie Mercury sărbătoresc una dintre cele mai mari legende ale muzicii. De la dispariţia sa, Freddie este omagiat în toate colţurile lumii, 5 septembrie fiind un motiv important de celebrare a pesonalităţii sale. De câţiva ani, fanii din România se întâlnesc pentru a asculta muzica lui Freddie Mercury.

“Freddie For A Day” reprezintă o campanie de strângere de fonduri la nivel internaţional, iniţiată de Liz Swanton, editor web al Fundaţiei “Mercury Phoenix Trust”.

De la Farrokh Bulsara la Freddie Mercury

Farrokh Bulsara își începea grandioasa călătorie la data de 5 septembrie 1946, în Zanzibar, într-o familie de indieni parși. Tânărul Farrokh și-a început studiile la internatul de băieţi St. Petersburg, din Panchgani, localitate aflată lângă Bombay. La doar 17 ani părăsește Zanzibarul, alături de familia sa, cu care se stabilește în Feltham, Londra. Odată ajuns acolo, îmbrăţișează cu bucurie cultura occidentală, păstrând dragostea pentru viaţă, insuflată de credinţa zoroastriană. În timpul anilor de studenţie la Ealing College of Art, Londra, Farrokh își începe viaţa boemă, urmându-și chemarea de vocalist pop-rock. Până la trupa care avea să-l facă celebru, el cântă alături de Ibex, vinde haine uzate în Kensington Market, alături de iubita sa, Mary Austin. Ibex se transformă în Wreckage, trupa se destramă, lăsând loc unei noi formaţii, numită Sour Milk Sea. La începutul anului 1970 Farrokh îi cunoaște pe Brian May, chitară electrică, și Roger Taylor, tobe, care făceau deja parte din grupul Smile. Cântă o perioadă alături de ei, iar apoi îl cunoaște pe John Deacon, chitară bass, și înfiinţează, în 1971, formaţia Queen, nume ales de artist, în ciuda rezervelor afișate de colegii săi de trupă. Odată cu Queen, Farrokh Bulsara devine, oficial, Freddie Mercury. Puternica influenţă a legendarului Jimi Hendrix îl ajută pe băiatul timid și tăcut de până atunci să se transforme într-unul dintre cei mai impunători și flamboaianţi soliști din istoria rock-ului. Datorită pregătirii sale artistice, Freddie desenează logo-ul trupei, înfăţișând coroana regală și semnele zodiacale ale membrilor formaţiei: doi Lei Roger și John, un Rac – Brian, și o Fecioară - Freddie, totul stând sub protecţia păsării Phoenix.

40

SEPTEMBRIE 2012

Queen

Primele trei albume ale formaţiei trec relativ neobservate de criticii muzicali ai vremii, urmând ca în 1974 Queen să aibă primul hit, “Killer Queen”, ajuns pe locul al doilea în clasamentul din Marea Britanie, muzica trupei fiind considerată o fuziune între hard rock și glam rock.

Adevăratul succes al trupei Queen începe odată cu lansarea albumului “A night at the Opera”, în noiembrie 1975. Albumul conţine cea mai importantă piesă a trupei, scrisă de Freddie, “Bohemian Rhapsody”. Această piesă este primul exemplu de linii vocale suprapuse și operă rock, continuând să fie votată de public drept una dintre cele mai bune piese rock din toate timpurile și în zilele noastre.

Dintre cele mai cunoscute piese semnate de Freddie Mercury amintim “Seven Seas of Rhye”, “Killer Queen”, “Bohemian Rhapsody”, “Somebody to Love”, “Good OldFashioned Lover Boy”, “We Are the Champions”, “Bicycle Race”, “Don’t Stop Me Now”, “Crazy Little Thing Called Love” și “Play the Game”. Au urmat apoi albumele sale solo, colaborarea cu Monserrat Caballe și alte hituri, precum “Living on my own”, “Mr. Bad Guy” și cover-ul după The Platters, “The Great Pretender”.

Concertul umanitar LIVE AID, organizat în 1985 de Sir Bob Geldof, avea să confirme încă o dată lumii întregi valoarea prestaţiilor live ale trupei Queen. Ultimul concert de stadion al lui Freddie a avut loc în 1986, pe Wembley, și a rămas, și astăzi, cel mai iubit concert Queen.

Viața personală și lupta anti-SIDA

În ceea ce privea viaţa sa personală, declaraţiile lui Freddie erau destul de rezervate, neputând spune același lucru despre fastuoasele sale petreceri. Artistul afirma că iubirea vieţii lui avea să rămână Mary Austin, căreia i-a dedicat numeroase dintre piesele sale.

Odată cu dispariţia lui Freddie Mercury, pe 24 noiembrie 1991, lumea întreagă începea să conștientizeze pericolul virusului HIV și efectele sale. Într-unul dintre ultimele sale interviuri, Freddie afirma că cel mai mare regret al său era că mai avea foarte multă muzică de transmis. Albumul postum “Made in Heaven” avea să fie cea mai personală declaraţie despre viaţa artistului.

În aprilie 1992, membrii Queen rămași în viaţă organizau un concert-tribut în memoria artistului, invitând nume importante ale muzicii: Robert Plant, David Bowie, Annie Lennox, Metallica, Guns’n’Roses și mulţi alţii. Banii strânși în urma acestui eveniment au pus bazele Fundaţiei “Mercury Phoenix Trust”, fundaţie înfiinţată în memoria artistului.

Misiunea acestei fundaţii era, și a rămas și astăzi, lupta împotriva SIDA, la nivel global.

Mercury Phoenix Trust şi Freddie For A Day De la dispariţia sa, Freddie este omagiat în toate colţurile lumii, 5 septembrie fiind un motiv important de celebrare a vieţii sale.

“Freddie For A Day“ reprezintă o campanie de strângere de fonduri, iniţiată de Liz Swanton, editor web al Fundaţiei “Mercury Phoenix Trust”.

Liz Swarton, de profesie bancher, a demarat această campanie îmbrăcându-se, pe 5 septembrie, în Freddie Mercury și strângând suma de 1.200 de lire sterline. Ca urmare, fanii din întreaga lume au repetat gestul, îndemnându-și astfel prietenii să doneze bani pentru lupta anti-SIDA pe care “Mercury Phoenix Trust” o poartă de zece ani. Oricine poate fi “Freddie For a Day“, spun organizatorii. Oricine se poate inspira din costumaţiile artistului sau poate achiziţiona una dintre copiile costumului său din concertul de pe Wembley, din 1986. Au fost puse în vânzare multe alte articole precum mustăţi, tricouri, carcase de telefon, căni și genţi purtând emblema campaniei “Freddie For a Day“. Banii strânși din vânzarea acestor obiecte sunt distribuiţi către situaţii de urgenţă din întreaga lume, dar și către echipele de cercetare din domeniul HIV/SIDA. Mai multe detalii se găsesc pe pagina oficială a campaniei: http:// www.freddieforaday.com/.

