Zile și Nopți București | Iunie 2024

editorial

Iunie, fişă de parcurs festivalier

Ioan BIG, publisher

Odată cu intrarea în sezonul estival, numărul şi consistenţa pretextelor de evadare din cotidian creşte exploziv, iar calendarul lunii iunie este plin de manifestări menite să ne încânte simţurile, pentru care ar merita, eventual, să ne deplasăm chiar şi în afara urbei noastre de reşedinţă. Dacă aruncăm o privire rapidă pe harta evenimentelor care polarizează zilele astea interesul consumatorilor de experienţe (multi) culturale, comparativ cu 2023, îl putem parafraza pe Eminescu, apropo de Glossă... toate-s vechi şi noi sunt toate.

Altfel spus, în general, festivalurile ce par promiţătoare sunt cam tot alea „vechi”, ceea ce nu-i rău, ţinând cont că evoluţia spre propuneri „noi” se bazează mult pe expertiza acumulată în timp... aşa că mare parte din iunie este ocupată de cele două super-festivaluri faimoase, TIFF şi FITS, chiar dacă, cel puţin în Ardeal, se întâmplă şi alte evenimente care merită cu siguranţă testate: Underground Festival, la Arad, între 1 şi 9 iunie, FLOW, Festivalul Internaţional de Dans de la Sfântu Gheorghe (17-23 iunie) şi, nu în ultimul rând, Festivalul Internaţional de Artele Spectacolului ATELIER, de la Baia Mare (7-15 iunie).

Revenind însă la „clasice”, la Cluj, între 14 şi 24 iunie, se consumă ediţia #23 a TIFF, cel mai important festival dedicat cinematografiei de la noi, care oferă de la an la an publicului o experienţă tot mai complexă, nu doar prin calitatea, noutatea sau ineditul filmelor proiectate, dar şi prin extensiile din spaţiul Pop culture, indiferent că suntem atraşi de cine-concerte, garden party-uri sau de propuneri gastronomice inedite.

Pe de altă parte, fără îndoială, FITS (21-30 iunie) rămâne ţinta „to die for” a migratorilor culturali, mai ales că, datorită temei acestei ediţii, Prietenie, la Sibiu va fi inflaţie de celebrităţi din toate artele spectacolului şi, în afară de teatru, în sutele de evenimente se va regăsi o gamă extrem de largă de forme de expresie, precum parade stradale, performance-uri şi concerte baleind întreg spectrul de gusturi.

În comparaţie cu anul trecut, vedem însă că nu doar cele două rămân bine poziționate în raport cu publicul lor ţintă, mai ales pe partea de muzică, pentru că, în acelaşi weekend (21-23 iunie), la Timişoara are din nou loc Flight Festival,cu James Arthur, B.U.G. Mafia şi Subcarpaţi capete de afiş, iar la Iaşi se desfăşoară Rockanotherworld, cu un lineup în care se regăsesc artişti precum Asaf Avidan, La Chica sau Alternosfera.

La Bucureşti, în schimb, care în 2023 a dat tonul evenimentelor muzicale de masă cu SAGA, mutat acum mai în vară, interesul se comută spre muzica cultă, prin Bucharest Organ Fest Cantus Ecclesiae (1-23 iunie), cu recitaluri de orgă susţinute de performeri reputaţi, şi Bucharest Opera Festival (7-16 iunie), având invitate cele mai importante teatre de operă și balet din România. Publicul SAGA nu rămâne însă mofluz, deoarece la Craiova vor performa Alan Walker, Dimitri Vegas & Like Mike şi Helena Paparizou, la IntenCity (28-30 iunie).

Din reperele trecute în revistă, realizăm că dificultatea este, în fond, aceea de a ne drămui bine resursele, începând cu rezervele de timp liber, în tentativa de a identifica experienţa cea mai adecvată pentru fiecare dintre noi, fiindcă, să nu uităm, vara de-abia începe şi o să mai vrem cu siguranţă să ajungem şi pe la alte festivaluri îmbietoare.

IunIe 2024

www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/zilesinopti

ZILE ȘI NOPȚI - POP CULTURE MAGAZINE

ISSN 2559-172X

Apare gratuit, lunar. Nr. 6 (572) - Iunie 2024

Tiraj: 20.000 exemplare București, Brașov, Cluj, Constanța, Iași, Timișoara.

Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro

Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro

Director Vânzări: Simona Stoichici, simona@simone-advertising.ro

Publicitate agenții: Florentina Păuna, florentina.pauna@gmail.com

Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro

Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro

Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro

Dezvoltare online: Radu Ganea, radu.ganea@zilesinopti.ro

Coordonator calendar evenimente naționale, zilesinopti�ro/evenimente-romania/ tibi.oprita@zilesinopti.ro

Redacție Print/Online/Social Media: Anastase Ștefania-Antonia, stefania.anastase@zilesinopti.ro Adrian Brănescu, site@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE BUCUREȘTI: Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro

Online: Anastase Ștefania-Antonia, bucuresti@zilesinopti.ro

Distribuție: Dan Budoi

EDIȚIA DE BRAȘOV: Redactor: Adina Chirvasă site@zilesinopti.ro

Distribuție: Andrei Paul, paul.andrei@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE CLUJ: Redacție și vânzări: cluj@zilesinopti.ro

Distribuție: Pop Eugen Claudiu

EDIȚIA DE CONSTANȚA: constanta@zilesinopti�ro

EDIȚIA DE IAȘI: Redactor: Laura Cozmîncă, iasi@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE TIMIȘOARA: timisoara@zilesinopti�ro

Francize ZILE ȘI NOPȚI: Sibiu, Oradea.

Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro

ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată�

Editor: City Guide Media SRL. Brașov, str. Octavian Goga nr. 9A

Autori & contributori

Ioan Big este jurnalist și analist Pop Culture.

IOAn BIG PuBLISHeR

Din 2019 este Director al Dracula Film Festival și Senior Advisor al Brasov Jazz & Blues Festival.

GRuIA DRAGOMIR SenIOR eDITOR

Gruia este juralist. A absolvit Facultatea de Litere, cu o lucrare de licență despre influența culturii americane asupra literaturii române.

E ziarist din 1990, a lucrat de la presa cotidiană (Tineretul liber, Evenimentul zilei, ProSport, Adevărul) până la ghiduri TV și reviste lucioase...

ALIn GĂLĂȚeSCu SenIOR eDITOR

Alin este analist de Modă și LifeStyle / Creator de Evenimente/ Consilier de Imagine și de Brand / Creator de Proiecte Speciale de Film și Fotografie Arty.

ALeX MuȘAT ReDACTOR

Alex Musat este toboșar și absolvent al secției de Jazz & Muzică Ușoară din cadrul U.N.M.B. Alex scrie articole despre muzică.

DeLIA MITRACHe ReDACTOR

Delia este jurnalistă și face selecția de evenimente culturale pentru rubricile de recomandări. Realizează reportaje și interviuri din spațiul teatral și festivalier.

HORIA GHIBuȚIu ReDACTOR CLAuDIA ALDeA ReDACTOR

MĂDĂLInA LeFTeR ReDACTOR

Studentă a Facultății de Litere din București, Claudia este pasionată de povești și de cum sunt ele trăite prin literatură și muzică.

Mădălina este activă în domeniul marketingului și este pasionată de citit, scris și de câte puțin din tot ce înseamnă artă.

TeODORA BRATu ReDACTOR IuLIAnA CIOCÎRLAn ReDACTOR

Teodora este jurnalistă și scrie analize referitoare la teatru, fi lm și artele performative.

La început de carieră în marketing, Iuliana adoră muzica electronică și mâncarea (ne)obișnuită. Scrie texte pe subiecte de eat & drink și ‘pop-up’ stories.

Contributori

Ioana Aldea

Berti Barbera

Alexandra Bujeniță

Sabina Belu

Cezar Deli-Iorga

Andrada Dincă

Cosmin Dragomir

Madalina C. Diaconu

Ștefan Iancu

Silvia Trașcă

Adriana Sohodoleanu

Ioana Marghita Ștefan Chirițescu

POP-UP STORIEs/ pag. 11

POP-UP STORiEs:

Povești făurite în foc: Dragoni din universul Pop Culture

POVEŞTI DE SUCCES:

11

ULAV: De la farmacie la magie, prin Juice-Hacking � � 74

Ghidul

FILM/ pag. 15

Într-o REElație cu TIFF

PREMIERE:

PREMIERELE LUNII IUNIE

„Băieţi răi: Pe viaţă şi pe moarte” ��� 20 | „Inside Out 2”���23 | „The Bikeriders: Clubul vandalilor”��� 25| „Bastardul”���27 | „Fără zgomot: Ziua 1”���29

ANIVERSARE: GREMLINS

POINT OF VIEW: Blood of Zeus

ARTĂ/

pag. 35

Despre ANDY WARHOL și frumusețea masculină

�15

� 16

MUZICĂ/ pag. 51

Ce ascultăm în luna iunie

53

DIALOGURI FĂRĂ NOTE: PAULA BAREMBUEM � � 54

IN MEMORIAM : Ray Charles

LENNY KRAVITZ

OMUL CU DISCURILE: Carla Bley/Andy Sheppard / Steve Swallow

31

33

EAT&DRINK/ pag. 63

� �35 ARTA SCENOGRAFICĂ: VIORICA PETROVICI � � � 36

ART (Hi)STORIES: 150 de ani de tablouri sonore

PERFORMING ARTS: Un Hamlet în stil(uri) Flamenco

B�D�: Legende și izvoare istorice în benzi desenate

38

�43 ARTE VIZUALE: NIVES WIDAUER

CLASICĂ:

unde să beiun Affogato sau un Iced Coffee

MIXOLOGY:

LIFESTYLE/ pag. 77

Iunie, mai fashion ca niciodată

Parfumul lunii iunie

Awards mai

DESIGN & ARHITECTURĂ: Proiectul M99

71

Uimitor de ușor, pentru orice antreprenor.

Peste 110.000 de afaceri folosesc deja e-Factura de la SmartBill.

POP-uP STORies

Povești făurite în foc: Dragoni din universul Pop Culture

Potrivit calendarului chinezesc, Anul Dragonului, despre care se crede că aduce energie, creativitate și schimbări pozitive, a început pe 10 februarie 2024, urmând să se încheie pe 28 ianuarie 2025. Ca figură încărcată de semnificații, dragonul este una dintre cele mai importante entități din universul asiatic, simbolizând puterea, norocul și înțelepciunea.

De-a lungul istoriei, relatări despre creaturi mitologice cu aripi puternice și suflu de foc s-au răspândit pe toate continentele, având variații regionale semnificative. Dacă ne raportăm la cultura chineză, dragonii, care apar în artă, literatură și festivaluri tradiționale, sunt făpturi venerate, adesea asociate cu împărații și nobilii. În Coreea, unde sunt cunoscuți ca yong, pot reprezenta apa și ploaia, legendele atribuindu-le puterea de a controla vremea, în timp ce în India apar ca șerpi cu mai multe capete, luând forma divinităților sau spiritelor naturii. În folclorul european, pentru a ilustra forțele haosului și distrugerii, ei sunt imaginați ca ființe uriașe, cu solzi și gheare ascuțite, trimise pe pământ pentru a pedepsi umanitatea. Astfel, dragonii ajung să fie păzitori ai comorilor, oamenii fiind forțați să lupte cu ei pentru a obține ceea ce caută. În Evul Mediu, imaginile

Sfântul Gheorghe Uciderea Dragonului, Albrecht Altdorfer/ The MET

lor erau strâns legate de reprezentările diavolului și păcatului, fiind învinși, în iconografia creștină, de cavaleri sau sfinți. Pentru că, astăzi, dragonii sunt din ce în ce mai puțin asociați cu răul, ei domină, prin literatură, cinematografie, jocuri video și alte forme de divertisment, peisajul Pop(ular) Culture.

POP-UP STORiEs

Inspirat de o varietate de surse, printre care dinozauri, șerpi și creaturi din mitologia medievală, în anul 1959, Walt Disney a creat una dintre cele mai cunoscute antagoniste din istoria studioului: Maleficent. Pentru a accentua teroarea, dramatismul și aspectul grotesc al personajului, animatorii au decis să îi ofere abilitatea de a se transforma într-un dragon uriaș, cu solzi mov, spate acoperit de spini, coarne lungi, ascuțite și ochi verzi strălucitori, scena luptei finale, prin care se sugerează triumful Binelui asupra Răului, fiind una dintre cele mai memorabile din film.

La pol opus, Mushu, micuțul dragon roșu, amuzant, care o ghidează pe Mulan în călătoria ei, este unul dintre cei mai îndrăgiți parteneri din universul Disney. Având la bază credința chineză conform căreia familiile sunt protejate de gardieni ancestrali (spiritele strămoșilor decedați, onorate de cei vii în timpul Anului Nou Chinezesc sau Festivalului Qingming), eroul, apărător al familiei Fa și retrogradat după un eșec anterior, devine un aliat neprețuit pentru protagonistă, oferindu-i sfaturi, sprijin emoțional și ajutor în momentele critice.

Continuând tradiția, Toothless, din animația How To Train Your Dragon, este un dragon de dimensiuni medii, negru, cu ochi verzi (care devin albaștri când este încântat sau își folosește puterile magice), devenit popular datorită caracterului său jucăuș, curajos și loial. În aceeași categorie se încadrează și Haku, personificarea râului din Spirited Away, care o ajută pe Chihiro să supraviețuiască în lumea spiritelor. Prezentându-se ca un băiețel cu ochi verzi, el se poate transforma într-un dragon albastruargintiu, capabil să controleze apa și să mute obiecte fără a le atinge, demonstrându-și astfel natura fantastică.

dorinței orbitoare de a

Putând fi considerat cel mai iconic dragon din literatură, Smaug este unul dintre cele mai memorabile și temute personaje din Hobbitul lui J.R.R. Tolkien. Apărând atât în carte, cât și în adaptările lui Peter Jackson, el este un dragon de dimensiuni colosale, acoperit de solzi roșii-aurii (care îi oferă o protecție aproape impenetrabilă). Extrem de inteligent și cunoscut pentru vanitatea, viclenia și puterea sa, cu ochi strălucitori, hipnotici și gheare ascuțite, entitatea folosește cuvintele pentru a-i manipula pe cei care se apropie de comoara sa, Bilbo întâlnindu-l la aproximativ 170 de ani distanță de momentul în care pune stăpânire pe Erebor (Muntele Singuratic). Având o reprezentare puternic influențată de estetica și miturile europene, Smaug este un simbol al lăcomiei nesăbuite și dorinței orbitoare de a obține putere. întâlnindu-l la aproximativ 170

Smaug

Mushu

Maleficent

Toothless

În universul Harry Potter, dragonii, considerați printre cele mai periculoase ființe din întreaga lume magică, sunt creaturi rare și extrem de puternice. Împărțiți în diverse specii, fiecare având caracteristici și abilități unice, ei își fac apariția în momente cheie ale narațiunii, cum ar fi competiția Triwizard Tournament, unde Harry se luptă cu un Hungarian Horntail, faimos pentru viteza și veninul său mortal, sau în scena spargerii seifului lui Bellatrix Lestrange din Gringotts, care adăpostește un Ukrainian Ironbelly cu solzi gri, metalici. Alte tipuri includ Chinese Fireball, un dragon roșu aprins, cunoscut pentru temperamentul său violent, Common Welsh Green care este verde, reprezentând Marea Britanie și Irlanda, Norwegian Ridgeback, cu solzi și spini ascuțiți pe spate, provenit din Scandinavia, și celebrul Romanian Longhorn verdeauriu, cu coarne lungi și curbate. Un alt spațiu marcat de prezența ființelor mitologice este cel creat de George R. R. Martin în Game of Thrones, unde, alături de puterea lor, dragonii se remarcă atât prin rolul semnificativ în poveste, cât și prin legătura strânsă cu personajele principale. Astfel, cei mai populari sunt Drogon, care se distinge prin statura sa, completată de pielea închisă la culoare, ochii amenințători și flacăra aurie (numele fiind un omagiu adus soțului lui Daenerys Targaryen, Khal Drogo), Viserion, cu solzi albi ca zăpada și foc albastru, reprezentativ, până în momentul în care devine un dragon de gheață, pentru speranța și inocența lui Daenerys, și Rhaegal, cu flacăra, ochii și solzii săi verzi. Pe lângă aceștia, îi putem aminti pe Balerion, despre care se spune că era atât de uriaș încât umbra sa putea înghiți un oraș întreg în timpul zborului, și Meleys, dragonul roșu care i-a aparținut reginei Rhaenys Targaryen.

O altă figură iconică din cinematografie este Draco (cu vocea lui Sean Connery), unul dintre protagoniștii peliculei Dragonheart (1996).

După ce îi oferă jumătate din inima sa Prințului Enion, salvându-l și făcându-l să promită că va fi un conducător blând, iar acesta îl trădează, dragonul este pregătit să se sacrifice pentru binele regatului, devenind astfel un simbol al prieteniei și acceptării. Alături de el, nu putem uita nici de Kilgharrah, din Merlin, un mare dragon cenușiu, înțelept (care își are originea în legenda Regelui Arthur), cu darul de a prezice viitorul și de a oferi indicii și avertismente personajelor. La cererea vrăjitorului, acesta făurește sabia Excalibur în suflul său, oferindu-i puterea de a ucide orice ființă magică.

Lista nu ar putea fi completă fără Shenron, un dragon imens, verde smarald, care poate îndeplini șapte dorințe celui care reușește să adune cele șapte sfere magice, numite

care fiecare jucător își creează un ,

Dragon Balls, Falkor, din The NeverEnding Story, aducător de noroc, și întregul fenomen

Ending Story

Dungeons & Dragons, un joc de rol fantasy, în care fiecare jucător își creează un personaj unic, pe care îl controlează pe parcursul aventurii.

Având la bază legende și elemente de folclor transpuse, ulterior, în opere de ficțiune din întreaga lume, reprezentările acestor ființe mitologice dezvăluie atât valorile și preocupările culturilor din care provin, cât și aspecte precum misterul, transformarea, imaginația și dualitatea naturii umane, amintind de magia pe care deseori ne-am dori să o întâlnim în jurul nostru.

A picture of lives wriggling in the forest at the deep end of the universe, Takashi Murakami

Viserion

Film

Într-o REElație cu TIFF

ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI PROGRAM FILME / VIDEODOME/ PREMIERE CINEMA/ POINT OF VIEW/STREAMING/ TV/ CINE COMBO

WWW.ZILESINOPTI.RO/FILME/

Cel mai așteptat festival de film din Transilvania și cel mai important din România va avea loc la Cluj, în perioada 14 - 24 iunie.

SWes

Anderson m-a sedus iremediabil,

unt într-o REELație pasională cu marele festival de film românesc din Transilvania. REELația noastră s-a dezvoltat timid, la început de la distanță. Slalomez printre amintiri: mi-a palpitat inima la premiatul „Câini” (la TIFF 2016), un film de artă deghizat într-un thriller sătesc, scris și regizat de Bogdan Mirică. În 2020, când TIFF a fost singurul eveniment major organizat în condiții de siguranță deplină, am votat de la fața locului, laolaltă cu publicul, pentru „Babyteeth: Prima iubire”, regia Shannon Murphy. Și m-am îndrăgostit mistuitor de „Corpus Christi”, nominalizat la Oscar şi la premiile Academiei Europene de Film: al treilea lungmetraj al regizorului polonez Jan Komasa l-a avut în distribuţie pe Bartosz Bielenia, un actor capabil să atragă spre a șaptea artă orice adolescent. Un an mai târziu, am vibrat la performanța lui Sergei Polunin din spectacolul „Up, Close and Personal” de la Castelul Bánff y din Bonțida, îi mulțumesc lui Tudor Giurgiu că ne-a și explicat-o în interviul post-event, la bijuteriile „Lux Æterna” a lui Gaspar Noé și „Human Voice” a lui Pedro Almodovar. În 2023, „Asteroid City” al lui Wes Anderson m-a sedus iremediabil, pentru că e un caleidoscop minunat prin care cineastul ne pune să căscăm ochii.

Din aceste motive și din multe altele pe care mă doare că nu le-am pomenit, vă invit să participați la TIFF 2024.

Să vedeți „Dogman”, cel mai recent film al mirobolantului Luc Besson, la gala de deschidere de pe 14 iunie, în Piața Unirii din Cluj, cel mai fain loc de urmărit filme open air din țară. Să nu ratați cine-concertul „Metropolis” de la Castelul Banff y din Bonțida, pe15 iunie, pentru a descoperi o coloană sonoră în concert electro-acustic. Să nu cumva să nu ajungeți la garden partyul anului, la renovatul Castel Bánff y din Răscruci, unde pe 18 iunie, veți face un tur al castelului, veți asculta un concert al ansamblului de violoncele PlaCello și veți vedea cel mai recent film în care joacă Sir Anthony Hopkins – „O viață remarcabilă / One Life”. Și tot la TIFF se va vedea „Trei kilometri până la capătul lumii”, de Emanuel Pârvu, după premiera mondială de la Cannes, precum și „Moromeții 3” sau „Nasty”, alte producții pe care dacă nu le vezi nu te poți considera cinefil frecventabil în 2024.

veți vedea cel mai recent film în care joacă Sir Anthony Hopkins – „O viață după

PAGINA 15

Dogman (r. Luc Besson)

Sir Anthony Hopkins (One Life)

și pe moarte

 PREMIERA 7 IUNIE

Titlu original: BAD BOYS: RIDE OR DIE

Regia: Adil El Arbi, Bilall Fallah

Cu: Will Smith, Martin Lawrence, Vanessa Hudgens

Gen: Acțiune, Aventuri, Comedie

Durata: 110 minute

Distribuit de: InterComFilm Distribution

Premieră în România: 7 Iunie 2024

Primele reacții ale celor care au avut privilegiul să vadă

„Bad Boys: Ride or Die” înainte de lansarea oficială sunt cu precădere pozitive. Tonul amuzant și umorul general al filmului au fost lăudate în aproape toate aceste reacții, iar interpretarea și chimia dintre cei doi actori principali par să fie de această dată cireașa de pe tort.

Întors pe dos 2

 PREMIERA 14 IUNIE

PREMIERA 7 IUNIE

Titlu original: THABO AND THE RHINO CASE

Regia: Mara Eibl-Eibesfeldt

Cu: Litlhohonolofatso Litlhakayane, Ava Skuratowski, Kumkani Pilonti

Gen: Aventuri, Familie, Mister

Durata: 97 de minute

Distribuit de: Cay Films

Premieră în România: 7 iunie 2024

Titlu original: INSIDE OUT 2

Regia: Kelsey Mann

Cu: Amy Poehler, Phyllis Smith, Lewis Black, Tony Hale, Liza Lapira, Maya Hawke

Gen: Animație, Aventuri, Comedie

Durata: 100 de minute

Distribuit de: Forum Film România

Premieră în România: 14 Iunie 2024

Prințesa și monstrul fermecat

 PREMIERA 7 IUNIE

Titlu original: MY SWEET MONSTER

Cu: Haylie Du , Jon Heder, Barrett

Leddy, Pauly Shore

Gen: Animație, aventuri, Familie

Durata: 98 de minute

Distribuit de: Ro Image 2000

Premieră în România: 7 iunie 2024

Bucuria, Tristețea, Furia, Frica și Dezgustul, emoțiile care s-au înțeles una pe alta și au condus mult timp o operațiune de succes din toate punctele de vedere, nu sunt sigure cum să reacționeze atunci când apare Anxietatea. Și se pare că Ea nu a venit singură.

