Zile și Nopți Brașov, Octombrie 2020

Octombrie 2020

Editorial

POP CULTURE MAGAZINE

Noi în anul 2000 / Când nu vom mai fi copii / Vom face ce-am văzut cândva / Toate visele îndrăzneţe / În fapte le vom preschimba...

Ioan BIG, publisher Cu 20 de ani în urmă, în luna octombrie a anului 2000, a apărut primul număr al revistei noastre Zile şi Nopţi, care de atunci caută să fie o călauză de încredere prin hăţişul de experienţe urbane propuse consumatorilor de artă cultă şi cultură pop(ulară) din marile oraşe ale ţării. A scrie despre această aniversare fără să mă raportez la propriile experienţe e imposibil fiindcă asta m-ar obliga la o ierarhizare a lor, iar în sertăraşul de memorie dedicat anului 2000 amintirile îmi sunt stocate haotic. E mai relevant impactul lui Nu ne trageţi pe dreapta al lui Tudor Chirilă asupra fiicei mele - pe atunci un copil - ori turneul pe care l-am organizat cu Vank şi Voltaj în acea vară? Rămân mai importante interviurile luate pentru Art&Roll sau orele petrecute în zorii zilei cu Al Di Meola în aeroport? Ar fi de amintit Efes Blues Festival de la Polivalentă, Serbările Mediatecii de la Braşov sau Coma la Studentfest-ul timişorean? Hmm, sunt All That You Can’t Leave Behind, după cum bine spuneau băieţii de la U2 în octombrie 2000, aşa că renunţ să mai răscolesc prin memorie.

Noi în anul 2000 / Când nu vom mai fi copii / Vom face ce-am văzut cândva / Toate visele îndrăzneţe / În fapte le vom preschimba... cântam pioniereşte pe vremea comunismului, neimaginându-ne că visele noastre în 2000 vor fi cu totul altele, la zece ani după o răsturnare de regim care ne-a schimbat lumea. Păi visam noi că vom abandona şlagărul lui Moculescu pentru Lasă-mă papa la mare sau Te-aştept să vii? Sau că o să bem bere fără miliţieni în www.zilesinopti.ro

ceafă în Groapă la Braşov ori un şpriţ bun la Bolta Rece din Iaşi? Visam noi că vom merge în gaşcă la Lăptărie, Art Jazz sau Big Mamou în Bucureşti, la Diesel în Cluj sau la Phoenix în Constanţa ca să îi ascultăm pe Zob, Garbis Dedeian sau Nightlosers? Nu, nu visam asta ca viitori oameni ai muncii dar nici nu ne-am închipuit că, după un deceniu de tranziţie, ca cetăţeni într-o democraţie “originală”, vom fi puşi în situaţia de a-l vota pe Iliescu doar pentru ca să nu iasă Vadim. În multe privinţe, în 2000, primisem mai mult decât visasem iar în altele primisem... altceva. Încurajarea consumului pe orice palier a dus la zile şi nopţi mult mai pline pentru amatorii de ieşit în oraş, indiferent de vârstă sau de pofte, deschişi experimentelor, mai ales dacă erau de import. Vând fân era simpatică dar nu se apropia de The Marshall Matters a lui Eminem.

N-am avut filme româneşti căci Mungiu, Sitaru & Co. erau încă în faza de scurtmetraje aşa că 2000 rămâne ca ‘anno Maximus’ datorită lui Ridley Scott. Timpul a trecut însă şi avem Untold la Cluj şi Festivalul Internaţional de Teatru la Sibiu, avem consacratul Nou Val al cinema-ului românesc, avem actori, coregrafi şi muzicieni de avangardă de la noi respectaţi pe scenele occidentale. Datorită creativităţii şi talentului lor, în ce priveşte experienţele la care avem acces, zilele şi nopţile urbane s-au transformat în 20 de ani în... ZILE ŞI NOPŢI.

PAGINA

3

Octombrie 2020

www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/ zilesinopti

POP CULTURE MAGAZINE

www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI POP CULTURE MAGAZINE ISSN 2559-172X Apare gratuit, lunar.

Nr. 9 - septembrie 2020 Tiraj: 20.000 exemplare Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro Publicitate print: Regia MGSI, Valeria Iliescu, valeria.iliescu@mgsi.ro Alexandru Popescu, alexandru.popescu@kisstv.ro Publicitate online: Alexandru Cârcei, alexandru.carcei@whitemedia.ro Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro Dezvoltare online: Radu Ganea, raduganea@raduganea.com Online/Social Media: Georgiana Grigore, site@zilesinopti.ro EDIȚIA DE BUCUREȘTI: Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro Online: Miruna Enescu, bucuresti@zilesinopti.ro Distribuție: Dan Budoi EDIȚIA DE BRAȘOV: Redacție: Georgiana Grigore, site@zilesinopti.ro Distribuție: Andrei Paul paul.andrei@zilesinopti.ro EDIȚIA DE CLUJ: Redacție și vânzări: cluj@zilesinopti.ro Distribuție: Pop Eugen Claudiu EDIȚIA DE IAȘI: Vânzări/distribuție: Andrei Stratulat , iasi@zilesinopti.ro Francize ZILE ȘI NOPȚI: Timișoara, Sibiu, Oradea, Pitești, Bistrița.

Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată.

Editor: City Guide Media SRL. Brașov, Str. Octavian Goga nr. 9A Revistă culturală finanţată cu sprijinul Ministerului Culturii PAGINA

4

Știri

Programe

SELECTĂM cele mai importante și relevante știri din toate domeniile de interes pentru timpul liber, popculture, transmitem știri corecte și verificate, suntem informați pentru cititorii noștri.

PROGRAMELE culturale, de film, de muzică, de artă, de spectacole șamd sunt rodul a zeci de ore de research și difuzare în online pentru a prezenta exhaustiv pe zile și pe ore oferta de timp liber a orașului tău.

Autori & contributori IOAN BIG PUBLISHER

Ioan Big este jurnalist și analist Pop Culture.

Este autor al volumelor “Blue, Black & White: Povestea Rolling Stones”, “Sexul... crucea lui Ken Russell”, “Eric Clapton”, “Era Punk” și “Zombies în secolul 21”.

GRUIA DRAGOMIR REDACTOR

A absolvit Facultatea de Litere cu o lucrare de licență despre influența culturii americane asupra literaturii române. A debutat în romanul colectiv Rubik (Polirom, 2008), a tradus Jurnalul pe motocicletă al lui Che Guevara (Polirom, 2008) și a publicat proză scurtă în revista Tataia.

GEORGE MIHALCEA

REDACTOR

George este jurnalist consacrat și scrie articole de opinie, recenzii culinare și nu numai.

DELIA MITRACHE REDACTOR

Delia este jurnalistă și face selecția de evenimente culturale pentru rubricile de recomandări.

"Realizează reportaje și interviuri din spațiul teatral și festivalier.

HORIA GHIBUȚIU REDACTOR

Horia s-a născut la Praga, în 1969.

Avea să fie adus în ţară la şase săptămâni de la naştere şi lăsat să crească aici. E ziarist din 1990, a lucrat de la presa cotidiană (Tineretul liber, Evenimentul zilei, ProSport, Adevărul) până la ghiduri TV (TVmania) şi reviste lucioase...

TEODORA BRATU REDACTOR

Teodora este jurnalistă și face recomandări din spațiul teatrului, filmului și artelor performative. www.zilesinopti.ro

Octombrie 2020

POP CULTURE MAGAZINE

/ experiențe urbane desktop & mobile Muzica

Film

Artă

Eat&Drink

MUZICA. e unul din pilonii experiențelor urbane: interviurile realizate de Ioan Big, recomandările de music &travel realizate de Gruia Dragomir, recenziile lui Berti Barbera.

FILM. Premiere, Cine Combo, Videodome, recomandările și interviurile realizate de Ioan Big, recomandările de seriale de Gruia Dragomir și ceilalți contributori.

ARTA. Selectăm cele mai importante manifestări ale artei. Performing arts, arta actorului, interviuri, recomandări realizate de Ioan Big și contributorii invitați să scrie în paginile dedicate artei.

EAT&DRINK. Experiențele culinare sunt tratate în scris din ambele tabere de Horia Ghibuțiu, George Mihalcea și Mădălina Sánta, dar și analize și știri din domeniul culinar și horeca de redactorii noștri.

ANDREI POPOV

MĂDĂLINA SÁNTA

MARCIAN PETRESCU

“Pop-Up Stories: Secolul 21 este musical”

“La 20 de ani, apartamentul bunicii era mic, dar sufletul ei îl făcea infinit de mare”

“Blues aniversar sub semnul Covid-ului”

MUGUREL VRABETE

LAURA COROINU

MARIUS GIURA

“Început de mileniu cu Holografica”

“O poveste EMAGICă”

“Monolog pentru o Românie mică”

IRINA-MARGARETA NISTOR

CODRUȚA VULCU

BERTI BARBERA

“15 ani de ARTmania prin ochii directorul festivalului”

Omul cu discurile “A Tribute to Joni Mitchell”

CONTRIBUTOR

CONTRIBUTOR

CONTRIBUTOR

“Scrisoare de dragoste pentru 20 de ani din Secolul 21!” www.zilesinopti.ro

CONTRIBUTOR

CONTRIBUTOR

CONTRIBUTOR

CONTRIBUTOR

CONTRIBUTOR

CONTRIBUTOR

PAGINA

5

20 Memorabilia „One 2 Remember” Octombrie 2020

POP CULTURE MAGAZINE

din ultimii

GRUIA DRAGOMIR:

GEORGE MIHALCEA:

TEODORA BRATU:

RED HOT CHILI PEPPERS PE ARENA NAȚIONALĂ

MODELIER – O NOAPTE CU LICHIORURI ȘI LICORI

A ÎNŢELEGE TEATRUL... SAU NU

Prin natura job-ului, în ultimii 13 ani am fost la mai multe festivaluri și concerte decât aș fi vrut, așa că am multe momente memorabile, cu tot felul de trupe mici sau mari, dar nu-mi este deloc greu să aleg concertul care mi-a rămas cel mai aproape de suflet. Este vorba despre Red Hot Chili Peppers, pe Arena Națională. Atunci, pe 31 august 2012, am avut ocazia să împart un stadion cu trupa a cărei muzică mi-a servit drept coloană sonoră pentru tot felul de aventuri, beții sau road trip-uri. Felul meu de-a fi și de a privi viața se regăsește în personalitatea băieților de la RHCP și în muzica lor, am furat de la ei cât am putut și nu-mi pare rău. Iar concertul din București, în care mi-au cântat „I’m With You”, a fost o explozie care mi-a lăsat un mare zâmbet în suflet, unul care să dureze 20 de ani.

PAGINA

6

Inițial, Modelierul din București, Strada Duzilor, nr.12, mi-a fost recomandat pentru mâncare și atmosferă. În urmă cu vreo cinci ani, am descoperit însă că locul poate fi mai mult decât un loc cu burgeri buni și-o grădină cool.

Eram la o zi de naștere cuminte, în Modelier se făcuse târziu, invitații dădeau să plece. Brusc, cineva a pus muzică dansabilă iar băieții de la bar ne-au provocat la o degustare de lichioruri. De la Amaro-uri italiene și lichioruri nemțești, până la celebrul Tatratea, cel de 72%. Degustarea a devenit un chiolhan dansant prelungit până la dimineață. Încă se lucrează la reconstituirea evenimentului.

Am o mărturisire de făcut: eu și teatrul nu prea ne-am înțeles - asta până când am făcut schimb de rol și din spectator am ajuns actor. În 2017, pentru câteva ore, am fost o zeiță din mitologia japoneză și am jucat pe scenă un spectacol de kabuki, acel fel de teatru ciudat, pe care nici pe el nu-l înțelegeam. Mai e teatru dacă nu există replici? Dar zeci de perechi de ochi erau ațintiți spre mine și așteptau o poveste spusă prin gesturile mâinilor și picioarelor, prin mimică și muzică. Cam așa am înțeles că teatrul nu are o rețetă, teatrul vine în orice chip și orice formă. Cel mai bine mi-a fost când am încetat să îl înțeleg și doar l-am simțit.

www.zilesinopti.ro

MEMORABILIA

20 DE ANI ZILE ȘI NOPȚI

Credite foto: wn.de, pexels.com/Wherbson Rodrigues, japanobjects.com, flickr.com/Lucian Nuță, halusky.co.uk, loudwire.com

În anul 2000 puțini s-ar fi gândit că peste 20 de ani se vor schimba atât de multe și, în același timp, atât de puține. Nu ieșim în oraș cu mașini zburătoare, dar ne deplasăm deja cu automobile electrice. Nu s-a inventat teleportarea, dar avem în buzunare telefoane inteligente, cu aplicații care ne „teleportează” mâncarea direct la ușă, și ne ducem o bună parte din viață pe rețelele sociale. În luna octombrie a anului 2000 ieșea de la tipar și primul număr din Zile și Nopți, iar timp de 20 de ani a apărut fără întrerupere.

Cu această ocazie, fiecare dintre noi a trecut în revistă o amintire dragă din experiențele noastre de „going out” din aceste două decenii.

HOREA GHIBUŢIU:

DELIA MITRACHE:

BERTI BARBERA:

AM FOST CASTELAN

ERAM CURIOASĂ

FOOD & MUSIC

Pentru că sunt scorțos, festivalul meu de suflet e George Enescu. Pentru că sunt bucureștean, festivalul meu de evadare e Summer Well. Pentru că îmi place ploaia, cel mai mult mi-a plăcut un an special în care am fost castelan la Bonțida: 2016. A fost un line-up stelar, de la Sigur Ros, adică tot ce a dat mai bun Islanda în materie de post-rock, la God Is An Astronaut. De la rock alternativ, Enter Shikari și Bastille, la metalcore Bring Me The Horizon.

După atâta muzică bună, rămâne întrebarea cum de am dansat dezlănțuit, ca Elaine din Seinfeld, pe o ploaie apocaliptică, tocmai pe Skrillex?! Răspunsul era în vodcă, prieteni.

Touch me not este un film care m-a atins. Eram tare curioasă de regia Adinei Pintilie și am mers să-l văd de cum a intrat în cinematografe. Acolo am cunoscut-o pe Dana, cu care m-am împrietenit rapid. Din motive care nu țin de film în sine, prietenul cu care venise a fost nevoit să iasă din sală, iar ea, interesată de ceea ce vedea, a simțit nevoia să își împărtășească reacțiile cu cineva. Cum eu mă așezasem fix pe scaunul de lângă, m-a făcut părtașă la emoțiile ei și a început să îmi șușotească la ureche interpretări vagi, unele amuzante, ale scenelor care se derulau pe ecran.

Spre final m-a luat de mână.

Până să-mi dau seama dacă sunt gurmand sau mâncău, am dobândit o pasiune pentru tot ce înseamnă identitate culturală prin felul de a alege și de a prepara mâncarea, asociind totul cu muzica. Așa cum alegem vinul potrivit unui fel de mâncare, la fel scoatem din raft discul care să completeze atmosfera ideală. Astfel am ajuns la reale perfomanțe în gătit, ales ingrediente și alte potriveli, în timp ce observ și ascult mai marii cunoscători într-ale deliciilor rafinat combinate. Oriunde merg, mă abandonez în muzica și în bucătăria locului. E cel mai potrivit loc de a-ți cunoaște semenii. Pentru că suntem ceea ce alegem.

www.zilesinopti.ro

PAGINA

7

INTERVIU DE IOAN BIG

L

a intrarea în noul mileniu, Tudor Chirilă, care absolvise UNATC în 1996, era deja o tânără valoare confirmată în peisajul cultural românesc prin rolurile din montările de la Teatrul de Comedie, semnate de regizori reputați precum Alexandru Tocilescu, Vlad Massaci sau Alexandru Dabija, și datorită succesului de public al proiectului său muzical, Vama Veche, trupa fondată în ’96 împreună cu Liviu Mănescu și Traian Bălănescu ce debutase cu albumul Nu am chef azi. Post-2000, varietatea instrumentarului artistic prin care TUDOR CHIRILĂ și-a manifestat creativitatea și talentul performativ este uluitor de mare, de la scrierile de pe blogul personal, opera rock „Am să mă întorc bărbat” sau ilustrația muzicală de la spectacolele de teatru ale Iarinei Demian, până la partiturile memorabile din filme (Legături bolnăvicioase) și teatru (cel mai tânăr actor premiat de UNITER) sau seria de hit-uri compuse ca lider al grupurilor Vama Veche și, apoi, Vama. În aceste condiții era firesc să ne dorim un dialog retrospectiv cu Tudor Chirilă, mai ales că activitatea sa artistică a fost dublată în ultimele decenii de o implicare puternică și susținută în campanii cu impact social, cultural și comunitar.

PAGINA

8

foto © facebook.co/TudorChirilaOfficial

Vremurile noastre din perspectiva trecutului

INTERVIU CU

tudor chirilă 1999-2000 a fost pentru tine o perioadă extraordinară, deopotrivă din punct de vedere al muzicii, teatrului și filmului. Cum l-ai privi tu pe Tudor Chirilă de acum 20 ani... cu invidie, cu înțelegere, cu un pic de condescendență?

E greu să faci dedublarea sau obiectivarea asta, dar cred că am avut de mic dorința de a face lucruri și de a mă distra muncind. Privesc multe dintre reacțiile mele de atunci ca fiind adesea exagerate, mă văd un personaj exaltat în felul în care comunica și de multe ori “way over”, dar în fond nu cred că am fost diferit de alți tineri ai momentului, în afara notorietății care a venit pe capul meu la 23-24 de ani. Tinerețea te face să ai un entuziasm care cumva se instalează în toate domeniile vieții tale: și în felul în care comunici, și în felul în care muncești, și în felul în care ai răbdare. Ca actor, cred că i-aș fi spus ce mi-a spus mama în toți anii ăia “Ai răbdare! Ai răbdare! Nu te mai grăbi, nu te grăbi pe replică, nu te grăbi! Ai răbdare!” Că am avut întotdeauna o nerăbdare, un freamăt pe care acum i-aș www.zilesinopti.ro

spune puștiului de atunci - fără succes bineînțeles - să le tempereze. Ăsta ar fi unul dintre cele mai importante lucruri: să reușești să fii tânăr și să ai răbdare. Câteodată nerăbdarea devine precipitare. Precipitarea poate să ducă la decizii greșite, deciziile greșite pot să îți afecteze orice fel de călătorie, și orice fel de produs, dacă vorbim de muzică, de teatru, de ce făceam eu.

Profesional, vorbind.

Ai jucat atunci în trei filme, a fost teatrul, ai avut LP-ul Vama Veche și în 2000 maxisingleul Nu ne mai trageți pe dreapta, deci o mare varietate de proiecte. Cum îți stabilești prioritățile?

Eu sunt cel mai dezorganizat om care poate să existe și din dezorganizarea asta la un moment dat se naște cu greu o prioritate. Și decid într-un final că prioritatea mea este... de fapt prioritățile mele sunt în funcție de ceea ce îmi aduce mai multe satisfacții dintr-un proiect.

Adică sunt interesat, dacă vii la mine în momentul ăsta și îmi vinzi un proiect de teatru extraordinar și îmi dau seama că este o întâlnire mare... îmi dau seama, chiar dacă nu e bănoasă, că poate să fie ceva foarte important pentru mine profesional - pentru că, altfel, creșterea profesională este destul de prost văzută de foarte multă lume doar din perspectiva financiară -, deci dacă am un proiect care capacitează toată dorința mea de a face, mă duc după ăla. Dar nu reușesc să fac planificare în viața mea. Sunt prost la asta. Acum este deja absurd să îmi mai planific zilele sau viitorul. În situația în care suntem ce să mai planific, când mă întorc pe scenă cu colegii mei în fața a 5000 de oameni sau la Sala Polivalentă? Nu pot să planific asta. Să planific când o să pot să am o scenă de dragoste în teatru, cu sărut, sau o scenă mai dură cu contact fizic?

Nu pot planifica asta. De obicei fac muzică și teatru în alternanță și mă atrage întotdeauna proiectul care îmi oferă cea mai mare satisfacție pentru că, după ce că trăim vremurile pe care le trăim, cred că trebuie să ne bucurăm când muncim. www.zilesinopti.ro

EXCLUSIV În 2000 jucai la Teatrul de Comedie rolul lui Adraste/Alcandru în Iluzia comică a lui Corneille, care ți se potrivește și acum, apropo de ”Cărturarul a cărui doctă veghe/ Produce zi de zi minuni fără pereche”.

Pe parcursul anilor ai evoluat însă progresiv spre proiecte cu content mai sobru și deseori chiar sumbru, de la Coada la Lumea pe dos.

Mă întreb dacă lucrurile au stat chiar așa cum spui. În ’99 făceam Iluzia comică, în ’97 făceam Pălăria și să nu uităm că în 2004 luam Premiul UNITER cu un rol de comedie - Malvolio în A douăsprezecea noapte de Shakespeare - care a fost apreciat ca fiind un Malvolio nu doar foarte bun, ci și total diferit față de propunerile de până atunci din teatrul românesc, etaloanele fiind Malvolioul domnului Dinică și Malvolio-ul domnului Ogășanu. Deci premiu de actorie pentru un spectacol de comedie. După Malvolio - mi-am aduc aminte - am jucat într-un spectacol, în Brighton Beach Memoirs (regia Iarina Demian) - o comedie a lui Neil Simon, am jucat în Biloxi Blues care este iar o comedie, dar cu o zonă tragică, într-adevăr, și am făcut Ferdinand al VIII-lea, Regele Spaniei după Însemnările unui nebun de Gogol, iarăși un text fabulos de comedie care este, în același timp, un mare text al literaturii universale. Și atunci nu cred că a fost vorba la mine niciodată de schimbarea direcției repertoriale către teatru mai serios, către teatru profund, către teatru mai filozofic, ci a fost goana mea după tragi-comic.