SEPTEMBRIE 2012

41

FREDDIE FOR A DAY România, pe harta “Freddie For a Day“ Anul trecut, Bucureștiul s-a aflat pe harta “Freddie For a Day“ cu două evenimente. Primul, marșul “Freddie For a day“, a strâns aproape 100 de bicicliști, fani declaraţi ai artistului, care au pedalat din Parcul Izvor până în Parcul “Alexandru Ioan Cuza”, purtând tricouri, șepci și mustăţi “Freddie For a Day“. Participanţii s-au oprit la standul ARAS - Asociaţia Română Anti-SIDA și au împărţit flyere despre evenimentul ce urma să aibă loc pe 22 septembrie, în Capitală. http://www.freddieforaday. com/en/Bicycle-Race-for-Freddie-in-Bucharest

Evenimentul a strâns numeroși artiști români, fani ai artistului, care au interpretat, în stilul propriu, melodiile lui Freddie și ale formaţiei Queen. Banii strânși din vânzarea biletelor au fost donaţi Asociaţiei Române Anti-SIDA. Dintre artiștii participanţi îi amintim pe Cristina Haios (Impact), Dan Helciug și Spitalul de Urgenţă, Cortez, Jazzapella, proiect înfiinţat de Zoltan Andraș (Sarmalele Reci), Ad Hoc, Cristi Gram (Phoenix) și Sabina Abrudian, Lala Band și Pasager. Prezenţă inedită a evenimentului, actriţa Irina Teodorescu a purtat costumul oficial al campaniei și a prezentat fiecare formaţie participantă, amintind publicului mici detalii despre istoria pieselor pe care urma să le asculte. Detalii aici: http://www.freddieforaday.com/en/Romanian-tribute-to-FreddieAnul acesta, organizatorii vor urma cursul campaniei “Freddie For a Day“ și vor organiza o petrecere într-o ceainărie din București, unde se va servi șampanie, vor fi prezente mustăţi, baloane și multe alte surprize, toate pe coloana sonoră semnată Queen. Organizatorii “F.F.a.D.” vin în întâmpinarea fanilor care doresc să se implice în campania de anul acesta cu un pachet pentru zece persoane, care conţine vederi, brelocuri, CD-uri și multe altele. Numărul pachetelor este limitat și poate fi achiziţionat de aici: http://ultimateclassicrock. com/queen-freddie-for-a-day-party-competition/ Premiul internaţional pentru cea mai frumoasă petrecere constă într-un rol episodic în musicalul “We Will Rock You”, care are loc în fiecare an, la Londra, împreună cu patru bilete la spectacol, cinci copii ale cărţii “Barcelona” și cinci CD+DVDuri, ediţie limitată, “Barcelona”; organizatorii sunt astfel încurajaţi să trimită poze cât mai interesante echipei “F.F.a.D.” cu petrecerile organizate în perioada 5-9 septembrie.

Detalii despre ce urmează puteţi găsi aici: http:// www.facebook.com/TributeToRememberFreddieMercury

42

SEPTEMBRIE 2012

CĂ A FOST ODATĂ... IRIS! T itlurile de genul „știrea care a zguduit lumea muzicală” au devenit deja un clișeu. Însă știrea că Minculescu a părăsit trupa Iris chiar a zguduit lumea muzicală românească și a umplut paginile ziarelor, care nu mai au de mult loc de astfel de subiecte, preocupate fiind de politic și scandal.

Plecarea lui Minculescu a adus cu ea și ceva scandal, așa că drumul a fost lin.

Cristi Minculescu a decis să plece din trupa Iris. Simţim nevoia de a repeta asta pentru a ne învăţa cu ideea. Pentru că e greu de conceput Iris fără vocea unică și fără celebrul „Bună seara, prieteni!”. Și nu ne putem închipui cum Toni Șeicărescu (o voce bună, de altfel) ar putea înlocui o legendă a rockului românesc.

Apropiaţii trupei și cei din industria muzicală românească se așteptau la asta. Se pare că lucrurile în trupă nu mai erau de mult „pe roze”, că fanii se împuţinaseră și că așteptările trupei nu corespundeau rezultatelor. Concertul Iris 35 a strâns 10.000 de oameni, cu mult sub așteptările trupei, care programase iniţial evenimentul pe National Arena. Au mai existat,

44

SEPTEMBRIE 2012

bineînţeles, gurile rele, care au spus că motivul principal al rupturii ar fi unul financiar. Cristi Minculescu a dezminţit asta și a declarat că „Decizia nu a fost luată spontan și nu are sub nicio formă legătură cu băieţii din trupă, ci pur și simplu cu vremurile pe care le trăim și cu degradarea morală care ne înconjoară în momentul de faţă în România anului 2012. (...) Pot fi foarte multe interpretări, dar am avut și eu speranţele mele care s-au împlinit, nu s-au împlinit... Nu înseamnă că mă retrag din muzică și băieţii au înţeles greșit în legătură cu chestia financiară. Sigur că banii îţi fac viaţa mai ușoară, dar nu sunt decisivi”.

IRIS – începuturile

Istoria formaţiei Iris se întinde pe o perioadă de peste trei decenii, timp în care formaţia a trecut prin diverse transformări (plecarea și venirea altor membri), diverse perioade istorice. În 1977, Nuţu Olteanu (chitară solo), Emil Lechinţeanu (chitară bas) și Nelu Dumitrescu (baterie) fondează Iris la București, activând în underground la „Clubul de la ora 7”.

Cântă pentru prima oară pe o scenă mare în 1977, la Sala Polivalentă

din București, în faţa a 6000 de oameni, grupul fiind folosit pentru încălzirea ”așilor“ de atunci (Iris nici nu apărea pe afiș). Au cucerit publicul cu 3 piese: ”Lumina“, ”Ţara adevărului“ și ”Ape curgătoare“, piese ce au fost înregistrate apoi la radio.

Continuă concertele în cluburi ce devin neîncăpătoare.

Momente „cheie” în istoria Iris

În 1980 li se alătură Cristi Minculescu în calitate de solist vocal.

Sunt realizate piesele „Speranţa”, „Cine mă strigă în noapte”, „Călătorul”, „Pământul îl cuprind”, trupa intră în „Cenaclul Flacăra” și este compusă piesa „Trenul fără Naș”, pe versurile lui Adrian Păunescu.

Anul 1986 marchează venirea în trupă a lui Valter Popa – chitară solo. Boro și Valter au stopat periplul instrumentiștilor în trupă, din 1986 trupa păstrându-și componenţa: Nelu Dumitrescu – tobe, membru fondator, lider al grupului; Cristian Minculescu – vocea de excepţie a muzicii rock românești; Valter Popa - un chitarist al cărui „loc” este râvnit de mulţi, un instrumentist bine conturat și

Şcoala de rock Iris

definit; Boro - un instrumentist complex, elaborat. În 1988 trupa este suspendată pentru 3 luni după un spectacol ţinut la Miercurea-Ciuc. Consiliul Culturii a considerat că trupa a adunat prea mulţi tineri și i-a incitat la revoltă, punând în pericol, astfel, climatul social și liniștea dictaturii.