PREMIERELE LUNII IUNIE

Dogman

 PREMIERA 14 IUNIE

Titlu original: DOGMAN

Regia: Luc Bessonl

Cu: Caleb Landry Jones, Jonica T. Gibbs

Gen: Dramă

Durata: 127 de minute

Distribuit de: Transilvania Film

Premieră în România: 14 Iunie 2024

Bikeriders: Clubul vandalilor

 PREMIERA 21 IUNIE

Titlu original: THE BIKERIDERS

Regia: Je Nichols

Cu: Austin Butler, Jodie Comer, Tom Hardy

Gen: Crimă, Dramă

Durata: 116 minute

Distribuit de: Ro Image 2000

Premieră în România: 21 Iunie 2024

The Bikeriders oferă publicului o incursiune fascinantă în lumea dură a cluburilor de motocicliști din anii ‚60. Regizat de Jeff Nichols (Mud, Shotgun Stories, Loving), cunoscut pentru capacitatea sa de a crea povești intense și personaje memorabile, acest film se anunță a fi unul dramatic, dar în același timp, plin de dinamism și elemente de acțiune.

PROGRAM FILME ROMÂNIA  zilesinopti.ro/program-cinema-romania  PROGRAM FILME ROMÂNIA  zilesinopti.ro/program-cinema-romania

Nina și secretul ariciului

 PREMIERA 21 IUNIE

Titlu original: NINA ET LE SECRET DU HÉRISSON

Regia: Jean-Loup Felicioli, Alain Gagnol

Cu: Guillaume Canet, Barrett Leddy, Audrey Tautou

Gen: Animație

Durata: 82 de minute

Distribuit de: Cay Films

Premieră în România: 21 iunie 2024

Fără zgomot: Ziua 1

 PREMIERA 28 IUNIE

Titlu original: THABO AND THE RHINO CASE

Regia: Mara Eibl-Eibesfeldt

Cu: Litlhohonolofatso Litlhakayane, Ava Skuratowski, Kumkani Pilonti

Gen: Aventuri, Familie, Mister

Durata: 97 de minute

Distribuit de: Cay Films

Premieră în România: 7 iunie 2024

Bastardul

 PREMIERA 28 IUNIE

Titlu original: BASTARDEN

Regia: Nikolaj Arcel

Cu: Mads Mikkelsen, Gustav Lindh, Amanda Collin, Kristine Kujath Thorp

Gen: Biogra c, Dramă

Durata: 127 de minute

Distribuit de: Independența Film

Premieră în România: 28 Iunie 2024

După o parte care s-a numit „Bad Boys For Life”, ți-ai imagina că nici nu s-a luat în considerare că un al patrulea film Bad Boys ar putea avea loc, pentru că acel threequel din 2020 a avut un nume care ar fi fost perfect pentru a pune punct francizei. Dar nu contează - iată-ne ajunși aici și, având în vedere că „For Life” a fost un succes uriaș (încasând peste 426 de milioane de dolari la box office, cu un buget de 90 de milioane de dolari, devenind al patrulea film cu cele mai mari încasări din 2020), mișcarea logică a fost ca Hollywood-ul să pivoteze direct spre un alt film. Acesta sosește acum cu titlul „Bad Boys: Ride Or Die”/ „Băieţi răi: Pe viaţă şi pe moarte” și îi prezintă din nou pe Will Smith și Martin Lawrence revenind în rolul polițiștilor Mike Lowrey și Marcus Burnett, care își croiesc drum prin tot felul de peripeții cu multe împușcături, explozii, hohote de râs și curse de mașini.

Adil blockbuster. În afară de Smith și Lawrence,

Noile personaje au fost interpretate de Núñez

(„The Purge” serialul) și Charles Melton

Duo-ul Will Smith & Martin Lawrence era în filmul precedent pe punctul de a o lua pe căi total diferite... Burnett (Lawrence) a devenit un inspector de poliție ce se bucură de o viață de familie liniștită și banală, pe când Lowery (Smith) suferă de o criză a vârstei de mijloc și se vede nevoit să colaboreze cu un grup operativ format doar din polițiști tineri și millennials, cu care nu are nimic în comun și care mai e condus și de o fostă iubită, Rita (Paola Nuñez). Totuși, Burnett și Lowery se văd nevoiți să facă echipă încă o dată atunci când un cap al mafiei din Europa de Est, al cărui frate a fost omorât în trecut de cei doi, pune o recompensă imensă pe capul „băieților răi”. Chimia dintre Will Smith și Martin Lawrence este încă acolo, scenele de acțiune sunt la fel de colorate și de absurde, chiar dacă în spatele camerei de această dată nu mai este Michael Bay, ci duo-ul Bilall Fallah și Adil El Arbi - aflat atunci la primul blockbuster. În afară de Smith și Lawrence, în cea de-a treia parte i-am putut vedea reluându-și rolurile pe actorii Joe Pantoliano, ca șeful lor, Căpitanul Conrad Howard, dar și pe Theresa Randle în rolul soției lui Marcus. Noile personaje au fost interpretate de Vanessa Hudgens („High School Musical”), Alexander Ludwig („Vikings”), Paola Núñez („The Purge” serialul) și Charles Melton („Riverdale”). Aici, ei fac parte din acest „high school musical boy band with guns”, după cum bine descrie Mike noul grup operativ cu care trebuie să colaboreze. Jacob Scipio l-a jucat pe mafiotul lipsit de scrupule, Armando Armas, iar DJ Khaled are și el un rol de răufăcător ce poartă porecla Manny the Butcher.

Howard. Însă, în tot acest proces, ei ajung să devină fugari, vânați de poliție și mafie deopotrivă. Să nu uităm nici de faptul că acest film face parte și din încercarea lui Will Smith de a trece dincolo de... evenimentele de la Oscarurile din 2022. „Bad Boys: Ride Or Die” este primul film cu Will Smith într-un rol principal ce va fi proiectat pe marile ecrane după scandalul cu palma dată lui Chris Rock direct pe scena Premiilor Academiei. În decembrie 2022, un film cu Will Smith în rolul principal, „Emancipation”, a fost lansat pe Apple Tv+, însă „Ride or Die” este cu adevărat încercarea de recuperare cinematografică a actorului. De asemenea, filmul îi aduce înapoi pe regizorii de la „For Life”, Adil & Bilall, care între aceste două părți de „Bad Boys”, au regizat și serialul „Batgirl”, ce a fost băgat la sertar fără menajamente de Warner Bros, neajungând niciodată pe platformele de streaming, în ciuda mai multor proteste și petiții pentru a-l lansa. Munca lor la „For Life” a fost bine primită și se pare că aduc și mai mult fler aici - compoziții elegante, fotografii cu drona și o imagine ingenioasă fixată pe o armă în timp ce zboară dintr-o mână în alta. Cine știe, dacă „Ride or Die” va face o mișcare frumoasă la box office, poate vom vedea într-un final și „Batgirl”.

Boys: Ride or Die”, este pusă în mișcare

Mai exact, căpitanul Conrad Howard (Joe Pantoliano) este acum acuzat post mortem că a lucrat ani de zile cu cartelurile de droguri.

Burnett (Lawrence) vor pune cap la cap o

Intriga din această a patra parte, din „Bad Boys: Ride or Die”, este pusă în mișcare de corupția din cadrul poliției din Miami. Mai exact, căpitanul Conrad Howard (Joe Pantoliano) este acum acuzat post mortem că a lucrat ani de zile cu cartelurile de droguri. Detectivii Mike Lowrey (Smith) și Marcus Burnett (Lawrence) vor pune cap la cap o echipă de șoc pentru a descoperi exact ce se întâmplă și cum pot reabilita numele lui

Primele reacții ale celor care au avut privilegiul să vadă „Bad Boys: Ride or Die” înainte de lansarea oficială sunt cu precădere pozitive. Tonul amuzant și umorul general al filmului au fost lăudate în aproape toate aceste feedback-uri,, iar interpretarea și chimia dintre cei doi actori principali par să fie de această dată cireașa de pe tort. În ciuda recepției mediocre a primei părți a francizei și a recepției negative a celui de-al doilea, se pare că cel de-al treilea film, cu recenzii pozitive și încasări bombă, nu a fost deloc un eșec, iar seria va recrea acea magie și pentru runda a patra. Se va dovedi „Ride Or Die” un succes cinematografic la fel de mare ca „For Life” și, cel mai important, am putea avea în față un viitor „Bad Boys 5”? Răspunsul va deveni evident când această a patra parte a francizei va urca pe marile ecrane, pe 7 iunie.

„Inside Out 2”... desene animate cât se poate de serioase și educative

Primul „Inside Out” a avut încasări de 858,8 milioane de dolari la nivel mondial, devenind al șaptelea film cu cele mai mari încasări din 2015. Filmul de animație a fost nominalizat la două categorii la cea de-a 88-a ediție a Premiilor Oscar, câștigând premiul pentru cel mai bun film de animație, și a primit numeroase alte aprecieri. ale anului.

Având toate acestea în vedere, o continuare pentru „Inside Out” era absolut normală, chiar dacă ea a venit la o distanță de aproape un deceniu. Astfel, în timp ce „Inside Out” ne-a antropomorfizat emoțiile și amintirile, continuarea sa va duce publicul și mai departe în adâncurile minții - oferindu-ne o imagine a sistemului nostru de credințe. Dacă în prima parte, emoțiile sale de bază - Bucuria (Amy Poehler), Tristețea (Phyllis Smith), Furia (Lewis Black), Frica (Bill Hader) și Dezgustul (Mindy Kaling) - au ajutat-o pe fetița Riley să navigheze printr-o mutare destabilizatoare (Tony Hale dă acum voce Fricii, iar Liza Lapira dă voce Dezgustului în noul film), „Inside Out 2” ne aduce o Riley (Kensington

www.zilesinopti.ro

Tallman) mai în vârstă, deși nu mai înțeleaptă, la 13 ani. Ea este brusc depășită de o serie de emoții noi - Anxietate (Maya Hawke), Plictiseală (Adèle Exarchopoulos), Invidie (Ayo Edebiri) și Stânjeneală (Paul Walter Hauser) - în timp ce trece prin pubertate. Când Anxietatea pune stăpânire pe creierul ei, Joy & co trebuie să afle cum să o ajute pe Riley să se restabilească din punct de vedere emoțional. Dar nu este vorba doar de emoții noi, pentru că, așa cum spuneam, în această parte vom vizita și sistemul de credințe al lui Riley și vom afla mai multe despre el. Pentru a clarifica un pic acest „sistem de credințe”, care stă la baza acestei părți, el nu are legătură (neapărat) cu codurile

morale sau un simț al binelui și răului, ci cu o mulțime de aspecte prostești, cum ar fi să crezi cu tărie că tatăl tău este cel mai puternic om de pe planetă. Cu alte cuvinte, sunt lucruri pe care le crezi cu intensitatea a o mie de stele la vârsta adolescenței și care nu trebuie neapărat să fie foarte serioase. Pe 14 iunie, „Inside Out 2” urcă pe marile ecrane și recomandarea este ca oricine are acasă un adolescent sau un copil care urmează să treacă prin această perioadă să meargă împreună cu el să-l vadă. Recenziile vor fi cu siguranță laudative, iar cel mai probabil, încasările le vor depăși pe cele ale primei părți, transformând această animație mult așteptată într-una dintre cele mai profitabile și mai premiate

Un film despre apartenență, comunitate și rebeliune

„The Bikeriders: Clubul vandalilor”

The Bikeriders se pregătește să ajungă pe marile ecrane din România pe 21 iunie, oferind publicului o incursiune fascinantă în lumea dură a cluburilor de motocicliști din anii ’60. Regizat de Jeff Nichols (Mud, Shotgun Stories, Loving), cunoscut pentru capacitatea sa de a crea povești intense și personaje memorabile, acest film se anunță a fi unul dramatic, dar, în același timp, plin de dinamism și elemente de acțiune.

Inspirat din volumul de fotografie al lui Danny Lyon, The Bikeriders prezintă viața membrilor unui club fictiv de motocicliști din Chicago, explorând drumul către ascensiune al clubului Vandals MC, marcat de momente tensionate și conflicte interne. Cartea lui Lyon, publicată în 1968, oferă o documentare vizuală și narativă a acestei subculturi, capturând spiritul rebel și complexitatea relațiilor dintre membrii clubului.

Povestea filmului se concentrează pe transformarea Vandals MC dintr-o comunitate marginală într-o organizație criminală extrem de violentă. Această

www.zilesinopti.ro

tranziție este exploatată prin intermediul personajelor centrale: Benny, interpretat de Austin Butler, un tânăr carismatic Johnny, liderul complex al clubului, jucat de Tom Hardy, și Kathy, soția lui Benny, interpretată de Jodie Comer.

După premiera sa la Festivalul de Film de la Telluride, The Bikeriders a primit recenzii

entuziaste, fiind lăudate atât regia, cât și distribuția. Criticii americani au apreciat filmul pentru modul în care combină violența și emoția, reușind să capteze esența vieții de motociclist cu o autenticitate remarcabilă. Filmul a fost descris ca o piesă de memorie frapantă, evidențiind amintiri puternice și pline de impact. De asemenea, a fost subliniat modul în care umanizează figuri adesea greșit reprezentate pe marele ecran, oferind o perspectivă profundă și empatică asupra vieților și relațiilor dintre membrii clubului de motocicliști.

Efectele speciale și secvențele de acțiune sunt spectaculoase, aducând un plus de adrenalină scenariului. Cursele pe motociclete și confruntările dramatice sunt realizate cu o atenție deosebită la detalii, oferind o experiență vizuală captivantă cu ajutorul unor cadre bine gândite. Așadar, această poveste despre căutarea identității și confruntarea cu transformările inevitabile ale vieții merită văzută în cinematografe. În esență, filmul explorează temele loialității și ale sacrificiului, invitândune să reflectăm asupra propriilor noastre relații și alegeri, un memento puternic al faptului că, indiferent de cale, rămânem constant angrenați în căutarea de apartenență și sens.

„Bastardul”

Orice ținut are nevoie de un rege

„Bastardul” („The Promised Land”), cel mai recent film al regizorului Nikolaj Arcel („O afacere regală”, 2012), cu un scenariu scris împreună cu Anders Thomas Jensen, recreează viața unui soldat de rang inferior, ajuns cu sute de ani în urmă rege al unui ținut pustiu, interpretat pe marile ecrane de către popularul star scandinav Mads Mikkelsen. „The Promised Land”, care a fost propunerea Danemarcei la Oscarurile din 2024, reprezintă o adaptare după romanul de succes din 2020, „The Captain and Ann Barbara”, de Ida Jessen, care, la rândul său, este inspirat de o poveste adevărată din istoria țării despre Ludwig von Kahlen, căpitan de armată în retragere devenit fermier.

Acțiunea are loc în

Danemarca secolului al XVIIIlea, când căpitanul Kahlen s-a întors în țara natală după luptele din Germania. Erou de război, rămas fără bani și cu o pensie modestă, se prezintă la curtea Regelui cu o propunere sau, mai degrabă, un vis: să aibă șansa de a cultiva o parte din terenul arid și pustiu din Iutlanda, un proiect preferat al suveranului. Dacă reușește să cultive pământul

PREMIERĂ

și să atragă coloniști în zonă, recompensa este un titlu regal, un act oficial de proprietate asupra terenului și un salariu generos. Cabinetul curții este sceptic, dar dă o aprobare tacită, fără niciun sprijin asociat acesteia, lăsând fostul militar să se descurce pe cont propriu.

„The Promised Land a apărut din această reglare de conturi existențială și este, de departe, cel mai personal film al meu

de până acum. Ajutați de romanul genial al Idei Jessen, Anders Thomas Jensen și cu mine am vrut să spunem o poveste mare, epică, despre cum ambițiile și dorințele noastre vor eșua în mod inevitabil dacă sunt tot ceea ce avem. Viața este un haos; dureroasă și urâtă, frumoasă și extraordinară, iar noi suntem adesea neputincioși în a o controla. După cum spune proverbul: «Noi ne facem planuri și Dumnezeu râde»”Nikolaj Arcel. Alături de Mads Mikkelsen („Another Round”, „Star Wars”, serialul „Hannibal”), în distribuție îi regăsim și pe Amanda Collin („O femeie îngrozitoare”, 2017), Simon Bennebjerg („Pagten”, 2021), Kristine Kujath Thorp („Ninjababy”, 2021) și Gustav Lindh („Queen Of Hearts”, 2019). Povestea din romanul danez a primit inițial titlul de „King’s Land”, ulterior fiind schimbat în „The Promised Land” pentru publicul nord-american. Cu toate acestea, cinefilii din România, începând cu data de 28 iunie, îl vor vedea pe ecrane sub un titlu mult mai simplu... „Bastardul”.

fotografi

© Henrik

Ohsten Zentropa

„Fără zgomot: Ziua 1”

Cum a apărut frica de a fi auziți

Începem vara cu o doză puternică de suspans și teroare odată cu lansarea A Quiet Place: Day One, film care promite un adevărat festin al fricii. Programat să ajungă în cinematografe pe 28 iunie, acest prequel aduce o perspectivă proaspătă și terifiantă asupra universului deja cunoscut și iubit de cinefili. Regizat de Michael Sarnoski, celebru pentru debutul său regizoral impresionant cu filmul Pig (2021), A Quiet Place: Day One (Fără zgomot: Ziua 1) se distinge printr-un narativ de o intensitate copleșitoare, cel puțin asta spun fanii francizei în primele recenzii apărute.

A Quiet Place: Day One explorează începuturile invaziei monștrilor în New York City, oferind o perspectivă unică asupra haosului inițial. Spre deosebire de filmele anterioare, care se concentrau pe supraviețuirea unei singure familii, acest prequel pune accentul pe mai multe personaje disparate care trebuie să colaboreze pentru a supraviețui. Această alegere nu doar că îmbogățește universul narativ, dar și aduce în prim-plan diverse fațete ale naturii umane în fața dezastrului.

www.zilesinopti.ro

PREMIERĂ

pentru rolul său din Stranger Things, îl va interpreta pe Eric, iar Djimon Hounsou își va relua rolul din A Quiet Place Part II. Distribuția este completată de Alex Wolff și Eliane Umuhire.

invaziei. Dacă în primele filme,

stabilesc,

Unul dintre aspectele cele mai captivante este modul în care prezintă reacțiile imediate ale oamenilor odată cu apariția invaziei. Dacă în primele filme, accentul era pus pe liniștea absolută și pe eforturile de supraviețuire într-o lume deja dominată de monștri, A Quiet Place: Day One ne duce înapoi la origini, în momentul în care regulile încă se stabilesc, iar frica și incertitudinea sunt la cote maxime. În centrul acțiunii se află Lupita Nyong’o câștigătoare a premiului Oscar, în rolul lui Sam. Alături de ea, Joseph Quinn, cunoscut

Lupita Nyong’o, n ratați ocazia de a vedea această producție pe marele ecran!

Michael Sarnoski reușește să păstreze atmosfera și stilul vizual care au consacrat franciza, în timp ce adaugă propriile nuanțe regizorale. Reacțiile fanilor la primele imagini și trailere făcute publice au fost extrem de apreciative. Mulți au lăudat intensitatea și realismul efectelor speciale, care, aparent, reușesc să contureze haosul și frica din primele zile ale invaziei. Lupita Nyong’o și Joseph Quinn au fost apreciați pentru performanțele lor, iar schimbarea decorului din mediul rural în New York City a fost considerată inspirată. Efectele vizuale impresionante și secvențele de acțiune bine realizate contribuie la crearea atmosferei specifice, unii menționând chiar că prequel-ul face ca primele două filme să pară „mici” prin comparație… așa că nu

„GREMLINS”

Pe ecran, înainte de Grogu a apărut... Gizmo

Cu exact 40 de ani în urmă, deci cu mult timp înainte ca Baby Yoda să mărească semnificativ fandomul multiversului Star Wars prin drăgălăşenia sa de creatură non-pământeană - începând din 2019, în The Mandalorian -, publicul amator de basme cinematografice s-a ataşat de nu mai puţin adorabilul Gizmo, un mogway extrem de cuminţel şi simpatic, ce are însă defectul de a da naștere unor gremlini răutăcioşi atunci când se vede nevoit să încalce una dintre cele trei reguli: să nu fie atins de apă, să nu mănânce după miezul nopţii şi să nu se expună la soare. Apărut odată cu vioii Ewok din SW şi verigă de legătură în istoria Pop culture între clasicul E.T. şi newcomerul Grogu, ca tipologie de personaj ludic devenit iconic prin profundele valori umane pe care le transmite dintr-o originală perspectivă “alien”, Gizmo a fost instantaneu adoptat de către cinefili încă

de la premiera din seara de 8 iunie 1984 a comediei Camp cu accente horror Gremlins, în regia lui Joe Dante, care s-a bucurat de un asemenea succes încât s-a transformat apoi în franciză, cu ramificaţii multiple în videogaming, literatură, collectibles şi televiziune.

Cu “gremlinii” intraţi deja în vocabular datorită cărţii lui Roald Dahl din 1943, The Gremlins, mai ales după o tentativă (eşuată) de adaptare din partea Disney, superinfluentul Steven Spielberg a fost câştigat de prospeţimea scenariului având ca protagonist

spiritul inocent care creează monstruleţi vicioşi, conceput de Chris Columbus - înainte ca acesta să pună în scenă Home Alone, Percy Jackson şi Harry Potter -, şi a acceptat să producă filmul, oprinduse asupra lui Joe Dante ca regizor, în baza expertizei acestuia în Horror (Piranha, The Howling), deşi l-a avut în vedere iniţial pe Tim Burton. Lansat în aceeaşi zi cu Ghostbusters, în trendul optzecist al comediilor dătătoare de frisoane, Gremlins, prin umorul său acid, îşi conservă nealterat subtextul satiric la adresa consumerismului, la care se adaugă însă conotaţii actuale, apropo de rezervele pe care le manifestăm faţă de ceea ce (sau cine) este străin şi a modului în care ne raportăm la miturile moderne devenite clişee. Cu sigurantă, Gremlins rămâne un film care merită oricând (re)descoperit, fie ca pur entertainment un pic nostalgic, fie ca sursă de gaguri şi replici dark, fie ca un soi de kind reminder al unui adevăr de care uităm cam des în zilele noastre: “pentru a înţelege, mai întâi trebuie să înveţi să asculţi”, după cum îi spune bunicul tânărului care l-a primit în dar pe... surprinzătorul şi fascinantul Gizmo.

„Blood of Zeus”

Legendele Olimpului, da’ mai 2024

astlevania (2017-2021) mi s-a părut una dintre cele mai reușite animații făcute în ultimii ani, iar cei de la Powerhouse Animation Studios (compania care s-a ocupat de producția serialului, împreună cu cei de la Netflix) au ridicat ștacheta foarte sus după ultimul sezon. Au mai avut câteva tentative de seriale, majoritatea relativ mediocre, dar singurul care a scos capul la suprafață și s-a mai apropiat de succesul anterior este Blood of Zeus.

Cu o pauză de patru ani între primul și al patrulea sezon, serialul creat de Charles și Vlas Parlapanides spune povestea lui Heron și Seraphim, fii ilegitimi ai lui Zeus, făcuți cu câte o muritoare. Unul e bun, altul e rău, dar, ca în majoritatea poveștilor de genul, unul fără altul nu se poate și chiar și atunci când se pare că au murit amândoi, de fapt nu a murit niciunul, pentru că povestea trebuie să meargă mai departe și singura șansă ca lucrurile să se întâmple așa cum trebuie să

se întâmple e ca ambii să se salveze unul pe celălalt. La nivel de scenariu nu există nimic inovator și ritmul e uneori cam prea lent pentru un serial de animație care se presupune că ar trebui să fie alert și dinamic.