Tudor Chirila Teatrul de Comedie, A 12 noapte, foto © Tudor Predescu

20 DE ANI ZILE ȘI NOPȚI

Citiţi interviul complet cu TUDOR CHIRILĂ pe www.zilesinopti.ro PAGINA

9

TEXT DE ANDREI POPOV

POP CULTURE MAGAZINE

POP-UP STORiEs

Secolul 21 este musical

Andrew Lloyd Webber și Glenn Close, Sunset Blvd (1971)

P

Andrew Lloyd Webber, Glenn Close, Billy Wilder și Alan Campbell - Seara de gală Sunset Boulevard 1994, Broadway

Ben Vereen, Jeff Fenholt, Yvonne Elliman "Jesus Christ Superstar" (1971) de Andrew Lloyd Webber și Tim Rice

Andrew Lloyd Webber / Tim Rice (1971)

entru senzații, emoții, imagini, distracție, toate puternice și tari - pentru ele ne ducem să vedem un musical live, la teatru. Este ceea ce se spune și se crede în mod curent, teatrul muzical clădindu-și, de-a lungul timpului, faima de "mașină de vise în priză directă". Căci indiferent de câte ori ai vedea un film, totul va arăta exact la fel (mai puțin detaliile care ți-au scăpat); în schimb la teatru, spectacolul va fi întotdeauna diferit de la o seară la alta, chiar dacă piesa e aceeași. Se știe că oamenii își doresc să-și prelungească visul care le place.

Doar că, în secolul 21, oamenii nu mai vor să viseze ca înainte... Vor să înțeleagă mai bine și oamenii și situațiile cu care se confruntă în viața de zi cu zi și, mai ales, să se înțeleagă pe sine, fără a merge neapărat la psiholog. Veți spune că asta a încercat întotdeauna teatrul de proză și aveți dreptate. Dar știți la fel de bine că teatrul "convențional" este perceput ca fiind elitist - nu multă lume merge de plăcere să vadă spectacole

www.zilesinopti.ro

pe al căror afiş scrie mare „dramă”. Nu e mai puţin adevărat că o bună parte din cei care evită drama vorbită se înghesuie să vadă o dramă muzicală. Dar nu la operă! Paradoxul e doar aparent. Teatrul de proză confruntă publicul în mod direct cu subiectul. Musicalul învelește tema delicată într-o convenție care nu-și ascunde artificialitatea, adaugă muzica, care face să reacționeze în primul rând afectul, PAGINA

11

Octombrie 2020

SECOLUL 21 ESTE MUSICAL

Christopher Hampton, Glenn Close și Don Black - Sunset Boulevard, la London Paladium 2016

Andrew Lloyd Webber The Phantom of the Opera

Sunset Boulevard, 2016-2017, West End

Original London Cast Production: Steve Barton (Raul) / Sarah Brightman (Christine)/ Michael Crawford (The Phantom of the Opera) / The Phantom of the Opera 1986

și presară și umor, nelipsit din orice lucrare de gen, oricât de dificil ar fi subiectul. O rețetă care face din spectacolul muzical un instrument de dezbatere și persuasiune foarte eficient, dar care funcționează doar în sala de teatru, nu și la cinema – până acum, filmele realizate după musicaluri recente, de scenă, s-au dovedit a fi doar niște eșecuri costisitoare.

Dar asta e o altă discuție.

Trecerea de la povești frumoase și emoționante la istorii adevărate din cotidian a fost grăbită și de criza economică de la finalul primului deceniu al secolului 21, ce a amuțit euforia investițiilor de milioane (euro și dolari) în producții teatrale care-ți luau ochii. Marile montări s-au rărit până la a fi numărate pe degete. Decorurile somptuoase care făceau publicul să aplaude la ridicarea cortinei (de exemplu, „Sunset Boulevard” de Andrew Lloyd Webber, Don Black, Christopher Hampton, 1994, Los Angeles şi Broadway) au dispărut, fiind înlocuite de structuri schematice sau de video proiecții (acelaşi „Sunset Boulevard”, 2016-2017, West End, Broadway), atunci când nu se face apel la noi tehnologii spectaculoase (decoruri sumare manipulate de calculator și fuziunea acțiunii fizice cu video-ul "Bodyguard" de Alexander Dinelaris, 20122020). De asemenea, orchestre de 30-40 de PAGINA

12

Hamilton, de Lin Manuel Miranda, 2015

instrumente pentru o producție muzicală, doar Europa continentală și le mai permite azi (în cazuri excepționale), în fosă sau în studiouri aflate departe de scenă, apărând virtual pe ecrane gigantice.

Cine s-ar fi gândit, în urmă doar cu câteva decenii, că teme sociale acute și tabu inclusiv în teatrul convențional vor ajunge mari "hituri", succese de forță, ale teatrului muzical din spațiul anglo-saxon și apoi mondial - depresia și bipolaritatea ("Next to normal" de Brian Yorkey și Tom Kitt, 2008, care va avea premiera și la București, pe 31 octombrie și 1 noiembrie, la Teatrul Național de Operetă și Musical Ion Dacian), anxietatea socială și autismul ("Dear Evan Hansen" de Benj Pasek, Justin Paul și Steven Levenson, 2015), migrația și diversitatea etnică ("In the Heights" de Quiara Alegría Hudes și Lin-Manuel Miranda, 2005), sinuciderea, familia disfuncțională și asumarea identității sexuale ("Fun Home" de Lisa Kron și Jeanine Tesori, 2013), terorismul și solidaritatea ("Come from away" de David Hein și Irene Sankoff, 2013), istoria recitită pentru tinerii de azi („Hamilton” de Lin-Manuel Miranda, 2015) etc. În același timp, în Europa continentală, subiecte, dar mai ales personalități istorice au fost coborâte de pe toate soclurile și readuse cât mai aproape de preocupările spectatorilor utilizatori de smartphone și social media ("Rudolf" de Frank Wildhorn, 2006, "I www.zilesinopti.ro

POP-UP STORIES

20 DE ANI ZILE ȘI NOPȚI

Les Miserables 1985 Cameron Mackintosh Claude Michel Schonberg si Alain Boulbil Next to normal de Brian Yorkey și Tom Kitt, 2008

Bodyguard" de Alexander Dinelaris, 2012-2020

"Fun Home" de Lisa Kron și Jeanine Tesori, 2013

am from Austria" de Rainhard Fendrich, Titus Hoffmann, Christian Struppeck, 2017). Rezultatul revenirii la „aici şi acum” a fost o scădere spectaculoasă a mediei de vârstă a publicului de musical, peste tot în lume.

Ceea ce nu înseamnă că "Fantoma de la Operă" (Andrew Lloyd Webber, Richard Stilgoe, Charles Hart, Alan Jay Lerner, 1986) nu continuă să atragă cohorte de public și să fie cel mai longeviv și vizionat spectacol din lume. La fel ca și alte succese din anii '70-'80 ai secolului 20, dar fastul lor nu mai reuşeşte să ascundă izul de piese de muzeu pe care îl degajă. Ca în toată istoria artei, printre lucrările care reușesc să se salveze de anacronism se află tocmai cele în care foarte puțini au crezut la început, a căror premieră a fost întâmpinată cu scepticism, fie de critici, fie de public - "Les Misérables" de Alain Boulbil și Claude-Michel Schonberg (1985), "Jesus Christ Superstar" de Andrew Lloyd Webber și Tim Rice (1971), "A Chorus Line" de Marvin Hamlisch, Edward Kleban, Nicholas Dante, James Kirkwood Jr. (1975), "Rent" de Jonathan Larson şi Billy Aronson (1994), sau "West Side Story" (1957) de Leonard Berstein, Arthur Laurents și Steven Sondheim (ca și toate musicalurile acestuia din urmă). Ideile vehiculate de ele și tratarea lor rămân la fel de actuale și de puternice ca la momentul creării acestor spectacole. Atunci

I Feel Pretty din West Side Story 1957 Elizabeth Taylor (Francesca), Carmen Gutierrez (Teresita), Marilyn Cooper (Rosalia), Carol Lawrence (Maria).

fuseseră primite cu răceală din cauza prea puternicelor lor legături cu realitatea și cu diverse situații sociale supărătoare.

A nu se înțelege că teatrul muzical a devenit doar serios și, pentru unii, plictisitor. Latura de "entertainment" e tot acolo și e și mai apăsată, în anumite cazuri. Dar chiar în cazurile "trashy" (fără perdea și menajamente), nu se mai râde fără miză... În peisajul teatral occidental, musicalul se poziționează din ce în ce mai mult la egală distanță între teatrul de proză și industria divertismentului pur comercial. Musicalul devine mai mult decât respectabil grație rolului de explicare atractivă a unor probleme spinoase pe înțelesul tuturor.

Peste toate acestea a venit, însă, pandemia, care a produs deja mutații în modul de percepție atât a societății cât și a spectacolului, oamenii preferând tot mai mult un discurs direct și esențializat. Această criză sanitară este marea surpriză a începutului de secol 21 pentru soarta musicalului, care se găsește în fața a două drumuri - unul spre o accentuare a dimensiunii comerciale de distracție, iar celălalt spre o mai mare angajare socială. Abia 2021 ne va spune care e alegerea... foto credite: phantoonsoftheopera.tumblr.com, playbill. com, love4musicals.com, londontheatre.co.uk, pinterest.com, speakeasystage.com, blog.fromtheboxoffice.com, wikimedia.org PAGINA

13

POVEȘTI DE SUCCES

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

Bicicleta Pegas a apărut pentru prima dată în 1972 și, pentru mii de copii din România comunistă, a devenit rapid definiția cuvântului „bicicletă”.

După 1989, din motive greu de înțeles, brandul Pegas a dispărut complet de pe piață. Abia 13 ani mai târziu, în 2012, acest obiect de cult autohton a fost recuperat și reinventat, iar în cei 8 ani de când a revenit în viețile românilor, s-a dovedit a fi și o afacere de mare succes. Vlad Stănescu, care se ocupă de marketing și comunicare la Pegas, ne-a povestit totul despre această aventură pe două roți și alimentată de nostalgie, în interviul de mai jos.

Pegas Bicicleta copilăriei și nostalgiei din România Cum v-a venit ideea de a readuce la viață bicicletele Pegas și cum ați reușit să ajungeți la povestea de succes din prezent?

Povestea Pegas a început în 2012. Andrei Botescu reușise să înregistreze marca Pegas, fiindcă Statul (cel care o deținea) nu mai plătise drepturile și îi expirase termenul de înregistrare pentru continuitate.

Patru ani mai târziu, Network One Distribution (NOD), lider al pieței de distribuție electro-IT din România, devenea acționarul majoritar, PAGINA

14

preluând pachetul de acțiuni de la Botescu, și începea o nouă eră pentru Pegas.

Cine este Andrei Botescu? Este cel care a readus la viață proiectul Pegas. Demersul lui a venit ca urmare a unei experiențe personale nefaste, coroborate cu o dorință mai veche de-ale lui de a deveni antreprenor. Tocmai se întorsese de la studii din Suedia, țară în care prinsese gustul mersului cu bicicleta în mediul urban, și i s-au furat două biciclete scumpe chiar de pe balcon. Ca urmare, s-a hotărât să-și cumpere o bicicletă ieftină, care să nu atragă hoții.

S-a gândit la Pegas și a sunat la

fabrică. Așa a aflat că fabrica nu mai producea de ani buni și era în paragină. Liniile de producție fuseseră vândute sau ajunseseră la fier vechi. Practic, brandul Pegas era lăsat să moară. În acel moment, a căutat să vadă care e statutul mărcii. La momentul respectiv era jucător activ pe bursă și a dorit să vadă dacă poate tranzacționa și branduri istorice.

A descoperit într-un articol că marca nu mai fusese plătită și așa a reușit să o înregistreze. Acel moment a fost unul de cotitură pentru Pegas și puncta începutul renașterii unui brand iubit de o țară întreagă. www.zilesinopti.ro

Octombrie 2020

Cât de greu este să dezvolți un astfel de business în România?

Pegas era un proiect mic, finanțat la început de Andrei Botescu cu 70.000 de euro. Producea și vindea circa 500 de biciclete anual, iar în cel mai bun an, până în 2016, când a cedat pachetul majoritar spre NOD, a vândut 2000 de bucăți.

Atracția oamenilor și emoția stârnite de renașterea acestui brand au ținut compania pe linia de plutire.

Lumea a recepționat bine această revenire și a rezonat cu ideea de reinterpretare a brandului. Când au apărut pe piață în 2012 în noua formulă, bicicletele Pegas erau total diferite de ce se găsea pe atunci. Într-o bună măsură, ele simbolizau o cultură aparte a urbanului și erau un obiect „statement”. La vremea respectivă, competitorii se axau pe zona sportivă a domeniului, propuneau biciclete de șosea sau MTB-uri. Când bicicleta cu șa lungă, așa cum o știau cu toții sau așa cum și-o aduceau aminte oamenii, a reapărut pe străzi, s-a deschis instantaneu o nouă poartă spre cultura urbană. Iar Pegas a fost brandul care a clădit această cultură urbană, folosind vehicule pe două roți cu un design aparte.

Spuneți-ne un lucru mai puțin cunoscut despre bicicletele Pegas.

POP CULTURE MAGAZINE

Ironic, primul prototip Pegas (pe stil nou) a fost furat.

Cum arată bicicletele Pegas în momentul de față în cifre? În prezent, Pegas are 35 modele de bicicletă și peste 130 de combinații culoare/echipare/cadru.

Echipa este formată din 35 de oameni, iar cifra de afaceri este de 12.000.000 lei. Anul trecut am vândut 17.000 de unități.

Unde se poziționează bicicletele Pegas în comparație cu concurența și unde sunt fabricate modelele pe care le vindeți?

Pegas este un vector autentic de mobilitate urbană. Poziționarea este de tip all-round. Avem biciclete pentru toate categoriile de vârstă și pentru toate tipurile de teren sau aplicabilitate (urban, touring, trekking, commuting, MTB, pliabile, biciclete pentru copii, triciclete pentru adulți, cargo bike, push bike etc). Bicicletele sunt fabricate în Taiwan, țară care este lider mondial în producția acestor vehicule.

Partenerii noștri de acolo lucrează cu primele 5 branduri din lume. Astfel, bicicletele Pegas sunt produse pe aceleași linii de fabricație cu cele ale liderilor din domeniu.

Există dorința de a vă extinde și pe alte piețe din afara României?

Există o strategie bine pusă la punct pentru extinderea în afara granițelor. Această idee a fost conturată acum trei ani și a fost planificată chiar pentru acest an, dar pandemia ne-a stricat planurile. În prezent avem o suită de parteneriate cu mici comercianți din țări precum Anglia, Spania, Italia, Luxemburg, Olanda, însă deocamdată vânzările în acest sector nu depășesc 7-8%. Pe viitor, targetul este de 30% pentru vânzările în alte țări. Strategia de pătrundere peste hotare are la bază construirea unor comunități specifice cu ajutorul unor ambasadori locali, eventual români stabiliți deja acolo. O altă direcție este realizarea de acorduri comerciale cu distribuitori specializați din țările unde dorim noi să ne extindem.

Cum prevedeți evoluția brandului Pegas în următorii 5, 10, 20 de ani?

Dorința noastră pentru următorii ani este să construim, într-o primă fază, o linie de asamblare și apoi, în funcție de evoluția noastră, o fabrică în toată regula. Deja am făcut demersuri în această privință, am inițiat cercetări specifice, am făcut studii de business și fezabilitate, am luat legătura cu persoane care ne pot ajuta și suntem hotărâți să continuăm în direcția asta. Vrem să aducem cât mai repede cu putință „Made in Romania” pe bicicletele noastre.

PAGINA

15

INTERVIU DE IOAN BIG

ȘTEFAN MANDACHI „CUM NE APRINDEM, AȘA NE ȘI STINGEM”

foto © Bogdan Botofei

L

a 30 de ani de la căderea comunismului, România este pe ultimul loc în Europa în ceea ce privește autostrăzile dar pe locul întâi la numărul de morți în accidente rutiere. Antreprenorul Ștefan Mandachi, proprietarul uneia dintre cele mai de succes francize de restaurante tip fast-food din estul Europei, construiește 1 metru de autostradă pe terenul lui în 2019, pentru a atrage atenția autorităților care, în ciuda multiplelor promisiuni, nu au reușit în toți acești ani să construiască niciuna în toată regiunea Moldovei.

Protestul său se bucură de o popularitate uriașă dar are zero efecte concrete. Moartea oamenilor și a economiei continuă să bântuie pe șoselele patriei. Asta ne reamintește tânărul om de afaceri sucevean în 30 de ani și 15 minute, recentul său efort cinematografic, un documentar emoționant și cutremurător în același timp, cu un pregnant caracter autobiografic, ce are programată premiera pe 2 octombrie. De la avocatură la antreprenoriat și mai apoi în cinematografie, Ștefan Mandachi este un interlocutor cu o perspectivă cu totul aparte asupra României ultimelor două decenii.

PAGINA

16

Se împlinesc 20 ani de când ai învățat să șofezi. E și șofatul o pasiune, dar în contextul acesta pe care îl ataci în documentarul tău nu ți s-a acrit de pasiunea asta?

Păi nu, eu nici nu mai conduc la drumuri lungi. Mi s-a acrit de mult. Pasiunea mea pentru șofat a durat câteva luni sau un an de zile. De pe la 18, maxim 19 ani.

Atunci când am mers la facultate eu deja mă certam cu frate-miu care să nu conducă pentru că drumurile erau epuizante. Un drum pe care trebuia să îl facem într-o oră, noi îl făceam în trei ore. Oricât ai fi de pasionat să jonglezi printre mașini, să îți petreci viața în trafic nu-i ceva plăcut. Eu nu sunt pasionat de șofat. Îmi plac mașinile, îmi plac la nebunie mașinile, dar le conduc doar prin oraș, de la birou acasă sau până la cimitir la maică-mea și de acolo înapoi acasă. Dacă trebuie să fac chiar și 50 de km, prefer să mai iau pe cineva cu mine.

Autostrăzile sunt doar un vârf al aisbergului economic. Ele sunt făcute în general ca să dezvolte și nu să pornească afaceri. Cât de greu ți-a fost ție să îți clădești afacerea în România?

Eu nu am vorbit de autostrăzi în 2019 când am lansat manifestul ”Și eu”. Eu am vorbit de autostrăzi din 2015 asumat, din primele interviuri pe care le-am dat în presa de business. www.zilesinopti.ro

DOCUMENTAR

Octombrie 2020

Culmea, eu vorbeam despre autostrăzi și când mă uit în urmă și văd câți ani au trecut de atunci, sunt mândru de mine că nu m-am trădat cum au făcut alții. Deci eu vorbeam de lipsa autostrăzilor și cum mă împiedică ele să îmi dezvolt business-ul de când aveam, nu știu, 15 restaurante, iar noi acum avem o rețea de 56 de restaurante. Am vorbit de lipsa lor inclusiv legat de o afacere pe care am vrut să o generez în 2008 și am fost la o expoziție la Romexpo unde trebuia să ne atragem clienți către standul nostru, mă rog, organizând cumva spațiul vizual. Ori eu am luat produsele mele, am simulat un accident rutier, am umplut de sânge tot standul nostru și am spus: „Asta se întâmplă cu drumurile de la noi din România!”. Deci, asta în 2008. Aveam 22 de ani. În 2007, dacă nu mă înșel, ca urmare a faptului că guvernul de atunci a promis că face autostradă și n-a făcut - mă rog, era previzibil că nu face - și în coroborare cu următorul argument că se implementase o taxă auto, am făcut acasă un banner mare de protest și l-am lipit de geamul apartamentului de la etajul 3 unde stăteam și l-am lăsat acolo o săptămână. Deci zona asta nu mi-e nouă deloc. De ani de zile mă frământă. Dar, mai mult decât atât, de fiecare dată când mergeam cu părinții la mare sau la drumuri lungi, am văzut cu ochii mei accidente rutiere, am văzut cu ochii mei oameni morți. Asta se transformă într-o traumă o dată cu trecerea timpului. Ori traumele nu se vindecă bătând din degete. www.zilesinopti.ro

Rămân în sistemul nostru nervos și când ni se ating butoanele ele ies la suprafață.

Cum ar arăta un film Fantasy în care scenariul ar fi bazat pe procesul tău împotriva primilorminiștri ai României?

Deci eu am dat statul român în judecată - ceea ce am spus în film am făcut cu adevărat - dar e o întrebare la care nu m-am gândit niciodată Mă ia prin surprindere.

Cred că aș face un proces în care i-aș alinia pe toți, dar nu la modul agresiv, ar sta toți la o masă, rotundă și cred că, nu știu, pentru un minut de tăcere s-ar privi în ochi, unii pe alții. Atâta tot. Asta ar fi cea mai aspră judecată, să stea toți la o masă și președinții României și prim-miniștrii României și să se privească un singur minut cu toții în ochi fără să spună nimic. Știai foarte bine când l-ai făcut care va fi concluzia pe care o va trage spectatorul din film pentru că e vorba de o realitate. Cum te raportezi tu în continuare la această lipsă a unui happy-end? Înainte să lansez filmul am făcut peste 20 de vizionări cu prieteni, specialiști, invitați și mulți dintre ei m-au întrebat de ce nu termin

pe un ton mai fericit, de ce nu fac un call to action dar de pe o poziție de om mai... zen. Răspunsul meu a fost simplu: dacă fac asta mă trădez. Dacă eu insinuez că lucrurile s-au rezolvat o dată cu manifestul ”Și eu” pe care l-am demarat în România, mă trădez pe mine însumi.

Lucrurile nu s-au rezolvat deloc. [...] Nu s-a schimbat absolut nimic! Pe mine m-a făcut să ajung la concluzia că suntem genul acela de oameni care așa cum ne aprindem, așa ne și stingem. Replica era ”ca paiele”, dar am scos-o până la urmă că am zis că nu suntem chiar ca paiele, mai sunt dintre noi care au și substanță, au și esență mai puternică. Și am zis, dom’le, ”cum ne aprindem, așa ne și stingem”, pentru că... îi validată zicala. Cred în ceea ce am lăsat la final, cred că am fost și destul de autentic, și de sincer, și dacă alții au de tras alte concluzii e problema lor, eu asta am vrut să transmit și nu mă abat de la ideea mea.

Citiți interviul complet cu ȘTEFAN MANDACHI pe www.zilesinopti.ro PAGINA

17

O lume de basm

„Să fim copii, pentru înc-o zi...”