Le-au fost ridicate atestatele, fără drept de exerciţiu (pe atunci puteai să cânţi doar dacă erai atestat - o recunoaștere a liber-profesioniștilor în muzică).

August, 1990 – Persoane necunoscute, care se pare că aveau ceva împotriva a tot ceea ce însemnase IRIS înainte de ’89, au vrut să oprească, o dată pentru totdeauna, acest „fenomen”, drept pentru care, într-o noapte, echipamentul a luat foc, în urmă rămânând doar scrum… pe terasa „Marea Neagră” din Neptun, unde trupa concerta în fiecare seară.

Vineri, 27 septembrie, 2002, pe Aeroportul Băneasa, a avut loc concertul aniversar ‘IRIS - 25 de ani’. Invitatul de onoare al spectacolului a fost celebrul grup britanic URIAH HEEP. Cu ocazia acestui concert a fost lansat noul album IRIS, album intitulat „Mătase albă” și care cuprinde 14 cântece, între care „Da, da, eu știu!” - primul single extras de pe album, două versiuni noi ale celebrelor piese IRIS „Lumina zilei” și „Corabia

cu pânze” și, mai ales, propria versiune a unei piese aparţinând istoriei muzicii rock - „Lady in Black” („Doamna în negru”), din repertoriul URIAH HEEP. După o serie de concerte în ţară și în afara ei, în 2007 membrii trupei sunt decoraţi cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler. În același an au sărbătorit 30 de ani de existenţă pe Aeroportul Băneasa, unde au cântat în faţa a peste 15.000 de fani, un record autohton greu de egalat.

Ultimul concert Iris cu Cristi Minculescu

Vestea că solistul Cristi Minculescu părăsește trupa Iris a venit la sfârșitul lunii august, iar ultimul concert în formula veche a fost anunţat pentru 3 septembrie. Nu a fost un concert de adio, nici un concert oficial de despărţire. Fani din toată ţara au venit în comuna Bonţida din judeţul Cluj, unde au auzit ultimele cuvinte rostite de Cristi Minculescu alături de Iris: „Aceasta a fost Iris pentru voi în această seară, aș vrea să mulţumesc băieţilor cu care am petrecut atâta amar de vreme, lui Nelu, lui Boro, lui Valter, lui Relu, vouă, pentru suportul moral de-a lungul timpului, soţiei mele, Rodi - te iubesc, și lui Dumnezeu pentru că a trimis-o să mă salveze.

Vă mulţumesc din inimă, vă mulţumesc foarte mult, să fiţi sănătoși și iubiţi!”.

Anii au adus, de-a lungul timpului, datorită contestaţiilor și demolărilor psihice, practicate de regimul comunist, numeroase probleme trupei, de aceea, în decursul anilor, s-au perindat mulţi instrumentiști și vocaliști pe la ”Școala de rock IRIS“. Unii dintre aceștia nu au rezistat presiunilor, existând chiar cazuri de emigrare. În ordine cronologică: - Jecan (de la Cluj) - voce (1979) - Sorin Chifiriuc - chitară (1979) - Lucian Chivu - voce (1979) - Marti Popescu - bass (1979) - Anton Hasias - bass (1980) - Clement Iordănescu - chitară (1980) - Adrian Ilie - chitară (1980) - Vali Neamţu - tobe (1980) - Dan Bădulescu - chitară (1982) - Florin Ochescu - chitară (1982) - Sanda Lăcătușu - voce (1982) - Dan Bittman - voce (1983) - Bogdan Stănescu - chitară (1984) - Mihai Alexandru - chitară (1986) - Emanuel Savu - chitară (1990) - Nelu Popovici - bass (1988) - muzicieni colaboratori claviaturi: Mihai Miculescu ”Frangulea“, Sorin Voinea, Eugen Salceanu ”Brebu“

SEPTEMBRIE 2012

45

Discografie Iris IRIS I (1984)

Este albumul de debut al formaţiei, lansat de casa de discuri unică, Electrecord. La momentul publicării lui, Cristi Minculescu sărbătorea patru ani de activitate cu Iris. Albumul poate fi considerat ca fiind o lucrare „disidentă”, pentru piesele „Trenul fără naș” (pe versuri de Adrian Păunescu – „Hei, hei, nașule,/Dă-te dumneata-ntr-o haltă jos!”) și „Cei ce vor fi” (semnatarul versurilor este poetul Mircea Dinescu, el însuși considerat la vremea respectivă disident).

IRIS II (1987)

Coperta discului, îndrăzneaţă pentru acele vremuri, îl prezintă pe chitaristul Angus Young (AC/DC) – grafică semnată de Alexandru Andrieș. Albumul cuprinde „Strada ta”, melodie de mare succes a formaţiei. Pe album apare și piesa „Lumea vrea pace”, reprezentând un compromis pe care l-au urmat toate discurile românești de muzică rock în anii optzeci, după instalarea mișcării punk în vestul european.

IRIS III - NU TE OPRI! (1988) Include cunoscuta piesă „Floare de Iris”, înregistrată din pricina temerilor că formaţia urma să fie interzisă, în condiţiile în care erau primite tot mai multe avertizări de acest fel. Trupa a fost, într-adevăr, suspendată pe termen nelimitat în urma unui concert la Miercurea Ciuc, dar în urma intervenţiilor insistente ale unor apropiaţi ai formaţiei, revenirea pe scenă se produce. În schimb, „Floare de Iris” devine un imn al formaţiei.

IRIS IV (1990)

Disc înregistrat în decembrie 1989, de altfel primul album produs după revoluţie.

IRIS 1993 (1993)

Albumul dispune de cele mai agresive versuri, comparativ cu discurile produse anterior de formaţie.

46

SEPTEMBRIE 2012

THE BEST OF IRIS (1993) Conţine piese de pe „Iris I” și „Iris IV”. Reprezintă ultimul material Iris produs de Electrecord.

Brașov în 1997 („Nu vor (să meargă pe sârmă)”, „Nelu-minat” (solo de baterie), „Pe ape” și „Floare de Iris”).

LUNĂ PLINĂ (1996)

Lansarea albumului s-a desfășurat la 27 septembrie, pe Aeroportul Băneasa, în cadrul concertului aniversar „Iris – 25 de ani”. Recitalul este susţinut alături de formaţia britanică Uriah Heep.

Marchează începutul unei noi perioade pentru formaţie, fiind și primul disc produs de către Zone Records. Este lansat pe 13 decembrie 1996 la Sala Polivalentă, ocazie cu care soprana Felicia Filip își face prima dată apariţia alături de formaţie, cântând împreună piesa „Baby”.

IRIS 20 DE ANI (1997) Album live înregistrat la Sala Polivalentă în data de 17 octombrie 1997.

MIRAGE (1998) Discul este recompensat cu premiul pentru cel mai bun album rock al anului. Producţia este una elaborată, aducând sonorităţi noi pentru formaţie.