Ceea ce m-a atras, însă, și m-a făcut să mă uit până la final e că eram foarte curios să văd cum sunt desenați zeii Olimpului. Încă de când eram mic am fost fascinat de lumea asta și îmi place foarte mult să văd dacă se apropie de

felul în care îmi imaginam eu că ar arăta. Și în mare parte e punct-ochit, punctlovit. Apar toate starurile: Hera, Apollo, Ares, Hades, Zeus, Poseidon, Hermes, Persefona, Demetra, Atena și mulți alții. Sunt destul de conservator animați, adică Hermes e în continuare cel care aleargă repede, Poseidon are barbă albastră, Ares e rău și are ochii roșii, dar cumva asta mi-a plăcut. Iar voice-acting-ul e foarte bine realizat. Atât pentru ei, cât și la cele două personaje principale, Heron și Seraphim.

vreo

lumină, secvențele de luptă sunt bine realizate, personajele din cartea lui

Una peste alta, chiar dacă povestea nu e vreo lumină, secvențele de luptă sunt bine realizate, multe și interacțiunile dintre zei sunt destule ca să îmi satisfacă nevoia de a vedea personajele din cartea lui Alexandru Mitru pe micul ecran. Deși nu sunt neapărat adeptul genului, pentru că în majoritatea cazurilor mă uit activ la filme sau seriale, Blood of Zeus s-a dovedit a fi un companion plăcut în serile în care am fost răcit și am avut nevoie de ceva cu lupte, fulgere și sânge care să îmi țină mintea ocupată înainte de culcare. Pe scurt, îl recomand tuturor pasionaților de mitologie, dar fără așteptări prea mari. Serialul atinge subiectele cunoscute și e presărat cu destul de multe easter egg-uri, așa că pentru cunoscători poate să fie o vizionare cu atât mai plăcută.

zilesinopti.ro/arta-cultura

Vodafone sustine capitolul

Artă & Cultură din Zile și Nopti. În print și online.

Artă &Cultură

SCAPITOLUL ARTĂ & CULTURĂ DIN ZILE ȘI NOPTI ESTE SUSȚINUT DE

Despre ANDY WARHOL și frumusețea masculină

upe, celebrități, pop(ular) culture, culori vii, linii puternice și compoziții repetitive. Andy Warhol este cunoscut pentru picturile și gravurile sale luminoase și vibrante, cu subiecte care variază de la celebrități, printre care se numără Marilyn Monroe și Muhammad Ali, până la produse de zi cu zi, cum ar fi cutii de supă și tampoane Brillo. În spatele acestor imagini iconice s-au ascuns întotdeauna abordări și idei surprinzătoare, iar începând de la sfârșitul anilor 1940 și până la moartea sa prematură din anii 1980, un nou leitmotiv începe să-și facă simțită prezența: idealul său de frumusețe, mai ales frumusețea masculină. Neue Nationalgalerie din Berlin, organizează, în perioada 9 iunie - 6 octombrie, un studiu de amploare axat pe căutarea lui Warhol a unui anumit ideal de frumusețe - Velvet Rage and Beauty.

Expoziția lui Warhol are ca titlu un omagiu adus cărții „The Velvet Rage” (2005), de Alan Downs, care descrie cum este să crești și să trăiești ca homosexual într-o lume predominant heterosexuală. A vizualizat și, prin urmare, a eternizat această căutare continuă a frumuseții ideale. De la primele desene în linii, la testele de ecran și experimentele sale cu imagini în mișcare din anii 1960, la picturile busturilor masculine din anii 1970 și până la colaborările cu Jean-Michel Basquiat există o căutare continuă de a exprima acest

ideal. În timpul vieții sale, aceste lucrări au fost considerate nepotrivite, imorale, deviante sau chiar pornografice și ilegale.

În toate mediile, explorează în mod provocator frumusețea și defectele corpului, fragilitatea și puterea, precum și propriile nesiguranțe și frământări în multe autoportrete. „Firul roșu este că încerca să descrie un anumit ideal de frumusețe masculină”, a declarat

Biesenbach, menționând că expoziția cuprinde peste 250 de lucrări, într-o gamă variată

de medii, inclusiv desene, fotografii, picturi și filme, pe care le-a realizat de la sfârșitul anilor 1940 până în anii ’80. „Pentru mulți oameni este un Warhol mai puțin cunoscut sau un Warhol deloc cunoscut”.

Velvet Rage and Beauty este o nouă ocazie de a celebra un artist care, în timpul vieții sale, nu a văzut niciodată acceptată pe deplin explorarea frumuseții masculine.

foto © Florin Ghioca

VIORICA PETROVICI

“Exprimarea plastică scenografică mi-a marcat foarte mult existența”

Doamna Petrovici, dacă ați avea în față câte un proiect din teatru, operă, film şi balet, în ce ordine ați fi tentată să le parcurgeți pentru a vedea care vă stârneşte interesul?

Ca să generalizez, așa, îmi plac toate, numai că nu le pot face pe toate odată și atunci îmi prioritizez cumva opțiunile, nu neapărat după ce îmi place, ci după ce pot

P

remiul UNITER pentru întreaga activitate de scenograf, decernat recent în cadrul galei organizate de Uniunea Teatrală din România, împreună cu Premiul Gopo, câştigat în această primăvară pentru costumele filmului Libertate, al lui Tudor Giurgiu, reprezintă noi dovezi ale înaltei aprecieri de care se bucură una dintre cele mai importante personalităţi din domeniul artelor spectacolului, VIORICA PETROVICI. De altfel, începând cu premiul pentru scenografia spectacolului de teatru Politica, al lui Silviu Purcărete, din 1982, sau cel oferit de Uniunea Artiştilor Plastici în 1998 pentru scenografia operei Traviata de la ONB, până la nominalizarea din 2012 la prestigiosul premiu César pentru costumele din filmul La source des femmes, de Radu Mihăileanu, şi cel primit în 2019, în cadrul Festivalului de Film European de la Bari, pentru costumele din Menocchio, distincţiile acordate constant doamnei Petrovici pentru esenţialul său aport creativ în evoluţia artelor spectacolului îi jalonează cariera de peste patru decenii, făcând superfluă o tentativă de a re-inventaria întreaga sumă de experienţe vizuale memorabile pe care le-a oferit publicului pe parcursul acesteia. Neam mulţumit, în aceste condiţii, să o invităm la un dialog, cu speranţa că vom afla unele detalii despre cum a reuşit să baleieze cu o asemenea ușurință și cu un remarcabil succes tot acest spectru artistic, care, prin variile forme de expresie, oferă nu doar libertate creativă în grade diferite, dar şi provocări profesionale incitante.

face eu în momentul respectiv. De exemplu, dacă am spațiu pentru o operă atunci o prefer, fiindcă, din punctul meu de vedere, opera îți oferă cea mai largă paletă vizuală și experiența cea mai bogată, artistic vorbind, pentru că descoperi muzica, descoperi dramaturgia muzicală, descoperi vizualitatea acestei dramaturgii... mie, cel puţin, îmi oferă o dimensiune pe care nu o găsesc nici la teatru, nici

la film. Poate la spectacolul de dans aș putea să o găsesc şi de asta aș alege dansul ca a doua opțiune, pentru că acesta, prin muzică și prin mișcare, exprimă ceea ce nu poți arăta prin nimic altceva. Pentru mine, dansatorul nu este un instrument, este o formă de exprimare totală şi fiecare atitudine, fiecare mișcare se împletesc cumva cu muzica și vizualitatea. Cred că cele mai interesante balete le-am făcut

împletind vizualitatea cu mișcarea dansatorilor și am lucrat destul de multe, dacă mă gândesc retrospectiv, pentru că, de altfel, am și debutat la Operă cu un balet, Peer Gynt, făcut de o coregrafă faimoasă la vremea respectivă, Mihaela Atanasiu. [...] Faptul că am fost angajată la Operă o perioadă destul de lungă m-a cantonat însă, într-un fel, în acel loc și de aceea nu am mai avut foarte mult acces la spectacolul de teatru decât ocazional, iar asta, doar așa, ca un bonus pentru ceea ce făceam. Tocmai din acest motiv, spectacolul de teatru pentru mine a fost ceva foarte râvnit și n-am făcut foarte mult teatru, chiar n-am făcut... doar m-au descoperit niște regizori care m-au îndemnat să realizez niște lucruri.

La început de carieră aţi experimentat în teatru, ați lucrat în cinematografie, urmând ca, de la Studiourile de film Buftea, să vă angajați la Operă, deci într-un timp relativ scurt aţi fost în contact cu toate formele de expresie artistică. O ierarhizare personală a acestora în anii ’80 ar fi semănat cu cea din clipa de faţă, când aveți posibilitatea să vă alegeți proiectele?

Nu, pentru că eu voiam să fac teatru. Mie, teatrul mi-a plăcut din facultate, dar în perioada în care am terminat-o [Viorica Petrovici a absolvit Institutul de Arte Nicolae Grigorescu în 1981 - n.r.], repartiții nu se făceau în București, iar atunci nu puteai să lucrezi undeva decât dacă erai repartizat. Eu însă nu voiam neapărat în București, ci la teatrul din Iași, pentru că sunt de acolo şi, cu toate că nu ştiam dacă aveau post sau nu, eram convinsă că, până la urmă, o să găsesc o soluție să mă duc acolo. O foarte bună prietenă, profesoara Sanda Manu, care cumva m-a păstorit, a fost cea care mă sfătuise: ‘Ia du-te tu acolo, să poți să lucrezi teatru’. Mă pregăteam deci să fac teatru, mai ales că am avut șansa să lucrez chiar din anul II de facultate cu profesorul meu, scenograful Vasile Roman, la Teatrul de Comedie, unde Sanda Manu făcea un spectacol, Harold și Maude [care a avut premiera la finele anului 1980 - n.r.]. Am fost atunci asistenta profesorului meu, care mi-a deschis apetitul pentru scenă, de fapt, pentru că în facultate nu îți dai seama ce înseamnă scena adevărată, dacă nu te duci acolo să pui mâna, să lucrezi, să stai la repetiții, să vezi despre ce este vorba. Ca student, totul este utopic, abstract, proiectele sunt minunate, dar nu simți teatrul. [...]

150 de ani de tablouri sonore

În 1874, o promenadă printre tablouri îl inspiră pe compozitorul rus Modest Musorgski să creeze Tablouri dintr-o expoziție, o compoziție pentru pian solo care și-a păstrat savoarea datorită multiplelor interpretări virtuoze ale instrumentiștilor de geniu (adesea umbrite de aranjamentul pentru orchestră al lui Maurice Ravel, din 1922) și care s-a metamorfozat într-una dintre lucrările de căpătâi ale muzicii cu program. Aflat în

Totuși, în acest context, cuvântul nu își dezbracă întreaga importanță, căci titlurile lucrărilor și ale părților acestora primesc un rol important în crearea imaginilor sonore: Antonio Vivaldi ne plimbă prin cele patru anotimpuri în 1723, în timp ce Simfonia pastorală a lui Ludwig van Beethoven (1808) prezintă clare indicații programatice ce includ bucuria compozitorului de a ajunge la țară și adunări ale sătenilor, însoțite de tunete și furtuni. Pentru a evoca

centrul unor dezbateri aprinse ale secolului XIX, conceptul muzicii cu program prevedea faptul că muzica instrumentală poate să evoce narațiuni și concepte extra-muzicale, fie ele complet imaginare sau inspirate din arte plastice sau opere literare. Neavând la dispoziție versuri pentru a dirija ascultătorul, creatorii muzicii cu program profită de orchestra augmentată a romantismului pentru a încerca exprimarea diverselor trăiri în rândul publicului.

ciripitul păsărilor, Beethoven folosește instrumente precum flautul, oboiul sau clarinetul, în timp ce instrumentele de percuție și tremolourile violoncelului ajută la crearea atmosferei furtunii. Desigur, muzica cu program are propriile limite, căci fără indicațiile lui Beethoven, furtuna din partea a IV-a a simfoniei ar fi putut la fel de bine să reprezinte o invazie extraterestră sau o confruntare malefică dintre doi supereroi. Astfel, adepții muzicii absolute, poziționați la polul opus față de cei ai muzicii

Simfonia pastorală

programatice, remarcau faptul că arta sunetelor nu poate avea însemnătate extra-muzicală. Cu toate acestea, muzica programatică reprezintă un concept cu care compozitorii romantici jonglează constant, pe tot parcursul secolului XIX. Încercarea lui Modest Musorgski de a ne convinge că ne aflăm în mijlocul unei expoziții pare că dă roade, căci tema Promenadei, plasată printre cele zece reprezentări sonore ale lucrărilor vizuale, ne introduce în atmosfera muzeului, ajutândune să sărim de la un tablou la altul, fără ca cineva să ne dirijeze cu ajutorul cuvintelor. De altfel, eclectismul lui Musorgski este prezent pe tot parcursul lucrării: Gnomul este aspru și violent, Vechiul castel este sumbru și misterios, în timp ce Dansul puilor ce ies din găoace jonglează jucăuș cu sonorități infantile. În plus, nici nu ar trebui să ne mire faptul că grupul britanic de rock progresiv Emerson, Lake & Palmer a prelucrat Tablourile cu ajutorul setului de tobe, al chitarei bas și al sintetizatoarelor, căci brutalitatea Babei Iaga prevestește riff-urile supărate ale chitarelor cu distors din secolul XX.

„În muzica pentru aceste ilustrații, el a reprezentat pui, copii, catacombe, porți și chiar căruțe zburătoare. Mulți dintre prietenii lui Musorgski, în special tovarășii compozitori, erau nehotărâți și ascultau noutatea cu nedumerire”, declara poetul Golenischev-Kutuzov. A asculta noutatea cu nedumerire nu ne este un concept străin, mai ales dacă ne gândim la revoltele din public în seara premierei Ritualului primăverii (1913), lucrarea compozitorului

Igor Stravinski, ce scoate la iveală ritualuri pre-creștine, învelite în atacuri brutale ale orchestrei. Tratarea violentă și misterioasă a orchestrei este folosită de Musorgski și în cadrul poemului simfonic O noapte pe muntele pleșuv (1867), o altă lucrare programatică în care compozitorul dorește reprezentarea sonoră a unui sabat al vrăjitoarelor. Așadar, Musorgski se încadrează în rândul compozitorilor cu o aplecare

către muzica cu program, Tablouri dintr-o expoziție devenind o lucrare de căpătâi a genului. De altfel, reverberațiile muzicii programatice se simt și în prezent, mai ales dacă luăm în considerare creațiile instrumentale de mare virtuozitate ale rockului progresiv, însoțite mereu de titluri grăitoare, gata să ne introducă într-o lume dificil de explorat. Se pare că rock-ul și muzica cu program merg mână în mână, căci Simfonia fantastică (1830) a compozitorului francez Hector Berlioz și Bohemian Rhapsody (1975) a grupului Queen au câteva lucruri în comun: ambele prezintă un erou zbuciumat, aflat sub influența drogului, ambele conțin o secțiune de vis, în care eroul înfruntă vrăjitoare, demoni și monștri, iar ambele pot avea substraturi psihedelice. La 150 ani de la premieră, lucrarea lui Musorgski încă reușește să capteze mentalul colectiv și să se poziționeze în vârful unui concept scandalos al unor vremuri de mult apuse. Totuși, dacă ajungem la concluzia că muzica nu are puterea intrinsecă de a reprezenta aceleiași idei extra-muzicale pentru toți ascultătorii, atunci nimic nu ne împiedică din a ne crea propriul program, fie că ne imaginăm vrăjitoare, furtuni sau promenade fascinante printre tablouri.

Modest Musorgski

Pictures At an Exhibition

Ritualului primăverii

JESÚS HERRERA

Un Hamlet în stil(uri)

Flamenco

Referitor la numele companiei tale, Jesús Herrera Flamenco Ballet, baletul trimite la structuri şi reguli stricte, pe când flamenco sugerează mai curând eliberare în expresie. Cum te defineşte acest tandem?

Noi nu facem balet în sensul clasic. Am folosit expresia

“balet flamenco” în numele ansamblului doar pentru că, în fond, spectacolele noastre pot fi asimilate unui balet realizat cu mulți oameni, fiindcă altfel, în general, combinăm dansurile spaniole - cel mai adesea

Celebra poveste a lui Hamlet a fost propusă publicului pe parcursul a patru secole în felurite interpretări şi transpuneri scenice, dar instrumentarul artistic Flamenco n-a fost folosit absolut niciodată... până la JESÚS HERRERA. Dansator şi coregraf format de către Antonio Gades, cel care a demonstrat - mai ales în filmele lui Carlos Saura - potențialul Flamenco-ului de a dobândi noi valenţe ca artă performativă, consacrat apoi ca solist în colective precum Andalusian Dance Company sau ansamblul nipon condus de Yoko Komatsubara, dar şi ca autor de spectacole originale cu propria companie, Jesús Herrera şi-a prezentat pentru întâia oară versiunea sa Flamenco, Hamlet - La Danza del Melancholico, în 2019, la San Sebastián, iar publicul român a avut şansa să se bucure de experienţă în cadrul Festivalului Internaţional Shakespeare de la Craiova, în această primăvară. În dialog, am încercat să aflăm mai multe de la Jesús Herrera despre propriul proces de translatare a unor narative clasice în expresie corporală şi cum evaluează capacitatea de reinventare a unei arte cu puternice rădăcini tradiţionale, astfel încât să rămână relevantă în secolul XXI.

de inspiraţie Flamenco - și teatrul. În cadrul spectacolului Hamlet, de exemplu, am apelat la diferite stiluri de Flamenco [palos] din cele câteva zeci care există, precum petenera, bulería, tarantas, seguiriyas, soleás, iar motivul pentru care am reușit să combin povestea scrisă de Shakespeare cu

dansurile Flamenco este acela că prințul Hamlet trece printr-o serie întreagă de stări de spirit, pe care le regăsim cumva și în Flamenco, acesta putând exprima perfect emoţii şi simţăminte precum melancolia, tristețea, bucuria, dragostea, dorinţa de răzbunare sau furia. De exemplu, Hamlet își pierde tatăl, o persoană care îi este foarte dragă, şi pentru a-l defini în acele momente, dintre toate aceste palo [stiluri], am apelat la taranto. Istoria taranto în cadrul artei Flamenco vorbeşte despre lucrători care au coborât în mină [stilul s-a născut muzical în zona minieră a Almeriei, parte a

grupului ‘cantes de minas’, iar ca dans, a fost creat de Carmen Amaya, în 1940 – n.r.], din care mulți nu s-au mai întors, deci muzica emană o anume tristețe şi melancolie, care mi s-au părut perfecte şi în cazul personajului nostru pentru a exprima pierderea unei ființe umane.

Dar de ce tocmai Hamlet? Ce anume te-a atras la această poveste de te-a determinat să o reinterpretezi prin dans?

Atunci când mi s-a propus să fac un spectacol în premieră la Teatrul Victoria Eugenia din San Sebastián, evident, am început să mă documentez, căutând o poveste care să mi se potrivească. Știam deja Hamlet, bineînţeles, dar nu mă raportasem niciodată la piesă din perspectiva asta şi, citind-o din nou, mi-a atras atenţia prin faptul că personajul prințului şi, de fapt, tot ce se întâmplă în piesă, se pretează extraordinar de bine pentru un spectacol hibrid de Flamenco... dans, teatru și muzică, care nu e doar Flamenco, fiindcă există și o parte cântată de un cor liric, al cărui dirijor este José Enrique de la Vega, directorul nostru muzical. Dincolo însă de asta, am fost foarte impresionat de personaj pentru că, personal, treceam printr-o perioadă în care existau unele asemănări cu ceea ce simţea Hamlet.

Prin schimbarea formei de expresie, inevitabil, spui povestea lui Hamlet într-un alt fel decât a scris-o Shakespeare. Care au fost etapele procesului de dezvoltare creativă a spectacolului?

După cum era firesc, mai întâi m-am aplecat asupra textului dramaturgic, în baza căruia am realizat libretul, versurile acestuia repartizândule apoi în ceea ce cântă corul liric și ce interpretează solistul vocal. Pe partea de muzică, în proces, după ce mă înţeleg cu directorul muzical, cel care se ocupă de partea orchestrală şi de cor [în cadrul Festivalului Shakespeare, în spectacol a performat Corul Operei Române Craiova - n.r.], mă întâlnesc cu chitaristul ce urmează să performeze pe scenă pentru a pune în valoare muzica Flamenco. Pornind de aici, trebuie să dezvolt după aceea proiectul întregului spectacol, începând cu mişcarea scenică şi coregrafia. Un aspect important în cazul lui Hamlet este acela că am optat să nu spun povestea cronologic, ci în mai multe acte separate. În cele cinci acte, mă bazez în principal pe relaţia lui Hamlet cu apropiaţii săi, cu părintele, cu regina-mamă şi cu Ofelia, dar şi cu el însuşi, dorind să accentuez la nivel de nuanţă consumul său emoţional interior... deci nu am vrut să fac o piesă cronologică, așa cum dictează textul iniţial. M-a interesat mai puţin să arăt o succesiune de momente, după cum o face piesa, cât o succesiune de stări care definesc, în ansamblul lor, personalitatea lui Hamlet. [...]

Hamlet, Festival Shakespeare Craiova, 2024 foto © Albert Dobrin

Hamlet, foto

© Jesus Herrera facebook

Legende și izvoare istorice în benzi desenate

Benzile desenate apar tot mai des în proiectele și programele educaționale din România, o metodă inedită de a atrage elevii de toate vârstele către subiectele clasice din istoria și literatura română, dar nu numai. Fie că sunt sau nu talentați la desen, fie că sunt sau nu talentați la a da naștere unor povești în scris, tinerii sunt din ce în ce mai atrași de benzile desenate nu doar pentru a le citi, ci și pentru a le realiza. De aici și introducerea „textului multimodal” – benzi desenate în manualele școlare.

Pentru cei care vor să pătrundă în misterele înaintaşilor noştri, să cunoască magia locurilor pe unde a trecut Zalmoxis, peşterile unde s-a rugat Deceneu şi munţii în care au luptat regii Daciei, editura Didactica Publishing House propune un nou album, interactiv, de benzi desenate: Geto – Dacii, legende și izvoare istorice în benzi desenate, realizat de autorul și profesorul de benzi desenate Mihai I. Grăjdeanu.

