ARTȘTI URBANI: � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � �

Meri the Zu

„Expunerea la un public atât de mare și de divers e o responsabilitate enormă pentru mine”

Maria Zurbagiu, a�k�a� Meri the Zu, are 34 de ani, e născută și crescută în Colentina, iar în urmă cu trei ani s-a mutat în Brașov, pentru liniște și pace. A terminat „toată grafica de șevalet, de la liceu la master”. Este ilustratoare de afișe, cărți, ambalaje, dezvoltă identități vizuale și „se ocupă cu frumosul”. A cochetat și cu scenografia, și cu designul de interior, iar în ultimii ani s-a îndrăgostit de picturi murale și nu crede că se mai lasă. Pe lângă partea ilustrativo-muralistă, retapițează fotolii, coase costume și accesorii, amenajează apartamente, tunde prieteni, face design de tatuaje, merge în târguri de vechituri, schiază, face snowboard, se dă cu bicicleta, motocicleta și SUP-ul.

Cum ai ajuns să-ți creezi stilul care te definește și cât de greu a fost pentru tine să ajungi cunoscută și apreciată în România?

Stilul l-am tot șlefuit de prin liceu și l-am umplut de culoare în ultima vreme - era mult mai grafic, multă linie, negru plus maxim o culoare. Am lucrat neîncetat de când am terminat facultatea și am fost în contexte sociale potrivite mereu. Făceam mai mult „treabă de birou”, mereu legată de tabletă, cu proiecte conexe cute, ocazional. În 2020 am participat la un concurs de artă murală și am pictat un transformator cu Wanda Hutira, în Brașov, apoi digul de la Constanța,

Mural, Brașov (2021)

Zidart, Bacău (2022) Artown, Ploiești (2022)

apoi am fost la Bacău, la Zidart, și uite așa, câte unu-câte unu, am umplut vara lui 2022 și îmi place maxim. Ca să răspund frumos la întrebare, prin multă muncă, zâmbete și glitter.

Cum decurge procesul tău creativ?

2022 a fost anul pe care l-am dedicat femeilor din viața mea, ele au fost sursa mea de inspirație și cred că mai am material de încă două-trei sezoane liniștit, altfel, mă inspiră tot ce am în jur, de la trecători la natură și eticheta aia bună de la detergentul bio. Nu prea „îmi ies din personaj”, așa că mind set-ul creativ e mai mereu acolo. Când chiar nu vine ideea aia bună, mai scrolez un pic prin ce am mai

făcut eu, prin lucrările preferate ale altora, dau două ture de cameră și mă apuc de complet altceva. Vine imediat. De acolo încep schițele, un pic de studiu pe alocuri și: tadaaa!

Cum ți-a schimbat street artul felul în care percepi arta și lumea, în general?

Ha! Lumea mea s-a schimbat de când am început să explorez zona asta urbană și mai ales de când am început să fac și eu parte din ea. Expunerea la un public atât de mare și de divers e o responsabilitate enormă pentru mine. Nu mă cere și, de multe ori, nici nu crede că are nevoie de mine sau de arta mea. Ce parte din sufletul meu ajunge în stradă? Să fie privită și judecată, să facă parte din reperele orașelor, din viețile cetățenilor, până la urmă, din educația lor estetică? No pressure! Îmi aleg atent subiectul, ce celebrez și ce „luptă” port cu fiecare lucrare în parte.

Cât de mult te-a ajutat social media în cariera ta? Și cum crezi că influențează social media evoluția și percepția artei?

Social media... a fost mai mult un suport tip portofoliu până acum, în cariera mea, mă ajută, în schimb, să văd ce se întâmplă în lume, ce mai lucrează alți artiști, trenduri, stiluri și brizbriz-uri. Cred că are o putere care nu e mereu pozitivă, în ideea asta de a promova orice, ajungi să vezi lucrări de valoare foarte slabă în „topuri”, o selecție curatorială fiind aproape inexistentă în oceanul social media.

Stradart, Târgu Jiu (2022)

Mural în colaborare cu Wanda WTF, Portul Tomis, Constanța (2021)

Ești unul dintre artiștii urbani care au picturi murale în mai multe orașe. Povestește-mi un pic cum ai ajuns să faci asta și care e lucrarea ta preferată pe care ai făcut-o într-un oraș din România?

Festivalurile de artă urbană funcționează în sistem Open Call sau invitațional, ceea ce dă șansa tuturor de a se înscrie și de a propune o lucrare, două, trei pentru unul dintre pereții propuși. Am participat și am fost aleasă; am pictat frumos, iar apoi, cu mica glorie și apreciere, vin și invitații să pictez și alți pereți. Cât despre o lucrare preferată... o să o aleg pe cea de la Zidart 2022: „Femeie ieșind din nisipuri mișcătoare” - o lucrare odă și protest.

Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?

Fiecare lucrare în parte are noi provocări, tehnice - peretele e prea zgrunțuros sau prea neted, se strică nacela, sociale - ești prea aproape sau prea departe de oameni, meteo... din fiecare învăț și încerc să mă adaptez, mai repede și cu mai mult calm la situație. Cred că top provocare a fost cea de pe Calea București din Brașov, unde a trebuit să îndesăm două nacele pe un trotuar îngust. Lecția a fost una socială, în care tot cartierul a sărit în ajutor și am reușit împreună. Faith in humanity restored!

Din punctul tău de vedere, cât de important este pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj social/ politic?

Pentru mine mesajul social/ politic a venit ca o necesitate de a-mi exprima durerile și supărările, de a trage un semnal de alarmă, colorat.

Cu ce ai vrea să rămână cineva care trece pe stradă și vede lucrările tale?

Cred că depinde de lucrare. Toate sunt menite să te pună un pic pe gânduri, să te scoată un pic din rutina și drumul tău. Îmi place să las loc de interpretare și întrebări. Toate sunt decorative și au rolul de a te bucura - zâmbetul ar trebui să fie primul. Apoi, cu cât acorzi mai mult timp lucrării, poți trece prin tot spectrul de emoții.

Ce urmează pentru Meri the Zu?

O iarnă liniștită, la cald, și multe, multe alte proiecte naționale și internaționale. Amin!