- unde s-a născut străbunica Reginei Angliei și multe altele. În ultimii ani, eu am reușit să vizitez doar vreo 25 de castele și conace din Ardeal. Astăzi, în Parcul Mini Transilvania, pot fi admirate 60 de monumente. În doar câteva ore.

E o lume a basmelor, a legendelor și a poveștilor, din care, de data asta, fantezia țâșnește din izvoare istorice de netăgăduit, toate monumentele fiind incluse în Patrimoniul UNESCO sau național. În acest moment, inițiatorii vastului proiect – inimoasa echipă „Legendarium” – lucrează de zor la extinderea Parcului (la cca. 8.000 mp), cu speranța ca, în scurt timp, să ajungă la expunerea a peste 100 de replici în miniatură. Bine, dacă-i poți spune miniatură unei reproduceri care ocupă circa 2 mp și, uneori, 1,5 m înălțime. Imaginile vorbesc de la sine.

în Parcul Mini Transilvania ...în lumea lor, fericiți vom fii”. Parafrazând versurile îndrăgitei Mihaela Runceanu, în acest caz „lumea” înseamnă Parcul Mini Transilvania, de la Odorheiu Secuiesc.

Plasat, mai exact, la Băile Szejke, parcul cuprinde replici ale unora dintre cele mai cunoscute cetăți, castele și orașe medievale din Transilvania. O lume de basm, în care, în doar o zi poți admira peste 60 de locuri istorice din Ardeal. Pe scurt, un tur complet al încântătoarei regiuni transilvane, cunoscută, până acum, mai ales prin excentricul și temutul personaj, Dracula. Da, poți vedea aici și Castelul Bran.

Chiar dacă mulți dintre voi l-ați văzut deja în realitate, aici are un cu totul alt farmec. Nu numai pentru că îl poți vedea de sus – câți dintre noi au făcut-o? – ci pentru că la numai doi pași e flancat de Castelul Banffy - casa deja faimosului Electric Castle, Turnul Dogarilor - din Bistrița, Castelul Bethlen-Haller - de la Cetatea de Baltă, Biserica fortificată din Saschiz, Biserica franciscană Șumuleu Ciuc – care a beneficiat de vizita Papei Francisc, Furnalul din Govăjdia, din Hunedoara – unde s-au turnat piese pentru Turnul Eiffel, Castelul de la Sângeorgiu de Pădure PAGINA

18

Parcul Mini Transilvania se vizitează în fiecare zi, între 10:00 – 19:00, iar prețul unui bilet este de 10 lei, pentru adulți și de 5 lei, pentru copii.

CE MAI POȚI VEDEA LA BĂILE SZEJKE? Muzeul Apelor Minerale, Muzeul în aer liber al Porților Secuiești, Mini Mocănița, Centru Memorial Orban Balázs (în amenajare), Teren de joacă pentru copii, zona de agrement cu „ceva bun” de la secui... www.zilesinopti.ro

Octombrie 2020

BRAȘOV

POP CULTURE MAGAZINE

“ Sunt 20 de ani de revistă și mi-a fost greu să scriu un articol liniștit despre zilele și nopțile, mii la număr, care au trecut de atunci. Mi-a fost imposibil să mă uit doar înspre cultură, muzică, restaurante, baruri, localuri. ”

Antoneta Galeș  p.6/7

Tony Galeș - Jurnal de brașovean | For Sale Pub - O stare de spirit Deane’s Irish Pub - Nunta de porțelan | ROCKSTADT - un club apreciat în cele 4 zări! | 20 de ani de BISTRO DE L’ARTE | CAFETECA Dă-mi și mie o CAFEA | Gabriel T. Bălănescu: theSOCIALdilemma

www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI BRAȘOV 3

Octombrie 2020

POP CULTURE MAGAZINE

Editorial Brașovul în luna octombrie, anul 2000* Este început de octombrie și începe a VIII-a ediție a festivalului național al berii de la Brașov. Un adevărat berar, cu toate brandurile de bere care contează. Festivalul are loc în Livada Poștei și este o nebunie frumoasă. Din program: Miercuri, 4 octombrie: Jean Paller, K-pital, Indian Fall, Fernet, Voltaj, Vița de Vie. Animație scenă: Radio Dinamic și Radio Impuls.

Joi, 5 octombrie: Boysonic, Animal X, Marius Dragomir. Animație scenă: Radio 1.

Vineri, 6 octombrie: Direcția 5, Iris. Animație scenă: Radio Brașov.

Sâmbătă, 7 octombrie: Bosquito, Candy, Valahia, Taxi. Animație scenă: Pro Fm Duminică, 8 octombrie: Dumitru Fărcaș, Veta Biriș, Ducu Bertzi, Ovidiu Lipan Țăndărică, Conexiuni, Colibri. Animație scenă: Radio Contact. Prezentatorul Festivalului: Octavian Vintilă. În Tractorul este un restaurant “mai ascuns”, dar care face niște coaste de li s-a dus vestea până la București. Doamnelor și domnilor, vă invităm la disco-club, restaurant și pizzerie “Four Roses”!

Total party într-un cadru absolut occidental.

Marian Gîlea, Fondator Zile și Nopți

Taverna s-a deschis pe strada Politehnicii nr.

6. Recomandăm restaurantul tradițional Roata Norocului dar și o bere Guinness la Queens Pub. La Teatrul Sică Alexandrescu puteți savura, la cele două săli ale teatrului, “comedia-n fel și chip”. La sala mare se joacă “Gaițele”, de Alexandru Kirițescu, sub bagheta regizorală a lui Mircea Cornișteanu. La sala studio, trei actori și un regizor vă vor prinde într-un antrenant joc “de-a râsu’”, ce dezvăluie comicul suculent al replicii din piesa într-un act, “Cerere în Căsătorie” de A.P. Cehov.

La Cinema Patria rulează filmul “Furtună Perfectă”, cu George Clooney (preț bilet 16.000 lei), la Cinema Astra rulează filmul american “Down To You” (preț bilet 12.000 lei), iar la Cinema Cosmos rulează “Anywhere But Here” cu Susan Sarandon și Natalie Portman (preț bilet 10.000 lei). La Cinema Modern puteți vedea “La Vita e Bella” cu Roberto Benigni (preț bilet 10.000 lei)

Fast food Casablanca (lângă cinema Patria) te așteaptă la o shaorma adevărată sau la o delicioasă porție de frigărui de pui și maioneză.

Din Poiana Brașov vă recomandăm restaurantul Șura Dacilor. Dacă vă este cu adevărat dor de vremuri de demult, vă poftim cu muzică de taraf în cele patru saloane, fiecare răsuflând prin propria-i personalitate. Grătarele și frigăruile la proțap preparate pentru a întâmpina cum se cuvine grupurile de turiști. Blănurile și armele vechi care acoperă pereții au darul să transforme orice seară într-o amintire de neuitat!

Muzică bună și atmosferă specială găsești la Piano Bar (15 noiembrie nr. 78) iar restaurantul

*informații din primul număr Zile și Nopți, care a apărut pe 4 octombrie, 2000!

Nea’ Nelu te așteaptă la Bar Meladeli de pe Strada Apullum, iar în Piața Teatrului nr.1, chiar în incinta Teatrului Sică Alexandrescu, Restaurantul Aquarium este deschis non-stop.

www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI BRAȘOV 5

Octombrie 2020

După 20 de ani La petrecerea pe care am organizat-o când am împlinit 30 de ani am invitat mulți prieteni, ne-am dus la o cabană undeva pe lângă Făgăraș și am stat tot weekendul. Venea cu mare presiune pentru mine vârsta aceea, aveam senzația că tot ceea ce urmează e decisiv, că răspunderea e mult mai mare, că trebuie să-mi fac ordine în viață. În doar un an mi-am schimbat locul de muncă, m-am mutat și am și divorțat. Cam în ordinea asta.

Fiind un an atât de agitat pentru mine, abia îmi aduc aminte ce mai era prin oraș. Eu lucram la vremea aceea într-un proiect al Băncii Mondiale și aveam biroul la ”Șomaj”, devenit apoi ”Forțele de Muncă”, apoi ”Serviciul de Ocupare”.

Cred că același mod în care a evoluat denumirea organizației respective e emblematic pentru întreaga societate pentru modul în care au început încet - iar acest încet este subliniat - să se schimbe lucrurile: de la problemă, la acțiune și apoi la concentrarea pe soluții.

Doar că încă durează.

6 ZILE ȘI NOPȚI BRAȘOV

TEXT DE ANTONETA GALEȘ

Îmi e greu să nu-mi aduc aminte că a fost pentru mine un fel de semnal despre ce înseamnă România și cam pe unde suntem. Revelația că abia facem primii pași către educația societății a venit cu alegerile prezidențiale când am avut în turul doi de scrutin doi candidați: Ion Iliescu, cel care a devenit din nou președinte și Corneliu Vadim Tudor. Faptul că a fost posibil ca cel de al doilea să ajungă în alegerile finale a fost un duș rece, era nivelul societății noastre de atunci. M-am speriat cumplit și mărturisesc că nu m-am dus, era imposibil să-i dau votul lui Iliescu. Știu că atunci am gândit că dacă iese Vadim Tudor chiar că plec din țară. Faptul că a ieșit Iliescu m-a făcut să rămân aici, dar m-a poziționat cumva ”în vizită”, am decis că respect voința poporului, nu comentez, a fost alegerea mea să stau în țară și să fac tot ce pot eu mai bine, să contribui cu ce pot, fără să judec. Și așa am și făcut.

Acest încet încă durează, eu așa îl percep, dar este incontestabil progresul.

Mă uit în jur, mă uit la oraș, văd că se mișcă lucrurile. Totuși, n-am cum să nu observ că în alte părți, alte orașe se www.zilesinopti.ro

Octombrie 2020

dezvoltă mai repede mai bine și mai frumos.

Scriu articolul din Cluj, bănuiesc că mă înțelegi. În anul 2000, Clujul îl avea primar pe Funar și noi râdeam de ei. Cred că e posibil să zicem că e ca în povestea cu iepurele și țestoasa, primul fiind Brașovul. Până la urmă a câștigat broasca țestoasă, pentru că iepurele s-a culcat pe o ureche și a zis că se descurcă mai bine. Informația importantă e că încă nu s-a terminat cursa și poate că și Brașovul mai are niște șanse. Urmează să vedem. Sunt obișnuită să observ reușitele și sunt clare progresele pe care orașul meu le face.

Provocarea pe care am primit-o pentru acest articol a fost aceea de a descrie orașul de atunci. Cred că munceam foarte mult, nu-mi prea aduc aminte mare lucru. Știu că duceam partenerii externi în Poiana Brașov la Coliba Haiducilor, că prin oraș de câte ori mergeam la masă ceva nu ieșea prea bine.

Nu-mi aduc aminte de teatru, cinema sau concerte. Doar la serialul Ally McBeal îmi fuge mintea. În cazul în care nu l-ai văzut, e despre avocată dintr-o firmă din Boston și o mulțime de întâmplări amuzante. Mi se pare emblematic pentru anii aceia în care abia ne dădeam seama cum e cu feminismul și nu prea înțelegeam ”dramele emoționale” prin care trecea Ally. www.zilesinopti.ro

JURNAL DE BRAȘOVEAN

Sunt 20 de ani de revistă și mi-a fost greu să scriu un articol liniștit despre zilele și nopțile, mii la număr, care au trecut de atunci. Mi-a fost imposibil să mă uit doar înspre cultură, muzică, restaurante, baruri, localuri. Civismul este relația noastră cu cetatea, este ceea ce facem, oricât de mic pentru a contribui la o viață mai bună pentru toți. Este ceea ce oferim și nu ceea ce pretindem.

Acțiunea din seria cea mai recentă pe care am publicat-o din 2019 se petrece la Brașov. În vizita de la Cluj am stat de vorbă cu o cititoare, născută la Brașov și mutată aici, care mi-a vorbit cu emoție și recunoștință despre cum se plimbă ea prin romanele mele pe străduțele din orașul ei natal. Mi-a luat ceva (vreo cinci romane anterioare) să plasez acțiunea ”acasă”. Poate că abia acum m-am mutat definitiv cu sufletul aici.

Antoneta Galeș s-a născut și trăiește la Brașov. Este trainer, coach, art-terapeut Phronetik. Scrie romane polițiste sub pseudonimul Tony Mott. Evenimentele din cea mai recentă serie la care scrie, cea a anotimpurilor, se petrec exclusiv la Brașov.

ZILE ȘI NOPȚI BRAȘOV 7

POP CULTURE MAGAZINE

FOR SALE PUB

Î

o stare de spirit

n septembrie 2000 s-a bătut primul cui în amenajarea For Sale Pub, o simplă idee de afacere într-un domeniu în creștere în aceea perioadă și care imediat după deschiderea din mai 2001 a devenit mult mai mult decât un nou bar în oraș, transformându-se practic într-o stare de spirit. Pe atunci majoritatea afacerilor se nășteau din instinct, fără prea multe cunoștințe, te apucai de ceva într-un mod aproape inconștient și învățai detaliile din mers, prin experiență. Piața ierta stângăciile de începător. Dacă îți îndrepți întreaga atenție către un lucru, îți pui tot sufletul și toată energia, nu are cum să nu iasă ceva frumos.

În toți acești ani For Sale Pub a rămas un conservator, punând mare accent pe propriile tradiții, obiceiuri specifice localului, păstrarea valorilor inițiale, care fizic înseamnă peste 200 de tone de alune oferite din partea casei, un meniu actual apropiat de cel inițial, inclusiv majoritatea cockteilurilor existau de la început (Jack picior de lemn, Jim roșcatul, Bivol turbat, Purceluș șchiop etc.), valuri de bere ce ar umple o piscină, muzică pentru toate gusturile, dar care a trecut proba timpului, lumânări… și multe altele. În plan subtil am reușit să păstrăm o energie anume, care nu se poate descrie în cuvinte și care atrage înapoi pe toți cei care au avut capacitatea să o simtă…

8 ZILE ȘI NOPȚI BRAȘOV

„Știți ce este libertatea?

Un sentiment atât de puternic, încât îl simți în toată ființa ta, chiar dacă ești băgat în cușcă sau legat în lanțuri. ”

Cea mai mare satisfacție a noastră în toți acești ani este faptul că această energie au simțit-o mult mai mulți decât ne-am fi putut noi imagina.

Realitatea a suferit modificări în momentul în care am început să ne pierdem din libertăți, cel mai zguduitor moment fiind în martie 2016, când brusc fumătorii… știți continuarea.

Ce aș putea să vă spun de anul 2020? Nu ne-a mai rămas nici măcar libertatea de a deschide. Împreună cu personalul, care a reușit să reprezinte spiritul localului de-a lungul timpului, visăm cu răbdare la momentul în care deschidem ușile fără să vă impunem să purtați măști, să mergeți pe trasee marcate, să stați doar x persoane la masă… Știți când se va întâmpla asta?

Depinde numai de noi, de fiecare în parte!

Cu drag, For Sale Pub, care nu și-a uitat clienții și care le mulțumește pentru această frumoasă experiență.

La mulți ani Zile și Nopți!

Text de Gyöngyi Köpe, owner For Sale Pub www.zilesinopti.ro

Nunta de porțelan

O

relație după 2 decenii se bazează pe încredere dar și pe sacrificiu, compromis, schimbări, momente de bucurie, împlinire dar și de griji. Este practic o dezvoltare organică cu bune cu rele și cu multă dedicare.

Astăzi nu scriem aceste rânduri pentru o relație între 2 persoane ci despre o echipă de oameni și un Pub. Un Deane’s consolidat și trecut prin temperaturi înalte  Deane’s Irish Pub se deschidea acum aproape 20 de ani în România având în spate o încărcătură istorică a numelui Deane și una a celebrității

PAGINA

10

ca pub din țara ce provine.

Fondatorul Haydn Deane și soția sa Alina se hotărăsc să aducă o parte din experiența și iubirea lor pentru lumea pub-ul irlandez în frumosul oraș Brașov. Acesta fiind o atracție încă de la început pentru localnici cât și pentru turiști. Berea neagră, pieile de cartofi, plăcinta Guiness și aripioarele de pui sunt doar câteva dintre celebritățile meniului nostru încă din prima zi. Meniul își păstrează și astăzi rețetele de atunci culese de prin pub-urile celebre din Belfast.

Muzica Live a făcut parte încă de la început din acest concept, Haydn Deane fiind cel care a

Camelia Petre și Ștefan Gleveșanu administrează de 6 ani Deane’s Irish Pub & Grill www.zilesinopti.ro

Octombrie 2020

făcut posibilă amplitudinea unui concert de Big Band pe o scenă modestă de pub. Frank Sinatra, Ray Charles, Joe Cocker sunt doar câțiva dintre cei pe care Haydn Deane & His Big Band îi interpretează pe scena Deane‘s Pub și care a creat din zilele de vineri adevărate seri legendare.

Scena este sufletul acestui pub și parcă fiecare scândură de lemn din aceasta păstrează un acord a fiecărui instrument, o replică a fiecărui actor, o notă a fiecărui interpret. Au pășit pe scena noastră modestă trupe mari ale României, actori celebri și locuitori timizi ai Brașovului în seriile de karaoke.  Ce poți spune despre un pub este că acesta devine mai valoros odată cu trecerea timpului. Este ca un vin bun cu vechime, o brânză care devine mai aromată odată ce stă la maturat… un pub are nevoie de acea patină, luciu al meselor de lemn ce apare odată cu trecerea vremii, de încărcătura timpului în pereții de cărămidă ce parcă au păstrat un murmur al muzicii și de toate amintirile oamenilor ce ne-au călcat pragul.

Deane‘s Irish Pub&Grill a fost preluat de echipa actuală acum 6 ani.

Fiecare an pentru noi a însemnat o evoluție, păstrând în același timp cu atenție autenticitatea acestui loc, meniul fiind cel original cu celebrele piei de cartofi, plăcintele irlandeze și merele tăvălite prin pesmet. Ne place să credem că doar îmbunătățim ceea ce am preluat și ne ghidăm după cererea publicului. Ceea ce oferim noi în final este un produs calitativ și corect în concordanță www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

“Pieile de cartofi, staff-ul și muzica bună, principalele 3 atracții, la Deane’s Irish Pub&Grill”

Ștefan Gleveșanu avea doar 18 ani în 2012, când s-a angajat ca picol la Deane’s. În două săptămâni, a fost promovat ca ospătar, iar după doi ani, a devenit manager la unicul pub în stil irlandez din Brașov. „Ne-am dat seama că nu lucrăm cu clienți, ci cu oaspeți. Am avut o perioadă când lucram câte 15 ore pe zi. Am făcut lucruri așa de faine, încât niciodată nu am vrut să plec. Deane’s face parte din viața mea”

cu destinația noastră de pub irlandez.

Fiecare an a adus o dorință mai mare pentru noi de a ne dezvolta și pe plan cultural, aducând constant muzica live și transformând fiecare seară în una dinamică pentru clienții noștri.

Ne-am dorit să fim parteneri în evenimentele culturale din stradă și alături de cei ce au dat viață acestui oraș.

Fiecare an a adus provocări noi și adaptarea a însemnat o adevărată muncă în echipă.

Am reușit să depășim perioade dificile, ca această pandemie și să ne reinventăm de fiecare dată când a fost nevoie. Din fiecare schimbare am avut ceva de învățat și din orice provocare am ieșit mai uniți. Într-o notă irlandeză, sub semnul trifoiului cu 3 foi, considerăm că ceea ce ne reprezintă mereu este bucuria, străduința și puțin noroc.  Text de Ștefan Gleveșanu

ZILE ȘI NOPȚI BRAȘOV 11

Octombrie 2020

Text de DAN ZAHARIA

ROCKSTADT

un club apreciat în cele 4 zări!

P

ovestea Rockstadt a început ca urmare a pasiunii pentru muzică și pentru comunitatea rock. Clubul a apărut în 13 octombrie 2010 și a fost continuarea unui celebru faliment pe care l-am suferit cu Crossroads.

Ideea am avut-o de când eram tânăr, eu însumi fiind un consumator de concerte rock. Mi-am dorit să construiesc o comunitate în jurul clubului. Totul a crescut organic, orașul simțea nevoia unui astfel de spațiu.

Astăzi este singurul loc din Brașov care a impus standarde ridicate în ceea ce privește calitatea sunetului, acustica spațiului și tratamentul fonic și, în particular, singura entitate care a înțeles importanța relației care trebuie să existe între artist și public, într-un club de rock.

Primul concert organizat în Rockstadt.

Primul concert a fost susținut de prietenii noștri de la Luna Amară, a fost una dintre revelații, deopotrivă prin calitățile vocale și instrumentale cu care ei au surprins publicul, dar si prin consistența și programul pe care aceștia au ales să îl interpreteze. Trupa a cântat cu casa închisă. Țin minte că a trebuit să mă duc să PAGINA

12

cumpăr băutură, se golise barul. Ușor-ușor au început să cânte aici foarte mulți rockeri.

Rockstadt a devenit apreciat în toate cele patru zări – asta arată biografia clubului și indică, aproape în unanimitate, toți cei care ne calcă pragul.

Cele mai tari 3 concerte din Rockstadt.

Nu mai țin minte câte concerte am avut în club, însă pot spune că au fost susținute cel puțin 2 live-performance-uri pe săptămână. Primul concert a fost cel de deschidere, cu Luna Amară. Al doilea a fost Metallica Tribute, care a avut loc în 12 martie 2011. A fost un altfel de concept față de tributurile clasice: s-a cântat Metallica în stil propriu - unu la unu, deathcore, voce si pian, electro, ș.a.m.d.

Al treilea concert memorabil a fost cel la care am invitat trupa Sodom, o legendă a scenei europene thrash metal. Acesta a avut loc în 21 mai 2016 după ce o perioadă, Rockstadt a fost închis voluntar în urma dezastrului de la Colectiv.

Cea mai grea încercare de la deschidere și până acum.

Cea mai grea încercare a fost închiderea clubului (după Colectiv) și lupta până la deschiderea acestuia. Am avut multe provocări din partea ISU, dar am reușit să izbutim.

Cea mai mare satisfacție.

