4 minute read
SCULPTURĂ � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � �
MISHA DIACONU
Sculptorița care taie cu flexul, bate cu ciocanul și sudează metale grele
Advertisement
Misha Diaconu este artist metalist de peste 20 ani și lucrează în special cu fierul: taie, topește, șlefuiește, patinează, sudează, curbează și îndreaptă, vopsește, lăcuiește, bate și sudează. Pasiunea pentru artă a existat încă de când era mică și se impune prin lucrări mari din fier, de până la șapte metri - calul din Parcul Titan sau personajul imens din Park Lake. Atenția ei este orientată către metal și, cu toate că folosește un material rigid și puternic, ea transmite prin lucrările ei fragilitate și sensibilitate. Explorează fără încetare tema feminității și tinde să se autodefinească mai bine prin lucrarea Balerina, o operă despre fragilitate, sensibilitate, dar și despre forță, muzică și dans, prezentată în 2013, la prima expoziție personală a artistei la Imbold, Galeria din Bucureşti. MISHA DIACONU continuă să exploreze universul feminin, arătând prin seriile Te simt în podul palmei și Contesele importanța femeii în societate și nu se va opri aici.
foto © Mihai Theodor Sava
The Horse of the Titans Ce voiai să fii când erai mică?
Nu îmi amintesc să mă fi gândit la o direcție anume, până în clasa a VIII-a, când am decis să urmez studiile la Liceul de Arte, decizie luată pe baza faptului că eram foarte preocupată de desen, pictură și tot ce însemna creație până în acel moment. Cam de atunci am început să îmi construiesc povestea de creator și nu doar la nivel de imaginație, cât și concret.
De unde a venit pasiunea pentru metal?
Cu metalul am început să lucrez tot atunci când l-am descoperit și l-am cunoscut mai îndeaproape, și anume: în primul an de studii în cadrul UNArte, aș putea spune că a fost ca o dragoste la prima atingere.
Care a fost prima ta lucrare semnificativă?
Pot să spun care a fost prima lucrare realizată din metal, însă nu și cea mai semnificativă, deoarece fiecare lucrare pe care am creat-o conține o bucățică semnificativă din mine, pentru fiecare dintre ele m-am implicat într-un fel sau altul, cu aceeași intensitate. De fiecare dată când termin o lucrare, o parte din mine își dorește să nu plece curând din atelier, cu speranța de a mă bucura încă puțin de prezența ei. Iar dacă vorbim despre prima lucrare, aceasta este un suport pentru lumânare, care, vizual, are un aer ușor medieval, făcută
Te simt în podul palmei
Prima piesă
Schițe
Contesa mică Work in progress - „Contesa”
în primele săptămâni de atelier, când practic învățăm să prelucrez metalul prin tehnica repoussage.
Cum definești procesul tău de creație și ce teme te inspiră?
Încă nu am ieșit din sfera mea de abordare tematică, și anume: cea a feminității. În ultimii 2-3 ani m-am concentrat pe conceptul Conteselor, în care mi-am propus să surprind diferite ipostaze ale personajului feminin ca o esență constantă și importantă, indiferent de clasa socială sau perioadă: femeia misterioasă, în Contesa lunii, tânără femeie, inocentă, în Tânără Contesă, femeia sofisticată, în Attitude... etc. Dând acestei serii de lucrări acest titlu am intenționat să ridic personajul feminin la rang de Contesă, prin care, practic, subliniez atât importanța, dar și valoarea femeii în societate.
Este vreo lucrare autoportretul tău?
Majoritatea lucrărilor mele vorbesc despre mine, inspirate din trăirile și impresiile personale, însă cea care m-ar portretiza cel mai fidel ar fi Balerina, o lucrare în care primează starea de grație, alături de feminitate, fragilitate, sensibilitate, dar și forța în care se regăsește afinitatea mea pentru muzică și dans, emoție.
Ce material nu ai încercat și ar fi o provocare pentru tine?
Am lucrat cu majoritatea materialelor din domeniul meu, dar cel mai mult cu fierul și corten-ul. Materialul pe care l-am folosit prea puțin și îl consider o provocare este inoxul... „provocare” deoarece îl găsesc ca fiind pretențios; în cazul în care vrei să scoți în evidență potențialul maxim are nevoie de o atenție sporită, din punct de vedere tehnic și compozițional, datorită proprietăților lui fizice.
Te-ai gândit vreodată să abordezi design-ul de bijuterie?
Am făcut un semestru de bijuterie când eram studentă, cursul de bijuterie era parte din programa de studiu, însă nu m-a prins, mie îmi plăcea (și încă îmi place) să lucrez la nivel monumental „să ies din pagină”, iar bijuteria o găseam la polul opus, mult prea delicată.