CASINO (1999, MAXI-SINGLE) Include versiuni cover după formaţii precum: Led Zeppelin, Bad Company, Thin Lizzy.

IRIS 2000 (1999)

Pe disc apare, între altele, o variantă reorchestrată a piesei „Strada ta”.

ATHENAEUM (2000)

Colecţie de piese de la concertul live cu același nume, care a avut loc la Sala Palatului. Pe lângă membrii formaţiei, în concert au mai participat: Felicia Filip, Johnny Răducanu, Florentin Milcoff, Adrian Pintea ș.a. Concertul se lansează pe dublu CD, dar și pe DVD (în 2001), fiind primul material discografic în România lansat pe acest suport.

DA, DA, EU ȘTIU (2002)

Un disc care pregătește viitorul album, „Mătase albă”. Pe lângă piesa eponimă, figurează aici și „Lumina zilei” și câteva piese live, înregistrate într-un concert susţinut la

MĂTASE ALBĂ (2002)

I.R.I.S. 4MOTION (2003)

Reprezintă un box-set de patru CD-uri. Fiecare iniţială este atribuită unui membru, în următoarea ordine: Boro:I-novator, Valter:R-ealist, Nelu:I-nvingător, Cristi:S-entimental. Cu prilejul acestui proiect, formaţia bifează încă o premieră în industria muzicală românească, anume primul album cvadruplu.

IRIS MAXIMA (2005) Este lansat pe 10 decembrie la Sala Polivalentă.

CEI CE VOR FI (2007)

Discul este lansat pe 5 octombrie la Aeroportul Băneasa, în cadrul concertului aniversar „Iris – 30 de ani”. Se editează un dublu CD care cuprinde colaborări cu nume precum: Felicia Filip, Maia Morgenstern, Nicu Covaci, Adrian „Artan” Pleșca, Tudor Chirilă, Mihai „Mike” Godoroja, Adrian Despot, Vlad Miriţă, Florin Chilian, corul „Accustic”, Nuţu Olteanu, Abis, Voodoo, Cezar Popescu și Adrian Pintea.

12 PORŢI (2010) Iris a lansat albumul “12 Porţi” în cadrul unui concert care a avut loc la Sala Palatului din Bucuresti.

IRIS 35 (2012) Iris a lansat albumul “Iris 35” cu ocazia aniversării a 35 de ani printr-un concert multimedia în Piaţa Constituţiei pe 22 iunie 2012. Materialul marchează și revenirea la Iris a producătorului Mihai Alexandru, precum și semnarea unui contract cu casa de discuri CAT Music.

Cuprins concerte Sunete Recomandă

Balkanik! Festival

p. 47

Leonard Cohen

p. 50

Concerte ROCK

p. 52

Concerte ELECTRO

p. 54

Concerte JAZZ

p. 56

Concerte în CLUBURI

p. 58

Concerte în ŢARĂ

SEPTEMBRIE 2012

p. 64

47

Concertele LUNII BUCUREŞTI 7 septembrie, ora 21, Garage Club & Lounge

ALINA MANOLE

MARDUK ŞI IMMOLATION 5 septembrie, ora 18 Club Fabrica

Concert despre poveştile voastre

N

u există secrete unice, nu există povești ascunse care să nu aibă aceeași reţetă... și, înainte să vă revoltaţi... ascultaţi ce cântă Alina Manole. Atât de mult despre fiecare dintre voi, despre fiecare dintre întunecimile voastre, despre dorinţele ascunse adânc în inimă, despre iubirile peste care nu aţi trecut, despre oricare “celălalt” cu care aţi petrecut o noapte, fericiţi și... neadevăraţi.

Sună cunoscut, răscolitor, sună a bătaie în porţi închise...

Cineva cântă despre voi, despre fiecare dintre voi, cineva iși asumă istoriile voastre ca și când ar fi ale ei... toate. O păcătoasă....!

Pentru cei care o știu deja și se reîntorc, de fiecare dată, pentru liniștea de după concert, se anunţă și piese noi. Între timp se trăiește!

Formula de concert: Alina Manole, Adrian Cristescu, Tudor Olaru și un invitat surpriză. Acces pe bază de bilet (la intrarea în club) 25 lei

BALKANIK! FESTIVAL 21- 23 septembrie Grădina Uranus

Balkanik Festival se află anul acesta la cea de-a doua ediţie și va avea loc, ca și anul trecut, în Grădina Uranus din București, între 21 și 23 septembrie. Balkanik Festival este primul festival de muzică și cultură balcanică din România. Trei zile și trei nopţi, ca la petrecerile împărătești, vor fi încununate de muzica unor artiști de talie internaţională din Serbia (Orchestra Boban și

Marko Markovic), Ungaria (Parno Graszt), Turcia (Baba Zula, Nedim Nalbantoglu), Bulgaria (Nesho Neshev, Nikolai Delchev și Salif Ali) și România (Fanfara Shavale din Zece Prăjini), îndrăgiţi de publicul amator de muzică balcanică. Patru dintre formaţiile prezente se află pentru prima dată la Balkanik Festival, iar la cererea publicului, Baba Zula se întoarce pe scena festivalului.

Biletele pot fi achiziționate din rețelele Eventim și MyTicket. Prețurile sunt: În avans: 35 lei/ zi, 50 lei abonament 2 zile, 85 lei abonament 3 zile. La intrare: 45 lei/ zi, 60 lei abonament 2 zile, 95 lei abonament 3 zile

48

SEPTEMBRIE 2012

ALINA MANOLE 7 septembrie, ora 21 Garage Club & Lounge DE.KOLECTIV 7-8 septembrie, ora 22 MNAC KARNIVALE CU REBOOT, BUTCH, ONUR OZER, SIS, PUSHKAREV ŞI MANO 7 septembrie, ora 22 Arenele Romane LEBOWSKI ŞI TAINE 7 septembrie, ora 19 Kulturhaus CARBON 8 septembrie, ora 21 Club Fabrica H.O.S.H. 8 septembrie, ora 23 Kristal Club MIX MUSIC EVO 9 septembrie

Piaţa Constituţiei

DE LA PRIETENI PENTRU BOGDAN 14 septembrie, ora 20 Rock’n Regie DJ CAM & NIGHTMARES ON WAX LIVE 14 septembrie, ora 22 Atelierul de Producţie HOSPITALITY ROMANIA 2012 14 septembrie, ora 22 Arenele Romane SUMMER SET 2012 15 septembrie, ora 21 Arenele Romane ADA MILEA & BOBO BURLACIANU 16 septembrie, ora 19 Clubul Ţăranului DIRTY BEACHES 20 septembrie, ora 22 Control Club BALKANIK! FESTIVAL 21- 23 septembrie Grădina Uranus

Concertele LUNII BUCUREŞTI 22 septembrie 2012, ora 20, Piaţa Constituţiei

LEONARD COHEN

T

rubadurul canadian care a cucerit inimile publicului din România revine la București în data de 22 septembrie 2012, în cadrul turneului de promovare al celui de-al doisprezecelea album, Old Ideas. Vocea cu timbru inconfundabil a lui Leonard Cohen va răsuna, de această dată, în Piaţa Constituţiei din Capitală.