„La un popor la care vitejia era socotită suprema virtute, nu se putea să nu existe un cult al eroilor, al acelor viteji care îi întrec uneori pe zeii înşişi, devenind, mai devreme sau mai târziu, ei înşişi divinităţi”, spunea, cu ani în urmă, istoricul Iosif Constantin Drăgan. Aceasta este şi intenţia autorului

spus multe despre daci. Adevărul rămâne undeva în

cu

volumului mai sus amintit, de a prezenta, în limbajul benzilor desenate, locuri, obiceiuri, oameni şi eroi din munţii şi câmpiile autohtone. Este o abordare care trece de graniţele cărţii cu text, pe care tinerii o răsfoiesc mai rar, oferindule și o lecţie de istorie, dar o lecţie de istorie pe care tinerii

să şi-o dorească şi să şi-o însuşească, să-şi caute personajele preferate trecând de la o legendă la alta, să-și închipuie super eroii din poveștile românești. De la Herodot şi până în prezent, s-au scris şi s-au spus multe despre daci. Adevărul rămâne undeva în munţi, în peşterile legendare, în pietrele pline de mister, în baladele populare! Sunt mai mult decât legende, decât mărturii ale istoriei. Sunt în primul rând un reper în timp, cu care ne putem indentifica şi de la care putem învăţa. Personajele acestor legende prind viaţă în benzile desenate, în jocurile interactive, decupajele (coifuri, brățări dacice, medalioane) și reconstituirile istorice propuse de autor tinerilor ce vor răsfoi acest album.

album. de important, și anume:

când cucereau un teritoriu, autohtone sub interpretatio

notează Ion Horațiu Crișan, în „Spiritualitatea Geto-

„În legatură cu zeitățile din panteonul geto-dac se cuvine discutat un aspect deosebit de important, și anume: atât grecii, cât și romanii, când cucereau un teritoriu, păstrau vechile culte autohtone sub interpretatio Greco și, respectiv, interpretatio Romane”, notează Ion Horațiu Crișan, în „Spiritualitatea GetoDacilor”, idee regăsită în benzile desenate ale albumului Geto – Dacii, legende și izvoare istorice în benzi desenate

NIVES WIDAUER

De peste trei decenii, NIVES WIDAUER, născută

și formată în artele audiovizuale la Basel, care actualmente îşi desfășoară activitatea la Viena, nu contenește să surprindă prin versatilitatea și orginalitatea abordărilor artistice, creativitatea ei manifestându-se în egală măsură în pictură și colaj, sculptură și scenografie de spectacol, lucrări video și instalaţii, care, în varii mixuri, definesc mitologii personale în interiorul cărora propriile repere experienţiale se întreţes, prin recontextualizarea funcţiilor formelor de expresie, cu idei metafizice, concepte existenţiale și referinţe socioculturale. Instalaţia spaţială La stanza de Nives (NOMAD Circle, St. Moritz, 2024) sau participarea ei la seria de expoziţii colective Touch Nature, demers itinerant realmente provocator care își propune o explorare a rolului artei în chestionarea crizei ecologice - accesibilă acum şi publicului român, până pe 29 iunie, în spaţiile Galeriei /SAC din Bucureşti -, se constituie în manifestări relevante pentru această personalitate artistică ieșită din orice tipar. Am plecat în dialogul cu Nives Widauer chiar de la lucrarea cu care este prezentă la noi, în cadrul acestei impresionante expoziţii, concepută site specific în jurul unui dialog dintre lucrările a zeci de artiști contemporani de top din România și Austria, ce se constituie într-un apel la conștientizare în ceea privește problemele de mediu.

„Ceea ce lucrez reprezintă, pentru mine, o loso e vizuală”

Nives, lucrarea ta din Touch Nature se numeşte Skyboobs. Nu îţi cer o cheie de decriptare, fiindcă interpretarea ţine de cel care o priveşte, dar spunemi, te rog, cum s-a născut ideea acesteia?

Ei bine, noi suntem natura, nu-i aşa? Noi, oamenii, facem parte din natură. Pentru mine, nu există o separare între natură și umanitate. Gândindu-mă mai înainte la acest dialog, m-am apucat să caut eventuale citate româneşti despre aceste similitudini şi, de exemplu, există un proverb românesc, pe care tu poate îl știi, dar pentru mine a fost ceva nou: ‘Cine ia natura drept călăuză, niciodată nu greșește’. Sau se mai zice şi ‘nu rupe floarea dacă vrei să vezi fructul’. [Constantin] Brâncuşi spunea, la rândul său, foarte frumos: ‘Eu am pornit, întotdeauna, de la o idee, de

www.zilesinopti.ro

Monitorlove, 1988, Nives

Widauer © Studio Nives

Widauer

la Natură’. Vreau să spun la rândul meu că, deși lucrez în medii diferite, inclusiv în cele digitale, în esenţă, punctul de plecare cel mai profund este, întotdeauna, natura... iar natura, pentru mine, înseamnă copacii și albinele, planeta și cosmosul, desigur, dar, bineînţeles, și oamenii. Şi în noi înşine există un macrocosmos și un microcosmos, exact cum este și în acest univers în care trăim, există o scară mai mare şi una mai mică. În ceea ce privește Skyboobs, pot spune doar că asocierea dintre emisferele stelare şi cele ale Pământului, pentru mine, a reprezentat o legătură foarte logică, la care am adăugat apoi acel mulaj din bronz al sfârcurilor pentru a sugera asemănarea cu sânii. De aici încolo, bineînțeles, interpretarea poate fi făcută pe mai multe paliere, dar ceea ce pe mine mă interesează foarte mult este să descopăr și să exprim similitudini... uneori, mă gândesc că sunt un artist care lucrează în termeni de filosofie vizuală. Ceea ce lucrez reprezintă, pentru mine, o filosofie vizuală.

Pentru a te exprima, ai folosit în acest caz un mix eclectic de materiale și tehnici... print, fotografie, bronz, globuri. Cum decurge procesul, în general, de la conceptul imaginat până la forma materială a lucrării, trecând

prin alegerea codurilor ce-ţi definesc limbajul vizual?

Ei bine, cred că este un mod de viață și de lucru foarte osmotic cel pe care îl urmez eu de foarte mulți ani... de mai bine de 40 de ani. Lumea mea interioară este asemenea unui peisaj foarte vast, în care, uneori, pot ajunge să pătrund și în nişte văi înguste sau în unele clădiri, în care descopăr spații ori încăperi care sunt acolo dintotdeauna, doar că eu nu am intrat niciodată în ele până atunci. Apoi, după cum știi, există principiul camerei obscure. Ei bine, eu mă consider un spațiu de rezonanță a ceea ce preiau din afară şi încerc să ţin în frâu acel mic orificiu prin care trece lumina, care trebuie să aibă o anumită dimensiune, nici prea mare, nici prea mică. Acesta este instrumentul meu, așa că încerc să pun astfel în legătură

între ele toate aceste simţăminte interioare, idei, gânduri, care sunt declanșate de natură, de muzică, de literatură, de poezie, de comunicarea cu alte ființe, fie că acestea sunt oameni sau animale. Esența a tot ce am putut să diger din ceea ce ajunge la mine dinspre vieţuitoarele care se aflau deja pe planetă devine parte în procesul de a încerca să înțeleg viața și de a încerca să-mi dezvolt un limbaj propriu, care să exprime deopotrivă această aspiraţie de a înțelege și dorința de a fi în timpul prezent, de a fi deschis la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Poate că despre asta este vorba, în fond, în procesul artistic, iar acest proces are nevoie de timp, de răbdare, de curaj. [...]

Skyboobs, Nives Widauer © Studio Nives Widauer/Fiona Hauser

Concursul Internațional George Enescu La ce să ne așteptăm de la

Începând din anii ’90, Festivalul și Concursul Internațional George Enescu s-au organizat în același timp, o dată la doi sau trei ani. Din 2014, organizatorii au decis să schimbe ciclicitatea celor două manifestări și astfel, Concursul Internațional George Enescu, un eveniment dedicat tinerilor muzicieni din întreaga lume, a început să fie organizat în ani alternativi cu Festivalul.

Anul acesta a fost înregistrat un record istoric de participare - 555 de muzicieni din nu mai puțin de 57 de țări de pe toate continentele s-au înscris la prestigioasa competiție, însă doar 50 de instrumentiști de la fiecare secțiune (vioară, violoncel, pian) vor avea șansa de a cânta la București.

Concursul începe pe 31 august și durează până în 27 septembrie, iar pe parcursul acestei perioade intense se vor desfășura etapele eliminatorii pentru cele patru secțiuni instrumentale – compoziție, vioară, violoncel și pian.

© Alex Damian

foto

Partea foarte interesantă e că primele două etape ale fiecărei secțiuni de concurs (care se desfășoară la Universitatea de Muzică din București), dar și semifinalele (care se desfășoară la Ateneul Român) sunt cu intrare liberă, fără înregistrare prealabilă.

Finalele celor trei secțiuni se anunță de pe acum a fi evenimente artistice de top, căci cei trei instrumentiști care vor ajunge în această etapă vor interpreta pe scena Ateneului Român câte un concert instrumental integral, fiind acompaniați de Orchestra Națională Radio sau de Filarmonica „George Enescu”, sub bagheta unor dirijori de renume internațional.

PAGINA

PROGRAMUL fiecărei secțiuni a concursului:

Secțiunea violoncel: 1-10 septembrie; semifinala este programată în 8 septembrie, iar finala în 10 septembrie 2024. Pentru ultima etapă, cei trei finaliști vor fi acompaniați de Orchestra Națională Radio, la pupitrul căreia va urca dirijorul Jonathan Bloxham.

Secțiunea vioară: 7-16 septembrie; în 14 septembrie va avea loc semifinala, iar în 16 septembrie, dirijorul Alan Buribayev va urca la pupitrul Filarmonicii „George Enescu” și îi va acompania pe cei trei violoniști calificați în finala Concursului Enescu.

Secțiunea pian: 13-22 septembrie; vineri, 20 septembrie, va avea loc semifinala competiției, iar maestrul Christian Reif alături de Orchestra Filarmonicii „George Enescu” vor acompania cei trei finaliști pe 22 septembrie.

Mai mult decât atât, Concursul Enescu din acest an are în program 6 recitaluri și 5 concerte simfonice desfășurate la Ateneul Român. Un micro-Festival Enescu!

Din seria marilor evenimente de neratat nu putea lipsi concertul de deschidere al Concursului Internațional George Enescu 2024, care va fi dirijat, pentru prima dată, de o femeie: Delyana Lazarova va urca la pupitrul Orchestrei Naționale Radio, soliști fiind Maria Marica (vioară), Benjamin Kruithof (violoncel) și Alexandra Segal (pian) - câștigători ai Concursului Internațional George Enescu, ediția a 18-a, 2022.

Reputatul violoncelist David Geringas va deschide seria recitalurilor din cadrul

Concursului alături de pianistul Mikhail Mordvinov, propunând publicului un program cu titlul „Luminile nordului – Northern lights”. Evenimentul va avea loc miercuri, 4 septembrie.

Celebra pianistă Lylia Zilberstein va putea fi urmărită joi, 19 septembrie, marele violonist Shlomo Mintz va susține un recital duminică, 15 septembrie, pianistul Simon Trpčeski va susține un recital de excepție sâmbătă, 21 septembrie, renumitul violonist Dmitry Sitkovetsky va cânta alături de Valentin Răduțiu (violoncel) și Lukas Geniusas (pian) vineri, 6 septembrie.

Un alt eveniment de prim rang al concursului din acest an va fi recitalul susținut de unul dintre cei mai importanți violoniști români, Liviu Prunaru, și câștigătorul ediției a 17-a a Concursului Enescu, violonistul Valentin Șerban, artiști români de renume internațional, vineri, 13 septembrie.

www.zilesinopti.ro

Ultimul concert simfonic va avea loc pe 27 septembrie, la Ateneul Român. Dirijorul Cristian Măcelaru, directorul artistic al Concursului și Festivalului Internațional George Enescu, va urca la pupitrul Orchestrei Române de Tineret, alături de trei dintre cei șase dirijori tineri participanți la masterclass-ul de interpretare dirijorală, instrumentală și aprofundare în studiul muzicii. Se anunță un regal de muzică românofranceză în care vor putea fi audiate

lucrări de George Enescu, Dan Dediu, Hector Berlioz, Claude Debussy, Igor Stravinski sau Louise Farrenc.

Biletele sunt puse deja în vânzare, pe platforma eventim.ro. Există, de asemenea, abonamente pentru concertele simfonice și recitalurile din program.

David Geringas

Lylia Zilberstein

foto © Alex Damian

foto © Andrej Grilc

DCum ai ajuns să-ți creezi stilul care te definește și cât de greu a fost pentru tine să ajungi cunoscută?

Deși nu mă simt la început de drum, creațiile mele au ieșit de curând din cochilie. Primele experiențe în care mi-am făcut curaj să mă expun, timidă cum mă știu, au fost urmate de reacții la care nu visam, ceea ce m-a făcut să-mi ascult în continuare pornirea interioară și să fac munca sufletului. Până m-am convins că ceea ce creez merită scos în lumină a fost drum lung, multă șlefuire de sine și, în final, o chestiune de hotărâre și de alegere. Am zis: Gata cu pălăvrăgeala

iana Diaconu are 30 de ani și este din Bacău. Creează de când se știe sub orice formă îi este pe moment la îndemână, dar cel mai des se exprimă prin desen, muzică sau poezie. Are câteva ilustrații pe care le imprimă pe diverse obiecte, multe desene, zeci de poezii și trei melodii pe YouTube, iar în viitor speră să scoată mai multe.

DIAnA DIACOnu:

„Arta stradală trebuie să transmită un mesaj care să spargă zidurile”

interioară, scoate totul la iveală! Mereu vor apărea fel și fel de emoții atunci când venim în fața lumii cu o parte atât de profundă din noi, dar cred că ne suntem datori să o facem. Am mai încercat să mă abat de la acest drum, dar mi-am dat seama că sunt cea mai fericită atunci când fac artă. Altă cale nu-i. Și așa, ușor, ușor, a răsărit din mine această artistă. Nu pot spune că sunt cunoscută, dar merg pe acest drum și vom vedea ce va ieși.

Cum ți-a schimbat street artul felul în care percepi arta și lumea, în general?

Cred că arta stradală reprezintă o oportunitate reală pentru oameni, pentru ca ei să găsească motivația de a se opri o secundă din rutina asta impusă, de a ateriza profund în ei înșiși și de a privi de acolo viața, lumea înconjurătoare. Arta stradală trebuie să spună o poveste, să transmită un mesaj care să spargă zidurile astea pe care

le-am ridicat în jurul nostru și să deschidă mintea. Există o nevoie reală pentru ca oamenii să se trezească și să facă alegeri conștiente pentru mediu și comunitate, și cred că acesta e rolul important pe care și-l asumă street art-ul.

Cât de mult te-a ajutat social media în cariera ta? Și cum crezi că influențează social media evoluția și percepția artei?

Pentru un artist care vrea să trăiască din artă, promovarea e super importantă, de asta spun mereu că e ca un al doilea job, pe lângă cel în care creezi produsul în sine. Trebuie să te documentezi și să vezi cum să jonglezi cât mai eficient metodele de promovare pe rețelele de socializare, dar să nu te descurajezi dacă nu ai rezultate imediate. Nici eu nu stăpânesc această parte, încă învăț, însă recunosc că e un instrument foarte util în zilele noastre. Datorită expunerii artiștilor pe social media, are loc o înflorire a percepției publicului asupra artei. Începe să se vadă din ce în ce mai mult valoarea lucrurilor făcute din suflet, infuzate cu emoție și har.

Povestește-mi un pic despre lucrarea ta preferată pe care ai făcut-o într-un oraș din România.

Mai mult ca sigur este pictura pe care am făcut-o în Bacău în 2022, pentru că e și primul meu mural pe un bloc cu 4 etaje și e desprins dintr-o ilustrație care mi-e foarte dragă. Trec des pe lângă pictura aceasta și încerc

s-o privesc detașat, ca și cum n-aș fi făcut-o eu. Mereu mă încurajează și îmi dă o stare de bine. Apoi îmi amintesc de zilele în care am lucrat la ea. A fost cu emoții, cu depășire a limitelor, cu asumare și evoluție.

Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?

Cred că tot prima pictură murală pe care am făcut-o, pentru că lucram în timp ce eram privită încontinuu de trecători, ceea ce pentru copila timidă din mine a fost o reală provocare, dar nu mi-a displăcut o clipă, pentru că știam că mi se îndeplinea un vis, acela de a-mi expune cu adevărat creația și de a-mi transmite mesajul mai departe, așa că teama s-a împletit frumos cu încrederea și curajul.

Din punctul tău de vedere, cât de important este pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj social / politic? E admirabil când arta stradală reușește să îi facă pe oameni

mai conștienți de ceea ce se întâmplă în această lume, pornind discuții despre probleme sociale sau politice, ridicând semne de întrebare și făcându-i să-și pună rotițele minții în mișcare. Arta oferă oportunități pentru ca oamenii să gândească diferit, ea nu servește pe tavă direct, așa cum se întâmplă la știrile de la ora 5, de exemplu, ci croiește drumuri în mintea omului, pe care acesta e inspirat să le exploreze.

Cu ce ai vrea să rămână cineva care trece pe stradă și vede lucrările tale?

Cred și sper că ceea ce creez călătorește direct până în sufletul privitorului și trezește ceva acolo, ceva vindecător pe plan individual, o sămânță ce va crește și va fi valoroasă pentru întreaga comunitate. Aș vrea ca oricine intră în contact cu lucrările mele să fie inspirat să ciulească mai mult urechile la acea parte nevăzută a lumii la care ar trebui să fim mai des atenți.

Ce urmează pentru Diana Diaconu?

În viitorul apropiat se anunță câteva proiecte de artă murală pe care le aștept cu entuziasm. Mă bucur că apar din ce în ce mai multe oportunități caremi hrănesc pasiunea și mă încurajează pe acest plan. Îmi place să spun că atunci când vine primăvara, în aer e un miros de vopsea lavabilă. Sper să apară din ce în ce mai multe solicitări de picturi murale, sămi împrăștii mesajul în lume și să evoluez.

Muzică

ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/OPINII DIALOGURI FĂRĂ NOTE/ MUZICĂ NOUĂ/ OMUL CU DISCURILE/ FESTIVALURI

WWW.ZILESINOPTI.RO/MUZICA/

Playlist de muzică Dance pentru o vară de neuitat

Vara este prin definiție sezonul vacanțelor, iar acestea nu pot fi lipsite de muzica ce te face să dansezi și să îți recapeți energia după o lungă perioadă de activitate obositoare. Genul muzical Dance este foarte variat și vibrant, perfect pentru petreceri, picnicuri, dar și stat la plajă. Posturile de radio și furnizorii online de muzică au pregătit deja playlisturi cu melodii ascultate și îndrăgite de public pentru sezonul estival. Luând în considerare acestea, iată câteva recomandări de melodii Dance pentru activitățile estivale comune multor români:

Drumul către mare. Cu siguranță, când ne gândim la concediu/vacanță, marea este prima imagine ce ne apare în minte. Fie că este o călătorie cu trenul sau cu mașina, piesele care să confere o stare de entuziasm și energie sunt indispensabile.

 Riton x Nightcrawlers - Friday ft. Mufasa & Hypeman (Dopamine Re-edit)

 Purple Disco Machine & KungsSubstitution

 Topic & A7S - Kernkraft 400 (A Better Day)

Statul la soare. Pentru că tot am vorbit despre mare, bronzatul poate fi acompaniat de piese Dance. Important este ca ambianța muzicală să inspire o stare de bine și de totală relaxare.

 Troye Sivan - Rush

 Hypaton x David Guetta feat. La Bouche - Be My Lover

 Becky Hill, Topic - My Heart Goes (La Di Da)

Petrecerile. Acestea pot fi organizate în orice anotimp, dar vara devin memorabile prin faptul că pot fi ținute în aer liber, fără constrângerea spațiului sau temperaturii, iar cum seara este momentul cel mai potrivit pentru organizarea lor, mișcările de dans pot fi exersate pe melodii precum:

 Tiësto & Black Eyed Peas - Pump It Louder

 Jaxomy, Agatino Romero, Raffaella CarràPedro

 Tiësto - Lay Low

Călătoriile spre destinații exotice. Cei care au ales să-și petreacă vacanța peste hotare trebuie să se înarmeze cu răbdare până vor încheia procesul de cazare. Chiar dacă zborul este unul de o oră sau traseul autocarului este de 20 de ore, muzica va îmbunătăți starea de spirit și va seta așteptările unei vacanțe memorabile.

Tom Santa - Rainfall (Praise You)

Shouse - Won’t Forget You

LF System - Afraid To Feel

În cele din urmă, uitați grijile deoparte

În cele din urmă, uitați grijile deoparte

în această vacanță și lăsați-vă ghidați de ritmurile muzicii, oriunde v-ați afla! Dance through the summer vibes!

Ce ascultăm în luna iunie

În luna iunie ascultăm albume uitate, scoase din sertar pentru publicul lui 2024 și condimentăm playlist-ul cu un album ce omagiază peisajul muzicii anilor ’60. Așadar, ne întoarcem în timp către o epocă în care albumul domina preferințele ascultătorilor, iar muzicienii experimentau cu armoniile, melodiile și noile tehnici de înregistrare audio.

Paul McCartney & Wings One Hand Clapping

Piratat de mai bine de cinci decenii, noul album live al trupei înființate de Paul McCartney imediat după separarea Beatles ar fi trebuit să fie lansat în 1974, sub forma unui concert TV, însă planurile trupei britanice au fost date peste cap, dublul LP rămânând nedescoperit timp de aproape jumătate de secol. Remixat de Steve Orchard și Giles Martin (inginerul de sunet ce a remixat cu succes masiv legendare albume Beatles, precum Abbey Road sau White Album), One Hand Clapping ni-l prezintă pe Paul plin de viață, dornic să cânte și să exploreze, iar playlist-ul este unul de invidiat: conținând hituri solo și faimoase compoziții Beatles, albumul nu trebuie ratat de niciun fan al rockului clasic.

The Lemon Twigs

A Dream Is All We Know

Dacă The Beatles, Simon & Garfunkel, The Beach Boys, Pink Floyd și Elton John ar decide să lanseze un album împreună, atunci rezultatul ar fi noul LP al fraților

Brian și Michael D’Addario. De la aranjamente vocale complexe popularizate de Brian Wilson până la armonii melancolice puternic inspirate de moștenirea trupei britanice Procol Harum, A Dream Is All We Know pare extras din vara lui 1967, gata să fie consumat de urechea modernă. Aflați la granița fină dintre tribute act și vizionari de geniu, frații D’Addario ne introduc în lumea utopică a anilor ’60, fapt binevenit într-o epocă în care trecutul reprezintă o importantă sursă de inspirație pentru creatori.

Johnny Cash Songwriter

Dacă Paul scoate de la naftalină înregistrări uitate, managementul lui Johnny Cash nu se lasă mai prejos, căci cel de-al 72-lea album de studio al cantautorului trecut în neființă în 2003 este alcătuit din demo-uri înregistrate în 1993, augmentate cu noi orchestrații. Se pare că sesiunile de înregistrări inițiale au fost abandonate în favoarea proiectului American Recordings (produs de prolificul Rick Rubin), piesele fiind compuse pe parcursul anilor ’60 – ’70. Nu avem de unde să știm dacă Johnny și-ar fi dorit publicarea albumului, dar dacă lansarea LP-ului se dovedește a fi o născocire a casei de discuri, atunci acest fapt nu pare să-i deranjeze pe fani, căci single-urile deja lansate au fost primite cu brațele deschise.

PAULA BAREMBUEM Tango pentru o nouă realitate

ango Nuevo este titlul concertuluieveniment pe care cântăreaţa argentiniană Paula Barembuem îl va susţine în România, pe 7 iunie, ca warm-up la Braşov Jazz & Blues Festival (15-18 august), împreună cu Trio Infernal, condus de către fenomenalul acordeonist şi pianist de Jazz austriac Christian Bakanic. Relocată din Buenos Aires la Viena, la începutul anilor 2000, PAULA BAREMBUEM reprezintă una dintre cele mai fervente şi originale promotoare a abolirii frontierelor între sonorităţile tradiţionale sud-americane şi cele generate de eclecticele scene contemporane occidentale, indiferent că ne gândim la Jazz, World Music sau clubbing. Faptul că o vom putea asculta într-un moment aniversar pentru istoria muzicii - 50 de ani de la lansarea clasicului album , rebotezat Nuevo Tango, înregistrat în Europa de către Astor Piazzolla împreună cu saxofonistul nordamerican Gerry Mulligan -, ne-a făcut să plecăm în dialog chiar de la rădăcini... ale Paulei Barembuem, dar şi ale “noului tango”, de care este atât de mult ataşată.