Rockstadt a devenit, prin viziunea și munca echipei, cel mai cunoscut brand local. Fără toată susținerea prietenilor și a celor care au trecut pragul clubului, acest lucru nu s-ar fi îndeplinit. Cea mai mare satisfacție este faptul că unul din cele mai importante evenimente metal din Europa de Sud-Est, festivalul care va ajunge la cea de-a opta ediție, poartă denumirea de Rockstadt Extreme Fest. www.zilesinopti.ro

Octombrie 2020

Text de OANA COANTĂ

20 de ani de

BISTRO DE L’ARTE

B

istro de l’Arte se numără printre acele restaurante din Brașov care oferă mâncare și ospitalitate așa cum și-ar dori oricare dintre noi să primească. Mâncarea corectă, proaspătă, sănătoasă, din surse locale și băuturi curate, autohtone sau de prin lume adunate. Bistro de l’Arte se află în al 20-lea an de existență și este unul dintre cele mai vechi localuri brașovene apărute după anii ’90.

Pe 5 decembrie, Bistro de l’Arte împlinește 20 de ani. Oana Coantă, bucătarul și coproprietarul Bistro de l’Arte, a fost desemnată de ghidul Gault & Millau „Woman Chef of the Year”.

Bistro de l’Arte s-a deschis pe 5 decembrie 2000.

Nu a fost un plan, mai mult o idee concretizată după mai mult de un an de la preluarea spațiului. Doar direcția era clară, mâncare bună, băuturi mai deosebite și îmbinarea cu arta.

Diferența dintre restaurantele de acum și cele din anii 2000.

Acum sunt – aproape toți – mai bine organizați. Există manageri, utilaje, materie primă, oameni care au învățat tehnici de lucru în bucătărie.

E și mai simplu, dar și mai complicat.

Mai simplu pentru că regulile de funcționare sunt mai puține, deși nu pare. Noi am prins tot ce se putea prinde la nivel de reglementare: taxa pe scaun, taxa de alcool, tot felul de reguli contabile stupide, nu aveam programe de gestiune bune sau softuri pentru ospătari. www.zilesinopti.ro

Cea mai grea încercare de la înființare și până acum.

Nu au fost multe. Vremea aia în care nu aveam terasă, ba se mai și circula cu mașina prin fața bistroului. Dar, una peste alta, nu am avut mari încercări, am ținut în echilibru afacerea.

Cea mai mare satisfacție. Îmi amintesc clar de o perioadă, o toamnă, în care strada noastră era săpată și plină de noroi. Puteai ajunge la bistro doar călcând pe niște scânduri pline de noroi. Și, stăteam în ușă, uitându-mă la oamenii care veneau în șir, mulți…

Atunci am înțeles că nu e vorba doar despre o afacere ci mai ales despre ce oferi și cui.

ZILE ȘI NOPȚI BRAȘOV 13

Interviu cu EDUARD COSTEA

Când a apărut Cafeteca și cum ți-a venit ideea unei cafenele la Brașov?

Cafeteca a dat prima cafea în 28 ianuarie 2009, pe Mureșenilor, într-o locație de 25 mp, 12 scaune și 3.000 euro chirie/lună, printre lavabile și scări, unor clienți care vin și acum la noi.

Dă-mi și mie o

CAFEA!

C

afeteca este un brand cunoscut și recunoscut nu doar de brașoveni. De 11 ani aici găsești poate cea mai bună cafea din oraș. Cafeteca este prima cafenea artizanală din Brașov care a prăjit cafea în locație și a avut sortimente de cafea proaspăt prajită. „Părintele” brandului Cafeteca este Eduard Costea.

14 ZILE ȘI NOPȚI BRAȘOV

Îți mai aduci aminte ce specialități de cafea aveați în meniu la deschidere? Care este produsul locomotivă acum?

“Dă și mie o cafea” cel mai des atunci... acum Hausblend, amestecul casei plus oamenii cu care am crescut brandul ăsta: Simona, Cosmin, Maria, Erika, Alexandra, Mircea... se știu ei.

Asta e “locomotiva” pentru că e vorba despre oameni în tot ce înseamnă cafea.

www.zilesinopti.ro

Octombrie 2020

POP CULTURE MAGAZINE

În prezent, Cafeteca are deschise 2 cafenele, una în zona “Patria” și una la Magnolia în Răcădău. În parcarea de la Selgros găsiți varianta Cafeteca Decât o Dubă iar cei care vor să comande cafea online au la dispoziție site-ul cafeteca.ro Care a fost cea mai grea încercare de la deschidere și până acum?

E foileton… dar incendiul de la “My Place” pare a fi cea mai de amploare.

Câte tone de cafea ați consumat de la început și până acum?

Am renunțat să mai număr din al 6-lea an de viață…

www.zilesinopti.ro

Care a fost cea mai mare satisfacție în toți anii de existență ai cafenelei?

Fata mea, Petra, de departe!

Cafeteca s-a implicat și în zona de evenimente la Brașov, în special în promovarea muzicii de jazz. Îți mai aduci aminte de Cafeteca Jazz Weekend? Sau de Bastion Baroc, Schools Out, Cafeteca Winter Jazz, Cafeteca Spring Jazz?

ZILE ȘI NOPȚI BRAȘOV 15

Octombrie 2020

TEXT DE GABRIEL T. BĂLĂNESCU

theSOCIALdilemma Pe scurt, Dr. Anna Lembke conectează milioanele de ani de evoluție, ale speciei umane, rezultate în mecanismul nostru de interconectare și creare de comunități, cu substratul invizibil al Social Media. Aceasta (SocialMedia) creează o dependență enormă și de care nu suntem conștienți. De ce nu suntem?

Pentru că mecanismul în sine ține de subconștient.

Pentru a înțelege mai bine mecanismul de funcționare vă recomand să vizionați integral “The Social Dilemma”. Va aduce suficientă informație pentru a vă edifica despre subiect și pentru a înțelege cum ne afectează. Aveam o altă temă planificată, un punct de comparație între schimbările 16 ZILE ȘI NOPȚI BRAȘOV

survenite în tehnologie în ultimul deceniu și impactul acestora asupra noastră.

Recunosc însă că un alt subiect, cu rădăcini comune îmi atrage atenția, implicit, sper eu și vouă.

Mă refer la “whistleblowing” sau la marile dezvăluiri făcute de cetățeni, ca noi, despre situații care ne afectează pe toți. Pentru că există foarte multe exemple, am să păstrez linia timpului focusată doar pe ultimul deceniu.

De ce să vorbim despre asta?

Pentru că este nevoie, în primul rând pentru că astfel de oameni sunt eroii zilelor noastre, ei ne sprijină pe toți prin transparența pe care o aduc asupra unor fapte cu puternic și profund impact asupra societății. Mai mult decât atât, prin prisma tehnologiei ne-am dezvoltat într-o societate

”Social Media is a drug, we have a basic biological imperative to connect... Dr. Anna Lembke, Stanford Univ, School Medical Director of Addiction Medicine” (extras din The Social Dilemma) a părerilor dar nu și a acțiunilor.

Mă refer la implicarea noastră ca cetățeni în viața cetății. Pe social media suntem cu toții experți însă atunci când vine ziua votului, rata de participare reflectă o altă realitate. Să speram că motivația se menține și reușim cumva să contribuim la schimbarea texturii politice a zilelor noastre, la noi acasă. www.zilesinopti.ro

Octombrie 2020

POP CULTURE MAGAZINE

DECI SĂ ÎNCEPEM.

Andrew Maguire, personaj care a semnalizat manipularea pieței de argint, pe timp de noapte și care a generat un profit de 3 miliarde pentru cei din spatele micului matrapazlâc.

Edward Snowden, încep lista cu el căci a ajuns să fie proiectat global ca inamicul public numărul 1 în State. De ce?

Pentru că a dezvăluit proporțiile ce reflectă gradul de spionare pe care Statul American îl aplica în primul rând asupra propriilor cetățeni dar și al aliaților. Astăzi refugiat politic în Rusia.

Julian Assange, faimos pentru wikileaks și bazele sale de date ce conțin dezvăluiri despre ceea ce noi credeam că știm a fi adevărul.

Astăzi se află într-o pușcărie în Anglia pentru că încălcat condițiile de eliberare condiționată.

Chelsea Manning, la începutul războiului din Irak a făcut publice filmările asupra modului în care armata americană a ucis cetățeni irakieni, printre care și un jurnalist Reuters. A fost acuzată de spionaj și după 7 ani de pușcărie pedeapsa a fost schimbată.

Michael Woodford, scandalul Olympus, unde acesta a fost CEO pentru doar 2 săptămâni. În pofida poziției sale, acesta a decis să expună public aproape 2 miliarde de dolari pe care Olympus le opera ilicit.

Claire Rewcastle Brown cunoscută pentru the Sarawak report, practic aducând focus global pe despădurirea în Malaezia. Astăzi, site-ul este o platforma importantă pentru dezvăluiri cu caracter global Blake Percival, fost angajat la USIS, United States Information Service, a expus o fraudă de peste 60 mil. USD. Practic a refuzat să falsifice documente sau să ordoneze subalternilor să o facă.

Everett Stern, angajat la HSBC, a expus un caz de spălare de bani rezultând în 2 miliarde USD amendă pentru bancă. (continuare în pag. 18)

ARTICOLE SPORTIVE DECATHLON

2990 lei

7999 lei

3990 lei

BLUZĂ SCHI 500 ALBASTRU BĂRBAȚI WED’ZE

2490 lei

BLUZĂ SCHI 500 MOV DAMĂ WED’ZE

8499 lei

9999 lei

COMBINEZON SĂNIUȘ/SCHI WARM ALBASTRU/ PORTOCALIU COPII LUGIK

9990 lei

12990 lei

CASCĂ SCHI H500 NEGRU ADULȚI WED’ZE

SCANEAZĂ PENTRU MAI MULTE DETALII WWW.DECATHLON.RO

www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI BRAȘOV 17

theSOCIALdilemma

Octombrie 2020

Manasse Nzobonimpa, Burundi, a expus public abuzurile împotriva drepturilor omului, perpetuate de guvern.

Vijay Pandahare, tot despre un caz masiv de corupție în guvernul Indian de data asta.

Carmen Segara fost angajat al Rezervei Federale, în Statele Unite, a expus public Goldman Sachs, ceea ce a generat un scandal imens.

Silver Meikar, Estonia, caz de corupție guvernamentală și politică.

Antoine Deltour a creat Lux Leaks, prin acest website a arătat cum PWC (Price Water Coopers) a setat un mecanism de evaziune fiscală pentru clienții săi.

David P Weber angajat Sec care a scos la suprafață ceea ce avea să devină scandalul Madoff și schema sa piramidală.

Witness K, în Australia, a demonstrat cum guvernul Australian spiona negociatorii din Timor Leste, în timpul negocierilor.

John Tye, la fel ca Snowden, a scos la iveală modul în care Statele Unite își spionează electronic proprii cetățeni.

Aceasta se întâmpla în 2013, pe vremea președinției lui Obama.

Howard Wilkinson, a dezvăluit un mare scandal ce implica Danske Bank.

18 ZILE ȘI NOPȚI BRAȘOV

John Doe este cel ce a făcut publice The Panama Papers.

Julio Escobar - Universal Health Services, scandalul erupt în marea corporație medicală include malpraxis, fals, angajare de personal necalificat, moarte prin neglijență.

Edgar Matobato, a făcut publică participarea sa în Philippine Death Squad Natalie Edwards a demonstrat implicarea Rusiei în alegerile din 2016 în Statele Unite.

Anonimous a scos la iveală promisiunile și presiunea făcută de Trump în Ucraina.

Li Wenliang, este medicul decedat, din Wuhan, care a semnalizat apariția Corona virus.

Cambridge Analytica, scandalul mașinii de propagandă ce a generat alegerea lui Ted Cruz, Brexit și ulterior alegerea lui Donald Trump.

Vă întrebați poate de ce această listă, de ce atât de succintă, de ce acum? Ei bine pentru că încă există astfel de oameni, ca noi toți, diferiți poate pentru că se implică în adevăr. Care mai cred în moralitate, etică și care se sacrifică pe sine pentru binele tuturor. De ce așa succintă? Pentru că nu trebuie sa mă credeți pe cuvânt. Pentru că vă invit să cercetați singuri și să vă întrebați singuri despre De Ce-ul fiecăruia. Altfel voi fi doar o altă sursă de informație în giganticul val de date, pe care o credeți sau nu, doar pentru că este publică.

Rețineți că lista nu este exhaustivă și acoperă doar 10 ani.

P.S.: După ce vizionați “The Social Dilemma”, urmăriți și “The Great Hack”, merg bine împreună. www.zilesinopti.ro

Octombrie 2020

Film

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

FILMUL LUNII: Cei mai frumoși ani PE LÂNGĂ SUBIECT: Ca trolii pe la cântări SERIALE: ALEX RIDER, un serial de spionaj cu adolescenți și... ANA ULARU

PAGINA

19

Octombrie 2020

POP CULTURE MAGAZINE

Premierele lunii SALVAȚI DE CRĂNȚĂNEI

02.10

MADE IN ITALY

02.10

Titlu original: Animal Crackers Regia: Tony Bancroft, Scott Christian Sava, Jaime Maestro Cu: Emily Blunt, Danny DeVito, John Krasinski, Ian McKellen, Raven-Symoné Gen: Animaţie, Aventuri, Comedie Durata: 94 minute Distribuit de: Ro Image 2000, Prorom

Titlu original: Made in Italy Regia: James D'Arcy Cu: Liam Neeson, Valeria Bilello, Micheal Neeson, Souad Faress, Yolanda Kettle Gen: Comedie Durata: 120 minute Distribuit de: Ro Image 2000, Prorom

30 DE ANI ȘI 15 MINUTE

CORPUS CHRISTI

02.10

Titlu original: 30 de ani și 15 minute Regia: Ștefan Mandachi Cu: Ștefan Mandachi Gen film: Documentar Durata: 95 minute Distribuit de: Follow Art Distribution

Titlu original: Boze Cialo Regia: Jan Komasa Cu: Bartosz Bielenia, Aleksandra Konieczna, Eliza Rycembel Gen film: Dramă Durata: 115 minute Distribuit de: Bad Unicorn

HONEST THIEF

AVA

09.10

09.10

16.10

Titlu original: Un hoț cinstit Regia: Mark Williams Cu: Liam Neeson, Kate Walsh, Jai Courtney, Jeffrey Donovan Gen film: Acţiune, Crimă, Dramă, Thriller Durata: 92 minute Distribuit de: Ro Image 2000

Titlu original: Ava Regia: Tate Taylor Cu: Jessica Chastain, Colin Farrell, John Malkovich, Common Gen film: Acţiune, Crimă, Dramă, Mister Durata: 96 minute Distribuit de: Ro Image 2000, Prorom

GREENLAND: CURSA 16.10 PENTRU SUPRAVIEŢUIRE

CEI MAI FRUMOȘI ANI

Titlu original: Greenland Regia: Ric Roman Waugh Cu: Morena Baccarin, Gerard Butler Gen film: Acţiune, Thriller Durata: 119 minute Distribuit de: Vertical Entertainment

16.10

Titlu original: La Belle Époque Regia: Nicolas Bedos Cu: Daniel Auteuil, Guillaume Canet, Doria Tillier, Fanny Ardant, Pierre Arditi Gen film: Comedie, Dramă, Romantic Durata: 115 minute Distribuit de: Independența Film

THE BROKEN HEARTS GALLERY

23.10

Titlu original: Galeria inimilor frânte Regia: Natalie Krinsky Cu: Geraldine Viswanathan, Dacre Montgomery Gen film: Comedie, Romantic, Dragoste Durata: 108 minute Distribuit de: InterComFilm Distribution

TROLII DESCOPERĂ LUMEA

16.10

Titlu original: Trolls World Tour Regia: Walt Dohrn, David Smith Cu: Sam Rockwell, Anna Kendrick, Jamie Dornan, James Corden, Rachel Bloom, Justin Timberlake Gen film: Animaţie, Aventuri, Comedie Durata: 94 minute Distribuit de: Ro Image 2000 www.zilesinopti.ro

MARTIN EDEN

30.10

Titlu original: Martin Eden Regia: Pietro Marcello Cu: Jessica Cressy, Vincenzo Nemolato, Denise Sardisco, Luca Marinelli Gen film: Dramă Durata: 129 minute Distribuit de: Independența Film

PAGINA

21

FILMUL LUNII

TEXT DE IOAN BIG

Cei mai frumoși ani

N

u pentru faptul că Cei mai frumoşi ani, titlul sub care La Belle Époque va rula în cinematografele noastre din 16 octombrie, face involuntar legătura cu aniversarea Zile și Nopţi consider dramedia lui Nicolas Bedos filmul lunii și nici pentru cele 11 nominalizări la premiile César (din care a câștigat trei) care îl recomandă implicit ca pe un must-see. Pur și simplu, La Belle Époque are o savoare nostalgică atât de specială încât e aproape imposibil să nu rămai tușat de retro-aventurile emoţionale ale sexagenarului autor de BD-uri pornit în căutarea rădăcinilor dragostei care l-a transformat în tinereţe într-un partener fidel de viaţă, iar conceptul filmului te trimite inevitabil, ca cinefil, să îi revizitezi pe Michel Gondry și Charlie Kaufman. Personajul lui Bedos nu vrea să călătorească în timp pentru a fi altcineva decât el însuși, mai june, nu visează escapist la o „second life” în care să intre în pielea unor Hitler sau Hemingway, ci vrea să își retrăiască proprii ‚ani frumoși’ pentru a-şi reaminti ce i-au făcut memorabili. Pentru el, personal.

Viața lui Victor (Daniel Auteuil – Jean de Florette, Le huitième jour), inadaptabil la dinamica socială contemporană și reticent la invazia noilor tehnologii în problemele de familie, este dată peste cap atunci când Antoine (Guillaume Canet – Une vie meilleure, Ne le dis à personne), un antreprenor inovator și un al fan al ilustraţiilor sale, îi propune un nou tip de atracție: îmbinând artificii teatrale și reconstituiri istorice, firma lui Antoine permite clienților să aleagă o perioadă din viața lor www.zilesinopti.ro

și să se întoarcă în timp prin intermediul unor experienţe imersive. Victor alege să retrăiască săptămâna cea mai marcantă din viața sa, cea din urmă cu patruzeci de ani, când şi-a întâlnit marea dragoste, pe Marianne (Fanny Ardant - 8 femmes, Les beaux jours), rămasă - spre deosebire de el - o fire extrem de activă și de interesată de asimilarea noului... inclusiv în amor.

Incursiunea într-un trecut de butaforie (ce amintește de The Truman Show), în a sa la belle époque, se transformă într-

un drog emoţional pentru nostalgicul Victor, al cărui dependenţă se dovedește a fi contagioasă pentru spectator.

Un film melancolic, luminos și plin de poezie, La Belle Époque este ideal pentru a ne reaminti că trebuie să ne întoarcem privirea mai des spre originile legăturilor noastre sufletești care pot continua să ne servească drept repere stabile în vâltoarea convulsiilor sociale care ne vulnerabilizează actualmente ca indivizi și comunităţi deopotrivă.

PAGINA

23

PREMIERĂ

TEXT DE MONICA FELEA Titlu: Corpus Christi Gen: Dramă Regia: Jan Komasa Distribuția: Bartosz Bielenia, Aleksandra Konieczna, Eliza Rycembel Durata: 115 min Premiera: 9 octombrie 2020 Nominalizat la Oscar 2020 – ”Cel mai bun film într-o limbă străină”

CORPUS CHRISTI

I

nspirat din fapte reale, filmul Corpus Christi (r. Jan Komasa), nominalizat anul acesta la Oscar pentru Cel mai bun film strain este povestea lui Daniel, un tânăr de 20 de ani care tocmai a ieșit dintr-un centru de reeducare pentru minori.

Ajuns într-un mic orășel din Polonia, Daniel se îmbracă în haine preoțești și pretinde că este trimisul Bisericii.

Cazul real Cazul real de la care a pornit povestea filmului a ajuns în ziarele din Polonia după ce Patryk, un băiat de 19 ani s-a dat drept preot timp de 3 luni - a oficiat nunți, botezuri și ceremonii funebre, fiind fascinat de aceste ritualuri și chiar își dorea să devină preot.

Controversa poloneză s-a născut din faptul că el a fost mult mai eficient decât predecesorul său.

Asta e ideea – era cineva din afara bisericii, căruia nu îi păsa foarte mult de dogma oficiala iar oamenii erau fericiți cu ce făcea.

Mai târziu, unii dintre ei s-au simțit trădați dar el a reușit să atragă mulți alți credincioși.

Exemple de felul acesta ies la lumină an de an, și nu doar în Polonia – în Spania, un om a reușit să se dea drept preot pentru peste 12 ani. Motivele www.zilesinopti.ro

pentru care o fac pot fi foarte diferite. Frecvent ei se ascund de sistemul juridic și e mult mai ușor să păcălești o comunitate mică, care nu pune multe întrebări.

Concepția regizorală ”Când faci un film, trebuie să ajungi să îți cunoști mereu protagonistul. Am petrecut mult timp punându-ne această întrebare: dacă Daniel nu ar fi comis o crimă, s-ar mai si simțit atras de biserică? Cred că nu.

A fost interesant pentru mine să îmi imaginez că biserica e ceva de care se agață căci nimic altceva în viața lui nu mai are sens. Și atunci când nu mai ai nimic iar toate lucrurile îți sunt potrivnice, ce îți rămâne?

Credința. Oamenii cu un trecut întunecat și cu lucruri rușinoase pe conștiință se întorc frecvent către religie. ”

Bartosz Bielenia, actorulrevelație al Poloniei • Cunoscut pe scena teatrelor poloneze, Bartosz Bielenia uimește prin unul dintre cele mai puternice roluri din cinemaul European din 2019.

• A absolvit Academia Națională de Artă Dramatică din Cracovia în 2016, a debutat în 1999 pe scena Teatrului Dramatic ca personajul principal din Micul Prinț.

• Pentru rolul principal din filmul ”The High Frontier” a primit un premiu special la Festivalul Internațional de Film Off Camera din Cracovia și un premiu pentru tânăr actor promițător la Młodzi i Film Festival din Koszalin.