După un lung periplu pe toate meridianele globului, în perioada 2008 – 2010, după seri de spectacole în care Leonard Cohen a cules aplauze furtunoase din partea spectatorilor cuceriţi definitiv de muzica sa, albumul Old Ideas aduce „zece cântece noi, pe care nimeni nu le știe, dar toţi le vor preţui”, cântece care fac să explodeze inima și zguduie trupul, dărâmă barierele întregii lumi, cum numai Leonard Cohen poate să o facă.

Old Ideas Tour 2012 pune faţă în faţă cântecele de pe noul album și majoritatea pieselor care l-au transformat în legendă pe poetulcântăreţ.

Odată cu lansarea Old Ideas, Leonard Cohen a primit un cadou neașteptat din partea întregului mapamond: încă din prima

50

SEPTEMBRIE 2012

săptămână de la lansare, albumul s-a clasat pe primul loc în topurile din întreaga lume. Este o premieră chiar și pentru un artist atât de iubit, cum este Leonard Cohen.

De mai bine de șase decenii, Leonard Cohen își dezvăluie lumea secretă în cântece care alină inima și seduc intelectul. Cele mai multe dintre albumele sale au devenit clasice - Songs of Leonard Cohen (1967), The Future (1993) și Ten New Songs (2001) etc. Piesele lui au fost reinterpretate în peste 1.300 de variante, inclusiv de artiști și trupe ca U2, REM, Nick Cave sau regretatul Johnny Cash. Leonard Cohen a fost inclus oficial în Rock and Roll Hall of Fame. Artistul călător se întoarce la București pe 22 septembrie.

Biletele pentru concert se distribuie exclusiv prin Rețeaua Eventim: magazinele Germanos, Orange, Vodafone, Domo, librăriile Humanitas, Cărturești și pe www. eventim.ro. Preţ bilete: VIP Exclusive – 852 lei. VIP Front Stage – 639 lei.

VIP Tribune – 426 lei. Categoria I - 266,25 lei. Categoria II - 191,7 lei.

Categoria III - 159,75 lei. Categoria IV - 138,45 lei. Standing - 95,85 lei

KEMPES ŞI REZIDENT EX 21 septembrie, ora 20 Arenele Romane MOONLIGHT BREAKFAST 21 septembrie, ora 22 Club Fabrica LEONARD COHEN 22 septembrie 2012, ora 20 Piaţa Constituţiei ANATHEMA 23 septembrie, ora 21 Jukebox Venue IL DIVO 23 septembrie, ora 20

Piaţa Consituţiei

MAYBESHEWILL 25 septembrie, ora 19 B52 Club FINAL SACRIFICE ŞI MOMMA KNOWS BEST 27 septembrie Club Fabrica VALENTIN ŞTEFAN 28 septembrie, ora 21 Rock’n Regie MINISTRY OF SOUND: MADE IN LONDON 29 septembrie, ora 22 Turbohalle

Concerte ROCK

MARDUK ŞI IMMOLATION 5 septembrie, ora 18 Club Fabrica

ANATHEMA

23 septembrie, ora 21, Jukebox Venue

D

umincă, 23 septembrie, clubul Jukebox Venue din București va găzdui concertul trupei Anathema, ocazie cu care formaţia se va afla pentru a noua oară în România, la 18 ani după primul concert susţinut la Sala Polivalentă.

Anathema s-a înfiinţat în anul 1990 în orașul Liverpool, iniţial abordând genul doom metal sub titulatura Pagan Angel. În activitatea trupei s-au înregistrat nouă albume de studio, iar atenţia criticilor a venit în 1993, odată cu albumul de debut “Serenades”. De la doom metal formaţia a trecut ulterior la gothic metal, rock alternativ și progresiv, fapt nevăzut cu ochi foarte buni de către o parte a fanilor Anathema.

Cântând de fiecare dată în faţa unor săli arhipline, membrii trupei Anathema și-au extins turneul european “Weather Systems” din acest an și au inclus concertul de la București în lista locaţiilor cu semnificaţie majoră în promovarea

52

SEPTEMBRIE 2012

celui mai recent material discografic. Albumul lansat în aprilie 2012, “Weather Systems”, a depășit orice așteptări, artiștii precizând că este la un alt nivel faţă de albumul din 2010 – “We’re here because we’re here” – din toate punctele de vedere, de la versuri până la partea de producţie, practic un album complet cu muzică absolut nouă.

Referindu-se la sursa de inspiraţie a trupei, solistul Vincent Cavanagh declara în urmă cu câţiva ani pentru o publicaţie din România: “oricine vrea să se apuce de cântat, ar trebui să-și urmeze inima, sufletul și să-și transpună sentimentele și pe sine în propria muzică. Numai așa poate să fie unică. Cel mai onest lucru pe care poţi să-l faci este să-ţi transpui sentimentele în muzică“.

Biletele pentru concertul Anathema din Bucureşti sunt disponibile la următoarele preţuri: Între 15 iunie şi 23 septembrie 2012. 80 lei – în picioare. 120 lei – cu loc. La intrare.

95 lei – în picioare. 135 lei – cu loc

LEBOWSKI ŞI TAINE 7 septembrie, ora 19 Kulturhaus CAP DE CRANIU, BREATHELAST ŞI NEVERGOINGHOME 7 septembrie, ora 20 Private Hell FINISTERRE ŞI I STARED INTO THE FOREST 8 septembrie, ora 20 Club Underworld THE CROSSROADS 8 septembrie, ora 22 Hard Rock Cafe KEMPES ŞI REZIDENT EX 21 septembrie, ora 20 Arenele Romane ANATHEMA 23 septembrie, ora 21 Jukebox Venue MAYBESHEWILL 25 septembrie, ora 19 B52 Club FINAL SACRIFICE ŞI MOMMA KNOWS BEST 27 septembrie Club Fabrica VALENTIN ŞTEFAN 28 septembrie, ora 21 Rock’n Regie DARK FUSION, URA DE DUPA USA ŞI PSYCHOGOD 29 septembrie, ora 21,30 Ageless Club

Concerte ELECTRO DE.KOLECTIV 7-8 septembrie, ora 23, MNAC

P

entru două zile, Rokolectiv devine DE.KOLECTIV, un festival-frate-mai-mic dedicat muzicii electronice germane.

Pe 7 și 8 septembrie, Institutul Goethe și echipa Rokolectiv invită la MNAC câteva dintre cele mai fresh live act-uri din Berlin, Muenchen și Dresda, completate de câteva apariţii ale eroilor scenei din București. DE.KOLECTIV prezintă un line-up hibrid, încercând să aducă în faţa publicului românesc act-uri din diferitele subscene din orașe ale Germaniei, dincolo de clișeele impuse de vreun gen anume, de la noul performance al experimentaţilor Mouse on Mars, în premieră la București, până la noua apariţie berlineză Heatsick.