Paula, titlul complet al concertului pe care-l vei susţine cu Trio Infernal la Braşov este Tango Nuevo - Beyond Astor Piazzolla, deci să ne oprim pentru câteva clipe asupra muzicii acestuia. Cum apreciezi rolul său în naşterea şi evoluţia acestei noi forme de expresie muzicală?

live lansarea clasicului album

Summit ulterior

american Gerry -,

în dialog chiar de mult

Tango Nuevo este modul în care descriem revoluția care s-a petrecut în ceea ce privește tangoul în perioada în care Piazzolla a compus și a devenit faimos pentru muzica sa, pentru că tango se cânta până atunci într-un mod foarte tradițional... era o muzică funcțională, să spun așa, erau anii marilor orchestre care cântau în saloane de dans, o vreme în care tangoul devenise acceptat în societate. Subliniez asta fiindcă, la început, Tango era perceput mai mult ca un soi de muzică indecentă, care se auzea prin unele suburbii, și nu se bucura de o apreciere deosebită în rândul elitelor sociale... după care însă, a devenit un stil accesibil şi atractiv pentru toată lumea tocmai datorită acestor big band-uri. Ei bine, Piazzolla a cântat într-o serie întreagă de asemenea mari ansambluri de Tango și, mai ales într-unul dintre ele [cel al lui Aníbal Troilo - n.r.], a ajuns să deprindă noțiunile de bază ale interpretării acestei muzici la bandoneon într-un fel în care a depășit mulți alţi bandoneoniști, devenind realmente un virtuoz. Doar că Piazzolla, un spirit artistic revoluţionar, avea sentimentul că se exprimă într-o limbă veche, veche în sensul că nu reflecta realitatea orașului Buenos Aires așa cum arăta acesta atunci, în anii ’60-’70, ci vorbea mai degrabă de cum era orașul cu trei decenii mai înainte.

www.zilesinopti.ro

foto © Kinga Lackner

Schimbarea, care nu s-a produs peste noapte, rămâne însă asociată cu experienţele lui Astor Piazzolla din Europa...

Într-adevăr, în căutarea unei noi forme de expresie, a avut un drum foarte lung de parcurs și a studiat inclusiv compoziția clasică la Paris, dorind să se detașeze puțin de Tango. Acolo, Nadia Boulanger, profesoara lui, i-a spus ceva de genul ăsta: ‘Trebuie să te întorci la aceste rădăcini ale tale, ca să poți face ceva cu-adevărat viu!’... nu mai știu foarte exact cuvintele pe care le-a folosit, dar, oricum, acest citat este bine cunoscut. Piazzolla a început atunci să compună în forma clasică, înglobând însă elementul de Tango în lucrările sale. În Argentina, tradiționaliștii au decretat: ‘Ăsta nu e deloc tango, e o mizerie. N-are nimic în el care să poată fi cântat și dansat!’, iar Piazzolla s-a simțit neînțeles. Această ruptură între școala veche și cea nouă a reprezentat o perioadă dificilă nu doar pentru Piazzolla, ci pentru mulți alții, precum Salgán sau Quiroga, de exemplu, compozitori ce căutau feluri noi de a face Tango-ul să sune mai viu și mai conectat cu noile curente din Jazz, precum și cu alte elemente pe care nu le auzeai în mod obișnuit până atunci într-o orchestră de Tango. Fără intenție, tangoul își pierduse calitatea de muzică funcțională, ceea ce n-a fost pe placul tuturor. Nuevo Tango a apărut în peisaj ca muzică de ascultat, nemaifiind o muzică de dansat... în felul acesta s-a produs acea mare schimbare.

Au trecut de atunci peste 50 de ani. Ce era nou pe-atunci... acum este vechi, așa că spune-mi cum s-a născut Nuevo Tango din colaborarea ta cu Trio Infernal? Ce înseamnă, de fapt, explorarea voastră muzicală dincolo de Piazzolla?

L-am cunoscut pe Christian Bakanic cu peste șase ani în urmă, într-o perioadă în care eu cântam foarte mult cu muzicieni de Tango tradițional. Aveam sentimentul că aș putea spune ceva cu această muzică aici [în Europa - n.r.], într-un fel care mă obliga să călătoresc eu însămi în trecut pentru a o face mai vie. Asta a funcționat timp de aproape un deceniu și, din acest motiv, cunoșteam foarte bine limbajul tangoului tradițional, datorită acelei serii de prime experiențe, dar apoi l-am întâlnit pe Christian și mi-au plăcut, în egală măsură, felul său de a cânta și abordarea, ce nu era a unui argentinian expert în Tango. Era ceva extrem de personal în modul în care interpreta tangoul, așa cum îl percepea el, un austriac, împreună cu formația lui de Jazz. Pentru mine, a fost uimitor, fiindcă mi s-a părut nemaipomenit de viu și de autentic, inclusiv prin felul în care interacționa cu ceilalți membri ai Trio-ului Infernal. [...]

PAGINA

foto © Rainer Berson

foto

© Maria Frodl

Paula Barembuem & Trio Infernal

20 de ani fără RAY CHARLES

Ingredientele muzicii soul, gen ce a dominat topurile Statelor Unite pe tot parcursul anilor ’60, sunt simple: se amestecă jazz-ul cu blues și muzica gospel, iar mesager al noului amestec devine Ray Charles, tânăr muzician ce reușește să influențeze masiv felul în care americanii consumă muzica de dans. Desigur, și Hollywood-ul ar trebui să îi mulțumească lui Ray, căci fără muzica sa, scenele ce ne introduc în atmosfera utopică a suburbiilor șaizeciste ar deveni mult mai sărace. Cântece precum Hallelujah, I Love Her So sau What I’d Say însoțesc, așadar, priviri retrospective asupra momentelor de tranziție din istoria Statelor Unite, asociindu-se cu o perioadă în care normele sociale devin mai puțin clare, iar muzica începe să fie îmbrățișată de o generație mult mai tânără.

Într-o epocă în care pianiști rock and roll precum Little Richard sau Jerry Lee

Lewis se aruncă energic pe pian, lovindu-l și brutalizându-l, Ray Charles își dezvoltă propria voce, tratând pianul cu mai multă milă, dar fără a-i acorda respectul arătat de muzicienii genului cult. „Sună ca un sacrilegiu, dar cred că Ray Charles a fost mai important decât Elvis”, declara cantautorul Billy Joel, iar dacă remarca pare șocantă, istoria s-ar putea să ne demonstreze contrariul. Departe de a fi un sex simbol bine împachetat, Charles devine arhetipul muzicianului original de geniu, care transformă genurile existente în sonorități noi, gata să fie consumate atât de conaționali, cât și de melomani de pe întreg mapamondul. Nu de alta, dar Ray ne-a și vizitat la Brașov, în 1994, atunci când lineup-ul Cerbului de Aur l-a adus în fața publicului alături de legenda funk, James Brown.

De altfel, Charles și-a consolidat renumele de mesager al culturii pop americane, mai ales dacă luăm în considerare versiunea sa din 1960 a piesei

Georgia On My Mind, o declarație de dragoste față de statul american cu același nume, versiune ce a fost clasată de revista

Rolling Stone pe locul 44 în topul celor mai bune cântece din istorie. În cadrul unei vaste discografii, ce numără peste 60 de albume de studio, Charles jonglează cu country, jazz, rhythm and blues, rock and roll și gospel, alternând între balade siropoase și dansante imnuri rock and roll. Astfel, nu ar fi hazardat să spunem că la 20 de ani de la dispariție, Ray Charles rămâne unul dintre marii reprezentanți ai muzicii americane, continuând să influențeze output-ul muzical al Statelor Unite.

Neversea, ready to sea BEBE REXHA?

Pentru al doilea an consecutiv, Bebe Rexha va fi cu siguranță observată în rândul celor ce urcă pe scena festivalului Neversea (4-7 iulie). Compozitoare și cântăreață nominalizată la premiile Grammy, Bleta ‚Bebe’ Rexha (n. 1989) se bucură de o evoluție absolut spectaculoasă în carieră.

The beggining of an era. Artista, acum în vârstă de 34 de ani, și-a început cariera în calitate de compozitoare, lucrând alături de Nick Jonas, Iggy Azalea, The Chainsmokers, Selena Gomez, David Guetta și alte nume sonore din industrie. Potrivit contului ei de Spotify, Bebe a scris peste 80 de cântece, dar hit-ul care a propulsat-o în lumina reflectoarelor a fost „The Monster” – colaborarea dintre Eminem și Rihanna din 2013, care a obținut Premiul Grammy pentru cea mai bună piesă R&B. Deși piesa a fost inițial creată pentru albumul de debut al artistei, situația financiară din trecut nu i-a permis să o păstreze. Cu toate acestea, succesul răsunător al piesei a alimentat și mai mult dorința lui Rexha de a avea o carieră muzicală în calitate de artist solo.

Growing up. După ce a captat atenția publicului, Bebe continuă să lucreze constant: compune, lansează, punânduși amprenta și mai bine în industrie. Colaborarea dintre ea și G-Eazy pentru piesa „Me, Myself and I” a ajuns în Top Ten în 2016 și, până la finele aceluiași an, se clasează în Top 30 prin asocierea cu Martin Garrix pentru „In The Name of Love”. Nicki Minaj, David Guetta, Louis Tomlinson sunt doar câțiva dintre cei cu care Rexha a colaborat de-a

lungul timpului, cunoscând o ascensiune impresionantă în carieră și având un portofoliu generos de hit-uri. În 2018 lansează primul ei album, „Expectations”, care dezvăluie o altă față a tinerei, prin piesa „I’m a mess”, ce face referire la tulburarea bipolară de care suferă. Pe lângă presiunea caracteristică industriei, Bebe s-a luptat și cu depresia, dar și cu această tulburare bipolară, aspecte ale vieții ei pe care nu le-a ascuns nicio secundă, ba din contră, a ales să le expună,

tocmai pentru a rămâne onestă şi autentică față de ea însăși, dar mai ales față de cei care o urmăresc.

Grammys and other performances. 2018 îi aduce și două nominalizări la Premiile Grammy pentru cel mai bun artist debutant și pentru cel mai bun duet country, grație piesei „Meant to be”, în colaborare cu Florida Georgia Line. Inițiază, din dorința de a crea conexiuni și de-și exprima admirația, adunarea anuală Women in Harmony, care reunește muziciene, producătoare, compozitoare și alte creatoare din industrie, ajutând femeile care doresc să facă parte din acest domeniu. Finele lui 2019 o surprinde pe artistă cântând în deschiderea turneului

„Happiness Begins” al trupei Jonas Brothers. Deși pare că succesul i se potrivește mănușă, datorită hit-urilor ce devin din ce în ce mai cunoscute, precum „Hey Mama” - alături de Nicki Minaj și Afrojack -, „I got you”, „No Broken Hearts”, „Say My Name” - împreună

cu J. Balvin și David Guetta -, Bebe Rexha susține că a durat mult timp să se poată simți cu adevărat conforabil cu ideea de a avea succes în calitate de interpretă.

Descrisă ca un „cameleon Pop”, Bebe Rexha are în portofoliu trei albume, „Expectations” (2018), „Better Mistakes” (2019) și

cel care îi poartă numele, „Bebe”, lansat în 2023, și continuă să experimenteze, să se joace cu genurile muzicale pe care le adoptă, surprinzând de fiecare dată. Trecând însă de contribuția și de performanțele pe care le aduce industriei muzicale, Bebe Rexha rămâne un model în ceea ce privește loialitatea față de comunitate, arătând întotdeauna și fața neplăcută a monedei cu care defilăm în viață. Mult aşteptatul Neversea, cel mai mare festival de muzică ce are loc pe o plajă din România, este gata să-și lase și anul acesta reflectoarele să cadă pe frumoasa artistă. Fan sau nu al pieselor sale, staying loyal to yourself ar fi refrenul pe care cu toții ar trebui să îl știm.

LENNY KRAVITZ De pe Wembley la Untold

La 60 de ani, împliniţi pe 26 mai, la două zile după lansarea celui de-al 12-lea album al său, Blue Electric Light, legendarul muzician de Rock LENNY KRAVITZ este mai în formă ca oricând şi zeci de milioane de spectatori, din peste 200 de ţări, îl vor putea urmări cântând pe stadionul Wembley, pe 1 iunie, în deschiderea meciului dintre Real Madrid şi Borussia Dortmund, din finala Ligii Campionilor Europeni. Fanii din România ai cvadruplului

premiat cu Grammy şi recent câştigător al Music Icon Award la ediţia din 2024 People’s Choice Awards numără însă zilele rămase până la experienţa live care le va oferită de acesta în cadrul festivalului Untold de la Cluj, care se va desfăşura în perioada 8-11 august.

Privind retrospectiv, e greu de imaginat cum un copilaş care a crescut în Manhattan la finele anilor ’60 încercând să îngâne muzica lui

artişti care

vegan şi un militant activ contra

Blue Electric Light, primul disc de studio de la Raise Vibration, din 2018, este compus integral de Kravitz, care, într-un interviu, a declarat recent: am conştientizat treptat că sunt o antenă. Că nu ‘scriu’ această muzică, ci mai

degrabă

Ceaikovski, ascultată pe un pick-up de jucărie, şi zdrăngănind oale prin bucătăria maică-sii, preocupată să-l care cu ea pe la marşuri antirăzboi, a ajuns să vândă aproape 50 de milioane de discuri şi să fie considerat de către publicul milenial unul dintre cei mai cool vieţuiesc pe această planetă. O fi din cauză că Lenny Kravitz este raw vegan şi un militant activ contra rasismului? Sau că a trăit aventuri înflăcărate cu celebrităţi precum Vanessa Paradis, Nicole Kidman sau Adriana Lima? Că a jucat în blockbustere ca The Hunger Games, dar şi în filme de Oscar, precum Precious? Că este imaginea Yves Saint Laurent şi ambasador pentru ceasurile Jaeger-LeCoultre? Poate că fiecare dintre aceste aspecte au un aport la Lenny Kravitz, dar cert este că muzica e cea care îl detaşează, în primul rând, de restul plutonului cantautorilor, iar calitatea noului album reprezintă încă o dovadă în acest sens.

acest

plutonului cantautorilor, iar calitatea noului album reprezintă încă o dovadă în acest sens.

bandă”. Iar inspiraţional şi meditativ, pe scurt, o declaraţie de a-l vedea şi asculta

‘primesc’ muzica... iar eu îmi doresc download divin. Nu o creez, îmi este dată. Eu mă folosesc doar de instrumente pentru a o traduce şi a o transpune pe Blue Electric Light este un album deopotrivă romantic şi efervescent, Funk, Synth-Pop şi Rock, inspiraţional şi meditativ, pe scurt, o declaraţie de dragoste pasională făcută de Lenny Kravitz muzicii în general, care captivează ascultătorii prin faptul că transcende frontierele impuse de etichetări stilistice formale, constituindu-se într-un motiv în plus pentru live, indiferent de vârstă, înclinaţii sau preferinţe. Aşteptăm lumina electrică .

deci... albastră de la Untold

Carla Bley/Andy Sheppard /Steve Swallow

„Life Goes On”

Înregistrat în primăvara anului 2019, Life Goes On ne arată că, deşi octogenară, Carla Bley (19362023) producea muzică nouă cu aceeași inspirație, păstrând aceeași forță cu care a compus şi interpretat primele sale piese în anii ‘60. Intensitatea constantă, imprimată pe atâtea proiecte devenite esențiale în lumea jazz-ului, nu i-a alterat deloc incredibila capacitate

de a surprinde, de a ne oferi compoziții și medii interpretative emoționante. Life Goes On este realizat în formula ei de trio neschimbată timp de un sfert de secol, alături de saxofonistul Andy Sheppard și de basistul Steve Swallow, fiind un album de o aleasă frumusețe venită din relația muzicală

dintre cele trei instrumente, precum și din piesele grupate în trei suite. Pianul ne trimite la Monk și Satie, în timp ce spațiile generoase sunt marcate de basul elegant și de contramelodiile și improvizațiile temperate ale saxofonului. Numai la un asemenea nivel de artă muzicală putem asculta o astfel de unitate de sunet, un grup atât de bine dozat, o interpretare atât de subtilă și de profundă. Avem parte de multe bucurii muzicale, apar multe albume excepționale, pentru că au existat şi încă există muzicieni foarte buni, dar o asemenea sursă de delectare continuă să rămână o raritate.

foarte buni, dar o

Carla

eat&Drink

Inovație în vin

Aud din ce în ce mai des această întrebare: cum inovezi în vin? Este o întrebare bună în măsura în care consumul de vin scade îngrijorător, mai ales în rândul generațiilor tinere. Iar acest consum scăzut, mai ales în interiorul acestei generații, este asociat imediat cu trendul unui stil de viață sănătos. Ceea ce este o parte importantă a explicației, dar care lasă nediscutată cealaltă fațetă a ecuației: vinul este prea scump pentru câtă etichetă pune în consum.

În special pentru generația tânără, eticheta consumului de vin este prea complicată: pahare speciale, pairing cu mâncarea perfectă, papila needucată care nu se înțelege bine cu vinul sec, ocazii neclare de consum, promovare într-un format de comunicare bătrânicios și multe altele. Dacă adăugăm variabila preț pentru ceva ce nu este înțeles, tabloul începe să se completeze. Generația tânără nu bea vin pentru că nu înțelege de ce trebuie să dea bani mulți pentru o experiență neclară.

Cu alte cuvinte, cea mai importantă inovație în vin este, de fapt, o înțelegere a modului de comunicare care să-l facă dorit. Iar primul pas pe care producătorii trebuie să-l facă este să înțeleagă că pentru această generație, vinul

ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/ OPINII, CULINARIA, GURMAND, PE GUSTUL NOSTRU, HORECA, DRINK

WWW.ZILESINOPTI.RO/EAT-DRINK/

este o marfă, nu o operă de artă, că celebrul DOC nu înseamnă nimic în fața unui mix bun, că talanga unui somelier este mult mai puțin importantă decât recomandarea unui influencer, că evenimentul dichisit la care trebuie să pui frac și se intră pe invitație este o activitate de „snobi” versus pupitrul unui DJ la modă pe o plajă pierdută.

Am tot auzit că publicul trebuie să se educe ca să înțeleagă vinul. De fapt, lumea vinului trebuie să înțeleagă că trebuie să distreze lumea actuală. Inovația în vin vine când înțelegi ce distrează această generație, chiar dacă uneori e greu de acceptat că hulitul TikTok este mai eficient decât multe degustări complicate.

Managementul voluntar al dezamăgirii

Am avut ocazia, în ultimii ani, să plec mult din țară și, de fiecare dată când am anunțat sau miam dat check-in pe undeva prin lume, un alai de prieteni bine intenționați m-au avertizat să evit anumite zone și/ sau restaurante pe care le-au catalogat ca fiind tourist trap. Adică, acolo ar fi mâncare proastă și prețuri exorbitante.

Unii aproape că îți interzic să mergi într-un anumit loc (cel mai adesea celebru), de îți e și rușine să postezi ulterior poze de acolo. Ești certat că stai la cozi, că dai banii pe rezervare, că „pierzi timpul”. Toată lumea știe mai bine ce e bine pentru tine. Eu, spre exemplu, și nu-s singurul în atare situație, mă duc să vizitez locuri cu mâncare și pentru istoria lor, nu doar pentru meniu. Mai mult, mi-am făcut un obicei din a studia tourist trap-urile. Mă interesează

modelul de țeapă, mecanismul prin care premeditat cineva o dă în bară, managementul dezamăgirii voluntare. Îmi compar experiența cu recenziile de pe site-urile de profil. În unele cazuri suntem acolo câteva mii de oameni care au trecut prin această experiență. Părerile sunt împărțite. Recunosc că nu mă bag cu capul înainte în orice stabiliment, măcar peste 3,5 stele din câteva sute sau mii de notări trebuie să aibă. Adică măcar niște multe zeci de oameni să îmi contrazică prietenul. Câteodată, el are dreptate, câteodată nu. Dar ținând cont că o fac asumat și pe banii mei, aș prefera să ca blamările să fie ținute la sertar.

capul înainte în orice stabiliment, măcar peste 3,5 stele din câteva sute sau , n-aș ajunge în Drumul Taberei, în

Fiind turist, mă duc în zone... turistice. Dacă aș fi turist la București, de exemplu, într-un city break n-aș ajunge în Drumul Taberei, în

ciuda faptului că mă duce metroul. Și nici până în Popești Leordeni, să gust din micii lui Ciotoianu. Aș mânca în Centrul Vechi sau pe axa până la Victoriei. Și e foarte probabil să mănânc decent sau chiar foarte bine. Am învățat din experiență că într-o majoritate covârșitoare de cazuri pomul lăudat are de oferit multe, chiar dacă uneori experiența e mediocră. De cele mai multe ori, adevăratele capcane sunt pe lângă obiectivul principal. Tot felul de locante care supraviețuiesc din clientela hămesită care nu a făcut rezervare și nu a prins loc la mesele țintite inițial. Cârciumi pe care nu le mai verifici, în care ești bucuros doar că ai găsit o masă liberă și un ospătar dispus să-ți pună ceva pe ea. Acolo se profită cu adevărat de pretențiile scăzute simultan cu creșterea disperării. Acolo poți întâlni manageri puși pe căpătuială și personal prost plătit.

Centrul în sine este o atracție, că de asta e centru. Iar dacă ești antreprenor sau chef și vrei să ai clientelă încerci să îți poziționezi locanta cât mai la vad. Nu de alta, dar dacă faci mâncare perfectă și ești la mama naibii, trebuie să îți asumi și un buget enorm de promovare și poate nu e chiar convenabil.

de pretențiile scăzute simultan cu creșterea disperării. Acolo poți întâlni atracție, că de asta e centru. Iar promovare și poate nu e chiar convenabil.

6 grădini de vară din țară

În această campanie electorală se tot vorbește de spații verzi� Până când viitorii primari vor rezolva această problemă, noi îți propunem șase astfel de oaze de verdeață din marile orașe, unde să mai uiți un pic de obsesia pentru betoane�

București

Suento

 Toamnei 101

 0787�605�362

Restaurantul Suento

este renumit pentru terasa superbă, plină de verdeață. Este unul dintre locurile ideale pentru

a-ți începe diminețile de vară printre copaci și umbră, cu un brunch copios și fresh.

Brașov

JUNO Garden

 Aleea După

Ziduri

Redeschisă recent, vei găsi după zidurile de După Ziduri o terasă generoasă ca spațiu și cu un aspect inedit, dat de separeurile făcute în butoaie imense de vin.

Poți lejer să petreci aici o zi, lucrând remote sau doar pe relaxare.

Cluj

Samsara

Foodhouse

 Cardinal Iuliu

Hossu 3

 0736�073�073

Meniul de aici este vegetarian / vegan. Felurile de mâncare sunt gătite cu multă atenție la ingredientele folosite, utilizându-se doar produse locale și sezoniere, dar se dă o foarte mare importanță și gustului. Iar terasa este și ea una care îi va unge pe suflet pe iubitorii de verdeață.

Timișoara

Vineri 15

 Vasile Pârvan 9

 0721�202�821

Fiecare zi și seară au specificul și farmecul lor la Vineri 15, însă atmosfera acestora este întotdeauna cea care te duce cu gândul la cea mai relaxantă zi, ziua de VINERI. Evenimentele organizate animează malul Begăi și fac din terasa generoasă spațiul bunei dispoziții, atât pentru timișoreni, cât și pentru turiști.

Iași

Krud

 Dimitrie Ralet 1

 0771�103�904

Situat într-o vilă interbelică din cartierul ieșean Copou, Krud este un restaurant unde trebuie neapărat să ajungi când vrei să

mănânci o masă care să te impresioneze, care e gătită cu ingrediente de la producători locali și vine cu un preț onest. Terasa este și ea de efect.

