Zile și Nopți Brașov | Februarie 2024

Smartbill.ro

februarie 2024 | zilesinopti.ro

Uimitor de ușor, pentru orice antreprenor.

Peste 100.000 de afaceri folosesc deja e-Factura de la Smartbill.

Februarie 2024

editorial

POP CULTURE MAGAZINE

Primăvară timpurie în teatru

Ioan BIG, publisher

Î

n relativă linişte, datorată vacanţei de iarnă, a trecut deja prima lună dintr-un an care, prin cele patru runde de alegeri, se prefigurează a fi dominat de show-urile de circ electoral, cu o faună pestriţă de măscărici şi iluzionişti agitaţi, care se vor întrece în a jongla cu promisiuni de viaţă mai bună, aşa că este cazul să dăm poate un pic mai multă atenţie spectacolelor cu caracter (pop) cultural ce înglobează creativitate autentică, pe care ne-am propune să le trecem pe lista experienţelor de încercat în următoarele săptămâni.

Referitor la cinema, peisajul este cam arid în materie de super-producţii deoarece se simt consecinţele grevei scenariştilor şi actorilor de la Hollywood, dar ne vom putea bucura, totuşi, de filme precum Argylle, noul film al lui Matthew ‘Kingsman’ Vaughn, sau de aşteptatele continuări la Dune şi Kung Fu Panda. În februarie, avantajul absenţei blockbusterelor e acela că putem savura în tihnă filme de Oscar - Zona de interes, Sărmane creaturi, În numele pământului -, mai ales că unele, precum Dragoste la foc mic, se potrivesc la fix cu atmosfera de Valentine’s.

Tot în zona asta se încadrează şi concertele, pentru că, în februarie-martie, trendul pare a fi cel romantico-nostalgic, tonul fiind dat de artişti români al căror succes s-a construit pe sensibilitate, precum Direcţia 5, Irina Baianţ sau Holograf, dar şi de invitaţi străini - Bonnie Tyler, Nikos Vertis, Richard Clayderman - a căror muzică trezeşte amintiri frumoase, în special generaţiilor de vârsta a doua.

Baza de going out cultural stă însă în teatru, deoarece luna februarie este pigmentată de o www.zilesinopti.ro

serie de premiere ce se anunţă memorabile prin combinaţia între valoarea textelor dramaturgice şi reputaţia regizorilor responsabili de adaptarea şi punerea lor în scenă. După aclamatele Plugarul şi moartea şi Antonin Artaud. Famila Cenci, Silviu Purcărete revine la Naţionalul ieşean, cu O tragedie veninoasă – după Women beware women, de Thomas Middleton, aşa cum la Teatrul Naţional “Marin Sorescu” din Craiova, Declan Donnellan recidivează după succesul cu Oedip Rege, propunându-ne... Hamlet! De altfel, se pare că Shakespeare este în trend, din moment ce Andrei Şerban va avea premiera cu A douăsprezecea noapte la Teatrul de Stat Constanţa, urmând ca piesa să beneficieze şi de tratamentul lui Botond Nagy - A douăsprezecea noapte sau Cum doriţi - pe scena Naţionalului clujean, la început de martie, iar pe 16 februarie este programat Visul unei nopţi de vară, în regia lui Florian von Hoermann, la Teatrul Național “Radu Stanca” Sibiu. Mai mult, în martie, la Teatrul Maghiar de Stat “Csiky Gergely” din Timişoara, va putea fi văzută producţia piesei shakespeariene Pericle, în viziunea cunoscutului regizor britanic de teatru şi operă Philip Parr.

Desigur, propunerile de montări cu premiera programată luna aceasta sunt mult mai variate, de la piese clasice, precum Lecţia lui Eugène Ionesco, de la Craiova, în regia lui Bobi Pricop, sau Amadeus, a lui Peter Shaffer, de la Teatrul “Sică Alexandrescu” din Braşov, în regia lui Gavriil Pinte, la premiere absolute, precum Căpşuni de zăpadă, textul lui Petro Ionescu, pus în scenă de Cosmin Panaite la Teatrul “Matei Vişniec” din Suceava, dar credem că aceste exemplificări sunt suficiente pentru a vă convinge că primăvara a venit mai devreme în teatrele româneşti şi ar trebui să o trăim... din plin.

PAGINA 3

Februarie 2024

Autori & contributori

www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/zilesinopti ZILE ȘI NOPȚI - POP CULTURE MAGAZINE ISSN 2559-172X Apare gratuit, lunar.

Nr. 2 (568) - Februarie 2024 Tiraj: 20.000 exemplare București, Brașov, Cluj, Constanța, Iași, Timișoara.

Gruia DraGOMir

Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro

HOria GHibuȚiu

iOaN biG

PubLiSHer

aLiN GĂLĂȚeSCu SeNiOr eDiTOr SeNiOr eDiTOr reDaCTOr

Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro

aLeX MuȘaT

Director Vânzări: Simona Stoichici, simona@simone-advertising.ro

reDaCTOr

Publicitate agenții: Florentina Păuna, florentina.pauna@gmail.com

CLauDia aLDea

Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro

DeLia MiTraCHe

Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro

TeODOra braTu

Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro

MĂDĂLiNa LeFTer

Dezvoltare online: Radu Ganea, radu.ganea@zilesinopti.ro

iuLiaNa CiOCÎrLaN

reDaCTOr reDaCTOr

reDaCTOr

reDaCTOr reDaCTOr

Coordonator calendar evenimente naționale, zilesinopti.ro/evenimente-romania/ tibi.oprita@zilesinopti.ro Redacție Print/Online/Social Media: Anastase Ștefania-Antonia, stefania.anastase@zilesinopti.ro Adrian Brănescu, site@zilesinopti.ro EDIȚIA DE BUCUREȘTI: Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro Online: Anastase Ștefania-Antonia, bucuresti@zilesinopti.ro Distribuție: Dan Budoi EDIȚIA DE BRAȘOV: site@zilesinopti.ro Distribuție: Andrei Paul, paul.andrei@zilesinopti.ro EDIȚIA DE CLUJ: Redacție și vânzări: cluj@zilesinopti.ro Distribuție: Pop Eugen Claudiu EDIȚIA DE CONSTANȚA: constanta@zilesinopti.ro

Contributori Ioana Aldea Berti Barbera Alexandra Bujeniță Raluca Radu Mădălina C. Diaconu Andrada Dincă Cezar Deli-Iorga Cosmin Dragomir Adina Barbălată Ștefan Iancu Anca Hromadnik Adriana Sohodoleanu Ioana Marghita Silvia Trașcă Ștefan Chirițescu

EDIȚIA DE IAȘI: Redactor: Laura Cozmîncă, iasi@zilesinopti.ro

februarie 2024 | zilesinopti.ro

EDIȚIA DE TIMIȘOARA: timisoara@zilesinopti.ro

Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată.

Editor: City Guide Media SRL. Brașov, str. Octavian Goga nr. 9A PAGINA 4

POP-UP STORIEs/ pag. 7 POP-UP STORiEs: Povești de dragoste din culisele Pop culture . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 POVEŞTI DE SUCCES: BIOFORIA, brandul românesc de alimente bio pentru o lume mai bună . . . . . . . . . . . . . . . . . 72

FILM/ pag. 11 Filme pe care le aşteptăm să vină odată cu primăvara . . .11 PREMIERE: PREMIERELE LUNII FEBRUARIE. . . . . . . . .13 „Un viitor luminos” ... 14 | „Argylle”...15 | „Ultimul jaguar negru”... 19 | „Sărmane creaturi” ... 20 | „Zona de interes”...23 | „Madame Web” ... 25 | „Bob Marley: One Love” ... 27 | „Dragoste la foc mic” ... 31 | „Baghead: Mesagerul morţii” ... 35 | „În numele pământului” ... 37 ANIVERSARE: MATTHEW VAUGHN. . . . . . . . . . . . . . . 17 RECOMANDARE: BOB MARLEY în secolul XXI . . . . . . 28 EXCLUSIV Interviu cu PIERRE GAGNAIRE . . . . . . . . . . 32 POINT OF VIEW: Jesse Armstrong . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39

ARTĂ/ pag. 41 FRANS HALS și arta de a râde . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41 PERFORMING ARTS: Classix Festival 2024 . . . . . . . . . . . 42 LITERATURĂ: Interviu cu DACRE STOKER : . . . . . . . . . . 44 ART (his)STORIES: GETRUDE STEIN . . . . . . . . . . . . . . . 46 ARTELE SPECTACOLULUI: Interviu cu CORINA GRĂMOŞTEANU: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48 BD . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51 ART EXPO: YOKO ONO la Tate Modern . . . . . . . . . . . . . . 52 ARTIȘTI URBANI: PISICA PĂTRATĂ . . . . . . . . . . . . . . . 54

MUZICĂ/ pag. 57 Despre dragoste și... note muzicale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57 MUZICĂ NOUĂ: Ce ascultăm în luna februarie . . . . . . . 59 DIALOGURI FĂRĂ NOTE: JOHNNY RAWLS:. . . . . . . . 60 ALBUM: OM LA LUNĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63 LIVE: Youn Sun Nah . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64 ANIVERSARE: Green Day . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64 OMUL CU DISCURILE: BRAD MEHLDAU . . . . . . . . . . 66

EAT&DRINK/ pag. 67 Industria vinului, între logica de produs și bugetul de marketing . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67 PE GUSTUL NOSTRU: Bucurie în vremea tiparului . . . 68 TOP: 6 restaurante vegane din țară . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69 GURMAND: Fenomenul Poke . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71 DRINK: Dușcă la cutiuță . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74 TOP: 6 locuri din țară unde bei un flat white bun. . . . . . . 75 MIXOLOGY: Cocktailuri pentru îndrăgostiți . . . . . . . . . . 76

LIFESTYLE/ pag. 77 Smartbill.ro

Francize ZILE ȘI NOPȚI: Sibiu, Oradea.

Sumar

Uimitor de ușor, pentru orice antreprenor.

Peste 100.000 de afaceri folosesc deja e-Factura de la Smartbill.

Luna februarie, salvată de Modă şi de Iubire . . . . . . . . . . . 79 AWARDs februarie: Parfumul lunii ... 80 | Spirits Award, ... 81 DESIGN: Ignis Studio . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82 FASHION: „În lumea lui DALÍ” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84 DESIGN & ARHITECTURĂ: Vilegiatura Vila Florica Socolescu, Sinaia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89 RECOMANDĂRI : Iubire printre umerașe . . . . . . . . . . . . . 92 FASHION EVENT: Show „CARDINALIA” . . . . . . . . . . . . 96

TEXT DE CLAUDIA ALDEA

POP CULTURE MAGAZINE

POP-uP STOries Povești de dragoste din culisele Pop culture În universul cinematografiei, literaturii și muzicii, mitul iubirii poate fi analizat ca un fenomen cultural care reflectă valorile și normele societății în care trăim, reprezentările lui depășind granițele individuale și transformându-se în adevărate legende urbane. Cu toate acestea, dacă privim dincolo de reflectoarele strălucitoare, constatăm că limbajul comun prin care oamenii își explorează propriile experiențe devine aproape de nerecunoscut și că, dincolo de aparențe, fiecare creație Pop Culture vorbește despre diferite aspecte definitorii pentru natura umană.

Atunci când ne gândim la istorisiri reale, ne putem orienta, pentru început, către personaje (adesea istorice) care au continuat să trăiască în memoria colectivă prin intermediul literaturii și filmului. Printre ele, povestea de dragoste dintre Marcus Antonius și Cleopatra rămâne una dintre cele mai captivante din toate timpurile.

Popularizată și pusă în scenă ulterior de William Shakespeare, idila celor doi vorbește atât despre tema iubirii la prima vedere, cât și despre cea a iubirii inaccesibile. După ce s-au cunoscut în anul 41 î.Hr., legătura lor a stârnit un val de nemulțumiri în Roma, unde generalul a fost acuzat de trădare după ce a renunțat la soția sa, sora lui Octavian, în www.zilesinopti.ro

favoarea reginei egiptene. Cel mai memorabil aspect din istoria lor s-a întâmplat în urma Războiului Civil dintre cei doi conducători, finalizat, în 31 î.Hr., cu Bătălia de la Actium.

Crezând că iubita sa a murit, Marcus Antonius a luat decizia de a se sinucide prin înjunghiere. La aflarea veștii despre moartea lui, Cleopatra a fost atât de devastată încât, conform relatărilor istoricilor, în anul 30 î.Hr. și-a pus capăt vieții printr-o mușcătură de șarpe.

Alături de reinterpretarea adusă de Shakespeare în 1607, în universul cinematografic, pelicula din 1963, cu Elizabeth Taylor și Richard Burton în rolurile Elizabeth Taylor

PAGINA 7

POP-UP STORiEs

POP CULTURE MAGAZINE Frida Kahlo și Diego Rivera

principale, a marcat debutul celebrei și tumultuoasei lor relații în spațiul Pop culture. Din cauză că amândoi erau căsătoriți cu alți parteneri în acea perioadă, au fost criticați îndelung de presa vremii, care i-a catalogat Regina Victoria și drept „Bonnie și Clyde de Hollywood”.

Prințului Albert Relația a continuat să fie subiect de Bonnie & Clyde controverse și interes public până în Tot din categoria poveștilor istorice, ne anul 1976, când, după cel de-al doilea divorț, amintim și de Bonnie Parker și Clyde Barrow, au pus oficial capăt poveștii. Cu toate acestea, un cuplu devenit faimos în timpul Marii Crize după aproape 50 de ani, imaginea lor încă există Economice din Statele Unite. Între anii 1932 în imaginarul colectiv prin legendele asociate și 1934, cei doi au jefuit numeroase bănci și bijuteriilor pe care Burton le-a achiziționat de-a magazine, adesea folosind arme automate lungul vieții pentru Elizabeth („I introduced Liz și mașini rapide pentru a scăpa de poliție. to beer, she introduced me to Bvlgari”).

După ce au dobândit notorietate cu ajutorul unor fotografii care au contribuit la creșterea interesului publicului și presei față de activitățile Napoleon Bonaparte lor, duo-ul a reușit să evite capturarea timp și Joséphine de Beauharnais de doi ani cu sprijinul acordat de complici și simpatizanți. În 1934, după o acțiune a FBIului, cei doi au fost împușcați mortal în timp ce conduceau prin Louisiana. După uciderea lor, prin intermediul fotografiilor, imaginea de rebeli romantici care se opun unui sistem nedrept și corupt a fost amplificată de presă și de Popular culture, transformând cuplul într-un simbol al culturii americane din perioada crizei.

Nu putem uita nici de Salim și Anarkali, una O altă conexiune complexă este cea dintre dintre cele mai cunoscute povești de dragoste din Napoleon Bonaparte și Joséphine de cultura indiană, în care un prinț se îndrăgostește Beauharnais (explorată și în biopic-ul din de o dansatoare de la curtea imperială, de Marie 2023, cu Joaquin Phoenix în rol principal). și Pierre Curie, care au câștigat Premiul Nobel În 1796, la vârsta de 26 de ani, Napoleon s-a pentru Fizică, în 1903, pentru descoperirea căsătorit cu Josephine, care era cu zece ani radioactivității, de Regina Victoria, care a plâns mai în vârstă decât el. Inițial un aranjament pierderea Prințului Albert timp de 40 de ani, politic și social (Josephine era o femeie purtând negru până la moartea ei, în 1901, de extrem de bogată, ceea ce a contribuit la Frida Kahlo și Diego ascensiunea lui Napoleon în lumea politică), Rivera, care și-au căsătoria a devenit, pe parcurs, reală, cei doi influențat semnificativ îndrăgostindu-se cu adevărat unul de celălalt. lucrările unul altuia, Chiar și în acest context, relația lor a fost și de Billie Holiday și marcată de infidelitate, iar în 1809, din dorința Louis McKay, subiect lui Napoleon de a-și continua dinastia printrexplorat în autobiografia un moștenitor (ceea ce Josephine nu îi putea cântăreței, Lady Sings oferi), cei doi au divorțat, elementele dramatice, the Blues (transformată politice și romantice făcând ca povestea să fie într-un biopic cu Diana Billie Holiday și Louis McKay amplificată și perpetuată în literatură, teatru și Ross în rol principal). cinematografie până în prezent.

PAGINA 8

www.zilesinopti.ro

Februarie 2024

ZILE ȘI NOPȚI

un inel de logodnă (pe care îl poartă în filmul High Society) aparținând Casei Cartier. După căsătorie, Grace Kelly a renunțat la cariera sa și s-a dedicat rolului de prințesă până în anul 1982, când a suferit un accident de mașină fatal. Tot din John Lennon John F. Kennedy Jr David Bowie și perioada Old Hollywood, cuplul și Yoko Ono și Carolyn Bessette Iman Abdulmajid format din Ava Gardner și Frank Sinatra a reprezentat una dintre cele mai tumultuoase și mediatizate Alături de cuplurile menționate anterior, povești de dragoste ale vremii, căsnicia lor atunci când vorbim despre povești reale din ținând șase ani. universul Pop culture, putem explora și relații Dacă ne apropiem de prezent, printre celebre care au rămas în imaginația publicului. cele mai durabile și admirate Pe lângă Elizabeth Taylor și relații din lumea muzicii Richard Burton, una dintre cele și modei se numără cea mai discutate legături din lumea dintre David Bowie și artistică a fost cea dintre John Iman Abdulmajid, care, Lennon și Yoko Ono. După îndrăgostindu-se la prima ce s-au întâlnit în cadrul unei vedere după ce s-au întâlnit expoziții din Londra, cei doi Grace Kelly și Prințul datorită unor prieteni comuni, s-au căsătorit în 1969, devenind Rainier de Monaco în 1990, s-au căsătorit doi cunoscuți atât pentru colaborarea ani mai târziu, rămânând artistică, dar și pentru activismul împreună până la moartea lor (un exemplu fiind faimoasa artistului, în 2016. acțiune Bed-ins for Peace, în Dacă discutăm despre cadrul căreia au petrecut o legături remarcabile din sfera săptămână în pat pentru a celebrităților, nu putem uita protesta împotriva războiului nici de cuplurile compuse din din Vietnam). După o perioadă Ava Gardner și George și Amal Clooney, Viola de separare în anii ’70, cuplul a Frank Sinatra Davis și Julius Tennon, Elton revenit, dar povestea lor a fost John și David Furnish, Blake întreruptă tragic atunci când Lively și Ryan Reynolds sau John Lennon a fost asasinat, în 1980. O altă Matthew Broderick și Sarah Jessica Parker, poveste tristă este cea dintre John F. Kennedy fiecare poveste spunând ceva despre modul Jr. și Carolyn Bessette, doi îndrăgostiți care în care percepem iubirea și miturile ei în au captivat atenția presei și publicului datorită spațiul Pop culture. stilului și eleganței lor (fiind considerați The „It” Couple of the 90s), dar care și-au găsit sfârșitul într-un accident de avion, în timp ce se îndreptau spre Massachusetts, în 1999.

O istorie discutată până în prezent este și cea care îi are în prim-plan pe Grace Kelly și Prințul Rainier de Monaco. După ce s-au întâlnit în 1955 Viola Davis și George și Elton John și Julius Tennon la Festivalul de Film de la Cannes, un Amal Clooney David Furnish an mai târziu, Prințul i-a oferit actriței www.zilesinopti.ro

PAGINA 9

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

Film

POP CULTURE MAGAZINE ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI PROGRAM FILME / VIDEODOME/ PREMIERE CINEMA/ POINT OF VIEW/STREAMING/ TV/ CINE COMBO WWW.ZILESINOPTI.RO/FILME/

Filme pe care le aşteptăm să vină odată cu primăvara

C

u siguranță, în lunile de primăvară ce urmează vom vedea un număr foarte mare de oameni îndreptându-se spre sălile de cinema, asta pentru că marile ecrane vor deveni portaluri către povești captivante și aventuri cinematografice de neuitat în super producții care s-au lăsat așteptate ani de zile sau continuări ale unor francize foarte populare.

Pe 1 martie va avea premiera cea de-a doua parte din saga Dune. Prima parte a câștigat șase statuete la cea de-a 94-a ediție a premiilor Oscar și a fost nominalizată la alte patru categorii. În Dune 2, nume mari precum Florence Pugh, Léa Seydoux, Austin Butler și Christopher Walken se alătură distribuției. O săptămână mai târziu, Kung Fu Panda 4 va avea premiera. La CinemaCon 2023 am aflat că povestea îl va urmări pe Po (Jack Black) în timp ce se confruntă cu un dușman cameleonic și caută un nou Războinic Dragon.

Despre cea de-a patra parte a francizei Ghostbusters știm că regizorul este Gil Kenan (Monster House), dar şi că vor reveni actorii Carrie Coon, McKenna Grace, Finn Wolfhard și Paul Rudd, cărora li se alătură Kumail Nanjiani și Patton Oswalt. Nu în ultimul rând, mai știm că decorul pentru Ghostbusters: Frozen Empire va fi cazarma de pompieri din filmele originale. Pe 19 aprilie vom avea la cinema și noul film al lui Guy Ritchie, The Ministry of Ungentlemanly Warfare. Va fi cu Henry Cavill, cu spioni și cu o unitate specială britanică pusă pe anihilat naziști în WWII. Apropo de război, în aprilie, un nou film de Alex Garland te va pune un pic pe gânduri.

Este vorba de Civil War, care oferă o viziune înfricoșătoare a ce s-ar putea întâmpla în America: un război civil care ar rupe cea mai puternică țară în două. www.zilesinopti.ro

David Leitch a devenit sinonim cu filmele de acțiune spectaculoase (John Wick, Atomic Blonde, Deadpool 2, Hobbs & Shaw), iar acum a pus pe picioare The Fall Guy, adaptare cinematografică a unei emisiuni TV din anii ’80 despre un cascador care se transformă în vânător de recompense. Ryan Gosling va juca rolul principal, alături de Emily Blunt.

Furiosa: A Mad Max Saga

La final de primăvară vine și Furiosa: A Mad Max Saga. Anya Taylor-Joy va interpreta o versiune mai tânără a lui Imperator Furiosa în acest prequel al filmului Mad Max: Fury Road, una dintre cele mai bune pelicule din ultimele decenii. George Miller va regiza, iar Chris Hemsworth va fi co-protagonistul filmului, care spune povestea răpirii Furiosei și a ascensiunii ei în clanul lui Immortal Joe. Până atunci însă, rămâne să vedem ce ne oferă luna februarie, fiindcă se apropie Oscarurile şi mai avem încă destule candidate de văzut la cinema.

PAGINA 11

PREMIERELE LUNII

Februarie 2024 | WWW.CiNeMaP.rO

Argylle

AP-12

PREMIERA 2 FEBRUARIE

2D

Titlu original: ARGYLLE Regia: Matthew Vaughn Cu: Henry Cavill, Dua Lipa, Samuel L. Jackson, John Cena, Bryce Dallas Howard, Sam Rockwell Gen: Acţiune, Thriller Durata: 135 de minute Distribuit de: Ro Image 2000

Titlu original: POOR THINGS Regia: Yorgos Lanthimos Cu: Willem Dafoe, Mark Ruffalo, Emma Stone Gen: Comedie, Dramă, Romance Durata: 141 de minute Distribuit de: Forum Film România Premieră în România: 9 Februarie 2024

N/A

PREMIERA 9 FEBRUARIE 2D

Madame Web Dolby Atmos 2D Titlu original: MADAME WEB Regia: S.J. Clarkson Cu: Sydney Sweeney, Emma Roberts, Adam Scott, Dakota Johnson, Isabela Merced Gen: Acţiune, Aventuri, SF Durata: 116 minute Distribuit de: InterComFilm Distribution

N/A

PREMIERA 16 FEBRUARIE

Bob Marley: One Love 2D

Titlu original: THE ZONE OF INTEREST Regia: Jonathan Glazer Cu: Sandra Hüller, Christian Friedel, Freya Kreutzkam Gen: Dramă, Istoric, Război Durata: 105 minute Distribuit de: Bad Unicorn

Titlu original: BOB MARLEY: ONE LOVE Regia: Reinaldo Marcus Green Cu: Kingsley Ben-Adir, James Norton, Lashana Lynch, Michael Gandolfini Gen: Biografic, Dramă, Muzică Distribuit de: Ro Image 2000

N/A

Titlu original: BAGHEAD Regia: Alberto Corredor, Cu: Freya Allan, Peter Mullan, Gen: Horror Durata: 94 de minute Distribuit de: Ro Image 2000

www.zilesinopti.ro

N/A

2D Titlu original: LA PASSION DE DODIN BOUFFANT/ THE TASTE OF THINGS Regia: Tran Anh Hung Cu: Juliette Binoche, Benoît Magimel Gen: Dramă, Istoric, Romantic Durata: 134 de minute Distribuit de: Independenţa Film

Titlu original: LITTLE EGGS: FROZEN RESCUE Regia: Gabriel Riva Palacio, Rodolfo RivaPalacio Alatriste Cu: Bruno Bichir, Maite Perroni, Gen: Animaţie, Comedie Durata: 91 de minute Distribuit de: Ro Image 2000

PREMIERA 23 FEBRUARIE 2D

Dragoste la foc mic PREMIERA 23 FEBRUARIE

PREMIERA 16 FEBRUARIE 2D

Baghead: Mesagerul morții

N/A

PREMIERA 16 FEBRUARIE

2D

Puișorii: Aventură la Polul Sud

N/A

PREMIERA 16 FEBRUARIE

Titlu original: AUTUMN AND THE BLACK JAGUAR Regia: Gilles de Maistre Cu: Kelly Hope Taylor, K.C. Coombs, Airam Camacho, Emily Bett Rickards, Lumi Pollack Gen: Aventuri, Comedie, Familie Durata: 100 de minute Distribuit de: RO Image 2000

Zona de interes

IM-18

PREMIERA 9 FEBRUARIE

Dolby Atmos 2D

Ultimul jaguar negru

Sărmane creaturi

N/A

Câinele și pisica: Pierduți prin New York

N/A

PREMIERA 23 FEBRUARIE 2D

Titlu original: CHIEN ET CHAT Regia: Reem Kherici Cu: Philippe Lacheau, Franck Dubosc, Reem Kherici, Victor Artus Solaro Gen: Animaţie, Aventuri, Comedie Durata: 80 de minute Distribuit de: Ro Image 2000 PAGINA 13

PREMIERĂ

TEXT DE TEODORA BRATU

„Un viitor luminos”

Drama unui cineast de modă veche

F

amiliaritatea poate fi pentru unii obositoare. Mulți dintre admiratorii cineastului italian Nanni Moretti trasează o linie clară între filmul său care a câștigat în 2021 Palme d’Or, The Son’s Room, și eșecul de la Cannes al lui Three Floors din 2021, penultima sa realizare. După ce a jucat multă vreme rolul principal în filmele sale, Moretti s-a reorientat ulterior către roluri secundare, iar nevrozele și replicile tăioase au fost înlocuite cu personaje moralizatoare și mai puțin amuzante, viziunea sa ironică asupra lumii cedând locul sentimentalismului. În schimb, Un viitor luminos, cel mai recent film al lui Nanni Moretti, ni-l prezintă jucând din nou o versiune a propriei persoane, de data aceasta un personaj numit Giovanni, un regizor îmbătrânit și morocănos din Italia contemporană, în jurul căruia se construieşte o naraţiune de tip film-în-film.

Acţiunea filmului la care acesta lucrează se petrece în 1956 şi e despre PAGINA 14

un circ ambulant maghiar invitat la Roma de un birou local al Partidului Comunist Italian, doar că sosirea circului coincide cu invazia sovietică a Budapestei, provocând o criză de identitate în rândul italienilor... deci este un film definitoriu pentru un regizor veteran care s-a săturat de cinematografia modernă

și de vulgaritatea capitalistă care o înconjoară. Între timp, soția și producătoarea sa, Paola (Margherita Buy), își caută curajul de a pune capăt mariajului lor de 40 de ani.