• Recent a jucat în serialul 1983, produs de Netflix și regizat de Agnieszka Holland și Kasia Adamik. ”Când căutam actorul potrivit, știam că trebuie să fie cineva diferit iar Bartosz Bielenia reprezintă asta foarte bine, căci Daniel nu e un băiat obișnuit – e deosebit.”

- Jan Komasa PAGINA

25

PE LÂNGĂ SUBIECT

TEXT DE IOAN BIG

Ca trolii pe la cântări

M

uzica continuă să ne motiveze să ieşim din casă chiar şi în criză.

Jumătatea lunii octombrie (1617) este ocupată în Bucureşti doar un exemplu - de numeroase evenimente cu identitate distinctă care se adresează unor ‘triburi’ cu apetenţe muzicale sensibil diferite: Hope Festival la Arenele Romane pentru iubitorii Blues-ului şi Rockului, Digital Sounds la Club Fabrica, cu Craig Connelly şi o serie de alţi DJ de Trance în line-up, recitalul de Pop Opera al grupului Al Libitum Voices de la 14th Lane, ş.a.m.d.

Ce facem cu atâtea opţiuni? Simplu, alegem în funcţie de genul de muzică preferat. Uite aşa, triburile ce ascultă muzici diverse pot convieţui armonios şi vesel în acelaşi ambient urban iar asta am învăţat-o de la... troli.

www.zilesinopti.ro

Aparent, viaţa bate filmul dar să nu anticipăm. Exerciţiu de imaginaţie: să ne închipuim membrii tribului bluesmenilor ieşind după concertul lui Mugurel Vrabete cu Hot Leeks măcinaţi de regretul că ratează set-ul lui Nikolauss, pe tranceri grăbindu-se să asculte arii din opere şi pe rockeriţele de la Quantic suspinând după Victor Socaciu. Că triburile se tolerează mai treacă-meargă dar asta deja sună a basm. Credeţi? Înseamnă că mai avem de aflat câte ceva de la troli şi trebuie să mergem la cinema unde, din 16 octombrie, se proiectează animaţia Trolls World Tour.

Aflăm astfel de existenţa celor 6 triburi în care trolii se împart după muzica favorită Techno, Rock, Funk, Country, Pop şi... clasică -, o existenţă paşnică şi lipsită de griji până când o regină rockeriţă vrea să distrugă toate celelalte genuri de muzică, inclusiv Hip-Hop-ul, Smooth Jazz-ul şi Reggaetonul. Evident că nu-i iese fiindcă

trolii, indiferent de tribul de apartenenţă, realizează că au ceva în comun, toţi... iubesc MUZICA! În general, indiferent ce altă etichetă mai poartă aceasta. Şi nu strâmbă din nas coborând treptele Ateneului la vederea unui puşti trol cu un ‘beat’ electronic în căşti, nu se urcă pe pereţi cu impresia că sunt la Antipa ascultând un riff de chitară şi nici nu acoperă cu graffiti orice afiş de concert în care apare vreun moş trol un-cool şi care n-are device-uri super-supersmart de făcut muzică. Deci pentru moment, viaţa încă nu bate filmul. Dar dacă îi ascultăm pe troli în Trolls World Tour mai sunt şanse, mai ales că muzica e chiar mişto (Mary J. Blige, Ozzy Osbourne, Justin Timberlake, Red Velvet etc) şi după film putem să schimbăm între noi impresii legate de cântările la care am mai fost fiecare. “Denying our differences is denying the truth of who we are.”... King Quincy aka George Clinton dixit.

PAGINA

27

TEXT DE IOAN BIG

ALEX RIDER, un serial de spionaj cu adolescenți și... ANA ULARU

B

Alex Rider - 2020 foto © Sony Pictures Entertainment

azat pe volumul „Point Blanc”, cea de-a doua carte din seria omonimă scrisă de autorul de bestseller-uri Anthony Horowitz, care a fost vândută în peste 20 milioane de exemplare la nivel global, serialul thriller cu spioni Alex Rider, ce va avea premiera pe 6 octombrie la AXN, a fost filmat în Marea Britanie și România. Serialul, co-produs de însuşi Horowitz, urmărește povestea lui Alex Rider, adolescent londonez care a fost instruit încă din copilărie, fără să știe, pentru lumea periculoasă a spionajului. Forțat să investigheze moartea unchiului său și ce legătură are aceasta cu asasinatul a doi miliardari, Alex acceptă să își asume o nouă identitate și merge sub acoperire într-un internat izolat, în munți, numit Point Blanc. Aflat undeva pe crestele Alpilor Francezi (scene întregi s-au filmat timp de 3 săptămâni în Munţii Bucegi), Point Blanc se promovează ca fiind un loc unde adolescenții cu probleme ce provin din familii extrem de bogate sunt aduși pe calea cea bună. Pe măsură ce Alex cercetează mai atent, descoperă că studenții sunt de fapt subiecții unui plan tulburător, pe care tânărul va trebui să-l oprească, chiar cu riscul propriei vieți. În cele 8 episoade ale serialului regizat de Andreas Prochaska (The Death Valley, serialul Das Boot) și Christopher Smith (Black Death, Severance), OTTO FARRANT (The White Queen, Mrs. Wilson) îl interpretează pe tânărul Alex Rider, care devine spion fără voie, Brenock O’Connor (Game of Thrones) este Tom Harris, cel mai bun prieten al lui Alex, Vicky McClure (Line of Duty) este Mrs. Jones, membră a departamentului secret MI6 și protectoarea lui Alex, în timp ce Stephen Dillane (Game of Thrones) este Alan Blunt, creierul întregii operațiuni și cel care decide să îl trimită pe Alex la Point Blanc. Pentru spectatorii români, surpriza frumoasă e aceea că binecunoscuta actriță ANA ULARU (Periferic, Inferno) va interpreta personajul Eva Stellenbosch, Decanul Point Blanc, o permanentă amenințare pentru Alex Rider. Eva este nu doar un psiholog genial, ci și o expertă în a scoate la lumină cele mai ascunse dorințe, temeri și secrete ale oamenilor. Am aflat chiar de la Ana Ularu câteva detalii despre experienţa filmărilor la Alex Rider.

Profesional vorbind, cât de provocator a fost să joci acest rol negativ?

PAGINA

28

www.zilesinopti.ro

SERIAL

Octombrie 2020

Ana Ularu / foto © Marc Rissmann

Eva e mâna de fier a instituției Point Blanc. E cel mai devotat acolit al doctorului Greif și o unealtă perfectă pentru planurile lui infernale.

Ce e înspăimântător la Eva e că poate fi chiar mai „harnică” decât i se cere în sadism.

Personajele negative sunt întotdeauna mai atrăgătoare pentru că resorturile răului ne sunt, celor mai mulți dintre noi, străine. Deci e fascinant să încerci să găsești trăgaciul și modul în care operează un scelerat, lucrezi din imaginație și asta e mereu plăcut. Cursa dulce și de fapt esențială în câte picăm noi actorii e de a găsi justificarea acțiunilor unui personaj negativ - care a fost trauma sau motivul pentru care acționează în acest fel? Unde poate fi blând și vulnerabil? Ce a fost minunat la Eva e că am vrut să ascund doar sadismul sub eleganță, sub un comportament semi-seducător, felin și totuși imprevizibil. În cazul ei, trebuia să vedem un altfel de soldat al unei cauze sinistre, așa că am încercat să fac răul mai degrabă imperceptibil, ca un rechin înotând aproape de suprafață, nu fățiș.

Ana, cum a fost să filmezi la un serial străin într-un spațiu familiar ție, România?

Am filmat doar parțial în România, și am fost foarte mândră atunci, ca de obicei, de cât de profesioniste, primitoare și „top notch” sunt echipele noastre. Cred că în materie de profesioniști în cinematografie suntem foarte bine plasați, și pot spune asta după experiențe trăite într-o mare parte din lume. Și m-a bucurat foarte tare să văd că și echipa engleză ne apreciază așa cum merităm și www.zilesinopti.ro

Ana Ularu în serialul "Alex Rider" foto © Sony Pictures Entertainment

că se simt excelent la și cu noi. Din păcate am fost prea puțin în partea din România, personajul meu avea doar câteva exterioare (suuuper spectaculoase, elicopter aterizând pe vârf înzăpezit de munte, minunat), apoi am transplantat toată povestea la Londra, unde am locuit în mare parte din vara lui 2019. Am și filmat de ziua mea - mi se întâmplă des.

Despre colaborarea cu Andreas Prochaska și apoi cu Christopher Smith, regizori cu background foarte diferit...

Colaborarea a fost absolut excelentă. Cu Andreas am dat proba și am început să construim personajul împreună. Am filmat 4 episoade și apoi, mare parte din scenele de acțiune au revenit la Chris. Andreas merge pe realism, pe psihologie și instigă mereu la umor fin, la crearea unor relații tangibile și nuanțate între personaje. Chris înțelege spectaculosul, acțiunea, esențializarea personajului și forma pe care ar trebui să o aibă o scenă. Cei doi s-au completat foarte bine - avem un serial cu multă acțiune și suspans, condus cât se poate de interesant, de realist și virtuoz, cu personaje excelent jucate - trupa tânără e fabuloasă și vă invit să vedeți actori sub 25 de ani de o profunzime și un talent incredibil.

Ne reîntâlnim deci cu Ana Ularu ca Eva Stellenbosch în serialul Alex Rider pe AXN, începând din 6 octombrie, în fiecare marţi de la ora 23:00.

PAGINA

29

TEXT DE IOAN BIG

FESTIVAL

Dracula International Film Festival 2020

Î

ntre 14 şi 18 octombrie, la Braşov, are loc cea de-a XVIII-a ediţie a festivalului internaţional de film fantastic şi horror ‘Dracula’, în cadrul căruia cele mai aşteptate proiecţii sunt cele ale lungmetrajelor selecţionate în competiţia pentru Dracula Trophy. În mod surprinzător pentru o cinematografie îngheţată de pandemie, din cele aproape 300 de producţii înscrise pe timpul verii, un număr semnificativ de mare sunt de dată recentă, astfel încât cele 10 titluri propuse de organizatori vor fi văzute toate în premieră, unele chiar europeană sau mondială.

Varietatea stilistică şi estetică a proiectelor e una dintre caracteristicile selecţiei din acest an, printre filme regăsindu-se documentare (Deodato Holocaust - Brazilia), Horror-uri gotice (Skin Walker - Luxemburg), satire cu zombies (What Doesn’t Kill Us - SUA), SFuri (Meander - Franţa), Fantasy-uri adulte

www.zilesinopti.ro

(Memoria – Rep. Moldova) sau comedii negre (Coda 77 – Spania), care excelează toate prin ineditul şi originalitatea premisei sau/şi modul remarcabil de transpunere a poveştilor imaginate de scenarişti în limbaj cinematografic. Cine va câştiga marele trofeu Dracula în 2020? Rămâne de văzut ce va decide juriul internaţional. La Braşov. Luna aceasta.

PAGINA

31

DRACULA CHRONICLES

VICTOR FOIA Istoria Răsăritului şi a Prinţului Vlad...

Dracula al nostru Contele vampir Dracula revine în atenţie pentru că între 14 şi 18 octombrie, la Braşov, are loc a 8-a ediţie a Festivalului de Film Fantastic Dracula, în care este programată proiecţia noului documentar realizat de Dacre Stoker, stră-strănepotul creatorului personajului. Pentru noi, românii, numele lui Dracula rămâne însă asociat nu cu ficţiunea gotică ci cu istoria reală a lui Vlad Ţepeş, Domn al Ţării Româneşti. Îţi trebuie curaj, determinare, cunoaştere şi, mai ales, inspiraţie să încerci să schimbi percepţia consumatorilor occidentali de Pop culture asupra istoriei unui spaţiu geografic din afara ariei lor de interes, iar Victor T. Foia (n. 1946), clujean fugit din ţară în 1969 şi stabilit în SUA, a dovedit că le are din plin. După debutul în 2013 cu volumul Son of the Dragon din ampla lui saga de ficţiune istorică Dracula Chronicles, urmată de Empire of the Crescent Moon, House of War şi Death of Kings, Victor Foia e acum în curs de finalizare a următorului tom, Zahra, fiindcă seria centrată în jurul lui Vlad este abia la jumătatea sa. Pe parcursul unui dialog cu autorul, am încercat să descopăr cum poate un mix de istorie regională veche şi o mitologie greu accesibilă prin limbajul arhaic să devină deopotrivă interesantă şi entertaining pentru cititori de pe mai multe continente .

PAGINA

32

INTERVIU DE IOAN BIG

Victor, cum ai ajuns să fii interesat tocmai de Vlad Ţepeş?

Ideea mi-a venit în momentul când am descoperit în America, la Chicago, faptul că există această creatură pe nume Dracula, Vampirul. Nu auzisem până atunci niciodată de Dracula, nu ştiam decât că asta fusese una din poreclele lui Vlad al III-lea şi am fost uluit de faptul că americanii păreau să fi auzit de acest obscur domnitor al unui minuscul principat din secolul al XV-lea din Europa. Cum era posibil? Mai târziu am înţeles că era vorba de un personaj creat de Bram Stoker, într-o poveste care se petrecea în Transilvania.

Din punctul meu de vedere se făcea o confuzie în ce-l privea pe Dracula, imaginea lui era total neconformă cu personajul istoric, dar ce m-a frapat a fost faptul că el stârnise interesul unui public numeros în Occident. Oamenii erau interesaţi de Dracula, dar părea că nu era Dracula care trebuia. Toate astea m-au făcut să mă gândesc la ce se ştia de fapt în Vest despre Vlad Ţepeş, aşa că m-am dus la bibliotecă, am căutat referinţe şi n-am găsit absolut nimic. Pentru mine asta a însemnat că subiectul era unul bun. Au urmat apoi 40 de ani în care l-am studiat... Între timp lumea începea să-l descopere pe adevăratul Dracula prin lucrările lui Radu Florescu şi Raymond McNally. În contextul ăsta mi-a venit şi mie rândul să abordez personajul, în 2010, când m-am pensionat. Aş mai fi putut munci liniştit încă cel puţin 10 ani, dar am ştiut că dacă nu începeam atunci lucrul la cărţi ar fi fost pe urmă prea târziu. A fost “acum ori niciodată” pentru mine. www.zilesinopti.ro

Octombrie 2020

Şi ce abordare ai decis să ai în ce priveşte istoria personajului?

Când m-am hotărât să scriu despre subiectul Vlad Ţepeş, am hotărât şi că nu aveam să ridic în slavă istoria Valahiei pentru publicul din lumea largă, pentru că indiferent cât de mândri suntem noi de istoria noastră, ea este nerelevantă pentru restul lumii. Trebuie să fim conştienţi de faptul că nimănui în afară de noi nu-i pasă ce-am făcut noi pe-aici acum 500 de ani. Pe de altă parte, oamenii sunt interesaţi de personaje istorice şi poveştile lor de vitejie, trădare, iubire şi-aşa mai departe, iar acestea sunt poveşti universale. Aveam deci elemente de-a dreptul extraordinare cu care puteam sămi construiesc povestea. Aveam o ţară prinsă între mari puteri militare la vremea respectivă şi aveam acest personaj care în mod miraculos reuşise să oprească înaintarea Imperiului Otoman în vremea când acesta era aproape la apogeu...

Demersul tău este unul de mare anvergură şi e clar că aşa l-ai conceput de la bun început.

Cartea s-a dovedit a fi mult mai mare decât am socotit că va fi când am început s-o scriu dar am luat în considerare faptul că dacă aş fi condensat-o doar pe zona care are legătură directă www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

cu cariera militară a lui Vlad, şansele ca un cititor din Occident să priceapă despre ce e vorba în povestea asta ar fi fost aproape nule, fiindcă eu am vrut ca el să înţeleagă contextul veacului al XVlea în întregimea lui, mişcările şi tensiunea dintre puterile vremii, iar pe măsură ce acţiunea se apropie de punctul culminant al întregii serii, care este confruntarea dintre Vlad şi Mehmet, ei să fie pregătiţi pe deplin. În arhitectura seriei, începutul este mai lent pentru ca cititorii de origine non-românească să poată absorbi cultura, elementele specific româneşti pe care le introduc pe ici, pe colo, să poată deveni parte din “echipă”. Dacă aş fi început pur şi simplu prin a le spune ‘Iată cine este Vlad’, cred că ar fi fost şi cartea mea la fel ca multe alte scrieri în româneşte şi în alte limbi despre Vlad, limitate, mult prea patriotice, meschine, contrafăcute şi atât de localizate încât un cititor străin n-are nicio şansă să citească cu plăcere. Lor trebuie să le oferi ceva care le sună cunoscut, care nu este total deplasat, dar care îi îmbie totuşi cu arome ce îi atrag din ce în ce mai mult, până când

uită de unde vin ei şi se lasă cuprinşi de poveste.

Ce treabă are Dracula în istoria ta? În 1408, Împăratul Sigismund a format un club de cavaleri, Ordinul Dragonului, iar membrii acestui Ordin purtau o emblemă şi o pelerină, pe care apoi Bram Stoker a transformat-o în pelerina de vampir.

Vlad al II-lea a fost prezentat ca membru al acestei societăţi. În limba germană cuvântul pentru ‘dragon’ este ‘Drache’ şi pentru ţăranii din Transilvania acest cuvânt a fost imediat transformat în ‘Dracula’. De asta porecla lui Vlad al II-lea este Dracula, Vlad Dracul. În opinia istoricilor pe care i-am citit, forma cuvântului, ‘Dracula’, care era mai corect spusă ‘Drăculea’, însemna ‘feciorul Dracului’. Şi uite-aşa, Vlad Ţepeş a devenit Drăculea şi apoi Dracula.

Citiţi interviul complet cu VICTOR FOIA pe www.zilesinopti.ro PAGINA

33

Octombrie 2020

Artă

POP CULTURE MAGAZINE

PERFORMING ARTS: Dana Gillespie ART EXPO: Noaptea Albă a Galeriilor ARTIȘTI URBANI: KITRA TEATRU: Ion Caramitru

PAGINA

35

PERFORMING ARTS

INTERVIU DE IOAN BIG

DANA GILLESPIE

Prospeţimea unui spirit veşnic tânăr FOTO Mark Mawston

C

ompozitoare, producătoare şi interpretă cu peste 60 de albume în discografie, actriţă de teatru, musical şi film care a lucrat cu regizori reputaţi precum Ken Russell sau Nicolas Roeg, Dana Gillespie (n. 1949) este un reper fundamental al Pop culture, a cărei viată sfidează ficţiunea. “Dana Gillespie este o Zeiţă printre Femei. Ce încântare! Dana Gillespie e în elementul ei regalându-ne, relevând şi retrăind toate poveştile, toate aventurile, toată muzica...”, scrie Angie Bowie, văduva legendarului David Bowie, despre Weren’t Born A Man, memoriile uneia dintre cele mai fascinante personalităţi ale scenei artei Pop contemporane, ce urmează să apară în curând. Iar Angie ştie ce spune atâta vreme cât Bowie a fost primul iubit al Danei, cel care o conducea de la şcoală pe când aceasta avea doar 14 ani. Un an mai târziu, ea înregistra deja pe cont propriu cu Donovan şi se lansa cu succes în Folk ascultând sfaturile prietenului său Bob Dylan şi, ulterior, ale producătorului...

Jimmy Page, iar cooptarea ei în filmele de aventuri produse de Hammer Films (Continentul pierdut, Tribul uitat de timp) n-a fost surprinzătoare

PAGINA

36

pentru “sexcitanţii” ani ’60. Uimitoare a fost însă continuarea parcursului ascendent, solid fundamentat pe creativitate şi talent performativ, al precocei vedete într-un peisaj suprapopulat de “comete” care se bazau – vezi colegele sale de generaţie Caroline Munro şi Madeline Smith -, îndeobşte, pe... nuri. Căci, în mod evident, nu fizicul a primat în distribuirea Danei în anii ’70 în adaptarea după Othello, Catch My Soul, şi în Furtuna lui Shakespeare pusă în scenă la Old Vic, sau în prima montare londoneză a lui Jesus Christ Superstar şi nu a fost nici criteriul în baza căruia i-au fost decernate în anii ’80-’90 premii pentru ‘Best Jazz Album’ sau ‘Top British Female Blues Vocalist’ (timp de 5 ani consecutivi!). Lansarea autobiografiei Danei Gillespie, pe care o puteţi precomanda pe site-ul editurii Hawksmoor Publishing, se anunţă ca una dintre cele mai incitante evenimente editoriale din arta Pop al acestui sfârşit de an, aşa că era timpul să reluăm dialogul început cu ceva ani în urmă, când am făcut cunoştinţă la clubul Jazzland din Viena după un efervescent concert susţinut de Dana cu Joachim Palden Trio. www.zilesinopti.ro

Cum l-ai cunoscut pe David Bowie?

L-am întâlnit în Marquee Club. Am început să ne vedem pe când eu aveam 14 ani iar el mă aştepta după ore şi îmi căra papucii de balet în drum spre casă. Ceea ce a ţinut relaţia noastră vie a fost dragostea noastră comună pentru muzică. Îmi amintesc cum mi-a telefonat să îmi zică “Am terminat de compus o piesă acum jumătate de oră. Vino şi cânt-o ca să-mi spui ce părere ai.” iar cântecul de care vorbea era Space Oddity. Am rămas buni prieteni cu toate că fiecare îşi avea propria viaţă iar în 1970 m-a sunat şi mi-a zis că a găsit un om despre care crede că ar trebui să fie managerul nostru, Tony Defries, cel care a fondat compania MainMan. Deci prietenia noastră a rezistat chiar dacă carierele noastre erau aproape paralele, eu fiind la o casă de discuri iar Bowie la alta. Ne mai intersectasem în acea vreme şi la audiţiile pentru Musical-ul Hair pentru care am fost amândoi refuzaţi... aveam ambii nevoie de job-uri şi am avut noroc că l-a găsit pe Defries. Defries avea un fel revoluţionar de a manageria şi l-a susţinut complet pe David, şi astfel Bowie a putut să îşi ia avânt precum un fluture şi să compună toate acele piese minunate. A scris chiar un cântec pentru mine numit Andy Warhol care se regăseşte pe al treilea album al meu, Weren’t Born a Man. www.zilesinopti.ro

Cât de mult apreciezi arta lui Warhol, ‘The Pope of Pop’?