Constanța BOTANICA

 Mircea cel Bătrân 129  0736�077�136

Botanica este unul dintre cele mai frumoase locuri din Constanța: o florărie / cafenea / cocktail bar / terasă. Ești la doar 11 de mers pe jos de plaja Neversea și e cu siguranță locul ideal pentru a-ți bea cafeaua cu prietenii într-o zi de primăvară, înainte de o plimbare pe faleză.

Vara asta o să fie bere... în mâncare

Indiferent dacă preferăm berea blondă, brună sau nefiltrată, fiecare tip poate adăuga un gust unic mâncărurilor noastre, trebuie doar să fim destul de curioși să încercăm� De la fripturi suculente la tocănițe aromate și deserturi interesante, hai să descoperim cum putem integra berea în bucătărie și să transformăm rețete clasice în experiențe culinare (ne)obișnuite�

Începem cu o supă de broccoli și cheddar cu bere. Pentru preparare avem nevoie de apio, morcovi, ceapă, ardei gras roșu, unt, apa de la un pui fiert, sare, piper, făină, smântână și fâșii de bacon pentru ornare. Toate legumele se călesc alături de unt, se adaugă apa de la pui, se amestecă făina cu apa, se toarnă ușor în compoziția deja obținută și se lasă la fiert pană când întreaga supă s-a îngroșat. La final adăugăm berea și cheddarul. În ceea ce privește berea, aceasta poate să fie de orice tip, chiar și fără alcool, iar dacă nu vă simțiți încă destul de curajoși să adăugati berea în această supă, puteți să o puneți într-un pahar și să o savurați în timpul mesei.

Pentru toți fanii de nuggets, dar și de bere, aflați că există și o rețetă de nuggets cu bere. Avem nevoie doar de bere fără alcool, drojdie, unt, zahăr, sare, făină, bicarbonat de sodiu și un ou. Din toate aceste ingrediente se obține un aluat în care se vor prăji bucățelele de pui. La acești nuggets merge excelent un sos cu bere. Pentru acesta avem nevoie de cremă de brânză, bere (la alegere), cheddar și sos ranch. În cazul în care vă plac sosurile mai picante, puteți adăuga și niște ardei jalapeno sau piper cayenne.

Pentru cei care asociază salata cu vremea caldă și pentru cei care zic că berea nu merge cu salată, următorul preparat vă contrazice. Pentru a face o salată cu bere avem nevoie de: cartofi noi fierți, bere blondă, ulei de măsline, oțet balsamic, muștar Dijon, rucola, roșii, ceapă, bacon, gorgonzola, brânză feta și arpagic. Este aproape intuitiv de făcut o salată, dar vă spun doar că berea se folosește ca ingredient principal pentru dresingul acestei salate.

Cu siguranță că nu v-ați gândit vreodată că berea și creveții merg în aceeași farfurie, dar iată că și de această dată preconcepțiile ne sunt contrazise. Pentru a prepara creveții avem nevoie de: unt, usturoi, bere brună, sos Worcestershire, piper, sare, cimbru, rozmarin, fulgi de chilli, piper cayenne și oregano.

De la atât de mult unt s-ar putea să ni se facă rău, astfel că, propun să facem și o pâine cu bere în stil elvețian. Avem nevoie de brânză elvețiană, făină, zahăr, praf de copt, sare, piper și bere. Formăm din toate aceste ingrediente un aluat, pe care îl dăm la copt timp de o oră.

Ce este o seară cu prietenii la început de vară fără pizza?

Dar ce ar fi o seară în care savurăm o pizza cu bere?

Avem nevoie doar de făină, praf de copt, sare, oregano uscat, bere, ulei de măsline și toate ingredientele pe care le preferați de obicei pe pizza, dar pentru că e început de vară, propun o combinație fresh de usturoi, baby spanac, anghinare, roșii, busuioc și mozzarella.

Dacă ciocolata nu este pe placul vostru, berea este ingredientul principal și în unele rețete de pâine cu banane. Avem nevoie doar de făină, ovăz, zahăr brun, banane coapte, bere din grâu, sirop de arțar, ulei de măsline, semințe de susan și sare. Din toate ingredientele va rezulta un aluat pe care îl dăm la cuptor timp de o oră, iar pâinea noastră cu banane va fi gata cât am zice bere.

Cum am putea încheia fără desert? Parcă la toate aceste preparate merge un tort de ciocolată cu bere Guinness. Pentru prepararea aluatului avem nevoie de orice tip de bere Guinness preferați, cacao, smântână lichidă, făină, unt, zahăr, ouă, praf de copt și esență de vanilie, iar pentru crema acestui tort avem nevoie de frișcă lichidă, zahăr pudră și cremă de brânză. De cele mai multe ori, acest desert este consumat de Sfântul Patrick, dar cu siguranță are un gust la fel de bun în orice perioadă din an.

Fie că optăm pentru una dintre aceste rețete sau pentru clasicul pui făcut pe sticlă, berea va fi cu siguranță pe mesele sau în preparatele noastre în această vară.

Doboș de poveste

Vă invit să luați loc,

să

parcurgeți istoria unei prăjituri faimoasă în întreaga lume și să

vă pregătiți tacâmurile.

Când domnul Andrei Crăciun –personalitate timpurie a literelor, motiv pentru care nici nu ne-am tutuit vreodată, prea cunoscută ca să insist cu descrierea – am știut pe loc ce voi consuma în Casa fondată la 1852: o prăjitură Doboș.

Domnul Crăciun mi-a dat de veste că îl voi găsi la masa lui Tudor Arghezi, să întreb personalul localului, ceea ce am și făcut, răspunzând ca scriitorul octogenar când era în compania unei studente trupeșe și a fost chemat de urgență la ceva ședință: dacă pot, nu vin, dacă nu pot, vin!

În ziua în care ne-am văzut, una aproximativă, ca orice luni în care simți că vei face în sfârșit lucrurile cum se cade, însă la capătul zilei vei avea sentimentul sisific că trebuie s-o iei de la capăt, aveam să stăm, totuși, la masa Anei Aslan –erau mulți străini la ceas de brunch. Însă locuri mai erau destule în spațiul ce i-a inspirat controversatului publicist N. Crevedia următoarea epigramă: „La Capşa, unde vin toţi seniorii/ Local cu două mari despărţituri:/ Într-una se mănâncă prăjituri,/ Într-una se mănâncă scriitorii”.

după o logică numai de dumneaei știută, acest desert, altminteri simplu, însă foarte popular, cu ocaziile speciale, practic fiecare zi banală devenind o sărbătoare, în care ne răsfăța cu szilvás lepény (pandișpan cu prune), csöröge fánk alias surcele (forme din aluat fripte și pudrate cu zahăr) sau favorita mea, mézes krémes (aduce pe undeva cu Medovik, delicatesa rusească de la Zexe Braserie).

Om ce nu-și refuză rar zaharicale, domnul

Crăciun a cerut o Joffre, altă legendă locală și globală, în timp ce eu mi-am comandat unul dintre deserturile de expresie maghiară care mi-au fascinat adolescența, vacanțele și papilele, Doboș. Bunica mea pe linie maternă avea certe zile din an în care prepara „Dobos torta”, alternând,

La Capșa, Doboșul se consumă cu furculiță și cuțit, ceea ce-mi amintește iarăși de Ardealul vacanțelor, unde se spunea că ai luat un mic dejun „la cuțit” – adică era o masă care necesita și tacâmuri, nu însemna doar o felie de pită cu unsoare, pudrată din belșug cu boia pișcătoare la limbă. E nevoie de cuțit la Doboșul consumat pe Calea Victoriei sau aiurea deoarece pălăria din glazură de zahăr ars al prăjiturii e destul de consistent. Doboș e o invenție maghiară, dincolo de Tisa, de pe malurile Dunării, mai precis din Peșta, unde această prăjitură a căpătat numele celui care a născocit-o și brevetat-o, un anume József C. Dobos (numele său de familie s-ar traduce prin „toboșarul”, „cel care bate toba”). A fost un maestru cofetar respectat, care a rupt gura târgului la Expoziția națională din 1885 cu această prăjitură, ba chiar și pe cea a elvețianului budapestan Emil Gerbeaud, căruia i-a luat fața în ceea ce privește utilizarea cremei de unt în patiseria maghiară. Omagiați-l pe Doboș de câte ori aveți ocazia, merge și cu lingurița într-un cadru mai lipist de ifose.

Tort Dobos

Distinși comeseni, aveți cinci minute să vorbim despre vinuri premium și super premium aduse la noi în țară, să se bucure și gurile noastre?

Încep cu o enumerare simplă, dar care ar putea ocupa înteg spațiul tipografic aferent acestei rubrici, dacă ar fi să înșir toate cele 300 de vinuri atent selecționate: Billecart Salmon Champagne Brut reserve, Vieux Telegraphe Rouge Chateauneuf-du-Pape AC 2020, Brunello di Montalcino DOCG, Chablis AG Grand Cru... sunt doar câteva dintre cele mai mari nume din industria viticolă internațională, de la peste 60 de producători internaționali, care au putut fi degustate, la sfârșitul lunii mai, la World Of Wines (WOW), a doua ediție a evenimentului care a adus la Palatul Bragadiru cele mai intense și elegante arome din lumea vinului.

Aceste splendori pot fi savurate la noi datorită unui antreprenor a cărui amicție o prețuiesc: Liviu Guțuțui, general manager & owner VINIMONDO, care de 15 ani e importatorul numărul unu de vinuri premium și super premium destinate segmentului HoReCa din

Vin și vă zic de vinuri WOW

privi, în diverse ocazii, prin fundul putut

România. Dar acest articol nu e despre Liviu, nici despre faptul că ne-am putut privi, în diverse ocazii, prin fundul unor pahare, în treacăt spus, cele produse de liderul mondial al industriei, RIEDEL – The Wine Glass Company (compania lui Liviu este importatorul oficial al mărcii care produce aceste pahare de excepție).

Acest articol e despre vinuri WOW care au ajuns în România, despre proprietari și reprezentanți ai caselor de vinuri de renume mondial, sosiți în țara noastră pentru a ne lărgi experiențele gustative cu unele excepționale. Și încă: despre educarea segmentului HoreCa de la noi, precum și a consumatorului final, ca mine și ca degustătorii acestui text, în raport cu vinurile premium și super premium de import. Deloc în ultimul rând, despre consumul responsabil al produselor provenind din cele mai importante zone viticole ale lumii.

Fie-mi îngăduit să mă laud cu faptul că sunt un consumator responsabil. Gust și degust fix cât să mă simt bine și să transform o experiență fluidă într-una culturală, de cunoaștere și de integrare în marea familie a celor care au un stil de viață ce presupun și mici, însă consistente plăceri, ce ascut simțurile și le conferă suplețe. Un vin bun de import e, de fapt, o experiență educativă rezervată adulților. Când beau un pahar cu vin străin, nu fac altceva decât să aliniez o piață mică, indiscutabil în ascenisune și maturizare, la marele concert vinicol global. Mai mult decât atât, subscriu la spusele lui Michael Broadbent: „să bei un vin bun într-o companie plăcută, cu mâncare bună, reprezintă una dintre cele mai civilizate plăceri ale vieții”.

Vă invit să degustați și vă bucurați. Mie, standardele înalte de calitate și rafinament ale vinului bun îmi amintesc mereu de faptul că merităm o viață bună și, iată, uneori îmi și iese să trăiesc una pe cinste.

6 locuri din țară unde să bei un Affogato sau un Iced Coffee

n primele zile de vară, când afară începe deja să se simtă căldura și se poate sta pe terasă cu ochelari de soare, îmi place ca dimineața să dau Long Black-ul pe un Affogato sau un Iced Coffee� Ceea ce îți recomand și ție să faci într-unul dintre aceste șase locuri:

București Friddi

 Vasile Alecsandri 4

 031�431�3295

În laboratorul propriu, cei de la Friddi transformă cele mai

fine ingrediente într-o selecție de gelato și sorbetto artizanale 100% naturale. Iar affogato e la loc de cinste în meniu atunci când te năpădesc toate poftele deodată: desert și cafea, ceva dulce cu ceva amărui, ceva rece cu ceva cald, energie și gust perfect.

Brașov Meron

 Michael Weiss 11

 0731�346�514

Cei de la Meron pregătesc un Iced Latte excelent. În plus, este locul ideal de a-ți începe dimineața cu un mic dejun onest, mai ales atunci când preferi să te lungești și cu un pic de work remote. Găsești aici și o mică terasă pe una dintre cele mai frumoase străzi din centrul vechi.

Cluj

Finesse gelato & prosecco

 Bld� Eroilor 34

 0734�809�060

Așa cum spune și numele, în acest loc găsești gelato și prosecco, dar și cafea. Iar cafeaua este folosită destul de des pentru a prepara un affogato special, servit într-un pahar de martini.

Timișoara Velocità

 Johann Wolfgang von Goethe 2

 0722�645�573

În Timișoara poți să încerci la Velocita un Affogato Cuneo. Rețeta lor clasică de affogato conține gelato-ul tău preferat și cafeaua de specialitate, cu un plus de lichior de alune Frangelico din regiunea Piemonte din Italia.

Iași

The Beginning

 B-dul Carol I, colț cu strada Oastei

 0766�652�965

Și The Beginning este una dintre primele cafenele de specialitate din Iași. Cu o tradiție de aproape zece ani, The Beginning e locul în care poți bea și unul dintre cele mai bune affogato din oraș, dar și să descoperi mai multe despre ce înseamnă o cafea bună.

Constanța

Haute Cup

 Bd� Tomis 67

 0727�123�381

Haute Cup - Coffee Addicts este o altă cafenea unde constănțenii obișnuiesc să-și bea cafeaua de specialitate. Locul aparține unor oameni foarte pasionați de cafea și „greu de mulțumit”, după cum se descriu singuri. În meniu, la loc de cinste vara, vei găsi și Iced Coffee.

LDAÏQUIRI

Un cocktail atrăgător și răcoritor, numai bun de preparat vara aceasta este Daïquiri, un clasic al Caraibelor, originar din Cuba. Combinația sa este una simplă, fiind alcătuit din rom alb, suc de lime proaspăt și zahăr zdrobit. Prin amestecul celor trei ingrediente veți crea o băutură de efect, cu arome bitter and sweet. Pentru garnish, se adaugă felii de lime și se presară zahăr pe marginea paharului. Este alegerea ideală atunci când vă visați pe o plajă, la apusul soarelui, cu un cocktail în mână, alături de persoana iubită, pe coasta Caraibelor.

Cocktailuri savuroase cu arome tropicale

et the summer begin! Dacă nu v-ați făcut încă un plan de vacanță și sunteți indeciși în legătură cu destinația finală, poate vă lăsați inspirați de aromele unor cocktailuri celebre. Acestea vă vor transpune instant în peisajul unor țări exotice și, de ce nu?, v-ar putea da impulsul de a le vizita într-o bună zi. Vă recomand mai jos cinci cocktailuri cu arome tropicale care fac furori în lume și merită să le încercați în noul sezon estival.

PIÑA COLADA

Aceasta nu este doar o simplă băutură, ci mai degrabă o experiență senzorială care te va duce gustativ, dar și vizual cu gândul pe o plajă din Puerto Rico, țară de unde este originar. La baza băuturii stă romul alb, alcool venerat în America Latină, combinat cu sucul de ananas, care oferă un after taste plin de note dulci și acide, împreună cu ingredientul „fatal” ce îi oferă o consistență aparte, dar și un gust memorabil, și anume laptele de cocos. Împreună, creează o infuzie de arome intense, iar pentru un decor cât mai atrăgător, se pot adăuga bucăți proaspete de ananas și, opțional, cireașă. Este perfect de degustat într-o zi de vară când vă gândiți la o vacanță spre o destinație cu plaje sălbatice și apă turcoaz.

CAÏPIRINHA

Acest alcool este foarte cunoscut în Brazilia precădere în Rio de Janeiro, datorită aromei sale vibrante de la lichiorul tradițional Cachaça, care, combinat cu zahărul și cu sucul sour al limetei, vă vor lăsa un gust exploziv asemănător atmosferei Festivalului din Rio, plin de viață și culoare. Decorul este în ton cu peisajele Braziliei, și anume cu mult verde de la lime și frunzele de mentă în ploaie. Este varianta cea mai bună de savurat atunci când stați la o terasă animată unde puteți asculta muzica specifică țării, samba.

BLUE LAGOON

MAI TAI

www.zilesinopti.ro

Mai Tai este o băutură apărută în anii ’40 în Oakland, California, și a fost creată de Victor J. Bergeron în restaurantul său în stil polinezian, Trader Vic’s urma unei vizite a prietenilor săi din Tahiti. Numele celebrului cocktail ar veni de la un cuvânt din limba tahitiană, care s-ar traduce prin „bun”.Finețea și gustul său dulce acrișor cu note fructate sunt date de amestecul puternic dintre romul alb și negru, sucul proaspăt de lămâie, siropul de trestie de zahăr și triplu sec de portocală Cointreau. Poate fi ornat cu bucăți de lime, ananas sau cireașă, după bunul plac. Dintr-o simplă înghițitură puteți fi purtați prin peisajele fermecătoare ale Polineziei Franceze, fiind un cocktail încântător, numai bun de pregătit în această vară.

Pentru finalul recomandărilor de cocktailuri în stil exotic, nu puteam să nu amintesc de celebrul Blue Lagoon. A fost creat în anii ’60, de către Andy MacElhone, fiul barmanului Harry MacElhone de la Harry’s New York Bar din Paris, creatorul clasicului French 75. Acesta vă va încânta cu gustul său dulceacrișor, cu note incitante de citrice din combinația îndrăzneață de vodcă, sirop de agave, sucul de lime și lichiorul de Blue Curaçao, care va crea acea culoare electrizantă de albastru ce poartă cu gândul la apa și plajele din Bahamas. Pentru un aspect de senzație se adaugă felii fresh de lămâie și cireașă.

Pe lângă mixurile delicioase și ușor de preparat de mai sus, puteți încerca și alte drinks-uri care vă vor duce cu gândul la o vacanță exotică, cum ar fi Cuba Libre, Don Papa Julep, Vanilie Aloha, Bora Bora sau Ti-punch.

prezintă

Povești de succes

UDe la farmacie la magie, prin Juice-Hacking ULAV

LAV este un brand de sucuri fresh, presate la rece și complet naturale. El a fost dezvoltat de Geanina Diana Manea, farmacist de profesie, cu 10 ani de experiență în domeniu. În momentul de față, ULAV pune la dispoziția clienților o gamă de 10 produse, fiecare cu design unic și beneficii specifice și care oferă o suplimentare naturală a nevoilor zilnice de vitamine și minerale, pe care Gennina a numit-o Juice-Hacking, cea mai simplă modalitate de a-i da corpului zilnic ce are nevoie, fără efort și 100% natural. Geanina ne-a răspuns la mai multe întrebări despre acest brand foarte interesant pe care l-a pus pe picioare.

Cum a apărut ULAV Juice? Cine sunt oamenii din spatele acestui business și cum ați ajuns la acest concept?

ULAV a apărut după 10 ani de experiență în farmacie, ca o reorientare și o continuare a pasiunii mele pentru sănătate și natural. Mi-am dorit să aduc pe piață un produs 100% natural, care să ne ofere o parte din puterea și beneficiile naturii. Pasiunea pentru natură și natural, un stil de viață sănătos și echilibrat m-a adus către acest drum: o variantă rapidă și gustoasă de a ne hrăni corpul cu vitamine, minerale și alți nutrienți esențiali pentru un trai sănătos și plin de vigoare. Fiecare moleculă este importantă

și poate face diferența în corpul nostru, așa că invit pe oricine să exploreze și savureze sucurile ULAV, hrană vie cu biodisponibilitate mare.

Spuneți-ne un lucru mai puțin știut despre brandul ULAV Juice.

Este un brand ce a apărut din pasiune, suntem printre puținii care oferă sucuri nepasteurizate și fără conservanți, producem și livrăm produsele noastre în aceeași zi pentru a oferi maximul de prospețime.

Povestiți-ne un pic despre produsele voastre și prin ce se deosebesc de celelalte de pe piață, de concurență.

Așa cum spuneam, sucurile ULAV sunt 100% naturale, nepasteurizate, fără adaosuri sau conservanți. Sunt sucuri funcționale, fiecare suc în parte are un beneficiu cheie: fie că vorbim de imunitate, digestie, sănătatea tenului, antioxidanți, controlul greutății, hidratare, noi la ULAV am creat un suc specific.

Cât de greu a fost să ajungeți în magazinele sau în meniul localurilor din țară? Momentan, livrăm doar în București, fiind 100% naturale, au un termen de valabilitate de patru zile, livrarea în țară devenind mai dificilă, însă suntem pe cale să găsim soluții.

posibilă livrarea în afara țării, produsele 100% naturale sunt făcute să fie consumate în cel mai scurt timp.

Care este impactul pe care v-ați dori să-l aibă afacerea voastră?

Impactul principal pe care mi l-aș dori eu este ca oamenii să înțeleagă conceptul și beneficiile sucurilor proaspete presate la rece odată cu integrarea lor într-o dietă echilibrată. Pot asigura o parte din vitaminele, enzimele și antioxidanții de care noi toți avem nevoie zilnic.

Care a fost cea mai mare provocare de care v-ați lovit în anii de activitate?

Cea mai mare provocare este în continuare perisabilitatea, ceea ce le oferă multe beneficii și unicitate este și lucrul care le face relativ dificil de comercializat, însă am întâlnit mulți oameni și antreprenori care înțeleg conceptul ULAV și au avut încredere că și clienții lor vor face la fel, lucru care s-a și întâmplat, de altfel.

Aveți și comenzi din afara țării, doriți să intrați și pe piețele externe?

Din păcate, cu această gamă de 10 sucuri nu este

Care e cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o din perioada în care ați dezvoltat acest brand?

Răbdarea. Implementarea unui astfel de produs de nișă durează. Este nevoie de timp atât pentru noi, să ne putem îmbunătăți fluxul tehnologic, cât și pentru clienți, să poată face cunoștință cu brandul și să înțeleagă conceptele ULAV.

Ce planuri aveți pentru ULAV Juice pentru restul anului?

Dorim să introducem ULAV în cât mai multe locații cheie, astfel încât să fie disponibile pentru clienții noștri, să fie la îndemână. Ne dorim să ajungem și să ajutăm cât mai mulți oameni și să păstrăm aceeași linie, de a face parte dintr-o dietă echilibrată. Ne dorim extinderea logisticii de livrare la domiciliu, lucru pe care-l facem și în prezent. Vrem să aducem oameni împreună, să ajutăm să creăm o comunitate în care oamenii să se simtă ascultați și sprijiniți. Un trai sănătos este alcătuit dintr-un cumul de factori ce includ atât sănătatea fizică, dar și cea mentală și în acest sens vrem să dezvoltăm un hub în care oamenii să simtă că fac parte dintr-o comunitate care îi înțelege și tinde către aceleași idealuri.

Dragomir

Karpaten susține capitolul LIFESTYLE din Zile și Nopți.

VIAȚA CA VACANȚĂ!O

karpaten.ro

Lifestyle

Iunie,

Npowered by

mai fashion ca niciodată

iciodată până acum prima lună de vară nu a avut atâtea evenimente de Fashion şi

LifeStyle în pregătire ca această anunţată fantastică iunie 2024. Începe chiar din 4 iunie, cu o mare aniversare, punctată de un show amplu: ROMANITZA - 33 de ani de activitate ca designer în moda românească, preambul al celebrării celor 60 de ani de viaţă. Acesta va beneficia de o pregătire aparte, într-un spaţiu foarte particular - Şcoala Britanică „Cambridge” -, cu fix 33 de creaţii couture, dintre care trei masculine, şi un film de sinteză a celor peste trei decenii de istorie de modă autohtonă. Totul e secret, cu o grupă de modele alese special şi câteva colege de generaţie în show... Promite a fi evenimentul anului!