Giovanni, inconștient de această întorsătură iminentă a destinului, își terorizează familia și echipa cu exigențele sale, la rândul său torturat de pretențiile actorilor și se pierde în reverii despre alte filme pe care ar prefera să le facă, precum o adaptare a romanului The Swimmer, de John Cheever... cu el însuși în rolul principal. „Am vrut ca filmul să urmărească cursul gândurilor și emoțiilor lui Giovanni. Pentru asta, în timp ce spuneam o poveste (sau mai degrabă mai multe povești), aveam nevoie de un scenariu larg și liber, capabil să conțină diferite straturi, tonuri și stiluri. Filmul trece prin diferite crize și apoi le depășește datorită cinematografiei, care are puterea magică de a ne face să redescoperim lejeritatea și dorința de a fi fericiți. În ciuda tuturor lucrurilor”, spune Nanni Moretti.

Alături de acesta, în distribuție îi regăsim pe Margherita Buy (Mia Madre, 2015), Silvio Orlando (The Caiman, 2006), Barbora Bobulova (Sacred Heart, 2005) și Mathieu Amalric (The Diving Bell and the Butterfly, 2007).

Dramedia Un viitor luminos va ajunge în cinematografele din România începând cu data de 2 februarie. www.zilesinopti.ro

PREMIERĂ

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

„Argylle”: O poveste cu spioni și cu... Taylor Swift?

R

egizat de Matthew Vaughn şi plin de vedete, Argylle urmărește aventurile personajului Elly Conway, interpretat de Bryce Dallas Howard (Jurassic World), o romancieră care scrie cărți de ficțiune cu spioni și care-și petrece majoritatea nopților acasă cu pisica ei, Alfie. Cu toate acestea, atunci când intrigile romanelor sale - centrate pe agentul secret Argylle (Henry Cavill) - încep să reflecte acțiunile clandestine ale unei organizații de spionaj din viața reală, serile ei liniștite devin rapid un lucru de domeniul trecutului. Însoțită de Aiden (Sam Rockwell), spion alergic la pisici, Elly aleargă prin lumea largă cu Alfie în rucsac pentru a fi cu un pas înaintea asasinilor, în timp ce linia dintre lumea ei fictivă și cea reală începe să se estompeze. Da, dacă te gândești la ceva care are legătură cu metaficțiunea, nu ești departe de ceea ce propune acest film.

Ceea ce intrigă și mai mult la acest film este „povestea din culise”. Filmul este bazat pe romanul Argylle, atunci nescris încă, iar Apple TV+ a cumpărat drepturile de ecranizare încă dinainte de a fi publicat și a plătit pentru asta fabuloasa sumă de 200 de milioane de dolari.

Identitatea adevărată a lui Elly Conway, autoarea, este un mister, iar mai multe teorii susțin cu dovezi destul de… interesante că, de fapt, ar fi vorba de Taylor Swift... de unde și nivelul sumei plătite pentru ecranizare. Unii au început să cerceteze originile lui Conway, iar o căutare a numelui ei a dus la găsirea unor legături cu un personaj fictiv din telenovela australiană Neighbours; acest personaj și-a făcut prima apariție în serial pe 13 decembrie, care se întâmplă să fie și ziua de naștere a lui Swift. De asemenea, Bryce Dallas Howard seamănă, susțin fanii, cu autoarea roșcată pe care artista o interpretează la sfârșitul filmului All Too Well: The Short Film. www.zilesinopti.ro

Swift are, de asemenea, o pasiune pentru îmbrăcămintea cu modele de tip argyle, care apare și pe merch-ul ei oficial. În film apare o pisică Scottish Fold, iar Swift deține două feline din această rasă și a folosit un rucsac de transport pentru pisici foarte asemănător cu cel pe care îl poartă Elly în trailerul filmului. Ce-i drept, cam multe coincidențe! Însă, (poate) vom afla adevărul începând cu data de 2 februarie, când Argylle va avea premiera pe marile ecrane. Mai trebuie spus că alături de Howard, Rockwell, Cavill și Dua Lipa, distribuția de primă mână îi mai include pe John Cena, Ariana DeBose, Bryan Cranston, Catherine O’Hara, Sofia Boutella și Samuel L. Jackson.

Alfie este interpretat de Chip, pisica din viața reală a supermodelului Claudia Schiffer... doamna Matthew Vaughn de peste 20 de ani.

PAGINA 15

ANIVERSARE

TEXT DE IOAN BIG

Agenții lui MATTHEW VAUGHN Kingsman, înainte și după Argylle

P

rin natura subiectului, premiera de luna aceasta a noului Actioner cu spioni, Argylle, semnat de popularul cineast Matthew Vaughn (Kick-Ass, X-Men: First Class, Layer Cake), ne aminteşte că acesta aniversează 10 ani de când a lansat Kingsman: The Secret Service, prima parte dintr-o franciză cinematografică de mare succes, dedicată fictivei organizaţii de spionaj The King’s Men, creată de legendarul autor de comics-uri Mark Millar la insistenţele lui Vaughn, ce-şi dorea o poveste cu agenţi secreţi... mai puţin serioasă. Astfel a apărut, în 2014, derbedeul Eggsy (Taron Edgerton), antrenat de “King’s Man”-ul Harry Hart (Colin Firth) ca să combată în stil British mai întâi un terorist eco ţăcănit şi apoi, în Kingsman: The Golden Circle (2017), o traficantă de droguri care otrăveşte pe toată lumea.

De aproape un secol, mitul agentului secret, de la James Bond sau OSS 117 până la Jack Ryan şi Ethan Hunt, a reprezentat o mină de aur pentru Pop culture deoarece înglobează mister, suspans, inedit, glamour, acţiune, ironie şi emoţie deopotrivă, în fine, toată suma de elemente la care un om de rând, împovărat de responsabilităţi cotidiene, reacţionează aspiraţional. Cum ar fi dacă... aş fi eu acela? Fantezii! În ultimile decenii însă, din cauza estompării progresive a interesului pentru “spionită” a tinerelor generaţii, cu puţine excepţii notabile - blockbustere de tip M:I -, tentativele de a propune eroi-spioni/ agenţi secreţi mai “în trend”, precum Harriet the Spy, Agent Cody Banks, Alex Rider sau Hanna, au fost, în marea lor majoritate, trecute repede cu vederea.

Cu 10 ani în urmă, doi nebuni frumoşi au arătat însă că această direcţie îşi conservă potenţialul: Mark Millar, autorul comics-ului sursă (Secret Service), şi, bineînţeles, creatorul conceptului cinematografic, Matthew Vaughn, reputat în egală măsură pentru www.zilesinopti.ro

Matthew Vaughn

flerul de producător (Vaughn l-a lansat pe Guy Ritchie) şi imaginaţia sa de scenarist/regizor (Stardust, X-Men). Poate nu am insista pe subiect dacă n-am şti că... aventura continuă! După The Secret Service şi The Golden Circle, tandemul Eggsy-Harry Hart va reveni pe ecrane, probabil la anul, pentru a încheia trilogia, cu Kingsman: The Blue Blood, iar prequel-ul despre organizaţia The King’s Man, din 2021, va avea, la rândul său, o continuare: The King’s Man: The Traitor King.

Nu ne rămâne decât să sperăm că şi proaspătul Argylle se va dovedi demn de aşteptările publicului şi vom avea parte de dezvoltarea acestui alt univers al spionilor marca Matthew Vaughn, unul original şi independent de “oamenii regelui”.

PAGINA 17

PREMIERĂ

TEXT DE SILVIA TRAȘCĂ

„Ultimul jaguar negru”

Aventurile unei fete cu drag de natură

C

u un scenariu scris pe baza unei idei originale a lui Gilles de Maistre și Prune de Maistre, Autumn and the Black Jaguar („Ultimul jaguar negru”) reprezintă cel mai recent film de aventuri destinat întregii familii despre prietenia omului cu animalele, realizat de către Gilles de Maistre, același regizor francez care ne-a oferit mişcătoarele Mia and the White Lion şi The Wolf and the Lion. Această producție StudioCanal în limba engleză are în prim-plan o fată care se împrietenește cu un pui de jaguar negru din Amazon și se întoarce ani mai târziu pentru a-l regăsi și a-l salva de cei care caută să distrugă pădurea tropicală și întreg ecosistemul acestuia.

Lumi Pollack (The Fallout) joacă rolul tinerei Autumn Edison, într-o distribuţie din care mai fac parte Wayne Baker, Paul Greene, Emily Bett Rickards și Kelly Hope Taylor.

Copilăria petrecută în pădurea amazoniană i-a oferit lui Autumn cea mai rară prietenie - un pui de jaguar pierdut, o femelă, pe care a numit-o Hope („Speranţa”).

Când un eveniment tragic de familie o obligă pe Autumn să o părăsească pe Hope pentru a se muta într-o altă junglă, cea www.zilesinopti.ro

a New York-ului, ea visează ani de zile să se întoarcă în pădurea tropicală și la prietena ei sălbatică. Deja în vârstă de 14 ani și obișnuită cu viața de oraș mare şi zgomotos, Autumn descoperă că satul copilăriei sale din jungla sud-americană este amenințat de traficanții de animale și decide că trebuie să se întoarcă în Amazon, la companionul său jaguar. Anja, neîndemânatica profesoară de biologie a lui Autumn, încearcă fără succes să o descurajeze să pună în aplicare acest plan nesăbuit. Alături de Anja (Rickards), Autumn (Pollack) pornește într-o călătorie pentru a se reuni cu Hope și a salva uriaşa pisică din mâinile celor care încearcă să distrugă pădurea tropicală și animalele sălbatice.

Autumn and the Black Jaguar reușește să îmbine stilul cinematografic cu emoția și imaginația, oferind publicului larg, mai ales cel cu vârste fragede, o experiență memorabilă și de neuitat. Filmul va rula în cinematografele românești începând din 9 februarie.

PAGINA 19

PREMIERĂ

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

„Sărmane creaturi”, O alt fel de Barbie

„

Poor Things” („Sărmane creaturi”) a fost deja recunoscut ca fiind unul dintre cele mai bune filme ale anului, doar a reușit o victorie surprinzătoare în fața super producției „Barbie”, căreia i-a luat fața la categoria cea mai bună comedie / musical la cea de-a 81-a ediție a Globurilor de Aur. De asemenea, „Poor Things” i-a adus o statuetă de aur și Emmei Stone pentru rolul Bella, o tânără creată de un om de știință, care trăiește o trezire sexuală suprarealistă.

De altfel, când Yorgos Lanthimos se apucă de un film, cu siguranță va ieși ceva extrem de ciudat și intrigant (să ne amintim de „Dogtooth”, „The Lobster”, „The Killing of a Sacred Deer”), iar „Poor Things” nu face excepție și promite să fie ciudățenia cinematografică a anului. Dar acea ciudățenie care se întâmplă să și câștige o mulțime de premii.

Inspirat de romanul omonim din 1992, al scoțianului Alasdair Grey, și adaptat de Tony McNamara (scenaristul unor filme precum „The Favourite”), „Poor Things” o are în centru pe Bella Baxter (Emma Stone), o femeie moartă și reanimată de un cercetător strălucit, dar care folosește tot felul de metode neortodoxe, Dr. Godwin Baxter, (Willem Dafoe). „Aceasta este Bella. Ea este un experiment”, spune Baxter în timp ce îi zărim subiectul conectat la un fel de aparat retrofuturist, care n-are cum să nu-ți PAGINA 20

aducă aminte de „Frankenstein” sau „Mireasa lui Frankenstein”, producțiile clasice ale lui James Whale. Însă, Bella se dovedește a fi mai mult decât un simplu proiect științific. Așa cum spune și ea, experimentul înțelege ce înseamnă să fii un membru al societății. Și totul devine o călătorie inițiatică pentru acest Frankenstein la feminin, care atrage din ce în ce mai mult atenția bărbaților care-i ies în cale și care par să fie provocați în toate felurile de ea. Într-un teaser de un minut, se poate vedea clar cum „Poor Things” atacă și interoghează în mod satiric rolurile de gen și normele sociale arhaice, lucru la care face aluzie și sinopsis-ul oficial al filmului: „Eliberată de prejudecățile vremurilor sale, Bella devine fermă în scopul ei de a lupta pentru egalitate și eliberare”. În alt trailer o vedem www.zilesinopti.ro

Februarie 2024

pe Bella cum se cuplează cu avocatul Duncan Wedderburn (Mark Ruffalo), descoperind bucuriile sexului, dar și violența. De altfel, filmul abundă în astfel de scene, toate proiectate pe fundalul unui decor care aduce aminte când de Wes Anderson, când de Terry Gilliam. Alături de Bella, în odiseea ei de autodescoperire se află o mulțime de personaje, interpretate de actori unul și unul: Jerrod Carmichael, Christopher Abbott, Margaret Qualley și Kathryn Hunter, pentru a aminti doar câțiva.

Menționam la început că „Poor Things” a câștigat la Globurile de Aur în fața filmului „Barbie”, însă ambele pelicule au un fir roșu similar, ele fiind construite în jurul unui personaj feminin de la care se așteaptă să fie un obiect, o simplă „păpușă”, dar care se dovedește a fi mai viu și mai uman decât toate celelalte personaje din film și chiar decât mulți dintre spectatorii din sala de cinema. În discursul de acceptare a Globului de Aur, Emma Stone a spus: „Văd acest film ca pe o comedie romantică. Dar în sensul că Bella se îndrăgostește de viața însăși, mai degrabă decât de o persoană. Ea acceptă binele și răul în egală măsură, iar asta chiar m-a făcut să privesc viața altfel.” Într-un interviu, povestind despre personajul Bella, Emma Stone a menționat că a fost atrasă de ideea de a portretiza o femeie renăscută cu o mentalitate eliberată de presiunile societății: „Este un basm și o metaforă - în mod clar, acest lucru nu se poate întâmpla de fapt - dar ideea că ai putea începe din nou ca femeie, ca acest corp deja format, și să vezi totul pentru prima dată și să încerci să înțelegi natura sexualității sau a puterii, sau a banilor, sau a alegerii, capacitatea

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

de a face alegeri și de a trăi după propriile reguli, și nu după cele ale societății - mi s-a părut o lume cu adevărat fascinantă în care să pătrunzi.” Însă, chiar dacă pentru unii ar putea părea un film feminist, el a fost criticat și ca promovând, de fapt, un feminism înșelător.

De exemplu, criticul de film Mick LaSalle, de la San Francisco Chronicle, a numit filmul „o greșeală de 141 de minute” și a afirmat: „Mai rău decât orice, <<Poor Things>> este necinstit. Se pretinde a fi un document feminist, dar definește autonomia unei femei ca fiind capacitatea de a fi exploatată și de a nu-i păsa... Ce versiune de feminism încearcă tipii ăștia - Lanthimos și scenaristul Tony McNamara - să ne vândă aici?” Acesta ar fi și motivul pentru care la Festivalul de Film de la Veneția, o mulțime de spectatori au părăsit sala de cinema în timpul unora dintre scenele mai fierbinți. Dar, așa cum spuneam, filmele lui Yorgos Lanthimos nu lasă pe nimeni indiferent și, de cele mai multe ori, au acest efect, de a împărți împărți publicul, de a crea dezbatere și chiar indignare. În 2018, „The Favourite” a primit 10 nominalizări la Premiile Oscar, iar Olivia Colman a și câștigat premiul pentru Cea mai bună actriță într-un rol principal.

Așteptările sunt ca și la ediția din 2024, noul film al lui Lanthimos să primească tot atâtea nominalizări și să-i aducă Emmei Stone un nou premiu Oscar. Așadar, „Poor Things” („Sărmane creaturi”) este cu siguranță unul dintre filmele anului și e de văzut la cinema începând cu 9 februarie.

PAGINA 21

PREMIERĂ

TEXT DE MONICA FELEA

„ZONA DE INTERES”,

Un film radical care refuză să închidă ușa istoriei

D

upă cinci nominalizări la Oscar, Grand Prix la Cannes și sute de articole care îl identifică drept cel mai răvășitor film al anului, The Zone of Interest va fi și în cinematografele din România, din 16 februarie, distribuit de Bad Unicorn. Naziștii SS numeau „Zona de interes” cei 40 de kilometri pătrați care înconjoară complexul de la Auschwitz, cel mai mare în sistemul concentraționar nazist, alătuit din trei lagăre principale și aproape 50 de lagăre secundare. Pornind de la romanul cu același nume, scris în 2014 de Martin Amis, Jonathan Glazer construiește un film despre personaje care refuză cu fermitate să se vadă pe ele însele: recunoașterea și confirmarea îi înnebuneşte uşor.

Comandantul de la Auschwitz, Rudolf Höss (Christian Friedel), și soția sa, Hedwig (Sandra Hüller), își construiesc o viață de vis pentru familia lor într-o casă cu grădină aflată gard în gard cu lagărul. Viața familiei Höss este un vis frumos de preamărire, într-o vilă curată, cu o grădină plină de trandafiri, cu recepții și petreceri, o fantezie ariană, în juxtapunere cu realitățile de coșmar pe care a fost (la propriu) construit. Ziua de mâine le aparține: discutând cu bătrâna mamă despre eforturile ei recente de amenajare a www.zilesinopti.ro

spațiului, Hedwig explică cum plănuiește să acopere cărămida expusă din jurul curții cu iederă, care în timp va crește, pentru a ascunde în întregime granițele. „Evreii sunt peste zid”, adaugă ea, un adevăr rostit cu cel mai monstruos tip de negare. Un Eden construit, Rudolf luptă

pentru normalitate, în timp ce dispre tabără zboară nori de moarte - ceea ce Elie Wiesel numea „coroane de fum sub un albastru tăcut cer”.

Despre Holocaust s-au făcut multe filme care au rămas în istorie, unele dintre ele imposibil de dat uitării.

Pare imposibil de spus ceva ce s-a spus deja în atât de multe feluri. Și totuși cel mai recent film al lui Jonathan Glazer, The Zone of Interest, a zguduit din temelii tot ceea ce știam despre cum cinematograful poate spune o poveste pe care toată lumea o știe. Succesul filmului a venit ca un taifun peste iubitorii de cinema din întreaga lume și a făcut din Zona de interes cel mai așteptat film dintre cele ce se află anul acesta pe lista Oscarurilor. Cu atât mai mult cu cât în America și în întreaga lume filmul a avut parte de o premieră limitată și foarte atent curatoriată.

Toate aceste detalii devin cu atât mai răvășitoare cu cât aflăm că locația unde s-a filmat, casa familiei Höss, este exact casa de dincolo de zidurile Auschwitzului.

Echipa de producție a filmului a petrecut patru luni pentru a amenaja spațiul, înainte de filmări. S-au folosit peste 10 camere fixe, fără operatori, care, asemenea show-urilor tip Big Brother, urmăresc din mai multe unghiuri mișcarea personajelor. Sunetul și imaginea joacă un rol la fel de important precum a celor doi protagoniști. Și tot ceea ce pare incredibil devine realitate.

PAGINA 23

PREMIERĂ

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

„Madame Web”:

Doamna și domnișoarele păianjen

M

adame Web este al patrulea capitol din universul Spider-Man de la Sony. Cu o versiune puternic modificată a personajului din benzile desenate, filmul ne-o prezintă pe Dakota Johnson într-o iterație a lui Madame Web mult mai tânără decât este ea cunoscută fanilor benzilor desenate Spider-Man. Aici, ea este un paramedic care dezvoltă abilități de clarvăzătoare ce-i permit să privească adânc într-o „lume a păianjenului”, iar asta o pune pe ea și pe un grup de alte câteva tinere femei pe un curs de coliziune cu pericolul. Și răufăcătorul din acest film este o versiune modificată a lui Ezekiel Sims, care în benzile desenate este, de fapt, un aliat al lui Spider-Man. În mod ironic, el este văzut purtând un costum care nu se deosebește de o versiune neagră a celui purtat de SpiderMan. De asemenea, Sims le vânează pe Mattie Franklin, Julia Carpenter și Anya Corazon.

Fiecare dintre ele a preluat la un moment dat mantia de Spider-Woman sau Spider-Girl în benzile desenate, Anya fiind cea mai recentă dintre ele. Această soartă este www.zilesinopti.ro

chiar prevăzută în primul trailer al filmului, care oferă o privire asupra costumului final al fiecărei eroine. Astfel, e de așteptat ca aceste Spider-Women să aibă un destin asemănător cu cel din materialul sursă, chiar dacă Madame Web este schimbată semnificativ. De fapt, poate acesta este adevăratul scop al noului capitol din seria de filme din universul SpiderMan de la Sony, să

deschidă drumul pentru aceste versiuni feminine ale lui Spider-Man. Madame Web a fost mult timp o parte extrem de importantă din viața lui Peter Parker, în special într-un anumit serial de animație. Acum, ea e pe cale să țeasă o poveste diferită și misterioasă pe marele ecran. Există teorii care susțin că acțiunea din film este plasată la începutul anilor 2000 tocmai pentru a putea face din el un fel de prequel al lui Spider-Man. Acestea sugerează și faptul că actorul Adam Scott (al cărui rol încă nu a fost confirmat) ar urma să joace o versiune mai tânără a lui Ben Parker.

Astfel, el și Madame Web vor încerca în cele din urmă să-l oprească pe Kaine (o clonă a lui Spider-Man din seria de benzi desenate Earth-616) pentru a împiedica nașterea lui Peter Parker. Dacă așa stau lucrurile, Madame Web va pune în sfârșit universul Spider-Man de la Sony cu un pas mai aproape de a avea propria versiune a celebrului supererou.

Cu siguranță, „Madame Web” le va pune în centrul atenției pe Cassandra Webb însăși și pe noile versiuni feminine ale lui Spider-Man. Vom afla mai multe pe 14 februarie.

PAGINA 25

TEXT DE IOAN BIG

PREMIERĂ

„Bob Marley: One Love”

Muzică şi militantism într-un Biopic aparte

C

u exact şase decenii în urmă, în februarie 1964, single-ul Simmer Down, al necunoscutei trupe The Wailers, devenea #1 în topurile jamaicane şi deschidea calea spre succes fondatorilor acestora, printre care se număra şi tânărul Bob Marley, care devenise pasionat de muzică încă din anii de liceu.

În 2024, în luna în care artistul Rasta jamaican devenit un icon planetar şi-ar fi sărbătorit ziua de naştere, are premiera filmul biografic Bob Marley: One Love, ce aduce pentru prima dată pe marele ecran povestea unui spirit militant pentru care muzica a reprezentat în permanenţă un canal natural de exprimare a mesajelor sale spirituale şi socio-politice. Faptul că trailerul acestui Biopic menit a celebra viața și muzica unui om care a inspirat generații întregi are ca vârf dramatic tentativa de asasinare a sa din 1976, din ajunul concertului “Smile Jamaica”, sugerează că filmul îşi propune să ne redea mult mai mult decât amintirile unor piese care au făcut istorie în Pop culture şi să ne imerseze în contextul ce a determinat naşterea mixului său inimitabil de Reggae, Ska şi Rocksteady.

Mai mult, Bob Marley: One Love este al treilea film biografic consecutiv semnat de regizorul afro-

www.zilesinopti.ro

american Reinaldo Marcus Green, nominalizat şi premiat în carieră la festivaluri prestigioase, precum cel de la Cannes sau Sundance, după Joe Bell, drama părintelui (Mark Wahlberg) care devine activist anti-bullying în urma abuzurilor suferite de copilul său gay, şi, respectiv, King Richard, pentru care Will Smith a primit acum doi ani Oscarul pentru rolul tatălui vedetelor de tenis Venus şi Serena Williams, deci expertiza lui este incontestabilă în a transpune istorii şi personalităţi reale în poveşti destinate marilor ecrane.

Acelaşi lucru se poate spune despre interpretul lui Bob Marley, fiindcă Kingsley Ben-Adir a fost Barack Obama în mini-seria TV The Comey Rule şi apoi Malcolm X în lungmetrajul One Night in Miami..., produs de Amazon, iar Lashana Lynch (Rita Marley), până să devină celebră pentru apariţiile din blockbusterele Marvel sau James Bond, s-a lansat cu drama inspirată din vieţile unor atlete britanice, Fast Girls, prezentată în premieră la Cannes, în 2012. Toate acestea, alături de faptul că BOB MARLEY: ONE LOVE, care se lansează în cinematografe pe 16 februarie, este produs în parteneriat cu membrii familiei Marley (inclusiv Rita şi Ziggy), fac din acest Biopic un must-see nu doar pentru iubitorii de Reggae, ci pentru toţi cinefilii care adoră muzica în sala de proiecţie.

PAGINA 27

RECOMANDĂRI

TEXT DE IOAN BIG

Bob Marley / Marley (2012)

BOB MARLEY în secolul XXI

P

remiera în cinematografe a Biopicului Bob Marley: One Love poate redeschide apetitul amatorilor de Reggae nu doar pentru piesele iconicului jamaican, dar şi pentru o explorare a modului în care s-a format această personalitate unică, ale cărui crezuri au fost puternic modelate de context, indiferent că ne gândim la panafricanism, spiritualitatea Rasta sau la militantismul social.

Produs de familia lui Marley, acest film biografic se încadrează într-un demers amplu de revalorizare a patrimoniului artistului, ce a inclus expoziţia itinerantă Bob Marley One Love Experience din 2021/2022, controversată prin celebrarea succesului comercial în dauna prezentării circumstanţelor în care Marley a devenit o forţă creativă, spectacolul Get Up, Stand Up! The Bob Marley Musical, care şi-a încheiat seria de reprezentaţii în ianuarie 2024 şi pentru care actorul de teatru Arinzé Kene a fost nominalizat la premiul Laurence Olivier, precum şi serialul web Bob Marley: Legacy, produs de Universal Music, în care Rita şi Ziggy Marley prezintă constant materiale video inedite.

Vorbind de video, este interesant că, în pofida faptului că există deja destule filmări de concert şi documentare bune despre Marley realizate pre-2000, de la cântarea din Santa Barbara County Ball, din ‘79 (Bob Marley, 1981, r: Stefan Paul), la filmul Bob Marley and the Wailers: The PAGINA 28

Bob Marley Story (1984, r: Jo Mendel), în noul mileniu, demersurile de documentare a vieţii sale complicate - job-ul la Chrysler, convertirea religioasă, tentativa de asasinat, lupta cu cancerul - s-au înmulţit, indicând o nuanţare a percepţiei asupra unei muzici cu impact global reconfirmat.

Pentru cei dornici de a baleia perspective mileniale asupra lui Marley, un Top 5 de filme documentare ar trebui să înceapă cu Rebel Music: The Bob Marley Story (2001), pentru care regizorul Jeremy Marre, un expert în World Music, a fost nominalizat la Grammy. Bob Marley: Freedom Road (2007) şi Bob Marley: The Making of a Legend (2011) ar trebui văzute în combo, întrucât fotografa şi cineasta Esther Anderson, interlocutor în primul documentar şi realizator al celui de-al doilea, a lucrat mult cu Island Records în anii ’60 şi, drept urmare, l-a cunoscut îndeaproape pe muzician în tinereţe, înainte ca acesta să devină o celebritate planetară.

Ar mai fi Bob Marley: Roots of the Man (2018), o abordare clinică a lui Finn White-Thompson asupra forţei mesajelor jamaicanului, însă, dacă vreţi să vă limitaţi doar la un singur documentar, recomandarea este Marley (2012, r: Kevin Macdonald), cea mai „curată” biografie din ultima vreme, nominalizată atât la Grammy, pentru OST, cât şi la BAFTA, pentru cel mai bun documentar... dar, mai întâi, de văzut este Bob Marley: One Love la cinema, din 16 februarie. www.zilesinopti.ro

Februarie 2024

POP CULTURE MAGAZINE

Acum, la cinema: FaMiLiar, cel de-al cincilea lungmetraj al regizorului premiat cu Ursul de Aur la Berlinale pentru „Poziția Copilului” Călin Peter Netzer se concentrează pe povestea unui regizor de film care își investighează propria familie în legătură cu momentul emigrării în Germania. Dezvăluiri despre legături surprinzătoare cu Securitatea nu întârzie să apară, iar relația acestuia cu părinții se degradează treptat, în ciuda dorinței lui de a folosi acest film pentru a vindeca vechi răni.

Dragoș investighează emigrarea familiei sale, în anii ’80, care s-a realizat în condiții suspecte, cu ajutorul fostei sale iubite. Colaborarea îi apropie pe cei doi, dar complică relația lui Dragoș cu logodnica sa. Pe măsură ce acesta se adâncește în trecutul familiei sale, relațiile dintre ei par să se șubrezească din ce în ce mai mult sub greutatea secretelor ce ies la iveală.

Personajele „își păstrează secretele sau, în timp ce spun un lucru, gândesc altceva. Nu știi niciodată care este adevărul. De asemenea, cred că au o problemă cu ceea ce își amintesc sau cu ceea ce vor să-și amintească”, declara Călin Peter Netzer, pentru Variety, după premiera mondială a filmului din cadrul Festivalului Tallinn Black Nights. www.zilesinopti.ro

Filmul ce îi are în distribuție pe Emanuel Pârvu și Iulia Lumânare, alături de Ana Ciontea, Adrian Titieni, Victoria Moraru și Vlad Ivanov, creionează mai în detaliu contextul în care se întâmpla acțiunea din „Poziția Copilului”.

Născut în 1975, la Petroșani, Netzer este unul dintre cei mai apreciați regizori români. Primul său lungmetraj, „Maria” (2003), a fost proiectat la unele dintre cele mai prestigioase festivaluri, a câștigat premii la Locarno (Marele Premiu, Leopard pentru cel mai bun actor și Leopard pentru cea mai bună actriță) și a fost nominalizat la Premiile Filmului European.

Al doilea lungmetraj al său, „Medalia de onoare” (2009), a fost selectat la peste 30 de festivaluri internaționale și premiat la Salonic, Torino, Miami, Durres, Los Angeles și Zagreb. „Poziția Copilului” (2013) a câștigat Ursul de Aur pentru cel mai bun lungmetraj la Berlinale, devenind astfel primul film românesc care a primit vreodată acest premiu. În 2017, Călin a revenit în Selecția Oficială a Berlinalei cu „Ana, mon amour” și a câștigat Ursul de Argint pentru Contribuție Artistică Remarcabilă.

Filmele sale au fost, de asemenea, foarte bine primite de public, stabilind recorduri de box office în România și vânzându-se în peste 25 de țări.

PAGINA 29

PREMIERĂ

TEXT DE IOAN BIG

„Dragoste la foc mic”

A găti și a iubi, într-o poveste de Oscar

D

ragoste la foc mic este un savuros film de epocă cu subiect... culinar ce va face deliciul publicului larg prin emoţionanta poveste de dragoste dintre o bucătăreasă fără egal şi un celebru gourmet din secolul XIX, dar, mai mult decât atât, reprezintă surprinzătoarea propunere a Franţei - al comitetului condus de cineastul Olivier Assayas, mai exact - pentru premiile Oscar de anul acesta, mare favorită fiind, altfel, câştigătoarea Palme d’Or la Cannes, Anatomia unei prăbuşiri, aclamata dramă a lui Justine Triet. Tot la Cannes, Dragoste la foc mic i-a adus însă cineastului franco-vietnamez Tràn Anh Hùng (The Scent of Green Papaya, Norwegian Wood) premiul pentru regie, iar filmul a fost apreciat apoi în festivaluri prestigioase de pe ambele ţărmuri ale Atlanticului.

Eugénie a lucrat ca chef pentru reputatul patron de restaurant Dodin Bouffant vreme de mai bine de două www.zilesinopti.ro

decenii, timp în care practica gastronomiei și admirația reciprocă s-au transformat într-o relație romantică matură, iar aceasta dă naștere unor feluri de mâncare care îi surprind până și pe cei mai iluștri bucătari ai lumii. Lui Eugénie (Juliette Binoche) îi place însă celibatul și nu și-a dorit niciodată să se căsătorească cu Dodin (Benoît Magimel), în ciuda insistenţelor delicate ale celui din urmă. Suntem în Franţa anului 1885 şi pentru o femeie, păstrarea independenţei înseamnă enorm. De aceea, bărbatul decide să facă ceva ce nu a mai făcut niciodată până atunci... să gătească el, degustătorul rafinat, pentru ea, o artistă a bucătăriei.

Scenariul filmului Dragoste la foc mic este bazat pe popularul roman al lui Marcel Rouff, La Vie et la passion de Dodin-Bouffant, gourmet (The Passionate Epicure), din 1920,

iar povestea se consumă aproape în totalitate în bucătărie, lăsând prepararea felurilor de mâncare să contureze, fără a apela la multe dialoguri, portretele nuanţate ale protagoniştilor. Înţelegi personajele, ce anume îi motivează şi îi preocupă, prin intermediul felului în care îşi desfăşoară activitatea de care sunt realmente pasionaţi (unii cinefili îşi vor aminti, inevitabil, de Babette’s Feast, al lui Gabriel Axel, din 1987, după cartea lui Karen Blixen), mai ales că profunzimea sentimentelor care îi unesc pe cei doi face schimburile de cuvinte aproape inutile.

Pregătirea mâncării devine limbajul iubirii, ceea ce face ideal acest film pentru a fi vizionat în Luna Îndrăgostiţilor. Dragoste la foc mic va avea premiera în România pe 23 februarie.

PAGINA 31

EXCLUSIV Foto © Foto Pierre Gagnaire FB

INTRO & ADAPTARE DE IOAN BIG

Chef PIERRE GAGNAIRE despre filmul

„Dragoste la foc mic”

“Hùng a venit să mănânce la restaurantul meu pentru prima dată. Era o zi de iarnă și îmi amintesc că i-am servit versiunea mea de potau-feu care era atunci în meniu. După toate complimentele, Hung mi-a spus că vrea să facă un film bazat pe personajul Dodin-Bouffant. ‘Un film despre pot-au-feu’, a spus el. ‘Mă vei ajuta?’ Știam deja ce lucrase ca regizor de film - abordarea sa blândă, eleganța lui rară -, iar eu funcționez pe instinct, aşa că am spus cu entuziasm ‘Da!’.

Dragoste la foc mic Foto © Carole Bethuel PAGINA 32

A trecut timpul şi a sosit momentul să trecem la fapte.

Nu evaluasem însă amploarea proiectului: erau tone de scene cu

R

afinata dramă culinară romantică Dragoste la foc mic, al cineastului Tràn Anh Hùng, care va avea premiera pe 23 februarie, este o memorabilă adăugire pe lista filmelor dedicate pasiunii pentru gătit, alături de titluri precum Babette’s Feast (Gabriel Axel), Like Water for Chocolate (Alfonso Arau) sau The Hundred-Foot Journey (Lasse Hallstrom), iar pofta pe care o stârnește vederea modului de preparare a mâncării este la fel de mare ca emoţia născută de povestea de dragoste dintre gourmet-ul Dodin Bouffant (Benoît Magimel) și chef-ul Eugénie (Juliette Binoche). Pentru ca o scenă precum cea de început, de aproape 40 de minute, ce arată pregătirea unei mese într-o bucătărie de ţară, să fie realmente pasionantă prin felul în care ne spune câte ceva despre fiecare personaj, era nevoie de un consultant de specialitate reputat, iar cel care a acceptat provocarea a fost Chef PIERRE GAGNAIRE, 14 stele Michelin, unul dintre pionierii conceptului de Fusion Cuisine. Prin amabilitatea Independenţa Film, care distribuie Dragoste la foc mic în România, am obţinut în exclusivitate câteva lămuriri chiar de la legendarul chef, a cărui viziune gastronomică s-a materializat în restaurantele deschise în întreaga lume, din Paris și Berlin până în Las Vegas, Riad și Tokio. [I.B.] mâncare! Trei zile au fost necesare doar pentru a disipa îndoielile mele și a-mi consolida relația cu Hùng și echipa lui. Am gătit preparatele pe care le alesesem împreună cu Hùng - pot-au-feu, coaste de vițel, salată înăbuşită, celebrul desert cu pere -, iar echipa a filmat. Am fost în totalitate la dispoziția lor.

La fel ca toţi ceilalţi, am fost o parte integrantă a aventurii, din care au rezultat nişte legături puternice, ce s-au perpetuat ulterior, mai ales cu Juliette [Binoche] și Benoît [Magimel]. Nu aveau la dispoziţie mult timp pe parcursul pregătirilor, dar în scurtele momente de răgaz am lucrat și ne-am distrat împreună: amândoi au acordat o atenție deosebită mişcărilor şi gesturilor pe care le-am arătat. Michel Naves, care îmi este alături de mult timp, s-a ocupat de restul lucrurilor la locaţia de filmare. www.zilesinopti.ro

Februarie 2024

POP CULTURE MAGAZINE

Am iubit întotdeauna cinema-ul. Pot aprecia mișcările camerei şi descifrez în ele subtilități, aşa cum cineva savurează un vin bun. Îmi petrec mult timp liber în cinematografe, singurul loc în care eu simt că un film poate fi apreciat cu adevărat.

Sunt gastronomia și cinema-ul conectate în viața mea de zi cu zi? Nu mă pot abţine să nu văd o conexiune între ele. Ritmurile lor sunt diferite şi la fel de anarhic poate fi cel dintr-un restaurant, pe cât haotic poate fi în cinematografie, dar în ambele discipline, munca în echipă este vitală. Ce ar putea face un regizor fără un director de imagine, fără asistenţi de platou și fără producători? La fel, ce aș putea face eu fără colaboratori, fără sous-chefi... plus că ambele implică aceeași noţiune, cea de regie a tot ce se întâmplă.

Pentru că gastronomia așa cum arată atât de bine Tràn Anh Hùng în filmul său - este asemănătoare cu spectacolul. Prin modul său de iluminare, designul interior și distribuția sa de personaje, la fiecare servire, sala de mese a restaurantului devine un mic teatru, în care fiecare persoană are un rol de jucat în spectacol.

Calitatea unei mese rezidă în mai mult decât în dish-ul pe care îl așezi în fața oaspetelui, succesul său depinde de ingrediente la fel de subtile precum cele dintr-un film.

La fel ca și muzica bună, pictura bună, cinemaul bun sau literatura bună, te înalță spiritual.

Asta face din gastronomie o artă? O artă majoră? Adesea, eu cred asta. Și dacă ajung să cred asta, are legătură cu cuvintele. Îmi place vocabularul aplicat gastronomiei, dar în afară de câteva lucrări mai timpurii, abia în anii ’80 cei doi bărbați, Christian Millau și Henri Gault, au început cu adevărat să-i aplice cuvinte potrivite.

Benoit Magimel și Pierre Gagnaire pe set Foto © Stephanie Branchu

Benoit Magimel, Pierre Gagnaire si Tran Anh Hung pe set Foto © Stephanie Branchu

În THE POT AU FEU [titlul iniţial al filmului – n.r.], Tràn Anh Hùng a fost întratât de amabil - și de ghiduş - încât să-mi ofere chiar şi un rol.

M-a rugat să joc rolul ofițerului culinar al Prințului Eurasiei. A fost distractiv, dar cu siguranță voi primi multe glume din partea colegilor mei de breaslă, având în vedere cât de lungi și pedante erau meniurile mele.

A fost foarte, foarte distractiv, dar asta nu este viața mea. Îmi iubesc prea mult viața adevărată pentru asta... o viață à la Dodin, cu respect pentru trecerea anotimpurilor, cu posibilitatea de a face uneori un pas în spate pentru a avea timp de gândire. Filmul lui Hùng este un imn pentru acea filosofie.”

Uitați-vă la reacțiile emoționale ale prietenilor lui Dodin la masa pe care Eugénie le-a pregătit-o - reacțiile lor la Pierre Gagnaire, Benoit Magimel & Juliette Binoche acel vol-au-vent uimitor din la Cannes punct de vedere vizual (felul meu preferat din film) și bucuria pe care acestea o Pierre GAGNAIRE, regizor gastronomic aduc bucătarului. Puterea gastronomiei este aceea pentru “Dragoste la foc mic” că unește oamenii, creează legături, inspiră emoții. www.zilesinopti.ro

PAGINA 33

PREMIERĂ

TEXT DE SILVIA TRAȘCĂ

„Baghead: Mesagerul morții”

H

orror-ul Baghead, regizat de către talentatul tânăr cineast Alberto Corredor, în baza propriului scurtmetraj, premiat la Sitges în 2017, este un thriller psihologic ce promite să ofere o experiență captivantă, prin faptul că dezvoltă unul dintre cele mai populare subiecte ale filmelor de groază, care datează încă din anii 1600, ideea de a comunica cu morții, prezentă în toate regiunile, culturile și religiile lumii de secole şi, drept urmare, frecvent folosită ca fundaţie pentru varii povești în Pop culture.

Corredor a declarat că s-a lăsat inspirat de-a lungul carierei sale de celebrul regizor obsedat de monștri, mexicanul Guillermo Del Toro, autorul lui Pan’s Labyrinth, Hellboy şi The Shape of Water, iar Baghead, scris de Bryce McGuire și Christina Pamies, se constituie într-o inedită speculaţie despre „ce se află dincolo”, mergând până la ideea că cineva ar putea www.zilesinopti.ro

fi în stare să comunice cu morții pentru a căuta răspunsuri la întrebările pe care defuncții leau lăsat fără răspuns în timpul vieții. Dacă ești un fan horror, știi prea bine că orice încercare de a comunica cu cei de dincolo nu iese întotdeauna bine pentru persoana care iniţiază o astfel de conversație.

Baghead urmărește, aparent, un bărbat îndurerat care decide să încerce să desluşească asemenea întrebări rămase fără răspuns, în urma morții subite și tragice a soţiei sale. Dezamăgit, acesta caută ajutorul unei entităţi capabile să își schimbe forma, cunoscută sub numele de Baghead descoperită de o tânără în subsolul unui vechi pub, pe care l-a moştenit de la tatăl de care se înstrăinase -, pentru a încerca să comunice cu lumea de dincolo. Când nu este vorba de a salva o viață sau de a schimba trecutul... cât de departe ai fi dispus să mergi pentru a căuta răspunsuri

care, în cele din urmă, nu vor schimba rezultatul evenimentelor anterioare?

Fiindcă preţul cerut de Baghead te poate face să regreţi amarnic.

Construit cu măiestrie pentru a sfida granițele tradiționale ale genului, cu o distribuţie strălucitoare Freya Allan (The Witcher), Jeremy Irvine (Treadstone), Peter Mullan (LOTR: The Rings of Power), Saffron Burrows (Mozart in the Jungle) - acest Ghost Story urmărește o poveste complexă, amestecând elemente de suspans, horror și dramă psihologică, care va furniza aproape cu siguranţă o experiență imersivă și provocatoare. Baghead ajunge în cinematografe pe 23 februarie, invitând publicul să se îmbarce într-o călătorie cinematografică ce depășește banalul cotidian și pătrunde în supranatural.

PAGINA 35

PREMIERĂ

TEXT DE DELIA MITRACHE

„În numele pământului”

O operă cinematografică pictată, o punte între artele vizuale

O

bijuterie a cinematografiei poloneze contemporane, În numele pământului/ Țăranii, scrisă și regizată de Hugh și DK Welchman - se afirmă nu doar ca o propunere inedită la premiile Oscar, ci și ca o fuziune între arta picturală și cea narativă cinematografică.

Preluând ștafeta de la Loving Vincent, această producție își propune să redefinească normele filmului animat prin intermediul unei tehnici revoluționare: fiecare cadru este o pictură în ulei, transformând ecranul într-un tablou viu, un painted live-action la care au lucrat peste 100 de artiști.

Inspirat de romanul laureatului Nobel Władysław Reymont, Țăranii, filmul își concentrează povestea în jurul personajului Jagna, o tânără poloneză a cărei viață este zguduită de normele și prejudecățile unei comunități rurale. Filmul explorează www.zilesinopti.ro

contrastul dintre libertatea individuală și constrângerile morale ale societății, o temă atemporală și universală.

Interpretările Kamilei Urzędowska, a lui Robert Gulaczyk și a lui Mirosław Baka aduc un plus de autenticitate și profunzime scenariului, creând personaje memorabile.

Ce face ca acest film să fie distinct în peisajul cinematografic contemporan este abordarea sa vizuală unică.

Fiecare scenă este meticulos transpusă în pictură. Această tehnică, ce a revoluționat Loving Vincent, continuă să fascineze și în Țăranii, oferind spectatorilor o experiență imersivă. În timp ce prima parte a filmului este captivantă prin calitatea sa picturală, criticii au semnalat că tranziția către un realism fotografic poate să diminueze acest efect, ridicând întrebări despre coerența artistică a producției. Deși stilul pictural este o caracteristică definitorie, există preocupări că abordarea ar putea fi percepută ca un truc

vizual, în loc de o contribuție substanțială la procesul narativ. În final, se pune întrebarea de ce această poveste a fost aleasă pentru acest stil.

Cu toate acestea, În numele pământului se dovedește a fi un proiect îndrăzneț, un experiment artistic de succes. Filmul nu este doar o simplă adaptare a unui roman clasic, ci o reinterpretare vizuală care aduce în prim-plan tensiunile și complexitățile vieții rurale poloneze. Este, în același timp, o reflecție asupra rolului artistului și a artei în societatea contemporană ce merită atenția nu doar a cinefililor, ci și a iubitorilor de artă. Oferind o experiență interesantă și o poveste captivantă, această producție, ce va avea premiera pe 23 februarie, demonstrează că limita dintre artă și film poate fi nu doar traversată, ci și redefinită.

PAGINA 37

POINT OF VIEW

TEXT DE ŞTEFAN IANCU

Trebuie să vorbim despre Jesse Armstrong

D

ragostea mea nețărmurită față de Succession, serialul fenomen al celor de la HBO, nu poate fi transpusă în cuvinte. Am mai spus-o și-o să rămân la părerea că toate cele patru sezoane care au rulat din 2018 și până anul trecut sunt printre cele mai (dacă nu cumva cele mai) valoroase și de calitate minute de televiziune care au fost transmise pe micul ecran de la The Sopranos încoace. Dar nu despre asta e vorba. E vorba despre Jesse Armstrong, creatorul acestui serial.

Uitându-mă înapoi la cariera lui, Armstrong nu a rămas prea atașat vreunui proiect de televiziune mai mult de 5-6 episoade. A mai colaborat la Veep și Black Mirror, pentru care a scris câte un episod, și singurul serial la care a avut continuitate și pe care l-a și creat este Peep Show, o comedie britanică ce a rulat din 2003 până în 2015, despre doi colegi de apartament care nu au nimic în comun, dar ale căror vieți se lovesc mereu de tot felul de obstacole. Spre rușinea mea, nu știam prea multe despre acest serial, dar am înțeles că a fost un fenomen în Marea Britanie și că umorul de tip British e la el acasă.

De aici și până la a reuși să www.zilesinopti.ro

convingă forurile superioare de la HBO că un serial despre o familie din Statele Unite care se ceartă în fiecare episod, e filmat aproape ca un mockumentary și în care limbajul aferent Wall Street-ului reprezintă cam 30% din dialogul per episod e cale lungă. Mai ales că Succession venea ca succesor direct al celui mai de succes serial din toate timpurile, Game of Thrones, deci miza era uriașă. Și iată că acum, cinci ani mai târziu, decizia de a da undă verde acestui serial s-a dovedit a fi una dintre cele mai bune din istoria televiziunii.

Nu numai că Armstrong a câștigat Emmy-uri și Golden Globes-uri pe bandă rulantă, dar a demonstrat că un serial poate avea succes și dacă nu include dragoni, explozii, zombie sau alte elemente care să îți fure ochii. Atât timp cât e scris bine și știe ce butoane să apese astfel încât să-l facă pe spectator să se uite, e suficient.

O minte care a putut să producă o astfel de poveste nu poate decât să vină cu ceva și mai bun data viitoare. Fapt pentru care sper că cei de la HBO vor da încă o dată dovadă de înțelepciune și-l vor ține aproape pe Armstrong, în speranța că poate mai vine cu ceva nou și interesant. În orice caz, este cu siguranță unul dintre marii scenariști contemporani și cred că odată cu acest serial și-a pus cu adevărat amprenta în istoria televiziunii.

PAGINA 39

TEXT DE TEODORA BRATU

artă

Februarie 2024 ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/OPINII ART EXPO/ PERFROMING ARTS/ARTIȘTI URBANI/ BENZI DESENATE WWW.ZILESINOPTI.RO/ARTA-CULTURA

FRANS HALS și arta de a râde

Î

nainte de inventarea fotografiei, portretul - pictat, desenat sau sculptat - era singura modalitate de a surprinde și a păstra chipul și înfățișarea unei persoane. Era, totodată, o modalitate prin care îți puteai etala puterea, frumusețea sau bogăția.

Uitându-ne la portretele secolului al XVII-lea nu e de mirare că personajele sunt surprinse cu un aer măreț și serios. Zâmbetul nu doar că era neobișnuit, dar și dificil de pictat, deoarece părea ușor nefiresc. Însă artistul olandez Frans Hals stăpânea cu ușurință arta zâmbetului, fiind recunoscut ca unul dintre cei mai buni portretiști europeni din toate timpurile. În perioada 16 februarie - 9 iunie, Rijksmuseum din Amsterdam ne permite să facem o plimbare prin această galerie de zâmbete, în cadrul celei mai mari expoziții din ultimii 30 de ani dedicată artistului olandez.

Portofoliul său impresionant cuprinde aproximativ două sute de tablouri, reprezentând o serie de portrete realizate jucăuș, Hals aplicând tușe vii, care aduc subiecții la viață, creând iluzia mișcării.

A pictat o varietate de personaje, mulți zâmbind sau râzând, mai timid sau izbucnind în hohote. Uneori, chiar și clienți bogați sunt surprinși cu un zâmbet discret. Picturile sale par a fi instantanee datorită pozițiilor neconvenționale ale personajelor, care par a cânta, vorbi sau râde.

Sentimentul de spontaneitate este accentuat și mai mult

www.zilesinopti.ro

de stilul rapid de pictură al lui Hals, care sugerează că operele sale erau create pe loc. Cu toate acestea, în realitate, Hals adopta o tehnică tradițională, aplicând mai multe straturi subțiri de vopsea, unul peste altul, în atelierul său.

Pictura expresivă și gestuală a artistului a fost întotdeauna considerată cea mai distinctivă calitate a artei sale și poate fi descris drept un precursor al impresionismului.

Stilul lui Hals i-a

influențat pe mulți dintre colegii săi, precum Gustave Courbet, Édouard Manet, James McNeil Whistler, Claude Monet, Max Liebermann sau Vincent van Gogh, aceștia deseori vizitând Haarlem pentru a-i admira portretele. Expoziția de la Rijksmuseum prezintă o colecție de 50 de tablouri, printre care amintim Cavalerul care râde (1624), împrumutat pentru prima dată din 1870, Portretul Catharinei Hooft cu dădaca ei (c.

1619/20), Malle Babbe (c. 1640), Vânzătorul de fructe și legume (1630) și Cântărețul lăutar (c. 1623).

PAGINA 41

PERFORMING ARTS

TEXT DE RALUCA RADU

Classix Festival 2024, o simfonie de vis în inima Iașului

În perioada 18-25 februarie 2024, Iașiul se transformă în epicentrul magiei muzicii clasice contemporane, găzduind cea de-a cincea ediție a festivalului Classix. Orașul din inima Moldovei va fi pus sub lumina reflectoarelor prin evenimente ce vor fascina și încânta iubitorii de cultură, oferindu-le o călătorie introspectivă în lumea fascinantă a artelor.

D

e la o ediție la alta, festivalul s-a făcut remarcat organizând concerte captivante, dar și aducând în prim-plan activități și inițiative conexe, precum expoziții, tururi ghidate, proiecții de film, flash mob-uri și panel-uri cu invitați din diverse domenii culturale și academice, interdisciplinare și de business.

Prin fondul Classix in Art – program de masterclass-uri în muzică și burse de creație oferite în domeniul muzicii, al artelor vizuale și ale spectacolului, festivalul susține tinerii artiști români și străini

PAGINA 42

cu cariere promițătoare.

Cu un line-up de peste 50 de artiști internaționali invitați și un program captivant, Classix Festival 2024 promite o experiență de neuitat, care va transforma orașul în centrul pasiunii pentru muzica clasică. În 2024 festivalul va explora tematica „Descoperirii Dorinței" prin opt capitole aparte, fiecare asociat unui concert și spațiu. Caracterul distinct și operele muzicale abordate cu ocazia fiecărui performance intră în armonie perfectă cu diverse locații din Iași, precum Palatul Culturii, Sala Unirii sau Catedrala Romano-Catolică www.zilesinopti.ro

Februarie 2024

și alte clădiri de patrimoniu de o frumusețe impresionantă.

Festivalul începe într-o atmosferă onirică, pe 18 februarie, la Catedrala Romano-Catolică, cu concertul „Celestial”. Operele lui Gustav Mahler și George Enescu sporesc farmecul programului artistic susținut de tineri artiști români. Pianul lui Andrei Licareț și vioara Irinei Nanushi, alături de Iulia Goiană la violă și Mircea Marian la violoncel vor transforma această seară într-un ecou efemer al sunetelor clasice. „Magic Ritual” transformă Casa de Cultură a Studenților într-un lăcaș plin de mister, invitându-ne la o experiență muzicală fermecătoare.

Lucrări de Brahms, Ravel sau Sarasate vor fi interpretate de artiști de excepție, precum Mihai Diaconescu - pian, Valentin Șerban – vioară și Dragoș Cantea la pian, alături de o invitată specială - Grace Jee Eun Oh - pian. Născută în Coreea de Sud, Grace Jee Eun Oh și-a conturat parcursul muzical în Regatul Unit și în țările scandinave, făcându-se remarcată la nivel mondial. Într-un cadru intim, Palatul Culturii găzduiește „The Classic Theory”, pe 20 februarie. Chaos String Quartet va oferi o interpretare inedită a compozițiilor lui Beethoven, Caroline Shaw și Fanny Mendelssohn. Cvartetul austriac îmbină cultura rafinată cu pasiunea pentru abordările experimentale și improvizatorii.

Pe 21 februarie, Casa de Cultură a Studenților devine scena unui spectacol inedit - „Bohemian Jazz”. Originar din Cehia, cu un portofoliu încărcat de premii internaționale, Trio Bohémo propune o fuziune exotică de genuri menită să surprindă publicul cu interpretări moderne ale lui Brunner, Suk, Piazzolla și Schoenfield. „Romantic Whispers” anunță o noapte plină de pasiune încapsulată într-un repertoriu de poveste. Flautistele coreene Soyoun Kim, www.zilesinopti.ro

PERFORMING ARTS Jie-Youn Lee și Hyunim Yoon, pianistul elvețian Ulrich Koella, împreună cu flautistul elvețian Philipp Jundt, baritonul Florin Estefan și pianistul Dragoș Dimitriu vor interpreta compoziții semnate de Rachmaninov, Beethoven, Poulenc, precum și o lucrare prezentată în premieră, Ji Won Kwon: Destiny - Arirang Araiyo pentru 4 flaute și pian.

Pe 23 februarie, explorările interculturale continuă cu „Reframing the Classics”, un performance în cadrul căruia pianistul francez Jean-Baptiste Doulcet va realiza improvizații inspirate de tablourile prezentate de Felix Aftene.

Programul va include și lucrări semnate de Grieg și Schubert, interpretate de Jean-Baptiste Doulcet alături de tenorul polonez Jan Petryka, pianistul Ulrich Koella și cornistul Petrea Gîscă. „MIRSAEED - I WISH I WERE WATER” marchează pe 24 februarie 2024 o premieră în cadrul celei de-a cincea ediții a Classix Festival. Într-un concert jazz-fusion oriental, virtuozitatea santoorului lui Mirsaeed Hosseiny Panah se armonizează cu talentul remarcabil al ansamblului Classix Collective, sub bagheta dirijorului Bjørk-Guinevere Kinsella. Format din unii dintre cei mai apreciați artiști instrumentiști ieșeni, Classix Collective ia naștere cu ocazia ediției din 2024 pentru a consolida valorile promovate de festival: colaborarea interdisciplinară și comunicare interculturală.

Classix 2024 se încheie cu „Classix Desire”, un concert care propune un program memorabil amprentat de măiestria interpretării artiștilor italieni.

Festivalul Classix devine unul dintre cele mai importante evenimente culturale independente din țară și continuă să-și consolideze statutul conectând artiști și iubitori de muzică și cucerind publicul prin inovație și diversitatea experiențelor culturale.

PAGINA 43

LITERATURĂ

INTERVIU DE IOAN BIG

Dracula, personaj central într-o istorie de familie [ Interviu cu DACRE STOKER ]

Foto Dracula TiMes: © Cornel Putan/ Dracula Film Festival

I

nvitat special, la finele anului trecut, în cadrul Dracula TiMes, evenimentulpilot de la Timişoara desfăşurat sub egida Dracula Film Festival, Dacre Stoker este descendentul creatorului lui Dracula, deci stră-strănepotul lui Bram Stoker. Cu toate că a fost atlet de performanță în prima parte a vieţii, Dacre, acum în vârstă de 65 de ani, a păşit pe urmele strămoşului său, el publicând două cărți devenite bestseller, Dracula The UnDead, un sequel al celebrului roman din 1987, și romanul Dracul, scris împreună cu J.D. Barker, despre care se zvoneşte că va fi adaptat într-un film, în regia lui Andy Muschietti (It).

DACRE STOKER este scenarist, regizor şi producător al documentarului Dracula Meets Stoker, fiind considerat actualmente unul dintre experţii cei mai avizaţi în naşterea mitologiei vampirului transilvan în Pop culture şi, drept urmare, am căutat să aflăm unele detalii despre cercetările sale asupra modului în care celebrul său înaintaş a ajuns să creioneze portretul unui personaj ce pare a-şi conserva neştirbită notorietatea la peste 120 de ani de la apariţia în paginile cărţii lui Bram Stoker, Dracula.

PAGINA 44

Dacre, ai publicat prima ta carte, Dracula the Un-dead, în 2009, deci ai scris-o abia la 50 de ani, lăsând în urmă o carieră de sportiv şi antrenor de înaltă performanţă. Care a fost declicul ce a produs o asemenea schimbare radicală de obiectiv? Erai un om realizat, nu aveai nevoie să te lansezi într-o asemenea aventură riscantă...

Acum, când privesc în urmă, sigur că da, a fost o aventură riscantă, dar la vremea aceea a reprezentat o nouă provocare. Bram Stoker a avut şase fraţi şi doar trei au avut urmaşi, dintre care doar doi au descendenţi care mai sunt în viaţă în ziua de azi. Vorbeam atunci cu soţia mea, amândoi fiind interesaţi de genealogie, şi ne gândeam că, practic, nu mai ştie nimeni foarte multe despre Bram Stoker, nici chiar străstrănepotul lui. Biografiile sale erau scrise de

www.zilesinopti.ro

Februarie 2024

străini, nu de membri ai familiei şi, din cauza asta, nu puteam şti cât sunt de corecte informaţiile respective... aşa că am pornit în căutarea adevărului despre viaţa lui Bram Stoker, despre scrierile sale şi despre munca lui de cercetare, eu vrând, în acelaşi timp, să aflu mai multe despre bunicul meu, George, care a fost şi el un medic celebru, inventatorul terapiei cu ozon. Terminasem anul şcolar, predam în acea vreme la o şcoală din Carolina de Sud şi intrasem deja într-un soi de rutină, deci a fost momentul perfect să schimb direcţia şi să risc puţin. Tot cam atunci m-a sunat un tip, Ian Holt, care scrisese o continuare a poveştii din filmul lui F.F. Coppola din 1992, scenariu care zăcea deja nematerializat de vreo trei ani. Ce voia el să facă, în esenţă, era să îl arate pe Contele Dracula într-o lumină mai bună.

La finalul filmului lui Coppola, Contele este înjunghiat şi noi, de fapt, nu ştim cu siguranţă dacă el moare, ca în carte, de altfel, şi atunci întrebarea era: oare există o posibilitate realistă ca el să trăiască? Ian Holt mi-a prezentat această idee a lui, dar mi-a spus că ar vrea să lucreze împreună cu un membru al familiei Stoker şi că şi-ar dori ca Bram Stoker însuşi să devină personaj în noua poveste. I-am spus atunci că, dacă va fi să mă implic în treaba asta, o voi face fără jumătăţi de măsură şi vreau să am drept de veto, pentru că nu-mi doresc să existe denaturări în prezentarea unui membru al familiei mele. Între a avea succes în sport şi în literatură este o mare diferenţă. Cum ai depăşit lipsa de expertiză, nu doar în ceea ce priveşte subiectul Bram Stoker-Dracula, dar şi a scrisului în sine?

E adevărat, nu mai scrisesem nicio carte până atunci, dar Ian Holt mi-a spus că nici el nu mai scrisese romane, ci doar scenarii de film... avea însă un prieten, editor de carte, îi puteam da lui manuscrisul, iar el ne putea ajuta mai departe.

Am fost de acord să pornesc la drum, dar am avut nevoie de şase luni pentru documentare, timp în care am fost la conferinţe, la muzee, am început să sap după locuri din toată lumea unde www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

ar exista informaţii despre Bram Stoker. Am descoperit câte ceva la Muzeul Rosenbach din Philadelphia, apoi i-am găsit jurnalul la verişorii mei, stră-strănepoţii lui din Anglia. Am aflat foarte multe despre Bram în procesul de cercetare şi cred că am scris cam jumătate din carte, iar după aceea editorul nostru a închegat totul şi a ieşit volumul respectiv.

Rezultatul a fost cumva dulce-amar, pentru că, pe de o parte, cartea a avut mare succes peste tot în lume, dar, pe de altă parte, am primit foarte multe critici cum că aş fi un membru al familiei cuiva faimos şi n-aş vrea decât să profit de pe urma rudei mele celebre. M-a deranjat faptul că s-a spus asta, pentru că eu niciodată nu am luat-o pe scurtături, am obţinut totul în viaţa mea prin muncă, începând cu cei 12 ani de carieră sportivă, ani care nu au fost deloc uşori. Şi, în tot procesul de documentare pentru prima carte, am adunat multe informaţii pe care am ştiut că aveam să le folosesc la un moment dat, pentru că mi-a venit ideea să scriu o a doua carte, despre originea lui Dracula, despre începuturile lui. Avea să fie o poveste originală, nu una bazată pe opera altcuiva. Am adunat toate informaţiile, am schiţat povestea, dar mi-a luat apoi trei ani până să găsesc persoana potrivită împreună cu care să scriu Dracul, în persoana lui J.D. Barker. [...]

Citiţi interviul complet cu DACRE STOKER pe www.zilesinopti.ro PAGINA 45

TEXT DE CLAUDIA ALDEA Foto © Poetry Foundation

ART (his)STORIES

GETRUDE STEIN: Amintiri din Parisul începutului de secol XX În urmă cu 150 de ani, pe 3 februarie 1874, scriitoarea, poeta și colecționara de artă Gertrude Stein se năștea în Allegheny, Pennsylvania, într-o familie evreiască cu rădăcini germane. După ce a absolvit liceul, artista a călătorit în Europa pentru a-și continua studiile superioare la Radcliffe College, unde a devenit interesată de psihologie, pe care a învățat-o sub îndrumarea filosofului William James. Ajungând, în anii următori, chiar și la Universitatea de Medicină Johns Hopkins, drum pe care l-a abandonat pentru a-și urma pasiunea pentru literatură și artă, în anul 1903, Gertrude s-a mutat la Paris alături de fratele ei, Leo, începând să frecventeze cercurile culturale și artistice ale orașului. Între anii 1903 și 1907, în spațiul parizian a luat naștere prima mișcare importantă a avangardei europene, fovismul (Henri Matisse se folosea de contraste puternice încă din anul 1899), denumit astfel de Louis Vauxcelles în 1905, prin rostirea frazei „Donatello parmi les fauves!”. În acest context, frații Stein au început să achiziționeze lucrări de artă modernă, devenind astfel printre primii colecționari importanți ai acestui gen, cumpărând chiar și tabloul Woman with a Hat (în care apare soția lui Matisse) pentru 500 de franci. Mai mult, în apartamentul lor din 27 Rue de Fleurus, cei doi au găzduit un PAGINA 46

salon artistic, devenit esențial pentru dezvoltarea mișcării de avangardă și a literaturii moderniste datorită discuțiilor libere și schimburilor creative care au avut loc acolo. În interior, picturi semnate de Picasso, Matisse și Renoir se apropiau de tavan, numărul lor fiind atât de mare, încât publicația The New York Times a numit locuința cu două etaje „primul muzeu de artă modernă”. În anul 1906, după 90 de ședințe, colecției i s-a alăturat un portret al scriitoarei, realizat de Pablo Picasso (care se mutase la Paris în 1901), capturat mai târziu și de fotograful american Man Ray într-o imagine legendară, în care Gertrude apare lângă tabloul ei. www.zilesinopti.ro

Februarie 2024

Foto © The Salon Host

POP CULTURE MAGAZINE

În anul 1908, aflat în fața unor peisaje pictate de Georges Braque, Louis Vauxcelles a oferit numele unui nou curent, exclamând fraza „Bizarreries cubiques!”. Până în 1912, termenul se răspândise în aproape toate limbile europene, cubiștii fiind interesați de esența lucrurilor (înlocuind perspectiva unică prin obiectul privit simultan din mai multe unghiuri). În același timp, în 1910, Braque folosește, pentru a-i descrie pe Paul Cézanne și Henri Matisse, sintagma „pictori expresioniști”, dorind să evidențieze că ei nu imită, precum impresioniștii, realitatea exterioară. Toate aceste schimbări au fost resimțite și în colecția fraților Stein, care a evoluat treptat.

Până în anii '20, printre invitații salonului se numărau artiști precum Pablo Picasso, Henri Matisse, Juan Gris și Fernand Léger, alături de scriitori și poeți ca Ernest Hemingway, F. Scott și Zelda Fitzgerald, Ezra Pound, T.S. Eliot și Sinclair Lewis, Gertrude Stein fiind cea care, după încheierea Primului Război Mondial, i-a spus lui Hemingway (care în timpul conflictului a servit ca șofer de ambulanță pentru Crucea Roșie) că el și ceilalți tineri implicați în război erau „o generație pierdută”.

Alături de faimosul salon artistic, colecționara este amintită prin lucrările și poeziile sale, datorită stilului distinctiv și experimental. Ea a creat forme proprii, bazate pe ritmuri și repetiții, utilizând propoziții aparent aleatorii și structuri fără punctuație, poezia ei fiind descrisă, la acel moment, pentru că utiliza tehnica (atunci neobișnuită) stream of consciousness, ca aparținând stilului cubist.

Gertrude Stein și-a făcut debutul literar prin www.zilesinopti.ro

volumul Three Lives (1909), compus din trei povestiri, fiecare centrându-se pe viața unei femei. Cartea a fost urmată de Tender Buttons (1914), o colecție de poezii în care explorează, folosind un limbaj abstract și imagistic, obiecte din viața de zi cu zi. În 1925, prin The Making of Americans, ea a investigat ideea identității americane, abordând în stilul neconvențional teme precum familia și comunitatea, în timp ce The Autobiography of Alice B. Toklas (1933) reprezintă o lucrare narativă care urmărește experiențele scriitoarei și partenerei sale, Alice B. Toklas (care a rămas alături de ea pe întreg parcursul vieții), din perspectiva lui Toklas.

Cartea a devenit atât de populară în Statele Unite, încât atunci când a revenit acasă, sosirea ei a fost anunțată pe un panou publicitar în Times Square. Evenimentul a fost urmat de o întâlnire cu Eleanor Roosevelt, pe care a cunoscut-o la Casa Albă, și de o cină alături de Charlie Chaplin în Beverly Hills. De-a lungul anilor, Stein a vândut sau schimbat numeroase picturi pentru a obține fonduri pentru publicarea poeziilor sale, păstrând întotdeauna zeci de opere ale lui Picasso. Înainte de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, Stein și Toklas și-au mutat colecția într-un apartament de pe 5 Rue Christine, fugind din Paris sub protecția unui oficial militar. În 1945, când s-au reîntors, toate lucrările erau încă intacte. Cu mulți ani înainte, întrebată de directorul Muzeului de Artă Modernă dacă intenționează să lase tablourile moștenire, ea a răspuns: „Poți fi un muzeu sau poți fi modern, dar niciodată amândouă.”

Foto © Granger Historical Picture Archive

PAGINA 47

ARTELE SPECTACOLULUI

CORINA GRĂMOŞTEANU:

foto © omufilms

„Din punctul meu de vedere, opera a devenit extraordinar de ludică”

C

Macbeth din Districtul Mtsensk la Opera reativitatea artistei scenografe Corina Națională Slovenă din Maribor, de exemplu), Grămoșteanu a contribuit în mod cu excepția notabilă a lui Don Giovanni, esențial de-a lungul anilor la în regia lui Andrei Şerban, programat caracterul memorabil al unor montări inclusiv luna aceasta la Opera Națională teatrale semnate de mari regizori, precum București. Stagiunea aceasta a început Alexandru Tocilescu, Gábor Tompa, pentru CORINA GRĂMOŞTEANU Silviu Purcărete, Alexandru Dabija sau cu premiera din septembrie a operei Petrică Ionescu, dar activitatea ei de Flavio, designer de costume de operă rămâne Flavio de Händel, la Bayreuth și va continua cu Salome, de Strauss, mai puțin cunoscută iubitorilor artelor programată în aprilie la Opéraspectacolului de la noi, pentru simplul Théâtre de l’Eurométropole de Metz, deci motiv că spectacolele din a căror echipă a interesul nostru pentru felul în care își făcut parte, alături de reputatul set designer echilibrează activitatea de scenograf Helmut Stürmer, au fost prezentate pe de teatru cu cea de creatoare de scene lirice din afara țării (Arminio la Schiță costum Badisches Staatstheater Karlsruhe, Lady opera Flavio costume de operă a fost unul firesc.

Corina, ca profesionistă împlinită, eşti în postura de a alege proiectele în care te implici. Ce te poate determina să dai întâietate conceperii costumelor unui spectacol de operă în dauna scenografiei unei montări teatrale?

Să știi că s-a întâmplat să le fac în paralel dacă sunt proiecte care mă interesează

PAGINA 48

și pe care simt că le pot duce, că nu pot să fac meseria asta așa, la normă. Sigur însă că e vorba și de faptul că nu mai am aceeași energie ca acum zece ani, mai iau în considerare și oboseala fizică, iar singura chestie când lucrezi la o operă este că pleci vreo două luni - cam asta e media -, adică trebuie să fii acolo, mai ales dacă ai o operă mare, cum a

fost premiera mondială de la Regensburg, de exemplu [Doctor Zhivago, de Anton Lubchenko, din 2015 - n.r.], o experiență extraordinară cu [Silviu] Purcărete și cu [Helmut] Stürmer, unde am avut un cor mare. Erau vreo 40 de oameni în cor, iar acesta se schimba de vreo patru ori, dacă-mi aduc aminte bine.

Altfel, când ai opere mai mici, www.zilesinopti.ro

INTERVIU DE IOAN BIG

să zicem că mai poți să lucrezi în paralel, dar tot trebuie să stai acolo atunci când ai atelierele de producţie in-house. Cu Flavio [opera lui Händel a avut premiera în cadrul Bayreuth Baroque Opera Festival - n.r.] a fost ceva special, pentru că sala de spectacole de la Bayreuth este patrimoniu UNESCO, e o sală de la 1740, care, practic, e muzeu şi atunci nu poți să repeți acolo. Se deschide doar pe perioada festivalului, timp de trei săptămâni, iar tu trebuie să repeți și să faci producția în altă parte. Ăla a fost un caz special, că am repetat la Atena și am făcut producția în România. Dar, în general, nu am o problemă să lucrez în paralel operă şi teatru, mai ales dacă îmi place opera, dacă îmi place echipa, dacă îmi plac condițiile de lucru, în fine, sunt mai multe considerente... adică și la teatru e la fel, doar că la teatru fac și decor, și costume, pe când la operă fac doar costume.

Flavio (Bayreuth Baroque Opera Festival, 2023)

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Din perspectivă creativă, Contează foarte tare care sunt însă provocările pe dialogul creativ, în care ai care ți le aduce conceperea de un ping-pong din care se costume de operă? Fiindcă, naşte oportunitatea de a aparent, opera este mai inventa, fără nicio chestie limitativă, cu o narațiune restrictivă, iar Joel a propus foarte clară şi o structură un concept regizoral care muzicală mi s-a părut rigidă... interesant, Mie nu mi se de la care, pare limitativă, practic, am ba dimpotrivă, inventat o mi se pare lume... ce extraordinar are și nu are de permisivă legătură cu şi de aceea, de opera în sine.

30-40 de ani, Sigur că n-am cel puțin în mai lucrat afară, au migrat cu el, dar atâţia regizori întotdeauna de teatru către e un joc, operă. Adică, pentru că în afară de până nu îl Schiță costum opera Flavio structura fixă vezi la lucru a muzicii, nu prea mai ai alte sau până nu asiști la niște limite... dacă conceptul tău stă repetiții, nu ai de unde să în picioare, nu mai ai o limită știi exact cum e regizorul, de timp sau spațiu, pentru că mai ales că meseria asta poți muta totul foarte ușor în e vie şi, dacă există un altă epocă și mizanscena să dialog permanent, se pot funcționeze. [...] Nici acum, la naște niște lucruri foarte Strauss, la Salome, nu păstrăm interesante. Cu asta m-a epoca, deși sunt anumite câștigat Joel, că am putut să situații sau anumite identități inventez, să creez, am putut ale personajelor pe care să mă joc. Pentru mine, asta trebuie să le conservăm ca să e important: să pot să mă funcționeze mizanscena. Din joc, să nu devină o chestie punctul meu de vedere, opera a care să mă constrângă. Bine, devenit extraordinar de ludică. treaba asta - ca să poți să ajungi să te joci și să o iei de Cum se întâmplă însă fiecare dată de la zero, doar lucrurile în cazul regizorilor cu cunoștințele pe care le cu care nu ai mai colaborat? ai - implică și multă muncă, De exemplu, dacă tot ai dar cred că ăsta e privilegiul pomenit de Salome, montarea meseriei mele. [...] care se pregăteşte la Opera din Metz este semnată de Citiţi interviul complet cu Joel Lauwers, un nume puţin CORINA GRĂMOŞTEANU familiar melomanilor. pe www.zilesinopti.ro PAGINA 49

DALĺ

ARCUB

Ha n u l Ga b r o v e n i Ce n t r u l Is t o r i c

1 3 .1 2 . 2 0 2 3 -1 2 .0 5 . 2 0 2 4 10.00 - 20.00

170 de exponate litografii, grafică, gravuri, sculpturi, miniaturi din aur și diamante, experiență VR



Scanează pentru bilete

Bilete disponibile peentertix.ro și la casa de bilete ARCUB str. Gabroveni 50-53 Mai multe detalii pe universuldali.ro și arcub.ro PA R T E N E R I :

Photo Robert Descharnes© Descharnes & Descharnes sarl 2023©AIP Art Investment Partners

UNIVERSUL LUI S A LVA D O R

B.D.

TEXT DE MĂDĂLINA C. DIACONU

Primul manual românesc de realizare a unui roman grafic

V

rei să realizezi un roman grafic, dar te întrebi cum poți face acest lucru? Vrei să pătrunzi în lumea „artei secvențiale” să dai viață poveștilor și eroilor din imaginția ta? Iată acum un manual care te va ajuta și-ți va îndruma pașii în a-ți crea propriul roman grafic.

Se spune că o imagine valorează mai mult decât o mie de cuvinte, iar un roman grafic... are o mie de imagini care spun povestea înlocuind cuvintele (dar nu pe toate)!

Editura Muzeului Național al Literaturii Române publică primul manual românesc de realizare a unui roman grafic.

Autorul și profesorul de benzi desenate Mihai Ionuț Grăjdeanu a conturat și a dat viață acestui volum, o idee care îl preocupă de ceva timp și care, după cum spune el, „și-a găsit momentul oportun de a vedea lumina tiparului, mai ales că acum este binevenit pentru prima generație de elevi înscriși la Centrul de Educație și Formare prin Benzi Desenate.”

Benzile Desenate în România încep să fie din ce în ce mai prezente în viața elevilor de toate vârstele, fie ca elemente de studiu la școală, fie ca elemente de relaxare și invitație la lectură, dar apar din ce în www.zilesinopti.ro

ce mai des și în lista de lecturi ale adulților! Iar aceștia încep să fie consumatori de romane grafice care, spre deosebire de revistele sau albumele de benzi desenate, propun de obicei o poveste consecventă, la fel ca un roman. Astfel, romanele grafice tratează adesea teme mature, iar desenele sunt mai detaliate și mai complicate pentru a atrage cu adevărat cititorul trecut de vârsta a doua.

Dar cum apar romanele grafice?

Majoritatea autorilor de benzi desenate primesc idei pentru povestiri, au chiar ei înșiși scenarii proprii, după care se apucă de lucru: schițează ideea și apoi transformă acea schiță în cadre și paragrafe, capitole și astfel se conturează romanul grafic. Pare simplu?

Volumul „Romanul meu grafic” – caiet de lucru, metode și sfaturi

utile de Mihai I. Grăjdeanu vine să răspundă acestei întrebări și îi provoacă pe iubitorii benzilor desenate săși încerce talentul și inspirația pentru a pune pe hârtie ideile lor.

Un roman grafic, așa cum sugerează și numele, este un roman care spune o poveste completă prin ilustrații.

Acesta va oferi tipul de rezoluție la care se așteaptă cititorul. În mod efectiv, acest lucru face ca un roman grafic să fie mai lung și mai substanțial decât o revistă sau un album de benzi desenate, care poate fi un fragment serializat dintr-o narațiune mai largă. De asemenea, romanele grafice sunt tipărite în format de carte, la fel ca un roman. Uneori, mai multe numere ale unei reviste de benzi desenate, sau mai multe serii de benzi desenate apărute în ziar pot fi publicate ca roman grafic.

PAGINA 51

ART EXPO

TEXT DE IOAN BIG

YOKO ONO la Tate Modern „Music of the Mind”

Yoko-Ono foto © Clay Perry

P

e 15 februarie, cu doar trei zile înainte ca Yoko Ono, radicala şi controversata artistă nonagenară să îşi serbeze ziua de naştere, muzeul Tate Modern din Londra deschide publicului ampla expoziţie care îi este dedicată, Music of the Mind, conţinând peste 200 de lucrări realizate de icon-ul Pop culture începând de la mijlocul anilor ’50 şi până în prezent. Este o şansă extraordinară de a descoperi şi a reevalua una dintre cele mai strălucitoare personalităţi din arta contemporană, mai ales ţinând cont de faptul că, pentru o mare parte a publicului larg, Yoko

Ono rămâne doar femeia care a distrus Beatles, iar muzica, filmele sau instalaţiile sale au fost vreme de decenii percepute drept efemere emanaţii oportuniste. Doar că... “I’m not gonna die for you, / You might as well face the truth / I’m gonna stick around / For quite a while / Yes, I’m a witch”, a transmis ea detractorilor încă din anii ’70, pentru ca, post-2000, acele piese să ajungă să fie remixate de Porcupine Tree, Moby, The Flaming Lips sau Craig Armstrong, iar trupe precum Public Image Ltd, Pet Shop Boys ori Basement Jaxx să o omagieze ca influenţă majoră asupra muzicii lor.

Demersul Tate Modern este remarcabil inclusiv pentru că, în pofida celebrităţii, Yoko Ono a beneficiat până acum de puține expoziţii cu caracter monografic sau retrospectiv care să permită amatorilor de artă conceptuală să asambleze un puzzle coerent al eterogenului său corp de lucrări, un exemplu relevant fiind New York-ul, metropola în care a fost activă timp de 50 de ani şi pe care a părăsit-o abia recent (pentru a se retrage în liniştea fermei din Catskills, cumpărată pe vremuri împreună cu John Lennon), unde MoMA i-a organizat prima expoziţie, Yoko Ono: One Woman Show, 1960-1971, abia în 2015, deşi artista debutase neoficial acolo în... 1971. În Europa, avem ca repere antologice doar Between

the Sky and My Head (Bielefeld, 2008) şi Half-aWind Show, retrospectiva itinerantă din 2013. În aceste condiţii, Music of the Mind, deschisă la Tate Modern până pe 1 septembrie 2024, oferă o perspectivă mult mai largă (mai ales) tinerelor generaţii de vizitatori, de la fotografii inedite din studioul newyorkez în care Yoko Ono găzduia concerte experimentale alături de compozitorul La Monte Young, trecând prin lucrările radicale create în timpul şederii de cinci ani la Londra, după 1966 - precum interzisul Film No.4 (Bottoms) sau instalaţia Half-A-Room -, pentru a ajunge până aproape de prezent, la instalaţia participativă creată de Yoko Ono în 2004, My Mommy is Beautiful sau intervenţia din 2017, PEACE is POWER.

PAGINA 52

Februarie 2024

Expoziţia Music of the Mind (re)aduce în atenţie în primul rând faptul că, până să devină un star ultramediatizat datorită mariajului cu Lennon, din 1969, şi a intrării în spaţiul muzicii Pop(ulare) prin formarea Platic Ono Band, ce a dus la Grammy-ul pentru albumul anului (câştigat cu Double Fantasy în 1980), Yoko Ono începuse să compună încă din studenţie, inspirată de Alban Berg şi Arnold Schoenberg, pentru a fi atrasă apoi de NeoDadaismul lui John Cage, odată cu relocarea la New York şi abandonarea studiilor la finele anilor ‘50. În 1961, Yoko Ono a susţinut primul ei concert important de muzică experimentală la Carnegie Recital Hall şi a avut deja prima sa expoziţie solo la AG Gallery, fiind curtată intens de către George Maciunas să se alăture grupului Fluxus.

De altfel, Yoko Ono s-a aflat printre participanţii la simpozionul Destruction in Art, împreună cu exponenţi ai Acţionismului vienez şi membri ai mişcării artistice de avangardă Fluxus, şi din acea perioadă datează inclusiv primele ei performance-uri (Cut Piece), fiind singura femeia aleasă atât pentru a performa în propriile dezvoltări conceptuale, cât şi a susţine prelegeri.

Datorită lui Yoko Ono, John Lennon s-a reîntors spre literatură şi artele vizuale în 1969, prin suita Bag One Series (cadou de nuntă pentru ea), a cărei expunere la London Art Gallery a durat mai puţin de 24 de ore, fiindcă Scotland Yard a confiscat litografiile cu sketch-uri erotice. Odată cu mutarea la New York, în 1970, Lennon avea să îşi extindă spaţiul de expresie înspre instalaţii şi Yoko Ono Refugee Boat

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Yoko Ono (Cut Piece, 1964) foto © Minoru

performance-uri, cea mai faimoasă lucrare a lui râmânând The Complete Yoko Ono Word Poem Game, poem colaj conceptual bazat pe tehnica découpé creată de Dadaişti şi popularizată în SUA de scriitorul Beat William S. Burroughs. Pe partea ei, Yoko se simţea atunci tot mai atrasă de experimentele cinematografice - avusese chiar şi un rol în obscurul Satan’s Bed -, semnând 16 scurtmetraje până în 1972 şi, după moartea lui Lennon, niciodată proiectele sale muzicale, conceptuale sau militante nu au mai fost disociate de componenta vizuală, de la artwork-ul discurilor şi Musicalul off-Broadway New York Rock la instalaţia feministă Arising, sau de la micuţa carte Grapefruit la instalaţia participativă Refugee Boat. “Art is my life and my life is art” este unul dintre citatele celebre din Yoko Ono, iar expoziţia Music of the Mind de la Tate Modern pare să ne demonstreze că fenomenala artistă multidisciplinară a fost realmente sinceră cu publicul său.

Yoko Ono White Chess Set

PAGINA 53

ARTIȘTI URBANI

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

PiSiCa PĂTraTĂ: „Apropierea de street art m-a schimbat, m-a obligat să fiu mai liber”

A

lexandru Ciubotariu, a.k.a. Pisica Pătrată este grafician și desenează de când se știe - a început chiar cu pereții camerei sale, când era mic și a avut norocul să fie încurajat de timpuriu de mama sa, ba chiar a fost ajutat să-și decoreze camera cu desenele sale supradimensionate. Apoi a fost atras de caricatură, bandă desenată, ilustrație de carte și a urmat școala de artă din Constanța, atât la Palatul Pionierilor, cât și la Liceul de Artă. Banda desenată a fost și încă este o constantă a vieții sale profesionale, dar în timpul facultății de artă a început să îmbrățișeze și alte medii în afara graficii aplicate - pictura, volumul sau chiar intervențiile în spațiul public (street-art).