Cred că Bowie l-a admirat mai mult decât mine. Pentru coperta celui de-al 4-lea meu album, Ain’t Gonna Play No Second Fiddle, MainMan a hotărât să aibă o fotografie a mea şi Warhol a realizat două versiuni, una pe fond albastru care a ajuns pe copertă şi o a doua, cu galben şi roz, pe care o am şi acum acasă... dar nu pe perete întrucât nu e stilul meu. Mie îmi plac lucrurile vechi iar gusturile mele sunt foarte orientale şi exotice. Toate chestiile astea moderne nu sunt genul meu aşa că zace printr-o cutie şi dacă am chef să o revăd mă uit la reproducerea ei de pe laptop. Mi s-a spus că valorează o grămadă de bani dar, de fapt, eu habar n-am ce să fac cu ea. [...]

Un alt muzician important pentru primii tăi paşi în muzică a fost Bob Dylan. Cum de v-aţi intersectat?

L-am cunoscut la recepţia unui label în ‘65 când el se afla la Londra în turneu. Am devenit atunci pe loc buni prieteni şi când a revenit în 1966, pe aeroport, la întrebarea unui ziarist despre ce intenţionează să vadă mai întâi a răspuns, se pare, “Dana Gillespie”. Foarte frumos din partea lui. Mi-am petrecut timpul împreună cu el ori de câte ori am avut posibilitatea dar el locuia în America şi eu în Europa ori eu n-am ajuns acolo până la jumătatea anilor ’70. N-am mai auzit apoi de Dylan decât în 1997 când agentul lui m-a contactat ca să-mi spună că Bob şi-ar dori să cânt eu în deschiderea turneului său britanic. Sigur că am acceptat şi am făcut întregul turneu cu trupa mea, The London Blues Band. [...]

Citiţi interviul complet cu DANA GILLESPIE pe www.zilesinopti.ro PAGINA

37

ART EXPO

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

Noaptea Albă a Galeriilor, o radiografie onestă a scenei culturii contemporane locale Anul acesta, evenimentul Noaptea Albă a Galeriilor împlinește 14 ani de București și 5 ani de când s-a extins și în alte orașe cu un program nocturn de artă contemporană. De această dată NAG 2020 se va desfășura în 3 nopți consecutive (02-03-04 octombrie), pentru a reduce riscul de aglomerație, dar fără a reduce accesul la artă. Astfel, publicul este așteptat în spații de artă contemporană din 11 orașe din țară - București, Alba Iulia, Braşov, Cluj-Napoca, Craiova, Iaşi, Mediaș, Reşiţa, Sibiu, Târgu Mureş și Timişoara – în weekendul 02-04 octombrie, între orele 18:00 și 24:00, conform cu normele de siguranță în vigoare. „Un eveniment ca NAG se încăpățânează să ofere anual o radiografie cât mai onestă a scenei culturii contemporane locale, iar în contextul extrem de dificil cu care ne confruntăm, nu doar noi comunitatea culturală, ci întreaga societate, faptul că în acest an am decis să continuăm nu este un gest de curaj din partea nimănui, ci mai degrabă o dovadă a solidarității. Sperăm ca acest program extins în premieră pe durata a 3 seri să ofere tuturor participanților și publicului un cadru cât mai confortabil pentru o nouă revedere cu NAG.”, spune Suzana Dan, artist vizual și manager cultural Asociatia Ephemair, fondatoare NAG. www.zilesinopti.ro

NAG București se desfășoară anul acesta în 60 de spații culturale și prezintă cu ocazia celei de-a 14-a ediții două proiecte speciale:

Sorina Vazelina

Nina Jovanović

Outside Histories #2: proiectul continuă cu Sorina Vazelina, ilustratoare fantastică din liga de aur a ilustratorilor din România. Artista va lua personaje schițate din viața de zi cu zi, desene din copilăria ilustrației românești și alte referințe de ghicit, sinteza acestui amalgam va fi apoi aplicată pe suprafața pereților cu cadre aztece, pentru a închega o mică istorie în contemporaneitate. În premieră, episodul din acest an al intervențiilor Outside Histories dedică și un spațiu special unei tinere artiste, Nina Jovanović, în vârstă de numai 7 ani. Proiectul focus NAG Outside Histories#2 va putea fi văzut începând de vineri, 02 octombrie, orele 18:00, în curtea Rezidenței BRD Scena9 din strada I.L Caragiale nr.32.

Sașa Lazăr

Al doilea proiect special îl prezintă pe Sașa Lazăr, artistul care a făcut identitatea vizuală NAG 2020, cu prima expoziție personală de pictură la A5 Studio, din str. Piața Amzei 5.

Aceasta va fi compusă din trei piese și face o analogie la expunerea lungă din fotografie și felul în care impactează ea creația finală. Expoziția va putea fi vizitată de vineri 02 octombrie, orele 18:00, până la finalul lunii.

Programul complet al acestui eveniment este disponibil pe noapteagaleriilor.ro PAGINA

39

ARTIȘTI URBANI

KITRA „Mi-ar plăcea să pot să ofer un moment de liniște” Kitra (Nicolae Aurel Duță, pe numele său adevărat) este un artist vizual abstract născut în 1981, în orașul Târgoviște.

A studiat în București artele vizuale, iar de 3 ani locuiește în Berlin. Operele sale sunt prezente pe zidurile din multe orașe din țară sau din afară, fiind foarte apreciate, dar Kitra nu s-a mulțumit doar cu street art-ul și și-a încercat mâna cu succes și în ilustrație, design de jucării, instalații și graphic design. În momentul de față este unul dintre cei mai apreciați artiști din România.

Cum ai ajuns să-ți creezi stilul personal și cât de greu este pentru un artist să se impună, să devină cunoscut, apreciat și căutat în România?

A fost o evoluție naturală, un proces natural, încerc să mă concentrez cât de mult pot pe muncă, pe bucuria de a descoperi noi direcții.

PAGINA

40

Astfel, am ajuns inevitabil la niște preferințe pentru anumite forme, compoziții sau culori. Aș spune că, dacă te concentrezi pe a deveni cunoscut, va fi mult mai greu. Fiecare artist are călătoria lui, pentru mine este o călătorie frumoasă, cu momente bune și momente rele. Mai obosești, mai faci un popas, mergi mai departe.

Cum decurge procesul tău creativ? De unde te inspiri, de unde începi, cum intri în mind set-ul necesar pentru a crea ceva de la zero?

Nu aș putea să descriu procesul, nu e ceva rațional. Văd în jurul meu diverse forme, culori, uneori texturi care mi se par interesante, iar mintea le bagă la fermentat cu multe alte elemente. În ultima vreme, mergând mult prin oraș cu transportul în comun, am devenit tot mai fascinat de designul industrial, de formele pe care le întâlnești într-un autobuz sau într-o stație de metrou.

Ești și street artist. Cum ți-a schimbat acest lucru felul în care percepi arta și lumea în general?

Cred că arta mi-a schimbat felul în care mă percep pe mine însumi, mă face să fiu mai introspect. Pentru mine, arta www.zilesinopti.ro

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

e mai mult un mijloc prin care ajung să mă observ pe mine, în primul rând, pentru că este o provocare, o disciplină pe care încerc să mi-o impun și, aplicând această disciplină, observ cum functionez ca artist, ca om în diferite situații.

Cât de mult te-a ajutat social media în cariera ta? Și cum crezi că influențează social media evoluția și percepția artei? În ultima vreme mă întreb cât mă ajuta social media și cât de mult mă încurcă. Este un tool destul de important, cu siguranța, de care cu greu te poți lipsi. Dar cred că nu poți experimenta arta cu adevărat prin intermediul social media, e o anumită energie a fiecărei lucrări care nu se poate transmite printr-un ecran. Însă, Ca mijloc informativ este foarte folositoare. Provocarea noastră este să menținem echilibrul și să nu cădem într-o dependență.

Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?

Expoziția Bonjour Tristesse, pe care am avut-o acum 2 ani în Berlin, mi-a rămas în minte ca unul dintre primele momente în care am simțit cu adevărat presiunea timpului. Și asta pentru

POP CULTURE MAGAZINE

că am acceptat provocarea de a crea un concept și de a-l executa, desenând o cameră întreagă, cu multe detalii, în mai puțin de 10 zile. Cred că timpul a fost pentru mine întotdeauna o provocare. Am zis „da” deseori unor proiecte care s-au dovedit a dura mult mai mult decât estimasem. Partea bună este că am început, cu timpul, să am tot mai puține astfel de situații și să mă împrietenesc cu timpul și cu organizarea.

Cât de important este pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj socio-politic? În arta mea nu am fost interesat să includ mesaje politice. Pentru mine, nevoia de a face artă a fost mereu un lucru personal, o curiozitate față de ce aș putea descoperi în interiorul meu. Mă interesează ce se întâmplă în politică, uneori poate urmăresc știrile cu prea multă înverșunare, dar cu toate astea nu am simțit niciodată nevoia să abordez subiecte sociale sau politice.

Cu ce ai vrea să rămână cineva care trece pe stradă și vede lucrările tale, fie că e vorba de Berlin sau Deva?

Mi-aș dori să vadă lucrările mele ca pe o pauză de la zgomotul vizual urban, să simtă că cineva

nu încearcă să-i vândă un aspirator sau o casă, ci că îi oferă ceva fără nicio pretenție. Mi-ar plăcea să pot să ofer un moment de liniște.

Ce urmează pentru Kitra?

Sper că numai lucruri bune: muncă, expoziții și proiecte noi. În ultima vreme simt nevoia de siguranță, simt că vreau tot mai mult să-mi expun lucrările într-un spațiu safe și aici mă refer la galerii.

Făcând mult street art, de-a lungul timpului multe dintre lucrările mele au dispărut și, pentru că am îmbătrânit și simt probabil că la un moment dat și eu o să dispar de pe pământul ăsta, vreau să mă păcălesc puțin cu gândul că, dacă lucrările mele se vor păstra, odată cu ele va rămâne și o parte din energia mea acolo.

PAGINA

41

ION CARAMITRU File dintr-un jurnal absolut necesar

J

URNAL DE ROMÂNIA. 1989 este titlul spectacolului de teatru-documentar pe care Carmen Lidia Vidu l-a scris și regizat la TNB, spectacol construit pe confesiunile și imaginile din arhiva personală a reprezentanților a patru generații de actori ai Naționalului: Florentina Ţilea, Daniel Badale, Oana Pellea și Ion Caramitru.

Despre cât de importante sunt aceste file de jurnal pentru a ne reaminti propriile experiențe și modul în care ne-au influențat viața evenimentele ce au dus la căderea comunismului sau de a realiza cât continuă să ne afecteze și acum, chiar dacă nu le-am trăit direct, am simțit nevoia să stăm de vorbă cu decanul de vârstă al cvartetului, domnul Ion Caramitru. Iar dialogul a condus spre alte pagini din jurnalul personal, de la dragostea pentru poezie la celebrul său Hamlet și la relevanța Neguțătorului din Veneția pentru contextul sociopolitic în care ne consumăm actualmente existența.

PAGINA

42

Pe scenă, generații ce-și amintesc de Romania anului 1989. În sală, destui tineri care nu au trăit experiența comunismului. Cât de important este ca ei să conștientizeze răul imens pe care ni l-a făcut acel regim? În primul rând, trebuie luată în considerare structura spectacolului, structura scenariului și ambițiile lui.

Așa cum ați spus, sunt patru generații care la data acelor întâmplări, acelor evenimente, aveau vârste diferite: una era copilă, alt băiat avea 19 ani și era îmbrăcat în uniformă militară, era în exercițiu militar soldat, o doamnă care era mai tânără atunci, fiica unui actor celebru, actriță și ea, tânără... și cu mine al patrulea, care la data respectivă aveam 47 de ani, trecusem din www.zilesinopti.ro

TEATRU

INTERVIU DE IOAN BIG

fragedă tinerețe prin toate avatarurile, să zic așa, și toate încercările puterii de a rezista la sistem în perioada comunistă, astfel încât sunt patru culoare de luare la cunoștință cu ceea ce era tutelar la acel moment.

Dacă vă referiți la tineri, ei au în aceeași seară informații precise, trecute evident prin alchimia asta a teatrului, pentru a sublinia mai multe lucruri și a le însoți cu ingrediente ca ceea ce înseamnă muzică, imagine și așa mai departe... pentru a realiza - de data asta fiind siguri și aici este, cred eu , meritul principal al acestei creații - că ceea ce se spune acolo este absolut autentic. Niciunul din noi nu și-a permis să spună acolo invenții. Lucrurile sunt verificabile, sunt, cel puțin în ceea ce e legat de Revoluție, foarte bine prinse în imagini și în cărțile de specialitate care se ocupă de istorie și de analiză a perioadei, încât marele merit al acestui demers, este sinceritatea lui absolută. Atunci când ai în fața ta un om sincer de care ești convins că nu minte și că lucrurile astea sunt autentice, ai informații de la sursă. Nu sunt derivate, nu sunt trecute prin cine știe ce alte planuri. Asta o dată. Doi. Niciodată cineva nu va putea povesti în particular cam ce a trăit exact, ca celălalt să fie și interesat tot timpul să-l asculte. Țin minte că aveam oameni din străinătate, venea soțul surorii mele care trăiește de mulți, mulți ani în Elveția, căruia nu-i venea să creadă când auzea că în România e foamete și că oamenii n-au mâncat pentru că, de fiecare dată când venea în România, masa era www.zilesinopti.ro

“

E foarte complicat să intri pe scenă și să te joci pe tine însuți. E practic imposibil.

”

arhiplină. Și cum ei acolo sunt foarte stricți și mănâncă puțin și cât trebuie, i se părea că vine într-o țară în care libația e la ordinea zilei, dar el nu știa că pentru masa aia trebuia trei luni de zile să te pregătești, să stai la cozi, să asiguri un congelator în care să îți ții lucrurile și așa mai departe. Nimeni nu credea că ceea ce face Securitatea este chiar adevărat. Nimeni nu-și imagina, din cetățenii simpli ai lumii, că era posibilă o asemenea disciplină teroristă a guvernului și a puterii. Acum, când am văzut imaginile din Coreea, când a murit anteriorul conducător al Coreei și un întreg popor plângea la unison și o armată întreagă

orânduită disciplinat plângea în hohote, am realizat ce poate să însemne spălarea pe creier și teroarea... pentru că ei în timp ce făceau asta erau și filmați. Dacă unul nu plângea autentic sau, mă rog, așa cum trebuie, știa ce-l așteptă. Imaginile astea sunt imagini care vor rămâne în istoria omenirii ca formele cele mai demente ale dictaturii. Cred ca aici stăm bine în spectacolul nostru. El este simplu, nu e sofisticat, nu are accente teribiliste sau gongorice care să impună cuiva. Este pur și simplu o mărturisire.

PAGINA

43

Deopotrivă ca artist și ca om, ca să ajungeți la acest grad de sinceritate, a trebuit să credeți în acest proiect și în reușita lui. Era un proiect cu un oarecare grad de risc.

Ce v-a făcut să credeți? În primul rând, am văzut spectacolele anterioare făcute de Carmen Vidu. Am văzut la Festivalul de Teatru cu un an în urmă spectacolul

ei despre Timișoara și mi-a plăcut acest gen de teatru documentar. Eu nu cred că noi, actori fiind, și urcând aici pe scena acestui spectacol, facem eforturi actoricești. Nu facem eforturi actoricești.

E și foarte complicat să intri pe scenă și să te joci pe tine însuți. E practic imposibil. Nici să faci pe nebunul dându-te drept erou și făcând din asta cine știe ce piedestal pe care singur ți-l creezi. Nu cred că avem, aș spune, o superioritate artistică față de altcineva care nu face meseria asta și care ar fi invitat în acest spectacol să spună și el despre el însuși. Cred că tonul ar fi același, nu sunt eforturi actoricești. Evident că

formula la care s-a ajuns vizavi de textul care rămâne a fi spus s-a negociat, dacă se poate spune așa, între noi și regizor, din mărturisiri mult mai lungi, nesfârșite aș putea spune. Aș fi avut de povestit acolo dacă e vorba de revoluție, pur și simplu de zilele acelea, faptul că după am ajuns la Marele Stat Major și am văzut caseta cu execuția lui Ceaușescu... și altele, multe, enorm de multe... ca și alte amănunte despre familia mea.

Nu puteau rămâne toate pentru că ar fi durat două ceasuri să le spui. Așa că formula a dat și măsura. Măsura, de data asta pot să spun artistică, a spectacolului. [...]

Credite foto © Florin Ghioca

“

Niciunul din noi nu și-a permis să spună acolo invenții. Lucrurile sunt verificabile, sunt, cel puțin în ceea ce e legat de Revoluție, foarte bine prinse în imagini și în cărțile de specialitate care se ocupă de istorie și de analiză a perioadei, încât marele merit al acestui demers, este sinceritatea lui absolută.

”

Citiţi interviul complet cu ION CARAMITRU pe www.zilesinopti.ro PAGINA

44

www.zilesinopti.ro

Octombrie 2020

Eat&Drink

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE CULINARiA 5 cluburi care au făcut istorie în România Bere cu caru' GURMAND: Delicii de pin și alte finețuri 5 restaurante care au o poveste

PAGINA

45

TEXT DE MĂDĂLINA SÁNTA

CULINARiA

La 20 de ani, apartamentul bunicii era mic, dar sufletul ei îl făcea infinit de mare Acum 20 de ani eram un băiețoi neastâmpărat, mă băteam cu ”frate-miu”, îmi băgam nasul pe unde nu-mi fierbea oala și degetele în priză, nu stăteam locului o clipă și nu părea să am vreo limită la baterii. de aceea, sunt gusturi și preparate al căror gust nu mai e la fel, indiferent de fidelitatea cu care încerc să reproduc rețeta. Din Dobrogea ei natală, a luat gustul și l-a dus pe oriunde a purtat-o viața, pentru că da, gustul e în oameni și în emoțiile lor, în dragostea cu care îi aduni pe cei dragi în jurul mesei și în bucuria de a dărui.

Cine-ar fi crezut că voi ajunge la cratiță? Absolut nimeni! Scenariile pertinente ar fi fost: inginer, electrician, mecanic auto, aviator, ori altceva ce funcționează cu motor. Dar am ajuns aici și totuși nu-i întâmplător.

De mică am fost învățată să mănânc totul și orice, nu era loc de mofturi sau de pretenții, mă hrăneam la mama, dar îmi făceam poftele la bunica. Ochi mi se umezesc și simt cum gura mi-e invadată de gusturi atât de curate și fine, de fiecare dată când mă gândesc la ea. Rețetele ei, scrise pe-un colț de caiet sau pe-un dos de vedere, stau și acum înrămate la intrarea în restaurant, pentru că într-un fel sau altul, de la ele a pornit totul: dragostea pentru gust și pentru autentic, dar și setea de a vedea bucuria oamenilor atunci când mănâncă. Bunica era cea care mereu reușea să ne adune în jurul aceleiași mese, frați, veri, unchi, mătuși, într-un apartament care părea infinit și primitor pentru toți, indiferent cât de mulți eram, mai ales privit cu ochii de acum 20 de ani. Azi îmi dau seama că apartamentul e mic, dar inima bunicii era atât de mare, iar bucuria ei și dragostea pentru noi toți, se regăseau în gustul mâncării. Poate tocmai www.zilesinopti.ro

Sarailiile bunicii, peștele ei cu gust de baltă, limba cu măsline, borșul de casă pe care-l beam direct din borcan sau înghețata cu ness și cacao, au lăsat fiecare câte o amprentă puternică, pentru că, involuntar, le asociam cu cele mai frumoase momente din copilărie. Sunt norocoasă și binecuvântată că acum 20 de ani eram un copil simplu, dintr-o familie simplă, cu bani puțini, dintr-un oraș mic. Fiecare masă la bunica, alături de cei dragi, era o adevărată sărbătoare, așa că n-am visat la case și mașini, la pantofi și bijuterii, ci am visat său fiu chiar eu cea care, să pot face dintr-o zi simplă o adevărată sărbătoare. Și fac asta în fiecare zi, cu abnegație și determinare, într-un oraș mic, dar muncind pentru un vis mare.

Mădălina Sánta are 29 de ani, este Chef și de curând antreprenor. A absolvit o facultate de comunicare și a lucrat 7 ani în publicitate, apoi a decis să se dedice gastronomiei, specializându-se la Lyon, la Institutul Paul Bocuse. Își pune în valoare pasiunea la restaurantul ”Szikra” deschis în Sfântu Gheorghe.

PAGINA

47

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

5 cluburi care au făcut istorie în România Faptul că am împlinit 20 de ani de existență ne-a făcut un pic nostalgici, așa că am început să depănăm amintiri din ultimii ani și așa am ajuns și la cluburile din țară prin care am tot petrecut în ultimele două decenii. Deci, iată 5 cluburi, din cinci orașe din țară, care au făcut istorie pe zona de going out și clubbing:

BUCUREȘTI CLUB A  Blănăriei 14  0759.392.059 Club A a împlinit anul trecut 50 de ani de existență. Cu o astfel de vârstă este cel mai vechi club studențesc din România.

Din 1969 a avut o activitate neîntreruptă, iar nume precum Florian Pittiș, Johnny Răducanu, Nicu Vladimir, Mircea Florian, Țapinarii sunt doar câteva dintre personalitățile care au scris istorie în acest club. În plus, Club A este locul în care s-au lansat majoritatea trupelor de pe scena rock românească.

BRAȘOV TIMES  Republicii 59  0736.737.373 Times există în Brașov de 10 ani, iar în această perioadă (relativ scurtă) s-a transformat rapid într-un loc ce trebuie neapărat bifat ca destinație atunci când ești în Brașov și vrei să ieși în club. Este și un loc în care vrei să mergi atunci când ai chef de o seară cu muzică live, pentru că aici au loc destul de des concerte live ale unor artiști sau cover bands din România.

CLUJ EUPHORIA MUSIC HALL  Calea Mănăștur 2-6  0745.393.333 Euphoria Music Hall este deja un club cu tradiție în Cluj, „un ambasador al distracției și al concertelor live încă din anul 2001” așa cum PAGINA

48

singuri se descriu. Așadar, de aproape 20 de ani, aici au loc în mod constant petrecerile dedicate studenților sau concerte susținute de artiști din România sau din afară.

TIMIȘOARA CLUB 30  Piața Victoriei 7  0760.027.785 Club 30 este unul dintre cele mai longevive cluburi din Timișoara, dacă nu chiar cel mai longeviv (cu o istorie de aproape două decenii). De-a lungul anilor, pe scena de aici s-au perindat nume mari, reprezentând atât repertoriul românesc (Ștefan Bănică Jr., Johnny Răducanu, Iris, Holograf, Direcția 5, Vița de Vie, Cargo), cât și pe cel internațional (Dr.Alban, Boney M, No Mercy, Haddaway, UB40). După cum bine ți-ai dat seama specificul locului este muzica retro.

IAȘI LA BAZĂ  Bld. Ștefan cel Mare și Sfânt (Bloc B1-B2 Demisol)  0332.408.146 Cu mai bine de 10 ani de existență în zona de going out din Iași, La Bază este locul în care foarte mulți studenți, dar nu numai, și-au pierdut nopțile petrecând și dansând până dimineață pe playlisturi de muzică indie. În general, toate nopțile de aici erau extrem de aglomerate, rămâne de văzut cum va schimba pandemia acest obicei. În orice caz, La Bază rămâne o stare de spirit pentru orice ieșean. www.zilesinopti.ro

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

Monumentul istoric al berii

Bere cu caru'

C

a în fiecare toamnă, îmi place să stau la o bere la terasă. Nici măcar nu-mi pasă marca, iau berea casei și o consider cea mai bună, pentru că e în casa berii.

Merg la „Caru' cu bere” de când mă știu. Mai întâi, cărat de ai mei, mai apoi, când am făcut ochii mari în fața lumii și a vieții, cu prietenii. Atunci și acum, o bere savurată pe terasa Carului îmi hidratează sentimentul de confort că locuiesc în acest oraș care parcă face totul să nu-l iubești, dar de care, dacă-l cunoști până la ultima halbă, te poți îndrăgosti iremediabil. Nu mai zic că terasa e un loc ideal pentru vânătorii de apusuri instagramabile: când vine „ora albastră”, scoate-ți telefonul și urmărește cum se tupilează soarele pe după CEC-ul mare, garantez zeci de like-uri.

Dacă treceți în weekend prin Centrul Vechi, s-ar putea să vedeți la o masă un bărbat care-și poartă nobil cele opt decenii de viață. Are în față o halbă cu o bere mică. Pe aceeași masă, e și o halbă cu o bere mare. Pe aceea o beau eu, în timp ce stau la taclale cu domnul Mircea.

Niculae Mircea e nepotul celui care și-a legat definitiv numele de monumentul istoric Caru’ cu bere, Nicolae Mircea, la dispariția căruia ziarul „Universul” titra, în decembrie 1929, „Moartea unui mare român”.

Niculae Mircea și-a asumat sarcina de a restaura și prezerva acest simbol al Bucureștiului de ieri și de azi.

Nu doar în memoria bunicului a cărui statuetă (un bust de bronz realizat de Ion Stanea) poate fi admirată azi la Caru’ cu bere, ci și pentru că se simte dator să le redea clienților de azi și de mâine, dar și orașului în sine, o clădire simbolică și o istorie fascinantă.

www.zilesinopti.ro

L-am cunoscut pe Niculae Mircea într-o după-amiază de noiembrie și, în prima oră în care am stat la masa la care urma să îi iau un interviu, n-am făcut altceva decât să tac expresiv, urmărit de privirea scrutătoare a moștenitorului de la Caru’ cu bere și captivat de relatările sale despre acest loc de poveste. Venisem pregătit să întreb de celebritățile care au trecut pe aici. Despre țepii rebeli ai lui Mateiu Caragiale și silueta ironică a lui nenea Iancu, fieșcare înfruptându-se abitir. Despre vajnicii ardeleni Octavian Goga, George Coșbuc și Onisifor Ghibu, împresurați de țapi, de mici și de Mitici.

Despre junii primi de odinioară Kirk Douglas, Jean Paul Belmondo, Jean Marais, ba și despre Jean Marais-ul nostru, Florin Piersic ăl vârstnic, gustând cu plăcere din bucate tradiționale românești. Sau despre membrii trupei Rolling Stones. În schimb, în acest monument istoric construit în stil neogotic, după planurile arhitecților Zigfrid Z. Kofczinski și Al. Pesch, am descoperit un monument de modestie și de devoțiune față de inestimabila moștenire de care se ocupă. Într-un loc doldora zilnic de mușterii, mulți dintre ei de seamă, Niculae Mircea își face timp să depene povești cu un ziarist care îi soarbe vorbele. Ziaristul mai soarbe și din bere, se mai gândește că în ultimele trei decenii a băut bere cu carul acolo, dar niciodată nu i-a păsat marca de bere. I-a ajuns că o consuma în singurul monument istoric din București închinat berii.

Mircea Niculae

PAGINA

49

GURMAND

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

Delicii de pin și alte finețuri A trecut vremea în care dacă spuneai că ți-ai luat o salată, erai întrebat dacă n-aveau și de mâncare.

Aș vrea să vă ispitesc cu o salată de pin. Poate vă e foame, de aia zic. E posibil ca și voi, ca și mine, să fi crescut într-un mediu în care salata era salată: era foarte bună doar lângă un fel principal. Dacă era de fructe, putea ține loc de desert.

Dar vremurile s-au schimbat, gastronomia la fel. Îmi amintesc cu duioșie de un episod de la începutul anilor 2000, când invitaserăm la masă simandicoasă, din partea revistei la care lucram, o doamnă. Femeie educată, profesoară pensionară, din provincie. Dar o invitaserăm la un restaurant fusion din cadrul unui hotel bucureștean cu multe stele, unde era evident că ajunsese prima oară. Iar fusion-ul culinar nu era - nici douăzeci de ani mai târziu nu e! - chiar pe toate gusturile. Doamna s-a uitat lung în meniu și a ales ceva ce suna cât de cât accesibil: salată de pui. Dar, vedeți bine, www.zilesinopti.ro

la fusion, puiul era ascuns sub o frunzuliță - puține premise să te scoli sătul de la masă.

Cum ziceam, și în gastronomie, n-am stat pe loc în ultimii douăzeci de ani. De aceea, vă propun să încercați o salată cu ferma convingere că e savuroasă, ba și sățioasă. Nu precum o ceafă cât farfuria și o găletușă de cartofi prăjiți, dar orișicât. Salata cu pricina e în noul meniu al unui restaurant asociat altui hotel bucureștean cu multe stele. Sincer,

combinația m-a surprins un pic și pe mine, întrucât pinul în mâncare îl întâlneam mai des în deserturi sau ca element decorativ, nu ca o componentă a salatei Pine, servită la Pine Restaurant and Terrace, după cum îi spune și numele, un fel de specialitate a casei.

Cu autoritatea celui care a publicat peste o sută de cărți despre gătit, autorul american Cuck Williams spunea cândva că simplitatea e esența unei salate bune: arome curate și distincte, care, aduse împreună, se potențează reciproc.

Așa e și cu această salată Pine.

Rețeta pare simplă: e un mix de salată, avocado, castraveți feliați, roșii cherry, dressing de rodii și semințe de pin. Pentru cei care se tem că nu va fi destul, salata e disponibilă și cu file de ton la tigaie, și cu pui cu sos de portocale.

Iar pentru cei care vor să dea de gustul pinului, dar se tem că o salată nu e suficient de consistentă, în meniu există și un fel de mâncare sățios bazat tot pe pin: risotto cu muguri de pin pregătit cu parmezan, spanac, brânză de capră și ulei de trufe.

Gastronomie mediteraneană Salata de pin poartă semnătura unui tip simpatic, originar din Panama și stabilit în România (îl știți și de la televizor): Chef Ernesto Dosman, Executive Chef la Crowne Plaza Bucharest. La începutul toamnei, acesta le-a propus bucureștenilor o călătorie culinară sub semnul gastronomiei mediteraneene. Creativ și mereu în căutare de inedit culinar, Chef Ernesto poate face orice din orice. Când a lansat noul meniu, favoritele mele au fost: piept de rață glazurat cu portocale și servit cu piure de varză roșie și dulceață de portocale cu ardei iute, mușchi de vițel la cuptor servit cu piure de cartofi dulci și sos din vin de Bordeaux, mousse de ciocolată infuzat cu ghimbir servit cu o dușcă de ceai de Lemon Grass. Greu de înșirat, ușor de savurat, musai de memorat.

PAGINA

51

Octombrie 2020

POP CULTURE MAGAZINE

5 restaurante care au o poveste BUCUREȘTI CARU’ CU BERE  Stavropoleos 5  0726.282.373 Cu o istorie de peste 130 de ani în spate, Caru’ cu bere a fost și este în continuare un simbol al centrului istoric al Bucureștiului, fiind locul preferat de întâlnire atât pentru bucureșteni, cât și pentru turiștii străini. De asemenea, este și un loc care, de-a lungul timpului, a atras multe personalități precum I.L. Caragiale, George Coșbuc, Prințul Moștenitor al Japoniei sau trupa The Rolling Stones.

BRAȘOV BISTRO DE L’ARTE  Piața George Enescu 11Bis  0720.535.566 Bistro de l’Arte se numără printre acele restaurante din Brașov care oferă mâncare și ospitalitate așa cum și-ar dori oricare dintre noi să primească. Mâncarea corectă, proaspătă, sănătoasă, din surse locale și băuturi curate, autohtone sau de prin lume adunate, Bistro de l’Arte se află în al 20-lea an de existență și este unul dintre cele mai vechi localuri brașovene apărute după anii ‘90. Oana Coantă, bucătarul și co-proprietarul Bistro de l’Arte, a fost desemnată de ghidul Gault&Millau „Woman Chef of the Year”.

PAGINA

52

Având în vedere că revista noastră împlinește în această lună 20 de ani de existență, ne-am gândit ca, de această dată, în aceste pagini să trecem câteva localuri care au făcut istorie în orașele lor. Așadar, iată 5 restaurante, din cinci orașe din țară, care există pe piață de mai bine de 20 de ani (ceea ce este și o garanție că fac bine ce fac):

CLUJ VĂRZĂRIE  Bld. Eroilor 35-37  0264.595.064 La Vărzărie descoperi imediat de cât timp funcționează restaurantul, pentru că este trecut direct pe meniu anul deschiderii: 1968. Chiar dacă este un local extrem de popular atât printre clujeni, cât și printre turiștii care vizitează orașul, restaurantul a rămas aproape neschimbat de mai bine de 20 de ani, iar acest lucru poate fi și bun, dar și mai puțin bun, depinde de perspectivă.

TIMIȘOARA LLOYD  Piața Victoriei 2  0744.557.151 Restaurantul funcționează neîntrerupt de 104 ani sub diferite denumiri: Cafe Wien, 23 August, Bulevard și actualmente Lloyd. Este specializat pe bucătăria internațională și pe cea balcanică. De asemenea, Carol Horvath, unul dintre chelnerii de la restaurantul Lloyd lucrează aici de peste 30 de ani. Așa că, dacă-l prinzi pe tură, sigur vei afla de la el o grămadă de povești despre acest loc plin de istorie.

IAȘI CASA BOLTA RECE  Str. Rece 10  0232.212.255 Iată un restaurant care a cărui primă mențiune documentară cunoscută, privind clădirea și locul care va deveni vestita locantă a Iașilor „Bolta Rece”, datează din 17 ianuarie 1786. De numele Boltei Reci se leagă și multe întâlniri dintre Ion Creangă și Mihai Eminescu. De asemenea, mulți membrii ai Junimii au frecventat acest loc, mai ales că localul mai purta pe atunci și numele de „Universitatea vinurilor”. www.zilesinopti.ro

Muzică

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

 Laura Coroianu  Marcian Petrescu  Mugurel Vrabete  Marius Giura  Codruţa Vulcu  Emil Ionescu  DIALOGURI FĂRĂ NOTE: LUIZA ZAN - “Nu mai cred că există un gen de muzică perfect”  OMUL CU DISCURILE: A Tribute to Joni Mitchell

PAGINA

53

Industria de evenimente Text de Laura Coroianu, cofondator EMAGIC În 2005, că să-l parafrazez pe nenea Iancu, industria de evenimente era admirabilă, era sublimă putem zice, dar lipsea cu desăvârșire.

Atunci ne-am hotărât Guido și cu mine să părăsim Olanda și să revenim în România (în fine, doar eu reveneam, el venea) pentru a deschide la București un birou EMAGIC, o companie pe care o înființasem împreună în 2000, în țara lalelelor.

Foarte repede ne-am dat seama că vă trebui să construim de la zero nu numai o echipa de specialiști în evenimente, dar și anumite servicii specifice industriei noastre, cum ar fi barurile pentru evenimente pe baza sistemului de jetoane (ulterior devenite carduri sau brățări rfid), sistemul de pază bazat pe tehnici de « crowd management », primul sistem de vânzare de bilete online etc.

Au fost niște ani frumoși de pionierat în care am lămurit brandurile mari că un festival înseamnă altceva decât « festivalul berii » - așa s-a născut www.zilesinopti.ro

B’Estfest (inițial B’Estival) în 2007, primul mare festival din România unde au concertat Pink, Santana, Moby, Alanis Morrisette, Marilyn Manson și Alice Cooper (împreună pe aceeași scenă!) și sute de alți artiști români și internaționali.

Acolo am creat prima scenă dedicată artiștilor români emergenți și tot acolo în 2011 Subcarpați au fermecat pentru prima oară publicul de pe un main stage.

Spun « fermecat », pentru că și eu am fost lipită de scenă în timpul setului lor, chiar daca mă bătea soarele în cap și aveam o sută de alte lucruri de făcut!

Dar am vorbit de B’Estfest înainte să povestesc despre Depeche Mode pe vechiul « Lia Manoliu, » în 2006 (până să fie dărâmat și reconstruit în bijuteria de acum). Concertul Depeche Mode (primul din cele 3 organizate de Emagic, 2xBucurești și 1xCluj) a fost de fapt evenimentul care a deschis România ca piață pentru concerte internaționale de mare amploare. Până atunci fuseseră câteva concerte cu artiști mari (le numeri pe degete) și niciodată un stadion « sold out », exclusiv pe

bilete. 45.000 de români și străini au fost atunci publicul fantastic care a convins atât artiștii străini cât și managerii și agenții lor că România este o destinație civilizată și sigură pentru marile turnee. După Depeche Mode au urmat Madonna, Shakira, Sting, Metallica, Lady Gaga, Lenny Kravitz, Red Hot Chili Peppers, Roger Waters/The Wall și multe alte concerte de care ne aducem aminte cu bucurie , « bucurie » fiind cuvântul cheie aici.

Guido și cu mine glumim adesea că meseria noastră este să punem umărul la făurirea unor amintiri de neuitat pentru publicul nostru și să producem nu numai concerte ci și bucurie în sufletele oamenilor.

15 ani mai tărziu, România are o industrie de evenimente – mai sunt multe de îmbunătățit cu siguranță, mai ales în planul legislativ și al reglementărilor, dar suntem pe calea cea bună. Chiar dacă B’Estfest a căzut victimă crizei financiare de la finalul deceniului anterior, s-au ridicat între timp alte festivaluri mari, medii sau mici care contribuie substanțial la împrospătarea imaginii țării noastre acasă și peste hotare. În acest nou val se înscrie și AWAKE, primul festival « boutique » din România, pe care l-am inaugurat în 2017 în poate cel mai frumos loc din Transilvania, domeniul Teleki din Gornești, Mureș.

Acolo am reușit să creăm un concept eclectic în care muzica se îmbină cu arta, design-ul, discuțiile și workshopurile pe teme de sustenabilitate, civism și inovație. Pandemia nu ne-a lăsat să ne vedem anul acesta cu fanii Awake și nici cu fanii Celine Dion pe Arena Națională. Rămânem însă optimiști că până anul viitor se vă găsi ac și de cojocul acestui covid și ne vom reîntoarce la profesia noastră de producători de amintiri și bucurie.

PAGINA

55

TEXT DE MARCIAN PETRESCU

Blues aniversar sub semnul Covid-ului

E

ciudat să ajung să aniversez 20 de ani de activitate într-un an 2020 total dat peste cap. Sărăcia asta de Guvid-19 ne-a bulit tuturor fengshui-ul și a pus pauză cam tuturor manifestărilor muzicale, indiferent de importanța lor.

Dar, indiferent cum ar sta lucrurile, pentru mine este un an în care privesc în urmă cu mândrie dar și cu o oarecare uimire... Uneori nu-mi vine să cred că eu, un băiat dintr-un orășel de provincie din zona Moldovei, din Onești, dintr-o familie de intelectuali fără veleități sau antecedente muzicale, a ajuns să studieze muzicuța, la început mai mult din joacă și din pasiunea fanatică pentru BLUES, iar în scurt timp aveam să fiu complet absorbit și aveam să mă dedic total stăpânirii ei.

Când am ales să devin muzician profesionist, în anul PAGINA

56

2000, nu îndrăzneam nici măcar să visez că o să ajung vreodată să împart scena cu unii dintre idolii mei, cărora le devoram înregistrările în încercarea de a fura cât mai mult din ele în drumul către găsirea unui limbaj personal...

Ce împlinire mai mare poți să ai în momentul în care ajungi să-i ai pe unii dintre ei ca invitați pe albumele tale.

Charlie Musselwhite, Sugar Blue, Rick Estrin mi-au făcut această onoare. Billy Branch și Kenny Neal m-au primit alături de ei pe scenă de parcă eram prieteni de când lumea.

Au trecut 20 de ani

Trenul de noapte / foto © Bogdan Țantaru

tumultoși, care au avut și rele dar și foarte multe lucruri bune, iar cel mai bun dintre toate este interacțiunea cu publicul, fără de care noi artiștii nu am exista.

O mare reverență fac în fața tuturor celor care m-au onorat cu prezența la concerte în toți acești ani de când sunt pe scenă alături de formația mea Trenul de Noapte.

Vă mulțumim că existați și că ne oferiți motive destule pentru a exista și a continua cel puțin încă 20 de ani.

Vă salută cu deosebit respect al vostru slujitor credincios al blues-ului și a muzicuței, Marcian Petrescu. www.zilesinopti.ro

TEXT DE MUGUREL VRABETE

HOLOGRAFICA În vremurile astea ciudate pe care le trăim, cu un viitor nesigur în industria muzicală, ne mai încurajăm cu faptul că formația a supraviețuit schimbării a două sisteme politice, unei schimbări de secol și de mileniu și tuturor prefacerilor din piața muzicii. Nu e puțin lucru. Am trecut prin vinil, casetă audio, compact disc și vânzare pe internet, am rămas în picioare după ce toate genurile noi apărute ne prevesteau sfârșitul dance, grunge, thrash, rap. Poate unul din momentele importante a fost și anul 2000, și, evident, albumul “Holografica”.

T

ocmai ce renăscusem cu succesul din 1998 cu piesa “Ți-am dat un inel” de pe albumul “Supersonic”, moment ce ne-a propulsat din nou în atenția publicului și în topurile de vânzări și eram în acel moment, dificil întotdeauna, în care după un succes de proporții, se așteaptă de la tine ceva și mai și. Prima reacție e să încerci să faci din nou ceva asemănător cu fostul hit.

Practica a demonstrat că nu funcționează. Așa că ne-am lăsat în voia sorții - și a inspirației - pe undeva eliberați de povara unei obligații de stil. Era clar că nu avem de ce să ne mai www.zilesinopti.ro

întoarcem la hard-rockul anilor ’80 și că putem să ne exprimăm mult mai divers. Și cred că am reușit, fiindcă toate cele 10 piese ale albumului, fiecare în felul ei, a avut ceva deosebit.

Anul trecut și puțin din anul acesta - atât cât am apucat - am făcut turneul “Clasic Rock”, bazat pe aniversarea celor două decenii de la lansarea albumului “Holografica”. Multe din piese nu mai fuseseră cântate de ani buni, dar, redescoperite, am constatat că aveau o energie intactă, absolut credibilă și actuală. Sigur că “Să nu-mi iei niciodată dragostea” a rămas fără îndoială cea mai cunoscută și cântată piesă, dar tot de pe acest album sunt cântate aproape tot timpul în concerte “Romeo și Julieta”, “Inima mea nu e întreagă dacă nu ești tu”, “Am rămas doar noi” și “Vine o zi”.

Asta spune că este, probabil, cel mai puternic album al nostru.

Lumea s-a schimbat în continuare, dar noi am început mileniul cu dreptul. Sper ca acest noroc să ne țină pe mai departe și să reușim să mai facem o muzică la fel de inspirată și câștigătoare.

PAGINA

57

TEXT DE MARIUS GIURA, FONDATOR GĂRÂNA JAZZ

POP CULTURE MAGAZINE

Monolog pentru o Românie mică La 24 de ani, Gărâna Jazz este, alături de festivalul de jazz de la Sibiu, cel mai vechi festival din țară. 24 de ani fără întrerupere, la un standard foarte ridicat.

A crescut an după an, s-a ajuns la o formulă cu 3 scene, s-a cântat dimineața, după amiaza și seara.

A

nul acesta, care cu greu poate fi definit, am renunțat la scenele mici, concertele s-au desfășurat pe scena din Poiana Lupului cu o participare foarte valoroasă, nesigură până în ultimele zile, datorită restricțiilor din aproape toate țările.

După ce am schimbat de vreo 6 ori line-up-ul, am reușit să aduc artiști din Polonia, Serbia, Austria, Germania, Norvegia, Rusia, Israel și Anglia. Unii au acceptat să intre deliberat în carantină la întoarcerea în țara lor, alții au luat trenul până în Germania, de unde au putut zbura spre România, au făcut la fel la întoarcere și au scăpat de carantină. S-a cântat cu o poftă nebună, pentru mulți a fost primul concert cu public din acest an.

S-au întâmplat multe la Gărâna în tot acești ani, unele povești pot fi subiecte de cărți sau scenarii de filme: - Replica lui John Abercrombie la huiduielile și pietricelele adresate Elenei Udrea (ministru al turismului în acel an) în timp ce pe scenă se cânta ”what the fuck is going on?“; - Pierderea finanțării de la ministerul de resort în mandatul lui Paleologu, care a uitat să semneze contractul în timp util; - Atitudinea unui alt ministru al culturii, care mi-a replicat în biroul lui: “nu vreau și nu pot” - Replica unui șef de județ, care la argumentul că e un festival mare: “Fă-l mai mic!”

Despre atitudinea conducerii județului în care are loc festivalul nu pot spune decât că e de o stupizenie cruntă, unde prostia și incultura sunt la ele acasă. www.zilesinopti.ro

Am adus vorba de autorități și trebuie să și justific de ce: un festival de asemenea nivel nu poate fi susținut doar din sponsorizări, e nevoie esențială și de aportul acestora. Festivalul a pornit de la “o joacă” între prieteni, muzicieni de jazz din Timișoara, plecați în țări străine care după 1990 au revenit în țară și au hotărât să cânte la Brebu și la Gărâna. Așa a început, în curtea Hanului “La Răscruce”, într-un șopron amenajat, apoi într-un foișor, unde au cântat: Liviu Butoi (primul organizator, alături de Gigi Taus), Paul Weiner, Puba Hromdka, Bega Blues Band, Mircea Tiberian și alți câțiva. 50 de spectatori, apoi 100, apoi 150, la ediția a șasea locul s-a dovedit neîncăpător. A fost anul în care a venit prima mare vedetă: Eberhard Weber. Începând cu ediția a șaptea, ne-am mutat în Poiana Lupului la intrarea în sat.

Restul e poveste…

Citiți articolul integral pe www.zilesinopti.ro PAGINA

59

Octombrie 2020

POP CULTURE MAGAZINE

15 ani de ARTmania prin ochii Codruţei Vulcu, directorul festivalului

F

estivalul ARTmania a apărut în peisajul public acum 15 ani, putând fi considerat chiar unul dintre pionierii și promotorii evenimentelor de acest fel de la noi din țară, în special pentru zona rock și a genurilor muzicale contemporane. O zonă care, la momentul respectiv (în 2006) nu prea era reprezentată în România la nivel de manifestări sau evenimente, cu atât mai puțin în Transilvania.

ARTmania a apărut ca un proiect făcut de o sibiancă pentru Sibiu, care își dorea ca și noi să avem o experiență muzicală, de festival, ca afară. Adică, așa cum a avut ocazia să vadă în anii studenției, când a lucrat foto-reporter corespondent de la o serie de festivaluri din Europa. Însă, în esență, pentru Codruţa, ARTmania s-a născut din pasiunea pentru muzică și pentru artă și frumos în general. După cum poate fi ușor de intuit, muzica a fost dintotdeauna o pasiune personală, în special când vine vorba de genurile muzicale „guitar based”.

De la această pasiune pentru arte a apărut și ideea platformei ARTmania.

ARTmania Festival nu înseamnă doar concerte ale unor mari formații internaționale și locale.

Muzica este componenta de bază de la care a pornit totul, însă, reprezintă doar o parte din experiența pe care festivalul doriește să o ofere iubitorilor de artă din România și din străinătate.

PAGINA

60

Încă de la începuturi, ARTmania a fost gândită ca o platformă culturală menită să ofere publicului cât mai multe evenimente și moduri de a experimenta forme variate de expresie artistică, precum: concerte, expoziții, lansări de carte sau proiecții de film.

Acest spațiu comun de întâlnire al artiștilor și al publicului la nivelul sunetului, culorilor, imaginilor sau literelor, găzduit de Piața și de cetatea medievală, formează spațiul de poveste și magia care reprezintă, în esență, spiritului festivalului.

Iar pasiunea pentru fotografie - Codruţa a terminat secția de fotografie a Universității de Artă din București - a continuat să fie prezentă și în interiorul festivalului. De-a lungul edițiilor, ARTmania a găzduit și expoziții sau seminarii de fotografie de eveniment, pe lângă expozițiile de pictură, sculptură, www.zilesinopti.ro

Octombrie 2020

pe lângă lansări de carte, sesiuni de poezie ori proiecții de film. Și pentru a promova oferta culturală a muzeelor din Sibiu, de 14 ani încoace, festivalul a dezvoltat un parteneriat cu muzeele din Sibiu, în baza căruia sunt organizate expoziții inspirate din cultura gotică, participanții la eveniment având, de asemenea, reduceri sau acces gratuit la expozițiile curente ale acestora. Proiectul a fost, de altfel, prima manifestare românească de tip festival care a dezvoltat ideea de îmbinare dintre artă și divertisment („entertainment”) pentru a aduce artiștii mai aproape de public.

Pentru Codruţa și pentru colegii săi, ARTmania reprezintă un proiect alături de care au crescut.

De altfel, pentru mulţi din comunitatea conturată în jurul festivalului, ARTmania este locul în care s-au cunoscut şi în care, de-a lungul atâtor ani, au împărtăşit pasiuni şi valori comune. Unii membri ai comunităţii, spre exemplu, au început să vină la festival când erau foarte tineri şi au continuat să facă acest lucru alături de copii, familie, prieteni.

Aceste lucruri dau echipei forţa de a continua, de a găsi energie pentru a trece peste greutăţi şi peste multe momente intense apărute în cei 15 ani de evenimente, a căror dificultate este cunoscută de orice organizator de la noi. Însă, comunitatea a dat mereu echipei ARTmania curajul şi energia de a www.zilesinopti.ro

FESTIVAL continua şi de a ajunge să facă un proiect aşa cum își doreau încă de la început: un festival care să atragă iubitori de muzică și de artă din întreaga țară și care să devină cunoscut în timp și peste granițe.

Dovadă stau nu doar mărturiile artiștilor care l-au vizitat în toți acești ani, uneori în premieră, ci și faptul că ARTmania Festival a câștigat trofeul categoriei „Best Small Festival” la competiția internațională European Festival Awards, surclasând un număr impresionant de înscrieri și de voturi din întreaga Europă, potrivit organizatorilor evenimentului. În categoria „Best Small Festival” pot concura festivaluri care au o rată de participare pe zi de până la 10.000 de persoane, inclusiv. În afara acestei reușite, în 2018, festivalul a fost nominalizat la categoria „Promoter Of The Year” și la categoria „The Award for Excellence & Passion”. European Festival Awards este cea mai importantă competiție dedicată industriei muzicale europene, fiind lansată în 2009 de Yourope (Asociația Europeană a Festivalurilor) pentru a oferi recunoașterea profesională a industriei internaționale acelor evenimente de profil și specialiști care obțin rezultate deosebite și ridică standardele de calitate ale acestui domeniu la nivel european.

Pe lângă premii şi pe lângă faptul că cei din echipa ARTmania sunt invitaţi ca vorbitori în panel-urile unor conferinţe internaţionale de specialitate consacrate, ceea ce arată că au reuşit de acum ceva ani să pună România pe harta evenimentelor de profil din Europa, bucuria e dată şi de faptul că numele ARTmania este asociat cu o serie de premiere muzicale, cu artişti pe care festivalul a reuşit să îi aducă pentru prima dată în faţa fanilor din România. Din lunga serie de nume, putem aminti muzicieni sau trupe precum: Nightwish, Serj Tankian, Within Temptation, Apocalyptica, Die Toten Hosen, Dream Theater, Opeth, The Sisters of Mercy, Pain, Helloween, Rage, Tarot, Dark Tranquillity, Swallow the Sun, My Dying Bride, Architects, Amorphis, Tiamat, Devin Townsend, Anathema, Lacuna Coil, Lacrimosa, Poets of the Fall, HIM, Peter Hammill, Steven Wilson sau Deine Lakaien pentru a-i enumera doar pe câţiva dintre cei care au trecut pragul festivalului ARTmania.

PAGINA

61

LUIZA ZAN

foto © Orsolya Balint

INTERVIU DE IOAN BIG

“Nu mai cred că există un gen de muzică perfect”

N

ăscută pe 7 octombrie 1980 în Tulcea, crescută în Neamţ, a studiat lied-oratoriu la Conservatorul din Iaşi, a devenit populară cu trupa de pop-rock Slang alături de care a câştigat Cerbul de Aur la Braşov, şi-a clădit o carieră naţională de succes ca artistă de jazz şi gospel având reşedinţa în Sfântu Gheorghe şi a fost dascăl la Universitatea de Muzică din Bucureşti... nu se poate spune că Luiza Zan, la cei 40 de ani pe care îi împlineşte luna aceasta, nu îşi cunoaşte bine ţara şi compatrioţii. Dar cât o cunoaşte publicul pe Luiza Zan dincolo de performanţele vocale pline de forţă emoţională ce o fac una dintre prezenţele cele mai calde şi elegante de pe scenele noastre? Sunt destule lucruri de aflat despre această artistă excepţională prin modul în care a asimilat diferitele genuri muzicale într-un caleidoscop personal din care s-au materializat interpretări, versuri şi compoziţii inclusiv de teatru şi film - memorabile.

PAGINA

62

Luiza, înţeleg că intenţionezi să sărbătoreşti împlinirea a 40 de ani de viaţă prin lansarea unui nou album.

Nu că intenţionez, deja toate demersurile sunt făcute. Ar fi trebuit să anunţăm mult mai din timp pentru că dacă pandemia ne-ar fi permis am fi avut un turneu de prelansare dar aşa vom vedea în ce variantă va fi lansat. Oricum, cu siguranţă în luna octombrie va apare noul meu album, cel cu numărul 9.

E un material discografic care reprezintă înregistrarea unui concert live cu Big Band-ul Radio, concert care a avut loc pe 21 februarie 2019 şi care a marcat aniversarea a 100 de ani de la naşterea lui Nat King Cole. În acest concert am încercat să introducem cât mai multe dintre piesele pe care lumea le cunoaşte din repertoriul lui Nat King Cole dar, în acelaşi timp, pentru că a fost şi an aniversar Mihai Eminescu pentru care eu am o mare dragoste, pe acest album veţi găsi şi o piesă care se numeşte The Lake, este varianta în limba engleză a Lacului lui Mihai Eminescu cu textul lui Dimitrie Cuclin şi muzica mea.

E o variantă originală, un fel de Gospel... asta ca să-ţi dezvălui unul dintre secrete.

Te-am ascultat anul trecut la Qreator cu proiectul ‘Mihai Eminescu’. Ce te-a făcut să dai poeziei un rol din ce în ce mai important în muzica ta?

Provocarea a venit de la faptul că nu mi-a plăcut să scriu versuri pentru muzică în limba română.

Chiar nu mi-a plăcut fiindcă având pasiunea pentru Jazz, am plecat de la ideea că Jazz-ul www.zilesinopti.ro

DIALOGURI FĂRĂ NOTE

Ai în spate 20 de ani de carieră în decursul căreia ai arătat că eşti o ‘transfrontalieră’ în spaţiul performativ. Ce te atrage la o anume muzică încât să îţi doreşti să o interpretezi?

O să răspund tehnic.

Poate fi o piesă cu un text foarte frumos sau poate fi o piesă în care melodia se combină foarte interesant cu armonia dar, în general, ce mă atrage la o piesă este combinaţia de factori: ritm, armonie, melodie şi topică.

Topica e un aspect al textului, al libretului, pe care de obicei lumea nu îl ia în considerare. Felul www.zilesinopti.ro

în care cad accentele pe cuvinte, felul cum un cuvânt capătă mai multa importanţă susţinut de o anumită notă... recunosc că sunt foarte metodică atunci când ascult muzică. Selectez din toate genurile de muzică acele piese care au ceva de spus, fie din punct de vedere al construcţiei armonice, fie din punct de vedere al textului. Iubesc mult Musical-ul întrucât combinaţia asta dintre text şi muzică e foarte bine pusă în valoare, are o încărcătură foarte dramatică.

Dar şi din muzica foarte uşoară, să zicem aşa, extrag acele piese care mie îmi spun ceva.

Deseori râd împreună cu soţul meu de faptul că am şi-acum o slăbiciune ruşinoasă pentru anumite piese Backstreet Boys, doar pentru că muzica lor mă duce cu gândul la o anumită stare în care eram atunci când le-am ascultat. Deci nu mai cred

că există un gen de muzică perfect. Poate să fie orice piesă care înseamnă ceva pentru un om sau altul şi de asta, atunci când compui un repertoriu ca interpret, ai datoria de a te gândi şi la ce-şi doresc ei să asculte şi nu doar la ce-ţi doreşti tu să cânţi. De aia, felul în care îmi compun un repertoriu încearcă să respecte un pattern clar, adică să aibă un concept dar, în acelaşi timp, să strecurăm în mijlocul conceptului culori diferite ca să putem capta şi din sufletul omului care a venit cu prietena lui, de nevoie, la concert sau al soţului care încearcă să o împace pe soţie, în fine, diverse situaţii în care se găsesc oamenii din public.

Nu toată lumea vine de mare drag pentru Jazz la concert.

Unii vin datorită contextului şi atunci pentru toată lumea trebuie să surprindem mici momente în care să fuzionăm cu publicul... că din asta iese succesul unui concert. [...]

foto © Orsolya Balint

sună cel mai bine în engleză. Dar pentru că pe Eminescu îl iubesc foarte mult, mi-am dat seama de fapt că Richard Oschanitzky a avut nişte aranjamente foarte interesante la unele din poeziile lui Mihai Eminescu şi am inclus în programul ăsta pe care l-am realizat anul trecut împreună cu Tajti Albert şi o piesă care se numeşte Floare albastră, scrisă de Vasile Spătărelu, un personaj important în viaţa mea pentru că l-am prins în viaţă pe vremea când eram studentă la Conservatorul din Iaşi şi pentru care mama mea avea un deosebit respect. M-am bucurat foarte tare să pot cânta piesa asta, Floare albastră, o piesă corală, în variantă de pian şi voce, un pic mai jazzificată, aşa, şi-am descoperit astfel că Mihai Eminescu este foarte, foarte, foarte Jazz.

Jazz-ul poate deveni însă, din acest motiv, o sursă de frustrări?

Nu, tocmai pentru că Jazz-ul implică foarte multă căutare, foarte multă metodă, foarte mult studiu, iar publicul său trebuie să fie priceput într-o oarecare măsură, trebuie să înţeleagă încotro se duce căutarea noastră.

PAGINA

63

Emil Ionescu

TICKETING

iaBilet.ro, despre anii 2000 și cum au început românii să cumpere bilete online iaBilet.ro este cea mai mare platformă de vânzare de bilete la evenimente din toată România și nu numai. De peste 8 ani, de aici se pot cumpăra bilete pentru tot felul de evenimente, de la piese de teatru, stand-up comedy, conferințe, până la concertele trupelor favorite. Așa se face că românii au ajuns să cumpere de pe această platformă peste 1 milion de bilete pe an. Despre începuturi și anii 2000, ne-a povestit Emil Ionescu, general managing partner la iaBilet.ro Cum ți-a venit ideea unui site de ticketing?

Organizez evenimente încă din 2004 și mereu mi-am dorit să-mi fac un soft de vânzare de bilete. Prin 2012 aveam un proiect construit în jurul bulei Groupon de atunci, care vindea pachete de reduceri. De aici ne-a venit ideea să facem un site de rezervări de mese în cluburi / restaurante, care se chema rezervariclub.ro, pe care, apropo, în premieră, o să-l reactivăm în curând, dar sub altă formă. Rezervai o masă și comandai și băutura și primeai un bilet pe mail cu PAGINA

64

un cod de bare cu care veneai la host, la locație, aceștia îl scanau cu o aplicație pe telefon și erai condus la masa ta cu prietenii. Am adunat destul de multe locații în sistem, doar că publicul era puțin reticent la a plăti online rezervări și ei în continuare sunau la locație să rezerve o masă. La scurtă vreme după acel moment, m-am întâlnit cu Bianca, marketing manager la Hard Rock Cafe.

Ei ne-au propus să organizăm evenimente acolo în fiecare joi. Așa ca am discutat cu niște parteneri dragi de-ai noștri, de la Sprint Media, care ne-au ajutat cu artiștii locali, iar mie mi-a

venit ideea ca în loc de coduri de bare pentru rezervări la masă, să vindem coduri de bare pentru bilete, cu tot cu rezervare la masă. Așa s-a născut în 2012 iabilet.ro. Îți mai aduci aminte care a fost primul eveniment la care ați vândut bilete?

Primul eveniment pilot cu bilet a fost concertul lui Robert Turcescu, care și-a aniversat ziua de naștere pe scenă, cu mulți invitați, alături de trupa sa (cânta destul de bine), iar primele concerte au fost cu Direcția 5 și Proconsul.

Cum arată acum industria de evenimente vs. anii 2000?

Dacă îmi permiți o glumă: sunt cam la fel, având în vedere pandemia. Atunci, existau doar câțiva promoteri care făceau în special show-uri mari spre foarte mari, cum ar fi Marcel Avram sau Dorian Ciubuc.

Cred că putem vorbi de o piață de evenimente abia începând cu 2010, când numărul de evenimente medii / mari s-a mărit și piața a fost ridicată de dezvoltarea vieții de noapte.

Dacă ar fi să facem o comparație între martie 2020 și martie 2000, cred că diferența majoră e în numărul de organizatori. Doar noi lucrăm cu peste 1000, activi din toată țara, și asta înseamnă o industrie activă.

Care a fost cea mai mare satisfacție în toți anii de existență a site-ului?

Am educat și schimbat piața de ticketing total. Și o să tot continuăm s-o facem. www.zilesinopti.ro

Omul cu discurile

TEXT DE BERTI BARBERA

A Tribute to Joni Mitchell Albumele-omagiu rezistă sau nu în funcție de abilitatea interpretului de a redefini originalul prin spectrul inovativ al personalității sale artistice. Intenția oricum rămâne, iar momentul depinde doar de posibilitatea de a aduna resursele. Orgoliul unui artist se modelează în scopul evocării unui alt artist. Un mod personal de a recunoaște valoarea și influențele. Stilul Joni Mitchell reprezintă un univers care oferă o multitudine de simboluri, stări și mesaje, precum și o infinitate de posibilități de interpretare. Complexitatea copleșitoare a muzicii și a textelor ei a provocat artiști reprezentînd diverse genuri muzicale să-i preia capodoperele.

Sufjan Stevens Reproducerea fidelă în stil cover-version a unui asemenea repertoriu ar fi un efort inutil. În schimb descifrarea și expunerea prin propria prismă a pieselor scrise de Joni Mitchell reprezintă o provocare pentru orice artist valoros. Un album tribut Joni Caetano Veloso Mitchell reunește artiști pop, rock, indie, country, folk și jazz, toți reprezentanți de seamă ai fiecărui gen în parte și atrași irezistibil de poetica și esența

PAGINA

65

unui artist imens și unic. Un exercițiu intelectual și emoțional pentru artiști de ambele sexe, acest proiect acceptă peisaje sonore care poate în alt context s-ar fi dovedit necompatibile. Sufjan Stevens își aplică propriile teorii pe “Free Man In Paris”, Caetano Veloso aduce boarea tropicală în “Dreamland”, iar feminitatea sofisticată reiese din versiunile surprinzătoare ale unor piese precum “The Bojo Dance”, “For The Roses” sau “Blue”, interpretate de Bjork, Cassandra Wilson sau Sarah Mc Lachlan. Un proiect greu de definit, aparent neunitar, început în anii ’90 și finalizat în 2007, în care recunoști stilul fiecărui artist și în Bjork același timp simți atingerea stranie și rafinată a muzicii lui Joni Mitchell. E adevărat că opera ei ar merita mult mai multe și mai bine realizate omagii de acest gen, dar prezența acestor nume care-și imprimă propria amprentă într-un context eclectic, experimental și solicitant reprezintă o dovadă de creativitate, respect și inteligență, absolut necesare în lumea muzicală, mai ales în zilele noastre greu împovărate de mediocritate. www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE foto © Daniel SECARESCU

ÎNAPOI ÎN VIITOR

Scrisoare de dragoste pentru 20 de ani din Secolul 21!

P

ână în Revoluție, nici nu speram că va exista o revistă care să ne ghideze la spectacole, când vom fi avut de unde alege, căci era mare secetă, și mai mult, să aibă și articole demne adesea de publicațiile de mare anvergură. La Paris, în prima mea călătorie, după inexistența pașaportului spre libertate de până în ‘89, în vara lui ‘90, după oribilul episod al venirii minerilor la București, la puțină vreme după sublima Piață a Universității, am descoperit Pariscopul, un joc de cuvinte într-un cuvânt, valiza, chiar geamantan i-aș zice, între Paris și periscopul, care amintea de cărțile de aventuri ale lui Jules Verne! Peste ceva timp a apărut această variantă și la noi, pe care o așteptam cu nerăbdare și interes, ca să ne scape de chinurile căutărilor prin ziare și mai apoi pe Net, unde uneori, se poate întâmpla să n-ai WiFi. Dar mai ales, să rămână o dovadă palpabilă, asemeni albumelor de familie, cu fotografii, devenite retro, mai nou vintage, de o tandrețe fără egal.

PAGINA

66

La mulți ani, dragă Big, după 20 de ani, ca-n Alexandre Dumas, tu ești mușchetarul nostru care cu spada ta devenită condei ne-ai ajutat să vedem the big picture, și la propriu și la figurat, ne-ai făcut să ne trăim mai frumos și mai intens, Zilele și Nopțile! Ai fost și rămâi un aide-memoire rafinat și indispensabil pentru cinefilul bulimic și mereu în criză de timp, un personaj aproape SF prin seriozitatea și perseverența ta atipice. Sper ca exemplarele să fie păstrate într-o arhivă unde cu siguranță vor avea pe lângă valoarea între timp istorică și una de putere a exemplului, pentru călăuza noastră necesară, într-o lume haotică și a coincidențelor de programare, când un sfat pentru soluția ideală de petrecere a puținului răgaz e mai mult decât binevenit, pentru a nu rata esențialul din viața noastră de consumatori de artă! Don’t ever give up!

IRINA-MARGARETA NISTOR for ever o fană înrăită și dependentă de acest miracol fără de sfârșit www.zilesinopti.ro