Pe 11 iunie se anunţă cea de a 35-a ediţie a SOIREES DE LA MODE, dedicată memoriei marelui designer italian ROBERTO CAVALLI, care ne-a părăsit cu puţin timp în urmă. Un exponent strălucit al Maximalismului, al Hippy-Coutureului, CAVALLI are o influenţă esenţială asupra multora dintre designerii de top din România. În acelaşi spațiu fascinant unde a avut loc şi ediţia SDLM dedicată lui BRÂNCUŞI - sala Studio din ansamblul hotelului „Caro” - va avea loc această seară unică de modă creativă, pe fondul sonorităţilor aceloraşi ZUM Music, în pregătirea discului Music for Fashion, în premieră absolută naţională, ce urmează să fie lansat în toamnă.

Pe 19 iunie va fi şi cea mai importantă petrecere de lifestyle a anului: VIVA! Party 2024. Se anunţă o nouă seară de poveste, de eleganţă şi red carpet de elită. O zi mai târziu, pe 20 iunie, va avea loc primul mare show monobrand al lui 2024, C’est Magique, semnat de RALUCA SOARE, o viziune excentrică asupra multi-culturalismului, a culorilor fără număr, a poveştilor fără vârstă. O seară în care ludicul se întâlneşte cu creativitatea de fashion, pentru care se vizează un spaţiu special, în spatele Cărtureștiului din Piaţa Romană, în jurul

unui pâlc magic de mesteceni, într-o călătorie iniţiatică de la moda pentru copii la cea pentru „Uriaşi”, noi trupe de femei pe picioroange continuând explorarea din show-ul DALI în noua colecţie de cruise a Ralucăi Soare. O să fie un fel de „carnivale” autohton încărcat de emoţie. Dacă adăugăm şi sărbătoarea sonoră semnată în două episoade de vestita trupă COLDPLAY, avem o radiografie aproape completă a unei luni iunie nemaîntâlnite în România.

Parfumul lunii iunie:

„MARASCHINO”

By SOSPIRO, prin ELYSEE Perfumery

Bine ai venit în lumea neconvenţională a lui

MARASCHINO by SOSPIRO, ales de noi drept cel mai potrivit parfum pentru prima lună de vară. Este un parfum intens fructat, fresh şi modern prin abordare. El reuşeşte să întruchipeze farmecul irezistibil al cireşelor, creat pentru a-ţi captiva şi a-ţi încânta simţurile, a te duce în starea de graţie a unei copilării ideale.

Imaginează-te într-o livadă, în zorii zilei, înconjurat de simfonia dulce a cireşelor roşii, de migdalele ispititoare, de căpșunele coapte, de merele zemoase şi de piersicile catifelate, un adevărat spectacol olfactiv care evocă nuanţele vibrante ale răsăritului de soare într-o zi de iunie, în care viaţa te cucereşte definitiv cu visele ei, cu speranţele şi dorurile care fac parte din proiecţia noastră asupra unui viitor minunat.

MARASCHINO by SOSPIRO este un parfum unisex, lansat în 2024, în care notele de fructe intense sunt dublate inteligent de note de mijloc exclusiv florale şi note de bază dense şi lemnoase. Astfel, la cele de mijloc găsim iris, iasomie sambac, mimoză, trandafir şi heliotrop, iar la cele de bază: ambră, paciuli, mosc, vanilie, vetiver, boabe de tonka şi lemn de santal.

Niciun alt parfum nu este organizat astfel încât să pară atât de bine definit pe tipuri de ingrediente separate pe zonele lor de intervenţie olfactivă precum MARASCHINO. Noua şcoală de parfumerie începe să se impună în forţă în lumea aromelor.

olfactivă precum MARASCHINO. Noua ambasador

Iunie are un ambasador de gală în MARASCHINO!

Spirits Award, iunie:

„Silent Pool Black Juniper”

Am ales pentru luna iunie un gin unic, un regal de arome nemaîntâlnite create în jurul unui ienupăr intens, rarisim, ce se regăseşte doar pe înălţimile Himalayei, în zona Regatului Buthanului, asociat într-un ansamblu de plante rare din aceeaşi regiune.

Rezultatul este o aromă de vis, în care fiecare regăseşte ceva din poveştile de aventuri cu Indiana Jones şi mistere ce trebuie descifrate, traduse însă gustativ în ceva eteric şi spectaculos.

Gin

Aroma e relativ fructată, cu accente de fum, de lemn ars în cabane de peste 4000 m înălțime și, cumva, fine accente de caramel şi piper negru. Totul se amestecă elevat cu forţa gustativă a ghimbirului, cojii de scorţişoară, a ceaiului negru, anasonului şi lemnului dulce. Mixul rezultat reprezintă aproape o magică şi autentică „poveste himalayană”.

ales că, de obicei,

Acest gin este renumit ca fiind „Ginul din Tărâmul Dragonilor Tunetului”, fiind ceea ce se poate numi un „gin atemporal”, care pare venit dintr-o altă lume sau un alt timp... efect amplificat şi de designul sticlei – metalic, echilibrat, minimal, futurist aproape, asemenea unei elegante „capsule a timpului”. Mai ales că, de obicei, fiecare sticlă este inscripţionată cu numele proprietarului.

Asta întăreşte senzaţia de Luxury-Gin, ataşată şi ea ca definiție a acestui gin atât de special, „SILENT POOL Black Juniper” Gin.

Oliver de Gem

Oliver de Gem, un adept al designului minimalist, redefinește granițele esteticii cu fiecare bijuterie pe care o creează. Cu un echilibru subtil între simplitate și surpriză, creațiile sale emană o eleganță atemporală. Într-un univers în care complexitatea se întrepătrunde cu puritatea, Oliver se bazează pe propria sa perioadă de inspirație, care a pornit de la o simplă întrebare „De ce nu creezi și tu design?”.

foto © Alex Damian

„Doar creează și exprimă-te, designul nu ar trebui niciodată să fie o competiție”.

Povestește-ne puțin despre background-ul tău. Ce te-a inspirat să urmezi o carieră în designul de bijuterii?

Când eram copil, eram foarte interesat de arte și în mod special atras de dans și natură, fiecare accesoriu din casă fiind transformat în bijuterie: ceașca, farfuria, o piesă de lego etc. Am început să iau cursuri de dans în adolescență, în principal balet și dans contemporan, iar în anii ’20 eram foarte interesat de teatru, așa că am studiat machiajul teatral în paralel cu studiile mele de

turism. După ce m-am specializat în design nordic, am lucrat pentru o galerie proeminentă și, cu timpul, am început să gestionez galerii de design. Am lucrat ani de zile ca buyer pentru mărci nordice, precum Jensen, Royal Copenhagen etc., și mereu am fost atras de artă în general, dar și de arhitectură, de exemplu ArtDeco, The Brutalist etc. Toate acestea au conturat estetica mea. Lucrând cu designeri nordici, în special designeri danezi, am fost foarte inspirat, și într-o zi, pe când lucram cu

Aurora

faimoasa Ulrica Vallien [designer suedez], m-a întrebat din senin de ce nu creez și eu design, și așa a început totul. Prima mea dragoste a fost Georg Jensen, faimosul argintar danez, și pot spune fără nicio ezitare că el este cea mai mare influență a mea. Prima mea linie de bijuterii este Planete, o colecție foarte minimalistă cu o notă Art Deco.

Ne poți povesti despre procesul tău creativ atunci când creezi o nouă colecție?

Nu urmez un proces clasic, pot fi inspirat de plimbările mele în natură sau de un vas în timp ce fac achizițiile mele ca director de artă pentru proiecte de design interior. Este un flux pe care îl iubesc și un impuls.

Cum traduci concepte precum „It’s Complicated” sau „Aria” în piese de bijuterie tangibile?

În general, sunt adept al designului minimalist, este atât de simplu, dar surprinzător. În cazul în care este complicat, designul a venit din perioada prin care treceam și am încredere deplină în colaboratorii mei bijutieri pentru a obține cel mai bun rezultat după ce văd schițele mele.

Cum echilibrezi simplitatea și complexitatea în bijuteriile tale?

Cred că este pur și simplu natura mea, niciodată nu proiectez lucruri pe care nu le simt adânc în interior. Este o reflecție a sufletului meu, sunt foarte complicat, dar foarte simplu în același timp.

Ce rol joacă simbolismul în bijuteriile tale, cum ar fi broșa din argint din colecția Aria? Aria a fost modalitatea mea de a păstra natura aproape de inima mea și de a transmite un mesaj de pace. A fost un sentiment care a venit din inima mea și am fost revoltat de toată violența care ne înconjoară în fiecare zi. A fost o surpriză atât de plăcută să văd că oamenii s-au îndrăgostit de ea.

zilnică. Sunt mereu surprins de clienții mei, ei mă fac să redescopăr designurile mele prin modul în care le poartă.

Poți vorbi despre provocările sau surprizele cu care te-ai confruntat în designul de bijuterie?

Ca majoritatea artiștilor și designerilor, prefer partea creativă, nu cea comercială dar, din păcate, trebuie să vindem și noi.

Ce sfaturi ai oferi tinerilor designeri de bijuterie care își încep cariera?

Doar creează și exprimă-te, designul nu ar trebui niciodată să fie o competiție.

Cum rămâi inspirat și motivat să inovezi într-o industrie care evoluează constant?

Nu prea țin pasul cu ce se întâmplă în industrie. După cum am spus mai sus, este un impuls; dacă nu proiectez, voi fi foarte frustrat.

Există vreun proiect sau colaborare viitoare care te entuziasmează în mod deosebit?

Două colecții noi, una produsă la Assamblage în București și una în atelierul meu din Beirut. Cu siguranță voi participa la Romanian Jewelry Week când voi fi pregătit și va fi foarte special.

când voi fi pregătit și va fi foarte special. mele

Cum îți imaginezi că piesele tale sunt purtate sau integrate în viața de zi cu zi? Piesele mele sunt foarte versatile și ar trebui să facă parte din rutina noastră

piesă mea.

trebui să facă parte din rutina noastră

argint Sterling 925.

Ne poți spune mai multe despre aceste două colecții? Care este piesa ta preferată de bijuterii? Colecțiile mele viitoare sunt din nou inspirate de mișcarea minimalistă și una dintre ele este foarte arhitecturală. Nu pot alege o piesă care îmi place cel mai mult, dar inelul București ocupă cu siguranță un loc special în inima mea. Toate designurile mele sunt realizate din argint Sterling 925.

Brut

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

SUMMER VIBE

Întotdeauna, începutul verii reprezintă un moment de analiză, de prezentare de trenduri specifice sezonului ce tocmai demarează, cu datele sale specifice. Prin acest nou editorial, „SUMMER VIBE”, se încearcă reflectarea grafică a acestora şi se demonstrează că majoritatea dintre ele se pot folosi într-un mod foarte credibil şi eficient, dar mai ales cool, şi în interior. Că mallurile nu semnifică doar comerţ, ci sunt parte a lifestyle-ului celor rămaşi încă în marile oraşe. Că evadarea termică şi că ofertele multiple de acolo reprezintă opţiunea ultimă în faţa escapismelor la mare sau la munte.

Ca un preview al show-ului din 6 iunie, SUMMER GALA, editorialul exemplifică o parte dintre trendurile verii 2024 inclusiv cu explorarea „locurilor de joacă” dedicate tuturor vârstelor, ale cinematografelor şi ale camerelor secretelor care oferă spaţii unice pentru un sezon foarte plastic şi încărcat de culoare, de imprimeuri excentrice, de formule de croială specifice anilor ’70, dar mergând până la nebunii ani ’90, de surprinzător de mult negru, senzualitate, corsete couture purtate la orice oră şi... multă libertate stilistică!

Foto: MANIFESTO Agency

Vacanțele cu cei mici, amintiri de neuitat

1 Iunie este o zi de sărbătoare în întreaga lume, fiecare copil așteptând cu nerăbdare să fie sărbătorit și să se bucure de momente pline de culoare și distracție� Această zi are o semnificație aparte și pentru adulți, mulți aducându-și aminte cu drag de copilărie și de acel tărâm magic în care totul părea mai ușor și fiecare zi era plină de aventuri�

În topul preferințelor destinațiilor sau locațiilor de petrecere a timpului liber cu cei mici, se numără resorturile cu aquapark-uri și mini cluburi. În Tenerife, de exemplu, vei găsi unul dintre cele mai frumoase și interesante aqua park-uri din lume, Siam Park. Acesta a primit de nouă ori distincția de cel mai bun Aquapark din lume. Aici poți aluneca pe unul dintre cele peste 20 de tobogane cu apă destinate copiilor, adulților, dar și pentru întreaga familie.

Katmandu Park & Resort din Mallorca este o altă locație unde poți avea parte de aventură și relaxare în același timp. Cei mici se pot distra în cadrul aqua park-ului și a parcului de divertisment sau vă puteți bucura împreună de activități recreative pe plaja cu nisip fin a hotelului.

Turcia se află și ea în topul destinațiilor de vacanță pentru familiile cu copii. Hotelurile au numeroase activități pentru cei mici, piscine cu tobogane, dar și unele dintre cele mai impresionante Mini Cluburi.

Kids Club este adesea locul preferat al copiilor atunci când pleacă în vacanță! [...]

„Nu mă pot gândi la nimic care să trezească un sentiment mai mare de uimire copilărească decât să fii într-o țară în care nu știi aproape nimic. Brusc, ai din nou cinci ani. Nu poți citi nimic, ai doar cel mai rudimentar simț al modului în care funcționează lucrurile. Întreaga ta existență devine o serie de presupuneri interesante” – Bill Bryson

De la alegerea destinației vacanței, la pregătirea bagajelor și până la vacanța propriu-zisă, fiecare etapă a vacanței are un anumit impact pozitiv asupra copiilor, potrivit specialiștilor în dezvoltarea copilului.

1� Dezvoltarea independenței și responsabilității

Atunci când pregătesc bagajele singuri, cei mici vor învăța ce lucruri sunt necesare pentru următoarea lor vacanță și vor învăța cum să-și împachetează lucrurile astfel încât să încapă în valiză. De asemenea, pe parcursul călătoriei, pot avea grijă de valiza proprie sau pot nota itinerariu vacanței. Prin aceste sarcini simple, ei își vor dezvolta independența și vor deveni mai responsabili.

2� Înțeleg mai ușor conceptul de multiculturalitate

S-a dovedit că în cazul copiilor care călătoresc în mai multe destinații, aceștia ajung să înțeleagă mai ușor diferențele culturale, sociale, religioase, alimentare și nu numai. [...]

3� Devin mai sociabili și învață limbi străine În timpul călătoriilor copiii vor avea oportunitatea de a interacționa cu oameni din alte țări. Așa cum am menționat și anterior, mini club-ul este un loc ideal pentru socializare și pentru dezvoltarea abilității de a comunica cu persoane noi. [...]

Dacă ești în căutarea unei vacanțe pentru 1 Iunie și nu numai, agenția Karpaten Turism are pregătite numeroase oferte pentru cele mai iubite destinații din întreaga lume: Egipt, Turcia, Mallorca, Tenerife, Algarve, Madeira, Dubai, Maroc, Thailanda, Maldive și lista continuă.

Proiectul M99

Locuirea împreună în Braşov

Locuirea la bloc. Una dintre cele mai radicale și rapide schimbări în tipologia de locuire petrecută în ultimului secol a dus la schimbări profunde în întreaga societate românească. Strămutarea tinerilor din mediul rural către orașele în plin avânt industrial, construirea unor locuințe colective în sate fără a ține cont de specificul acestora și alte intervenții făcute de multe ori forțat au dus la o percepție de multe ori negativă asupra acestui program de arhitectură. Ansambluri masive, cu o arhitectură funcționalistă, fără o integrare reală în peisajul urban inițial au creionat silueta majorității orașelor. În această imagine generală putem găsi exemple de ansambluri valoroase construite începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, care sunt dovada faptului că lucrurile pot sta și altfel.

În ultimii ani, interesul pentru calitatea locuințelor și a vieții a dus la o creștere a proiectelor care încearcă să schimbe această percepție. Ansambluri de dimensiune mică sau medie cu o nouă perspectivă funcțională și estetică sunt inserate în țesutul urban, oferind opțiuni celor care doresc să aleagă confortul unui apartament. Un astfel de exemplu este dezvoltat de către biroul de arhitectură JB Arhitectura la Brașov.

„Atunci când un arhitect este întrebat care este cea mai bună construcție a sa, el, de obicei, răspunde, «Următoarea».”

– arh. Emilio Ambasz

DESIGN/ ARHITECTURĂ

Ansamblul de locuințe colective este construit pe un teren ce prezintă tipologia țesutului cu loturi înguste la stradă și desfășurate pe lungime în interiorul cvartalului. Principalul gest a fost de a respecta modul de edificare pe una dintre limitele laterale lungi ale terenului, asemenea tipologiei zonei. Volumul general se prezintă fragmentat prin succesiunea volumelor mai înalte - P+2E+M - dispuse transversal pe lot și acoperite cu șarpantă în două ape cu volumele mai joase - P sau P+1terasate, dispuse în lungul lotului. Se generează astfel o curte alveolară care îmbogățește experiența parcurgerii și intermediază percepția asupra volumelor mai înalte.

Accesul auto se face direct spre parcarea subterană, astfel că la suprafață, terenul este eliberat de autovehicule, iar pentru apartamentele de la parter au putut fi asigurate zone de grădini private. Imaginea ansamblului este integrată în contextul actual; intervenția nu se percepe direct din stradă, datorită retragerii, iar volumetria simplă reduce din impactul vizual al locuințelor colective din strada De Mijloc, Brașov.

Proiectul ansamblului de locuințe colective amplasat în Brașov va participa la concursul de arhitectură „Nature Paths” din cadrul celei de-a 7 ediții a Bienalei de arhitectură Arhitectura.6 2024, eveniment care își propune să inspire o schimbare de paradigmă în domeniul arhitecturii. Pe parcursul a nouă săptămâni, echipa Bienalei va organiza în nouă orașe, din șase județe, prezentări, expoziții, concursuri și ateliere: Brașov, Sibiu, Râmnicu Vâlcea, Târgu Mureș, Sfântu Gheorghe, Miercurea Ciuc, Reghin, Odorheiu Secuiesc și Gheorgheni. Va fi o călătorie prin inima țării, prin care aducem evenimentele noastre în comunități cheie ale regiunii.

DESIGN/ ARHITECTURĂ

Cea de-a 7-a ediție a început din februarie și se desfășoară până în noiembrie 2024, având ca temă centrală HUMAN NATURE. La Brașov, evenimentele vor avea loc în luna septembrie. Inspirată din soluții sustenabile, Bienala își invită participanții să exploreze posibilitățile oferite de arhitectura regională, ca exemplu de durabilitate și echitate. „Prin premiile acordate de votul publicului larg, aducem comunitățile în mijlocul transformării.” Votul publicului va fi deschis în lunile iulie și august, pe site-ul dedicat evenimentului: www.arhitectura6.ro

TEXT DE ANDRADA DINCĂ

Mare, soare și... costume de baie

Alegerea costumului de baie în funcție de siluetă

În majoritatea timpului, vara ne duce cu gândul la plajă, iar plaja se presupune că necesită o ținută cu adevărat complicată, care adesea poate da multe bătăi de cap, și anume: costumul, și nu orice costum, ci de baie. Costumele de baie, simple în aparență – o piesă sau două, poate trei, după caz, devin adevărate probleme atunci când nu știi ce ți se potrivește. Iar dat fiind faptul că la plajă suntem mai mult dezbrăcate, decât îmbrăcate, această nepotrivire ne poate face să ne simțim mai puțin bine în pielea noastră. Astfel că, pentru astăzi, venim spre voi cu câteva idei de costume de baie în funcție de silueta fiecăreia, costume ce ajută, păcălesc ochiul, încât să creeze senzația de siluetă clepsidră – considerată ideală, acolo unde poate nu există și, totodată, să te facă să pui în evidență ceea ce ai mai frumos.

De toate pentru clepsidre

Cât de atletică ești?

ideală, egale, puteți purta aproximativ orice. Ideal ar fi să nu vă

dintr-o piesă, ci să vă jucați cu forma,

un costum retro,

Clepsidra, rar întâlnită în natură și considerată ideală, presupune că șoldurile și umerii sunt (relativ) egale, iar talia este bine definită. Astfel că, stimate clepsidre, puteți purta aproximativ orice. Ideal ar fi să nu vă ascundeți însă în spatele unui costum de baie simplu, dintr-o piesă, ci să vă jucați cu forma, modelul, decupajele. Puteți, astfel, să alegeți un costum din două piese, o piesă – dar cu model, un costum retro, cu tăieturi, cu talie joasă – orice joc vă este permis.

Silueta atletică urmărește o egalitate între umeri, talie și șolduri, astfel încât ceea ce ne dorim este să nu lăsăm ochiul să se odihnească și să creăm forme acolo unde nu sunt. Recomandat ar fi un costum de baie în două culori – cu model în jurul taliei pentru a îndrepta privirea spre acea zonă, cât mai multe artificii, volane, tăieturi, volume, franjuri, croieli moderne –astfel încât privirea să fie derutată și să nu fie identificat exact tipul de siluetă din spate.

volume, moderne –exact tipul de siluetă din spate.

Despre măr

Silueta de tip măr presupune greutatea dispusă în zona abdomenului, a bustului și a brațelor, în timp ce picioarele sunt lungi și frumoase. Ceea ce ne dorim în cazul acestei conformații este accentuarea părții de jos a corpului, fără să punem deci accentul de abdomen. Se recomandă purtarea unui sutien cu bretele groase pentru a oferi susținere bustului, cupe cu formă, talie înaltă, costumele baby doll – de tip rochiță și evitarea slipurilor micuțe.

Ce merge bine cu o pară?

Para este, în limbaj fashionistic, antonimul mărului. Prin urmare, în cazul acestei siluete, vorbim despre umeri subțiri, bust relativ plat, șolduri și coapse proeminente. Vom accentua, deci, partea de sus a corpului: adăugăm volume, detalii, volane în zona bustului pentru balansarea siluetei, iar pentru slip păstrăm o zonă cât mai simplă. Putem, totodată, să ne folosim de mix and match: combinăm un slip simplu, banal, cu un sutien plin de detalii pentru un echilibru între umeri și șolduri.

Triunghi, dar de data asta întors

Triunghiul întors are umerii lați, iar talia și șoldurile aproximativ egale. Urmărim adăugarea de volume, purtarea unui decolteu adânc, orientarea privii spre partea de jos a corpului: slip cu detalii, imprimeuri, artificii, volane, fundițe etc. Se recomandă, de asemenea, șireturile pe lateral, care vor lăți șoldurile, sau chiar franjuri, deoarece mișcarea acestora nu va lăsa ochiul să se odihnească și va distrage atenția de la siluetă.

Recomandarea noastră, întâi de toate, ar fi să nu mergeți la cumpărături după masă, căci, după cum bine știm, abdomenul se dilată și nu vom găsi mărimea potrivită (același lucru este valabil și pentru perioada premenstruală, deoarece reținem apă). De asemenea, probați toate felurile de costume de baie, toate mărimile, fără să rămâneți fixate pe una anume.

reținem apă). De asemenea, probați toate felurile de costume de baie, toate mărimile, nu face o excepție. Love your body

Scoateți în evidență ceea ce aveți mai frumos, adăugați detalii acolo unde doriți să atrageți atenția (fapt valabil și în cazul hainelor). Niciun costum de baie nu are datoria de a crea forme unde ele nu sunt, dar costumul potrivit ne va face să ne simțim bine în pielea noastră, conferindu-ne încredere. Fiecare persoană merită să se simtă bine în corpul ei, oriunde, oricând, iar plaja nu face o excepție. Love your body and enjoy the sun!

Text de ALIN GĂLĂŢESCU

Gala „DREAM’S BALLOON” 2024

Evenimentul ales pentru a fi semnalat drept remarcabil în luna mai este noua Gală Caritabilă

„DREAM’S BALLOON” by Manuela Holban, ediţia cu numărul VIII. De data aceasta, seara a fost dedicată exclusiv învingătoarelor în lupta cu „boala secolului”, cu accentul pe prevenţie şi conlucrare cu mediul social şi medical.

25 de doamne speciale, de o forţă, căldură, frumuseţe şi calitate umană toate unice, au fost sărbătoritele acestei seri de o emoţie cu totul aparte. În marea sală a hotelului Radisson Blu au fost pregătite şedinţe de Make-up, Hair, Fashion, precum şi o prezentare de modă ieşită din comun executată cu aceste minunate femei de diferite vârste, dar de o sensibilitate şi de o expresivitate remarcabile. Ele au prezentat creaţiile unice, adaptate special pentru ele, propuse de către RALUCA SOARE.

În aceeaşi gală, prezentată magistral de Livia Graur, cu sprijinul Comunităţii „CARDINALIA” a fost adusă către numerosul şi efervescentul public din sală viziunea creativă a tânărului brand IDYLIC, patru dintre „învingătoare” fiind chiar în prezentarea ambelor colecţii. Seara a fost completată cu o superbă paradă pentru copii, semnată „MON BEBE”.

Invitaţii de gală au fost un număr impresionant de speakeri şi creatori de momente de muzică, dăruite celor prezenţi de către GRIGORE LEŞE, NICO, EVELINA DAIANA ANDRIEŞ şi REBECA RIZEA, dar şi de dans, cu Rareş Drăguţescu şi Diana Săndulescu. Combinaţia dintre Fashion, Muzică şi Poveste a creat o seară magică.

Foto: Remus Nicolaescu

BucurEŞTI aLIVE

 CLIN D’OEIL: TUDOR AARON ISTODOR  PREMIERE @Teatrul de Comedie @ Teatrul Apropo  Jurnal de bucureștean  PERFORMING ARTS: AREAL (Rezidența Utopia)/ Miercurea lejeră CNDB 20/ OCC Gala Puccini  Pentru cei mici 

FESTIVALURI  Sunetele orașului  BISCUIT.RO  HoReCa  La șosea  POVEȘTI

DIN BUCUREȘTI  FILM  Prin oraș  FitBucurEști  Unde ieșim în oraș

CLIn D’OEIL

TuDOR AAROn ISTODOR

Pag. 104

foto © Diana

Matei

| Teatrul Mic

Salut, București!

Stele ale Galei UNITER de văzut

la final de stagiune

Ioan BIG, publisher

Odată intraţi în vară, stagiunea teatrală se apropie de final şi, drept urmare, luna iunie ne oferă ultimele şanse de a revedea pe scenă actorii favoriţi sau a descoperi spectacole remarcabile la care n-am ajuns încă din varii motive ori nu ne-au atras atenţia, cel puţin la prima vedere. Gala UNITER, desfăşurată cu doar câteva zile în urmă, în cadrul căreia s-au acordat premiile breslei la nivel naţional pentru performanţele din anul teatral trecut, ne poate nuanţa însă agenda prin lista de nominalizaţi şi câştigători, fiindcă, la propriile noastre criterii de selecţie, adaugă argumente obiective, legate de calitatea producţiei artistice sau valoarea demersului performativ. Deci, plecând de la aceasta... unde, când şi ce putem vedea?

În materie de interpretare, Teatrul Nottara a impresionat, având reprezentanţi în toate cele patru categorii care premiază jocul actorilor, indiferent că era vorba de rol principal sau secundar: Şerban Gomoi şi Gabriel Răuţă din Don Juan, de Molière (r: Cristi Juncu), alături de Cristina Juncu şi Crenguţa Hariton din Agnes, aleasa lui Dumnezeu (r: Sânziana Stoican), montarea din urmă având o reprezentaţie pe 22 iunie. Chiar dacă Don Juan nu se mai joacă luna asta, pe Gabriel Răuţă îl puteţi vedea într-unul dintre evenimentele teatrale speciale ale lunii, avanpremiera spectacolului

Bădăranii, al lui Goldoni, în regia lui Alexandru Dabija, unde îi dă replica Ceraselei Iosifescu, câştigătoarea premiului UNITER pentru cea mai bună actriţă cu rolul din Oedip (r: Andrei Șerban), de la Teatrul Bulandra, producţie nominalizată şi la categoria cel mai bun spectacol, programată pe 22 şi 23 iunie, la sala din Icoanei.

Tot la Nottara, într-o altă avanpremieră, Dincolo de tandreţe (r: Sânziana Stoican), alături de Cristina Juncu este distribuit Tudor Cucu Dumitrescu, câştigătorul premiului

UNITER pentru cel mai bun actor în rol principal pentru Hedwig and the angry inch (r: Răzvan Mazilu), de la Teatrul Stela Popescu, care se joacă pe 17 şi 25 iunie, la Metropolis. Fiindcă am amintit de Teatrul Metropolis, în perioada 9-14 iunie, un must-see este Cine l-a ucis pe tata?, spectacol care i-a adus premiul pentru regie lui Andrei Măjeri şi o nominalizare pentru debut tânărului actor Adelin Tudorache. Tot aici îl putem vedea şi pe Sorin Miron, nominalizat de UNITER pentru excepţionalul rol din Balena (r: Andrei Huțuleac), pe 15 iunie, dar şi Lumea lui Frank (r: Vlad Zamfirescu), pe 16 iunie, spectacol nominalizat la premiul pentru cel mai bun text românesc montat în premieră absolută. Lista de recomandări se rotunjeşte cu trei spectacole diferite ca factură, însă toate impresionante prin calitatea tratamentului artistic a unor teme care ne pun, într-un fel sau altul, pe gânduri: (R)Evoluţie. Ghid de supravieţuire în secolul XXI (r: Radu Nica), de la Teatrul Excelsior, pentru care Adrian Piciorea a fost nominalizat la premiul UNITER pentru cea mai bună muzică originală şi sound design, pe 6 şi 7 iunie, EX (r: Theodor-Cristian Popescu), de la Teatrul Mic, pe 9 iunie, şi, nu în ultimul rând, Decameron 135666 (r: Alexander Hausvater), de la Teatrul Dramaturgilor Români, pe 28 iunie, spectacole pentru care admirabilele Ana Bianca Popescu şi, respectiv, Ioana Calotă, au fost nominalizate pentru cea mai bună actriţă în rol principal. Prin urmare, în iunie... ne vedem la teatru!

„Centrul Central”, la Teatrul de Comedie

Nana, o vedetă încercată de o tristețe inexplicabilă, ajunge la Centrul Central, un retreat de lux pentru vindecarea sufletului și minții. Alături de ceilalți participanți - o fană înfocată cu un mic business eșuat, în căutarea redresării financiare; o adolescentă cu apetență pentru substanțe interzise; o călăuzitoare spirituală venită să fure meserie; un bărbat proaspăt părăsit de soție pentru un life coach - își vor privi viețile și problemele sub influența halucinogenelor din Ceaiul Curățător într-o ceremonie stranie care degenerează în haos, fantezie și absurd. Într-o manieră plină de umor, Centrul Central tematizează natura impalpabilă a fericirii, chestionând și satirizând diversele încercări ale omului contemporan de a-și învinge suferința, plictiseala și eterna confuzie.

Spiritul epocii ne îndeamnă: fii fericit! Fii recunoscător! Indiferent de situația în care suntem, mereu va exista cineva mai puțin norocos, cu mai multe motive să fie deprimat sau disperat - aşa că trebuie să ne gândim la ei, să ne bucurăm că nu suntem ca ei! Însă pare că recunoştința se transformă pe nevăzute în teroare (că am putea ajunge aşa), în dispreț (de ce sunt oamenii ăia aşa?), într-o linie decisă care îi separă pe ei de noi.

Deşi Nana are tot ce şi-ar putea dori, simte că ceva lipseşte. Iar latura de Whodunit a spectacolului nostru cercetează: cum poate o persoană care are un soț care o iubeşte, o familie bună şi o carieră care merge mai bine ca oricând să aibă sentimente ambivalente legat de propria-i viață? Ce se întâmplă? Ce merge prost? Iulia, Sonia, Corina şi Bogdan au cu toții motive clare pentru care se află în derivă, dar pentru Nana e o căutare în două straturi - nu ştie nici cum să se „repare”, dar nici ce anume. Nu întâmplător imaginea ei este marcată de ambiguitate pe tot parcursul poveştii, fiind redusă la statutul ei de persoană publică, la frumuseţea, la banii sau la faima ei.

A doua parte a spectacolului propune o scufundare în subconştientul Nanei, care redă un haos (zic eu) familiar omului zilelor noastre. Personajul se zbate într-o hiperautoanalizare dusă la extrem, printre gânduri intruzive, întrebări existenţiale, amintiri deblocate accidental, informaţii reziduale din content de pe

CENTRUL CENTRAL, de Doru Vatavului

Regia: Irisz Kovacs

Scenografia: Clara Ștefana

Muzica & sound design: Adrian Piciorea

Mișcarea scenică: Sergiu Diță

Distribuţie: Florin Aioane, Ana Bumbac, Laura Creţ, Cătălina

Frunză, Maria Moroşan, Teodora Stanciu

net, pop culture, meme, romgleză, pseudo-psihanaliză de pe instagram, practic tot ce-ţi poate zbura prin cap - culminând într-o disperare de a obţine o revelaţie, un răspuns, o bucată de înţelepciune care să devină o unealtă pentru o viaţă mai liniştită, mai fericită. Dar de unde poţi veni cu o claritate salvatoare atunci când singura resursă eşti tu la rock bottom? – IRISZ KOVACS, regizoare „Centrul Central”

foto © Adi Bulboacă

TUDOR AARON ISTODOR

„Cred că unele roluri vin special ca să înțeleg ceva din viața mea”

Tudor, reluaţi spectacolul Happy End, de această dată pe scena Teatrului Metropolis. De ce v-aţi decis să îl jucaţi din nou?

Pentru că, şi nu sunt cuvinte mari, iubim spectacolul ăsta și nu a apucat să-și trăiască viața. L-am jucat mult prea puțin şi ţin minte cum oamenii veneau la noi după ce îl vedeau [la Teatrul Godot - n.r.], cu lacrimi în ochi de râs, spunândune că au pățit și ei fix la fel... este o comedie extraordinar de bine scrisă, regizată de Alex

Înainte de a ajunge să urce pe scenă în montări semnate de Liviu Ciulei, Andrei Şerban sau Dragoş Galgoţiu ori în filme de Paul Negoescu, Radu Muntean, Adrian Sitaru şi Fanny Ardant, TUDOR AARON ISTODOR, actualmente parte a valoroasei echipe de actori de la Teatrul Mic, era încă elev atunci când, în 2003, a primit primul său premiu pentru interpretare datorită rolului din spectacolul Doi şi cu profesoara, şase, scris şi regizat de... el însuşi. De atunci, dovezile de apreciere pentru talentul său actoricesc din partea publicului şi breslei au continuat să îi jaloneze cariera, deopotrivă în teatru, film şi televiziune, confirmând astfel că pasiunea lui a rămas mereu intactă. Rolurile făcute, indiferent de anvergura partiturii în sine sau a spectacolului în ansamblu, poartă amprenta unei personalități ce are capacitatea de a le face memorabile şi, pentru că Tudor Aaron Istodor a împlinit recent, pe 24 mai, rotunda vârstă de 40 de ani, am considerat că este un moment bun să privim un pic în urmă, spre unele momente care i-au definit evoluția. Am făcut-o însă din perspectiva unui timp prezent aglomerat profesional, fiindcă schimbarea de prefix s-a consumat între premiera din mai a piesei Revizorul la Teatrul Mic şi relansarea în iunie a spectacolului Happy End la Metropolis. Nu trebuie deci să mire că povestea lui Tudor începe cu un... happy-end.

Bogdan, cu mine și Raluca Aprodu. Nu vreau să devoalez prea multe, dar este vorba despre o fată care își caută partenerul, iar eu joc mai multe personaje și fiecare are parte de câte un happy-end. Pe lângă faptul că râzi tare și mult, de te doare burta, are un subiect și un substrat extrem de puternic, fiindcă, în zilele noastre, a găsi un partener pe lumea asta mi se pare că e extrem de greu. Ai zice că e simplu, la prima vedere, dar îți dai seama că ăla e așa, că aia e într-un fel, că, de fapt, sunt foarte mulți oameni cu probleme ascunse, cu traume nerezolvate și dacă înainte venea viața peste tine și nu aveai timp să te gândești la subtilități, acum ai șansa asta și ajungi să realizezi că, de fapt, ai destule lucruri de rezolvat.

Happy End vine să încheie o stagiune încărcată pentru tine, cu două spectacole noi la Teatrul Mic, EX şi Revizorul. Cel din urmă a avut premiera de curând, deci încă aşteaptă să fie descoperit de public. Ce relevanță ar mai putea avea însă o comedie scrisă de un rus cu secole în urmă?

Păi, nu doar eu cred că piesele mari rămân mari tocmai pentru că sunt atemporale și rezistă chiar și peste sute de ani. Nu avem de unde să știm ce şi cum va fi peste un infinit de ani, însă, cu toate că oamenii se schimbă, societatea nu, și asta, în primul rând, datorită dorinței de a supraviețui sau a vrea mai bine, care a fost și va fi întotdeauna acolo. Iar domnul [Alexandru] Dabija, care a vrut să lase să se vadă prostia aia pură, ne-a tot spus: ‘N-au straturi oamenii ăștia, nu se gândesc de șapte ori, nu! Vreau să văd personajele din prima... și așa ramân ele până în pânzele albe!’. Pentru mine, lucrul cu el a fost extraordinar, adică mi-a stârnit o libertate, o bucurie și un chef de a descoperi și de a lucra care m-au întors un pic în anul I, semestrul I, de la școală [UNATC], în care totul e o căutare și nu există frica să greșești... că este doar un laborator în care dacă greșești, nu se întâmplă nimic, nu îți taie nimeni nicio mână, nu te pune nimeni pe coji de nuci. El mi-a insuflat exact asta prin felul de a fi, prin universul lui regizoral și cultural, dar

foto © Diana Matei

Mic,

EX, Teatrul

Revizorul,

și ca om, prin umorul și cinismul lui... tot ce a adus, la pachet, mie mi-a creat un context în care să pot fi creativ și să nu-mi fie teamă că aș putea greși. N-am avut presiunea asta, ba dimpotrivă, iar asta m-a bucurat mult. Chiar doresc oricărui actor să aibă șansa să lucreze cu Alexandru Dabija. [...]

În Revizorul, joci rolurile inspectorului şcolar şi al chelnerului la dublură cu Cezar Grumăzescu şi fiecare dintre voi o face altfel. La fel, în Vinovat. Nevinovat putem vedea două propuneri pe acelaşi personaj, a ta şi a lui Marin Grigore... cum abordezi o construcție de rol ca să ajungi la o versiune personală? În primul rând, încerc să văd ce vrea personajul... acel „De ce?”. La domnul [Ion] Cojar - Dumnezeu să-l odihnească! -, care mi-a fost profesor, tot timpul era întrebarea asta: „De ce?”. Ce anume vrea el?” Niciodată „Cum?”, nu... ci acel „De ce?”, iar asta a rămas

în mine. Adică, de ce spun eu, ca personaj, vorbele alea? De ce vin unde vin? De ce vreau ceva de la celălalt? Dincolo de asta, multe lucruri în construirea unui rol depind de piesă și de regizor, fiindcă eu cred că fiecare actor are sertărașele lui. [...]

Citiţi interviul complet cu TUDOR AARON ISTODOR pe www.zilesinopti.ro

Happy End, Teatrul

Metropolis

foto

© OchiAR

CUM VĂ PLACE – Sensing Shakespeare, o adaptare tonică și fresh a Teatrului Apropo

Cea mai tânără și plină de energie echipă artistică a Teatrului Apropo a lansat în luna mai, la Festivalul Internațional Shakespeare din Craiova, spectacolul CUM VĂ PLACE – Sensing Shakespeare, o versiune tonică și fresh a textului shakespearian, în regia lui Radu Popescu. Pe 17 iunie, spectacolul are premiera la București și poate fi apoi văzut în stagiunea curentă a Teatrului

Apropo, din Pipera.

CUM VĂ PLACE – Sensing

Shakespeare, o adaptare cu inserțiile echipei artistice, îi are în distribuție pe Iulia Bibu, Sabina Lazăr, Buse Ozgul, Paula Trifu, Dorin Enache, Teodor Ghiță, Vlad Mogoș, Octavian Mateiciuc. Scenografia îi aparține Dianei Miroșu, muzica originală este semnată de Bogdan Marinescu, iar mișcarea scenică și coregrafia poartă semnătura Roxanei Popa. Regia și coordonarea adaptării textului îi aparțin lui Radu Popescu. „Sunt tineri, frumoși, talentați și au o puritate greu de egalat!”, așa îi caracterizează regizorul Radu Popescu pe cei opt artiști care dau viață personajelor shakespeariene aducându-le și ceva în plus: o viziune proprie, o amprentă personală, o contexualizare contemporană, cu întrebări și frământări ale prezentului, totul cu delicat și bine măsurat umor.

multitudinii de oglinzi în care reflectă problematica genurilor, a ceea ce mai înseamnă să fii «bărbat» sau «femeie». Dar și pentru critica subtilă asupra «măștilor sociale» pe care le purtăm în aproape fiecare moment al existenței, asupra modului în care statutul ne influențează preferințele, inclusiv în amor. Ni s-a părut că asta e foarte actual și ne-a făcut mare plăcere să ne jucăm de-a Shakespeare, să îl explorăm, să ne punem întrebări și, uneori, să îl contrazicem. Și am descoperit profunzimi care ne-au dat de gândit și pe care vă invităm să le explorăm împreună cu trupa «ambulantă» de foarte tineri interpreți. Vă așteptăm alături de noi!” – Radu Popescu

„Am ales CUM VĂ PLACE atât pentru modul spiritual, amuzant, energetic în care vorbește despre «nebunia dragostei», cât și datorită

Spectacolul „CUM VĂ PLACE – Sensing Shakespeare” face parte dintr-o suită de producții noi ale Teatrului Apropo, realizate în cadrul programului cultural multianual Culori de Piper-A, 2023 – 2024. Biletele se găsesc pe iaBilet, Eventbook și myStage.

foto © Augustina Iohan

„Hello, Ceaușescu”, la Teatrul de Comedie

Ajunsă aproape de final, stagiunea teatrală bucureşteană beneficiază, totuşi, de încă o premieră, care se anunţă peste măsură de interesantă, deoarece vine de la Matei Lucaci-Grünberg, co-autorul şi regizorul ineditului spectacol D’ale carnavalului– Un text cu problemă, care ne prezintă istoria cenzurii celebrei farse comice a lui Caragiale. În plus, titlul noii montări, Hello, Ceaușescu, este în sine incitant, având la bază, după cum ni se spune, un scenariu dramatic de Eduard Buhac și Matei Lucaci-Grünberg, inspirat din... grupul C R-M R,

povești personale, Goodbye Lenin, revoluția română și multe altele. Nu ne rămâne decât să vedem cu ochii noştri despre ce este vorba... la Teatrul de Comedie

- Matei Lucaci-Grünberg

„Hello, Ceaușescu este un spectacol comic și trist, nostalgic și emoționant, istoric și personal. El vorbește despre mici forme de dizidență în regimul comunist, vorbește despre familie, despre prietenie, despre singurătate și despre minciună. În Hello, Ceaușescu, minciuna este candidă, justificabilă, poate chiar necesară. Hello, Ceaușescu vorbește despre puterea imaginației și despre dragoste. Pentru actori este un mic tur de forță: Delia Nartea (mama), Carol Ionescu (fiul), Cătălina Mihai (iubita), Eduard Buhac (prietenul), Alexandru Conovaru (în foarte multe roluri), Ana-Maria Turcu (în foarte multe roluri), Răzvan Alexe (în foarte multe roluri) și Mihaela Măcelaru (în foarte multe roluri).”

Matei Lucaci-Grunberg

Cum se face un teatru

Am vizitat-o pe Chris

Simion Mercurian pe șantierul Grivița 53, pentru a vedea cu ochii mei cum se naște primul teatru construit împreună

Mi-am pus o cască de protecție și m-am lăsat ghidat prin șantierul unde se va afla primul teatru construit din inițiativă privată în ultimii 80 de ani și primul din istoria culturală a României construit de comunitate. Cum menționam și pe Facebook, după luminoasa întâlnire cu scriitoarea și regizoarea Chris Simion Mercurian, ferventă promotoare a teatrului independent de la noi, am vizitat parterul, sala mare și etajul 1, care sunt gata (la roșu), pentru ca luna aceasta să demareze lucrările pentru interior.

Cum a început totul ne spune chiar pioniera construirii primului teatru de la zero, din 1946 încoace, pe site-ul grivita53.ro, pe care vă îndemn să-l vizitați: „În 2016 am vândut casa bunicii mele și cu banii pe care i-am câștigat am cumpărat terenul din Grivița 53 pe care vom construi primul teatru de la zero. Nimic din ceea ce am făcut până acum în teatru sau în literatură nu are dimensiunea visului meu: de a lăsa în urmă o moștenire culturală simbol pentru generațiile care ne urmează și de a strânge în jurul acestei inițiative o comunitate de oameni uniți de același crez. Eu am început, împreună ducem la bun sfârșit. Atitudinea celor care lucrau în sistemul de stat, prejudecățile oamenilor care nu îndrăzneau să riște ca antreprenori în domeniul cultural, piedicile pe care le-am întâmpinat, absurdul, umilința,

ipocrizia, negarea, îndoiala, scepticismul... m-au încurajat să-mi continui drumul și să nu renunț la visul care mă definea. Cu cât a fost mai dificil, cu atât a fost mai provocator. A fost modul prin care m-am verificat, mi-am testat pasiunea, determinarea și credința”.

Truda, speranțele, iluziile investite până acum transformă lucrarea într-un spectacol de teatru viu și nespus de impresionant: să vezi cum se ridică din nimic un edificiu construit de comunitate, pentru comunitate, nu-i puțin lucru. Nu știu ce repertoriu va avea teatrul G53. Ceea știu însă cu certitudine, cunoscând-o pe Chris Simion Mercurian, este că nu va avea porțile ferecate pentru dramaturgia autohtonă contemporană, așa cum se întâmplă în marea majoritate a instituțiilor de teatru conduse de niște interimari, care cred că tot ce se scrie acum la noi e riscant, mai bine merg la sigur, cu autori universali prăfuiți. Și mai știu că e nevoie de ajutor, ca lucrările să se termine la sfârșitul anului. De aceea, cred că fac un bine indicând conturile în care puteți face donații sau sponsorizări:

Cont RON Unicredit – RO19BACX0000002360575000

Cont RON Rai eisen – RO23RZBR0000060022979570

Cont EUR Unicredit- RO62BACX0000002360575002

Cont USD Unicredit – RO35BACX0000002360575003

Bene ciar: Asociația Culturală Grivița53

Centenarul Puccini este sărbătorit la Opera Națională București prin cea de-a treia ediție Bucharest Opera Festival, care are pe afiş nu mai puţin de opt producţii din creația marelui compozitor, un spectacol semistaged, o gală de operă, susţinute de peste 1500 de muzicieni, balerini, personal artistic şi tehnic. