Zile și Nopți Brașov | Octombrie 2024

o campanie

amplificată de

Care sunt cei mai de succes bărbați Româniadin în 2024

Cu ocazia Zilei Internaționale a Bărbatului, sărbătorită anual pe 19 noiembrie, Zile și Nopți lansează campania BĂRBAȚI DE SUCCES, ediția 2024.

Te invităm să intri pe barbatidesucces.ro și să votezi bărbații care te inspiră.

Vrem să aflăm ce înseamnă succesul masculin - este ceva ce ține de rezultatele în afaceri, în competițiile sportive, artă sau se măsoară în puterea de a-i inspira pe ceilalți, indiferent de domeniu?

Participă și tu la campanie și ai șansa de a câștiga premii atractive: un sejur pentru 2 persoane în Poiana Brașov la Ana Hotels sau produse de îngrijire masculină oferite de NIVEA MEN.

Campania de votare se desfășoară între 15 septembrie și 15 octombrie 2024.

Rezultatele vor fi publicate pe site-ul barbatidesucces.ro și în revista Zile și Nopți, în luna noiembrie.

barbatidesucces.ro

editorial

Ioan BIG, publisher

PRepere de going out festivalier în luna octombrie

e o planetă afectată dramatic de schimbările climatice, cu diverse războaie şi conflicte regionale prin preajmă, într-o ţară bulversată economic de o cohortă de politicieni circari, parcă nici motivaţia de a ieşi în oraş în căutarea de experienţe inedite nu pare să fie la fel de vie ca în vremea când ne bucuram c-am scăpat de izolarea pandemică. Cu toate astea, avem nevoie de asemenea pretexte de reset mai mult ca oricând, tocmai pentru a echilibra presiunea amplificată de acest cumul de crize, aşa că nu e lipsit de interes să privim în jur, pentru a număra, tomnatic, „bobocii” festivalieri ce ne-ar putea fi la îndemână.

Odată cu încheierea sezonului evenimentelor muzicale de masă şi redeschiderea stagiunii în teatre, opere şi săli de concerte, amatorii de experienţe culturale au început oricum să-şi reconfigureze harta de going out în favoarea locaţiilor tradiţionale, care le oferă adăpost de capriciile extreme ale vremii, dar şi spectacole foarte noi. În acest context, trendul festivalier intră, la rândul său, în faza rezervată dominant locaţiilor indoor şi evenimentelor destinate unor segmente de public mai clar definite ca profil sau apetit de consum, indiferent că e vorba de arte vizuale sau performative, muzică, film sau new media.

În privinţa cinematografiei, dau tonul patru festivaluri devenite deja tradiţionale. Între 4 și 13 octombrie, cel mai mare festival de film de animație din Estul Europei, Animest, se desfăşoară la Bucureşti sub tema Urban Frames, iar fanii filmului documentar au trecută deja în agendă perioada 20-27 octombrie pentru a merge la Sibiu, la Astra Film Festival. Spre finele

lunii, avem Les Films de Cannes à Bucarest (25 octombrie-3 noiembrie), care va avea însă ediţii locale şi în Timişoara, Arad, Cluj şi Iaşi, precum şi Dracula Film Festival (30 octombrie-3 noiembrie), popularul eveniment de la Braşov dedicat filmului fantastic.

Schimbând registrul, iubitorii de proză, poezie sau non-ficţiune vor fi răsfăţaţi la Iaşi, în cadrul reputatului Festival de Literatură şi Traducere FILIT (23-27 octombrie)... sau la Timişoara, unde, cam în aceleaşi zile, se petrece Festivalul Internaţional de Literatură FILTM. O notă aparte în peisaj îl face la Cluj evenimentul dedicat poeziei performative, Transylvania International Spoken Word Festival (3-6 octombrie), cu un line-up de peste 50 de poeţi. Altfel, în zona performativă, în octombrie, privirile se îndreaptă mai cu seamă spre Bucureşti, datorită FNT (18-28 octombrie), care propune zeci de spectacole ale teatrelor din întreaga ţară, dar nu trebuie pierdută din vedere ediţia a IX-a a programului Dbutant (13-18 octombrie), de la Sfântu Gheorghe.

În privinţa artelor vizuale, avem... ce să vedem, fie că ajungem la Timişoara, la Simultan (3-6 octombrie), ce continuă explorarea relaţiei dintre artă, tehnologie şi societate, sau în Capitală, la RADAR, care prezintă radiografia industriei de new media art în paralel cu DIPLOMA Show (716 octombrie), festivalul dedicat noii generații de artiști, arhitecți și designeri români, la care mai putem adăuga deja binecunoscutul Bucharest Photofest, din perioada 11-20 octombrie. Cu alte cuvinte, evenimente interesante care să ne extragă din case au loc, în diverse declinări, cam peste tot, în pofida vremurilor grele pe care le trăim şi n-ar trebui să le ratăm, mai ales dacă se petrec în oraşul nostru.

OctOmbrie

www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/zilesinopti

ZILE ȘI NOPȚI - POP CULTURE MAGAZINE

ISSN 2559-172X

Apare gratuit, lunar. Nr. 10 (576) - Octombrie 2024

Tiraj: 20.000 exemplare București, Brașov, Cluj, Constanța, Iași, Timișoara.

Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro

Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro

Director Vânzări: Simona Stoichici, simona@simone-advertising.ro

Publicitate agenții: Florentina Păuna, florentina.pauna@gmail.com

Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro

Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro

Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro

Dezvoltare online: Radu Ganea, radu.ganea@zilesinopti.ro

Coordonator calendar evenimente naționale, zilesinopti.ro/evenimente-romania/ tibi.oprita@zilesinopti.ro

Redacție Print/Online/Social Media: Anastase Ștefania-Antonia, stefania.anastase@zilesinopti.ro Adrian Brănescu, site@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE BUCUREȘTI: Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro

Online: Anastase Ștefania-Antonia, bucuresti@zilesinopti.ro

Distribuție: Dan Budoi

EDIȚIA DE BRAȘOV: Redactor: Adina Chirvasă site@zilesinopti.ro

Distribuție: Andrei Paul, paul.andrei@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE CLUJ: Redacție și vânzări: cluj@zilesinopti.ro

Distribuție: Pop Eugen Claudiu

EDIȚIA DE CONSTANȚA: constanta@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE IAȘI: Redactor: Laura Cozmîncă, iasi@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE TIMIȘOARA: timisoara@zilesinopti.ro

Francize ZILE ȘI NOPȚI: Sibiu, Oradea.

Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro

ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată.

Editor: City Guide Media SRL. Brașov, str. Octavian Goga nr. 9A

Autori & contributori

iOAN biG PUbLiSHer

Ioan Big este jurnalist și analist Pop Culture. Din 2019 este Director al Dracula Film Festival și Senior Advisor al Brasov Jazz & Blues Festival.

ALiN GĂLĂȚeScU SeNiOr eDitOr

Alin este analist de Modă și LifeStyle / Creator de Evenimente/ Consilier de Imagine și de Brand / Creator de Proiecte Speciale de Film și Fotografie Arty.

GrUiA DrAGOmir SeNiOr eDitOr

Gruia este jurnalist. A absolvit Facultatea de Litere, cu o lucrare de licență despre influența culturii americane asupra literaturii române.

HOriA GHibUȚiU reDActOr cLAUDiA ALDeA reDActOr mĂDĂLiNA LeFter reDActOr

E ziarist din 1990, a lucrat de la presa cotidiană (Tineretul liber, Evenimentul zilei, ProSport, Adevărul) până la ghiduri TV și reviste lucioase...

Studentă a Facultății de Litere din București, Claudia este pasionată de povești și de cum sunt ele trăite prin literatură și muzică.

Mădălina este activă în domeniul marketingului și este pasionată de citit, scris și de câte puțin din tot ce înseamnă artă.

Alex Musat este toboșar și absolvent al secției de Jazz & Muzică Ușoară din cadrul U.N.M.B. Alex scrie articole despre muzică.

ALeX mUȘAt reDActOr DeLiA mitrAcHe reDActOr teODOrA brAtU reDActOr iULiANA ciOcÎrLAN reDActOr

Delia este jurnalistă și face selecția de evenimente culturale pentru rubricile de recomandări. Realizează reportaje și interviuri din spațiul teatral și festivalier.

Teodora este jurnalistă și scrie analize referitoare la teatru, fi lm și artele performative.

La început de carieră în marketing, Iuliana adoră muzica electronică și mâncarea (ne)obișnuită. Scrie texte pe subiecte de eat & drink și ‘pop-up’ stories.

Contributori

Ioana Aldea

Berti Barbera

Alexandra Bujeniță

Laura Ducu

Adina Barbălată

Andrada Dincă

Cosmin Dragomir

Simona Radoi Ștefan Iancu

Laura Cozmîncă

Adriana Sohodoleanu

Monica Felea Ștefan Chirițescu

Liviu Mereuță

POP-UP STORiEs:

PAGINA 15-17

Burtonesque: Universul Tim Burton

POVEŞTI DE SUCCES

PAGINA 86-87 „MIEDĂRIA”

Capitolul FILM

PAGINA 21

IOAN BIG: Recoltă bogată de filme româneşti în octombrie

PAGINA 22-29

Supliment DFF

PAGINA 33-35

Premierele lunii

PAGINA 39

JOKER: DELIR ÎN 2

PAGINA 40-41

E timpul să iubești

PAGINA 43

Zâmbește 2

PAGINA 44-45

Roboțica Roz: Gardiana

Insulei

PAGINA 47

Noapte de coșmar

PAGINA 48-49

VENOM: Ultimul Dans

PAGINA 51

Probleme de Familie

PAGINA 36

INTERVIU: NICOLETA

HÂNCU („Anul Nou care n-a fost”)

PAGINA 53

POINT OF VIEW:

The Wise Guy

Sumar

PERFORMING ARTS:

ARTA SCENOGRAFICĂ - Interviu cu ADRIAN DAMIAN: „Scenograful este plasat la intersecția mai multor meserii”

Capitolul ARTĂ

SUSȚINUT DE

PAGINA 55

TEODORA BRATU: Pop Art... forever, la Fundaţia Louis Vuitton

PAGINA 56-57

PERFORMING ARTS: Interviu cu tenorul

ROLANDO VILLAZÓN

PAGINA58-59

FESTIVAL: Festivalul SoNoRo – Ex libris

PAGINA 60-61

ARTELE SPECTACOLULUI: Festivalul Național de Teatru, ediția 34

PAGINA 62-63

ARTA SCENOGRAFICĂ

Interviu cu ADRIAN DAMIAN

PAGINA 64-65

ARTIȘTI URBANI: BOGDAN SCUTARU

Capitolul MUZICĂ

PAGINA 67

TEODORA BRATU: Turneul lunii octombrie: ALEXANDRU ANDRIEŞ 70

PAGINA 69

MUZICĂ NOUĂ

PAGINA 71

ALBUM

PAGINA 60-61

LIVE:CYNDI LAUPER

PAGINA 74-75

DIALOGURI FĂRĂ NOTE: Interviu cu GARY LUCAS

PAGINA 76

ANIVERSARE

PAGINA 77

OMUL CU DISCURILE

PREMIERE: ROBOȚICA ROZ: Gardiana Insulei

Interviu cu ROLANDO VILLAZÓN

INTERVIU: GARY LUCAS

Capitolul EAT & DRINK

PAGINA 79

COSMIN DRAGOMIR |PE

GUSTUL NOSTRU: Muzeul

Sarmalelor – 2025

PAGINA 81

TOP Eat: 6 osterii deosebite din țară

PAGINA 82-83

SERGIANA: 25 de Ani de Bunătăţuri şi Ospitalitate

Românească

PAGINA 85

GURMAND: La oase!

PAGINA 88-89

MIXOLOGY: TCocktailuri

înfricoșător de delicioase pentru un Halloween de neuitat

PAGINA 90

Capitolul LIFESTYLE

PAGINA 93

ALIN GĂLĂȚESCU: „Triunghiul de Aur” al evenimentelor în modă

PAGINA 94-95

AWARDS: Parfumul lunii

octombrie: „NATURAL

ELEGANCE” /Spirits

Award, octombrie: „BLOSSOM PEACH”

PAGINA 96-97

LIFESTYLE: Interviu cu CHRIS DESAY

PAGINA 98-100

FASHION: „VISURI DE VARĂ ÎN TOAMNĂ”

PAGINA 101

DESTINAȚII: Descoperă Qatar unde deșertul și marea se întâlnesc!

Drink: Lecțiile de șampanie

PAGINA 91

TOP Drink: 6 berării din țară

PAGINA 102-103

DESIGN: Şase designeri must-see la Romanian Jewelry Week

PAGINA 105-108

ARHITECTURĂ: O potecă spre Sfânta Ana PAGINA 109

VIDEO GAMES: Noaptea Groazei: Jocuri video must-play de Halloween

PAGINA 110-114

FASHION EVENT: „TRANSILVANIA FASHION

FESTIVAL” 2024

SERGIANA: 25 de Ani de Bunătăţuri şi Ospitalitate Românească

GURMAND: La oase!

LIFESTYLE: Interviu cu CHRIS DESAY

FASHION: „VISURI DE VARĂ ÎN TOAMNĂ”

POP-UP StOries

Burtonesque: Universul Tim Burton

Începând cu data de 25 octombrie, Design Museum din Londra ne invită să celebrăm forța creativă a cineastului Tim Burton, responsabil pentru unele dintre cele mai apreciate producții din ultimele decenii. Expoziția The World Of Tim Burton, care va putea fi vizitată până pe 21 aprilie 2025, îl prezintă pe artistul american dincolo de opera cinematografică, organizatorii dorindu-și să ilustreze întregul său univers, în care îl regăsim și ca grafician, pictor, fotograf și autor, alături de designeri care au adus la viață ideea de Burtonesque (un termen inventat pentru a descrie stilul său vizual inconfundabil). Având la bază 500 de obiecte din arhiva personală a lui Burton, precum desene, picturi, fotografii, schițe, instalații, sculpturi, elemente decorative și costume, expoziția oferă, la o lună distanță de succesul peliculei Beetlejuice Beetlejuice, o perspectivă unică asupra modului în care acesta a reușit să construiască, reinterpretând fricile și dorințele umane, o estetică aparte.

Crescând în Burbank, California, copilăria i-a fost marcată de o izolare specifică suburbiilor clasice americane, în care casele ordonate, grădinile îngrijite și figurile asemănătoare nu reprezentau reale surse de inspirație. Astfel, într-un spațiu monoton, care nu oferea o gamă largă de experiențe culturale sau sociale și în care oamenii erau încurajați să se încadreze într-un anumit tipar, Burton, marginalizat de locuitorii lumii în care trăia, s-a refugiat în filme, benzi desenate, mituri, legende, fabule și alte forme de cultură populară, cum ar fi sărbătorile (când totul era complet transformat

datorită ornamentelor festive). Primele sale schițe, care amintesc de caricaturiști și ilustratori precum Edward Gorey, Charles Addams, Don Martin și Theodor Geisel (Dr. Seuss), au avut și o altă componentă esențială: elemente preluate din filme și animații

japoneze cu kaijū (creaturi mitologice malefice), yōkai (spirite rele) sau yūrei (fantome).

În universul nipon, magia are o prezență subtilă și extrem de diversă, intersectându-se cu cultura horror, care îmbină atât trăsături din tradiția spirituală și religioasă a țării, cât și din cea artistică. Fenomenul are la bază temeri sociale (cum ar fi frica de singurătate, de alienare a omului modern și de tehnologizare), o estetică specială (include spații umede, întunecoase și izolate, alături de o atmosferă tensionată și imagini înfricoșătoare, care induc spectatorilor starea de neliniște și teroare) și pune în prim-plan mituri urbane (case bântuite, demoni, spirite torturate). Toate aceste emoții sunt construite și exprimate prin utilizarea suspansului psihologic, care exploatează anxietățile publicului, transformându-le în experiențe estetice intense. Alături de componenta japoneză, Tim Burton a fost inspirat și de expresionismul german. Dacă expresioniștii erau descriși de publicația Times, în 1910, ca „extrăgând din realitate o imagine mentală”, în cinematografie ne putem gândi la o lume distorsionată, care reflectă starea interioară a personajelor (prin manipularea luminii, imaginea dobândește o calitate de mister și adâncime), la subiectivitate (realitatea filtrată prin ochii protagonistului), la spații alternative, dezorganizate, și la eroi cu trăsături faciale exagerate, întâlnite și în teatrul tradițional nipon (unde regăsim costume elaborate, un machiaj expresiv și gesturi stilizate).

matură benzilor desenate, anul

În anul 1981, Tim Burton și-a început cariera ca grafician pentru Walt Disney Studios, unde a lucrat la proiecte precum The Fox and the Hound și The Black Cauldron. După finalizarea scurtmetrajului Frankenweenie (un omagiu adus peliculei Frankenstein din 1931), în 1984, motivând că viziunea lui nu se potrivește cu direcția artistică a studiourilor și că filmele sunt mult prea înfricoșătoare pentru cei mici, artistul a fost concediat, debutând în lumea cinematografiei un an mai târziu, cu Pee-wee’s Big Adventure, care ne oferă componente de bază ale stilului lui datorită protagonistului care sfidează convențiile sociale, umorului particular și temelor legate de copilărie (o perioadă deloc idealizată în imaginarul său, marcată de singurătate, frici și descoperirea identității). Cu toate acestea, primul succes comercial a avut loc în anul 1988, odată cu premiera Beetlejuice. Spunând povestea unui cuplu recent decedat, Barbara și Adam Maitland, care, neputând să își părăsească locuința, apelează la un spirit malefic pentru a-i face pe noii proprietari să plece, filmul a consolidat poziția lui Burton în industrie, devenind un reper pentru ceea ce numim astăzi Burtonesque. După ce a continuat cu Batman (1989), adăugând o dimensiune întunecată și matură benzilor desenate, anul 1990 a marcat lansarea peliculei Edward Scissorhands, cu Johnny Depp și Winona Ryder în rolurile principale. Printre cele mai cunoscute proiecte semnate de cineast se numără Ed Wood, Sleepy Hollow, Charlie and the Chocolate Factory, The Nightmare Before Christmas, Corpse Bride, Sweeney Todd, Alice In Wonderland și Dark Shadows.

Pentru a păstra estetica specifică, în imaginarul

Burtonesque există o serie de teme și elemente recurente. Printre acestea se numără decorurile preluate din expresionismul german (unde avem puncte de referință precum Nosferatu, Faust sau Metropolis), costumele extravagante realizate de Colleen Atwood, contrastul de culori, folosit de multe ori pentru a arăta înstrăinarea protagoniștilor față de locurile în care se află, personajele cu pomeți proeminenți, cearcăne și ochi supradimensionați, expresivi, asociați unei inocențe care respinge lumile întunecate și uneori macabre, apariția lui Jack Skellington în diverse forme și moartea romantică, integrată, în spiritul Día de los Muertos, într-un mod natural, ca o nouă etapă a existenței.

nedreaptă și coruptă, în care personajele sunt obsedate de ideea consumului și bogățiilor materiale. Ele sunt reprezentate intenționat într-un mod grotesc pentru a sugera decăderea lumii în care trăiesc și pierderea de sine care vine odată cu aceasta. Un alt exemplu pentru procesul de carnavalizare este Edward Scissorhands, care se opune, prin identitatea lui, principiilor estetice și sociale, promovând importanța fondului, și nu a formei (fiind mult mai uman decât oamenii considerați „normali”). Ilustrând perspective subversive asupra realității, Burton invită privitorii să respingă normele prestabilite și să rescrie modul în care înțeleg ceea ce se întâmplă în jurul lor.

Pătrunzând în universul fanteziei, viselor și carnavalului, unde convențiile sunt suspendate (temporar), estetica

sunt suspendate (temporar), estetica găsită întunecate colțuri ale imaginației

Prezentând într-o notă ironică aspecte ale societății contemporane, aflate în conflict cu elementele importante din universul creat (tema copilăriei, dorința personajelor de a aparține și de a fi iubite), Tim Burton se folosește de procesul de carnavalizare pentru a crea spații temporare de eliberare care subminează și inversează valorile, normele și structurile sociale, transformând astfel ierarhiile și ridiculizând autoritatea. Eroii săi se luptă cu brutalitatea locurilor în care își duc existența, încercând să găsească un echilibru între valorile autentice și presiunile exterioare. În Charlie and the Chocolate Factory, Charlie Bucket se confruntă cu o realitate

www.zilesinopti.ro

Burtonesque, care jonglează cu lumini, umbre, culori, forme, macabru și comic, ne demonstrează că frumusețea poate fi găsită și în cele mai întunecate colțuri ale imaginației noastre: „Am întâlnit cele mai stranii personaje. Paradoxal, mi se par cele mai reale

procesul de carnavalizare pentru a crea spații temporare de eliberare care subminează și astfel ierarhiile și ridiculizând cu un se confruntă cu o realitate .”

farmec.ro

farmec.romania

gerovital.romania

gerovital.romania

NU E NESUFERITĂ. SUFERĂ.

Ai grijă de pielea ta cu

Gerovital H3 Derma+

Film

WWW.ZILESINOPTI.RO/FILME/ ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI PROGRAM FILME / VIDEODOME/ PREMIERE CINEMA/ POINT OF VIEW/STREAMING/ TV/ CINE COMBO

Recoltă bogată de filme româneşti în octombrie

Cu Dracula Film Festival la Braşov şi Les Films de Cannes à Bucarest se încheie sezonul festivalurilor de profil din 2024, iar atenţia iubitorilor de cinema se concentrează aproape exclusiv asupra premierelor naţionale. Varietatea celor anunţate pentru octombrie nu dezamăgeşte, indiferent că e vorba de pur entertainment sau de filme de artă, menite a zgândări simţul estetic ori a pune pe gânduri, şi se reflectă cel mai bine în seria de filme româneşti lansate luna aceasta, foarte bine echilibrată stilistic între comedie şi dramă.

Cea mai aşteptată, probabil, este propunerea României de anul acesta la Oscar, Trei kilometri până la capătul lumii, filmul lui Emanuel Pârvu deja multipremiat în străinătate, despre un adolescent care, în urma unui conflict din satul natal, îşi vede lumea dată peste cap fiindcă părinții nu-l mai pot privi ca înainte, iar liniștea din jurul său începe să se destrame. Un alt film de succes în circuitul festivalier e Săptămâna mare, al lui Andrei Cohn, adaptare liberă a nuvelei O făclie de Paște de Caragiale, ce tratează relația tensionată dintre un cârciumar evreu și servitorul său, la începutul secolului trecut. Tot în registrul sobru intră şi Clara, în regia lui Sabin Dorohoi, drama unei mame singure, pusă în situaţia de a-şi împărţi afecţiunea între propriul copil, lăsat în cătunul de baştină, şi o fetiţă de care are grijă în Germania, unde a plecat la muncă. Parcă pentru a echilibra cele trei drame, avem parte de tot atâtea comedii româneşti, care speculează teme actuale, iar cea mai la modă în perioada asta este, evident, politica, astfel încât Candidatul perfect e o satiră ce se anunţă savuroasă prin premisa șomerului care, sătul să fie

luat de prost, candidează la preşedinţie ca să fure un loc de parcare, fără să știe că este manipulat de partid. O comedie... ca terapie ne propune Retreat Vama Veche, în care haosul se instalează după ce o petrecere a burlăcițelor - organizată la un retreat de tantrayoga de către o psiholoagă expertă în terapia de cuplu - ia o întorsătură complet neplanificată, iar o cu totul altă direcţie explorează Spre punctul G, care, având ca pretext Ziua Mondială a Orgasmului Feminin, include (aproape) tot ceea ce este considerat tabu în Transilvania de astăzi şi arată cu onestitate ceea ce am prefera deseori să trecem cu vederea, de la neîmplinirile noastre sexuale până la lipsa de deschidere către schimbare. În mod cert, n-avem însă cum să trecem cu vederea filmele româneşti care se lansează în luna octombrie, aşa că hai la cinema!

Trei kilometri până la capătul lumii,

Săptămâna mare

Clara

Candidatul perfect

Retreat Vama Veche

Spre punctul G

BRASOV, TRANSILVANIA October 30 - November 3, 2024 draculafilm.ro

DRACULA FILM FESTIVAL

O experiență pentru fanii filmului fantastic

Cu o tradiţie neîntreruptă în a oferi cinefililor acces direct la o mare varietate de forme de expresie ale fanteziei, de la film de artă şi documentar până la Thriller, SF sau Horror, festivalul internaţional de film fantastic de la Braşov, Dracula Film Festival (30 octombrie-3 noiembrie), propune şi anul acesta premiere inedite, întâlniri cu autori ai filmelor, cine-concerte şi panel-uri interactive. A experimenta şi a descoperi sunt verbele ce definesc Dracula Film Festival din perspectiva publicului cinefil şi, drept urmare, cei care nu au trăit încă experienţa DFF merită să o facă.

Festivalul este centrat pe secțiunile competiționale, Dracula Trophy fiind premiul oferit pentru cel mai bun lungmetraj, Little Dracula și Vlădutz cele acordate scurtmetrajelor internaționale și românești, iar Dracula Digital susţine tinerii amatori pasionaţi de film. Valoarea producţiilor remarcate de către juriile internaţionale în cadrul ediţiilor trecute a fost confirmată apoi de distincţii oferite în cadrul altor festivaluri de prestigiu, precum Rojo Sangre, Shockfest, BIFFF sau Sitges.

Din perspectiva expertizei juraţilor, printre invitaţii speciali din DFF 2024 se vor număra, de exemplu, personalităţile remarcabile ce vor decide

www.zilesinopti.ro

Producătorul VALENTIN

GREUTERT (Elveţia), membru al Academiei

Europene de Film şi al clubului producătorilor

ACE, are în CV zeci de producţii de ficţiune şi documentare, precum Paradise War, filmat pe trei continente, sau comedia Horror Mad Heidi, care s-a bucurat de un succes uluitor în întreaga lume, de la BIFFF la Screamfest New Orleans.

câştigătorul Dracula Trophy, începând chiar cu preşedintele juriului, PAUL ARION (România/Canada), regizor, DoP şi expert în efecte vizuale care, pe parcursul ultimelor decenii, a fost Global Head of Layout pentru blockbustere oscarizate, precum Oppenheimer sau Dune, iar scurtmetrajul SF scris, filmat şi regizat de el, Fieldtrip, din 2022, a primit peste 50 de premii şi nominalizări în festivaluri.

De Sica (foto - Gioele Vettraino)

Juriul competiţiei de lungmetraje este întregit de cineastul şi sound designerul BRANDO DE SICA (Italia), nominalizat recent la Sitges pentru lungmetrajul său Mimi – Il Principe delle Tenebre şi faimos pentru scurtmetraje precum The Error, cu care a debutat la Cannes în 2015, sau clipurile cu Naomie Harris, realizate în 2021 pentru colecţia lui Michael Kors, MKC x 007. Cu toți aceşti profesionişti reputaţi, cinefilii vor putea interacţiona live, la Braşov, aşa că... ne vedem la Dracula Film Festival!

Paul Arion

Valentin Greutert

Brando

PAUL ARION

Parcursul în cinematografie al unui

artist vizual de Oscar

Preşedintele juriului internaţional care va decide anul acesta lungmetrajul câştigător al Dracula Trophy, râvnitul premiu oferit în cadrul Dracula Film Festival, este reputatul artist vizual PAUL ARION, cel mai premiat profesionist român care activează în cinematografia contemporană. Echipele pe care le-a condus din poziţia de Global Head of Layout au câştigat, printre multe alte distincţii, nu mai puţin de cinci premii Oscar şi tot atâtea BAFTA, iar numele său este asociat cu producţii impresionante, deopotrivă ca realizare şi succes de public sau critică de specialitate, precum Tenet, Dune, Avengers, Oppenheimer, Bohemian Rhapsody, Blade Runner 2049, Mission: Impossible - Fallout sau franciza James Bond. Dincolo însă de consistenţa prezenţei

INTERVIU DE IOAN BIG

în spaţiul efectelor vizuale, PAUL ARION continuă să se manifeste ca artist întrun spectru larg de forme de expresie, de la fotografie (Desolation: Corpus Aliena) până la cinema, el fiind coautor, alături de Soren Bendt Pedersen, al multipremiatului scurtmetraj SF Fieldtrip (2022) şi având actualmente în lucru, în diverse stadii de pregătire, mai multe proiecte, dintre care unul, lungmetrajul documentar e Longhouse pe care Paul îl regizează, va fi lansat în doar câteva luni. Până la premiera acestuia, ne-am propus însă să aflăm mai multe detalii despre parcursul său profesional, jalonat de întâlniri lucrative cu personalităţi legendare, precum Steve ‘Spaz’ Williams sau Ridley Scott, dar şi despre procesul în sine, atât creativ, cât şi managerial, fiindcă a-ţi impune viziunea şi a coordona artistic echipe multinaţionale de sute de oameni pentru super-producţii ca Matrix Ressurections sau Venom nu este exact la îndemâna, talentul sau competenţa oricui.

Paul, ai făcut primii pași în lumea filmului foarte devreme, prin anii ‘90. Cum s-a întâmplat asta şi, de fapt, ce te-a motivat să îți dorești o carieră în cinematografie?

Primele render-uri le am de dinainte de Windows 95, din DOS, deci eu am început de mult timp. Probabil, o mare influență în cariera mea a fost faptul că, în 1990, după Revoluție, am plecat în Germania, unde am stat trei ani și am dat de computer, să zicem așa, fiindcă era atunci [Compaq Deskpro] 386 şi ieșiseră deja şi ceva

www.zilesinopti.ro

jocuri, iar eu am devenit un mare gamer. Am avut mai multe sisteme şi am jucat cam tot ce a fost pe piață la noi între 1990 și 1995. Pe de altă parte, deşi în Germania mergeam la școală, pentru că toată viața mi-au plăcut filmele, rupeam bilete la cinematograf ca și side job, plus că mi-am petrecut atunci o grămadă de timp în videoteci. Aşa am văzut mii de filme, foarte early on, iar asta s-a întâmplat în combinație cu acea pasiune a mea pentru jocuri. După aceea, cu familia, ne-am întors în România prin ’92 şi eu aveam deja un Amiga, un Super Nintendo, un Sega Game Gear, cu alte cuvinte, un arsenal întreg. Cumva, în aceeași perioadă - din cauza evoluției în tehnologie, a hardware-ului - au început să fie mai accesibile și unele softuri care erau oarecum în zona mai prosumer, să zicem aşa. Dintotdeauna, am fost pasionat de imagine, niciodată însă de vreo animație, care e un alt job. Lumea zice animation-animator, dar animatorul este, de fapt, o rotiță mică într-o mașină mare. Revenind, eu am fost fascinat de imaginea cinematografică. De ce unele filme arată așa de bine tot timpul în comparaţie cu altele, ce par a fi făcute mai de amatori? Ce le fac oamenii ăia? Cu alte cuvinte, de acolo am plecat, adică de la interesul pentru imaginea de film, de cum arată aceasta, plus o grămadă de jocuri jucate, plus acea evoluţie de la începutul anilor ‘90, când au devenit mai accesibile pentru a fi încercate în casă niște programe și hardware-uri.

Care au fost însă circumstanțele în care ai realizat că ai putea să-ţi transformi pasiunea pentru imagine în profesie?

În primul rând, trebuie să ne reamintim că, la începutul anilor ’90, nu erau școli în care să se predea așa ceva. Asta e o chestie foarte importantă, fiindcă e greu atunci când pleci de la un hobby pe care îl crești întrebându-te în permanenţă dacă oare vei ajunge vreodată să îți plătești facturile din ce faci. Eu am învățat totul singur, dar asta necesită un efort imens.

Dacă însă apuci să mergi, măcar un pic, pe drumul ăsta, atunci nu ai nici concurență mare, mi-am dat eu seama... dar, pe de altă parte, situaţia nici nu era ca acum. În ziua de azi, peste tot în lume, sunt generații întregi de animatori, de regizori, de ce vrei tu. Eu mi-am zis de la început că asta îmi place să fac şi că o să învăț singur, tocmai fiindcă nu

erau prea multe chestii pe piață. Trebuie să fii suficient de căpos ca, plecând de la un hobby, de la o simplă pasiune, să perseverezi într-o direcţie profesională. Predau acum la universități din toată lumea şi am nişte teorii din care reiese că trebuie să mergi până la obsesie pe tot parcursul ăsta născut dintr-un hobby. Da, e frumos că ne place ceea ce facem şi, da, investim mai multă energie și suntem self driven din acest motiv, dar, de fapt, focusul pe unde trebuie să ajungi - dacă vrei să fii the best! - este o obsesie. [...]

DRACULA TROPHY Opt filme se întrec

Dintre numeroasele producţii înscrise în competiţiile iniţiate de către Dracula Film Festival (30 octombrie - 3 noiembrie), ce reflectă marea varietate a formelor de expresie ale fanteziei adulte, de la Thriller sau Fantasy până la SF şi Horror, selecţionerii au avut misiunea dificilă de a alege şi nominaliza pentru faza finală filmele pe care le-au considerat reprezentative pentru starea cinematografiei de gen în momentul actual. Din perspectiva publicului, cele mai aşteptate premiere naţionale aparţin categoriei Feature Films, unde juraţii vor trebui să desemneze câştigătorul râvnitului Dracula Trophy 2024 din rândul celor opt lungmetraje nominalizate.

THE ACTIVATED MAN (SUA, 2023, r: Nicholas Gyeney)

Apelând la o distribuţie hiperincitantă pentru fanii genului (Tony Todd, Sean Young, Kane Hodder), drama supranaturală The Activated Man este o poveste inspirată din experienţa personală a cineastului Nicholas Gyeney. Tânărul Ors începe să aibă viziuni stranii, mai ales când ajunge să fie bântuit de figura înfricoşătoare a unui personaj, ‘The Fedora Man’, care-l va conduce spre acceptarea a cine este el cu adevărat, odată ce, progresiv, se confruntă cu propriile frici.

M

(Macedonia de Nord, 2023, r: Vardan Tozija)

Distopie cu caracter dramatic, M îşi are acţiunea plasată într-un viitor în care liniştea s-a aşternut peste întreaga planetă, dat fiind faptul că umanitatea, în mare parte, a fost decimată de o molimă. Copilul M(arko), crescut în izolarea pădurii de către un părinte supraprotector, se aventurează în afara acesteia în urma întâlnirii cu băieţel suferind de Sindromul Down, iar curiozitatea îl face să realizeze cruzimea ce caracterizează rămăşiţele supravieţuitoare ale societăţii.

DEUS IRAE

(Argentina, 2024, r: Pedro Cristiani)

Filmul apreciatului cineast Pedro Cristiani (Moebius) se relevă ca un Horror-Thriller supranatural, inspirat de creaţiile lui Dante, Bosch şi Francis Bacon, centrat în jurul unui tânăr preot cu o existenţă fracturată, care, pe de-o parte, acordă asistenţă familiilor ce au fost martore la miracole şi, pe de alta, este activ ca exorcist într-un trio de clerici excomunicaţi pentru faptul că acţionează aspra celor posedaţi cu un instrumentar violent, din care nu lipsesc armele de foc.

THE POCKET FILM OF SUPERSTITIONS

(UK, 2023, r: Tom Lee Rutter)

Acest documentar artistic, caracterizat de un umor dadaist întunecat şi ireverent cu totul ieşit din comun, îşi propune a fi un compendiu cinematografic „de buzunar” al unora dintre principalele superstiţii născute din folclor. O face ultra-entertaining, cu ajutorul unei galerii de actori şi actriţe-cult din istoria genului, de la Lynn Lowry (Shivers, 1975) şi Caroline Munro (Captain Kronos: Vampire Hunter, 1979) până la Cy Henty (KillerKiller, 2007) sau Michael Fausti (Exit, 2020).

FORBIDDEN WEDDING (Turcia, 2023, r: Metin Kuru)

Horror mistic, Forbidden Wedding aparţine unei trilogii ancorate în tradiţionalismul rural. Doi tineri vor să îşi unească destinele în pofida opoziţiei ambelor familii şi, după eforturi îndelungate, se căsătoresc, doar că necazurile par a nu se mai termina niciodată. În încercarea de a-și salva copiii din acest cerc vicios, cuplul parcurge o călătorie mistică de descoperire, cu consecințe sângeroase, iar apariţia lui ‘Hodja cel orb’ complică şi mai mult situaţia.

THE DISCOURSE OF DREAMS (Canada, 2024, r: Dominique Goneau)

Le discours des songes, este un Dark Fantasy cu accente Horror. În 1642, Anguerant de Ganélon, vânător de vrăjitoare, părăseşte Europa însoţit de valetul său şi de un preot, pe urmele vampirului care i-a omorât soţia. Într-o Lume Nouă barbară, în care forţe oculte controlează codrii nemărginiţi, se înlănţuie o serie de aventuri sordide, mai ales după întâlnirea cu nobila Violena, o victimă transformată în moartă-vie de către entitatea pe care o vânează.

CHAINSAWS WERE SINGING

(Estonia, 2024, r: Sander Maran)

“Monty Python meets Texas Chainsaw Massacre meets... Les Misérables”. Așa poate fi caracterizată această comedie muzicală Horror ţăcănită, tribut adus filmelor de groază de serie B. Povestea? Dintr-o familie de maniaci iese în evidenţă sensibilul Killer, ce cântă despre cum iubeşte florile în timp ce-şi taie victimele cu drujba, doar că ultima fată pe care a sechestrat-o este căutată de iubitul ei. Urmează destule explozii, replici absurde şi stropeli cu sos roşu.

VINCENT

(Danemarca, 2024, r: David Noel Burke)

Viggo, un adolescent supus bullying-ului la şcoală, interesat mai ales de supranatural, face cunoştinţă cu vânzătorul de îngheţată Vincent, iar între ei se dezvoltă o relaţie de prietenie aparte, pentru că în spatele fizionomiei de bonom a adultului se ascund secrete întunecate. Vincent este o poveste coming of age Fantasy originală, care transcende tropii filmelor cu vampiri, pentru a se constitui într-o speculaţie psihologică asupra dialogului intergeneraţional.

Proiecții speciale la Dracula Film Festival

În afara competiţiilor, Dracula Film Festival include anul acesta un mare număr de proiecţii-eveniment, inclusiv noutăţi absolute pentru publicul român, lungmetraje multipremiate sau nominalizate la trofee în festivaluri prestigioase, precum comedia Fantasy/Horror luată în considerare anul acesta pentru a reprezenta Grecia la Oscar, Minore, al lui Konstantinos Koutsoliotas, sau adaptarea nuvelei clasice a lui Tolstoi realizată de francezul Adrien Beau, Le Vourdalak, câştigătoare a unei menţiuni speciale din partea juriului la Festivalul de la Veneţia, în 2023. De asemenea, cineastul italian Brando De Sica va prezenta cel mai recent lungmetraj al său, Mimi – Il Principe delle Tenebre, o originală dramă romantică Horror, premiată la Sitges, despre prietenia dintre un orfan şi o fată convinsă că e o descendentă a Contelui Dracula.

Cinefilii prezenţi la DFF pot opta, de asemenea, pentru avanpremierele unor filme ce vor fi lansate în cinematografele din România abia în iarnă, precum BodyHorror-ul premiat la Cannes pentru scenariu The Substance (Substanţa), accesibil publicului abia din ianuarie 2025, în care Demi Moore interpretează o vedetă TV care-şi injectează un ser menit să o întinerească. De neratat sunt, de asemenea, Croazieră de coşmar (Birthday Girl), Thriller psihologic danez cu Trine Dyrholm în rolul mamei care-şi apără fiica abuzată sexual într-un microunivers în care justiţia este inaplicabilă, precum şi rafinatul SF românesc Secretul Insulei Pin-Up, realizat de Alecs Năstoiu, despre o tânără care încearcă să rezolve o serie de enigme debusolante ca parte a unei terapii revoluţionare controlate de IA.

Mai trebuie amintită aici componenta din DFF a filmelor proiectate pe marele ecran pentru întâia oară la Braşov, precum popularul Mad

Heidi, savuros festin comic ce aminteşte ca umor de Top Secret, doar că în cheie Horror, Thirst, multipremiatul Dark

Fantasy cu vampiri al celebrului cineast coreean Park Chanwook, sau The Last Voyage of the Demeter, cea mai recentă co-producţie internaţională inspirată de cartea clasică a lui

Bram Stoker, Dracula, ce va fi vizionat în prezenţa străstrănepotului acestuia, scriitorul şi scenaristul Dacre Stoker. Fiecare dintre aceste filme se constituie în porţi deschise publicului către spaţiul fanteziilor cinematografice contemporane şi, drept urmare, un city break la munte în perioada 30 octombrie – 3 noiembrie, având ca obiectiv Dracula Film Festival, poate deveni o sursă de amintiri realmente memorabile pentru iubitorii de poveşti cinematografice... fantastice.

JOKER: DELIR ÎN 2

 PREMIERA 4 OCTOMBRIE

2D Dolby Atmos

Titlu original: Joker: Folie à Deux

Regia: Todd Phillips

Cu: Zazie Beetz, Joaquin Phoenix, Lady Gaga, Brendan Gleeson, Catherine Keener

Gen: Crimă, Dramă

Durata: 138 de minute

Distribuit de: Vertical Entertainment

Premieră în România: 4 Octombrie 2024

Trei kilometri până la capătul

lumii  PREMIERA 11 OCTOMBRIE

Titlu original: Trei kilometri până la capătul lumii

Regia: Emanuel Pârvu

Cu: Laura Vasiliu, Adrian Titieni, Bogdan

PREMIERELE

Marele nal

 PREMIERA 4 OCTOMBRIE

Titlu original: Sterben

Regia: Matthias Glasner

Cu: Anna Bederke, Lars Eidinger, Corinna

Harfouch, Lilith Stangenberg, Ronald Zehrfeld

Gen: Dramă, Familie

Durata: 183 de minute

Distribuit de: Freealize

Premieră în România: 4 Octombrie 2024

Dumitrache, Ingrid Berescu, Ciprian Chiujdea

Gen: Dramă, Thriller

Durata: 105 minute

Distribuit de: Independența Film

Premieră în România: 11 Octombrie 2024

The Silent Hour: Martor fără glas

 PREMIERA 11 OCTOMBRIE

Titlu original: The Silent Hour

Regia: Brad Anderson

Cu: Joel Kinnaman, Mark Strong, Mekhi Phifer, Michael Eklund, Sandra Mae Frank

Gen: Crimă, Thriller

Durata: 99 de minute

Distribuit de: Ro Image 2000

Premieră în România: 11 Octombrie 2024

E timpul să iubești

 PREMIERA 18 OCTOMBRIE

Titlu original: We Live in Time

Regia: John Crowley

Cu: Florence Pugh, Andrew Gar eld

Gen: Dramă, Romantic

Durata: 107 minute

Distribuit de: Bad Unicorn

Premieră în România: 18 Octombrie 2024

Școala Animalelor Magice

 PREMIERA 11 OCTOMBRIE

Titlu original: School of Magical Animals

Regia: Gregor Schnitzler

Cu: Emilia Maier, Leonard Conrads,

Loris Sichrovsky

Gen: Aventură, Familie

Durata: 93 de minute

Distribuit de:Cay Films

Premieră în România: 11 Octombrie 2024

Spre Punctul G

 PREMIERA 11 OCTOMBRIE

Titlu original: Spre punctul G

Regia: Andi Gherghe, Szitai Eszter

Cu: Larisa Dobrin, Laura Mihalache, Adrian Cucu, Bogdan Bob Rădulescu, Bogdan Farcaș, Cristian Iorga

Gen: Comedie

Durata: 82 de minute

Distribuit de: Republic Production (Reea SRL)

Premieră în România: 11 Octombrie 2024

ROBOȚICA ROZ: Gardiana Insulei

 PREMIERA 18 OCTOMBRIE

Titlu original: The Wild Robot

Regia: Chris Sanders

Cu: Pedro Pascal, Stephanie Hsu,

Lupita Nyong’o

Gen: Animație, Aventuri

Durata: 101 minute

Distribuit de: Ro Image 2000

Premieră în România: 18 Octombrie 2024

My Hero Academia: You’re Next  PREMIERA 18 OCTOMBRIE

Titlu original: Boku no Hîrô Akademia za

Mûbî Yuâ Nekusuto

Regia: Tensai Okamura

Cu: Kaito Ishikawa, Yuki Kaji, Kayli Mills, Kenta Miyake, Mamoru Miyano

Gen: Acțiune, Animație

Durata: 110 minute

Distribuit de: InterComFilm Distribution

Premieră în România: 18 Octombrie 2024

The Apprentice  PREMIERA 18 OCTOMBRIE

Titlu original: The Apprentice

Regia: Ali Abbasi

Cu: Maria Bakalova, Sebastian Stan, Jeremy Strong, Martin Donovan

Gen: Biogra c, Dramă, Istoric

Durata: 120 de minute

Distribuit de: Cay Films

Premieră în România: 18 Octombrie 2024

Noapte de coșmar

 PREMIERA 25 OCTOMBRIE

Zâmbește 2

 PREMIERA 18 OCTOMBRIE

Titlu original: Smile 2

Regia: Parker Finn

Cu: Rosemarie DeWitt, Kyle Gallner,

Naomi Scott, Lukas Gage, Dylan Gelula

Gen: Horror, Thriller

Durata: 132 de minute

Distribuit de: Ro Image 2000

Premieră în România: 18 Octombrie 2024

VENOM: Ultimul Dans

 PREMIERA 25 OCTOMBRIE

Dolby Atmos

Titlu original: Venom: The Last Dance

Regia: Kelly Marcel

Titlu original: MadS

Regia: David Moreau

Cu: Lewkowski Yovel, Lucille Guillaume, Laurie Pavy, Milton Riche

Gen: Horror, Thriller

Durata: 86 de minute

Distribuit de: Bad Unicorn

Premieră în România: 25 Octombrie 2024

PROBLEME DE FAMILIE

 PREMIERA 25 OCTOMBRIE

Titlu original: Goodrich

Regia: Hallie Meyers-Shyer

Cu: Mila Kunis, Michael Keaton

Gen: Comedie, Dramă

Durata: 111 minute

Distribuit de: Ro Image 2000

Premieră în România: 25 Octombrie 2024

Cu: Tom Hardy, Juno Temple, Chiwetel Ejiofor

Gen: Acțiune, Aventuri, SF

Durata: ToBeCon rmed

Distribuit de: InterComFilm Distribution

Premieră în România: 25 Octombrie 2024

200% wolf

 PREMIERA 25 OCTOMBRIE

Titlu original: 200% Wolf

Regia: Alexs Stadermann

Cu: Ilai Swindells, Samara Weaving, Jennifer Saunders, Virginie Laverdure, Alexs Stadermann

Gen: Animație

Durata: 85 de minute

Distribuit de: Cay Films

Premieră în România: 25 Octombrie 2024

PROGRAM FILME ROMÂNIA

 zilesinopti.ro/program-cinema-romania

PROGRAM FILME ROMÂNIA

 zilesinopti.ro/program-cinema-romania

„Anul Nou care n-a fost” Interviu cu actrița NICOLETA HÂNCU

După triumful de la Festivalul

Internaţional de Film de la Veneţia, unde a fost recompensat cu patru distincţii, Anul Nou care n-a fost, scris și regizat de Bogdan Mureșanu, a primit o nouă dovadă de recunoaştere a valorii sale, fiind inclus pe lista filmelor luate în considerare pentru nominalizare la premiile Academiei Europene de Film. Puzzle narativ despre Revoluţia din ’89, Anul Nou care n-a fost tuşează profund spectatorul, indiferent de modul în care se raportează la acel moment istoric, vorbindu-i prin intermediul unui ansamblu de personaje antologice, fie că sunt proletari (Adrian Văncică) sau securişti (Iulian Postelnicu), studenţi idealişti (Andrei Miercure) sau comunişti deziluzionaţi (Emilia Dobrin), regizori de televiziune (Mihai Călin) sau teatru (Angel Popescu).

Printre aceste figuri de oameni obişnuiţi, ce caută iubire, siguranţă, libertate și sens într-o lume absurdă, alimentată de frici şi de compromisuri, se distinge cea a actriţei de la Nottara obligată să recite la TVR o poezie patriotică în momentul de vârf al „omagiului” adus dictatorului comunist, interpretată în mod strălucit de către NICOLETA HÂNCU, nominalizată, printre altele, la Premiul Gopo în 2022 pentru rolul din filmul Poate mai trăiesc şi azi, care, în realitatea pe care noi o trăim, este o actriţă-simbol a teatrului independent românesc, pentru care libertatea de expresie rămâne esenţială. Drept urmare, ni s-a părut interesant să aflăm cum s-a raportat Nicoleta Hâncu, ca om şi artist, la alter ego-ul său fictiv din filmul lui Bogdan Mureşanu. PAGINA 36

Nicoleta, pentru cei care nu au văzut încă Anul Nou care n-a fost şi nu ştiu decât că e o poveste despre comunism, cum ai defini esenţa acestui film? Cred că Bogdan Mureşanu a fost cel care a spus că oamenii din film sunt niște posibili eroi și, cumva, asta mi-a rămas în minte. Într-un fel sau altul, fiecare personaj din cele principale este un erou, pentru că încearcă să meargă împotriva a ceea ce e obligat să facă, mai ales de societatea în care trăieşte și, probabil, de constrângeri pe care noi nu avem cum să le cunoaștem. Dacă e să mă refer strict la personajul meu, asta am simțit, că acesta riscă şi se răzvrătește în momentul în care face tot posibilul să nu participe

foto

© Sabina Costinel

la Plugușorul patriotic... nu știu exact care erau consecințele în vremea respectivă, pentru că eram prea mică în ’89, dar bănuiesc că dacă tu, ca actor, refuzai să participi la un eveniment de genul ăsta, puteai să fii sancționat sau puteai să fii scos din post sau şi mai rău. Adică, pentru mine, personajele din filmul ăsta sunt niște oameni care încearcă să fie eroi și, întrun fel, reușesc.

În alt context, spuneai cu ceva vreme în urmă că „trecutul nu are o realitate proprie, este o reflexie a momentului prezent.

Trecutul este un acum mai vechi, astfel că acum e tot ce avem.” Păstrând ideea, de ce aș fi interesat, ca spectator, din perspectiva prezentului, de acest acum depășit pe care îl prezintă Anul Nou care n-a fost?

Fiindcă eu cred cu tărie că, în momentul de față, trăim un acum dureros de similar cu acum-ul de atunci. Fie că ne dăm seama, fie că nu, avem senzația că suntem mai liberi, avem senzația că lucrurile s-au schimbat, dar, de fapt, se pare că ne scăldăm în aceleași probleme și cred că filmul nu vorbește neapărat despre comunism, cât despre sentimentul de lipsă de apartenență, de dorința de a trăi în acum și de a lupta pentru ceea ce crezi tu... acum. Sigur că nu toate personajele trec prin aceleași experiențe, dar, cel puțin în cazul personajului meu, Florina, este o răzvrătire împotriva a ceea ce e constrânsă să facă și, cumva, simt că și eu trăiesc asta, pe un alt plan, evident, pentru că mi-am dat

www.zilesinopti.ro

demisia de curând de la un teatru din Bucureşti, deși aveam toate datele să rămân acolo și să mă simt bine. Toată lumea îmi spunea că e bine să am un post, să fiu asigurată, pentru că, în momentul ăsta, e foarte greu să te angajezi ca actor, dar eu simțeam că sunt într-un loc în care nu îmi găsesc libertatea interioară și nu cred că meseria se poate face altfel. Eu pot fi creativă doar unde simt că sunt înțeleasă şi apreciată, unde putem realmente să comunicăm liber, de la egal la egal, unde nu există o tensiune permanentă sau teama constantă că e posibil să superi pe cineva dacă îţi exprimi punctul de vedere, deci, iată, mă regăsesc cumva foarte tare în prezent în ceea ce trăia personajul atunci, în comunism, altfel fără niciun fel de legătură, social vorbind. Nu cred că există un context în care să nu

fie şi greu, dar este extrem de important să mă duc cu plăcere. La cum mă cunosc, cred că aș fi semănat foarte tare cu Florina, pentru că și eu mă adaptez uşor doar atunci când simt că sunt într-un loc în care avem cel puțin aceleași noțiuni despre ceea ce înseamnă artă și ce înseamnă teatru sau film. Chiar aveam o discuție cu Bogdan [Mureşanu] și cu Angel [Popescu], iar ei povesteau că, în perioada comunismului, actorii, fiind puțini, erau foarte apreciați, aveau un post sigur, aveau un apartament, aveau, din punct de vedere financiar, tot ce era necesar, pe când noi, acum, suntem în extrema cealaltă, în care, teoretic, avem foarte multă libertate, dar suntem prea mulți şi, drept urmare, nu avem nimic asigurat. E o luptă, dar nu cu celălalt, ci a ta cu tine însuţi, în fiecare zi, să poți crede în tine și să mergi mai departe. [...]

Citiţi interviul complet cu NICOLETA HÂNCU pe www.zilesinopti.ro

„JOKER: DELIR ÎN 2” Să le dăm oamenilor ceea ce vor!

Poate dragostea înflori în mijlocul nebuniei? Descoperă răspunsul în „Delir în 2”, noua ecranizare a poveștii lui Joker, din 4 octombrie, în cinematografe! Filmul ne readuce în lumea întunecată și fascinantă a lui Joker, explorând povestea de dragoste tragică dintre clovnul tulburat din Gotham și enigmatica Harley Quinn. Joaquin Phoenix își reia rolul iconic, demonstrând încă o dată profunzimea talentului său, în timp ce Lady Gaga își face debutul spectaculos în universul DC, aducând o nouă dimensiune personajului Harley Quinn.

Joker: Delir în 2 prezintă un Arthur Fleck instituționalizat la Arkham în așteptarea procesului pentru crimele sale ca Joker, dar, în timp ce se luptă cu dubla sa identitate, Arthur își cunoaște

dragostea adevărată și descoperă muzica ce, se pare, a fost mereu a fost în el. Parțial musical, parțial dramă psihologică, noua producție ne poartă într-o călătorie tulburătoare prin labirintul mental al lui Arthur Fleck, la doi ani după evenimentele șocante din primul film. De data aceasta, Arthur dă piept cu justiția pentru crimele sale, iar avocata sa încearcă să-l salveze de la scaunul electric. Dar, în timp ce Arthur se confruntă cu consecințele acțiunilor sale, o nouă obsesie îi acaparează existența - Lee, o psihopată

Arthur se confruntă cu existența - Lee, o psihopată

captivată la rândul ei de personalitatea complexă și periculoasă a lui Joker. Cu o construcţie vizuală captivantă, scene muzicale și interpretări actoricești de excepție, „Delir în 2” se dovedește a fi o continuare îndrăzneață și tulburătoare a filmului din 2019, explorând abisurile psihologice ale lui Joker. Pe de altă parte, filmul pare să pună la îndoială natura protagonistului: este el un monstru sau o victimă a propriei minți frământate?

Astfel, regizorul Todd Phillips ne oferă o nouă perspectivă asupra acestui personaj celebru, într-o poveste care explorează teme profunde, precum nebunia, obsesia și puterea transformatoare a iubirii, chiar și în cele mai întunecate colțuri ale sufletului uman.

Finalul ne lasă cu întrebări tulburătoare și cu imaginea tragică a unui om distrus într-o lume obsedată de senzațional. Apoi, mai rămânem cu un mister în centrul poveștiiLee îl iubește pe sensibilul Arthur sau îl iubește cu adevărat pe diabolicul Joker?

Florence Pugh și Andrew Garfield în

„E timpul să iubești”, drama romantică perfectă pentru această toamnă

tiți alt anotimp mai bun pentru povești de dragoste decât toamna melancolică și plină de culoare?

Pe 18 octombrie, Florence Pugh (Midsommar, Little Women, Black Widow, Dune: Part 2) și Andrew Garfield (Spider-Man, The Social Network) vin pe marile ecrane pentru a spune o poveste de dragoste emoțională și plină de umor, care va rămâne mult timp cu fiecare spectator în parte. Regizorul britanic John Crowley, cunoscut pentru privirea sa caldă și delicată asupra dragostei pe care și-a arătat-o în „Brooklyn”, film nominalizat la trei premii Oscar, revine cu We Live in Time / E timpul să iubești, explorând o chimie care nu este doar instantanee, ci se și intensifică, Andrew Garfield și Florence Pugh creând un cuplu distinct contemporan - doi oameni independenți, fără idee cum să-și îmbine viața deja înghesuită și bine formată, plină de îndoieli, dar care sunt dispuși să

încerce. Relația lor pendulează între flirt și rezistență, până la compromis, la calitatea de părinte și sfidarea ceasului care ticăie împotriva lor, făcând să dureze cele mai bune momente. O poveste de dragoste amuzantă și captivantă în care Almut (Florence Pugh) își schimbă pentru totdeauna viața în urma unei întâlniri întâmplătoare cu Tobias (Andrew Garfield), proaspăt divorțat. După ce s-au îndrăgostit unul de altul, și-au construit o casă și și-au întemeiat o familie, se dezvăluie însă un adevăr dificil care poate schimba totul. Florence Pugh joacă rolul lui Almut, „o fată din Londra care încearcă doar să reușească”, după cum spune actrița. Almut nu se sfiește să aibă speranțe și ambiții, refuză să fie blocată și insistă să aibă spațiu pentru a se răzgândi. Toate acestea ar putea fi bariere de netrecut în calea unei relații de lungă durată, dar sentimentele ei pentru Tobias îi împing pe amândoi să găsească modalități de a-și integra în mod continuu lumile, chiar și atunci

când a ei cade brusc în dezordine. Rezistând în fața melancoliei, Florence Pugh, vedeta cunoscută pentru abilitățile sale cameleonice în filme, de la Lady Macbeth la Midsommar și Oppenheimer, îi aduce lui Almut bucuria de a trăi viața și un sentiment atât de efervescent, încât transcende circumstanțele ei.

ci a găsit o ușurință a atingerii, esențială pentru a face rolul să rezoneze.”

Tobias, în schimb, este un bărbat divorțat recent, plin de spirit, pasionat, dar categoric reticent, dedicat carierei sale corporatiste. De două ori nominalizat la Oscar, actorul

Andrew Garfield aduce rolului o interpretare fresh a masculinității într-o poveste de dragosteaceea a unui pretendent grijuliu, susținător, chiar dacă ușor dezorientat, unul căruia, în cele din urmă, îi aduce fericirea strălucirea partenerului. În ciuda faptului că îi cunoștea atât de bine abilitățile lui Garfield, cu care a mai lucrat în trecut, regizorul John Crowley a fost uimit de originalitatea performanței sale.

interpret emoțional foarte sofisticat. Și a adus o bază esențială sensibilității lui

Tobias. Este un actor care vine impecabil pregătit.”

În We Live in Time / E timpul să iubești, Almut și Tobias se ciocnesc unul de celălalt ca niște străini nedumeriți.

„Almut este un rol cu un set imens de obstacole emoționale”, notează Crowley. „Dar Florence se află într-un loc în cariera ei în care își dă cu adevărat un impuls în ceea ce privește controlul asupra darurilor pe care le deține. Este minunat de privit. Era absolut pregătită pentru un rol care, fără îndoială, este mai mare decât orice a jucat înainte. Ea nu numai că i-a oferit lui Almut o profunzime extraordinară,

„Lucrul pe care Andrew l-a putut întruchipa atât de frumos și cred că mi s-a părut revigorant de explorat în Tobias, a fost interpretarea unui bărbat care este partenerul mai pasiv în pereche. Andrew este un

Un deceniu mai târziu, după ce și-au refăcut viața unul altuia, ar face orice pentru a rămâne mereu împreună. Dar nicio poveste de dragoste nu este cu adevărat simplă. Iar această poveste a unei căsnicii oglindește felul în care trăim cu adevărat dragostea: în crize și începuturi, în afara logicii liniare, în momente trecătoare, dar de neșters, care sunt superbe, amuzante, de mare anxietate, delirante, triste și revelatoare, uneori toate deodată.

Din 18 octombrie, We Live in Time / E timpul să iubești se vede în cinematografele din România, distribuit de Bad Unicorn.

PAGINA

„Smile 2” Zâmbetul de dinainte de moarte

Pentru iubitorii de filme Horror psihologice, Smile 2 este un must-see în această toamnă. După succesul neașteptat al primului film,din 2022, care a adus producătorilor un profit de peste 100 de milioane de dolari, regizorul Parker Finn revine în forță cu acest sequel, ce va avea premiera în cinematografele din România pe 18 octombrie. Dacă ai văzut primul film, cu siguranță vei fi curios să vezi cum evoluează povestea, dar chiar dacă l-ai ratat, continuarea, al cărei scenariu îi aparţine tot lui Finn, este perfect accesibilă și captivantă, nedând sentimentul vreunei verigi lipsă în poveste, întrucât, dacă originalul Smile urmărea traumele declanșate de o entitate malefică, Smile 2 promite să ducă povestea într-o nouă direcție.

În centrul acțiunii se află Skye Riley, o vedetă Pop internaţională, interpretată de Naomi Scott (cunoscută din Aladdin și Charlie’s Angels). Skye are parte de evenimente inexplicabile și înfricoșătoare chiar înaintea unui turneu mondial, filmul propunându-şi să exploreze presiunile generate de celebritate și confruntarea cu traumele din trecut. Skye este nevoită să se lupte cu propriii demoni, atât în sens propriu, cât și la figurat, pentru a-și recăpăta controlul asupra vieții. Ea nu este doar victima unor fenomene inexplicabile, ci și a propriei neputințe de a se

conecta cu realitatea. Această îmbinare între Horror psihologic și Horror supranatural face din Smile 2 o producție capabilă să captiveze un spectru mai larg de audiență.

Deși sequel-ul introduce personaje noi și o poveste diferită, există, totuşi, o continuitate între cele două filme pentru a nu-i frustra pe fanii primului, fiindcă Kyle Gallner își reia rolul lui Joel, fostul iubit al protagonistei din Smile, sugerând că blestemul nu a dispărut complet, şi, la fel ca primul film, Smile 2 își construiește tensiunea în jurul ideii de traume nerezolvate și a modului în care acestea reapar sub forme devastatoare.

Naomi Scott este cap de afiș, acompaniată de o distribuție notabilă, care include actori precum Lukas Gage, Rosemarie DeWitt și Dylan Gelula.

Parker Finn a declarat că Smile 2 scoate la suprafață frici noi și că există multe „pietre neîntoarse” rămase din primul, pe care îşi propune să le dezvăluie acum. Cu un buget mai mare, acesta promite să fie mai înfricoșător și mai intens decât predecesorul său, venind cu un scenariu mult mai complex. Criticii sunt deja entuziasmați de potențialul continuării, lăudându-l pe Finn pentru originalitatea sa și abilitatea de a îmbina supranaturalul cu teme psihologice profunde. Așadar, dacă vrei să ai parte de o experiență cinematografică în care să îți înghețe zâmbetul pe chip, plină de teroare și suspans, acest film este alegerea perfectă .

“The Wild Robot”

Inteligența artificială în excursie în pădure

Animația

„The Wild Robot” este bazată pe bestseller-urile pentru copii ale lui Peter Brown („The Wild Robot”, „The Wild Robot Escapes”) și a fost adaptată în această aventură minunată pentru marele ecran de către regizorul Chris Sanders, nominalizat la Oscar („Lilo & Stitch”), și DreamWorks Animation. Așa cum spunea, ea urmărește un robot (cu vocea câștigătoarei Oscar Lupita Nyong’o) conceput pentru a ajuta oamenii, dar care în urma unei furtuni se trezește blocat pe o insulă populată exclusiv de animale sălbatice. Cu vocile lui Pedro Pascal, Catherine O’Hara și ale nominalizaților la Oscar Stephanie Hsu și Bill Nighy, „The Wild Robot” este o poveste emoționantă despre supraviețuire, în care animalele și mașinile trebuie să-și pună la îndoială programarea și să-și îmbrățișeze forțele ascunse.

Ce se întâmplă în The Wild Robot  (atenție, conține spoilers!)

Pe un Pământ din viitor, o navă de marfă a companiei Universal Dynamics eșuează pe o insulă nelocuită. Singurul dintre roboții utilitari ROZZUM încă întreg, unitatea 7134, care își spune pe scurt „Roz” (Nyong’o), este activat de fauna locală și, după neînțelegeri repetate între aceasta și ea, Roz decide să intre într-un mod sigur de învățare observând natura, devenind câteva zile mai târziu fluentă în limbajul tuturor animalelor. Roz decide să plece pentru că nu are nicio misiune, dar după o încercare eșuată de a-și contacta producătorul, Roz distruge accidental un cuib de gâște, în afară de un singur ou. Roz împiedică o vulpe, Fink (Pedro Pascal), să mănânce oul și acesta eclozează, iar bobocul se atașează de Roz. O discuție cu Pinktail (Catherine O’Hara), o mamă oposum, sfârșește prin a stabili o misiune pentru Roz privind creșterea puiului de gâscă înainte ca acesta să părăsească insula pentru migrația de iarnă. Roz cere ajutorul vulpii, iar o conversație între ei, în timp ce construiesc un adăpost, face ca pasărea să fie numită Brightbill (Kit Connor). Odată ce bobocul a crescut, Roz încearcă să-l învețe să înoate, iar Brightbill întâlnește alte gâște, fiind intimidat pentru statura sa mică și manierele sale sociale ciudate. Odată ce Brightbill descoperă că Roz a cauzat moartea

familiei sale, făcându-l să crească singur și neadaptat, el devine resentimentar și decide să plece de lângă ea. După ce a aflat mai multe despre scopul ei și a obținut un alt modul de comunicare din epava care conținea roboții ROZZUM distruși, gâsca bătrână Longneck (Bill Nighy) o încurajează pe Roz să-l facă pe Brightbill să învețe să zboare. După ce acesta este capabil și zboară cu celelalte gâște, Roz este neliniștită de modul în care și-a sfidat programarea, a devenit atașată de pasăre și este tristă că a plecat. Ea își activează modulul de comunicare, dar imediat ce mesajul apare la sediul Universal Dynamics, Roz îl oprește din nou. O furtună face ca gâștele să se ascundă într-o seră futuristă, unde roboții ROZZUM confundă păsările cu dăunătorii și le atacă. Longneck observă că familiaritatea lui Brightbill cu Roz face din el singura gâscă care nu intră în panică și îi cere să conducă turma departe de seră. Între timp, Roz se trezește în adăpostul ei și îl găsește pe Fink, care îi spune că se ascunde de o furtună puternică de zăpadă. Roz decide să salveze toate animalele și să le aducă la adăpost, epuizându-și astfel bateriile. Câteva luni mai târziu, Roz se trezește și asistă de la distanță la întoarcerea gâștelor, aclamându-l pe Brightbill ca

pe un erou. Apoi vede sosind o navă de transport Universal Dynamics, din care iese robotul Vontra (Stephanie Hsu), care are misiunea de a o aduce pe Roz la cartierul general, pentru a putea fi studiate schimbările din programarea ei. Vontra se folosește de o armată de roboți pentru a recupera „robotul sălbatic”, iar animalele se vor lupta pentru libertatea prietenei lor. Rămâne de văzut dacă vor

reuși să o salveze sau care va fi modul în care va fi soluționat conflictul dintre „sălbatic” și AI. Plină de imagini spectaculoase și întâlniri amuzante, animația „The Wild Robot” este o sursă perfectă de divertisment pentru familie. Este, de asemenea, o poveste sinceră despre genul de iubire care vine doar atunci când crezi în tine - indiferent din ce materiale ești făcut. În același timp, criticii care au avut ocazia să vadă în avanpremieră animația au numit-o cea mai bună din acest an, iar asta nu e deloc puțin lucru, având în

vedere recordurile pe care le-a stabilit deja „Inside Out 2”. În același timp, e destul de credibil că așa stau lucrurile, având în vedere că de această producție este atașat numele lui Chris Sanders, care ne-a oferit în trecut animații precum „Lilo & Stitch” (2002) și „How to Train Your Dragon” (2010). În ambele cazuri el a fost co-scenarist și co-regizor. Înainte de DreamWorks, Sanders a lucrat și la Disney, unde și-a lăsat amprenta pe multe producții de succes. De aceea nici nu e de mirare că el a declarat că pentru „The Wild Robot” s-a inspirat din filmele de animație clasice Disney și din operele lui Hayao Miyazaki. Vom vedea care este efectul naturii asupra inteligenței artificiale pe 18 octombrie, atunci când „The Wild Robot” va urca pe marile ecrane.

„Noapte de coșmar” la cinema

Nu cu mult timp înainte de la Halloween, la finalul lunii octombrie, în cinematografele din România va putea fi vizionat MadS / Noapte de coșmar, un horror complex și totodată clasic, căruia nu-i lipsesc elementele de groază, body horror, haos, adrenalină și suspans.

“MadS” vine la pachet cu tot ce trebuie pentru a te ține în scaunul de cinema la final de octombrie, într-o premieră day-and-date cu Statele Unite. Un one-shot halucinant care începe cu o mașină roșie clasică, ceva droguri noi și o pacientă evadată, apoi continuă în turbo-mode, într-o noapte după care nimic nu va mai fi la fel. 28 iulie 2023. Ora 21:12. Noaptea absolvirii. Un singur cadru.

Un adolescent își vizitează dealerul, încearcă un nou drog și apoi pleacă spre o petrecere. Pe drum, ia în mașină o femeie rănită. Tăcută, aceasta are un comportament bizar și începe să se dea cu capul de bord, sângerând letal. E totul doar un trip nereușit? Ori este altceva? Un singur lucru este sigur, e numai începutul acestei nopți.

„Pentru mine, „MadS” reprezintă explorarea unui coșmar în stare de veghe, o cufundare captivantă într-un univers în care granița dintre vis și realitate se estompează, lăsând personajele noastre, și publicul, într-o stare de confuzie și tensiune constantă. Alegerea fundamentală de a lma acest lm într-un singur cadru provine din dorința de a face această călătorie halucinantă cât mai autentică. Urmărind îndeaproape pe Romain, Anaïs și Julia fără întrerupere, camera devine martor direct la această coborâre în iad, surprinzând ecare clipă fără ltru sau scăpare”.

- David Moreau, regizor

Acest cadru unic devine astfel firul comun al unei experiențe senzoriale realiste, imersive. Prin această continuitate fără întreruperi, privitorul simte progresul personajelor printr-o psihoză care devine aproape fizică. Fiecare scenă, fiecare emoție, este trăită în timp real, fără nicio posibilitate de evadare, creând o cufundare de neegalat în această stare alterată de conștiință.

„MadS” caută astfel să surprindă cu intensitate și fidelitate această realitate alterată, unde singurul cadru devine mult mai mult decât o ispravă tehnică: devine instrumentul indispensabil pentru ancorarea spectatorului în acest trenfantomă, unde acest bad trip devine palpabil, real, copleșitor.

Și chiar este un bad trip? Ne spui tu... Din 25 octombrie, în cinematografe, distribuit de Bad Unicorn.

„Venom: The Last Dance”

Sfârșitul sau predarea ștafetei

Înainte de a afla ce se va întâmpla în această ultimă parte, nu strică să trecem printr-o mică recapitulare a primelor două părți din franciză. Primul film „Venom”, apărut în 2018, ne prezintă cum corporația de bioinginerie Life Foundation descoperă o cometă acoperită cu forme de viață simbiotice. O sondă se întoarce pe Pământ cu patru mostre, dar una dintre ele scapă și face ca nava să se prăbușească în Malaezia. Life Foundation descoperă că simbioții nu pot supraviețui fără gazde care respiră oxigen, iar jurnalistul de investigații Eddie Brock (Tom Hardy) află despre aceste lucruri de la logodnica sa, o avocată care pregătește apărarea într-un proces pentru Life Foundation. Eddie ajunge să pătrundă în centrul de cercetare pentru a căuta dovezi și în mod accidental intră în contact cu simbiotul. Drake (Riz Ahmed), CEO-ul corporației de bioinginerie, trimite mercenari pentru a recupera simbiotul de la Eddie, dar acesta începe să se manifeste în jurul corpului său ca o creatură monstruoasă care se luptă cu atacatorii.

Mai târziu, i se prezintă lui Eddie drept Venom și îi explică faptul că acea cometă caută planete unde simbioții îi pot poseda și devora pe locuitori. Venom se oferă să-l cruțe pe Eddie dacă acesta îi ajută pe simbioți să-și atingă scopul, iar Eddie se folosește de atributele supraomenești pe care simbiotul i le conferă. Cu ajutorul fostei logodnice, Eddie reușește să se separe de Venom. Însă, cel de-al patrulea simbiot, Riot, își croiește drum din Malaezia până în San Francisco sărind de la un corp la altul. Acesta se leagă de Drake, care este de acord să îl ia pe Riot într-o sondă spațială a Fundației Life pentru a aduna restul simbioților și a-i aduce pe Pământ. Pentru a opri acest lucru, Eddie și Venom ajung să facă din nou echipă, doar după ce simbiotul promite să ajute la protejarea Pământului. După o luptă îndelungată, Venom avariază sonda în timp ce aceasta decolează, făcând-o să explodeze și ucigându-i pe Riot și Drake. Eddie și Venom rămân legați în secret și pornesc să protejeze San Francisco prin uciderea infractorilor.

La un an de la evenimentele din prima

parte a filmului, Eddie Brock încă se luptă pentru a găsi echilibrul în viața sa alături de simbiotul extraterestru cu care împarte același corp. Reușește treaba asta într-o oarecare măsură, astfel încât decide că e momentul să se concentreze și pe cariera sa jurnalistică. În acest sens, el obține un interviu cu criminalul în serie Cletus Kasady (Woody Harrelson), iar în timpul interviului, acesta îl mușcă și ADN-ul extraterestru

trece în sângele criminalului, îl parazitează și dă naștere unui Venom mult mai însetat de sânge: Carnage. Kasady scapă din închisoare după ce execuția sa eșuează și începe să facă ravagii în orașul San Francisco. Carnage este de acord să îl ajute pe Cletus să o elibereze pe Frances din sanatoriu în

Sinopsisul pentru partea a treia nu ne dezvăluie prea multe despre ce se va întâmpla în „The Last Dance”, dar știm din trailer că unul dintre cei mai mari răufăcători din universul Marvel Comics va apărea în film. Acesta este Knull, care în ultimii ani a căpătat o importanță din ce în ce mai mare în benzile desenate Venom și în Marvel Comics în general. Introdus pentru prima dată pe deplin în 2018, Knull este creatorul simbioților. În această parte, tot mai mulți simbioți vin pe Pământ căutând să scape de „creatorul” lor. Deși nu există o imagine clară a lui Knull în trailerul final al filmului, Venom afirmă explicit că respectivul creator este Knull. După introducerea sa inițială, Knull a ajuns să

fie capul de afiș al propriului său crossover Marvel major în 2020 și 2021, numit „King in Black”, unde el și simbioții săi invadează Pământul, punându-l în conflict cu Avengers, Fantastic Four și X-Men. Este puțin probabil ca vreunul dintre personajele din MCU să apară în „The Last Dance” (acesta fiind un film Sony, în afara MCU), dar va fi cu siguranță interesant de văzut dacă Sony ar încerca să-l transforme pe Knull în Thanos al lor, ca o amenințare pentru care diferite personaje din spin-off-urile SpiderMan vor trebui să facă echipă pentru a o opri. Mai există posibilitatea ca Knull să apară în următorul film Avengers, în acel „Secret Wars” anunțat pentru 2027. Fanii cred acest scenariu, pentru că în benzile

schimbul ajutorului lui Cletus pentru eliminarea lui Eddie și Venom. După mai multe aventuri, Eddie și Venom se luptă cu Carnage, fiind copleșiți de acesta din urmă, dar o provoacă pe Frances să-și folosească puterile pentru a-i separa pe Carnage și Cletus. Venom îl devorează pe Carnage și îl ucide pe Cletus, în timp ce catedrala care se prăbușește o strivește pe Frances. Eddie și Venom, acum fugari, decid să ia o vacanță în timp ce se gândesc la următorii pași.

desenate din seria Secret Wars, Spider-Man apare făcând echipă cu simbiotul Venom. De fapt, mai există și posibilitatea ca în urma acestui „ultim dans”, Eddie să paseze simbiotul lui

Peter Parker, într-un mod subtil. Până la urmă, în „Let There Be Carnage” există acea scenă de final în care

Venom și Eddie îl privesc la televizor pe Spider-Man-ul lui Tom Holland. Vom vedea exact ce se va întâmpla mai departe cu Venom pe 25 octombrie, când „The Last Dance” urcă pe marile ecrane.

„Goodrich”

Michael Keaton, tată... pentru Mila Kunis

Cu premiera pe marile ecrane în doar câteva zile, Goodrich, în regia și scenariul lui Hallie MeyersShyer, cunoscută ca realizatoare pentru Home Again, Rom Com-ul cu Reese Whiterspoon, și îndrăgită ca actriţă în roluri în filme de comedie precum What Women Want, Father of the Bride sau e Parent Trap, se anunţă ca o comedie cu accente dramatice despre relațiile de familie, cu potentialul de a fi... terapeutică.

Acțiunea dramediei este plasată în Los Angeles-ul zilelor noastre în timpul sărbătorilor, avându-l în centrul poveștii pe Andy Goodrich, un dealer de artă a cărui viață o ia pe o rută prăpăstioasă și neprevăzută. Amintind de intriga din „Mr. Mom”, atunci când cea de-a doua sa soție îl părăsește pentru a se alătura unui program de dezintoxicare de 90 de zile, Goodrich se vede nevoit să-și

www.zilesinopti.ro

însușească rolul de tată pentru gemenii lor de 9 ani, poziție pentru care nu este deloc pregătit... lucru care se va putea observa cu amuzament în film.

În paralel, în timp ce soția sa îl amenință cu divorțul iar cariera sa începe să se prăbușească, Andy apelează la fiica sa din prima căsătorie, Grace, ajunsă deja o femeie matură și viitoare mamă, pentru a-i oferi sprijin. Astfel,

cei doi ne introduc într-o frumoasă și plină de căldură călătorie, în care Goodrich se transformă în părintele pe care Grace nu l-a avut niciodată, reieșind la suprafață sensibilitățile fiicei sale. Cum e să fii tată a două seturi de copii, aparţinând unor generaţii diferite? Veţi descoperi din film!

În ceea ce privește distribuția, proaspăt câștigător al Globurilor de Aur, Emmy, Critics Choice și SAG pentru serialul Dopesick, nominalizatul la Oscar Michael Keaton îl interpretează pe Andy (de fapt, Hallie Meyers-Shyer a conceput personajul cu gândul la celebrul actor), având-o ca fiică pe platourile de filmare pe Mila Kunis, iubită de fani pentru roluri în producții precum Luckiest Girl Alive, Bad Moms, Friends with Benefits. Alături de aceștia, se remarcă și Andie MacDowell (The Way Home), Carmen Ejogo (Your Honor), Kevin Pollak (A Few Good Men) și Laura Benanti (Life & Beth).

Prin urmare, filmul - un posibil candidat la Globurile de Aur, la secţiunea Musical/Comedie - urmărește evoluția relației emoționante tată-fiică, o explorare a legăturilor familiale într-o manieră comică și deloc clișeistică, pusă în scenă de Keaton și Kunis, făcând din Goodrich o producție ce nu poate fi ratată la cinematografe, din 25 octombrie.

PAGINA 51

The Wise Guy

David Chase și restul lumii

Poate sunt ceva mai pretențios, dar mie mi-au plăcut doar două seriale cap-coadă, fără să existe vreun sezon care s-o dea în bară sau vreun story arc care să scadă nivelul. Și acelea sunt

The Sopranos și Succession. E totuși un aspect foarte interesant că cele două producții sunt realizate de HBO (ceea ce spune multe despre calitatea serialelor pe care le produc) și că au apărut la aproape 20 de ani distanță. Dar astăzi mă concentrez pe The Sopranos.

Eu am copilărit în anii 2000, deci în anii în care mi-am dezvoltat atât cultura cinematografică, dar și pe cea a serialelor, peisajul artistic era populat în principal de seriale precum Six Feet Under, Deadwood, Lost, Breaking Bad și Prison Break, iar mai târziu, Game of Thrones și alte seriale post-2010. Deci pot să spun că am fost mai mult decât norocos. Un episod pe săptămână, cât simțeam că merit, ca să pot să aștept cu sufletul la gură să văd ce se mai întâmplă, nu să mi se dea totul pe tavă, să mă trântesc într-un cot și să văd două sezoane în două zile (nu, mulțumesc, Netflix!). Și în toată aventura asta a mea pestriță, la

un moment dat, am nimerit pe

The Sopranos, despre care toată lumea zicea că e de studiat, că e „biblie” și că nu am cum să nu-l văd. E, și de atunci, de când cu primul episod, toată busola mea în ceea ce privește serialele s-a dat peste cap în mod teribil. Nimic nu mai ajunge nici măcar aproape. De la actorie la scenariu și regie, Sopranos a devenit pentru mine un etalon și un termen de comparație

invariabil într-o lume în care există și Emily in Paris.

Curios fiind de unde a plecat toată aventura, încă de dinainte de trecerea în noul mileniu, am aprofundat puțin subiectul și așa am aflat de David Chase, creatorul serialului și omul care a pus bazele unui produs care a urmat să schimbe cu totul peisajul televiziunii. Nu sunt singurul care spune că TV-ul a avut o viață înainte și are o viață după Sopranos, dobândind un fel de rol de punct 0, de cotitură, în care serialele existau înainte și după el. În cartea Difficult Men, scrisă de Brett Martin, acesta analizează în detaliu fiecare dintre cei patru mari autori care și-au pus amprenta asupra acestei schimbări: creatorul Breaking Bad, creatorul Mad Men, creatorul The Wire și omul în cauză, David Chase. În documentarul propus de cei de la Max, realizat de foarte talentatul Alex Gibney, Chase e pus sub o lupă și răspunde la niște întrebări adesea incomode, dar care ne fac să înțelegem mai multe despre ce a însemnat serialul în momentul în care a luat naștere. Scenele de casting ale actorilor sunt un deliciu, iar testimonialele lor, la ani de zile după episodul final, nu fac decât să îmi aducă aminte ce dor îmi e de ei și de rolurile făcute, în acest peisaj trist și artificial unde e atât de greu să găsești ceva de valoare.

zilesinopti.ro/arta-cultura

Vodafone sustine capitolul

Artă & Cultură din Zile și Nopti. În print și online.

Pop Art... forever, la Fundația Louis Vuitton Artă &cultură

LCAPITOLUL ARTĂ & CULTURĂ DIN ZILE ȘI NOPTI ESTE SUSȚINUT DE

a mijlocul secolului XX, Pop Art a revoluționat lumea artei prin îmbinarea Pop(ular) culture cu arta plastică într-un mod care a provocat limitele tradiționale. Inspirându-se din publicitate, benzi desenate, mass-media și bunurile de consum de zi cu zi, această mișcare a celebrat obișnuitul și iconicul și a transformat ceea ce înseamna arta, făcând-o mai accesibilă și mai apropiată de public. În perioada 17 octombrie 2024 - 24 februarie 2025, Fundaţia Louis Vuitton, care celebrează cea de-a 10-a aniversare, deschide ușa către Pop Forever, Tom Wesselmann & ..., o expoziție dedicată mișcării Pop Art, a cărei influență continuă să fie simțită pe toate continentele și în rândul tuturor generațiilor.

La sfârșitul anilor 1950, curentul Pop Art a luat amploare pe ambele maluri ale Atlanticului, în America de Nord și în Europa. Benzile desenate, publicitatea, cinematografia, celebritățile și tabloidele au devenit subiecte de opere artistice, iar atunci când nu erau opere în sine, deveneau fotografii lipite sau reproduse mecanic pe pânză. A luat naștere o legătură între artă și cultura pop(ulară), între muzee și galerii și industria culturală.

Tot în aceeași perioadă, Tom Wesselmann începe să picteze. Deși admira impactul vizual al artiștilor abstracți americani, a îmbrățișat vocabularul iconografic al epocii sale, încorporând în lucrările sale elemente comerciale. A urmărit în mod conștient genurile clasice ale picturii, cum ar fi natura moartă, nudul sau peisagistica, extinzând în același timp orizonturile artei, atât în ceea ce privește subiectul, cât și tehnica, adăugând în lucrările sale elemente multimedia.

Ideea de „Pop forever” va fi prezentată într-o expoziție cu două direcții, care este simultan o retrospectivă și o expoziție tematică. Se va concentra în jurul lui Wesselmann printr-o selecție de 150 de picturi și lucrări în diverse materiale și va cuprinde, de asemenea, 70 de lucrări realizate de 35 de artiști din generații și naționalități diferite, care împărtășesc o sensibilitate comună pentru „Pop”, de la rădăcinile sale dadaiste la manifestările sale contemporane. „Great American Nudes” va fi în dialog cu figurile emblematice ale lui Evelyne Axell, Jasper Johns și Andy Warhol, rădăcinile dadaiste ale Pop Art, exprimate de Marcel Duchamp și Kurt Schwitters, vor fi precursoarele colajelor sale de mari dimensiuni, iar reprezentările sale ale bunurilor de consum se vor afla alături de reprezentările mărfurilor în era globalizării de către Jeff Koons sau Ai Weiwei.

Fundaţia Louis Vuitton

„Opera

nu arată oameni jucând pe o scenă, ci lumea lor interioară care se exprimă”

PROLANDO VILLAZÓN

ersonalitate de prim rang a artei lirice contemporane, invitată cu regularitate pe toate marile scene ale lumii, tenorul mexicanROLANDO VILLAZÓN este fascinant prin varietatea formelor de expresie la care apelează pentru a-şi manifesta pasiunea pentru muzică, ce baleiază întreg spectrul cultural modern, de la creaţia literară şi cea performativă până la regia de spectacol de operă sau realizarea de emisiuni de radio şi televiziune. A parcurge într-un mod relevant, în doar câteva minute, biografia unui artist ale cărui albume s-au vândut în milioane de exemplare, care este membru al Colegiului de Patafizică de la Paris şi director artistic al Fundaţtiei Mozarteum din Salzburg, care şi-a prezentat propriul program pe Arte TV timp de un deceniu şi a scris trei romane, dintre care ultimul, Amadeus pe bicicletă, a devenit bestseller, reprezintă, evident, o misiune imposibilă, aşa că am apelat la un „fir roşu” care să ne conducă în dialog. ROLANDO VILLAZÓN a spus cândva că, pentru el, „Mozart is typically Mexican and at the same time very personal”, iar formularea lui ne-a incitat să explorăm originile acestei legături artistice deloc superficiale, care transcende orice soi de frontieră.

În primăvara lui 2025 vei fi Idomeneo pe scena Staatsoper Under den Linden din Berlin, iar asta ne reaminteşte de perena ta pasiune pentru muzica lui Mozart. Cum s-a declanşat această poveste de dragoste, pentru că ai spus odată că a fost primul compozitor din cariera ta de artist liric? Am spus asta pentru că prima operă pe care eu am interpretat-o vreodată a fost Il re pastore, o operă în care sunt foarte fericit să continui şi în prezent să interpretez rolul lui Alessandro. A fost ultima pe care Mozart a compus-o în Salzburg, înainte de a se muta la

München și de a începe seria ultimelor sale șapte capodopere, începând cu Idomeneo. Așadar, este fantastic că anul viitor voi debuta în Idomeneo și, de asemenea, voi cânta din nou Alessandro, întrucât sărbătorim 250 de ani de la premiera lui Il re pastore și o vom face chiar în locul în care aceasta a avut loc în Salzburg, în DomQuartier. Aceea a fost deci prima dată când eu am cântat Mozart, după care l-am abandonat complet pentru mulți ani, pentru că asta se întâmpla pe vremea când eram încă student la Conservatorul Național de Muzică [din Mexico City]. Abia în 2010 m-am îndrăgostit total de Mozart, atunci

foto © Andreas Hechenberger

când, pentru o înregistrare, am fost invitat să cânt Don Ottavio din Don Giovanni, pentru prima oară, desigur. Am început să citesc scrisorile, apoi, bineînţeles, am învățat rolul, iar după aceea am sugerat să înregistrăm toate ultimele șapte opere ale lui Mozart cu Deutsche Grammophon. Ei bine, am făcut de atunci șase dintre ele [ultima înregistrare, Flautul fermecat, datează din 2019 - n.r.], iar eu, intenționat, am insistat ca ultima să rămână Idomeneo, pentru că cel pentru care Mozart a compus era [Anton] Raaff, un mare tenor, însă destul de înaintat în vârstă, cred că avea peste 62 de ani sau așa ceva. Sigur că nu vreau să o interpretez când sunt la fel de bătrân precum Raaff, dar aşa, cu 10 ani mai devreme, o voi face. Idomeneo va fi a 10-a operă de Mozart pe care o cânt, alături de trei oratorii, de toate lucrările sale de concert, plus câteva dintre acele cântece ale sale de recital. Din acest punct de vedere, marea aventură pe care o trăiesc din postura de director artistic al Fundației Mozarteum este minunată. În fiecare zi ascult cel puțin zece minute de muzică de Mozart!

În cadrul unora dintre edițiile Mozartwoche de la Salzburg, ai moderat şi dialoguri pe tema scrisorilor familiei Mozart. Cum s-a petrecut această extensie a pasiunii de la muzică la om?

respectiv semnificația sau geniul

de vreme, cu toate că, sigur, am

De fapt, situaţia a stat oarecum invers în acest caz, pentru că atunci când am cântat partitura lui Alessandro, eram foarte tânăr şi, ca să fiu sincer, cântam doar o operă și interpretam doar un rol, adică nu înțelegeam eu la momentul respectiv semnificația sau geniul căruia îi învățam muzica. Nici după aceea lucrurile nu s-au schimbat prea mult o bucată de vreme, cu toate că, sigur, am început să aud mai multe despre Mozart şi să îi ascult din opere, dar din perspectiva publicului. În 2010 însă, atunci când am fost invitat pentru acea înregistrare, înainte de a învăța muzica, mi-am spus: ‘Hai să pătrund un pic şi în

www.zilesinopti.ro

viața lui Mozart’, şi am găsit o carte frumoasă în care aceasta e povestită, în principal, prin intermediul scrisorilor sale. Mai târziu, am citit corespondenţa familiei și am ajuns chiar în fața scrisorilor originale ale lui Mozart, ceea ce a reprezentat o experiență incredibilă şi m-a făcut să mă îndrăgostesc realmente de vocea lui Mozart, de cât de inteligent era, de cât de amuzant era, de cât de spiritual era, de cât de sclipitor era, în fine, de numeroasele sale fațete. În momentul în care am fost invitat să devin director artistic al Săptămânii Mozart, invitație care a venit, cred, în 2016 sau 2017, citisem deja mai multe biografii ale lui Mozart și cred că devenisem pregătit să îmi asum această responsabilitate nu doar datorită operelor sale, pe care le cunoșteam și le iubeam deja, ci și pentru că eu am ajuns să îl consider pe Mozart un bun prieten. Continui să îi recitesc scrisorile și, astfel, mă regăsesc într-un dialog constant cu el. [...]

director artistic al consider prieten. Continui

PAGINA

Les voyages de Mozart Sprankelend Salzburg

Muzica clasică și marea literatură a lumii își dau întâlnire

Festivalul SoNoRo – Ex libris

Ediția XIX a Festivalului Internațional de Muzică de cameră SoNoRo este inspirată de tema Ex libris, fiind programată în perioada 1-17 noiembrie 2024, în București și Cluj-Napoca, unde vor avea loc 21 de concerte, susținute de 40 de muzicieni, și două întâlniri SoNoRo Talks. Ex librisul a apărut în ultimul sfert al secolului al XV-lea, fiind inspirat de practicile medievale – de a include portrete sau alte simboluri care indicau proprietatea în cărțile de rugăciuni.

Un ex libris are rolul de a rămâne în memoria umanității, de a transcende timpul, odată ce proprietarul său părăsește această lume și cărțile îi supraviețuiesc. Regina Maria a României a avut un ex libris creat de Paul Groudhomme în 1922. Acesta îl reprezintă pe Sfântul Gheorghe, deasupra căruia este coroana regală purtată la încoronarea de la Alba Iulia şi care străluceşte ca un soare. În 1988, în cadrul Muzeului „Prima Școală Românească” din Şcheii Brașovului, doctorul Emil Bologa înfiinţează un muzeu de ex libris (circa 500 de exponate în trei săli), primul de acest gen din ţară. Personalități ale vremii, biblioteci, instituții și colecționari – toți au fost supuși fascinației ex librisului. Dincolo de simbolistica de însemn al proprietății, acesta a traversat secolele și rămâne o mică operă de artă, iar publicul SoNoRo este invitat să descopere în această ediție legătura dintre muzică și literatură. În 2024, concertele Festivalului SoNoRo vor avea loc în spații precum Ateneul Român, Sala Radio, Auditoriumul și Sufrageria regală de la Muzeului Național de Artă al României, dar și în locuri nonconformiste, ca Teatrul Independent Recul, MNAC – Muzeul Național de Artă Contemporană și Clubul Expirat.

Două locuri noi în programul din București sunt Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București și Sala Mare a Institutului Cultural Român. În orașul Cluj-Napoca, evenimentele se vor desfășura în Biserica Evanghelică-Luterană, la Universitatea Babeș-Bolyai – Auditorium Maximum, la Casa Boema și Casa NUMAÀ, printre alte spații. Festivalul va fi deschis la Palatul Bragadiru, de Alexis Cárdenas & RECOVECO. Alexis Cárdenas este unul dintre cei mai importanți violoniști ai generației sale, iar curiozitatea incredibilă și cunoașterea numeroaselor culturi i-au permis să își dezvolte un limbaj instrumental unic și să depășească granițele dintre muzica clasică, jazz, world music, improvizație și muzica contemporană, trecând cu ușurință prin toate acestea. Ansamblul Recoveco a fost format la Paris, în anul 1996, de către compozitorul și mandolinistul venezuelean Cristóbal Soto, violonistul venezuelean Alexis Cárdenas, basistul

și compozitorul columbian Nelson Gómez și chitaristul și compozitorul columbian Francisco González. Membrii ansamblului au cucerit scenele muzicale ale lumii, interpretând muzica lor specială, care integrează în mod fericit subtilitatea tehnicii academice, virtuozitatea care izvorăște liber din improvizațiile lor și senzualitatea melodiilor tradiționale din America Latină.

Cvartetul Fine Arts, „unul dintre numele placate cu aur din muzica de cameră” (Washington Post), va concerta la Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București și la Muzeul Național de Artă Contemporană. Cvartetul a fost fondat în Chicago, în anul 1946, și este unul dintre cele mai distinse ansambluri de muzică de cameră din prezent, cu peste 200 de lucrări înregistrate. Renumiții violoniști ai cvartetului, Ralph Evans (laureat al Concursului Internațional Ceaikovski) și Efim Boico (fost concertmaestru al Orchestrei din Paris, sub bagheta lui Barenboim) cântă împreună de peste 40 de ani. Lor li se alătură doi muzicieni eminenți, precum violistul Gil Sharon (fondatorul ansamblului Amati) și violoncelistul Niklas Schmidt (cofondatorul Trioului Fontenay).

Anul acesta va reveni în festival Ansamblul Janoska, de data

aceasta în Cluj-Napoca, la Universitatea Babeș-Bolyai, în Sala Auditorium Maximum, unde va interpreta Anotimpurile lui Vivaldi în stilul Janoska. Aranjamentele Janoska sunt opera a trei frați din Bratislava – Ondrej și Roman Janoska la vioară și František Janoska la pian – împreună cu Julius Darvas, cumnatul lor, la contrabas. Un lucru pe care cele două familii îl au în comun este tradiția lor activă de muzicieni. Familia Janoska face muzică de șapte generații, iar Julius Darvas se bazează pe trei generații și mai mult de contrabas.

Artiștii invitați la această ediție a Festivalului SoNoRo sunt, ca întotdeauna, nume importante ale scenelor internaționale: violoniștii Nikita Boriso-Glebsky, Boris Brovtsyn, Alexandra Conunova, Latica Honda-Rosenberg, Francesco Ionașcu, Solenne Païdassi, Aylen Pritchin și Mi-Sa Yang; violiștii Tomoko Akasaka, Răzvan Popovici și Hartmut Rohde; violonceliștii Andreas Brantelid, Thomas Carroll, Justus Grimm, Valentin Răduțiu și Torleif Thedéen; contrabasistul Zoran Marković; pianiștii Eva Garet, Christian Ihle Hadland, Diana Ketler și Marianna Shirinyan; clarinetistul Thorsten Johanns; fagotistul Diego Chenna; cornistul Olivier Darbellay; bas-baritonul Pauls Putnins și naratorul Vlad Ivanov.

Informații complete despre programul concertelor acestei ediții SoNoRo sunt disponibile pe site-ul oficial al festivalului.

PAGINA

Alexis Cárdenas & RECOVECO

Ansamblul Janoska

UFestivalul Național de Teatru, ediția 34 Cu gândul la...

nul dintre cele mai longevive evenimente naţionale recurente, Festivalul Național de Teatru, ajuns la ediţia cu numărul 34, se va desfăşura anul acesta în perioada 18-27 octombrie, la Bucureşti, şi se anunţă drept una remarcabilă din perspectiva publicului iubitor de artele spectacolului prin multitudinea de manifestări care nu doar reflectă starea teatrului românesc actual, dar îl şi contextualizează în ansamblul variilor forme de expresie culturală, de la dans contemporan sau literatură până la muzică şi new media, în peisajul local şi internaţional deopotrivă.

Având în 2024 ca temă

Dramaturgiile posibilului, FNT continuă inspirat pe linia asumată în ultimii ani, de a nu oferi publicului o selecţie de spectacole care să oglindească neapărat cu fidelitate stagiunea trecută, ci de a subsuma propunerile unui set de criterii curatoriale care, în cazul acestei ediţii, urmăresc relaţia dintre calităţile textului dramaturgic şi valenţele punerii sale în scenă, ca inteligibilitate, relevanţă şi estetică, astfel încât produsul artistic oferit spectatorului să fie un signature dish conceptual şi senzorial.

Apreciabilă pare a fi, de asemenea, preocuparea pentru găsirea în FNT al unui echilibru - demers deloc simplu - între viziuni şi abordări diverse, tributare inerent varstei, background-ului cultural, mediului de afirmare personală sau cadrului de manifestare, menit

să celebreze valoarea confirmată şi, totodată, să încurajeze potenţialul artistic, atât la nivel individual, cât și colectiv, în egală măsură. În programul festivalului convieţuiesc acum, fără stridenţe, spectacolele-lectură din concursul de dramaturgie românească, bazate pe texte ale autorilor şi autoarelor aflate la început de drum, cu manifestările dedicate centenarului coregrafei Miriam Răducanu sau cele care marchează 50 de ani de creație teatrală a regizorului Silviu Purcărete. Numărul spectacolelor produse în teatre din București este sub o treime din numărul total programat anul acesta în FNT, astfel încât, pe diversele scene din Capitală, vor evolua artişti reprezentand instituţii culturale din Cluj, Sfântu Gheorghe, Botoşani, Constanţa, Oradea, Iaşi, Galaţi, Craiova, Brăila, Târgu Mureş, Sibiu, Piatra Neamţ şi, nu în ultimul rând, Timişoara. Drept

‘Antologia dispariției’ regie Radu Afrim (foto - Paul Chis)

‘Mobila si durere’ Regie Cristian Ban (foto-Volker Vornehm)

‘O tragedie veninoasă’ Regie Silviu Purcarete (foto - Iulian Ursachi)

urmare, expunerea va una semnificativă din perspectiva reprezentării geografice, indiferent de nivelul de notorietate deja dobândit de o producţie sau alta, că este Oedip, a lui Andrei Şerban, de la Teatrul Bulandra, sau Mobilă şi durere, a lui Cristian Ban, de la Teatrul Andrei Mureșanu din Sfântu-Gheorghe, Antologia dispariţiei, a lui Radu Afrim, de la Teatrul de Stat Constanţa sau Pescăruşul lui Christian Benedetti, de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț.

Sunt

multiple raţiunile pentru care unul sau altul dintre textele dramaturgice ar putea trezi interesul spectatorului, amplificat eventual de asocierea cu regizori extrem de apreciaţi, din generaţii diferite, precum Gábor Tompa, Gianina Cărbunariu, Eugen Jebeleanu, Alexandru Dabija, Botond Nagy, Catinca Drăgănescu sau Bobi Pricop, ale căror semnături se regăsesc în stufosul program al FNT, aşa că a apela la exemple pentru a ilustra varietatea şi consistenţa acestuia este nerecomandată, dar merită punctate câteva dintre demersurile-satelit ale festivalului, ce pot contribui la memorabilitatea experienţei în ansamblul său.

În premieră în FNT, se oferă un spațiu de vizibilitate mai multor spații independente și structuri asociative care, în ultimii ani, au avut o contribuție substanțială la dezvoltarea unor programe și proiecte dedicate susținerii dramaturgiei actuale: Teatrul ACT, Centrul de Teatru Educațional Replika, Teatrul Apropo, Teatrul Apollo 111, Unteatru, Casa Kerim şi POINT din București, Reactor de creație și experiment din Cluj, Teatrul Basca şi Teatrul Auăleu din Timișoara, BIS Teatru din Sibiu şi Teatrul 74 din Târgu-Mureș. Fiecare dintre aceste spații va prezenta pe durata festivalului un spectacol sau un proiect din stagiunea recent încheiată, care are în centru o piesă de teatru contemporană.

www.zilesinopti.ro

În alt plan, continuă modulul de spectacole și ateliere dedicate publicurilor tinere, propus pentru întâia oară la ediția FNT din 2022, punând accentul, de data aceasta, pe spectacole precum Harta lui Elian (r: Nicoleta Lefter, Teatrul GONG, Sibiu) sau Bujor (r: Leta Popescu, Teatrul Dramatic Fani Tardini, Galați), care au în centru problematici sensibile ale vârstelor tinerilor și opere literare cu care se întâlnesc în anii de școală. Fiecare spectacol din FNT educațional va fi prezentat în colaborare cu o grădiniță, o școală, un liceu sau o universitate din București, și va fi urmat de o discuție cu publicurile tinere.

Cea mai importantă noutate adusă de ediţia 34 a FNT o reprezintă însă Bucharest Scenography Biennale, inițiativă ce urmărește să revitalizeze și să valorifice cât mai mult din istoria Trienalei de Scenografie de la București, eveniment ce s-a desfășurat din 1967 până în 1992. Prin expozițiile anuntate - World Costume in Action, Young Design, Theatre Architecture, precum şi expoziția națională de scenografie -, reluarea acestui concept în 2024, într-un nou format, cu o importantă componentă internațională, se anunţă ca un complement experienţial deosebit de atractiv pentru publicul atras de artele spectacolului care va fi prezent la FNT.

‘Teorema’

Regie Eugen Jebeleanu (foto - Sebastian Marcovici)

‘Harta lui Elian’ regie Nicoleta Lefter (foto - Voler Vornehm)

‘Bujor’ Regie Leta Popescu (foto - Tudor Neacsu)

ADRIAN DAMIAN „Scenograful este plasat la intersecția mai multor meserii”

SynergyX foto © IQOS

După o pauză de peste trei decenii, Bienala de Scenografie (Bucharest Scenography Biennale) revine în peisajul cultural de la noi şi se va desfășura la Bucuresti în perioada FNT/ Festivalul Naţional de Teatru (18-27 octombrie),promiţând să fie o celebrare fără precedent aartei scenografice românești și internaționale, prin expoziții și evenimente acoperind domenii diverse, precum teatru, operă, instalații multimedia și cinematografie. Am folosit acest prilej pentru un schimb de opinii mai amplu cu reputatul artist vizual şi scenograf ADRIAN DAMIAN, președintele OISTAT România și directorul general al Bienalei, ţinând cont şi de interesul stârnit de remarcabila

Adrian, întrucât Bienala de Scenografie de anul acesta reia o tradiţie întreruptă în 1992, să vedem ce înseamnă, de fapt, un asemenea eveniment. Care este menirea sa şi cât poate prezenta interes pentru publicul larg?

O să încep de la ce spunea

serie de provocări creative la care a răspuns cu succes anul acesta, fie şi dacă ne limităm doar la premierele teatrale pentru care a semnat scenografia, Neînţelegerea (r: Mihai Măniuţiu, Teatrul Maghiar de Stat din Cluj)

şi Pietonul aerului (r: Gábor Tompa, Teatrul Naţional Cluj), spectacol ce va fi prezentat în octombrie în cadrul FNT, la premiera operei

La Clemenza di Tito (r: Gábor Tompa), de la Opera Naţională Bucureşti, pentru care a conceput decorul, sau la instalaţia interactivă pe care a creat-o, SynergyX, din cadrul Romanian Design Week. În aceste condiţii, ni s-a părut interesant să aflăm cum se raportează apreciatul scenograf la profesie şi artă, în general, mai ales că, pe 29 septembrie, a împlinit rotunda vârstă de 40 de ani.

[arhitectul şi scenograful] Paul Bortnovski în 1971, când a fost a doua ediție a Trienalei de Scenografie de la București, cum se numea atunci, iar el a scris un articol minunat în Teatrul Azi, în care vorbea despre... de ce nu are rost o expoziție de scenografie și cum scenografia scoasă din contextul teatrului

își pierde valoarea a ceea ce reprezintă, fiindcă, până la urmă, scenografia este o artă a timpului, la fel ca și spectacolul. În momentul în care scoți scenografia din spectacolul de teatru și elimini astfel componenta timpului, devine ceva mort. Ce spunea însă Bortnovski foarte frumos este că o expoziție de scenografie reprezintă prilejul cel mai bun de educare a valorilor estetice și artistice ale publicului și de a înțelege fenomenul din interior. Pentru că, de fapt, oamenii înțeleg foarte puține despre ce e scenografia şi mă refer inclusiv la iubitorii de teatru, adică sunt foarte puțini cei care separă layer-ele care construiesc spectacolul. De obicei, se merge la teatru pentru spectacolul în sine şi este foarte normal să fie așa, nu e o problemă, doar că în momentul în care înțelegi cum imaginea poate să transmită mai bine o idee, cum reverberează mai puternic o idee sau, în cazul montărilor cu un anumit nivel estetic, înțelegi dialogul dintre poveste și imagine, conversația care se naște între performer și spațiul scenic, atunci poți înțelege mai bine întreg procesul și să te bucuri mult mai mult de spectacol în ansamblul

său. Ca să revin la întrebarea ta, deci, pe de-o parte, este importanța Bienalei pentru a crea o platformă de dialog internațional, în care artiștii români să se cunoască cu cei din străinătate și să existe un schimb de informații despre ce valori avem în momentul ăsta şi ce ne interesează în scenografie, şi pe de altă parte, pentru a familiariza mai mult publicul cu tot ceea ce înseamnă imaginea în arta performativă și cum ele se pot pondera. Am încercat să gândim Bienala în așa fel încât să ofere o experiență cât mai interesantă, să aducem obiecte și decoruri mari, pe care să poți să le vezi și din față, și din spate, adică să ai parte de tot procesul ăsta voyeuristic, nu doar de schițe, imagini și fotografii... să ai realmente șansa să intri și în măruntaiele teatrului.

Ai menţionat dialogul pe marginea valorilor de moment în scenografie. Vorbește-mi despre parametrii în care se discută de valoare şi valori în această profesie.

Păi, cumva, asta se petrece în aceiași parametri ai trendurilor și cred că asta e o mare problemă a teatrului românesc: faptul că nu e racordat la ceea ce se

întâmplă internațional. Sunt foarte mulți artiști valoroși, dar noi suntem... noi în bula noastră și, cumva, referințele sau dialogul care există se limitează la a compara artiști români. Am avut pe moment impulsul să spun comparații între scenografi, dar, de fapt, de cele mai multe ori, noi comparăm regizori. Adică vorbim de estetica lui [Radu] Afrim, vorbim de estetica lui [Silviu] Purcărete, fără să discutăm că [scenograful Dragoş] Buhagiar a lucrat și cu unul, și cu celălalt. Deci sistemul valoric pe care îl văd foarte des în România și la artiștii români este de a compara lucruri foarte local şi, în principiu, plecând cam de la aceleași nume, iar asta face ecosistemul foarte puțin variat, or există trenduri, există valori, există lucruri dincolo de asta. Sau cel puțin asta am trăit eu profesional, când am fost la Seattle sau la Praga, de exemplu, am simțit efectiv niște direcții și niște fluxuri, cumva, în ceea ce se vrea pe scenă.

Citiţi interviul complet cu ADRIAN DAMIAN pe www.zilesinopti.ro

La Clemenza di Tito (ONB) foto © Andrei Grigore

Pietonul aerului (Teatrul Maghiar Cluj) foto © FNT

bOGDAN ScUtArU:

„Dacă lucrarea e bună, ajunge să nu mai e a mea, ci a celor care locuiesc în zonă”

Bogdan Scutaru s-a născut și a copilărit la Mărășești, în vremea în care ruinele comunismului decorau împrejurimile micuțului oraș. Pe acele foste clădiri CFR și fabrici, Bogdan a și făcut primele sale desene pe pereți. Acum are 35 de ani, locuiește în Danemarca și în continuare desenează pe pereți. Pe lângă asta, de vreo trei ani și jumătate el este și tattoo artist.

Cum ai ajuns să-ți creezi stilul care te definește și cât de greu a fost pentru tine să ajungi cunoscut și apreciat în România, dar și peste hotare? Stilul pe care îl abordez cred că are legătură cu contextul în care am evoluat. În primul rând, în perioada „graffiti”, eu făceam personaje și încercam ca acele personaje să aibă o doză mare de realism. Asta pentru că era ceva ce mă atrăgea spre figurativ și realism atunci când vedeam lucrările ce se făceau prin afară. Acum, că mă gândesc, cred că internetul a jucat un rolul major. De-acolo

au venit oamenii pe care i-am admirat de-a lungul anilor, la fel și partea de teorie a desenului. Pe lângă asta, toate resursele vizuale au venit tot de pe net. Pe de altă parte, sper că nu am ajuns la un stil super bine definit. Eu, unul, tot încerc să introduc chestii noi. Legat de cât de greu e să te faci cunoscut, eu sunt my worst enemy. Mai degrabă am mers pe ideea că, dacă nu sunt bun la a mă promova, lucrările mele trebuie să vorbească de la sine și am lucrat la partea asta destul de mult. Aș zice doar că am avut ocazia de a fi în niște

lineup-uri cu nume mari din street art și așa am cunoscut oameni faini.

Cum decurge procesul tău creativ? De unde te inspiri, de unde începi, cum intri în mind set-ul necesar pentru a crea ceva de la zero?

Procesul creativ depinde foarte mult de lucrare. În mare, totul pornește de la o idee vagă, pe care încerc s-o șlefuiesc pas cu pas. Nu am un proces foarte bine definit, tocmai pentru că proiectele sunt destul de diferite.

Cum ți-a schimbat street art-ul felul în care percepi arta și lumea, în general?

Street art-ul a fost mereu cu mine de la vreo 16 ani, așa că nu pot să-mi dau seama cum e fără. În orice caz, ai un anume sentiment de libertate, dar și teamă când ești tu cu peretele. Asta pentru că ești tu în fața ta, cred.

Cât de mult te-a ajutat social media în cariera ta? Și cum crezi că influențează social media evoluția și percepția artei?

Cu siguranță, social media m-a ajutat super mult, ca expunere. În schimb, toate schimbările ce au apărut după pandemie au făcut ca totul să se miște prea rapid și nu am reușit să țin pasul la fel de bine. În plus, lucrurile s-au dus spre content creation, iar eu nu fac content, ci pictez.

Povestește-mi un pic care e lucrarea ta preferată pe care ai făcut-o într-un oraș din România sau din afară. Îmi plac mult bucăți din diferite lucrări, dar nu am una preferată. La toate e loc de mai bine și probabil de aceea nici nu pot să mă opresc la una anume. Plus de asta, procesul e partea mea preferată. După ce termin o lucrare, mă detașez de ea. Dacă lucrarea e bună,

ajunge să nu mai fie a mea, ci a celor care locuiesc în zonă sau care trec zilnic pe lângă ea.

Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?

Fiecare lucrare vine cu provocările ei. Tehnic, acum câțiva ani, în Danemarca am avut de făcut o tranziție foarte lungă, care m-a pus la încercare. Apoi sunt provocări care vin din exterior. În Albania am avut o nacelă care nu putea fi operată decât de la sol și a trebuit să învăț să îi dau indicații în albaneză operatorului. Spre exemplu, acum, la Bacău plouă și deadline-ul se apropie foarte rapid.

Din punctul tău de vedere, cât de important este pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj social / politic? Cred că e important să fie și lucrări cu mesaj social/

politic, dar nu doar atât. Arta poate să fie de multe feluri: decorativă, conceptuală, poate descrie momente intime, idei noi sau vechi… să încercăm să le apreciem pe toate și dacă merită.

Eu, unul, am participat la tot felul de proiecte și fiecare a fost challenging și fain în felul lui.

Cu ce ai vrea să rămână cineva care trece pe stradă și vede lucrările tale?

Nu aș putea să zic exact. Sper doar ca fiecare să gândească liber și să-și facă propria idee despre fiecare lucrare în parte.

Ce urmează pentru Bogdan Scutaru?

Deocamdată sunt la Bacău într-o colaborare cu ZIDART, unde urmează să fac două lucrări. Apoi o să mă retrag în Danemarca, lângă familie, și o să fiu în studio sau în salonul de tatuat o perioadă.

muzică

ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/OPINII DIALOGURI FĂRĂ NOTE/ MUZICĂ NOUĂ/ OMUL CU DISCURILE/ FESTIVALURI

WWW.ZILESINOPTI.RO/MUZICA/

Turneul lunii octombrie: ALEXANDRU ANDRIEŞ 70

Ofigură proeminentă pe scena muzicală și culturală din România, celebrat nu numai pentru compozițiile profunde și evocatoare, ci și pentru faptul că aduce în mod constant o perspectivă unică și captivantă asupra muncii sale. Fiecare dintre creațiile sale este marcată de o abordare inovatoare, talent și originalitate. Luna aceasta ne oferă prilejul unei noi întâlniri cu muzica prietenoasă, directă și sinceră a lui Alexandru Andrieș. În perioada 1-12 octombrie va avea loc turneul naţional aniversar Alexandru Andrieș 70, în Timișoara, Oradea, Sibiu, Iași, Târgu Mureș, Cluj, Brașov și București.

Turneul are un caracter special și este o celebrare a binecunoscutului cantautor, nu doar pentru cei 50 de ani de la debutul său solistic, în 1974, la Club A, dar și pentru cei 40 de ani de la debutul discografic cu albumul Interioare, la Electrecord, în 1984. Primul album oficial al lui Alexandru Andrieș a fost rezultatul unei prietenii strânse cu trupa timișoreană Post Scriptum. Invitat să participe la versiunea în limba engleză a discului pe care îl lansau la Electrecord, a început să le cânte într-o pauză piesa „Ochii tăi”, care avea să apară și pe primul său album: „După asta, în paralel, și cei de la Post Scriptum, și Nicu Alifantis au insistat pe lângă cei de la Electrecord să îmi scoată un disc... și când acest lucru a devenit realitate, am sunat la Timișoara și le-am zis «eee, ați vrut disc? acum veniți în studio să înregistrăm!»”.

Alexandru Andrieș este, fără discuție, cel mai activ şi prolific artist român al ultimilor 45 de ani, lansând peste 80 de materiale discografice și susținând peste 3000 de

www.zilesinopti.ro

concerte. Muzician, arhitect, poet, artist plastic, simbol al unei generații și mentor al următoarelor generații, Alexandru Andrieș este un artist unic, iar întâlnirile cu el devin evenimente memorabile.

„Anii trec mai uşor decât ne închipuim, îi căutăm în sertar şi brusc nu-i mai găsim; nimeni nu ştie precis unde se duc anii ăştia aşa, eu cred că probabil se adună şi stau împreună… undeva!”, ne invită la meditaţie Alexandru Andrieş încă de la debutul său, nebănuind la acea vreme că tot el va ajunge să ofere concreteţe acestui... undeva. Iar pentru foarte mulţi dintre noi înseamnă tocmai spațiul creat din însumarea nenumăratelor compoziţii, discuri şi concerte prin care acest artist unic s-a insinuat în modul cel mai frumos cu putinţă în suflete şi conştiinţe, făcând aproape acceptabilă trecerea anilor într-o realitate cotidiană deseori apăsătoare şi lipsită de orizont, indiferent de orânduire.

LAmerica

Live from the Hollywood Bowl 1975

În vara lui 1975, George Martin, legendarul producător al celor de la Beatles, lua sub aripa sa mesagerii de vârf ai folk rock-ului american, colaborarea lor culminând cu un concert la renumitul Hollywood Bowl din Los Angeles. La zece ani după ce Beatles au făcut istorie la Bowl, America îmbină sensibilitatea creațiilor acustice cu profunzimea orchestrei conduse de Martin, trecând printr-un veritabil setlist de greatest hits, ce include piese precum A Horse with No Name, Sister Golden Hair sau Ventura Highway. Scoase la iveală pentru întâia oară, înregistrările prezintă trupa în vârful carierei, în contextul în care multe dintre hiturile lor sunt redescoperite de noile generații prin intermediul platformelor de social media.

Nick Cave and the Bad Seeds

Wild God

Primul album Nick Cave and the Bad Seeds din 2016 încoace ar fi trebuit să fie intitulat Conversion, deși Cave a declarat că titlul ar fi avut conotații mult prea religioase. Nici Joy nu i-a convenit, căci LP-ul nu este întocmai unul fericit. Până la urmă, Cave și producătorul Warren Ellis au decis că Wild God este un titlu potrivit, mai ales că piesele albumului sunt cât se poate de ,,sălbatice” și grandioase. „Capodopera asta te va face se te reîndrăgostești de viață”, scrie Alexis Petridis pentru e Guardian. S-ar putea ca Petridis să aibă dreptate, căci Cave ne oferă o porție de muzică neobișnuit de ritmată, însoțit constant de tobe alerte și refrene grandioase.

una aceasta ascultăm două albume scoase de la naftalină și ne delectăm cu un nou material discografic al lui Nick Cave, gata să ne pună pe gânduri și să ne facă să medităm asupra propriilor existențe.

Ce ascultăm în luna octombrie

Nu doar America scoate de la naftalină înregistrări de demult, ci și Neil Young, renumitul trubadur canadian care a schimbat felul în care percepem muzica folk. Noul LP al cantautorului a fost înregistrat în 1969, alături de prima formulă Crazy Horse, în perioada în care aveau loc imprimările pentru discul Everybody Knows This Is Nowhere. Puternic înfipt în estetica sfârșitului de deceniu hippie, Early Daze este atât un material discografic necopt, cât și o mărturie a unor muzicieni aflați în mijlocul confuziei debutului artistic. Oarecum nesurprinzător, LPul ne transportă cu succes în zilele Woodstock-ului și ale exploziei creative specifice deceniului, iar nouă nu ne rămâne decât să-l ascultăm așa cum merită: cap-coadă și fără distrageri digitale.

Neil Young & Crazy Horse – Early Daze

„Shawn” în luna octombrie și Mendes în restul anului

De la megahit-ul Stiches din 2017, Shawn Mendes a devenit un superstar care ne încântă ochii și mai ales urechile de fiecare dată când apare în lumina reflectoarelor, iar faptul că cel mai nou album al său apare în această lună nu poate decât să ne inspire și, de ce nu, să ne facă să ascultăm câteva dintre melodiile sale mai vechi.

Să începem playlist-ul nostru cu una dintre melodiile lui Mendes ceva mai vechi, care posibil să nu fi ajuns la urechile tuturor. Astfel, The Weight, lansată în 2014 și prezentă pe albumul său de debut, Handwritten, este o melodie despre infidelitate și despre repararea unei relații cu un prieten din copilărie pe care un Shawn Mendes încă necunoscut publicului larg o cântă cu atât de multă pasiune.

În continuare, ne mutăm în anul 2016, când artistul lansează piesa Mercy, prezentă și pe al doilea album al artistului, Illuminate. Și de

această dată, artistul cântă despre pierderea unei relații și importanța oferirii compasiunii față de cel care își dorește să iasă dintr-o relație toxică, dar care încă nu a găsit curajul de a face acest lucru.

Ca să ne mai înveselim puțin, adaugăm în acest playlist și There’s Nothing Holdin’ Me Back, de pe același album în care Mendes ne expune o poveste de dragoste demnă de un film, cuvintele lui Mendes, nu doar presupuneri goale. Astfel, într-un interviu, Shawn Mendes a declarat faptul că această melodie a fost inspirată de un personaj feminin dintr-un film în care artistul ar fi trebuit să joace rolul personajului masculin care se îndrăgostește de cel feminin. Continuăm cu Lost

inspirată de munca artistului Justin Timberlake, mai ales de melodia Justified și de unul dintre visele artistului în care acesta se pierduse în Japonia, iar apoi a început să cânte la pian în această țară. O melodie cunoscută de pe același album este In My Blood, în care artistul portretizează pentru prima dată lupta sa cu anxietatea provocată de propria faimă.

in Japan, de pe albumul Shawn

Mendes, melodie

De pe albumul Wonder, vă recomand melodia cu același nume, care este despre dorința de a se îndrăgosti a artistului, dar și despre prețul plătit pentru faima pe care orice persoană publică îl plătește. Același album include și

Monster, o colaborare cu Justin Bieber, în care artistul ne spune despre partea întunecată a succesului și felul în care nu a știut, inițial, să gestioneze toată atenția fanilor care a venit în același moment cu faima acestuia.

Nu puteam încheia cu o altă melodie în afară de Senorita, poate cel mai popular hit al artistului, dar și cu faptul că albumul Shawn se va lansa pe 18 octombrie și va avea, fără îndoială, niște piese demne de pus în acel playlist de repeat

PAGINA

CYNDI LAUPER și al ei...

DCyndi Lauper este cunoscută nu doar pentru succesul ei muzical, ci și pentru influența pe care a avut-o asupra modei, culturii Pop și activismului. Născută în Queens, New York, în 1953, Cyndi a devenit rapid una dintre cele mai iubite și respectate artiste ale anilor ’80 datorită vocii sale unice, stilului său eclectic și spiritului rebel. Albumul ei de debut, She’s So Unusual (1983), a lansat-o pe scena internațională, iar ceea ce a urmat este deja istorie, Cyndi devenind un fenomen global cu hituri precum Time After Time și, desigur, Girls Just Wanna Have Fun.

Girls Just Wanna Have Fun Farewell Tour

upă o carieră impresionantă, care a demarat la începutul anilor ‘80, Cyndi Lauper, una dintre cele mai emblematice voci ale muzicii Pop, a anunțat datele turneului său Girls Just Wanna Have Fun Farewell Tour, ce reprezintă o celebrare a carierei sale muzicale, dar și un tribut adus hitului ei legendar, care aniversează 40 de ani de la dobândirea succcesului planetar. Artista a subliniat însă că acest turneu, care debutează pe 18 octombrie, în Canada, şi se va sfârşi în 2025, în Europa, nu marchează sfârșitul carierei sale muzicale, ci doar a turneelor lungi și extenuante.

Acest ultim hit, ajuns în 1984 în Top 10 în peste 25 de ţări, la doar câteva luni după lansare, a devenit nu doar un imn al mișcării feministe, ci și un simbol al spiritului liber și independent al femeilor din întreaga lume. Piesa a fost una dintre primele care au redefinit rolul femeilor în muzica Pop, versiunea lui Lauper - compoziţia îi aparține lui Robert Hazard - transformând-o întrun imn feminist. În loc să fie o poveste despre dorințele frivole ale tinerelor fete, piesa a devenit un apel la libertate și la dreptul femeilor de a se exprima și de a se bucura de viață fără restricții. Această interpretare

a rezonat puternic cu fanele din întreaga lume și continuă să fie la fel de relevantă și astăzi.

În decursul deceniilor care au urmat, artista a continuat să exploreze diverse genuri muzicale, de la Pop și Rock la Blues și Country, câștigând premii Grammy, Emmy și Tony. Un aspect mai puțin cunoscut despre Cyndi Lauper este implicarea sa în musicalurile de pe Broadway, în 2013 ea devenind prima femeie care a primit un Tony Award pentru musicalul Kinky Boots, ale cărui muzică și versuri le-a compus, inspirată fiind dintr-o poveste reală despre un producător de încălțăminte care salvează afacerea familiei producând pantofi pentru drag queens. Lauper apărut, de asemenea, în seriale TV, dar și-a extins influența și în lumea cinematografiei, contribuind la coloana sonoră a unor filme de succes, precum piesa The Goonies «R» Good Enough, pe care a compus-o pentru filmul The Goonies, din 1985.

Dincolo de muzică, Cyndi Lauper este și un simbol viu al activismului pentru drepturile LGBTQ+ și

egalitatea de gen, iar pe de altă parte, s-a implicat în multiple campanii de caritate. În 2008, a fondat organizația True Colors United, care luptă împotriva problemelor cu care se confruntă tinerii fără adăpost care fac parte din comunitatea LGBTQ+ din America. Prin acest demers, Lauper și-a consolidat statutul de lider al unor mișcări ce țin de apărarea drepturilor omului și dreptului la libera exprimare.

În plus, artista și-a pus amprenta și în domeniul modei. Stilul ei vestimentar nonconformist, care a îmbinat culori vibrante și strălucitoare, modele îndrăznețe și accesorii neconvenționale, a influențat generații întregi de designeri și iubitori de modă. Cyndi Lauper nu doar că a spart barierele muzicale, dar a redefinit și standardele frumuseții și ale stilului feminin în anii ’80 și ’90, rămânând o sursă de inspirație continuă.

Deși Girls Just Wanna Have Fun Farewell Tour este ultimul ei turneu mondial, care îi va reflecta evoluția artistică, Cyndi Lauper nu are de gând să se oprească din a crea. Ea a confirmat deja că are în plan proiecte muzicale noi și colaborări viitoare, iar pasiunea ei pentru artă și activism rămâne la fel de puternică. Fanii săi pot aștepta cu nerăbdare noi lansări și surprize muzicale, chiar dacă viitoarele spectacole vor fi mai restrânse, într-o atmosferă mult mai intimă. Așadar, acest turneu, care promite să ofere fanilor o experiență muzicală de neuitat, marchează mai degrabă o nouă etapă în viața și cariera sa. Cu alte cuvinte, luna aceasta începe o perioadă de celebrare live, atât pentru Cyndi, cât și pentru admiratorii săi, care au crescut şi s-au maturizat pe muzica ei. Mai ales că în fiecare oraș în care concertează, artista aduce cu sine o atmosferă aparte, fiind recunoscută pentru interacțiunea sa caldă și autentică cu publicul, Girls Just Wanna Have Fun Farewell Tour va rămâne aproape cu siguranţă o amintire vie a impactului cultural pe care îl are Cyndi Lauper în continuare și, totodată, un testament al importanței sale în istoria muzicii Pop.

foto © Paolo Soriani

IGARY LUCAS

nclasificabilul chitarist şi compozitor Gary Lucas, fost membru în trupa lui Captain Beefheart şi colaborator al lui Lou Reed, Jeff Buckley, Leonard Bernstein, John Zorn şi Allen Ginsberg, printre mulţi alţii, (re)compune

şi interpretează muzică de film de 35 de ani, fiind fascinat în special de epoca filmelor mute, aproape uitate acum, dar esenţiale pentru evoluţia cinematografiei, precum Vampyr-ul lui Dreyer sau J’accuse, al lui Abel Gance. În cadrul Dracula Film Festival (30 octombrie - 3 noiembrie), muzicianul pe care The Independent îl numea „ e world’s most popular avant-rock guitarist”, iar The New York Times, „Guitarist of 1000 Ideas”, va susţine un cine-concert cu totul aparte, bazat pe varianta spaniolă a filmului Dracula din 1931, filmată de George Melford, după un scenariu aproape identic şi pe aceleaşi platouri utilizate de Tod Browning pentru versiunea sa devenită celebră, cu Bela Lugosi în rolul principal, dar cu producători şi actori de origine hispanică. Cu 15 ani în urmă, mai exact în toamna lui 2009, GARY LUCAS şi-a canalizat energia creativă în a compune la chitară o coloană sonoră completă pentru acest film rămas inedit pentru publicul larg, care, iniţial, nu conţinea muzică, cu excepţia genericelor. Am profitat de apropiata venire a reputatului artist la Braşov pentru a continua un dialog început pe vremuri, la TIFF, care să baleieze unele proiecte relevante pentru talentul şi expresivitatea lui prin intermediul unor rememorări cu caracter... istoric.

„Încerc să redau viață celor dintr-un lm folosindu-mă de chitară”

Gary, fie şi dacă ne limităm doar la Drácula din 1931, al lui George Melford, la horror-ul expresionist german din 1920, Der Golem, wie er in die Welt kam, sau la comedia mută a lui Orson Welles, Too Much Johnson, din 1938, interesul tău pare a se canaliza spre filme vechi sau obscure, destinate doar consumului celor extrem de pasionaţi de anumite nişe de expresie sonoră şi vizuală... Filmele trebuie să îmi vorbească, să îmi transmită ceva şi, în plus, nu vreau să concep coloane sonore la filme pentru care alţi compozitori au făcut deja acest lucru. Încerc să evit asta. Sunt un pionier în această direcţie şi totul a început cu Der Golem,

fiindcă am primit la acea vreme o comandă să realizez ceva împreună cu un alt artist [Walter Horn – n.r.] şi am hotărât să facem muzica pentru un film mut. Am fost interesat de acest film în mod specific, întrucât are ca personaj un fel de Frankenstein evreu şi am fost atras realmente de perspectiva din care era abordată tema... când l-am descoperit, mi-am spus mie însumi că e perfect pentru mine. Simt nevoia, din nou, să subliniez că sunt interesat să mă implic în orice proiect artistic care mie, personal, îmi spune ceva. Sigur că nu ignor mainstream-ul şi m-ar fi atras perspectiva să compun sau să lucrez pe filme ale lui Charlie Chaplin ori Buster Keaton, dar mie îmi place să dau posibilitatea publicului să descopere ceea ce există dincolo de ceea ce este deja binecunoscut. Cum o fac? Având chitara în braţe, stau în faţa monitorului computerului şi improvizez. Uneori, chiar 50% din ceea ce iese în final este

improvizaţie, inclusiv pe scenă, atunci când interpretez prin muzică acel film în faţa unui public. Privind la imaginile de pe ecran, sentimentul meu este acela că, de fapt, îmi propun să realizez o legătură sufletească cu nişte actori care sunt dispăruţi în realitate, iar eu să încerc să îi reanimez şi să îi readuc la viaţă folosindu-mă de chitară... este ca un dialog fermecat cu oamenii din film.

Reanimare prin muzică, interesant. Să privim în acest caz în trecut... la Captain Beefheart. De ce a fost un model pentru tine? Din fan înfocat i-ai devenit manager şi apoi chitarist în trupa sa, The Magic Band.

Am ascultat şi am văzut o mulţime de muzici şi muzicieni crescând în jurul meu. Am fost la concerte nemaipomenite, am văzut-o pe Janis Joplin, pe Rolling Stones cu Brian Jones, i-am văzut pe mulţi dintre cei care aparţin acum categoriei „Classic Rock”, însă atunci când am dat cu ochii de Captain Beefheart am rămas absolut uluit, pentru că... nu mai asistasem în toată viaţa mea la un asemenea circ şi cei

&

Lucas foto © Gary Lucas.com

de pe scenă păreau că se distrează nemaipomenit de bine. Mi-a plăcut inclusiv ideea creaturilor mitologice purtând nume amuzante, plus că mai era şi mulţimea de interviuri şi articole din revistele de pe vremea aceea, precum Rolling Stone, în care se vorbea că are ESP [‘extrasensory perception’ sau ‘al şaselea simţ’ - n.r.], că are abilităţi supranaturale... aşa că am sfârşit prin a fi prins în cârlig de el. După acel show la care am asistat - era primul său show în New York, în ianuarie 1971 -, mi-am spus cu hotărâre că vreau să fac muzică şi trebuie să ajung să cânt cu acest om neapărat. Nu ştiu de ce sau cum s-a întâmplat, ştiu doar că el mi-a adresat o chemare cumva, iar eu i-am răspuns. Descoperisem ceva unic şi totul mi s-a părut foarte cool, pentru că nu am mai văzut niciodată o chitară utilizată în felul extraordinar de complicat în care o făcea el. [...]

Citiţi interviul complet cu GARY LUCAS pe www.zilesinopti.ro

Captain Beefheart

Gary

Gary Lucas Spanish Dracula Live

AC/DC... Pe poziții și în 2024

Ultimul deceniu nu a fost atât de blând pentru rockerii australieni, mai ales dacă luăm în considerare moartea chitaristului Malcolm Young, retragerea din turnee a basistului Cliff Williams, arestările toboșarului Phil Rudd, dar și problemele de auz ale solistului Brian Johnson, care au culminat cu alegerea lui Axl Rose (Guns N’Roses) pentru postul de solist vocal în cadrul turneului Rock or Bust, din 2016.

Alanis

și în cazul unor proiecte

rezistă și fără creatorii

Anul acesta, AC/DC s-au reîntors pe scenă într-o formulă în care Brian Johnson și Angus Young au fost ajutați de Stevie Young la chitară electrică, Chris Chaney (Jane’s Addiction, Alanis Morissette, Celine Dion, Joe Satriani) la chitară bas și Matt Laug (Alice Cooper, Alanis Morissette) la tobe, creând un line-up care ar fi putut transforma trupa într-un proiect tribut al AC/DC-ului original. Cu toate acestea, atâta timp cât pe scenă se zbenguie în continuare Angus Young, AC/DC pare că nu își pierde din forță și atracție, în contextul în care aproape toate concertele noului turneu au fost sold-out. Ca și în cazul unor proiecte precum Queen + Adam Lambert, se pare că muzica rezistă și fără creatorii originali, iar AC/DC rămâne dovada vie că stadioanele reacționează masiv la refrene și riff-uri iconice, indiferent de cine ajunge să le cânte.

de proiecte tribut AC/DC, Bon Scott rămâne întipărit în mentalul colectiv drept vocalistul legendar al formației, trecut în neființă într-un Renault parcat pe o stradă londoneză, în dimineața zilei de 19 februarie 1980. În data de 5 octombrie 1974, Scott își făcea debutul

cu AC/DC la Brighton Le-Sands Masonic Hall din New South Wales, Australia, devenind imaginea ideală a frontmanului ce vorbește cu nonșalanță despre femei, boli cu transmitere sexuală, incitare la violență și consum de alcool. Însoțiți și de

Chiar dacă Dave Evans, primul solist al formației, și-a făcut o carieră inclusiv în industria muzicală românească, lipindu-se

românească, lipindu-se

riff-urile supărate ale lui Young, AC/DC au lansat șapte albume alături de Scott, popularizând figura muzicienilor neînfricați și neînvinși de regulile stricte ale societății. Cu toate acestea, drumul lui Scott a fost secerat brusc la vârsta de doar 33 de ani, într-o epocă în care majoritatea starurilor rock sfârșeau subit în apartamente sau mașini, după nopți petrecute bântuind prin baruri.

Bon Scott rămâne o figură legendară a rockului chiar și la aproape 50 de ani de la trecerea în neființă, în contextul în care AC/DC încă umple stadioane

până la refuz pe tot mapamondul. Cu moștenirea lui Scott dusă mai departe de Brian Johnson, trupa încă surprinde prin forță și perseverență, într-o eră în care fascinația față de anii ’70 pare că obsedează și noile generații.

renaud García-Fons

„Cinematic Double Bass”

Pentru mult timp, jazz-ul și filmul au fost inseparabile. Multe filme despre jazz, multe filme ilustrate sonor cu jazz și o bibliografie întreagă care tratează subiectul. Urmând această tradiție, senzaționalul contrabasist Renaud García-Fons a compus și înregistrat un album care imaginează filme prin spectrul larg al propriului instrument. Cinematic Double Bass este un dublu album în care arcușul, pizzicato sau percuția intră în atmosfera filmelor noir din anii ’50-’60, a acțiunilor cu gangsteri sau ce mai crea noul

val de cinematografie din acea perioadă și acompaniază suspansul, urmăririle și alte emoții intense care fac parte din stilul specific. In A Jazzy Mood și In A Spirit Of Travel sunt cele două părți care explorează mediul unor filme care ar trebui făcute. Bateria, vibrafonul, vocea sau claviaturile completează orchestrația centrată pe multitudinea de posibiltăți de expresie ale contrabasului cu cinci corzi, evident, datorită virtuozității incredibile pe care o arată RGF. Niciodată nu e vinovat instrumentul pentru limitele pe care le stabilește muzicianul. Practic, e un obiect, până când instrumentistul îi extinde cuprinderea. Trecerea dincolo de monotonia stilistică e un proces pe care puțini îl reușesc pe deplin. García-Fons e cel mai bun exemplu pentru trecerea de retorica uzuală a contrabasului, pentru că și-a creat propriile metode de exprimare, căutând prin toată lumea sunete pe care să le absoarbă și să le transpună. De aceea cred că tot ce se întâmplă pe Cinematic Double Bass este incredibil!

foto

Cezame Music Agency

eat&Drink

susținut de

Muzeul Sarmalelor – 2025

Salut, numele meu este Cosmin Dragomir și am sarmale tatuate pe mână. În afară de ele, mai am câteva zeci/sute de conserve cu sarmale (toate diferite) din câteva zeci de țări (și am posibilitatea să mai cumpăr câteva zeci/sute de modele). Dețin câteva zeci de cărți cu sarmale pe copertă (din zeci de țări), alte câteva sute cu rețete de sarmale, ba chiar și un scenariu nipon care se numește... Sarmale.

Am sarmale în miniatură (tot din Japonia), două seturi croșetate, păretar și vitraliu făcute pe comandă. Reclame vechi, cărți poștale și probabil toate timbrele din lume cu sarmale. Am diferite obiecte vestimentare cu sarmale, câteva puzzle-uri, desene și picturi. Am câteva zeci de meniuri interbelice și comuniste cu sarmale, am scos o carte intitulată Colecționarul de Sarmale și curând editez o alta, a Cameliei Burghele, Serotonină și sarmale. Am mâncat sarmale de pe două continente, în peste 10 țări și prietenii aflați în concedii prin lume îmi caută exponate. Am început un ierbar cu frunze pentru sarmale (aproximez că sunt vreo sută de plante diferite, fără să adaug diferite variațiuni ale unui soi). Împreună cu Mihail Coșulețu, am gândit câteva instalații artistice dedicate sarmalelor, iar acum facem câteva teste pentru alte nebunii. Îmi doresc să printez 3D sarmale, să le torn în bronz și ipsos, să fac un mozaic ș.a.m.d.

strategie și planul de afaceri e făcut. Beneficiile aduse de un astfel de muzeu sunt multe și cred că fiecare dintre voi și le poate imagina, așa că nu insist, momentan, pe ele. Poate cu ocazia asta îmi fac timp și pentru a finaliza o cercetare începută temeinic în 2020 (deși ea e mai veche) și care ar însemna publicarea unei Enciclopedii Universale a Sarmalelor.

Folosesc însă această rubrică pentru a vă cere ajutorul.

Orice sfat sau pont mă poate ajuta, de la găsirea de finanțări până la identificarea unui sediu. Orice suport e binevenit, de la logistică la agenție de advertising care să preia proiectul. Orice share și tag către oameni care s-ar putea implica/ajuta înseamnă plusvaloare. Un calcul sumar arată că investiția nici măcar nu e atât de mare pentru un muzeu și pentru ce poate înseamna el pentru identitatea gastronomică românească. Posibil să încep și un crowdfunding, atât pentru persoane fizice, cât și juridice.

Cred că un muzeu al sarmalelor - UNIC ÎN LUME - poate deveni o atracție în sine. Se va autofinanța (sper) nu din vânzarea de bilete, ci dintr-un bussines corelat de livrare de sarmale (diferite rețete din România și lume, pe care le schimbăm periodic). 70% din

P.S. Am destul de multe obiecte ce pot face parte dintr-un muzeu al gastronomiei românești și am colegi colecționari care ne-ar putea ajuta cu altele. Mă găsiți pe whatsapp 0754951616 și la cosmin.dragomir@gastroart.ro

Degustare sarmale

6 osterii deosebite din țară

O osteria din Italia a fost inițial un local care servea vin și mâncare simplă. Însă, în momentul de față, accentul s-a mutat pe mâncare, iar meniurile tind să fie scurte, punându-se accentul pe specialități italienești simple și adesea servite într-un mediu nepretențios și prietenos. Iată 6 osterii deosebite din țară:

București

Ciao Niki

 Mihai Eminescu 90  0724.339.959

De la Ciao Niki n-ai cum să pleci dezamăgit, pentru că totul aici este o experiență.

Mâncarea este delicioasă, Niki este extrem de prietenoasă și te face să te simți ca și când vă cunoașteți de ani de zile, locul arată exact ca o osterie din Italia, poți cumpăra produse și pentru acasă. În plus, ți se gătește nu din meniu, ci după pofte.

Brașov

Dei Frati

 Piața George Enescu 16

 0724.216.028

E deja un lucru bine știut că dacă ești în Brașov și vrei să mănânci la un italienesc bun, te duci țintă la Dei Frati. Pastele sunt excelente, dar nu sunt de neglijat nici celelalte preparate din meniu. E necesară rezervare ca să prinzi loc, căci e la mare căutare!

Cluj

Da Pino

 Universității 8  0734.881.010

Da Pino a apărut prin 2016, cu scopul declarat de a propune senzații culinare cu accente italienești veritabile. De asemenea, conceptul de restaurant-băcănie a fost unul dintre elementele de inovație pe care Da Pino le-a adus în Cluj. Acum este unul dintre localurile foarte apreciate din oraș.

Timișoara

L’Osterietta

 Torontalului 36  0256.475.380

L’Osterietta există de 20 de ani în Timișoara, așa că se poate spune că este printre cele mai vechi osterii din oraș. Gustul rețetelor clasice italienești este punctul lor forte, îmbinând rețete tradiționale cu ingrediente atent alese pentru a obține un gust rafinat și autentic mediteranean.

Iași

Osteria MOO

 Tudor Vladimirescu 113

 0744.508.172

Chiar în inima cartierului

Tudor Vladimirescu, la parterul Iulius Mall, vei găsi Osteria Moo, un loc de răgaz pentru cei care vor ceva bun de mâncare și un loc prietenos și simpatic. Ce trebuie să știi despre pastele de aici este că sunt 100% homemade și gătite de mâini iscusite, care adoră cultura italiană.

Constanța

Osteria Gioia

 Aleea Universității 6

 0731.700.600

Osteria Gioia s-a deschis în urmă cu doi ani și este un local cu adevărat deosebit în peisajul constănțean. Preparatele sunt cum nu se poate de italienești, iar atmosfera e pe măsură. Un plus este că te afli la mică distanță de Mamaia, dar departe de prețurile practicate în stațiune.

De la Ceasu’ Rău la Calul Bălan

25 de Ani de bunătățuri și

Ospitalitate românească

ergiana ocupă un loc vizibil în industria ospitalităţii româneşti, dobândind renumele unei gazde generoase nu numai printre oaspeţii din ţară, ci şi pentru cei sosiţi de peste graniţe. Aşa a apărut Sergiana Horeca, divizia specializată în managementul restaurantelor, structură integrată în Sergiana Grup. Evoluţia Grupului în acest sector a început în 1999, prin preluarea şi relansarea Restaurantului Ceasu’ Rău (Braşov). Au urmat alte opt restaurante, iar cel mai nou proiect horeca semnat de Sergiana s-a derulat în 2022. Şi acesta s-a materializat printr-o preluare urmată de relansare, dar de data aceasta vorbim de o locaţie de pe litoral, Restaurantul Calul Bălan, din Neptun. De fapt, trei dintre cele zece restaurante au fost preluate în stare nefuncţională, fiind reabilitate şi redeschise într-un mod spectaculos. Succesul a devenit o caracteristică definitorie pentru reţeaua horeca, lucru care atestă nivelul expertizei acumulate de Sergiana în cei 25 de ani de activitate în acest domeniu.

Sergiana - Un loc emblematic pentru Braşov

Ceasu RăuPlatouri Inconfundabile

Calul BălanNopţi de vis la Neptun

Fiecare locaţie este definită prin atribute specifice, reţeaua lansând o ofertă generoasă şi variată, care porneşte de la bucătăria tradiţională românească, continuă cu delicatese ale bucătăriei internaţionale, ca să cocheteze, mai nou, cu curentele gastronomiei actuale urbane prin locaţii şi programe dedicate redefinirii burgerilor şi valorificării tehnicilor de gătit caracteristice curentului smoke & grill. Această nouă direcţie se evidențiază prin Kronburger, brandul care reuneşte deja mai multe locaţii prin care şi-a propus să instaleze, la Braşov, o Dinastie a Burgerilor. În plus, orice invitaţie v-ar lansa Kronburger, chiar şi la o mică gustare, e bine să vă aşteptaţi la o experienţă dublă, culinară şi geografică, o masă regală şi o călătorie pe diferite continente ale gustului.

E greu să aduni în puţine cuvinte şi câteva imagini 25 de ani de ospitalitate şi atâtea restaurante. Chiar şi simpla enumerare a acestora pare neînchipuit de lungă: Ceasu’ Rău, Sergiana – cu trei locaţii în Centrul Vechi, în Coresi Shopping Resort şi AFI Braşov – Casa Tudor, Stâna Turistică, Sub Cetate, La Mama Leti, Kronburger şi Calul Bălan. Însă dincolo de orice formulă de prezentare, contăm pe faptul că cei mai mulţi dintre voi ne cunoaşteţi, ne-aţi fost oaspeţi cel puţin o dată, în cel puţin unul dintre aceste restaurante bucurându-vă de Bunătăţuri.

Casa Tudor - Gătim şi franţuzeşte!

Casa TudorPentru prieteni

Stâna TuristicăSărbătoare în Poiana Braşov

Kronburger 2024 - Cea mai nouă locaţie

Kronburger, debut impresionant

Sergiana - Bunătăţuri Ardeleneşti în Centrul Vechi

La oase!

Măduva e un aliment străvechi, însă își găsește loc și-n preparatele șic de azi.

Gurmand cum mă știți, am tot soiul de pofte - ostoite doar când redescopăr savori vechi în mâncăruri noi. E momentul să abordez pofticios o temă care mi-a fermecat copilăria, mi-a împlinit adolescența și îmi mângâie maturitatea: măduva din farfurie.

Mă bucur să constat că a revenit la modă, ca aperitiv, în localuri cu ștaif, acest preparat pe care îl socot mai degrabă caracteristic vechii Europe centrale, expresie a bucătăriei germane sau maghiare clasice - îl făcea bunica mea pe linie maternă, din partea ungurească a familiei mele. În secolul al XVIII-lea, la mese simandicoase din Lumea Veche, se consuma elegant, cu o lingură specială. Dar nu era defel un aliment pentru cei bogați. Dimpotrivă, măduva era poreclită „foie gras-ul săracilor”, chiar și sărmanii care nu-și permiteau carne, ci doar oase putându-se bucura de măduva bogată în grăsimi și proteine, căreia un strop de sare (azi puteți pune de mare sau de Himalaya, cum vă lasă inima și bugetul) îi potența o aromă subtilă, cremoasă, de nuci, și îi conferea o surprinzătoare notă de dulceață. De atâtea veacuri, măduva întinsă pe pâine reprezintă un deliciu datorită gusturilor formidabile pe care le dezvoltă vitaminele și mineralele, dar și grație contrastului texturilor: măduva e moale, pita trebuie să scârțâie între dinți. Preferabil, prăjită. Sigur, usturoiul nu trebuie să lipsească de la festin. Personal, fac parte dintr-o școală de gândire zămislită de o

schismă a degustătorilor de măduvă tartinabilă. Spre deosebire de foarte mulți, care taie cățeii în bucățele și le răspândesc pe măduvă, ceea ce nu poate fi greșit, mă mândresc cu faptul că aromele vor fi diferite dacă doar frec strașnic usturoiul despielițat de pâinea prăjită, atât de fierbinte că abia o pot ține în mână. Firește, și măduva trebuie să fie la fel de fierbinte, extrasă din oasele de vită care au fiert multă vreme în ceea ce va deveni o supă-medicament în sezoanele reci.

Măduva se află la loc de cinste într-un volum delicios al celebrului Chef german Wolfram Siebeck, „Kochbuch der verpönten Küche” („Cartea de bucate a bucătăriei disprețuite”). Și în meniul unor restaurante cu pretenții din toată lumea, din Berlin și New York până în Cape Town. E ingredient de seamă în italienescul „ossobuco” sau în franțuzescul „pot-au-feu”.  Datorită conținutului nutrițional, dar și pentru că se pretează la tot soiul de reinterpretări - de la măduvă de oase pe pâine prăjită cu cremă de brânză albastră și ceapă confiată până la o cinstită plăcintă englezească cu stridii.

Am mâncat odată la Sibiu un aperitiv (sățios, că intra multă pâine) cu măduvă. Oi fi eu pretențios și nu mă dau în vânt după oasele secționate, care seamănă astfel cu niște pide turcești, dar gustul, ah, gustul e nemaipomenit.

POVEȘTI DE SUCCES

MIEDĂRIA

Băutura zeilor făcută din miere de pe Valea Buzăului

Cristina și Mihai Negoț au pornit pe drumul mierii din 2014, când au dat Bucureștiul pentru Valea Buzăului. În 2017 și-au construit atelierul în care ambalează sub numele Primitiv Foods diferite sortimente de miere cu fructe uscate. Într-o zi, în Londra, au avut ocazia să descopere un mied care era total diferit față de ceea ce știau că ar fi această băutură. Din acest moment au început să se documenteze și să experimenteze și au participat și la un curs de făcut mied în Londra. În 2022 au lansat primul sortiment - miedul cu infuzie de hamei. Iar de atunci nu au făcut decât să se perfecționeze în

această direcție. Mai multe despre aventura cu miedul ne-a povestit Mihai Negoț, co-fondator Miedăria

Cum a apărut Miedăria? Cine sunt oamenii din spatele acestui business și cum ați ajuns la acest concept?

Miedăria a apărut din dorința mea și a soției mele, Cristina, de a ne schimba stilul de viață. Ne-am mutat din București la țară, în Pătârlagele, pe Valea Buzăului. Aici, inspirați de frumusețea locului, am început să creștem albine și să ne dedicăm producției de miere. Apoi, mai multe călătorii în Anglia ne-au oferit primele experiențe frumoase legate de mied. L-am simțit apropiat de personalitatea noastră și am decis să-l facem și noi, continuând să avem grijă de albine și să ne bucurăm de natura minunată din jur. Miedul este o veselie de băutură, așa cum suntem și noi, și oamenii cu care ne împrietenim.

Povestiți-ne un pic despre produsele voastre și prin ce se deosebesc de celelalte de pe piață, de concurență.

Miedul este o băutură obținută din fermentarea

mierii de albine. Este complet nouă pe piața locală, deși este una dintre cele mai vechi băuturi alcoolice din lume, cu rădăcini istorice adânci, inclusiv pe teritoriul României. Avem bucuria și avantajul de a face un produs inovator. Asta presupune însă și un efort suplimentar: să le facem oamenilor cunoștință cu această băutură veselă, care nu e bere și nu conține gluten, nu e cidru, nu e nici ca vinul, este mied.

Folosim exclusiv ingrediente naturale ca să facem mied și ne mândrim că băutura noastră este prietenoasă cu mediul. Mierea folosită la producerea miedului este de proveniență locală. Apoi, fiecare sticlă consumată contribuie la polenizarea unui milion de flori – un calcul verificat pe baza cantității de miere folosită pentru o singură sticlă. Miedul tradițional, ca tărie, este mai apropiat de vin, însă noi îl facem mai ușor, ideal pentru conversații vesele între prieteni și prietene, pentru dans ori pentru orice altă activitate care aduce bucurie. Este o băutură „amețitoare” – cum ne place nouă să-i spunem –care îți dă o stare de bine și te binedispune. Iar a doua zi te simți la fel de bine, fără efecte neplăcute.

Cât de greu a fost să ajungeți în meniul localurilor din țară sau în magazine? În general, oamenii au fost deschiși, s-au bucurat să afle despre o băutură nouă, locală și curată. Ca în fața oricărei noutăți, unii sunt reticenți în primă fază, dar suntem convinși că, în timp, tot mai mulți vor vrea să aibă mied în meniu. Se întâmplă deja, pentru că e suficient să guști o singură dată această băutură ca să fii cucerit de prospețimea și personalitatea ei „amețitoare”.

Care a fost cea mai mare provocare de care v-ați lovit în anii de activitate?

Avem câte un munte de mutat la tot pasul, dar v-am spus, ne place natura și mai avem norocul că știm de ce facem asta.

Aveți și comenzi din afara țării, doriți să intrați și pe piețele de afară?

Deocamdată nu avem activitate comercială în afara țării, însă participăm la târguri și competiții. Recent, miedul nostru a câștigat premiul întâi la un concurs foarte cunoscut în lumea miedului (Mead Madness Cup), în Polonia, ceea ce ne face să fim încrezători în produs și în valoarea lui internațională. Peste câteva zile ducem miedul la Torino, la un târg foarte important. Pe termen lung avem în vedere și exportul, firesc, dar pentru moment ne interesează piața locală. Aici ne putem conecta cel mai natural la public. Să prindem rădăcini puternice întâi!

Care este impactul pe care v-ați dori să-l aibă afacerea voastră?

Să-i facă pe oameni mai atenți la ce se întâmplă în jurul lor. Să aprecieze mai mult moștenirea culturală, produsele locale! Să fie mai atenți cu mediul, să se bucure de natură și prieteni. Orice brand modern își dorește să formeze o comunitate, iar noi avem valorile necesare ca să facem asta. Peste tot unde mergem cu miedul, clienții care încearcă băutura noastră se transformă în prieteni și ne vizitează veseli și a doua oară.

Care e cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o din perioada în care ați dezvoltat acest brand?

Că sinceritatea mai are încă valoare și că, împreună cu oameni care simt la fel ca tine, poți face lucruri frumoase ce par inaccesibile la o primă vedere.

Ce planuri aveți pentru Miedăria pentru 2025?

Vrem să ne extindem portofoliul și să putem oferi oamenilor o înțelegere mai bună a miedului. Odată cu dezvoltarea produsului, vrem să modernizăm și Miedăria, spațiul de producție. Vom avea un loc în care vom primi oamenii la o degustare și o gustare, ca apoi să-i invităm la o plimbare prin împrejurimi. E superbă Valea Buzăului. Tot aici vrem să găzduim discuții și evenimente pe tema miedului și a mediului, să împărtășim din experiența noastră celor interesați fie de mied, fie de mediu.

www.zilesinopti.ro

TEXT DE IULIANA CIOCÎRLAN

Cocktailuri înfricoșător de delicioase pentru un Halloween de neuitat

Costume, povești cu fantome și dovleci sculptați sunt poate primele lucruri care ne apar în minte atunci când ne gândim la Halloween, dar cum ar fi ca de această dată să încercăm câteva cocktailuri tematice care vor face dintr-o seară „înfricoșătoare” o experiență (ne)obișnuită?

. Pentru

în mai toate serialele și filmele, așa că pentru a

O poțiune a unei vrăjitoare nu trebuie să conțină mereu picioare de broaște sau ochi de crocodil, Witches Brew conține, de exemplu, vodcă, fructe de pădure congelate, lichior de zmeură, sirop blue curacao, suc de lămâie, sclipici comestibil și cireșe maraschino.

Pentru cei care se întreabă oare ce ar bea un vampir dacă nu ar fi forțat să consume sânge, recomand Vampire Kiss preparare avem nevoie de lichior de zmeură, vodcă, șampanie, zmeură congelată și zahăr combinat cu colorant alimentar roșu, iar ca să îl facem și mai interesant putem adăuga niște gheață carbonică. Să nu uităm că vampirii sunt creaturi rafinate în mai toate serialele și filmele, așa că pentru a le face cinste, acest cocktail se servește într-un pahar de Martini.

Tot pentru cei cărora le plac vrăjitoarele recomand Black Magic Margaritas pentru care avem nevoie de tequilla, triplu sec, suc de lime, colorant alimentar roșu, albastru și verde și zahăr brun. Chiar dacă din punct de vedere al ingredientelor acest cocktail nu este unul spectaculos, vă asigur, culoarea acestuia rezultată din combinarea celor trei coloranți alimentari va fi în ton cu seara de Halloween.

Deși numele sugerează altceva, vă asigur că nu este nici urmă de dovleac într-un Jack O’Lantern. Astfel, pentru preparare avem nevoie de coniac, lichior de portocale, suc de portocale și suc de ghimbir. După ce combinăm toate aceste ingrediente, folosim pentru ornare o felie de portocală și coaja tăiată gros de la un lime, astfel încât să pară că în pahar, chiar avem un dovleac.

Fani ai filmelor Ghostbusters, pentru voi există un cocktail tematic. Astfel, pentru a prepara un Ghostbuster avem nevoie de lichior de piersici, lichior de pepene galben și lichior Irish Cream și categoric, fantomele nu se vor gândi să vina la petrecerea noastră de Halloween (decât ca să încerce și, ele acest cocktail, bineînțeles).

Nicio petrecere cu tematică de Halloween nu ar fi completă fără vârcolaci. Dar cum vârcolacii sunt creaturi energice, care nu au timp de băut un cocktail, pentru cei care se aseamănă cu unul, recomand Wolf Bite, un shot care conține lichior de pepene galben, absint, suc de ananas, Sprite și sirop grenadine.

Halloween-ul nu este doar despre sânge și deces, ci și despre cei care invocă la viață sufletele celor care au trecut în neființă. Astfel, Necromancer este cocktailul special conceput pentru aceia care au nevoie de multă tărie în seara de Halloween (sau care pur și simplu vor o băutură ceva mai tare și mai puțin dulce).

Pentru preparare avem nevoie de absint, lichior de soc, Lillet Blanc, gin și suc de lămâie.

Și fantomele au nevoie de un cocktail.

grenadine. un

Astfel pentru a prepara un Drunk Ghost avem nevoie de rom cu aromă de cocos, votcă cu aromă de vanilie, cremă de cocos și Sprite sau 7UP. Pentru a face acest cocktail și mai tematic, pentru ornare folosiți bezele în formă de fantome.

Închei cu Grave Digger, un cocktail special pentru iubitorii de cafea și pentru cei care au nevoie de energie, chiar și seara. Pentru acesta avem nevoie de vinars cu aromă de vanilie, lichior de cafea, lichior cu aromă de portocale, un shot de espresso, iar pentru ornare, frișcă și biscuiți Oreo zdrobiți.

Pe măsură ce petrecerea de Halloween se apropie de final și ultimele pahare sunt ridicate, nu uitați să țineți un toast în cinstea celor mai bune băuturi tematice care au adus un plus atmosferei misterioase din seara de 31 octombrie, dar și celor mai puțin curajoși, care totuși au găsit tăria de a încerca ceva nou.

Lecțiile de șampanie

Kristof Ladislau știe pe de rost băutura elitelor, în calitate de consultant în industria luxului și de „bon viveur”.

Kristof Ladislau e românul cu poate cel mai bun job: Luxury Lifestyle Advisor, expert în consultanța din industria luxului. Îi sfătuiește pe oamenii cu bani și cu gusturi exclusiviste ce să bea și să mănânce, unde să călătorească și să se cazeze, să facă sport, să mediteze și să se îngrijească. Ca excelent cunoscător, el dezvoltă pe Instagram un proiect dedicat șampaniei zi de zi. L-am prins între două avioane și am vrut să aflu cum a început proiectul Champagne Every Day. „Nu mă plătește nicio firmă de șampanie. Nu vreau să lucrez cu nimeni special, vreau să am părerea mea pertinentă și să fiu total independent. Nu vreau să vorbesc de ceva pentru că sunt plătit să spun că e foarte bun și să nu fiu de aceeași părere. E și ăsta un lux, să-ți permiți asta! Am călătorit foarte mult - aveam un business de fashion, eram probabil 30-40 de weekenduri plecat din țară, și pe business, și pe pleasure - și am avut posibilitatea să intru în această zonă de good life, de vinuri bune și de șampanie. Am făcut școala de somelieri, cursuri de Wine and Spirit Education Trust nivelul 1, 2, 3 și prin 2011-2012 am redescoperit șampania, care este pentru mine cea mai versatilă băutură alcoolică. E foarte ușor să o asociezi cu aproape cu orice fel de mâncare. Are un nivel de calorii foarte scăzut, un pahar de șampanie are mult mai puține calorii decât un fresh de portocale. Și în afară de micul amănunt că poate să creeze aciditate, este chiar și mai sănătos decât un fresh de portocale”, spune expertul.

Învățăturile lui Kristof Ladislau

• „la o șampanie, perlajul e important, dar nu primordial, nu vreau să am neapărat bule, că atunci îmi iau un prosecco de doi euro și am bule. Pentru mine, ce e important la șampanie e nasul, unde recunoști complexitatea de arome, layer-ele primare, secundare, terțiare, (șampanii mai vechi) complexitatea gustului, postgustul, lungimea. Și niciodată nu am degustat șampanie în pahar Flute. Când bei orice vin, șampanie, partea olfactivă este foarte importantă, e 50% din ce ai în paharul respectiv, cel puțin! Și trebuie să o miroși. Iar eu am nasul mare și nu-mi intră ca lumea în Flute! Cu cât șampania este mai complexă, paharul trebuie să e puțin mai mare, dar gura nu are voie să e foarte largă, trebuie să e mai închisă un pic”.

• „există case de șampanie unde poți să plătești și ai o degustare. România cred că are una sau două vizite maximum pe an la anumite case de șampanie, nu poți să mergi oricând, oricât și oricum. Eu pot, făcândumi aceste contacte personale, cunoscând nu angajați, ci proprietari de case de șampanie”.

• „cel mai bun size pentru un vin sau o șampanie este Magnum. Pentru două persoane, când una dintre ele nu bea!

Glumesc! Dar și vinul, și șampania în Magnum îmbătrânesc cel mai frumos și cel mai elegant!”.

6 berării din țară

Nu ne trebuie neapărat motive speciale ca să bem o bere bună, dar dacă tot suntem în luna octombrie, iar terasele încep să-și restrângă programul de activitate, e timpul ca și noi să ne retragem în interiorul unei berării pentru o hidratare corespunzătoare. Așadar, iată 6 berării din țară unde să tot ridici halba goală să mai ceri una:

București

Fabrica Grivița

 Orhideelor 19  0766.333.777

Fabrica Grivița are întreg procesul de fabricare la vedere, vizibil din zona de bar. Practic, tot ce separă echipamentele de făcut bere de taproom este un perete de sticlă. Ceea ce se poate dovedi foarte interesant, mai ales dacă ești pasionat de berile artizanale și de întreg procesul de producție. La cerere, poți primi și un tur al fabricii.

Brașov Berăria Mustață

Barițiu 1

0728.838.254

Berea Mustață este o bere artizanală făcută la Brașov, dar care a ajuns să fie apreciată pe plan național. După mai bine de șase ani de când este pe piață, acum există și Berăria Mustață, un loc deschis chiar la doi pași de Biserica Neagră și care pe lângă bere, mai are și mâncare și, în unele seri, și concerte live.

Cluj

The Brewhouse

 Klein 11

Povestea The Brewhouse a început în august 2021, când trei pasionați de bere artizanală au gândit un taproom pe o străduță din inima Clujului. Acum au în jur de 20 de beri artizanale la tap, dar și beri unicat de la Blackout Brewing – cea mai mare berărie artizanală nomadă din țară.

Timișoara

Curtea Berarilor

La Fabrică

 Ștefan cel Mare 28

 0723.273.182

Dacă ești în Timișoara și ți se face poftă de bere, e păcat să nu treci și pe la celebra fabrică

Timișoreana, mai ales că au aici și berărie / restaurant / terasă. În meniu găsești tot ce se fermentează aici, plus tot felul de alte beri speciale, dar și multe feluri de mâncare potrivite cu ce-ai în halbă.

Iași

Foom by Nemțeana

 Alexandru Lăpușneanu 3

 0773.776.225

Foom este un loc nou deschis în Iași, este berăria celor de la Nemțeana, iar în afară de berea pe care o produc, mai au multe lucruri bune în meniu, cum ar fi tot felul de specialități la grătar. În plus, aici au loc foarte multe evenimente de toate felurile, de la concerte la teatru de păpuși și proiecții de meciuri de fotbal.

Constanța Bierhaus

 Răscoalei 1907 nr. 8

 0752.039.944

Fondat în anul 2008, restaurantul cu specific german Bierhaus are o atmosferă desprinsă din cârciumile bavareze. Amplasat în centrul orașului Constanța, această berărie are și un meniu dedicat mâncărurilor pe care le găsești în localurile de acest gen din Germania.

Karpaten susține capitolul LIFESTYLE din Zile și Nopți.

VIAȚA CA VACANȚĂ!O

karpaten.ro

Lifestyle

powered by

„Triunghiul

de Aur” al evenimentelor în modă

Fiecare lună parcă se întrece în a fi mai interesantă decât precedenta, cel puţin în zona modei şi lifestyle-ului. Octombrie 2024 nu face excepţie, ba dimpotrivă, prin trei mari evenimente care o jalonează. La primul se lucrează în Televiziunea Română, care îşi pregăteşte relansarea cu un mare spectacol, în care MODA va avea un loc aparte, niciodată ocupat până acum. Mai mult, TVR îşi doreşte să intre profund pe acest tărâm al artei şi lifestyle-ului definit de fashion-ul de mare calibru. În cadrul lansării, o să am onoarea să pregătesc un amplu show, bazat pe tendinţele acestui sezon de trecere 2024-2025 în moda internaţională, tendinţe reflectate prin intermediul creaţiilor designerilor români inspiraţi. Totul într-o super-producţie creată în studiourile TVR, înregistrată şi retransmisă LIVE şi, ulterior, inclusă în programul principal al televiziunii naţionale.

Al doilea mare eveniment este naşterea a ceea ce aspiră a deveni unul dintre viitoarele etaloane ale modei româneşti, deopotrivă în interiorul şi în afara ţării: „Mercedes-Benz BUCHAREST FASHION WEEK”. În cadrul acestuia, timp de câteva zile (15-18 octombrie), vom putea vedea cele mai noi creaţii ale unora dintre designerii români de top şi chiar propuneri ale unor importanţi oaspeţi internaţionali. Se doreşte ca brandul „MADE IN ROMANIA” să înceapă chiar să conteze, să reprezinte cu adevărat ceva, atât la noi, cât şi pe plan extern. Remarcabil este că noul MBBFW a

reuşit să ia fiinţă cu toate că aveam de zeci de ani un tragic festival - fără o reală importanţă în lumea modei, consumat în regim semiînchis -, cu un nume asemănător, doar că „Bucharest” era scris cu... K. Cu atât mai mult ţin acum pumnii noului festival.

Dacă am început luna în forţă şi o să avem un mijloc al acesteia strălucitor, să o şi finalizăm en fanfare, cu un mare show dedicat remarcabilei aniversări a 565 de ani de atestare a oraşului Bucureşti, metropolă în care am deschis ochii şi am trăit peste 50 de ani. În aceeaşi sală Le Diplomate, din istoricul hotel Athénée Palace – devenit Intercontinental –, gazda noastră de peste 14 ani, vom sărbători a 35-a ediţie a longevivului „SOIREES DE LA MODE” cu o temă aparte, unică, „BUCUREŞTI 565 –ROMANIAN COUTURE”. Va fi un moment de climax creativ pentru designerii români invitaţi. Luna OCTOMBRIE se anunţă astfel, cel puţin din acest „Triunghi de Aur” al evenimentelor - completat, sunt sigur de asta, cu multe altele -, o lună a Artei modei şi a LifeStyle-ului de înalt nivel. Ţinem aproape. Mă înclin!

Fashion event Mircea Eliade

Parfumul lunii octombrie:

„NATURAL ELEGANCE”

de la State of Mind, prin ELYSEE Perfumery

Brandul de parfumerie de nişă State of Mind sparge barierele dintre lumea CEAIULUI şi cea a PARFUMURILOR, oferind o nouă abordare, astfel încât cele două universuri par a fi complementare.

Fiecărui parfum din colecţie îi este atribuit un ceai şi invers, pe principiul: „Ceaiul este un parfum care poate degustat”. Rezultă astfel o experienţă senzorială sofisticată... mirosirea şi degustarea într-o atmosferă relaxantă, prin faptul că ceaiul face trimitere la o stare de calm şi respect. În felul acesta a apărut conceptul „camerei olfactive a ceaiului”.

NATURAL ELEGANCE este o aromă nobilă, unisex, rafinată, dar soft, fără artificii inutile, caldă şi asumată, asemenea omului modern, sigur pe el şi care nu are nevoie de show-o Ca icon, dar şi ca bază a conceptului noii arome - NATURAL ELEGANCE -, a fost aleasă una dintre cele mai iubite, complexe şi echilibrate stele din istoria cinematografiei, Audrey Hepburn, întru totul remarcabilă prin personalitate şi imagine publică.

În viziunea lui AUDREY HEPBURN, secretele frumuseţii sunt: „Pentru a avea ochi frumoşi, uită-te după persoane generoase din jurul tău. Pentru a avea o talie subţire, împarte hrana cu cei care sunt înfometaţi. Pentru a avea un păr frumos, lasă un copil să-şi treacă degetele prin părul tău. Pentru a avea o stare de linişte, plimbă-te conştientă de faptul că niciodată nu o faci singură. Frumuseţea unei femei nu stă în hainele din garderobă sau în felul cum îi stă părul, ci în ochii ei... poarta către inima sa”.

NATURAL ELEGANCE, la rândul său, exprimă olfactiv acest crez.

NOTE

Note de vârf: ceai verde Yunnan, caise

Note de mijloc: ambroxan, iasomie, osmanthus

Note de bază: patchouli, muşchi de stejar

Spirits Award, octombrie: „BLOSSOM PEACH”, prin ROBESCU 14

SPIRITS AWARD al lunii octombrie merge către

„BLOSSOM PEACH” Flavoured Gin, unul dintre cele mai aromate şi sofisticate creaţii ale renumitei şi surprinzătoarei şcoli spaniole de gin. El este inspirat direct din ecosistemul Parcului Natural SIERRA MARIOLA, cu încântătoarele sale livezi de piersici înflorite.

„BLOSSOM PEACH” a fost creat după reţete tradiţionale spaniole în renumita distilerie din Alcoy, Costa Blanca, distilarea - realizată succesiv, de patru ori - făcându-se în recipiente mici, de 250 de litri, din cupru cât mai pur, având la bază alcool rafinat din cereale alese cu o deosebită grijă. Abia apoi sunt adăugate piersicile, atent selecţionate pentru suculenţa lor, fiind cele care dau accentul principal şi prospeţimea esenţială, unică, a ginului şi, bineînţeles, ienupărul.

Rezultatul este un gin rafinat, bogat în arome proaspete, consistent la gust, cu un profil aromatic singular şi captivant. „BLOSSOM PEACH” este extrem de apreciat, indiferent că se consumă sec sau într-un tip de mixaj din varietatea nesfârşită de cocktailuri cărora le dă savoare.

Rețeta lunii: „BLOSSOM Spirit” by ROBESCU 14

50 ml „Blossom Peach” Gin / 30 ml white bitter / 5 ml apă trandafir.

CHRIS DESAY

Fashion și ecologie în spirit comunitar

Recent votat în topul 40 sub 40 pentru Climă și Sustenabilitate

și inclus în TOP 100 Global Influential Voices de către Leaders Without Borders Development Centre la Londra, Chris Desay este una dintre cele mai proeminente personalităţi care vor lua cuvântul în cadrul Climate Change Summit 2024, ce va avea loc între 15 și 17 octombrie, la București și în alte orașe din România. Britanicul este antreprenor și filantrop de renume mondial, fondator al Fundației Vayyu, din cadrul căreia fac parte două mari proiecte globale, UOCEAN 2050 și UEARTH 2050, prin care CHRIS DESAY își propune să promoveze economia circulară, al cărei impact este rezultatul acţiunilor comunitare desfășurate pe parcursul anilor în Europa, America și Asia. Preocuparea pentru protecţia naturii și responsabilizarea semenilor în raportul pe care-l întreţin cu mediul s-a fundamentat în cazul său pe experienţa acumulată în leadership-ul industriei fast fashion, care l-a condus spre înfiinţarea brandului organic de modă de lux Vayyu, centrat pe etică și sustenabilitate. A fost firesc să încercăm a afla chiar de la Chris Desay detalii despre perspectiva lui eco asupra unui domeniu asociat eminamente consumerismului, moda.

Chris, un brand reflectă, într-o anumită măsură, personalitatea celui care l-a creat, aşa că spune-mi, care este semnificația Vayyu şi motivul pentru care ai ales acest nume? Fiindcă mă duce cu gândul la „vântul” hindus, la „aerul vital” asociat cu elementele naturii...

Cred că trebuie să privim povestea în întregul ei context pentru a explica de unde a venit Vayyu... mă refer la naşterea Fundației Vayyu și, mai apoi, a lui UOCEAN și UEARTH. Pe scurt, aș spune că Vayyu a fost vehiculul prin intermediul căruia am început să dau ascultare naturii. A apărut în timpul unei pauze luată după o carieră de 10 ani în fast fashion și high fashion în Londra, în decursul căreia am văzut atât de multe lucruri în timpul călătoriilor mele prin toată Europa, prin Marea Britanie, prin Asia, prin India, încât mi-am dat seama că industria modei era extraordinar de poluantă, nu doar la nivel fizic, ci chiar şi la nivel etic. Se conduce după standarde foarte, foarte proaste în privinţa asta şi am realizat că ele sunt strâns asociate cu moda, în principal datorită comportamentului nostru de consum, din cauza a ceea ce îşi doresc oamenii... modă pasageră la prețuri mici. Iar eu mersesem pe această cale pentru o lungă perioadă de timp, adică mi-am făurit o carieră realizându-mă în acest domeniu, unde am ajuns aproape de vârf. Fiind

www.zilesinopti.ro

director artistic pentru o mare companie de modă, am observat atât de multe aspecte, încât, la un moment dat, mi-am spus: ‘Nu mai pot fi parte din asta!’. Din punct de vedere etic, aveam o problemă. Ca să fiu sincer şi realist, susţineam că iubesc natura, dar industria în care activam este a doua cea mai mare poluatoare din lume... de fapt, eu spun că este chiar cea mai mare poluatoare din lume, pentru că petrolul și gazele, care sunt oficial pe primul loc, au, totuşi, un scop, adică ne țin luminile aprinse şi mașinile în mişcare. Teoretic, şi textilele au un scop, cel puţin în parte, cum ar fi acela că avem nevoie de haine pentru a ne încălzi, dar, real, câți dintre noi îşi cumpără haine doar pentru a se încălzi? Nu, le cumpărăm mai mult pentru că sunt la modă. Așadar, în opinia mea, fashionul este cel mai mare poluator din lume, iar noi, consumatorii, îl susţinem din comoditate, nu din necesitate. Din acest motiv am decis să iau o pauză, după 10

ani în carieră, ştiind că nu mai pot continua să fiu în această industrie...

A fost ceva spontan sau ai avut un plan pregătit în prealabil?

Ei bine, m-am îmbarcat la bordul unei ambarcatiuni cu pânze și am navigat timp de șase luni, însă, până acolo, într-adevăr, mai e ceva de spus. Treptat, în timpul acelei călătorii pe care o făcusem în spaţiul fast fashion, în urma căreia devenisem cineva şi mă număram printre liderii industriei, mi-am dat seama că pierdusem exact lucrurile elementare care mă făceau... om. Asta, probabil, în acea căutare a unui confort sporit, alimentată de dorinţa mea de a nu mă întoarce niciodată la situaţia în care mă aflam atunci când m-am născut. Tatăl meu fiind refugiat, a venit în Marea Britanie în 1971, deci sunt fiul unui imigrant şi întotdeauna ni s-a insuflat ideea că trebuie să ne protejăm familia, să ne

protejăm pe noi înșine, să muncim din greu, să avem mai multe slujbe, să nu spunem nimic nimănui, să ținem capul plecat. Mi-am dat seama că, în această obstinaţie de a-mi tot creşte siguranţa propriului trai, de fapt, m-am deconectat de la natură și de la lucrurile care mă pasionau când eram copil... cele pe care mulți dintre noi le pierdem la vârsta adultă. Atunci mi-am luat șase luni libere și am încercat să aflu ce vreau în continuare de la viață, iar pe acea barcă n-am făcut decât să meditez profund, fără laptop, fără telefon, fără nimic de genul ăsta. De fapt, am încercat să dau la o parte şi să mă eliberez de toate straturile de bullshit-uri pe care tot eu mi le băgasem în cap în toţi acei ani care trecuseră. [...]

Citiţi interviul complet cu CHRIS DESAY pe www.zilesinopti.ro

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

„VISURI DE VARĂ ÎN TOAMNĂ”

Ca o sfidare a timpului, ca o nostalgie a verii şi ca o reflectare a vacanţelor în ţări exotice ce încă se află în desfăşurare, am gândit pentru această lună un editorial ludic: „Visuri de Vară în Toamnă”.

Totul a fost pus în operă în minunatul LAGOON Park, o mare de serenitate în mijlocul oraşului, un loc surprinzător şi incitant, care ne-a oferit cadrul perfect pentru această călătorie în visele şi nostalgiile noastre calde.

A rezultat o poveste senzuală şi feminină, ca un fel de „Alice în Ţara Minunilor”, în care personajele erau, cumva, nişte sirene urbane care-şi conduceau propria existenţă după legi atemporale, animate doar de bucuria de a trăi şi a o face... cu stil.

Art Director: Alin Gălăţescu / Foto: Remus Nicolaescu / Creaţii: Aleha Toncea, Alexandra Calafeteanu şi

Iza van Dee / Make-up: Raisa Gligan (echipa Mirela Vescan) / Modele: Viorica Neagu, Lili Stan, Marina Manastirli şi Potia Chérie (Londra) / Locaţie: Lagoon Park

Descoperă Qatar unde deșertul și

marea se întâlnesc!

Qatar este asemenea unei simfonii de sunete, priveliști și arome! La fiecare pas descoperi ceva nou ce te surprinde, precum: impresionantele dune de nisip fin ale deșertului care se întâlnesc cu albastrul intens al oceanului, pădurile de mangrove, insulele artificiale, cartierul Qanat, piața tradițională Souq Waqif sau rezervația de urși panda din Al Khor. Qatar nu oferă doar peisaje fascinante, ci și o lume a luxului, unde hotelurile din lanțurile internaționale își întâmpină oaspeții cu servicii de înaltă calitate, restaurantele recunoscute la nivel internațional prezintă o gamă largă de preparate inedite, iar magazinele celor mai mari branduri din lume sunt pregătite să ofere o sesiune de shopping unică.

Top 3 locații pe care să le incluzi în programul tău atunci când vizitezi Qatar! 

1.Khor Al Adaid - Marea din interior a Qatarului

Declarată rezervație naturală, Khor Al Adaid este una dintre cele mai vizitate regiuni din Qatar. Peisajul impresionant creat de întâlnirea mării turcoaz cu dunele de nisip auriu atrage mii de turiști din întreaga lume. Printre activitățile pe care le poți încerca în Khor Al Adaid se numără: safari cu mașini de teren 4x4, plimbare cu ATV-urile sau cămila, plimbare cu balon cu aer cald, kitesurfing, paragliding sau poți opta pentru activități mai relaxante, precum: înot, stat la plajă, plimbare cu caiacul sau să vizitezi o tabără de beduini pentru a descoperi stilul de viață al acestora.

2.Souq Waqif

Piața tradițională din Doha, Souq Waqif este locul perfect pentru a descoperi tradițiile și istoria acestei țări fascinante. În timp ce te plimbi pe străduțele colorate, vei observa numeroase magazine cu produse artizanale, condimente, dar și zone de relaxare, clădiri cu o arhitectură fascinantă, poți admira celebrii șoimi folosiți la vânătoare și, de asemenea, poți încerca preparate culinare tradiționale, în piață fiind numeroase restaurante și cafenele.

3.

Pădurea de mangrove Al Thakira

Această rezervație naturală este locul ideal pentru a te bucura de o experiență unică alături de cei dragi. Puteți explora pădurea de mangrove Al Thakira în timpul unei plimbări cu caiacul. Al Thakira, cunoscută și sub numele de Al Dhakira, este una dintre cele mai vechi păduri de mangrove, fiind locul perfect pentru a admira diferite specii de păsări, pentru a vă bucura de o zi relaxantă, dar și pentru a face fotografii impresionante.

Așa cum v-a obișnuit deja, echipa Karpaten Turism este pregătită să aducă mai aproape de turiștii români destinații unice, iar cea mai nouă destinație adăugată în portofoliu este impresionantul Qatar. În perioada decembrie 2024 – mai 2025, Karpaten Turism, alături de compania aeriană HiSky, vor opera în premieră națională zboruri charter săptămânale pe ruta București – Doha. Pachetele pornesc de la doar 389 euro/ persoană și includ: cazare 7 nopți cu regimul de masă ales, transport cu avionul, bagaj de cală și bagaj de mână, transferuri locale și asistență turistică.

www.karpaten.ro

Șase designeri must-see la Romanian Jewelry Week

Romanian Jewelry Week se apropie, iar anul acesta suntem încântați să prezentăm o selecție diversă de designeri care depășesc limitele bijuteriei contemporane. Fiecare artist aduce o perspectivă unică, inspirându-se din natură, cultură și experiențe personale. Iată șase designeri pe care nu trebuie să îi ratezi, care îți vor captiva imaginația și îți vor îmbogăți aprecierea pentru arta bijuteriei.

Aysa

/ Olanda

Seria de cactuși și ciuperci a Aysei își are rădăcinile într-o fascinație pentru soluțiile impresionante ale naturii de a prospera în medii diferite. Deși extrem de diferite ca înfățișare, aceste organisme împărtășesc tehnici intrigante de supraviețuire. Piesele ei își propun să capteze esența lumii din jurul nostru și să o reinterpreteze într-o manieră atemporală și modernă, creând o conexiune mai profundă cu natura.

Anne Luz castellanos / Venezuela

Călătoria Annei a început cu piese dintr-un pian distrus, conducând-o să exploreze relația delicată dintre viață și moarte. Prin arta ei, caută să ofere o voce speciilor dispărute și celor pe cale de dispariție, transformând instrumente uitate în bijuterii frumoase, care ne amintesc de responsabilitatea noastră de a proteja planeta.

Posthuma

celine Poudroux / Franța

Colecția „Culottée: Unveiled Intimacy” onorează spiritul îndrăzneț al artiștilor. Fiecare bijuterie dezvăluie esența frumuseții umane, împletind curajul artistic cu reprezentări stilizate ale corpului. Această colecție nu doar celebrează frumusețea, ci și onorează bravura inerentă procesului creativ.

Daniela cățoi / românia

Demersul artistic al Danielei reprezintă o călătorie spre introspecție și conștientizare de sine. Se inspiră din mediul înconjurător, folosind liniștea dimineților pentru a reflecta asupra interconexiunii dintre oameni și natură. Lucrările ei încurajează o înțelegere mai profundă a împrejurimilor noastre, amintindune de frumusețea găsită în fiecare detaliu.

Gena tudor / românia

Gena explorează rolul integral al simbolurilor feminine în cultura umană. Colecția ei reflectă evoluția statutului femeilor de-a lungul istoriei, celebrând atât provocările, cât și progresele realizate. Fiecare piesă servește ca un memento al puterii, îngrijirii și frumuseții inerente feminității.

Gabriel Farrugia / malta

Lucrările lui Gabriel revitalizează tehnicile antice ale pictării perspectivei și prelucrării metalului. Prin combinarea acestor metode, creează bijuterii care reflectă arhitectura contemporană a Milanului, onorând în același timp tradițiile artistice ale trecutului. Piesele sale servesc ca un pod între istorie și modernitate, invitând privitorii să aprecieze relația complexă dintre artă și arhitectură.

La Biblioteca Națională a României poți cunoaște, începând cu 2 octombrie, acești designeri extraordinari și poveștile lor unice. Cu peste 230 de designeri și mii de piese de bijuterie contemporană expuse, Romanian Jewelry Week este un eveniment pe care nu vrei să-l ratezi.

O potecă spre Sfânta Ana

Despre proiectul care a participat la concursul de arhitectură „Nature Paths”, din cadrul celei de-a 7 ediții a Bienalei de arhitectură Arhitectura.6 2024, câștigând Premiul Special „HUMAN +/- NATURE” ne povestește autorul, arhitectul KORODI Szabolcs:

Investiția face parte dintr-un program amplu de dezvoltare a infrastructurii de vizitare, denumit: Centru eco-turistic Lacul Sfânta Ana și Tinovul Mohoș. Printre poiectele care se execută în paralel cu reabilitarea potecii ecoturistice din Tinovul Mohoș se numără și construirea centrului ecoturistic, echiparea cu mobilier urban a traseelor turistice din rezervație, amenajarea de parcări ecologice, loc de joacă cu specific eco-turistic, toate în curs de execuție.

Beneficiarul lucrării, Asociația Pro Szent Anna, este o organizație non-guvernamentalã care are ca obiectiv principal promovarea

Lacului Sfânta Ana și a Tinovului Mohoș, preocupatã în identificarea, conștientizarea și rezolvarea problemelor microregiunii, respectiv formarea unei atitudini responsabile din partea comunitãții.

Suprafața Tinovului Mohoș este strict protejată, conform planului de management al ariilor naturale protejate ROSCI0248 - Tinovul Mohoș - Lacul Sf. Ana,

DESIGN/ ARHITECTURĂ

al Rezervației Tinovul Mohoș, și este alcătuită din habitate de turbării și mlaștini, într-o formă naturală, în stare de conservare favorabilă. Aceste suprafețe adăpostesc cea mai mare parte din speciile de interes comunitar, pentru care a fost desemnat situl de importanță comunitară, între altele, o serie de planterare,relicteglaciare.Înaceste suprafețe se interzice desfășurarea oricăror activități umane, cu excepția celor de cercetare, educație și ecoturism. Accesul pentru turiști este permis doar pe poteci special amenajate.

În locul unei poteci simpliste existente, din lemn de brad, proiectul și-a propus impunerea unui concept nou, integrat activității specific ecoturistice.

Traseul leagă patru puncte de referință, fiecare amenajat special, unic: zona de intrare, unde se adună turiștii și se face o prezentare generală a sitului, cele două lacuri vizitabile din tinov, și zona de ieșire, unde se trag concluziile în urma celor văzute.Întreeleexistătreisegmente de poteci, diferite în configurație, aspect, secțiune: prima o potecă mai amplă, cu balustradă pe o parte, a doua mai puțin lată și fără balustradă, a treia din pontoane mici. Toate sunt fragmentate geometric și se adaptează vegetației. De-a lungul traseului întâmpinăm perspective incitante, la fel și efecte de surpriză, generate de schimbările direcției traseului. Prin concepția ei, poteca se dizolvă treptat în tinov, în vegetație.

Pe malul celor două lacuri, «ochiuri de apă» prezentate vizitatorilor, dintre zecile din tinov, la prima s-a creat un ponton mai amplu, unde vizitatorii în grup mai mare se pot mișca mai liber.

PAGINA

DESIGN/ ARHITECTURĂ

La al doilea ponton, conceptul s-a axat pe ideea de liniște, contemplare, odihnă. Traseele și zonele amenajate mai ample sunt echipate pe alocuri cu panouri de informare și locuri de șezut. Materialul folosit la amenajări a fost exclusiv lemnul de stejar, care rezistă în timp în acest mediu. Prin soluțiile aplicate, persoanele cu handicap locomotor au acces până la lacul al doilea”.

Juriul concursului a considerat că acesta este unul dintre proiectele care se apropie cel mai mult de tematica bienalei, apreciind faptul că se substituie contextului, propunând o soluție neutră și reversibilă, care facilitează accesibilitatea și relația directă a utilizatorului cu un cadru natural excepțional. Proiectul, prin sobrietatea intervenției și reținerea formală, poate deveni un exemplu de bună practică și pentru alte zone naturale protejate.

DESIGN/ ARHITECTURĂ

Bienala Arhitectura.6, cu tema

Human+Nature, și-a început periplul prin cele opt orașe în care se va desfășura până la jumătatea lunii noiembrie.

Weekendul de deschidere a fost la Brașov, în 6-8 septembrie, unde timp de trei zile, publicul a fost invitat să participe la activități interdisciplinare, care au strâns experți și persoane interesate de subiectele dezbătute.

Au urmat vernisaje și ateliere la Sfântu

Gheorghe, Miercurea Ciuc și Gheorgheni, iar acum expozițiile se află la Odorheiu

Secuiesc, unde vor putea fi vizitate până pe data de 14 octombrie. De aici se vor muta la Sibiu, unde timp de o săptămână, între 15-23 octombrie, Bienala Arhitectura.6 va găzdui o serie de evenimente deschise gratuit publicului larg: vernisajele proiectelor concurs, vernisaj foto, expoziție de urbanism, conferințe și dezbateri, atelier dedicat copiilor, proiecții de filme documentare și seară de film UrbanEye. De la Sibiu va continua la Târgu Mureș, unde între 24 și 1 noiembrie, vă invităm să participați la conferința Talks About Human Nature, la expoziții de arhitectură și fotografie, la ateliere dedicate copiilor și proiecții de film.

În noiembrie, Bienala Arhitectura.6 continuă vernisajele expozițiilor la Reghin și Râmnicu Vâlcea.

Bienala Arhitectura.6 este un proiect cultural inițiat în parteneriat de Ordinul Arhitecților din România Filiala BrașovCovasna-Harghita, OAR Filiala Sibiu-Vâlcea și OAR Filiala Mureș și susținut de Ordinul Arhitecților din România din timbrul de arhitectură.

Calendar și detalii pe site-ul evenimentului: www.arhitectura6.ro

Autor principal | Lead architect: arh. KORODI Szabolcs| VALLUM SRL Coautori | Co-authors: arh. BIRÓ Katalin| VALLUM SRL

PAGINA 108

Noaptea Groazei: Jocuri video must-play de Halloween

Sărbătorirea Halloween-ului, în 31 octombrie, a devenit mai mult decât o ocazie pentru petreceri tematice, este o tradiție în care onorăm spiritele bune sau le alungăm pe cele rele. Deși vânătoarea de fantome poate părea ceva scos din filmele Horror americane, iată că nu suntem chiar la atât de mare depărtare de a o experimenta chiar noi. Nu este nevoie de vreun echipament special, ci doar de un computer. Astfel, următoarele jocuri video promit să te introducă în lumea macabrului, fie că vrei să joci singur sau cu prietenii:

În PHASmOPHObiA, jucătorul preia rolul de vânător de fantome. Ai la dispoziție mai multe locații - case, închisori sau spitale -, toate fiind bântuite. Misiunea este cea de a investiga activitatea paranormală astfel încât să descoperi tipul de fantomă cu care te întâlnești. Scopul final nu este de a exorciza spirite, ci de a strânge dovezi ale existenței supranaturale.

DeVOUr are o atmosferă similară, dar de data aceasta, rolul jucătorului este de a opri spectrele malefice. Astfel, stafia trebuie invocată printr-un ritual complex, care necesită atenție și răbdare. Cu cât progresul către procesul de exorcizare este mai avansat, cu atât demonul este mai nervos și brutal.

DemONOLOGiSt se aseamănă foarte mult cu Phasmophobia, dar adaugă experienței o mai mare varietate de evenimente paranormale. De aceea, jocul devine atât o activitate de investigație, cât și o strategie de utilizare a instrumentelor care să detecteze duhurile și, cu ceva noroc, să le și elimine.

PAciFY presupune explorarea unei locuințe bântuite, o fată posedată fiind cea care te va bântui. La început va părea inofensivă, dar cu cât avansezi, cu atât ea va deveni mai agresivă, iar singura cale de scăpare este de a căuta moduri de a o liniști. Unul dintre acestea este de a prinde păpușile sale, care fug prin toate colțurile casei, urmat de multe alte provocări stranii.

biGFOOt nu este jocul tipic de vânătoare de fantome, dar se aseamănă cu acestea. Legendarul personaj este cunoscut ca fiind un uriaș acoperit de blană, care trăiește în zonele montane din America de Nord și care nu ezită să-i ucidă pe vizitatorii teritoriului său. Jucătorul este cel care încearcă să atragă această creatură spre a o elimina, întreg procesul fiind unul solicitant și complicat.

Acestea fiind spuse, indiferent că ești fan al jocurilor Horror sau cauți doar să experimentezi noaptea groazei într-un mod inedit, aceste VG-uri te vor transporta direct în mijlocul unei nopți de Halloween de neuitat. Testează-ți curajul și pregătește-te pentru fiori pe șira spinării!

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

„TRANSILVANIA FASHION FESTIVAL” 2024

Evenimentul lunii în lumea modei românești a fost, fără îndoială, ediția a IV-a al International Transilvania Fashion Festival. În aceeași locație de vis, reprezentată de esplanada Cazinoului din Cluj, acesta a reușit să concentreze un număr impresionant de designeri, din 10 țări, printre care Italia, China, Ţările de Jos, Egipt, Germania, Moldova și, bineînțeles, România.

Mai mult, evenimentul s-a făcut remarcat inclusiv prin volumul impresionant de colecții, aproape 50, prezentate pe parcursul a trei zile. De asemenea, organizatorii au reușit să aducă anul acesta pe podium toate universitățile cu secții de modă din România - Cluj / Timișoara / Arad / București -, dar și din Republica Moldova, rezultatul fiind unul cu totul excepțional.

În final, s-a dovedit a fi un regal, o odă românească și internațională adusă modei, de foarte bun nivel și cu un mare potențial de dezvoltare. Deja sunt anunțate patru zile de show-uri pentru 2025.

K ati Szalai

1. Costume de zi și sărbătoare din patrimoniul național colecția Sebastian Paic-Apan

R aul Matiș 7. Univer sitatea Națională de Arte

R aluca Soare 4. T esutto-Adrian Iliescu 5. Svetlana Cervinschi

8. Univ ersitatea Națională de Arte București 9. Teodor a Ciorna 10. Sanja VelickovicSerbia

V ocational High School of Textile and Leather Product „Ivan Bogorov”PlovdivBulgaria 12. The SinoUK F ashion and Design School of Zhejiang Fashion Institute of Technology

China

Mihnea Co vaci 16. Anc a Manea

Univ esitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca 14. Facultatea de Design, Universitatea „Aurel Vlaicu”Arad

Carmichael

ieldOlanda

Tudor Halațiu 4. F abian

FerriItalia

Anca Z aharia

Ev elin FinkUngaria

Kinga Var ga

Alex Crismăreanu 9. Inga Br agaru 10. P aula Palm 11. Daniel R adu

12. Via Mon te NapoleoneItalia 13. Ale xandra Constantinescu

Oksana Schlee KeilGermania

R ăzvan 16. Romaniț a Iovan

BRAȘOV

Salut, Brașov!

Adina cHiRVASĂ

Povești culturale într-un

Brașov colorat… în

Redactor-șef Zile și Nopți Brașov

Proiecții de filme, spectacole de operă, concerte de muzică clasică și multe ateliere. În octombrie, orașul ne așteaptă cu evenimente pentru toate gusturile și vârstele.

La Teatrul „Sică Alexandrescu”, luna se deschide în linie clasică, mai exact cu „Bolnavul închipuit”, de Moliere, în 4 octombrie, și „O noapte furtunoasă”, de I.L. Caragiale, în următoarea seară. Luna continuă cu alte spectacole intrate recent în repertoriul instituției, însă aduce și o premieră – „Emigranții”, de Slawomir Mrozek, în data de 16 octombrie. Piesa lui Mrozek pune în lumină condiția emigrantului, într-un subsol sordid, prin dialogul dintre doi colegi de apartament, AA – intelectualul și XX –muncitorul. Pe scurt, este un spectacol despre om și condiția umană, dar cum este tema reflectată rămâne să vedeți la TSA, în a doua jumătate a lunii.

Pentru pasionații genului, luna octombrie se anunță plină la Opera Brașov. Primul spectacol este „Silvia”, de E. Kalman, în 4 octombrie, iar luna se va încheia cu impresionanta „Tosca”, de G. Puccini. Nu întâmplător. 2024 este anul Puccini, dat fiind că se împlinesc 100 de ani de la trecerea în neființă a celebrului compozitor.

Și Filarmonica anunță o lună bogată în evenimente, pe 3 octombrie, în Sala Mare, va avea loc un concert simfonic sub bagheta dirijorului Mircea Pădurariu. Solista serii va fi pianista Aurelia Vișovan, iar agenda serii este alcătuită din lucrări de Beethoven și Mozart. Luna continuă cu alte spectacole cu invitați de seamă și un repertoriu din care nu lipsesc Debussy, Respighi sau Bach. Melomanii pot urmări programul fie pe paginile de socializare, fie pe site-ul instituției.

Dacă vreți filme, octombrie se anunță mai

bogată decât oricând. Festivalul CULMEa propune cinci zile de proiecții de film pe teme de mediu pentru copii și tineri, între 16 și 20 octombrie. În plus, pe parcursul celor cinci zile vor avea loc activități conexe pentru publicul tânăr: ateliere de colaje, lecții de recondiționat biciclete etc. Toate acestea vor avea loc în locuri precum Olimpia – Muzeul Sportului și Turismului Montan, Muzeul de Artă, spațiul de dialog cultural Zvon și Cinema Modern. În plus, festivalul se va extinde și la nivelul județului, prin proiecții dedicate pentru comunitatea de copii Edubuzz din Augustin și Casa Bună din Sânpetru. Să nu uităm de TIFF. Va fi în perioada 4-6 octombrie și aduce în oraș filme românești și străine în premieră, un cine-concert, mulți invitați speciali și programe pentru copii. Caravana ajunge în Centrul Cultural Reduta, Cinema

One Laserplex din Coresi Shopping Resort și la Centrul Cultural Apollonia, cu un program consistent, dar de neratat sunt Moromeții 3 (r. Stere Gulea) în 4 octombrie, în prezența echipei și

Anul Nou care n-a fost, debutul în lungmetraj al regizorului Bogdan Mureșanu. Echipa filmului va fi prezentă la Brașov.

Luna octombrie se încheie la Brașov în forță, cu Dracula Film Festival (30 octombrie-3 noiembrie), care aduce filme de scurt și lungmetraj pe teme horror, SF, thriller, supranaturale, comedii negre, animații, filme experimentale sau culte. Plus competiții pentru tinerii pasionați de cinematografie și telefoane, precum Dracula Digital. Și fiori reci pe șira spinării, căci să o recunoaștem, uneori tot ni se mai face frică de câte ceva. Din noiembrie vom simți aceiași fiori reci, dar din cauza frigului, pentru că la Brașov, toamna lasă locul iernii. Dar despre asta, altădată.

O poveste despre

Milioane de oameni celebrează Halloween-ul în 31 octombrie, cu costume, trick-or-treat sau petreceri tematice. Probabil cea mai cunoscută sărbătoare după Crăciun (și concurată doar de Crăciun la capitolul obiecte tematice comercializate), Halloween-ul, dincolo de promovarea din filmele americane, are în spate povești și rituri interesante, ce se pierd în negura timpului.

Înapoi în istorie. De unde vine

Halloween-ul

Numele provine din limba engleză, de la expresia All Hallows’ Even, numele sărbătorii creștine a tuturor sfinților, sărbătoare cu care Halloween-ul a devenit asociat în țările unde predomină creștinismul occidental — catolic și protestant, unde ziua tuturor sfinților este sărbătorită pe 1 noiembrie. În Brașov, în 1 noiembrie nu avem ca tradiție Halloween-ul, pe care l-am adoptat, însă avem Luminația în 1 noiembrie.

Revenind, rădăcinile Halloween-ului se regăsesc într-o festivitate celtică pe nume Samhain, care era un fel de hotar între sfârşitul verii şi intrare în anotimpul rece. Pentru populaţiile celtice era un festival al umbrelor, o ocazie specială de a intra în contact cu fiinţele de pe celălalt tărâm, era momentul când se aprindeau focuri sacre, se lăsau daruri ritualice, se făceau profeţii. Concret, pentru vechii celți, la 1 noiembrie începea anul nou, dar în noaptea de dinainte, ei credeau că granița dintre lumea aceasta și cea de dincolo este slăbită,

TEXT DE ADINA CHIRVASĂ

Halloween

permițând spiritelor, bune sau rele, să o traverseze. Spiritele înlesneau și posibilitatea de a citi în viitor, iar în timpul celebrării, celţii se costumau, îndeosebi cu piei de animale şi încercau să-şi ghiceascã unul altuia viitorul. Ulterior, majoritatea teritoriului celtic a fost cucerit de romani, astfel că sărbătoarea celtică a căpătat și alte influențe. Două sărbători romane sunt combinate cu Samhain-ul celtic. Prima este Feralia, o zi din octombrie în care romanii îi celebrau pe morţi, iar a doua era cea în onoarea Pomponei, zeiţă romană a pomiculturii, având ca simbol un măr. Potrivit Historia, în anul 609, papa Bonifaciu al IV-lea transformă panteonul roman în loc de onoare al martirilor creştini, iar Ziua Tuturor Martirilor apare în calendarul creştin. Mai târziu, Grigore al III-lea extinde sărbătoarea la Ziua Tuturor Sfinţilor şi Martirilor, stabilind data la 1 noiembrie. Apoi, 2 noiembrie devine Ziua Sufletelor, serbată tot cu focuri uriaşe, parade şi măşti. All Saints’ Day se mai numea şi All-hallows sau all-hallowmans, iar seara de dinainte All-hallows Eve și, în cele din urmă, Halloween. La început, în noua lume, pe continentul american, unde imigranții au dus sărbătoarea, ea avea un caracter mai restrâns. În timp, însă, și în amestecul cu credințele locale, a rezultat o variantă distinctă a sărbătorii și treptat, ajunge să fie secularizată, prin diversele petreceri și parade.

Lanterna lui Jack

Simbolul suprem al Halooween-ului este dovleacul sculptat și el a luat locul napului sau cartofului pe care irlandezii obișnuiau să le sculpteze pentru a-şi face felinare care să-i păzească de spiritele rele şi mai ales de Jack cel-fără-de-odihnă. Ulterior, când imigranții ajung pe tărâm american, își dau seama că este mult mai ușor de prelucrat un dovleac, așa că îl adoptă pentru a-şi face felinare. Jack o’Lantern, dovleacul luminat şi sculptat în prezent, își trage originea dintr-o legendă pe care o amintim pe scurt și aici. Se spune că Jack era un om avar,

bețiv și nelegiuit, pus pe farse. A îndrăznit într-o bună zi să-l provoace chiar pe Necuratul, pe care l-a ales ca partener de pahar. Cum nu voia să plătească pentru băutură, îl păcăleşte pe acesta să se transforme într-o monedă ca să achite datoria. Dar păstrează o vreme moneda, eliberându-l doar cu condiţia să nu-l deranjeze timp de un an. Jack nu se potoleşte după această farsă şi îi mai întinde o capcană. Îl convinge pe diavol să se urce într-un măr, după care Jack împânzeşte locul cu zeci de cruci şi crestează semnul crucii pe scoarţă, astfel încât să nu mai poată coborî. Disperat, diavolul îl întreabă pe Jack ce îi poate oferi ca să-l elibereze, iar Jack îl pune să promită că nu-l va primi în iad. Diavolul consimte, iar Jack se ţine de cuvânt şi îl lasă liber dând la o parte crucile. Însă vine momentul în care Jack îşi dă obştescul sfârşit. În rai nu este primit pentru că a avut o viață plină de răutate, în iad diavolul nu-l primește, pentru că așa a cerut chiar el. Nu are unde să se ducă, rămâne hoinar pe drumul dintre iad şi rai pentru eternitate și înfricoşat, îl întreabă pe diavol cum se va descurca fără nicio făclie care să-l călăuzească. Diavolul îi aruncă o flacără din adâncurile arzânde, iar Jack introduce jăraticul încins într-un nap scobit, napii reprezentând, spune legenda, una dintre mâncărurile sale preferate. De atunci, zgârcitul Jack cutreieră lumea fără a-şi găsi pacea, izgonit şi din rai, şi din iad, având drept companion doar napul prefăcut în felinar. În prezent, în SUA, de exemplu, fiecare casă are pe peluză mai mulți dovleci sculptați. Și în România a fost adoptat acest obicei, iar magazinele abundă de decorațiuni de acest gen. Le găsești încă din luna septembrie, în diferite mărimi, din ceramică pictată sau diverse alte materiale.

Costumele de Halloween

Tot specific Halloween-ului sunt costumele. Vechii celți se costumau în piei de animale în jurul focurilor imense. Sacrificau băutură și mâncare pentru a îmbuna spiritele, care puteau să-ți iasă în cale în toiul nopții. Pentru ca ele să nu te recunoască trebuia să porţi o mască. Ulterior, în Evul Mediu,

aparițiile spiritelor dobândesc o dimensiune mai degrabă satanică, iar sărbătoarea își întărește astfel superstițiile. În prezent, copiii se maschează în vrăjitori, mumii sau alte personaje și colindă pe la case întrebând „Trick or Treat?” (Păcăleală sau dulciuri?), ca o amenințare că dacă nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsă.

Obiceiul a fost larg adoptat și de către adulți, care participă la parade sau petreci, în județul Brașov, cea mai cunoscută fiind petrecerea tematică de la Castelul Bran.

Costumele de Halloween sunt tradițional modelate după figurile supranaturale, monștri, schelete, fantome, vrăjitoare și diavoli. De-a lungul timpului, printre costumele folosite au apărut și cele ale unor personaje fictive, celebrități la ordinea zilei și figuri precum prințesele sau luptătorii ninja.

Halloweenul în lume

Fiind una dintre cele mai vechi sărbători din lume, Halloweenul este acum sărbătorit în foarte multe țări de pe glob, cele mai cunoscute fiind Irlanda, Statele Unite, Canada, Puerto Rico și Regatul Unit, iar ocazional în unele părți ale Australiei și Noua Zeelandă. În America de Nord și Canada își menține cel mai înalt nivel de popularitate.

Foto:

Cum ne îmbrăcăm pentru petrecerea de Halloween

Halloween-ul fără costume nu e Halloween, așa că indiferent dacă alegeți o petrecere publică sau una privată, costumul este obligatoriu. În funcție de personalitate și stare (de ce nu?), puteți opta fie pentru costume haioase, fie pentru un outfit înfricoșător. Iată mai jos câteva propuneri simple, fie ele spooky sau amuzante, care pot fi adaptate inclusiv pentru copii.

Ideile clasice: Vampir, schelet sau pirat

Cel mai purtat costum rămâne, fără îndoială, vampirul. Vei avea nevoie de un costum, pelerină, colții ascuțiți și accesorii speciale. Cel mai greu de realizat la acest outfit rămâne totuși, machiajul: tonuri de negru, alb, gri și urme de sânge lângă buze. Unul dintre cele mai purtate costume de Halloween, după vampirul însetat de sânge, desigur, rămâne piratul. Un petic pe un ochi, un batic legat pe cap, o cămașă ponosită, costumul e ușor de realizat. Scheleții sunt și ei din aceeași categorie a „celor mai purtate” costume. Sunt mai greu de făcut cu ce ai prin casă, dar magazinele și site-urile abundă cu oferte pentru această idee.

Personaje Disney

Universul Disney se îmbogățește permanent cu personaje haioase, prințese neînfricate sau delicate, dar și răufăcători, animale fermecate sau obiecte vorbitoare. Poți alege fie din personajele clasice, fie te poți inspira din poveștile mai noi. Oricum ar fi, nu dai greș cu o astfel de ținută, fie că alegi Cenușăreasa, Albă ca Zăpada, The Mandalorian sau, de ce nu, Cruella deVil.

Gomez și Morticia Addams

Addams

Una dintre cele mai îndrăgite costumații pentru petrecerile de Halloween, Morticia Addams este și foarte simplu de întruchipat cu atitudinea potrivită. Poți să optezi pentru orice rochie neagră și lungă, la care ai nevoie de peruca neagră, accesoriile și, dacă este posibil, un buchet de trandafiri în număr par, uscați sau din plastic. Alături de Morticia, Gomez Addams trebuie să poarte un costum fie violet, fie negru cu dungi albe, o freză întinsă pe spate cu ajutorul unui fixativ sau gel, dar și o mustață asemănătoare caracterului. Să nu o uităm pe Wednesday Addams, cu al său costum negru de școlăriță, la care musai este nevoie de codițele împletite.

Personaje din seria Harry Potter

Și dacă tot suntem la categoria personaje de poveste, poți lua în calcul și seria Harry Potter, mai mult decât ofertantă atunci când vine vorba despre personaje malefice. Lordul Voldemort nu se va demoda niciodată, asta e clar. Prea multe nu sunt necesare: o pelerină lungă și un machiaj pe măsură. Nu uitați de bagheta magică!

mult

asta e clar. Prea multe nu sunt

Acestea sunt doar câteva sugestii. Când vine vorba despre costumații, doar imaginația este limita, pentru că o ținută pentru Halloween putem încropi și cu ce avem prin șifonier.

încropi și cu ce avem prin șifonier.

Halloween-ul din bucate: Ce delicii trebuie să avem pe masă la această sărbătoare

Orice sărbătoare e prilej de reunire a familiei, dar la fel de bine poți invita și prietenii dragi pentru a vă bucura de mâncare și băutură. Halooween-ul e mai mult decât ofertant și, cu puțină imaginație, poți transforma meniul obișnuit într-unul cu tematică de Halloween. Gândește-te doar la micuțele măsline negre, care pot orna – sub formă de păienjeni – orice salată făcută în casă.

Însă Halloweenul, așa cum a fost el popularizat de americani, are câteva elemente care nu trebuie să lipsească de pe nicio masă la o astfel de sărbătoare. Iată câteva dintre ele:

Plăcintă cu dovleac

Placinta de dovleac este poate cea mai cunoscută mâncare de Halloween. Condimentată cu scorțișoară, nucșoară și ghimbir, plăcinta cu dovleac este un desert adorat. O poți prepara chiar la tine în casă, după rețete dintre cele mai diverse pe internet, sau o poți cumpăra gata făcută de la magazin.

Mere caramelizate

Halloween. Iar pe porumb e chiar yummi. Este unul dintre cele mai ușor de preparat și de gustat alimente tradiționale de Halloween! Necesită doar popcorn, sare, unt, zahăr brun deschis, vanilie. Însă poți foarte bine folosi ulei de cocos, pudră proteică de ciocolată, la care să adaugi nuci și semințe ușor îndulcite cu sirop de arțar.

Pâinea cu mere

Cu sezonul merelor în plină desfășurare în lunile septembrie și octombrie, ar fi și păcat să nu aveți popularul și tradiționalul aliment de Halloween. Este moale și pufoasă, cu bucăți de mere crocante și dulci, alături de zahăr brun și scorțișoară. Are arome de toamnă din belșug și este una super ușor de făcut! Pur și simplu amesteci toate ingredientele, apoi stratifici cu mere și amestecul de zahăr.

Fie că le-ai făcut singur și le-ai împărțit sau doar le-ai mâncat cu familia de Halloween, merele caramelizate sunt un aliment tradițional de Halloween care se mănâncă cu tot felul de „adaosuri”, cum ar fi nuci, ciocolată și multe altele.

Porumb caramelizat

Caramelul este un jucător important atunci când vine vorba de dulciurile tradiționale de

Candy Corn

Mâncarea tradițională de Halloween nu ar fi la fel fără candy corn. În fapt, o bomboană mică, în formă de piramidă, de obicei împărțită în trei secțiuni de culori diferite, cu o textură ceroasă și o aromă bazată pe miere, zahăr, unt și vanilie.

Le puteți face în casă, antrenându-i și pe cei mici în amestecarea, combinarea și împărțirea ingredientelor. Sigur se vor distra!

Home of the #AftărPeople Come party with the locals!

Strada Mihail Kogalniceanu Nr. 13, Bl C2, Brasov, Romania

Halloween party: ce băuturi turnăm în pahare

Pe lângă mâncărurile tradiționale de Halloween, și băutura este importantă, dacă vrem o sărbătoare ca la carte, „asezonată” cu decorațiunile puse pe oriunde în casă. Deorațiunile joacă un rol important, însă, și în cazul băuturilor - orice cocktail simplu se transformă într-o băutură specială pentru sărbătoarea de la finalul lui octombrie.

Black Magic Margaritas

Pentru acest cocktail ai nevoie de 2 linguri zahăr brun, 120 ml tequila, 60 ml triplu sec, jumătate de cană de suc de lămâie, colorant alimentar, felii de lime, pentru ornat, și gheață. Împare tequila, triplu sec și sucul de lime în două pahare și amestecă-le. Adaugă colorant alimentar până când se obține culoarea neagră dorită, gheață și decorează cu o felie de lime.

Cocktail zombie

Cocktail zombie necesită câte 30 ml de rom, rom negru, lichior de piersici, o cantitate dublă de suc de portocale și o linguriță de suc de lămâie, plus un shot de rom Havana. Se amestecă într-un shaker de cocktail toate tipurile de rom cu sucul de portocale, lichiorul și sucul de lămâie. Întrun pahar pune mai întâi gheața, toarnă băutura preparată și ornează cu felia de portocală.

„Bloody Witch”

Idei de băuturi de Halloween pentru copii

thelittleepicurean.com

Pentru „Bloody Witch” ai nevoie de 50 ml vodka, 25 ml sirop de grenadine, 15 ml suc de lămâie și gheață. Peste gheața pusă în pahari torni ingredientele exact în ordinea de mai sus, amesteci bine și îl vei servi cu o felie subțire de lămâie pe marginea paharului.

sprinklesandsprouts.com

În cazul copiilor, alcoolul iese din discuție, însă opțiuni sunt nenumărate și pentru ei. Ne oprim la două opțiuni, cu ingrediente care sigur se găsesc în casa fiecăruia în această perioadă. Prima variant este smoothie de dovleac pentru care ai nevoie de dovleac, lapte sau iaurt de vanilie, patina scorțișoară, nucșoară, 2 lingurițe de zahăr brun, plus, desigur, cuburi de gheață.

O băutură gustoasă și extrem de sănătoasă, ideală pentru Halloween dacă decorezi paharul, este compotul de fructe. Poți încerca compot de gutui, de vișine, piersici, struguri etc.

Dacă vrei ceva mai sofisticat pentru copil, poți încerca un cocktail pe bază de morcovi, suc de portocale, ananas, iaurt grecesc, mango și miere. Îl va adora!

Castelul Bran. Castelul lui Dracula?

Întreabă orice străin ce știe despre Transilvania. Îți va răspunde automat că este locul în care se află Castelul lui Dracula. Așa ne știu străinii peste hotare, prin asocierea cu faimosul conte vampir Dracula, creat la sfârșitul secolului al XIX-lea. Iar Castelul lui Dracula este pentru ei Castelul Bran.

În realitate, Castelul Bran (aflat la aproximativ 30 de km de Brașov) nu are nimic de-a face cu personajul fictiv al lui Bram Stocker. De altfel, autorul celebrului roman nici n-a călcat vreodată pe aici și Castelul Bran nu este menționat explicit în volum. Totuși, Castelul Bran are o istorie reală interesantă și este legat și de regii României.

Obiectivul care veghează ținutul de la înălțime, de

aproape șase secole și jumătate

În primele decenii ale anilor 1200, cavalerii teutoni primesc de la regele Ungariei, Andrei al IIlea, Țara Bârsei din Transilvania, unde construiesc o fortăreață. Nu s-a păstrat aproape nimic din acea construcție, iar teutonii sunt izgoniți ulterior din regiune. Însă istoria oficială a celui mai cunoscut obiectiv turistic din țară (aflat la 35 km de Brașov) începe în 19 noiembrie 1377, când Ludovic I de

Anjou a emis un act prin care locuitorii

Brașovului (Kronstadt – Orașul Coroanei) primesc privilegiul construirii unui castel. Acest document îndeamnă sașii din întreaga regiune a Brașovului să participe la construcția castelului

Bran. Castelul, finalizat în 1388, va îndeplini

și funcția de vamă, între Transilvania și Țara Românească, și de fortăreață de pază împotriva atacurilor otomane.

În anul 1427, castelul Bran a trecut din proprietatea scaunului Brașovului în cea a Coroanei Ungariei, care a finanțat lucrările de fortificare și de extindere. În 1498, cetatea Branului a fost închiriată de regalitatea maghiară către Scaunul Brașovului. În 1836 Castelul Bran și-a pierdut importanța strategică și militară, deoarece frontiera dintre Țara Românească și Transilvania a fost modificată.

În semn de preţuire faţă de Regina Maria a României Mari, Consiliul orăşenesc al oraşului Braşov decide donarea Castelului Bran la data de 1 decembrie 1920. Restaurat între anii 19201927, Castelul Bran a fost transformat într-o frumoasă reşedinţă de vară, cu parc şi alei de promenadă, lac, terase, fântâni, tot atunci construindu-se şi Casa de ceai. La moartea reginei, în 1938, castelul a fost moștenit de către fiica sa preferată, principesa Ileana, căsătorită cu arhiducele Anton, membru al fostei familii imperiale de Habsburg.

După 1948, Castelul Bran a fost naționalizat și a intrat în proprietatea statului român. Castelul a fost deschis vizitelor publice începând cu 1956, fiind amenajat ca muzeu de istorie și artă feudală. După restaurare în anii 80, castelul se redeschide ca muzeu și reintră în circuitul turistic. Reintră în proprietatea familiei Habsburg, nepoții Reginei Maria, în anul 2006 și de atunci turiștii se pot bucura de acest complex muzeal deosebit.

Cum s-a născut legenda lui Dracula la Castelul Bran

Dracula, personajul romanului cu acelaşi nume scris de irlandezul Bram Stoker (și publicat în 1897), este un conte transilvan, stăpân al unui castel ridicat undeva pe o stâncă înaltă, în Principatul

Transilvaniei. Cum Castelul Bran este singurul din Transilvania care corespunde descrierii lui Bram Stoker, lumea întreagă se referă la el ca fiind Castelul lui Dracula.

O altă mențiune din roman trimite la domnitorul valah Vlad Țepeș, domnitor al Ţării Româneşti între 1456-1462 şi în anul 1467, care a fost membru al Ordinului Dragonului, unul dintre ordinele cavalerilor cruciați. Și tatăl său, Vlad Dracul, a fost membru al aceluiași Ordin. În realitate, Vlad Țepeș a stat închis aici în toamna anului 1462, timp de două luni, ca prizonier al regelui Ungariei, Matei Corvin. Aceasta este, practic, singura legătură reală dintre Vlad Țepeș și castelul Bran. Restul mitului Dracula se datorează legendelor şi credinţelor populare transilvane despre stafii, vampiri sau strigoi, oameni aparent vii, care duc o viață normală ziua, dar noaptea, își ies din corp pentru a bântui somnul sătenilor.

Să mai spunem că Bram Stoker nu a vizitat niciodată România. În descrierea imaginarului

Castel al lui Dracula el pleacă de la o prezentare

a Castelului Bran disponibilă în Anglia sfârşitului de secol XIX. Dincolo însă de legenda lui Dracula, Castelul Bran rămâne cel mai vizitat obiectiv turistic, depășind anual 700.000 de turiști care aleg să treacă de porțile impunătorului obiectiv ce dăinuie de secole.

Program de vizitare

1 octombrie – 31 martie

Luni: 12:00 la 16:00 (ultima intrare);

Marți – Duminică: 9:00 la 16:00 (ultima intrare).

1 aprilie – 30 septembrie

Luni: 12:00 la 18:00 (ultima intrare);

Marți – Duminică: 9:00 la 18:00 (ultima intrare).

Tarife:

Adulți: 70 de lei

Seniori +65 ani: 50 de lei

Studenți (în baza unui document): 40 de lei

Elevi: 20 de lei

Grupuri de copii (minimum 16): 15 lei

Camerele de Tortură: 20 de lei

Tunelul Timpului: 30 de lei

TEXT DE ADINA CHIRVASĂ

Ce poți face în Brașov în perioada Halloween-ului

Halloween-ul este sărbătorit în 31 octombrie, dar în Brașov avem motive de sărbătoare chiar mai devreme, prin diversele evenimente pregătite. Asta pe lângă tradiționala petrecere de la Castelul Bran, care în 2024 este programată în 2 noiembrie.

Festivalul Dovlecilor,

în ultimul weekend din octombrie

Festivalul Dovlecilor se va desfășura între 25 și 27 octombrie la Lacul Noua și va fi dedicat în întregime dovleacului. Participanții vor putea lua parte la ateliere de sculptat și pictat dovleci, spectacole de teatru și dans. De asemenea, vizitatorii vor avea ocazia să participe la picnicuri în aer liber și să guste dintr-o plăcintă cu dovleac record, de 10 metri, care va fi pregătită chiar la fața locului.

Halloween Fest, chiar la început de noiembrie

Halloween Fest va continua distracția între 1 și 3 noiembrie în Piața Sfatului, unde atmosfera de Halloween va cuprinde întreaga piață. Vizitatorii vor putea participa la diverse activități tematice, inclusiv scenete și spectacole de teatru de păpuși, toate cu tematică de Halloween.

Intrarea este liberă, iar

organizatorii promit surprize și distracție pentru toți cei care vor participa.

Outdoor escape game în Brașov

Pentru cei pregătiți să înfrunte fantomele din Brașov de Halloween, între 25 octombrie și 3 noiembrie, străzile din Brașov se transformă într-un câmp de luptă imens, unde fantomele și localnicii se confruntă. Va fi o vânătoare de comori și un escape room într-un singur joc, dar cu o diferență - totul se desfășoară în aer liber, astfel că în timpul jocului vei explora părți mai puțin cunoscute din centrul vechi, rezolvând puzzle-uri și descoperind legende locale, mituri și povești reale. Poate participa oricine, cu sau fără cont de Facebook, dar contracost.

Petrecere tradițională la Castelul Bran

Nu poți spune Halloween în Brașov fără să te gândești la Castelul Bran, acolo unde, de altfel, este organizată anual petrecerea tematică exclusivistă. În 2024, aceasta este programată în 2 noiembrie. Vizitatorii, însă au mai multe pachete la dispoziție, contracost, de la Halloween Special Tour, cu ultima intrare la ora 22, dar care nu include Halloween Party, până la Halloween Party în Castel – The Ultimate Experience. Aceasta se va desfășura între orele 23:00 și 04:00 în Curtea Interioară a Castelului (spațiu outdoor), însă participanții vor avea acces permanent la etajele 1, 2 și 3. În afară de decorațiunile specific, evenimentul de anul acesta va oferi o experiență senzorială unică, prin muzica și sunetele speciale, personajele fantastice, proiecțiile speciale și recuzita de film. Luminile difuze și podelele care scârțâie vor adăuga farmec atmosferei.

Restaurante din grupul Sergiana

Restaurant Sergiana

Str. Mureșenilor nr. 28

Bucătărie ardelenească. Jumări din partea casei.

Tel. rezervări: 0723.294.923

Ceasu' Rău

Str. Iuliu Maniu nr. 56

Bucătărie românească.

Tel. rezervări: 0723.297.993

Casa Tudor

Str. Avram Iancu nr. 58

Bucătărie românească și internațională.

Tel. rezervări: 0728.830.340

Stâna Turistică Sergiana Drumul de Poiană

Str. Păstorului, nr. 5, Poiana Brașov Specific românesc.

Nu-i loc mai bun decât o poiană

pentru așezat o stână. Iară dacă poiana-i Poiana Brașov, stâna nu poate fi alta decât Stâna Turistică, loc de ospețe și plăcut popas, căci de-acum, Sergiana vă poftește aci la masă. În toată zîua!

Tel. rezervări: 0726.366.147

Sub Cetate Sergiana

Strada Cetății nr. 34, Râșnov Specific românesc. Preparate gustoase la ceaun, la grătar sau la cuptor.

Tel. rezervări: 0721.200.017

Kronburger by Sergiana Food Court AFI Brașov etajul 1 sau la intrarea în food court-ul de la Coresi Shopping Resort (afară). Burgeri gustoși din vită Angus, porc sau pui, brânză halloumi, veggie.

Încearcă specialitățile restaurantelor Sergiana și la mall, în Coresi Shopping Resort și AFI Brașov (zona food court).

Restaurant Sergiana

Ceasu' Rău

Casa Tudor