Alexandru Ciubotariu a implementat Muzeul Benzii Desenate, a publicat primul album de street-art din România, a avut zeci de expoziții în țară și străinătate.

Cum ai ajuns să-ți creezi stilul care te definește și cât de greu a fost pentru tine să ajungi cunoscut și apreciat în România?

Să ajungi la așa-zisul stil nu se poate decât printr-o singură cale: lucrând foarte mult. Practic, este un lung PAGINA 54

șir de căutări care nu trebuie să înceteze niciodată, nici chiar atunci când crezi că ai ajuns la o formulă care să te mulțumească. Dacă ești mulțumit cu rezultatul muncii tale, te poți considera mort din punct de vedere artistic.

Nu știu cât de greu sau nu a

fost să fiu cunoscut. Pur și simplu am lucrat cu multă pasiune și, cumva, probabil că s-au acumulat ceva apariții care au rezonat cu un public mai larg. Pasiunea te poate purta în locuri în care nici nu credeai că poți ajunge.

Cum decurge procesul tău creativ?

Pentru mine, procesul creativ este unul continuu. Adică nu prea există pauze totale.

Foarte rar se întâmplă să mă declupez total de la acest proces. Chiar dacă nu lucrezi efectiv, mintea lucrează și frânturi de imagini sau gânduri legate de lucrări sunt mereu cu mine și se înmagazinează așteptânduși rândul să fie concretizate.

Cred în existența unui bagaj imagistic care trebuie să „iasă la lumină”. www.zilesinopti.ro

PERFORMING ARTS

Februarie 2024

Cum ți-a schimbat street art-ul felul în care percepi arta și lumea, în general?

Apropierea de această formă de artă într-adevăr m-a schimbat (cred). În sensul că m-a obligat să fiu mai liber, mai lipsit de piedici sau opreliști autoimpuse. Să activez sub numele de Pisica Pătrată mi-a permis să accesez zone artistice pe care altfel nu cred că aș fi putut să le ating în mod tradițional.

Cât de mult te-a ajutat social media în cariera ta? Și cum crezi că influențează social media evoluția și percepția artei?

Nu știu în ce măsură m-a ajutat, dar cu siguranță am reușit să intru în contact cu oameni și artiști cu care nu văd cum altfel m-aș fi putut intersecta.

Poate într-o oarecare măsură, lucrările mele au ajuns la o masă mai mare de oameni, care nu cred că ar fi putut vedea ce fac altfel... Într-un fel, ca în cazul street art-ului, care expune direct în spațiul public și unor altfel de privitori.

Povestește-mi un pic care e lucrarea ta preferată pe care ai făcut-o într-un oraș din România?

Foarte greu de spus aici. Au fost multe care au însemnat foarte mult pentru mine și în care implicarea emoțională a fost mare. Dar dacă încercăm să facem acest exercițiu, poate ar fi lucrarea de la Liceul de Artă din Constanța, o lucrare pe care mi-am dorit-o foarte mult și care s-a dovedit a fi una dintre cele mai greu de realizat, www.zilesinopti.ro

din diferite motive. Să revin în locul de unde am plecat și să pot da înapoi ceva din ce fac eu are o mare însemnătate pentru mine. Faptul că atâta lume m-a susținut în acest demers, care a fost pus la mare încercare de unii, m-a cutremurat de emoție. Atât ca locație, cât și stilistic, rămâne poate cea mai importantă lucrare a mea...

Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?

Cea mai sus menționată, din motive independente de mine, iar în ultima vreme și cele la înălțimi mai mari îmi dau bătăi de cap, ca să mergem mai în concret.

Din punctul tău de vedere, cât de important este pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj social/ politic?

Fiecare artist are abordările și preocupările sale, poate cu atât mai mult în arta stradală. Pe mine m-au interesat cele legate de starea spațiului public. Am încercat ca intervențiile mele să fie mici accente în ceea ce

cred că ar merita să aibă parte spațiul public.

Cu ce ai vrea să rămână cineva care trece pe stradă și vede lucrările tale?

Fiecare rămâne cu ceva după întâlnirea cu o lucrare. Mai mult, mai puțin, asta depinde de materialul privitorului, iar asta mi se pare fascinant. Să poți face o lucrare care poate fi completă doar dacă este privită, descifrată, apreciată, asimilată de un privitor. Practic, să nu îți mai aparțină și să capete sens doar în momentul întâlnirii altcuiva cu ea. În arta stradală, plaja de reacții și interacțiuni este mult mai mare și mai variată decât în cazul unor lucrări dintr-un muzeu sau dintr-o galerie. Probabil de aici și fascinația încă vie vis-a-vis de această formă de artă.

Ce urmează pentru Pisica Pătrată?

O pendulare între cărți, pânze și pereți, sper.

PAGINA 55

TEXT DE ALEX MUŞAT

Muzică

Februarie 2024 ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/OPINII DIALOGURI FĂRĂ NOTE/ MUZICĂ NOUĂ/ OMUL CU DISCURILE/ FESTIVALURI WWW.ZILESINOPTI.RO/MUZICA/

Despre dragoste și... note muzicale „Love hurts” cântau cei de la Nazareth în 1974, în timp ce Sinead O’Connor ne spunea în 1990 că nimic nu se compară cu iubirea fostului partener. Pentru Skeeter Davis, despărțirea reprezintă sfârșitul lumii în The End of The World (1962), în timp ce Paul McCartney își îmbrățișează propria tristețe în Yesterday (1965), alături de o chitară și un cvartet de coarde. Pe de altă parte, Bruno Mars își celebrează iubita în Just The Way You Are (la treizeci de ani după ce cantautorul american Billy Joel își declara dragostea față de parteneră printr-un cântec cu același nume), iar Katrina and the Waves ne spuneau în 1983 că timpul petrecut alături de persoana iubită este precum „walking on sunshine”.

Desigur, nu avem nevoie mereu de versuri pentru a ne exprima sentimentele de iubire față de persoana pentru care le nutrim: Franz Liszt prezintă frământarea dragostei în creația pentru pian solo Liebestraum Nr. 3 (1850), în timp ce Claude Debussy se inspiră din poemul lui Verlaine pentru a compune Clair de Lune, în 1905. „All you need is love”, ne spunea Lennon în magnifica vară a lui ’67, iar dragostea respectivă poate fi direcționată către un partener, sau, de ce nu, către sine. Nu de alta, dar Miley Cyrus ne cânta în 2023 faptul că ne „putem cumpăra singuri flori”, self-love fiind o sintagmă din ce în ce mai întâlnită, în cursuri, retreat-uri, cărți și podcast-uri. Pe de altă parte, Joni Mitchell declara în 1971 că iubitul ei îi „curge prin sânge precum un vin sfânt”, aceasta www.zilesinopti.ro

fiind în stare să se îmbete cu iubirea lui, fără însă a ameți.

Așadar, pe parcursul istoriei, am exprimat iubirea în acorduri, ritmuri și melodii, fie că vorbim despre zbuciumul compozitorilor din Romantism sau despre pop-rockul secolului XX. Știm că iubirea vinde, așa că mai toate radiourile sunt inundate de cântece de dragoste, fără însă a cunoaște dacă acestea provin dintr-un spațiu intim sau dacă sunt doar produse sterile, create cu scopul de a se vinde în milioane de exemplare. Până una alta, de acest Valentine’s Day, indiferent de cum ne găsește sărbătoarea din punct de vedere al dragostei, poate că n-ar fi rău să ascultăm muzica ce a dat glas sentimentului de-a lungul anilor.

PAGINA 57

MUZICĂ NOUĂ

TEXT DE ALEX MUŞAT

Ce ascultăm în luna februarie

P

etrecem luna februarie cu piese pop reinventate, indie rock proaspăt și art-rock asumat, de consumat fie pe platformele de streaming, fie în mod ,,clasic”, pe CD, vinyl sau casetă.

Trevor Horn – Echoes: Ancient and Modern Producătorul-minune al anilor ’80 revine cu un nou album de cover-uri, însoțit de nume precum Rick Astley, Iggy Pop și Tori Amos. Pe lângă piese precum Personal Jesus (Depeche Mode) sau Smells Like Teen Spirit (Nirvana), Horn abordează și creații proprii, printre care se numără Owner of a Lonely Heart (Yes) și Relax (lansat de trupa Frankie Goes to Hollywood).

Deși jurnalistul Ed Power declară că versiunea lui Rick Astley a cântecului Owner of a Lonely Heart seamănă cu o încercare de karaoke, nouă nu ne rămâne decât să îi dăm play LP-ului și să ne convingem de veridicitatea acestor afirmații.

De altfel, un lucru este cert: Horn rămâne unul dintre producătorii vizionari ai secolului XX și dacă își dorește un album de cover-uri, atunci are tot dreptul să îl și realizeze! www.zilesinopti.ro

The Vaccines – Pick-up Full of Pink Carnations Cu un titlu „furat” direct dintr-un vers al piesei American Pie, lansată în 1971, de cantautorul american Don McLean, noul album al trupei britanice de indie rock nu surprinde, însă cimentează reputația trupei și ne oferă o porție de rock asumat, bine cântat, dar care nu testează în vreun fel limitele genului. Deși faima actuală a cvartetului pare că nu se compară cu nivelul din 2011 (atunci când albumul formației, What Did You Expect from the Vaccines, devenea cel mai bine vândut debut al anului în Marea Britanie), noul LP va fi, fără doar și poate, pe placul fanilor. N-ar fi rău să îi dăm și noi un play cap-coadă și să profităm de faptul că indie rock-ul încă prezintă interes într-o epocă în care avem de-a face cu puține trupe noi în peisajul mainstream.

The Smile – Wall of Eyes Trupa formată din membrii Radiohead, Thom Yorke și Jonny Greenwood, cărora li s-a alăturat percuționistul Tom Skinner, revine cu cel deal doilea material discografic.

Primit cu brațele deschise de către critici, LP-ul s-ar putea să nu fie o ascultare ușoară, căci rock-ul și popul sunt ridicate la rang de artă, în timp ce versurile cer analize repetate. Totuși, fanii Radiohead sunt obișnuiți cu aceste abordări ale lui Yorke, așa că noul The Smile nu face decât să îi plaseze pe cei trei muzicieni în rândul inovatorilor genului, aceștia împingând cu bunăvoință limitele muzicii chitarelor cu distors. În plus, avem șansa să îi vedem și live pentru prima oară în România, pe 17 iunie 2024, atunci când cei trei vor ajunge la Arenele Romane, în București. N-avem decât să ne grăbim și să ascultăm atenți albumul, căci trebuie să avem ce fredona la concert!

PAGINA 59

DIALOGURI FĂRĂ NOTE

T JOHNNY RAWLS:

Foto: Brașov Jazz & Blues Festival 2023

„N-am ales eu să cânt Blues, Blues-ul m-a ales pe mine”

Johnny, albumul tău Going Back to Mississippi a fost nominalizat în 2023 la o mulţime de premii, inclusiv la Blues Music Awards. Ce semnifică, de fapt, acest “going back”?

E vorba de o întoarcere la origini, pentru că foarte mulţi ani - vreo 50, cred - am locuit la Chicago, dar, nu demult, m-am întors în sfârşit în Mississippi. Despre asta e vorba, despre revenirea mea acasă, în Hattiesburg, acolo unde m-am născut. Vorbesc de revenire cu toate că, în sufletul meu, de fapt, eu n-am plecat niciodată de acolo... in my soul, in my spirit, I never left Mississippi.

PAGINA 60

ermenul de Soul Blues s-a inventat practic pentru a defini muzica cantautorului american Johnny Rawls (n. 1951), care a acumulat în îndelungata-i carieră peste 20 de nominalizări la distincţii prestigioase, precum Blues Music Awards şi Blues Blast Music Awards, cele mai recente fiind chiar anul trecut, pentru ‘Soul Blues Male Artist’ şi, respectiv, ‘Soul Blues Album’, cu LP-ul Going Back to Mississippi. Profitând de prezența sa în România pentru concertul din cadrul tradiţionalului Braşov Jazz & Blues Festival, care se va desfăşura în 2024 în perioada 15-18 august, am stat de vorbă cu legendarul muzician şi producător - ce are nu unul, ci două markere cu numele său pe faimoasa Mississippi Trail! - despre traiectoria lui în muzică, de la postura de licean de clasa a IX-a acompaniator al unor nume sonore, precum Jimmy Hughes, Z. Z. Hill sau Willie Hightower, şi apoi dirijor de trupă pentru B.B. King, Blues Boy Willie sau Bobby Bland în anii ’70, la perenul succes al lui JOHNNY RAWLS ca artist solo pe scenele de Blues contemporan.

Ai înregistrat cu mult peste 100 de cântece. Cum se face că ai crezut atât de mult în ce poţi oferi prin muzica ta?

N-am avut vreodată un plan anume în privinţa asta, pentru că muzica mea, pur şi simplu, izvorăşte din sufletul meu, din pasiunea şi dragostea pentru ceea ce fac, pentru muzică, pentru cântat. Concertele se nasc din pasiunea asta, iar melodiile pe care le compun se trag din viaţa reală, din întâmplări pe care le trăiesc oamenii pe care îi întâlnesc în drumurile mele. Tot ceea ce compun are legătură cu oamenii din viaţa mea.

Dar se întâmplă să-ţi atragă atenţia şi piese ale altora. De exemplu, ai ales să interpretezi I Shall Be Released, al lui Bob Dylan...

Da, nu-i aşa că pare un pic ciudat? Adevărul este că producătorul meu a ales piesa aceea, căci eu nu o cântasem până atunci... îmi plăcea, dar nu o interpretasem niciodată.

Ei bine, am luat acel cântec de Bob Dylan şi l-am transformat într-unul de-al meu! Asta e, îmi plac provocările de felul ăsta.

Am înregistrat, de exemplu, Beast of Burden, a celor de la Rolling Stones, una dintre trupele mele preferate. Vezi, asta îmi place, să-mi forţez limitele, nu vreau să stau pe un www.zilesinopti.ro

INTERVIU DE IOAN BIG

POP CULTURE MAGAZINE

singur drum, vreau să explorez felurite stiluri, să mă aventurez pe cărări diferite în muzica mea. Am cântat, de exemplu, şi destul Gospel pe albumele mele... am, într-adevăr, şi câteva cover-uri, precum Turn Back the Hands of Time, al lui Tyrone Davis, sau What Becomes of the Brokenhearted, al lui Jimmy Ruffin, dar sunt relativ puţine.

Înţeleg că bunicul tău este cel care ţi-a făcut cunoştinţă cu chitara...

Am putea zice şi aşa. De fapt, bunicul meu a fost cel care m-a inspirat, dar nu m-a învăţat propriu-zis să cânt la chitară... inspiraţia de la el a venit într-o dimineaţă de Crăciun, demult, pe la începutul anilor ’60, când a scos o chitară veche de undeva şi a început să cânte, iar eu am fost pur şi simplu fascinat de ce vedeam şi auzeam. Am rugat-o pe mama atunci să îmi ia şi mie o chitară şi, până la urmă, la un moment dat, am căpătat chiar chitara bunicului meu... dar am abandonat-o în casa în care am copilărit, după ce mama s-a prăpădit de inimă rea.

Să cânţi la saxofon ai deprins apoi în anii de liceu. Cât de importantă a fost educaţia pentru formarea ta ca muzician?

Alabama Mike și Johnmy Rawls Brașov Jazz & Blues Festival 2023

Consider că educaţia muzicală a fost extrem de importantă, pentru că, în orchestra şcolii, am învăţat să cânt la toate instrumentele, la clarinet, la saxofon, la trompetă, cântam la toate astea, poţi să-ţi imaginezi?

Pentru ca după aceea să schimb totalmente macazul, cum s-ar zice, când am ajuns să cânt cu O. V. Wright şi Z. Z. Hill, eu fiind încă adolescent. Era cu totul şi cu totul alt drum muzical. Am trecut aproape peste noapte de la uverturi de Mozart la Cheatin’ in the Next Room cu Z. Z. Hill, înţelegi ce zic? Erau lumi complet diferite.

Până la Z. Z. Hill, trupa în care activai în adolescenţă se numea The Sextexs. De unde aţi scos numele ăsta?

Dragul meu, eram foarte tineri pe-atunci, eram doar nişte puştani. Ştii şi tu cum e, la vârsta aia ai tot felul de idei trăznite şi bineînţeles că voiam şi noi să ieşim cumva în evidenţă... aşa am găsit numele ăsta pentru trupă. Îmi aduc aminte că au şi protestat atunci unii oameni, că nu le plăcea că includea cuvântul ‘sex’, dar nu ne păsa nouă de ce ziceau alţii, noi eram tineri, aveam energie, aveam idei fresh şi ne-am închipuit că un nume mai ciudăţel o să atragă atenţia asupra noastră. Nu s-a întâmplat asta, iar trupa n-a rezistat cine ştie cât. Am şi uitat de vremurile alea cu Sextexs. [...]

Citiţi interviul complet cu JOHNNY RAWLS pe www.zilesinopti.ro

PAGINA 61

ALBUM

TEXT DE DORU PUŞCAŞU

om la lună | „Fazele Lunii” „Simt că suntem într-o continuă luptă cu timpul. Pandemia ne-a dat perspectiva asta nouă a timpului limitat, ceva la care nu ne gândeam înainte. O fi de la vârstă sau de la experiențele trăite în anii ăștia de muzică, dar am descoperit că ardem pe interior mai intens decât în prima tinerețe. Așa că am decis să folosim la maxim timpul acesta care ni s-a dat. După ce anul trecut am colindat țara în lung și în lat pentru fix 72 de concerte – ceea ce în mare înseamnă că am cântat odată la cinci zile, anul ăsta avem planuri și mai mari. Lansăm primăvara asta Fazele Lunii, albumul nostru electro-acustic, înregistrat live la Teatrul Național București. Asta e primul plan.

Fazele Lunii e un album în care ne întoarcem cumva la ceea ce a însemnat om la lună la început de tot. Scoatem straturile de rock și de energie și adăugăm mai mult lirism și mai multă emoție.

Este un proiect despre noi, cei de acum. Despre cei ce am devenit în anii ăștia cinci. Este despre bunele și relele care ni s-au întâmplat, despre creșterile și descreșterile noastre ca oameni. Despre evoluția noastră ca muzicieni, cu nesfârșitele încercări, eșecuri și momente în care am vrut să ne oprim.

Dar totodată este despre noi, cei care am tras de fiecare dată aer în piept și am mai băgat o fisă. Și încă una. Până la ultima din buzunar, cea care

Om la lună lansează oficial albumul Fazele Lunii cu un concert la București, la Palatul Bragadiru, pe 24 februarie, urmat apoi de un turneu în mai www.zilesinopti.ro

OM LA LUNĂ, Foto: Ruxandra Scripcariu

chiar a pornit tonomatul cel vechi. Fazele Lunii sunt fazele noastre, ale tuturor. Sunt stările noastre în continuă creștere și descreștere, luminând calea sau stând ascunși în umbră. Iar cântecele om la lună de pe cele trei albume de până acum, cântate acum în forma aceasta electro-acusticăminimalistă, suntem noi pe drumul ăsta lung de o viață. Și timpul ăsta e al nostru.” - DORU PUŞCAŞU

multe orașe, printre care Iași, Cluj, Timișoara sau Brașov.

Fazele Lunii conține 20 de piese, înregistrate live cu ocazia concertului de pe 16 iunie 2023, de la Teatrul Național București, și este un fel de „best of so far” - cu cele mai iubite cântece de pe cele trei albume om la lună, reorchestrate într-o formă electro-acustică.

Este o reîntoarcere la originea minimalistă a proiectului de rough acoustic poetry, cu un plus considerabil de emoție

odată cu apariția violoncelului Flaminiei Nastai – invitatul permanent al trupei, dar aducând suplimentar și sunete electronice, drum machine și elemente noi de percuție.

Albumul Fazele Lunii va fi disponibil atât în format digital - pe toate platformele de streaming, dar și în format fizic - dublu CD și dublu vinil, începând cu data de 23 februarie. De asemenea, fanii vor avea acces la întreg concertul de la Teatrul Național, filmat multicam.

PAGINA 63

LIVE

TEXT DE TEODORA BRATU

foto © facebook.com/younsunnahofficial

O

Youn Sun Nah:

vocea din Seul care cucerește jazz-ul Cu toate că se numără printre cele mai admirate vocaliste de jazz contemporan, întâlnirea cu acest stil de muzică a fost întâmplătoare. Provine dintr-un mediu muzical, mama ei este actriță de muzică clasică, iar tatăl ei este dirijor, dar nu a fost pregătită pentru a călca pe urmele părinților ei. A ajuns să lucreze în industria modei după absolvire, însă dezamăgită de domeniu și sfătuită de un prieten care i-a recunoscut talentul de cântăreață, a ajuns să candideze pentru un rol într-un musical de comedie.

Audiția ei a avut succes și a continuat să participe și în alte spectacole, experiență care i-a dat o anumită încredere în abilitățile sale.

PAGINA 64

riginară din Coreea de Sud, cântăreața Youn Sun Nah și-a croit o nișă unică pe scena muzicală internațională. Cu o voce puternică și o capacitate cameleonică de a se exprima, artista s-a făcut remarcată printr-un stil greu de rezumat. Cântăreață de jazz, rock indie, chanson sau bossa, și-a creat propria sa categorie. Youn Sun Nah a început ca un talent promițător când a lansat primul ei album, Reflet, în 2001, iar acum este o profesionistă cu o listă lungă de premii și onoruri, printre care „Chevalier des Arts et des Lettres” de la Ministerul Culturii francez și „Premiul Sejong” pentru cultură acordat de guvernul coreean. Însoțită de claviaturistul Bojan Z într-un duet memorabil, Youn Sun Nah concertează la București (Sala Dalles) şi la Cluj (Sala Studio a Academiei de Muzică Gheorghe Dima), pe 20 şi, respectiv, 21 februarie, cu un repertoriu inspirat de cântărețele și melodiile care i-au modelat viața.

„După aceea, m-am gândit că poate aș putea fi o cântăreață profesionistă, dar nu știam ce fel de muzică aș putea face.

L-am întrebat pe unul dintre prietenii mei muzicieni, un basist coreean, iar el mi-a spus că este prea târziu să fiu cântăreață de muzică clasică, pentru că sunt prea bătrână, și mi-a sugerat jazz. L-am întrebat ce este jazzul, iar el mi-a spus că este rădăcina muzicii populare”, spune Youn Sun.

În 1995 a plecat la Paris pentru a studia jazz-ul și şansoneta la Școala de jazz CIM, la Institutul Național de Muzică din Beauvais și la Conservatorul Nadia și Lili Boulanger. După absolvire și-a format propriul cvintet, YSN 5tet, și a cântat în diverse cluburi de jazz, teatre, festivaluri și baruri din Franța, lansând albumul de debut în 2001. În următorii anii, și-a „decorat” cariera cu spectacole susținute în întreaga lume, concertul de la ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice de iarnă de la Soci, din 2014, contribuția la un album tribut Nina Simone și participarea la concertul din 2017 de Ziua Internațională a Jazzului, care a avut loc la Havana, în Cuba. www.zilesinopti.ro

ANIVERSARE

TEXT DE ALEX MUŞAT

GREEN DAY... pe poziții și în 2024

E

ste 1994, iar în cinematografe rulează Pulp Fiction, The Shawshank Redemption, The Lion King, Ace Ventura și Natural Born Killers. Melomanii intrați în magazinele de muzică pot cumpăra noi apariții discografice precum The Division Bell (Pink Floyd), Grace (Jeff Buckley), Definitely Maybe (Oasis), Vitalogy (Pearl Jam) sau MTV Unplugged in New York (Nirvana), în timp ce trio-ul Green Day, format din Billy Joe Armstrong, Mike Dirnt și Tre Cool, lansează Dookie, primul lor album promovat de o casă mare de discuri. Îmbibat în punk rock și skate punk, LP-ul va primi un Grammy pentru cel mai bun album alternativ și se va vinde în peste 20 de milioane de exemplare, transformând grupul într-unul dintre cele mai mari nume ale punk-ului american.

Desigur, răutăcioșii ar putea spune că toate piesele Green Day sună la fel, iar dacă ne gândim mai bine, am putea să găsim, totuși, un sâmbure de adevăr: noul single, The American Dream Is Killing Me, lansat anul trecut și extras de pe Saviors, materialul discografic scos pe piață în data de 19 ianuarie, ar putea la fel de bine să facă parte din albumele Dookie (1994), American

www.zilesinopti.ro

Idiot (2004) sau 21st Century Breakdown (2009). Sunt Green Day fideli unei estetici de care nu vor să se despartă?

Cât de ,,punk” este o trupă punk cu succes global?

Mai este cool să te răzvrătești când răzvrătirea aduce milioane de dolari în buzunarele caselor de discuri?

Una peste alta, Saviors, cel de-al 14-lea album al trupei, îi găsește pe cei trei plini de energie, gata să demonstreze încă o dată că punk-ul (fie el mult prea pus la punct) poate să vândă și, bineînțeles, să umple stadioane. De altfel, în această vară, Green Day vor ajunge cu turneul de promovare a albumului (în care vor cânta în întregime și albumele Dookie și American Idiot) în Marea Britanie, Spania, Franța, Italia, Germania, Elveția și Austria, avându-i ca opening acts pe The Smashing Pumpkins, Rancid, Nothing but Thieves și mulți alții.

2024 este, așadar, un an cu o mare însemnătate pentru trupă: se împlinesc 30 de ani de la lansarea marelui debut Dookie, 20 de ani de la apariția operei rock American Idiot și, bineînțeles, avem de-a face și cu un nou album. Fără să renunțe la comentariile politice, Green Day rămân pe poziții la aproape patru decenii de la înființare, chiar dacă cluburile înghesuite din underground s-au transformat în stadioane imense.

PAGINA 65

OMUL CU DISCURILE braD MeHLDau „Your Mother Should Know Brad - Mehldau Plays The Beatles” Brad Mehldau este un virtuoz care dozează perfect tehnica în vocabularul folosit și, în același timp, extrage cu curiozitate orice sens muzical, inclusiv în plan filosofic. De aceea, muzica lui este de o ademenitoare stranietate, la fel ca toate operele de artă durabile. Aici intră și muzica Beatles, mai ales în perioada de metamorfoză psihedelică de la mijlocul anilor ’60, când muzica pop era infiltrată cu armonii nefamiliare și ritmuri surprinzătoare, așa cum găsim pe albume ca Rubber Soul Revolver. Puține producții sunt sau Revolver încărcate cu atât de multe piese bune, ingenios concepute. În timpul studenției, Mehldau studia pianul clasic și asculta foto © Michael Wilson

PAGINA 66

TEXT DE BERTI BARBERA

rock progresiv și formații precum Beach Boys sau Zombies. David Bowie era și el în sfera de admirație. Beatles au apărut mai târziu în colecția și în studiile lui.

Din anii ’90 a început să le interpreteze muzica, până a ajuns la un concert înregistrat în 2020, în sala Filarmonicii din Paris și lansat în 2023. Muzica lui a fost dintotdeauna influențată de artiștii ascultați în adolescență, asta se simte indiferent de complexitatea compoziției.

Pe acest album, Your Mother Should Know - Brad Mehldau Plays the Beatles, Beatles fiecare piesă este tratată ca un standard de jazz, armonia este reconstruită, iar melodia este punctul de plecare pentru improvizație lirică și ingenioasă. Aspectul cel mai agreabil legat de acest omagiu pianistic este că putem recunoaște fiecare piesă, în timp ce admirăm un muzician ilustru în plin exercițiu de eliberare.

www.zilesinopti.ro

TEXT DE ŞTEFAN CHIRIŢESCU

eat&Drink

ZILE ȘI NOPȚI ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/OPINII CULINARIA, GURMAND, PE GUSTUL NOSTRU, HORECA, DRINK, CĂLĂTORIE CU GUST WWW.ZILESINOPTI.RO/EAT-DRINK/

Industria vinului, între logica de produs și bugetul de marketing

Î foto: Brett Sayles (pexels.com)

n perioada în care am fost omul de marketing al unui producător important de vinuri din România, am fost „vânat” de tot felul de posibili parteneri. Așa își spuneau cei care voiau să-mi vândă de la pixuri, creioane, spații media, diverse instalații/componente necesare în procesele din cramă și prezența la diverse evenimente, în care mi se cerea vin gratis, pe lângă sume consistente de bani.

Toți acești așa-ziși parteneri erau uimito-neîncrezători despre bugetele pe care le aveam la dispoziție: „păi, nu ai tu să-mi dai (accent pe DAI) x mii de euro (de la 4 zerouri la 5 zerouri, după cum mi se vinde oportunitatea), că, uite, am fost la berea/telecomul/ banca x, care a semnat pe loc”.

Industria vinului nu este o industrie bogată când vine vorba de comunicare, iar cea mai simplă explicație vine din faptul că nu este pregătită pentru comunicare. Sună probabil dur, dar este perfect real. Există însă un DAR în această poveste.

Vinul și, mai ales vinul decento-bun, abia își trăiește adolescența în România. Acest nivel bun al vinului a însemnat o investiție serioasă în produs, în tehnologie, în replantarea viilor, în sticle mai fățoase, în dopuri mai bune, în linii de îmbuteliere mai profunde, în trainingul oamenilor. www.zilesinopti.ro

Da, vinul este încă în faza de produs. Acum descoperim produsul și cum se face vinul (mai) bun. Oamenii din industria vinului, care chiar produc vin, au fost multă vreme agricultori (departe de mine să fiu peiorativ, din contră), încă nu au ajuns la momentul marketing, oamenii care se joacă de-a vinul (hobby de oameni bogați sau doar seduși de moda de a avea o cramă) nu vor să facă marketing.

Altfel spus, această industrie seducătoare, elegantă, aparent poetică, încă nu a ajuns la maturitate în România.

foto: picjumbo (pexels.com)

La maturitatea în care mărcile să-și facă o strategie de brand, o strategie de marketing, un narativ și un plan de comunicare, susținute de un buget realist și asumat.

De aici se pot vedea lipsa de coerență, spoturile tv sexiste sau pur și simplu tembele, materiale de comunicare cu limbaj de lemn (apropo, celebra „paralelă 45” trece prin jumătate din cramele din România, indiferent de localizarea lor geografică), etichete urâte, nume de brand neinspirate.

Vestea bună este că sunt câteva vinuri care și-au construit indentitatea de produs și sunt convins că cei care le dau banii și dragostea lor (apropo, când ai fost ultima dată la cules, ca să vezi cam ce înseamnă munca aia?) vor ajunge la momentul marketing. Iar atunci, vinul din România va fi mai bogat, din toate punctele de vedere.

PAGINA 67

PE GUSTUL NOSTRU

TEXT DE COSMIN DRAGOMIR

Bucurie în vremea tiparului

A

Cosmin Dragomir & Mircea Groza În 2023 am tipărit trei titluri și fără să existe un concept predefinit, faptele s-au aranjat în așa fel încât pare că există coerență. La finalul verii a apărut Zămuri, supe, zupe și năcreli – rețete ardelenești din bătrâni, de Mircea Groza.

Suntem la al doilea tiraj și ne mândrim cu un premiu internațional foarte important: Cea mai bună carte de gastronomie est-europeană la Gourmand World Cookbook Award, după ce volumul fusese nominalizat la două categorii.

Speram ca informația să aibă o mai mare acoperire media, dar tot uit că nici cărțile și nici veștile bune nu fac nici rating și nici prea multe vizualizări. Zămurile lui Mircea Groza sunt o selecție de 182 de rețete de felul întâi, din cele peste 400 culese de autor în cei peste 40 de ani de când bate la pas satele sălăjene în căutarea specificului gastronomic local. Sunt rețete din bătrâni, PAGINA 68

și cum mulți dintre informatori nu mai trăiesc, cartea aceasta a reușit să salveze de la moarte și uitare și multe zămuri pe cale de dispariție.

Spoiler: pregătim un nou volum dedicat topalelor, tocanelor și încingalelor.

Următorul volum editat îmi aparține.

Colecționarul de Sarmale este o antologie de texte gastronomice publicate de subsemnatul în diferite media în ultimii șapte ani. Nu insist.

Spoiler: pregătesc alte două cărți. În ultima zi lucrătoare de dinainte de Crăciun am reușit să fac pe Moșu’ și i-am dus Adrianei Sohodoleanu volumul Ce e nou în Noua Gastronomie Adriana Românească. Este Sohodoleanu o lucrare de doctorat în sociologie, care analizează (de multe ori empiric) modernizarea bucătăriei românești.

Este o carte care teoretizează prezentul și trecutul recent, unică și extrem de importantă pentru discuția referitoare la identitatea gastronomică românească. Cred că de la cartea lui Ioan Claudian, din 1939, Alimentația poporului român în cadrul antropogeografiei și istoriei economice, economice noi nu am mai beneficiat de un studiu de asemenea calibru.

PS: Le găsiți pe toate în librăriile Cărturești

m înființat editura GastroArt, specializată în valorificarea patrimoniului gastronomic prin 2018, după ce realizasem cât de greu e să ai acces la cărțile vechi de bucate atât de necesare cercetării istoriei culinare de la noi. După ce am republicat vreo zece titluri vechi și foarte vechi, unele chiar în premieră, am schimbat nițel macazul, ba chiar și formatul, și deja sunt la a V-a carte contemporană publicată. GastroArt nu este o editură mică, ci foarte mică, dacă ne raportăm la numărul de titluri publicate, dar a devenit destul de vizibilă. Este mai mult ambiție decât business și nici nu am planuri de extindere, pentru că ar însemna bătăi de cap suplimentare dintr-o extensie de brand cu scop nepecuniar și timp luat de la alte proiecte la care țin mai mult. În fine.

www.zilesinopti.ro

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

6 restaurante unde se gătește doar cu plante București | Seed  Gen. Ion Dragalina 19  0737.001.123 Seed este restaurantul de care e responsabilă chef Anca Maria Nazare.

Aici ai posibilitatea de a comanda acasă sau la birou meniul pentru întreaga săptămână, dar ar fi păcat să nu le treci și pragul, pentru că locul este foarte plăcut și are o atmosferă relaxată și foarte prietenoasă.

Brașov | Vegasmo  Apollonia Hirscher 7  0755.544.555 Vegasmo s-a lansat pe 21 aprilie 2023 și este un restaurant vegan şi plantbased. Meniul conține atât preparate proprii, cât şi burgerii vegani de la Burgasmo, cel de-al doilea proiect al cuplului Ștefania și Ionuț Costin, care în 2021 și-au și făcut „nunta vegană a anului”.

Cluj | Bunt Bistro  B-dul 21 Decembrie 1989, nr. 21  0755.759.465 Ideea acestui restaurant s-a născut în Viena, iar proprietarii susțin că o bună parte din farmecul acestui oraș se regăsește la ei în meniu. De exemplu, aici poți încerca o Krautfleckerl, un vegan loaded rösti, o Zwiebelrostbraten și multe altele, toate vegane. www.zilesinopti.ro

TOP Restaurantele vegane reprezintă o opțiune tot mai populară în ultima vreme, atât pentru cei care urmează o dietă vegană, cât și pentru cei care doresc să încerce ceva diferit. Deși mulți oameni cred că mâncarea vegană poate fi plictisitoare și lipsită de gust, restaurantele vegane sunt cunoscute pentru varietatea opțiunilor, surprinzătoare și delicioase. Iată, așadar, șase restaurante vegane din țară unde nu o să rămâi indiferent.

Timișoara | Biofresh  Francesco Griselini 2  0724.637.374 Comunitatea vegană din Timișoara cunoaște bine restaurantul Biofresh, care are zilnic meniuri de prânz variate și care vin în două variante: vegan și raw-vegan.

Așadar, și turiștii care ajung prin orașul de pe Bega și își doresc să mănânce sănătos o pot face aici.

Iași | Bindu  Ion C. Brătianu 36  0753.869.371 Bindu este un bistro potrivit pentru brunch-uri rapide în timpul săptămânii, dar și pentru ieșirile în oraș cu prietenii, în weekend. Au breakfast all day și multe preparate cu meatless meat, cum ar fi mici fără carne, burgeri cu chiftea preparată din mazăre sau crispy strips din ciuperci pleurotus.

Constanța | Soham fast-vegan  Ion Gheorghe Duca 12  0721.393.608 În Constanța nu sunt foarte multe restaurante vegane, dar acum, orașul de pe litoral s-a îmbogățit cu unul nou, care a mizat pe conceptul de fast-vegan, adică „o nouă atitudine față de mâncarea de tip fastfood prin care ne putem redobândi claritatea gândirii (detox)”. De aceea, pentru a evita orice sursă nocivă de aciditate care poate destabiliza organismul, produsele Soham sunt 100% realizate din plante și gătite doar la cuptor sau la plită.

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 69

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

GURMAND

Fenomenul Poke Bolurile cu ingrediente sănătoase, fresh și sățioase, de inspirație hawaiiană, câștigă teren în toată lumea

B

olurile Poke, disponibile și la noi prin intermediul serviciilor de livrare la domiciliu precum, și offline, în restaurante, sunt o sinteză culinară a vremurilor pe care le trăim. Combinațiile delicioase sunt inspirate de departe, au exact cantitatea de exotism care să ațâțe curiozitatea, dar se bazează pe ingrediente proaspete, foarte atent selecționate.

Au rețete predefinite, preferatele fiind însă cele personalizate, căci poți umple un bol Poke fix cum vrei și cu ce vrei.

Poke e un fel de mâncare apărut din spuma valurilor hawaiiene. În graiurile polineziene, folosite și în Hawaii, înseamnă „bucată”, „ceva tăiat”, n-au de-a face cu vorba englezească tălmăcită prin „ciupitură”, deci se pronunță cam cum se citește pe românește. La origini, se tăia în cubulețe orice tip de carne, însă cele mai apreciate erau bucățelele de pește crud marinat, îndeobște în ulei de susan sau în sos de soia. Azi sunt puse într-un soi de salată cu de toate, de la un pat de orez la alge, roșii, castraveți, edamame, avocado, totul garnisit cu sosuri care să facă diferența. Se pot face similitudini cu sushi, însă exportarea combinațiilor de tip Poke de pe malurile Hawaii-ului pe unele asiatice nu i-a alterat puternicul caracter original, chit că s-a îmbogățit cu contribuții locale coreene și japoneze, precum kimchi sau wasabi. Fuziunea bucătăriilor hawaiiană și latino face ca azi, Poke să fie inclus și în tacos, după modelul ceviche. www.zilesinopti.ro

Expansiunea Poke a început în primul deceniu al secolului XXI și a avut un punct determinat în momentul în care a ajuns pe Coasta de Vest a Americii, unde a devenit mâncarea preferată a surferilor: Poke e ceva ușor, dar sățios, te hrănește la propriu cu texturi și gusturi diferite, care fac casă bună în același bol, însă și vizual, prin cromatica apetisantă a ingredientelor.

De pe Coasta de Vest vine și stilul în care sunt decorate restaurantele cu acest specific. De acolo au pătruns și-n Europa, după ce doi tineri, desigur, antreprenori, au deschis un prim restaurant Poke House la Milano, pentru a se extinde apoi în restul Italiei, în Spania, România, Portugalia, Franța, Marea Britanie – toate astea, doar pentru că o italiancă pe nume Vittoria, aflată la studii, a remarcat ce mâncau surferii din California după o zi de luptă cu valurile, apoi, revenită pe meleaguri lombarde, i-a mărturisit asta compatriotului său Matteo, pe atunci Country Manager al Glovo în Italia.

Am descoperit bolurile Poke (mai am un pic până să dobândesc unul reutilizabil) spre finalul anului trecut și conținutul lor a devenit unul dintre felurile mele preferate de mâncare. Îmi place ideea de a-mi alege tipul, baza, sosul, proteina, ingredientele, ceva crocant. Favoritul meu e un bol cu quinoa, creveți, mango, avocado, castraveți, alge, maioneză. Îl consum fie la mall, fie acasă, unde-l aduce curierul. Și mănânc din acest Poke până aproape fac poc!

PAGINA 71

prezintă

Povești de succes

BIOFORIA,

brandul românesc de alimente bio pentru o lume mai bună

B

randul Bioforia a fost pus pe picioare de o mână de ardeleni din nordul Transilvaniei (Fermele Ecologice Silvania – Cooperativa Agricolă), care și-au dorit ca afacerea lor să îmbine tradiția românească și inovația. Astfel, din 2007 și până în prezent au ajuns să cultive peste 2000 de hectare de teren ecologic și să producă hrană pentru cele peste 2200 de văcuțe de lapte. Tot ce produc e ecologic și sănătos, așa cum făceau bunicii noștri, dar la o scară mai mare. Am vrut să aflăm mai multe despre acest brand românesc de produse bio, iar la întrebări ne-a răspuns Dacian Badea, preşedinte al Consiliului de Administraţie.

Cum a apărut Bioforia?

Cine sunt oamenii din spatele acestui business și cum ajungi să dezvolți o astfel de afacere în România?

Noi suntem Fermele Ecologice Silvania Cooperativă Agricolă, o mână de ardeleni cu dragoste față de câmpul verde și vacile blânde și care, în satele copilăriei PAGINA 72

noastre, am început acum 15 ani să construim o organizație în sectorul agroalimentar bio.

Prima noastră companie se numește Farm Ecolact, pentru că ne-am gândit încă de atunci că vom produce lapte ecologic. Și, da, am fost pionierii laptelui bio în România. La început aveam câteva văcuțe și câteva petice de teren. Cu timpul, am dezvoltat aceste două verigi,

vegetalul și zootehnia, și le-am dus la culturi de peste 2000 de hectare de teren și peste 2200 de capete de animale în cinci ferme zootehnice, totul BIO. Pentru că foloseam în rețetele furajere șroturi bio de floarea soarelui și le cumpăram scump și de departe, din nordul Germaniei și Olanda, am hotărât să fructificăm poziția României de cel mai mare producător de www.zilesinopti.ro

Interviu de Gruia Dragomir

floarea soarelui din UE și am investit într-o presă de semințe oleginoase. Așa am ajuns să fim producători de șroturi ecologice din floarea soarelui românească, dar și de ulei ecologic presat la rece, superoleic. Dezvoltarea a continuat cu investiții în procesări de lapte și carne, în fabrica de nutrețuri combinate ecologice. Suntem pasionați de alimentele bio și vrem să le facem în primul rând din pământul pe care noi îl muncim și de la animalele pe care noi le îngrijim. Toate acestea sunt sintetizate într-un prim brand Bioforia și în al doilea nostru brand pe care îl vom lansa în curând - Silvania.Bio. Spuneți-ne un lucru mai puțin știut despre brandul Bioforia.

Sunt neștiute în primul rând lucrurile simple, oamenii care se trezesc cu noaptea în cap să îngrijească animalele, oamenii pe care îi prinde noaptea pe tractor, necazurile când nu poți intra în teren, deoarece e prea înghețat sau e prea moale terenul, strădania pentru a menține animalele sănătoase prin îngrijire, furajare și asistență medicală; este neștiută muncă încăpățânată a oamenilor din Silvania.Bio de a produce alimente cu adevărat fără compromis, din cel mai bun lapte și cea mai bună carne, fără să folosim grăsimi vegetale, albumină și potențiatori de aromă în lactate, și să fie pe gustul oamenilor, atât de afectat de produsele pervertite; fără conservanți sau coloranți în carne și să explicăm iarăși și www.zilesinopti.ro

powered by smartbill.ro

iarăși că este natural ca, de la zi la zi, carnea să-și schimbe culoarea la raft și că produsele cu culoare de un roșu intens, păstrat zile și zile la rând, sunt „ajutate’’ să fie așa.

Cum arată Bioforia în cifre?

Foarte pe scurt, cifra noastră de afaceri, incluzând afacerile în grupul de firme, depășește 50 de milioane de lei. De-a lungul anilor, am făcut mai multe proiecte de investiții în achiziția de terenuri, ferme, linii de procesare semințe oleaginoase, două fabrici de lactate, o fabrică de nutrețuri combinate și un abator cu carmangerie. Toate acestea reprezintă investiții de peste 15 milioane de euro.

Portofoliul nostru depășește 100 de produse, din care peste 60 de produse din carne, 30 de produse lactate și uleiuri, toate bio și numai certificate bio. Acestea au fost posibile deoarece zilnic, în fermele noastre lucrează 150 de angajați: mecanici și mecanizatori, îngrijitori de animale, tehnicieni veterinari, medici veterinari, ingineri alimentari și alte profesii care fac această organizație să funcționeze.

Care a fost cea mai mare provocare de care v-ați lovit în anii de existență pe piața din România?

Accesul în piață cu cât mai multe produse, promovarea și vânzarea produselor finite, comunicarea către piață a calității și provenienței produselor noastre, într-o piață în care zgomotul produselor îndoielnice este asurzitor.

Care este impactul pe care v-ați dori să-l aibă produsele voastre asupra obiceiurilor de consum ale românilor?

Produsele noastre sunt autentic ecologice, cu trasabilitate, făcute pentru binele oamenilor și al naturii.

Impactul sperăm să fie creșterea sănătății oamenilor, scăderea cheltuielilor cu sănătatea publică, conștientizarea și educarea populației și stimularea mișcării spre un mod de viață sănătos, atât în consum, cât și în producție și protejarea naturii.

Ce planuri aveți pentru Bioforia în acest nou an? Aveți în plan să ajungeți și pe piețele din alte țări?

Anul 2024 e anul lansării brandului Silvania.Bio. Încercăm să ne adaptăm cât mai bine cerințelor pieței, din punct de vedere al modului de ambalare, al porționării produselor, al folosirii celor mai potrivite canale de distribuție pentru a ajunge pe masă clienților noștri. Prin produse vrac am reușit să intrăm pe piețele din Germania, Italia și Austria și încercăm să facem acest lucru în perioada următoare și cu produse finite ambalate. În februarie vom participa la BIOFACH Nurnberg, cel mai mare târg de produse bio din lume.

PAGINA 73

DRINK

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

Dușcă la cutiuță

Fac furori cocteilurile NIO, gata de turnat și de savurat, ideale pentru dăruit de Ziua Îndrăgostiților

S

unt ambalate în niște cutiuțe plate, care seamănă cu niște obiecte cunoscute anterior drept plicuri, și sunt mici depozitare de grade, aducătoare de mari satisfacții: se cheamă cocteilurile NIO (Needs Ice Only – Îi Trebuie Doar Gheață).

Am primit și eu unul luna trecută și am vrut să aflu mai multe despre acest produs tipic timpurilor noastre: versatil, gata făcut, din gama Ready-to-Pour (Gata de Turnat), pentru care ai nevoie doar de gheață și de un pahar pentru a savura un cocteil sofisticat. Dușca mea din cutiuță e GIN PROVED, un cocteil alcoolic, care are ca ingrediente Gin Tonqueray PAGINA 74

(41%), Bols Parfait Amour (10,5 %), acid citric, sirop de zahăr Toschi și apă. Are 20,2% alcool și o cantitate netă de 100 ml. Se bazează pe o rețetă a celebrului Patrick Pistolesi, Head Mixologist la NIO Cocktails. Am turnat conținutul peste cuburile de gheață puse în pahar. Pe care, vorba neuitatului scheci rostit de Horațiu Mălăele la un Revelion, l-am băut.

Sunt un mare admirator al mixologilor, de când am întâlnit unul relevant la nivel global, Kenji Jesse, de la care știu că „mixologia e tot ce are de-a face cu interiorul unui pahar. Să înţelegi rolul gheţii, dinamica, aspectul, textura, gustul, toate la un loc. Mixologia nu e

bartending, ci mai mult decât atât. Un barman amestecă băuturile, un mixolog înţelege proprietăţile gheţii, e la alt nivel. Să luăm, de pildă, gheața. Cei mai mulți o văd ca pe un ingredient. Barmanii, însă, o consideră ca pe focul pentru gătit. Când înțelegi termodinamica gheții, modul în care influențează aromele, te poți considera un pic mixolog”.

Patrick Pistolesi e un astfel de mixolog. Din 2017 încoace, a dezvoltat o gamă de zeci de arome pentru NIO. Toate poartă semnătura celui care și-a pus amprenta asupra localului Drink Kong din Roma. Dacă vreți alt argument pentru care găsesc foarte atrăgătoare această manieră de a îmbutelia într-o cutiuță savori savante – legendarul Alessandro Del Piero, cel care a avut Italia și lumea la picioare ca fotbalist, s-a asociat cu NIO Cocktails, după ce l-a întâlnit pe cofondatorul Alessandro Palmarin.

Del Piero povestește într-un interviu: „Au făcut echipă cu Patrick Pistolesi, unul dintre cei mai premiați barmani din lume, care a venit cu toate aceste rețete, în care folosește doar băuturi premium – acesta e motivul pentru care barul său din Roma a fost desemnat al 16-lea în topul World’s 50 Best Bars. Calitatea cocteilurilor cărora le trebuie doar gheață e aceeași pe care o întâlnești întrun bar de cocteiluri de top”.

Aceste combinații au apărut în Italia și s-au răspândit în toată lumea – se găsesc și în România, de aceea, cred că sunt un cadou creativ și la îndemână de Ziua Îndrăgostiților. www.zilesinopti.ro

TOP

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

6 locuri din țară unde poți să bei un flat white bun Cum deosebești un împătimit de cafea de un consumator amator? Împătimitul va comanda întotdeauna un flat white, în loc de cappuccino, iar amatorul nici nu va ști care e diferența dintre cele două. Acestea fiind spuse, iată în ce cafenele din țară poți să înveți și să testezi pe pielea ta ce este un flat white bun.

București

Zissou Coffee Shop

 Doctor Joseph Lister 1  0762.384.360 Zissou Coffee Shop este probabil cafeneaua de specialitate cea mai mică din oraș, dar are un farmec aparte. Cafeaua de aici vine din Amsterdam, de la prăjitoria Friedhats, așa că merită să o încerci, dacă nu ai făcut-o până acum, mai ales dacă ești în căutarea unui flat white excelent.

Brașov

NOLA

 Hans Benkner 6  0723.046.895 Cafeneaua Nola este cunoscută ca fiind sora mai mică a Croitoriei de Cafea, aflată la doi pași de Biserica Neagră. Staff-ul este foarte prietenos, iar atmosfera este și ea una aparte.

De asemenea, se zvonește că aici ar fi și cel mai bun flat white din oraș.

Cluj

Ibric Coffee Shop

 Gheorghe Șincai 3  0741.165.041 Deschis încă de la 7 dimineața, Ibric Coffee Shop este una dintre cafenelele iubite de clujeni, dar și de turiștii care ajung pe aici, iar asta se reflectă și în nota mare pe care o au la reviews. E neapărat de trecut pe aici dacă te apucă pofta de flat white la 7 dimineața în Cluj. www.zilesinopti.ro

Timișoara

Mokum Cafe

 Eugeniu de Savoya 5 Situată pe una dintre străduțele ce fac legătura între Piața Unirii și Piața Libertății, Mokum Cafe este una dintre primele cafenele de specialitate din Timișoara.

Este o cafenea micuță, cu o atmosferă aparte și care pune la dispoziția clienților multe sortimente de cafea.

Iași

The Beginning

 B-dul Carol I, colț cu strada Oastei  0766.652.965 Și The Beginning este una dintre primele cafenea de specialitate din Iași. Cu o tradiție de aproape zece ani, The Beginning e locul în care poți bea unul dintre cele mai bune flat white din oraș, dar și să descoperi mai multe despre ce înseamnă o cafea bună.

Constanța

Sigma Coffee Shop

 B-dul Tomis 136  0748.113.528 Dacă ești în Constanța și cauți o cafenea care să se priceapă la latte art, atunci Sigma Coffee Shop e locul unde trebuie să mergi.

Cafeaua este luată de la Drop Shot, așa că ai o garanție în plus în ceea ce privește calitatea.

PAGINA 75

MIXOLOGY

TEXT DE CEZAR DELI-IORGA

În luna iubirii combinați romantismul delicios cu un cocktail savuros Este oficial! Luna lui Cupidon este în plină desfășurare. Pe lângă Valentine’s Day sau Dragobete, aveți ocazia perfectă luna aceasta de a vă surprinde partenerii de cuplu cu o întâlnire romantică la un restaurant cozy sau chiar acasă, într-o atmosferă cât mai plăcută și intimă, ce o va face pe persoana iubită să se simtă cu adevărat specială. Și ce e mai potrivit la o cină romantică decât o mâncare bună acompaniată de un cocktail grandios, incitant și plin de culoare? În cazul în care nu vă puteți decide în alegerea băuturii festive, venim la voi cu cinci idei de cocktailuri numai bune de savurat și degustat, în ton cu iubirea.

POM LIME FRENCH 75

Acest cocktail este perfect de încercat la o ieșire în cuplu. Față de rețeta clasică, acesta conține vin spumant rosé și sirop de rodie, care se combină într-un mod armonios. Pentru un gust atrăgător, se adaugă opțional semințe de rodie și felii proaspete de lime. Culoarea acestui cocktail va crea în mintea îndrăgostiților un peisaj romantic, în care apusul de soare se va oglindi în orizontul mării agitate. Se spunea în Antichitate că Afrodita, zeița iubirii, a fost cea care a plantat pentru prima dată acest fruct numit rodie. Așa că oferiți iubitei poțiunea magică și tentantă a zeiței iubirii, plină de gusturi dulci și fructate.

COSMOPOLITAN

Este un cocktail colorat și senzual care amintește de serialul Sex and the City. Dacă doriți o seară cinematografică în doi urmărind celebrul serial trebuie neapărat să încercați stilatul cocktail. Aspectul său este unul minimalist, dar gustul este plin de arome persistente și acrișoare datorită sucului de merișoare și lime în combinație cu vodca. Culoarea sa este hipnotizantă și ne amintește de roșul aprins al petalelor de trandafiri. Pentru a decora frumos băutura se adaugă felii fresh de lime și zahăr pe marginea paharului. Acest cocktail va celebra iubirea în toate formele ei în această perioadă.

PAGINA 76

www.zilesinopti.ro

Februarie 2024

POP CULTURE MAGAZINE

LOVE POTION

Pentru ocazii speciale vă recomand acest cocktail vibrant. Combinația fatală dintre vodca de zmeură, sucul de lămâie și siropul dulce de grenadină vă va încânta plăcut simțurile olfactive, dar mai ales vizuale, datorită culorii senzaționale a băuturii. Vă asigur că vă veți îndrăgosti iremediabil de aromele bittersweet ale acestuia. De obicei, garnish-ul este opțional, dar dacă vreți ca partenerii să remarce cât de savuroasă este celebra băutură, tot ce trebuie să faceți este să ornați paharul cu bucăți de căpșună sau zmeură în formă de inimă, care va celebra și în acest an iubirea voastră.

CHOCOLATE MARTINI

Cadourile perfecte de ziua îndrăgostiților știm bine că sunt florile și ciocolata. Dar dacă vrei să-ți surprinzi plăcut și original partenerul/a de cuplu, soluția cea mai bună este să vă preparați un delicios Chocolate Martini. Îmbinând vodca cu lichior Bailey’s și cremă de cacao veți obține nu doar un cocktail apetisant, dar poate și un desert reinterpretat pentru așa sărbătoare dulce, într-o seară magică de iarnă, alături de o băutură full of love and warmth.

BLUSHING ROSE

Ajungem la finalul mini-seriei de recomandări cu un cocktail ce are în compoziție ușoare note sexy. Pe lângă cele dulci și parfumate ale lichiorului Ty Ku, regăsim și ingredientele afrodisiace, și anume perele, mierea, rodia și lâmaia yuzu. Pentru obținerea acelei culori de la vie en rose, specifice tematicii, dar și un mix de neuitat ce-ți va produce fluturi în stomac, se vor adauga sucul de rodie și nectarul de trandafiri. Suntem siguri că o va încânta pe Valentina ta!