VINERI 07.09.2012, 22H00 DOMPTEUR MOONER’S CONRAD SCHNITZLER TRIBUTE

Unul dintre cei mai erudiţi experţi în obscurităţi de muzică electronică veche, Dompteur Mooner prezintă un dj set în totalitate inspirat din creaţia lui Conrad Schnitzler, pionier al muzicii electronice germane, decedat în august 2011, la 74 de ani.

DE.KOLECTIV 7-8 septembrie, ora 23 MNAC H.O.S.H. 8 septembrie, ora 23 Kristal Club DJ CAM & NIGHTMARES ON WAX LIVE 14 septembrie, ora 22 Atelierul de Producţie

Pentru prima oară, duo-ul bucureștean prezintă un live set inspirat din creaţia trupei elveţiene Yello, fondată în 1980 de milionarul Dieter Maier.

HEATSICK

POLLYESTER

JACOB KORN

54

SEPTEMBRIE 2012

MINISTRY OF SOUND: MADE IN LONDON 29 septembrie, ora 22 Turbohalle

KHIDJA - YELLOED OUT

MINUS

Născut în Dresda și influenţat din tinereţe de Kraftwerk sau techno/house-ul anilor ‘90, Jacob Korn a reușit să sintetizeze în producţiile sale propriul sound bazat pe experimentele sale de la începutul carierei cu hip hop, jazz sau leftfield electronica (a.k.a. Granufunk).

DIRTY BEACHES 20 septembrie, ora 22 Control Club

SÂMBĂTĂ, 08.09.2012, 23H00

Daniel Stanciu reușește să surprindă și să emoţioneze de fiecare dată. Minus performează adevărate rapsodii synth funk pe un fond bassy.

Pollyester reușesc să combine diversitatea genurilor muzicale experimentate, fiind cunoscuţi ca producători contemporani de valoare încă din 2007, cu materiale scoase la Permanent Vacation sau propriul label Love în C Minor.

SUMMER SET 2012 15 septembrie, ora 21 Arenele Romane

Imaginaţi-vă un set de Berghain cântat pe un keyboard Casio. Proiect solo al berlinezului Steven Warwick, Heatsick reușește cu un singur Casio o miriadă de efecte și loop-uri mantrice Burroughsiene, care cuceresc dancefloor-ul prin structuri repetitive lo-fi-fun.

MOUSE ON MARS

Una dintre puţinele trupe de muzică electronică ce a rezistat testului timpului, Mouse on Mars vin în premieră la București.

SILLYCONDUCTOR & REKABU

De la o vreme încoace, bear duo-ul bucureștean își întinde tentaculele, virusând cluburi mici și festivaluri și mai mici cu seturile lor de steampunk transnaţional.

Concerte JAZZ

LA MULŢI ANI, JOHN CAGE! Miercuri, 5 septembrie, ora 21.00, Green Hours jazz-cafe

S

ÂMBĂTA SONORĂ vă invită la un festival de 30 de minute, 16 artiști, 18 locaţii și fantoma lui John Cage!

ARTIȘTI COPLEȘIŢI / COPLEȘITORI: Sillyconductor & Rekabu, Maria & Mihai Balabaș, Rucsandra Pop, Miron Ghiu, Octavian Nemescu, Somnoroase Păsărele, Dreamhunter, Dan Michiu, Rufi, Dyslex, Camelia Pătrașcu, Mitoș Micleușanu, Fierbinţeanu, Oana Lohan, Superficialism și Cristina Cândea.

CONTRIBUŢII DOCUMENTARE: Ana Szel, Dan Angelescu, Mara Mărăcineanu, Dana Andrei, Bogdan Scoromide și Voicu Rădescu.

LOCAŢII VIRUSATE: Atelier Mecanic, Baraka, Bragadiru (om. om), Carol 53, Control Club (fosta locaţie Berlin Club), Dianei 4,

56

SEPTEMBRIE 2012

Energiea, Grădina OAR, Green Hours, Lente Nou, Lente Vechi, Librăria Bastilia (Al 9-lea cer), Shift, Subsol Bar, Terasa Verona și 2-3 spaţii publice ce vor fi anunţate în timp util.

FORMAŢIUNI: concerte, performance-uri, remix-uri, piese omagiale sau inspirate de John Cage, listening-uri, filme documentare, interviuri, arhive și creative, texte, lecturi și desene.

Wake up to the excellent life we are living: de fapt, îl căutăm pe John Cage în estetica sa a indiferenţei: here comes everybody (fraza sa preferată din James Joyce, Finnegan’s Wake). Pentru anarhia sa meticuloasă, l-am invitat să ne vorbească despre ce înseamnă muzica care aduce cel mai bine cu comunitatea ideală prin acest party surpriză, o formă alternativă

de festival, la care chiar dacă vine costumat în fantomă, știe că nici ceilalţi artiști invitaţi nu se vor întâlni între ei, căutând să (re)creeze acea simultaneitate complexă a intenţiilor necorelate despre care tot el ne vorbește.

SEARĂ DE JAZZ 5 septembrie, ora 20,30 La Scena LA MULŢI ANI, JOHN CAGE! 5 septembrie, ora 21 Green Hours jazz-cafe SORIN ZLAT BAND 5 septembrie, ora 21,30 La Historia de

Sudamerica

MR. KOWALSKY - LIVE 6 septembrie, ora 21 Club Mojo THE STYLIPSTICKS 4 & MIRCEA TIBERIAN 6 septembrie, ora 20 Green Hours jazz-cafe

Concerte CLUBURI « „Lansarea a fost exact cum ne gândeam că ne-ar plăcea să fie.

Publicul a fost extraordinar și ne-a făcut să ne simţim extraordinar. Vrem să le mulţumim și să îi invităm la toate celelalte concerte pe care le vom avea de acum încolo. E un vers în Champagne, care a fost scris pentru publicul de la lansarea albumului nostru: „I swear you’re my favorite crowd!”»

- Moonlight Breakfast.

MARDUK ŞI IMMOLATION 5 septembrie, ora 18 Club Fabrica

MOONLIGHT BREAKFAST

21 septembrie, ora 22, Club Fabrica

P

ovestea Moonlight Breakfast a început în forţă: au deschis concertul Jamiroquai, pe plaja de la Mamaia, apoi au ajuns pe primele poziţii în topurile alternative cu piesa „Still”, care a stat 6 săptămâni în top 20 la Radio Guerrilla, pentru ca apoi cel de-al doilea single „Shout” să intre direct pe primul loc în top, unde s-a menţinut pentru 5 săptămâni.

Trupa este formată din Bazooka - tobe&clarinet, Gabi bass&chitară electrică, Andrei (Rotopercutor) - turntable, keys&sampler și Christie – voce, iar soundul abordat este electro îmbrăcat în nuanţe de soul și funk, “retroelectro” , așa îl definesc ei. Showul audio-video Moonlight Breakfast este realizat în colaborare cu Les Ateliers Nomad și completează stilul pozitiv

58

SEPTEMBRIE 2012

și fresh ce definește trupa.

Cea mai nouă piesă a lor, „No more”, a stat săptămâni la rând pe primul loc în topul Radio Guerilla. „No more” este piesa despre care Jurgen Drimal, musical director Superfly FM, a spus că are un aer foarte vienez.

Recent, Moonlight Breakfast au făcut pentru această piesă și un videoclip, din filmările fanilor care au fost la lansarea primului album SHOUT. „Prietenii noștri Les Ateliers Nomad au reușit să facă un mix între elementele din show-ul de visuals și imaginile primite de la publicul care a venit la lansarea albumului nostru de debut” - Moonlight Breakfast.

La lansarea albumului SHOUT, care a avut loc pe 19 iulie, la Teatrul de Vară Herăstrau, au fost peste 2.500 de persoane, conform organizatorilor.

ALINA MANOLE 7 septembrie, ora 21 Garage Club & Lounge LEBOWSKI ŞI TAINE 7 septembrie, ora 19 Kulturhaus CARBON 8 septembrie, ora 21 Club Fabrica H.O.S.H. 8 septembrie, ora 23 Kristal Club DE LA PRIETENI PENTRU BOGDAN 14 septembrie, ora 20 Rock’n Regie DJ CAM & NIGHTMARES ON WAX LIVE 14 septembrie, ora 22 Atelierul de Producţie ADA MILEA & BOBO

BURLACIANU 16 septembrie, ora 19 Clubul Ţăranului DIRTY BEACHES 20 septembrie, ora 22 Control Club MOONLIGHT BREAKFAST 21 septembrie, ora 22 Club Fabrica ANATHEMA 23 septembrie, ora 21 Jukebox Venue MAYBESHEWILL 25 septembrie, ora 19 B52 Club FINAL SACRIFICE ŞI MOMMA KNOWS BEST 27 septembrie Club Fabrica VALENTIN ŞTEFAN 28 septembrie, ora 21 Rock’n Regie MINISTRY OF SOUND: MADE IN LONDON 29 septembrie, ora 22 Turbohalle

Cluburi GODOT CAFE TEATRU

GARAGE HALL Î n ciuda numelui, Garage Hall nu arată ca un garaj. Unul dintre locurile din București în care se cântă live. De cele mai multe ori muzică folk (oamenii de pe acolo au o afinitate pentru acest gen), însă se ţin și concerte rock, jazz sau pop. Destul de încăpător pentru astfel de evenimente (încap în jur de 100 de persoane dacă sunt și mese, mai multe dacă se scot, la cerere). Poţi sta la masă sau la bar, iar dacă este o ocazie specială și ai mai mulţi prieteni invitaţi, atunci poţi închiria separeul de la etaj, cu vedere spre scenă. Spre deosebire de multe cluburi cu muzică live, în Garage Hall se poate comanda și mâncare. Iar motoarele de la intrare vă vor impresiona cu siguranţă.

De asemenea, proprietarii au pregătit diferite seri tematice pentru oaspeţii localului. Se organizează seri de Karaoke, dedicate celor care vor să își demonstreze abilităţile de cântareţi și nu numai. Se pune în scenă teatru de improvizaţie sau piese de teatru. Dar programul se schimbă destul de des, căci

60

SEPTEMBRIE 2012

reprezentanţii localului pregătesc permanent surprize pentru clienţi.

Invitaţii Garage Club & Lounge care asigură ambianţa plăcută sunt în general trupe consacrate, dar și debutanţi.

Adresa: Strada George Enescu 25, sector 1, București

A devenit repede un loc foarte popular între artiștii, (pseudo)intelectualii și hipsterii bucureșteni.

Cunoscut mai mult pentru piesele de teatru care au loc acolo, Godot este pe bună dreptate atât de popular. Un loc prietenos și deschis, cu oameni zâmbitori, un loc unde se întâmplă mereu ceva. Printre spectacole de improvizaţie și de teatru se mai strecoară din când în când câte un concert. Muzici precum jazz, muzică clasică, muzică de suflet. Godot este un loc conceput cu suflet, dotat cu scenă, cortină, pian, în care la bar lucrează studenţi la actorie. Un loc în care pur și simplu te simţi bine.

Încă de la deschidere, spaţiul de pe Blănari nr. 14 a fost gazda unui număr impresionant de artiști care au susţinut spectacole cu sala plină. Au concertat nume importante ca Zdob și Zdub, Otros Aires, A.G. Weinberger, Amaro Del (în cadrul turneului In Quest for the Gipsy Soul of the World), Shukar Collective, Șuie Paparude, The Amsterdams, Nightlosers - Hanno Hoefer, Irina Sârbu și Marius Mihalache, Teodora Enache.

Adresa: Str. Blănari, nr.14

LIVE

TRILOGIA CELOR 2 CUVINTE Concert TAXI la Sala Palatului, 3 octombrie

D

upă 14 ani de concerte pe scenele din toată ţara, după 8 albume și nenumărate hituri, TAXI se prezintă în faţa publicului în primul concert propriu de mare anvergură, sărbătorind finalizarea seriei de videoclipuri despre ”te iubesc”. După ”Cele două cuvinte” și ”Nonstop”, trilogia va fi întregită prin lansarea clipului ”Ești iubibilă” (foarte curând!).

recomandat familiilor să poftească în formulă completă. Repertoriul va însuma piesele esenţiale TAXI într-un spectacol în spiritul caracteristic, spun organizatorii.

Pentru mulţi, a ajuns să fie cea mai iubită trupă pop rock din România. TAXI atrage publicul de toate vârstele, reușind să își păstreze stilul, coerenţa și valorile. TAXI înseamnă versuri inteligente, mesaj, muzică bună și spectacol. Fie că abordează subiecte ce ţin de satira socială sau teme de dragoste, piesele TAXI sunt cunoscute și fredonate de fanii care nu ratează niciun concert al trupei sau se bucură să vadă trupa în spectacole tv. TAXI are o piesă pentru fiecare, deși, după o piesă, admiratorii ajung să le asculte pe toate și apoi să le înveţe pe dinafară.

Concertul de la Sala Palatului este pentru cei care știu ce înseamnă un concert TAXI, dar mai ales pentru cei care încă n-au aflat. ”TAXI - Trilogia celor 2 cuvinte” este un concert esenţial.

Iubită de toţi vorbitorii de limbă română care agreează genul muzical pop-rock, TAXI este un produs sănătos, curat, puternic, autentic și, mai ales, românesc.

Concertul de la Sala Palatului va fi de largă audienţă, fiind chiar

62

SEPTEMBRIE 2012

Un concert TAXI înseamnă zâmbete, un pic de nostalgie, poftă de dragoste, dorinţa de a-ţi trăi viaţa în conformitate cu propriile idei și concepţii.

Mini-bio în piese:

S-au înfiinţat în martie 1999. În linii mari, cam asta “au putut până acum”, după cum declară membrii trupei: “Criogenia salvează România”, “Aici sunt banii dvs.”, „Jumătatea mea”, „Luna”, “Mi-e dor și doare”, “Comunitaru’”, “Ea încă mă iubește”, “Oamenii politici”, “Prea sus”, “Agentu’ 008”, “Nebunia furtunii”, “Americanofonia”, “Cineva, înaintea ta”, “Ai închis marea în ochi”, “Te văd în toate femeile”, “Stelele care cad”, “Dragostea ca o pereche de pantofi”, „E criză”, „Citez din Tupac”, „Strada mea c-un singur bec”, „Dramă în Vamă”, „Cele două cuvinte”, „NonStop”.

Câteva premii:

- Premiile muzicale Radio România Actualităţi - Cel mai bun mesaj al anului 2011 - ”Cele două cuvinte” - Superlativele VIP - ”Premiul Publicului” – 2011 - Premiile muzicale Radio România Actualităţii - Cel mai bun cântec pop rock al anului 2011 „NonStop” - Premiile „RoMandria” - 2007, 2009 - Premiile muzicale Radio România Actualităţi - Cel mai bun album pop rock al anului 2007 - „Romantica” - Premiile VIP - Cel mai bun album al anului 2007 - „Romantica” - Premiile „Duminica în familie” 2006, 2008 - Premiile VIP - Cel mai bun album al anului 2004 - „Politica” - Premiile Radio București - 2003 - Premile Radio Romantic - Pentru contribuţia în d’ale inimii – 2002 - Premiile muzicale Radio România Actualităţi - Cel mai bun album pop-rock al anului 2001 „Americanofonia” - Premiile Sadco Fest - 2000 - Premiile București ’99 - Cel mai bun grup - revelaţia anului - Taxi. În prezent, Taxi înseamnă: Darius Neagu (tobe), Kerezsi Csongor (chitară bas), Cantemir Neacşu (chitară electrică), Vicky Sava (voce), Mugurel Coman (clape) și Dan Teodorescu (voce, chitară acustică).

Concerte în ţară

POSADA ROCK FESTIVAL Î n perioada 7-9 septembrie 2012, Stadionul Municipal Câmpulung Muscel va găzdui o nouă ediţie a Posada Rock Festival. Ca și la ediţiile precedente, pe lângă competiţia muzicală, cei prezenţi vor avea parte și de o serie de concerte ale unor artiști: Celelalte Cuvinte, Ava Inferi, Krypton Reunion, Infected Rain și Monarchy.

Posada Rock Festival este un festival a cărui poveste a început în 1986 și care de-a lungul timpului a devenit o punte de lansare pentru mai mulţi artiști. Anul acesta 18 trupe la început de drum se vor lupta pentru premiile ce depășesc 3500 de Euro.

Pe lângă latura de concurs, Posada Rock Festival 2012 va aduce anul acesta și un element de noutate în ceea ce privește recitalurile. În afara trupelor românești consacrate, pe scena

64

SEPTEMBRIE 2012

de la Câmpulung Muscel vor urca și artiști străini. Astfel, cele trei seri de festival se vor încheia cu recitaluri ale unor artiști ca: Celelalte Cuvinte (RO), Ava Inferi (Portugalia), Krypton Reunion (RO), Infected Rain (Republica Moldova), Experienced?!? (Belgia), Gothic (RO), Awake (RO), Abigail (RO), Shifting Sands (RO), Monarchy (RO), TARG3T (RO), Akral Necrosis (RO) și Todo (Republica Moldova).

7.09: 18:30 Akral Necrosis 19:30 TARG3T 20:30 Awake 21:30 Shifting Sands 22:30 Krypton Reunion 8.09: 18:30 Todo 19:30 Experienced?!?

20:30 Monarchy 21:30 Infected Rain 22:30 Ava Inferi

9.09: 19:00 Abigail 20:00 Gothic 22:00 Celelalte Cuvinte AXIAL LEAD 7 septembrie, ora 19 Moara cu Noroc, Tulcea POSADA ROCK FESTIVAL 7-9 septembrie Câmpulung Muscel, Stadionul Municipal IMAGINE FESTIVAL ROMÂNIA 12-16 septembrie Piața Mică, Sibiu RAC, GOJIRA ŞI MUHAHA

14 septembrie Boiler Club, Cluj Napoca FESTIVALUL PLAI 2012: PATRICE & THE SUPOWERS , AZIZA MUSTAFA ZADEH, FATOUMATA DIAWARA, SUBCARPAŢI. 14-16 septembrie Muzeul Satului Bănăţean din Timişoara NIMA GORJI 15 septembrie Sunrise Beach & Club, Iași

ULTIMA ORĂ FREDDIE MERCURY, TRANSFORMAT ÎNTR-UN PERSONAJ DIN „ANGRY BIRDS”

R

egretatul solist Freddie Mercury de la Queen a ajuns personaj în jocul care a făcut furori în ultima vreme, „Angry Birds”. Animaţia marchează ziua de naștere a lui Freddie, ca parte dintr-o campanie de strângere de fonduri organizată de membrii Queen (Brian May și Roger Taylor) pentru Mercury Phoenix Trust - Fighting Aids Worldwide.

SOLISTUL GREEN DAY A FOST SPITALIZAT DE URGENȚĂ

M

embrii trupei Green Day și-au anulat un concert la începutul lunii septembrie, în Bologna, Italia, după ce solistul și chitaristul Billie Joe Armstrong a fost internat de urgenţă în spital.

Cauzele nu au fost dezvăluite, dar toboșarul Tre Cool și basistul Mike Dirnt au postat un mesaj video către fani. „Ne cerem scuze, însă această situaţie ne-a luat prin surprindere. Billie a fost transportat la spital, iar doctorii nu l-au lăsat să cânte”, au spus aceștia.

Green Day pregătește în această toamnă lansarea trilogiei de albume „UNO, DOS, TRE”. Primul album va fi lansat în data de 25 septembrie 2012, al doilea va urma pe 13 noiembrie, iar al treilea va ajunge în magazine pe 15 ianuarie, anul viitor. Albumele vor fi produse de celebrul producător Rob Cavallo.

66

SEPTEMBRIE 2012

CONCERTUL LUI UMBERTO TOZZI DE LA BUCUREȘTI A FOST ANULAT

C

oncertul pe care Umberto Tozzi trebuia să îl susţină la Sala Palatului din București, pe 15 septembrie 2012, a fost anulat din cauza unor probleme de sănătate ale artistului italian.

Big Name Entertainment, organizatorul evenimentului, a anunţat astăzi că încearcă reprogramarea concertului pentru primăvara anului următor, când starea de sănătate a artistului va permite acest lucru. Data reprogramării nu a fost încă stabilită.

Cei care și-au cumpărat deja bilete pentru primul concert al lui Umberto Tozzi la București își pot recupera contravaloarea acestora de la punctele de achiziţie prin prezentarea biletului. Tichetele pentru concertul ce trebuia să aibă loc pe 15 septembrie nu vor fi valabile la concertul de anul viitor.