Pe lângă combinațiile propuse mai sus, puteți experimenta multe alte băuturi în spiritul romantismului și în alte ocazii ale anului, cum ar fi: Lady in Red, Rosé Aperol Spritz, Rasperry Paloma, Pink Lady sau Bloody Mary. Să ne lăsăm inundați de iubire și pasiune, nu doar în această lună, ci în toate momentele inedite din viață, să învățăm să trăim frumos și să ne bucurăm de tot ne oferă ea! www.zilesinopti.ro

PAGINA 77

TEXT DE ALIN GĂLĂȚESCU

Lifestyle

POP CULTURE MAGAZINE ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/ OPINII FASHION, FASHION EVENTS DESIGN & ARHITECTURĂ, AWARDS WWW.ZILESINOPTI.RO/LIFESTYLE

Luna februarie, salvată de Modă şi de Iubire Februarie este considerată cea mai depresivă lună a anului. Cea mai ambiguă, mai „de început”, mai confuză etc. Singura ei şansă de „salvare” o reprezintă momentele special inventate pentru „moralul” celor care o trăiesc.

I

talienii au Carnavalul de la Veneţia, născut şi anunţat ca „salvator” al celei mai dificile luni a anului - pentru oraş şi locuitorii săi - de sute de ani... iar rezultatele s-au dovedit a fi peste aşteptări.

Astfel că în multe alte ţări ale lumii, carnavalurile au devenit parte integrantă din viaţa comunităţilor în februarie.

Noi avem Iubirea şi Moda. Iubirea stăpâneşte luna prin sărbătorile ei, una specific anglo-saxonă, pe 14 februarie, St. VALENTINE’s Day, şi apoi replica autohtonă - susţinută ştiinţific în lucrarea de doctorat a bunei mele prietene Iulia Gorneanu - prin DRAGOBETE, o invenţie la fel de „inexistentă” asemenea celei de import. Şi, totuşi, ambele oferă oamenilor un motiv formal, dar „roz”, pentru a se manifesta pozitiv, cald, vizual şi tematic în privinţa controversatului şi extrem de personalului subiect al iubirii. www.zilesinopti.ro

În MODĂ, februarie înseamnă începutul anului în ceea ce priveşte evenimentele, chiar dacă noi am „furat” puţin startul prin acel prim eveniment major al anului 2024: „DIALOGURI: MODĂ vs. SPIRITUALITATE Mircea ELIADE”.

Acesta a reprezentat preambulul intens al evenimentului lunii februarie în moda românească, tot din ciclul „FASHION Moments” dar acum focusat pe un cu totul alt dialog al artelor: „MODĂ vs. SCULPTURĂ – Salvador DALÍ”. În chiar mijlocul fascinantei expoziţii de la ARCUB Bucureşti – „Universul lui DALÍ” – ultima dintre cele trei mari ale anului 2023, BRÂNCUŞI – PICASSO – DALÍ, acesta o să ilustreze inspiraţia Dalíniană regăsită în creaţiile designerilor români de top.

Luna februarie este astfel salvată, iată, de Iubire şi Modă! Va fi WOW! LOVE YOU! PAGINA 79

AWARDS

TEXTE DE ALIN GĂLĂŢESCU

Parfumul lunii februarie:

„OUD CARDAMOME TABAC”, de „La Closerie de Parfums”, prin ELYSEE Perfumery

A

cum aproximativ 50 de ani, familia „Madrid” a dezvoltat o mare pasiune pentru parfumuri – o aventură frumoasă, în care tradiţia este împărtăşită şi reinventată prin La Closerie des Parfums. Mereu prinsă între tradiţia franceză şi călătoriile la care visa, creatoarea Valérie Madrid şi-a imaginat colecţiile în jurul unui concept simplu: îmbinarea unui ingredient preţios cu condimente din fiecare colţ al lumii.

Valérie Madrid

OUD CARDAMOME TABAC Note de vârf: bergamotă, oregano, pelin, cardamon

Note de mijloc: piper, laudanum Este siajul plin de lumină lăsat de un parfum îndrăzneţ, cu un contrast puternic, un OUD îmbrăcat într-un parfum între două lumi. Deschizându-se cu cardamon din Guatemala şi pelin marocan, acest parfum ne dezvăluie balanţa perfectă dintre oudul lemnos şi senzual şi intensitatea tabacului bulgăresc. Un contrast misterios şi captivant.

Aromă: Oriental/ Spicy/ Smoky PAGINA 80

Node de bază: acorduri de tabac, paciuli, lemn de gaiac

Februarie 2024

AWARDS

Spirits Award, februarie:

„COTSWOLDS” Gin

U

nul dintre cele mai premiate şi larg apreciate ginuri britanice, ce rezistă din ce în ce mai greu avalanşei de ginuri „exotice” (Japonia / Noua Zeelandă / Australia / Scandinavia / etc.), este „COTSWOLDS” OLD GIN - London Dry Style - al distileriei cu acelaşi nume, creată în 2014 cu renumite echipamente Holstein, care a devenit chiar un gin ICONIC pentru şcoala britanică de spirits.

COTSWOLDS Gin este renumit prin explozia de arome florale multiple, se spune chiar că are de „10 ori mai multe“ decât majoritatea celorlalte ginuri de elită. Există un volum imens de uleiuri florale distilate în acest gin, ceea ce creează suspensii interesante, explodând ca nişte nori misterioşi în contact cu apa tonică. Asta a făcut din el un tip rar de gin – „cu capul în nori” –, la propriu şi la figurat, pentru consumatorii săi fideli, aroma menţinându-se astfel mai mult timp în pahar şi, după degustare, în interiorul fiecărui iubitor al acestui gin rar.

Recunoscut pentru multitudinea de ingrediente în alcătuirea COTSWOLDS Gin regăsim majoritar, www.zilesinopti.ro

ca arome principale: ienupăr / lavandă de pe dealurile din Cotswolds, o zonă renumită a Angliei / grapefruit roz / coriandru / angelica / cardamon / piper negru / lime / citrice diverse, precum şi o multitudine de flori de câmp locale.

Ginul este trecut prin multiple procese de distilare, în etape, păstrându-se însă într-o stare „nefiltrată” până la capăt, iar asta îi conferă o notă de inedit, dar şi o aromă mult mai intensă. Să ne bucurăm deci de o revelaţie în lumea Dry Ginurilor Premium multi-premiată, în care mirosul este la fel de impactant ca şi gustul: COTSWOLDS Gin. PAGINA 81

DESIGN

INTERVIU DE ALEXANDRA BUJENIŢĂ

Ignis Studio: magia albă a bijuteriei în înțelegerea profundă a căsătoriei În lumea bijuteriilor există un loc special unde patru designeri talentați transformă idei, întâmplări, acțiuni și măiestrie în magie albă. Acest loc poartă numele de Ignis Studio, un atelier de bijuterie care nu se rezumă doar la a crea obiecte strălucitoare, ci explorează în profunzime înțelegerea mariajului și a căsătoriei. Ignis Studio este mult mai mult decât un spațiu de manufactură; este un proiect dedicat să înalțe semnificația bijuteriei de ceremonie la un alt nivel. Aici, designerii și cuplurile se întâlnesc pentru a crea împreună bijuterii care transcend estetica, devenind simboluri vii ale unei legături profunde și durabile. Mai multe detalii am aflat de la DAVID SANDU, co-fondator Ignis.

Cum a început povestea studioului de inele de logodnă și verighete de autor IGNIS? Am învățat să am curaj. Am observat că ori de câte ori aveam temeri că ceea ce fac nu va fi perceput corespunzător sau că piața nu e pregătită pentru ceea ce doream eu să fac, în ciuda nesiguranței mele, găseam întotdeauna oameni care se entuziasmau când vedeau ceea ce făcusem și era ca și cum așteptau dintotdeauna să vadă ceea ce făcusem eu. Și așa am învățat să aplic și reciproca raționamentului, și anume că în lumea asta există oameni potriviți pentru ceea ce avem de spus sau de făcut.

Cu Ignis a fost la fel, am făcut de-a lungul timpului sute de perechi de verighete, pentru PAGINA 82

oameni foarte diferiți și am învățat despre verighete că nu sunt doar bijuterii. Verigheta reprezintă mult mai mult, este o încărcătură și un sediment foarte profund, conținut în nevoia de a purta un inel de căsătorie împreună cu partenerul de viață. Și am gândit pentru aceste verighete un spațiu stabil și clar, în care oamenii care nu vor să poarte șaibe trase la strung și nu

DAVID SANDU

vor să se înregimenteze întrun ritual de tip consumerist al relațiilor, să găsească acel altfel și altceva de care chiar cred că avem nevoie.

Colaborați exclusiv cu designeri români pentru creațiile voastre de bijuterii? În acest moment da, este vorba doar de designeri români, dar nu pentru că ne-am propus să facem un manifest național sau ceva de acest fel, ci pentru că întotdeauna avem cele mai mari șanse să pornim proiecte cu cei pe care îi cunoaștem deja și cu care avem deja o comunicare bună, avem trecut și compatibilitate.

Cine sunt designerii din IGNIS? În acest moment suntem patru www.zilesinopti.ro

DESIGN

Februarie 2024

designeri: Andreia Gabriela Popescu, Teodora Rus, Gena Tudor și ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, David Sandu. Anul acesta vom avea o nouă formulă de funcționare a brandului Ignis și ni se vor alătura încă doi designeri, dar nu vă spun acum despre cine este vorba, va fi o surpriză!

Care sunt elementele distincte ale bijuteriilor din studioul vostru? În primul rând, ne-am propus să facem manufactură, și nu industrie, în al doilea rând, fiecare colecție vorbește despre o idee, o abordare a felului în care vedem cuplul, o introducere în înțelegerea profundă a mariajului sau a căsătoriei. Cred că este o glisare din spațiul religios, unde cutuma purtării verighetelor este una luată de-a gata, din păcate, și unde nu contează prea mult ce se întâmplă cu acele obiecte purtate toată viața pe deget, important e doar să ai ceva acolo, să te vadă

lumea că ești al cuiva, cum se zice. Ceea ce facem noi cu Ignis este o reevaluare a conținutului simbolic pe care îl are verigheta, este o întoarcere la semnificații, la o coerență simbolică și uneori chiar spirituală. Adică, ne propunem o recuperare a sensului, în detrimentul formelor uzate și golite de conținut. Pare complicat? Pare pretențios?

Clienții noștri nu au dat înapoi atunci când au auzit despre ce se află în spatele formelor, texturilor și volumetriei verighetelor noastre.

Cum vă inspirați pentru a crea bijuterii unice și memorabile pentru clienții voștri?

Este cu siguranță o întâlnire la jumătate de distanță, pentru designer și pentru client. Venim unii spre ceilalți în măsura în care designerul trebuie să

includă în proiect mai mult din povestea clientului decât din propriile sale păreri, iar clientul trebuie să fie pregătit să audă și să înțeleagă lucruri la care nu s-a mai gândit până acum și să asculte puțin și de părerea specialistului, cum se spune. În felul acesta apare o idee care reprezintă mai mult pentru toată lumea. Sunt idei care pleacă de la credința în complementaritate, și atunci verighetele nu mai sunt identice, dar se completează una pe cealaltă. Sau sunt idei care vin din dorința de a include în verighetele cu poveste ceva din locul în care s-au cunoscut - o amprentă de lemn sau de scoică, materiale aduse de undeva unde cei doi își doresc să se întoarcă și să rămână.

Poate părea cam romantic sau siropos - mie uneori mi se pare - dar sunt proiecții încărcate de autenticitate și asta le și face valoroase și viabile. Este întoarcerea la semnificații, așa cum vă spuneam. [...]

Citiţi interviul complet cu DAVID SANDU (Ignis Studio) pe www.zilesinopti.ro www.zilesinopti.ro

PAGINA 83

PAGINA 84

FASHION

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

„În lumea lui DALÍ” Editorialul de fashion arty a fost creat cu ocazia excelentei expoziţii „Universul lui DALÍ”, de la ARCUB, singura încă accesibilă publicului în februarie 2024 dintre cele „3 mari”: BRÂNCUŞI / PICASSO / DALÍ. Operele marelui suprarealist catalan au fost puse în raport cu unele dintre cele mai reprezentative creaţii ale designerilor de modă români: Aleha Toncea şi Antonia Nae. Editorialul a fost gândit asemenea unui preambul grafic şi conceptual al marelui eveniment de fashion din ciclul „Dialoguri: MODĂ vs. SCULPTURĂ – DALÍ!”, din 27 februarie, din chiar miezul expoziţiei: sala de teatru a ARCUB.

PAGINA 85

Fotograf: Cristian Păduraru / Model: Diana Mihai / Hair: Echipa Erika Gonczi / Make-up: Echipa Laura Perian / Concept şi Direcție Artistică: Alin Gălăţescu / Locaţie: Expoziţia „Universul lui DALÍ”, ARCUB, Hanul Gabroveni

PAGINA 86

PAGINA 87

PAGINA 88

TEXT DE IOANA ALDEA

DESIGN/ ARHITECTURĂ

Vilegiatura Vila Florica Socolescu, Sinaia

I

storia modernă a arhitecturii în România, începând cu prima parte a secolului al XIX-lea, este influențată de procesele de modernizare urbană demarate de administrațiile locale.

Principalele instrumente ale acestora sunt de ordin legislativ, reglementări urbanistice și arhitecturale și planuri de sistematizare pentru orașe și localități. În acest climat de schimbare și evoluție s-au remarcat o serie de arhitecți care au lăsat în patrimoniul național o serie întreagă de edificii valoroase. Nume ca Ion Mincu, Ion D. Berindey, Virginia Andreescu Hăreț, Grigore Cerchez, Horia Creangă și mulți alții au creionat siluetele orașelor și ale stațiunilor turistice din perioada antebelică și interbelică. www.zilesinopti.ro

„Îmi place să cred că arhitectura conectează prezentul cu trecutul și tangibilul cu intangibilul.”

Richard Meier

Unul dintre reprezentanții arhitecturii acestei perioade este Toma T. Socolescu. Acesta și-a desfășurat activitatea în județul Prahova, unde a contribuit la dezvoltarea culturală, artistică și arhitecturală al acestuia. A fost unul dintre reprezentanții stilului arhitectural național românesc și un entuziast promotor al acestuia, fiind în mod special inspirat de stilul brâncovenesc, denumit și „stilul neobrâncovenesc” sau „stilul neo-românesc”.

PAGINA 89

Februarie 2024

POP CULTURE MAGAZINE

Toma T. Socolescu a marcat arhitectura românească modernă remarcându-se prin realizarea unor clădiri deosebite, crearea unor fundații culturale, precum și redactarea unor studii de specialitate dedicate arhitecturii românești și evoluției ei. În anul 1925 începe construcția unei bijuterii de arhitectură dedicată soției lui, Florica Socolescu. Vila este poziționată în cartierul Cumpătu din Sinaia și oferă cea mai bună priveliște din oraș asupra Munților Bucegi. Se află la câțiva pași, pe aceeași stradă, de Casa Memorială a lui George Enescu, în timp ce Rezervația Naturală Ariniș este la doar trei minute distanță.

Vila a fost folosită de către familia Socolescu în perioada interbelică. În perioada comunistă, nedorind să se afilieze Partidului Comunist, familia arhitectului a fost persecutată de securitate, iar bunurile i-au fost confiscate. Trecută prin mai multe etape de modificări până în anul 1989, imobilul a pierdut o serie de elemente originale de decor specific stilului. După perioada comunistă, imobilul a trecut prin două perioade de renovare, una în 2009-2010, făcută de proprietarii de la care a fost cumpărată vila, iar alta în 2019.

Ambele procese de renovare au fost minuțioase, dar primul dintre ele, cel care a durat doi ani, a fost complex, deoarece nu s-a dorit niciun compromis în ce privește arhitectura sau designul interior al vilei. Toate materialele și accesoriile au provenit din România, s-a lucrat cu meșteri locali, iar obiectele din casă au fost luate de la târguri de antichități.

Ușile interioare au fost refăcute, fiind găsite în curtea vilei, într-o stare deplorabilă. Renovarea a vizat restaurarea elementelor originale ale casei, precum scara interioară, frumusețea originală a terasei PAGINA 90

www.zilesinopti.ro

Februarie 2024

POP CULTURE MAGAZINE

exterioare, înconjurată de coloane sculptate, deși fusese transformată într-o bucătărie de vară cu pereți din tâmplărie PVC. Elementele care nu au putut fi restaurate au fost puse în valoare diferit, reinventate, dar nu fără a le onora frumusețea de demult. De exemplu, poarta originală din lemn a casei a fost restaurată și reinterpretată ca tăblie a patului din dormitorul brâncovenesc. În efortul de a conserva nu doar obiectul de arhitectură, cât și spiritul unei epoci, restaurarea a vizat întreaga proprietate. Includerea în circuitul turistic este o invitație la o călătorie în perioada interbelică și experimentarea arhitecturii la cele mai înalte standarde. Vila are trei dormitoare generoase și o mansardă reproiectată, care este acum perfectă ca spațiu de dormit și de joacă pentru copii, două camere de zi, o zonă de luat masa, cu șemineu, o bucătărie complet echipată, cinci băi și o saună. În mod ideal, vila poate găzdui până la șase adulți și patru copii. www.zilesinopti.ro

PAGINA 91

RECOMANDĂRI

TEXT DE ANDRADA DINCĂ

Iubire printre umerașe

Sfaturi despre cum să îți alegi mai ușor ținuta de Ziua Îndrăgostiților

Î

n antichitatea greacă existau doi zei care guvernau iubirea: Eros – zeul iubirii pasionale și Anteros – zeul iubirii împărtășite. În prezent, în luna februarie, pasiunea și iubirea împărtășită se plasează într-un cadru plin de ursuleți de pluș, căpșune în ciocolată sau lenjerie mai roșie decât cea de anul nou și iau forma arhicunoscutului Valentine’s Day. PAGINA 92

Chiar dacă pentru mulți trece drept o sărbătoare comericală, sufocantă sau orice alt termen pe care Grinch l-ar folosi, Ziua Îndrăgostiților poate fi privită și dintr-un unghi ceva mai favorabil: o ocazie în care să râzi cu partenerul de clișeele din jur, să spui „Te iubesc!” la unison cu toată planeta sau să te iubești cu adevărat pe tine măcar pentru o zi. Nu sună chiar atât de comerical, nu?

Cu toate acestea, la fel ca oricare altă ocazie, sărbătoarea este însoțită de clasicul „Eu cu ce mă îmbrac?”. Așadar, ca să nu pierzi prea mult timp în fața dulapului care geme de haine și să crezi că nimic nu se potrivește, iată mai jos câteva sfaturi despre cum să îți găsești mai ușor ținuta pe care să o îmbraci sau să o dezbraci de Ziua Îndrăgostiților.

Februarie 2024

ZiLe Și NOPȚi

„Simplicity above all else” – scria David Ogilvy Există multe exemple care să susțină faptul că simplitatea poate fi adesea o armă importantă.

Coco Chanel a arătat asta de nenumărate ori. Nu trebuie să ai o ținută cât mai încărcată pentru a impresiona – o rochie simplă, cu un croi care te avantajează și o culoare care-ți vine bine poate fi mai mult decât suficient. În aceeași măsură, poți încerca și combinații de două sau de mai multe piese, precum un costum, o fustă la care să alături un top sau o cămașă, dar ai grijă să păstrezi un aspect aerisit în ceea ce privește cromatica – nu îmbina prea multe culori deodată. Scopul este să arăți că te-ai pregătit pentru a sărbători, nu să îți umbrești propriul farmec.

Lace or frills all the way Dantela este un element cât se poate de sexy, dar, purtat în exces, poate deveni vulgar, ceea ce probabil nu îți dorești. În timp ce volanele adaugă personalitate, dar fii atentă și la ele – ai grijă să nu abuzezi! Mai mult, atunci când vine vorba să îmbini aceste detalii într-o ținută, te poți juca în diverse moduri – un top din dantelă sau cu volane, asortat cu o fustă neagră sau o cămașă simplă accesorizată cu o fustă cu volane. Esențial este să existe echilibru în ținută – îmbină o piesă deosebită cu una simplă.

Live life in colors În general, se pare că paleta cromatică a lui Cupidon este formată din nuanțe îndrăznețe de roșu, roz, nuanțe calde de crem sau alb. La acestea adăugă câteva detalii negre sau maronii, pentru a domoli căldura ținutei. În cazul în care ținutele prea colorate nu sunt stilul tău, foloseștete de culori pentru detalii: un ruj roșu, un fard de pleoape într-o nuanță caldă, bijuterii colorate, pantofi sau genți pătate de un strop de culoare – sunt doar câteva dintre elementele care vor arăta bine lângă piesele pe care alegi să le porți. www.zilesinopti.ro

In a heartshell Accesoriile sunt poate cireașa de pe tort dintr-o ținută. În aceeași notă romantică, poți alege accesorii în formă de inimă – cercei, coliere cu motive romantice, inele, broșe, agrafe, curele, mănuși sau chiar imprimeuri cu acest motiv. Chiar dacă ținuta este una simplă, accesoriile, categoric, o vor scoate din anonimat, completând-o armonios. În definitiv, ești liberă să te joci așa cum îți dorești, din orice punct de vedere îți dorești.

Flirty pajamas Poate că zumzetul orașului nu te atrage sau pur și simplu îți dorești să te relaxezi în confortul propriei case. La urma urmei, you can look stunning in pajamas, too. Pijamalele confortabile, dar și elegante, în același timp, au devenit destul de populare în ultima vreme. Pot fi din satin sau din materiale asemănătoare, cu dantelă, cu broderii sau simple de sus până jos, dar de efect. Știi și tu că everything is better in pajamas, iar Netflix&chill nu este o excepție.

Indiferent de ținuta pe care o alegi, încrederea se potrivește mănușă, așa că nu o uita rătăcită printre umerașe. Celebrează iubirea așa cum îți place, cu cine îți place – iar dacă anul ăsta Cupidon te-a prins fără partener sau parteneră, după caz, fii tu propria ta jumătate! Într-adevăr, Ziua Îndrăgostiților este o ocazie perfectă să îți exprimi cele mai profunde și sincere sentimente, dar nu uita că iubirea nu ține cont de dată, așa că iubește indiferent de ce scrie-n calendar.

And if it’s not love, let’s make it.

PAGINA 93

LIFESTYLE

TEXT DE IULIANA CIOCÎRLAN

Sărbătoarea Iubirii în jurul lumii

Pe 14 februarie, lumea devine o poveste de dragoste împărtășită prin diverse obiceiuri de prin toată lumea. Dar oare cum se sărbătorește Ziua Îndrăgostiților în alte părți?

Dacă sunteți la fel de curioși ca mine, propun să aflăm cum își manifestă alte popoare aprecierea față de cealaltă jumătate.

În Franța, la Loteria iubirii, în data de 14 februarie, bărbații și femeile obișnuiau să se ducă la geamul celor pe care îi plăceau și să îi strige. Dacă li se răspundea la „chemare”, se spunea că cei doi vor forma un cuplu pentru totdeauna. Cei care nu își găseau jumătatea, organizau un foc de tabără în care aruncau în flăcări fotografiile celor care i-au respins, în timp ce își împărtășeau zgomotos nemulțumirea. Din păcate, această practică a fost interzisă de către guvernul francez, însă acest lucru nu îi poate opri pe francezi să nu își arunce şi acum, PAGINA 94

spre exemplu, pozele celor de care s-au îndepărtat ori i-au refuzat, la coșul de gunoi. În Danemarca, tradiția presupune oferirea de felicitări în care sunt incluși ghiocei presați. Este, de asemenea, o tradiție ca oamenii să-și

trimită „scrisori în glumă” către persoanele pe care le plac, numite gaekkebrev. Aceste poezii sunt semnate doar cu puncte, astfel încât destinatarul trebuie să ghicească cine le-a trimis. Dacă ghicesc corect, expeditorul le va datora un ou de ciocolată de Paște. Dar dacă partenerul v-ar oferi un porc de ciocolată de Valentine's Day, v-ați simți jigniți? Nu și

în Germania, unde porcul reprezintă noroc și dorință de cuplu. Așa că nu fiți uimiți dacă în luna iubirii, în Germania, veți vedea tot felul de obiecte în formă de... porc.

Italienii sărbătoresc La Festa Degli Innamorati în onoarea zeiței căsătoriei și a femeilor, Juno. Legenda spune că, în data de 14 februarie, primul bărbat pe care o femeie îl vede va fi sau va semăna cu sufletul ei pereche. Se obișnuiește să oferi partenerului bomboane de ciocolată Baci, care au în interior alune sau cireșe. În Filipine, în data de 14 februarie au loc cele mai multe nunți. De ce? Pentru că la această dată, guvernul filipinez organizează o gală la care pot participa cuplurile tinere pentru a se căsători. Întrucât acest eveniment este sponsorizat de către guvern, pentru cuplurile ce nu au o www.zilesinopti.ro

LIFESTYLE

Februarie 2024

membri ai familiei există „giri choco” (ciocolata din obligație). De cele mai multe ori, fetele Pentru coreeni, ziua de 14 a sunt cele care oferă fiecărei luni din an este specială, ciocolata băieților, întrucât există o sărbătoare iar aceștia nu pot dedicată cuplurilor în fiecare lună a anului. „Ziua trandafirilor” să întoarcă favoarea decât pe 14 martie, este sărbătorită în mai, „Ziua când este „Ziua albă”. Şi sărutului” este rezervată lunii iunie, iar „Ziua îmbrățișărilor” în în Argentina se oferă dulciuri, mai exact decembrie. Coreea nu a uitat de bomboane... la schimb cei care nu formează un cuplu cu un sărut, dar nu doar „Ziua neagră” este sărbătorită în o zi, aparent insuficientă, aprilie și cei singuri celebrează ci o săptămână întreagă, acest moment mâncând tăiței La Semana de la jajangmyeon în sos făcut cu Dulzura. fasole neagră. situație materială stabilă este o modalitate de a se putea căsători.

Japonia devine țara ciocolatei în această perioadă. Astfel, tradiția este de a oferi ciocolată de casă persoanelor dragi. Dacă cineva are sentimente puternice pentru o altă persoană îi va dărui „honmei choco" (ciocolata iubirii adevărate). Pentru prieteni și www.zilesinopti.ro

Poate cea mai interesantă tradiție o regăsim în Țara Galilor, unde se sărbătorește pe 25 ianuarie ziua Sfântului Dwynwen. În această zi, îndrăgostiții își oferă în dar linguri din lemn

sculptate manual. Evident, nu putem ignora nici Dragobetele românesc, când tinerii îndrăgostiți obișnuiau să meargă în pădure pentru a căuta primele flori de primăvară. Tot de Dragobete exista tradiţia ca băieții să alerge fetele pentru a obține un sărut, iar dacă fata îi împărtășea sentimentele, aceasta se lăsa prinsă. Încheiem aici mica noastră călătorie prin obiceiurile de Ziua Îndrăgostiților și vedem că iubirea poate fi tradusă în tradiții unice, de la figurine în formă de porc la linguri sau ciocolată. Cum alegem să o petrecem, depinde însă doar de fiecare dintre noi.

PAGINA 95

FASHION EVENT

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

Show „CARDINALIA” Modele în viaţă, modele pe podium Spațiul. Timpul. Structura. Aceștia sunt pilonii care au fost oferiţi prin întâiul show de fashion al comunităţii „CARDINALIA”, pentru ca femeile de peste 35 ani, pasionate de modă şi modelling, să-și exprime pe deplin, în condiţii de excepţie, feminitatea pe catwalk și nu numai.

PAGINA 96

A fi o femeie frumoasă, în ziua de astăzi, înseamnă a gândi dincolo de tiparele unui model clasic cu măsurile bine știute. Cred în dreptul unei femei de a se exprima prin feminitate, indiferent că se înscrie sau nu în măsurile care erau considerate corecte înainte.

PAGINA 97

Se doreşte, în fapt, construirea unei noi lumi, a unui spaţiu de încredere şi manifestare a autenticei pasiuni pentru modă a acestor femei superbe, fără a respecta vreo normă limitativă. O lume în care fetițele de astăzi, avându-le model pe aceste femei, să prezinte mai multă încredere în ele, în condiţiile în care: 7 din 10 femei cred că nu sunt suficient de bune sau nu se ridică la nivelul așteptărilor ; 98% dintre femei consideră că există o presiune imensă din surse externe pentru a arăta într-un anumit fel; 79% dintre femei au probleme cu încrederea în propria persoană.

PAGINA 98

Prin show-ul „CARDINALIA”, de la Palatul Noblesse, de la finalul lui 2023, se nasc o nouă direcție de exprimare creativă și multă motivație pentru femeile splendide ale României, care deja și-au dovedit valoarea în multiple domenii și au adus o contribuție importantă societăţii noastre în business, artă, cultură, educație, sănătate, financiar, juridic, spiritualitate, arhitectură, construcții etc. Ele deja sunt MODELE în societate. De ce nu ar fi „modele” și pe podium?! La evenimente?! Şi au dovedit cu prisosinţă asta - 25 de doamne de peste 35 de ani au creat istorie într-unul dintre cele mai inedite şi surprinzătoare show-uri ale anului 2023.

Februarie 2024

BRAȘOV

POP CULTURE MAGAZINE  Salut Brașov  Premiile Anului în Cultură la Brașov  Valentine’s Day sau Dragobete?  Savoarea bucătăriei italiene la Brașov!  4 locuri unde găsești ciocolata perfectă  Interviu cu regizorul Gavriil Pinte  4 restaurante pentru VD

Sara Gourmet Bistro Str. Mihai Viteazu nr. 6 L-V: 08:00-20:00 S: 10:00-18:00 0728 017 414

Februarie 2024

Salut, Brașov!

Adina CHIRVASĂ

Redactor-șef Zile și Nopți Brașov

Iubire, cultură și premii. Nu neapărat în această ordine

Luna februarie înseamnă luna iubirii, fără niciun fel de dubiu. Brașovul, oraș conservator sau aproape burghez, cu obloane trase înainte de miezul nopții, dar cu pretenții de oraș turistic și cultural, nu promite evenimente pe acest segment. Vom vedea însă mărci ale sărbătorii, ca de obicei, în magazine, inundate de kitschoasele inimioare de pluș, ursuleți cu inimioare cusute sau cutii cu ciocolată în formă de inimioare. În sălile de spectacol sau expoziții avem ce deja a fost pregătit de luni bune. Și nu vorbim despre premiere culturale, decât cu foarte puține excepții. Brașovului încă îi lipsește capacitatea sau flexibilitatea de a crea evenimente în concordanță cu temele unei luni. Sau ale unui an.

Sau cu „cererea din partea publicului”. Mai ales cel tânăr.

Cumva însă, orașul începe să se miște din amorțeală și să umple încet acest gol, observabil mai ales din prisma puținelor produse culturale alternative care atrag public, în comparație cu alte orașe din țară (cu care ne tot place să se măsurăm și, sigur, să ne plasăm deasupra). „Dezmorțirea” o putem percepe doar dacă vorbim în termeni de deceniu. În urmă cu zece ani, Brașovul aproape că era mort, din punct de vedere cultural, singurele oferte fiind cele ale instituțiilor clasice: teatru, operă, filarmonică, pe repertoriu clasic, cuminte, neprovocator. În rest, ieșirea în oraș însemna întâlnirea din pub, care oricum se închidea la 10 noaptea, cu o altă singură excepție. A mai câștigat între timp orașul câteva spații culturale (oricum, insuficiente). A mai câștigat și niscaiva evenimente din partea www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

„clasicelor”, care sunt bine finanțate, dar care încă merg „cu frâna trasă”, când e vorba de inovare. Vezi și oarecum noua tradiție a stagiunilor estivale, dar care se opresc totuși în luna august. A câștigat Brașovul însă în segmentul inițiativelor private, cu finanțare de la autoritățile locale sau Ministerul Culturii. A câștigat și o implicare mai consistentă din partea autorităților locale, care alocă bugete de milioane de lei, față de câteva sute, în urmă cu zece ani. Tot insuficiente, în comparație cu orașele cu care ne comparăm. Peste un alt deceniu poate vom vorbi altfel despre orașul cultural. Acum însă este mult loc de mai bine. Iar puținele evenimente private care atrag publicul, dincolo de stagiunile institițiilor, merită a fi readuse în discuție, evidențiate, premiate.

Se întâmplă acest lucru de nouă ani, la Gala Premiilor în cultură. Un demers încă la început, totuși, cu aproximativ aceiași „actori” în rol principal. În 2024, Gala va fi înainte de ziua iubirii „pe stil românesc”. În 21 februarie.

Poate și pentru a ne aduce aminte să ne iubim noi pe noi mai mult și să cerem mai mult, să fim mai exigenți, și nu doar cu banii cheltuiți de autorități, ci și cu calitatea a ce ni se oferă, unde ni se oferă, spațiile culturale de care avem nevoie. Și poate așa vom scăpa de eticheta „tranziției” și vom reuși să încheiem pasul început cu „asfalt, becuri, curățenie” (ABC) și să trecem la următoarele majuscule din alfabet „diversitate, emulație, făurire” (DEF). Ca un exemplu...

ZILE ȘI NOPȚI BRAŞOV 101

FeBRuARie 2024

POP CULTURE MAGAZINE

Cine merită Premiile Anului în Cultură la Brașov?

P

regătirile pentru ediția a IX-a a Galei Premiilor Anului în Cultură la Brașov, care va avea loc în 21 februarie, au intrat în linie dreaptă. 130 de propuneri au fost făcute pentru cele 14 categorii de premiere propuse de către organizatori, iar lista nominalizaților selectați o puteți accesa pe site-ul consortiulcorona.ro.

Lista cuprinde evenimente și organizații care au animat Brașovul pe parcursul anului 2023.

Puteți să votați până în 18 februarie

„Atunci când trecem în revistă punctele tari ale vieții culturale brașovene ne raportăm la (Sibiu, Cluj Napoca, Timișoara). Un mare punct forte aceleași constante, precum existența unui frumos al anului 2023 l-a reprezentat însă reîntoarcerea și valoros centru istoric, utilat cu monumente publicului, sub toate formele sale - localnici sau istorice atractive, sau instagramabile, cum putem turiști -, la cultură și artă. Ieșirea din pandemie a constata în zona rețelelor sociale. însemnat pentru noi toți revenirea La acestea adăugăm existența spectatorilor în sălile de spectacole, Categoriile competiției: unui redutabil corp de instituții a vizitatorilor în muzee și la • Cartea anului publice de cultură, care, aflate expoziții de artă, a turiștilor • Expoziția anului în concurență între ele, dar și pe străzile și la evenimentele • Spectacolul de teatru al cu operatori privați, propun în aer liber de la Brașov”, a anului stagiuni de teatru dramatic, precizat Valer Rus, membru al • Spectacolul de dans/ teatru pentru copiii, operă și Consorțiului Cultural Corona. performance al anului muzică filarmonică, expoziții Și la această ediție, publicul va • Concertul anului permanente și temporare în avea cuvântul său în desemnarea • Festivalul anului muzee, precum cel de istorie, câștigătorilor, pentru că jurizarea • Proiectul literar al anului de artă, de etnografie sau se face prin vot public și vot al • Proiectul de arte vizuale al memorialistică. (...) La acestea se juriului de evaluatori invitați anului adaugă centre culturale publice, din afara județului Brașov. Votul • Proiectul muzical al anului precum Centrul Multicultural publicului se va realiza prin • Proiectul cultural al anului al Universității, Reduta sau sondaj online, iar votul juriului, • Proiectul de educaţie Școala Populară de Artă, care prin notare cu note de la 1 la culturală al anului vin să întregească un peisaj 5, 5 reprezentând nota maximă.

• Debut cultural, educațional și artistic Ponderea fiecărei jurizări • Afișul cultural al anului valoros. Oferta publică este reprezintă 50% din nota finală, au • Organizația culturală a dublată de o componentă precizat organizatorii. anului non guvernamentală, din ce Și, pentru a fi siguri că nu vor în ce mai vie și mai prezentă exista tentative de a crește în în spațiul public, mai ales mod artificial numărul de voturi prin existența unor finanțări din ce în ce mai din partea publicului, organizatorii au decis să generoase prevăzute prin programele de finanțări interzică promovarea plătită a votului electronic. nerambursabile oferite de Primăria și Consiliul Jurizarea va fi făcută până în data de 18 februarie.

Județean Brașov. Aceste două programe însumează Evenimentul este organizat de către Consorțiul aproximativ 1 milion de euro, o sumă care poate Cultural Corona și este menit să confere fi considerată mare, dar care este sensibil mai recunoaștere publică celor mai valoroase mică decât cea oferită de orașe cu care Brașovul se evenimente și producții cultural-artistice dintr-un compară, sau cu care concurează, cum cred unii an calendaristic. www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI BRAŞOV 103

TEXT DE ADINA CHIRVASĂ

Februarie 2024

Valentine’s Day sau Dragobete?

Ca să ajungem la Valentine’s Day, să ne întoarcem puțin în vremea Romei antice, atunci când, în perioada 13-15 februarie, locuitorii aveau serbările Lupercalia. Mai pe scurt, o sărbătoare a fertilității închinată zeilor Juno și Pan, iar într-o variantă foarte stilizată a tradiției, tinerele necăsătorite scriau biletele de amor. Fiecare urma să fie curtată în anul următor de cel ce avea să-i extragă bilețelul. Altfel, Lupercalia era legată de obiceiuri care astăzi ar fi definite drept orgii. După instituirea creștinismului drept religie oficială în Roma, Papa Gelasius I a schimbat sensul serbării cu sărbătoarea Sfântului Valentin. Nu știm despre care Valentin este vorba, istoria reține mai mulți, iar miturile create în jurul sărbătorii au mai multe variante. Cea mai cunoscută este cea care îl prezintă pe un preot ce a murit ca martir, bătut și decapitat, pentru că refuzat să renunțe la credința creștină. El ar fi fost cel care îi căsătorea pe soldații romani creștini, cărora împăratul Claudius le-ar fi interzis acest lucru. Valentine’s Day urmează a deveni oficial zi a îndrăgostiților în 14 februarie după mult timp, spre sfârșitul secolului al XV-lea, iar de atunci a câștigat în tradiții și... adepți. În prezent, Valentine’s Day domină continentele, indiferent de tradițiile lor, devenind o adevărată obsesie, intens speculată comercial.

La români, un merit al Valentine’s Day este acela de a fi readus în conștiință, inclusiv în mediul www.zilesinopti.ro

urban, o sărbătoare ce altfel risca să se piardă în uitare - Dragobetele, sărbătorit în 24 februarie.

Marcat cu totul altfel în trecut, Dragobetele a căpătat și el în prezent o latură de spectacol, cu acel „Dragobetele sărută fetele”, ce își trage sorgintea tot din credința asociată acestei figuri, prezentată pe larg, în diferite variante, de către etnografii români. Să amintim, însă, că luna februarie în mediul rural era lună de pregătire pentru noul an și de purificare a ogoarelor ce urmau a fi lucrate. Dragobetele, reținut ca personaj mitologic asimilat lui Eros, din mitologia greacă, ar fi oficiat din cer, la începutul fiecărei primăveri, nunta tuturor animalelor. El mai este numit și „logodnicul păsărilor”. Dar mai este cunoscut și sub numele de „Cap de primăvară”, „Sânt Ion de primăvară” etc. În timp, tradiția s-a „extins” și asupra oamenilor, Dragobetele fiind astfel responsabil și de iubirea lor. Închipuit ca un flăcău voinic, frumos, Dragobetele ar fi fost, într-o variantă, un duh al pădurii sau fiul cel chipeş, iubăreţ şi năvalnic al Dochiei. În orașe, Dragobetele este valorificat mai ales sub forma „Dragobetele sărută fetele”. În final, o întrebare: Ne facem declarații de iubire de Valentine’s Day sau de Dragobete? Noi vă recomandăm în fiecare zi, dar alegerea este a voastră.

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 105

FeBRuARie 2024

POP CULTURE MAGAZINE

Savoarea bucătăriei italiene la Sara Gourmet Bistro & Băcănie Brașov!

D

acă vrei să simți savoarea Italiei însorite în farfurie, Sara Gourmet Bistro& Băcănie (str. Mihai Viteazul, nr. 6) este locul pe care trebuie neapărat să-l testezi, mai ales în zilele brașovene încă mult prea reci. Recent deschisă în orașul nostru, Sara Gourmet Bistro & Băcănie este o combinație unică de băcănie italiană, cu cele mai proaspete și savuroase produse din toate zonele Italiei, și un bistro cochet, în care poți degusta preparate delicioase și vinuri atent selecționate.

În băcănie vei descoperi specialități din carne, paste, sosuri și brânzeturi – toate produse autentice, recunoscute și premiate. „Mixul de produse vorbește despre preocuparea noastră pentru a selecta produsele emblematice ale Italiei, gusturile și tradițiile autentice și de a le aduce pe masa brașovenilor”, spun proprietarii. De asemenea, în băcănie poți găsi zilnic sosurile ragu, aperitivele sau preparatele speciale făcute de bucătarul

Sara Gourmet Bistro & Băcănie Brașov. Încearcă-le și nu vei regreta, te pot transforma într-un chef la tine acasă. Iar, dacă vrei să le încerci pe loc, la Sara Gourmet Bistro Brașov, o vei putea face într-un spațiu prietenos, în care te vei răsfăța cu aromele rafinate și inconfundabile ale produselor culinare italienești. Zeci de rețete diferite de paste, gnocchi, risotto sau delicii reci și calde, focaccia și specialități surpriză. Toate te așteapta, împreună cu un pahar de vin, la Sara Gourmet Bistro

& Băcănie.

Vinurile alese pentru colecția bistro-ului, de pe întreg teritoriul Italiei, sunt certificate biologic și reprezintă rezultatul muncii vinificatorilor cu tradiție. Iar deserturile sunt… mamma mia! Cannoli siciliani, tarte, produse de patiserie și… desigur, gelato italiano!

Adaugă la acestea o cafea veritabilă italiană si vei avea o experiență completă, de neuitat.

Sara Gourmet Bistro & Băcănie se află pe str. Mihai Viteazul, nr. 6, și îi așteaptă pe cei ce vor să încerce deliciile italienești de luni până vineri, între orele 8.00 – 20.00, iar sâmbătă, între orele 10.00 și 18.00, precum și pe fb.com/ SaraGourmetBistro sau la 0728 017 414.

www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI BRAŞOV 107

TEXT DE ADINA CHIRVASĂ

HORECA

4 locuri unde găsești ciocolata perfectă pentru un dar în luna iubirii Iubim ciocolata în toate formele sale, iar asta o face candidatul perfect la titlul de „cel mai căutat produs” în luna îndrăgostiților. Fie că e cu cremă de caramel sau cu alte umpluturi, ciocolata este cadoul perfect pentru cei care au motive de sărbătoare în această lună. Ți-am pregătit o listă cu locuri în care poți găsi iubire și inspirație pentru acele momente când nu știi cu ce să-ți surprinzi partenera sau partenerul.

Luado Chocolate  str. Poarta Șchei nr 2  0737 390 000 luado.ro

Pralinele Luado sunt creația ciocolatierului specializat la Academia de Ciocolată Callebaut®, de unde cei de la Luado au împrumutat cu mândrie secretele domeniului În compoziția pralinelor pe care le veți savura sunt ingrediente de înaltă calitate, proaspete și… perisabile. Asta deoarece ei, cei de la Luado, sunt de părere că o ciocolată bună se consumă, nu stă pe rafturi. Găsiți praline cu infuzii de mentă și ghimbir, gianduja, pastă praliné, marțipan sau ganache-uri aromatizate cu Cointreau, whiskey, champagne, vin riesling, Kahlua, Bailey’s, rom sau cognac.

Leonidas  B-dul 15 Noiembrie Nr. 36  0747 268 100 brasovciocolata.ro/

Leonidas este ciocolateria care oferă peste 40 de modalităţi de ambalare tip cadou, de la cutii standard până la ediţie limitată, pe care le poţi oferi la ocazii speciale celor dragi.

Povestea Leonidas începe cu ciocolata belgiană, dar nu se oprește aici. Sub umbrela de „delicatese”, este reunit un univers fascinant de gusturi, în care vei recunoaște aceeași rețetă a calității Leonidas: specialități dulci, dar și ciocolată belgiană sub formă de tablete, batoane sau produse pentru copii. Ideale și pe post de cadou, dar și când nu ai vrea să le împarți cu nimeni. www.zilesinopti.ro

Livstory Craft Chocolate  str. 13 Decembrie, nr.

127, bl.3, sp. com. 4  0733 367 966 livstory.eu

Menirea Livstory este de a produce o ciocolată de excepție, cu o complexitate de arome autentice de cacao. La Livstory, Liviu și Mihaela aduc boabe de cacao nobilă, provenite din surse selectate din întreaga lume, pentru a crea delicioasa ciocolată bean to bar la Brașov. Livstory vine într-o varietate de arome, inclusiv ciocolată neagră, cu lapte sau ciocolată albă, toate fiind ambalate în mod elegant și atrăgător.

Chocolatist Or’A

by Aura Tobescu  str. Nicolae Bălcescu, nr. 62  0770 101 787 chocolatist.ro

Situat în magazinul Star, la Chocolatist veți găsi ciocolată belgiană creată cu atenție pentru persoanele cu gusturi fine de către Aura Tobescu, o strănepoată a „omului de zahăr”, unul dintre cei mai apreciați cofetari ai începutului de secol XX. Ea a strâns laolaltă amintirile, caietele cu rețete stiute numai de bunici, precum și pasiunea pentru ciocolată și așa au apărut bazele proiectului Chocolatist.

Au urmat apoi specializările din Belgia, de la Academia de ciocolată Barry Callebaut și tot din Belgia provin echipamentele și ingredientele principale ale ciocolatei cu care Aura creează o întreagă lume.

ZILE ȘI NOPȚI BRAŞOV 109

INTERVIU

„Amadeus”, din februarie, și pe scena Teatrului „Sică Alexandrescu” Regizorul GAVRIIL PINTE: „Am învățat, în ultimii ani, că adevărul e acolo, în text, nu în afara textului”

„Amadeus”, de Peter Schaffer, este premiera pregătită pentru 10 februarie de colectivul Teatrului „Sică Alexandrescu” pentru publicul brașovean. Un spectacol de teatru muzical foarte bine primit pe orice scenă a fost prezentat, „Amadeus” ne va purta înapoi în timp, în saloanele Vienei de secol XVIII, pentru a-l descoperi pe Mozart dincolo de creația sa genială, însă pe acordurile muzicii pe care cu siguranță o cunoașteți. Invitația ne-o face eternul său rival, Antonio Salieri, compozitorul Curții Împăratului Austriei, nefericit în mediocritatea lui, dar cu o profundă înțelegere a excepționalei muzici pe care o creează excentricul Mozart.

La Brașov, „Amadeus” poartă semnătura regizorală a lui Gavriil Pinte, regizor artistic în cadrul Redacţiei Teatru a Societăţii Române de Radiodifuziune, cu numeroase premii acordate pentru spectacolele sale. Montarea de la Brașov vine la 10 ani de la cea pregătită în județul vecin, Sibiu, și în tot acest timp, Gavriil Pinte mărturisește că inclusiv percepția sa asupra textului lui Peter Shaffer a suferit modificări, într-un interviu pe care vă invităm să-l descoperiți.

„Amadeus” – o piesă de inspirație biografică, pentru care am observat că aveți o preferință.

De ce v-ați oprit la acest text? În primul rând pentru că e o piesă foarte bună și în al doilea rând, pentru că e o piesă despre condiția artistului. Avem de-a face aici cu un artist autentic, un artist de geniu, Mozart, și un artist mediocru, Salieri. Un artist autentic care arde pentru arta lui intens, până la capăt, și un artist mediocru, care este conformist și trăiește călduț.

Ați mai montat acest text în 2014, la Sibiu, iată, acum un deceniu. În tot acest timp, percepția dumneavoastră asupra textului s-a modificat? Cum credeți că va fi receptat spectacolul în această nouă montare de către public, și el diferit față de acum zece ani? În 2014, la secția germană a Teatrului Național din Sibiu am realizat un spectacol de cameră.

Adică, publicul era pe scenă, pe

110 ZILE ȘI NOPȚI BRAŞOV

www.zilesinopti.ro

INTERVIU DE ADINA CHIRVASĂ

gradene, foarte aproape de actori.

De multe ori, Salieri stătea în primul rând, printre spectatori.

La Brașov avem de-a face cu un alt spațiu. Unele lucruri au rămas, persistă, altele, evident, s-au schimbat vrând-nevrând.

Dar și eu, după zece ani, oricât de consecvent aș fi cu mine însumi, sunt altfel. De mulți ani încoace încerc să fac spectacole care au legătură directă cu mine, cu subiectivitatea mea. Mozart sunt eu, în momentele de grație Salieri sunt tot eu, în momentele de dizgrație. „Amadeus” este o piesă care a beneficiat de multiple abordări, de la comedie muzicală la dramă psihologică.

Care este abordarea pe care o aveți pentru Brașov?

Cred că va fi un spectacol în care va funcționa regula tragicomicului. Conflictul dintre acești doi artiști, Mozart și Salieri, se desfășoară, se joacă în termenii tragicomicului. Și presupun că acest lucru va fi reflectat inclusiv de muzica pe care o vom asculta în cadrul spectacolului?

Dramaturgia spectacolului presupune apelul la muzică. Nu se poate monta acest text fără o coloană sonoră sau o ilustrație muzicală cu piesele lui Mozart.

Se vorbește în text. Textul le cere. Arii întregi sunt mai puține, dar avem o arie din „Răpirea din Serai” și avem o arie a Reginei Nopții din „Flautul fermecat”, dar e folosită în mai multe momente, de multe ori. Este vorba la un moment dat de „Nunta lui Figaro”, dar și din concertele lui pentru pian sau pentru corzi. www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Pentru partea muzicală aveți ceva deja înregistrat sau folosiți poate orchestra Operei sau Filarmonicii?

E muzică înregistrată, luată din concerte care fac la ora asta discografia mozartiană.

Ar fi fost o complicație tehnică și financiară destul de mare să apelăm la orchestră și la soliști instrumentiști sau soliști vocali.

Cu Opera sau Filarmonica ar fi fost complicat. Sunt două instituții cu program diferit și nu știu dacă ar fi fost benefic pentru spectacol, pentru că uneori, fragmentul dintr-o piesă muzicală la care textul face referință e de câteva măsuri și n-are rost să aduci orchestra întreagă pentru câteva măsuri.

După două-trei replici avem un alt fragment muzical dintr-un alt concert, dintr-o altă lucrare de-a lui Mozart. Ele sunt și probate în timpul repetiției, pentru că avem mai multe variante și, în timpul repetiției, în funcție de jocul actorilor, alegem o variantă sau alta, mai scurtă sau mai lungă.

Povestea vine, se construiește pe cei doi poli: Amadeus și Salieri. Cum ați imaginat dumneavoastră aceste personaje și în ce

măsură colectivul de la Brașov a răspuns cerințelor dumneavoastră?

Eu am încercat să construiesc aceste personaje, acești doi artiști care se confruntă pe datele sugerate de text, pe biografia care vine din text.

Vine și din alte informații, în primul rând despre Mozart, dar textul lui Peter Shaffer e atât de ofertant și în ceea ce îl privește pe Mozart, dar mai ales în ceea ce îl privește pe Salieri, încât acolo, în text, se găsesc și un rol și celălalt, și toate celelalte, nu numai Mozart și Salieri. Am învățat, în ultimii ani buni, că adevărul e acolo, în text, nu în afara textului. La Brașov lucrez cu o trupă care mi se pare foarte potrivită pentru demersul meu. Am găsit în trupa de la Brașov pentru rolurile celor doi muzicieni doi actori fără de care n-aș fi făcut spectacolul: Mădălin Mandin în Mozart și Gabriel Spahiu în Salieri. Fără ei nu făceam acest spectacol.

Poate că făceam la Brașov alt spectacol.

Citiţi interviul complet cu Gavriil Pinte pe www.zilesinopti.ro ZILE ȘI NOPȚI BRAŞOV 111

Februarie 2024

Restaurante din grupul Sergiana Restaurant Sergiana Str. Mureșenilor nr. 28 Bucătărie ardelenească. Jumări din partea casei.

Tel. rezervări: 0723.294.923 Ceasu' Rău Str. Iuliu Maniu nr. 56 Bucătărie românească.

Tel. rezervări: 0723.297.993 Casa Tudor Str. Avram Iancu nr. 58 Bucătărie românească și internațională.

Tel. rezervări: 0728.830.340 Stâna Turistică Sergiana Drumul de Poiană Str. Păstorului, nr. 5, Poiana Brașov Specific românesc.

Nu-i loc mai bun decât o poiană

www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

pentru aşezat o stână. Iară dacă poiana-i Poiana Braşov, stâna nu poate fi alta decât Stâna Turistică, loc de ospeţe şi plăcut popas, căci de-acum, Sergiana vă pofteşte aci la masă. În toată zîua!

Tel. rezervări: 0726.366.147 Sub Cetate Sergiana Strada Cetății nr. 34, Râșnov Specific românesc.

Preparate gustoase la ceaun, la grătar sau la cuptor.

Tel. rezervări: 0721.200.017 Kronburger by Sergiana Food Court AFI Brașov etajul 1 sau la intrarea în food court-ul de la Coresi Shopping Resort (afară).

Burgeri gustoşi din vită Angus, porc sau pui, brânză halloumi, veggie.

Restaurant Sergiana Ceasu' Rău

Casa Tudor

Încearcă specialitățile restaurantelor Sergiana și la mall, în Coresi Shopping Resort și AFI Brașov (zona food court).

ZILE ȘI NOPȚI BRAȘOV 113

FeBRuARie 2024

POP CULTURE MAGAZINE

Restaurante din oraș unde îți poți impresiona persoana iubită Valentine's Day este o ocazie specială să sărbătorești dragostea cu partenerul tău, iar alegerea unui restaurant poate adăuga o notă romantică experienței voastre. Dar pentru că este o zi aglomerată, în care mai toate cuplurile vor să iasă în oraș, vă recomandăm să faceți o rezervare din timp la restaurant, pentru a vă făuri amintirile pe care vi le doriți împreună cu persoana iubită 

Bistro de l'Arte  Piața George Enescu nr. 11 bis  0720 535 566 info@bistrodelarte.ro Nu știm dacă Oana va pregăti un meniu special de Valentine's Day (tindem să credem că nu ), dar o seară cu persoana iubită la bistro nu are cum să fie decât o seară reușită. Pentru că orice se gătește aici este ca o sărbătoare în farfurie.

Dei Frati  Piața George Enescu nr. 16,  0724 216 028 deifratibv@gmail.com Doar pentru faptul că ai prins o masă aici de Valentine's Day ar trebui să-ți aducă o bulină albă în relația cu partenerul  Dacă încă nu este prea târziu și ai și puțin noroc, pune mâna acum pe telefon și fă o rezervare. Cine știe, poate primești și un desert sau un bonus…

114 ZILE ȘI NOPȚI BRAŞOV

Sara Gourmet Bistro Strada Mihai Viteazu nr. 6  0728 017 414 Dacă pe lângă partenerul de viață, mai iubești și Italia, atunci ai ajuns unde trebuie. La Sara Gourmet Bistro găsești o combinație unică de băcănie italiană și un bistro cochet, în care poți degusta preparate delicioase și vinuri atent selecționate. Și dacă vrei ca experiența să dureze, nimic nu te oprește să iei și pentru acasă 

Albert Social Bistro  Strada Republicii nr. 38 (în gangul cu rame)  0751 111 551 Dacă îți dorești să distribui amintirile tale de Valentine’s Day pe social media, am putea să-ți spunem că Albert Social Bistro e un loc cozy, unde dai de vibe-ul perfect. Poate cea mai „instagramabilă” locantă din Brașov. Îți oferă îmbrățișări de culoare și gust în farfurii, surâsuri în fiecare pahar, muzică bună, aleasă de oameni pricepuți și veselie cât cuprinde. Așa este Bistro. Albert Social Bistro. www.zilesinopti.ro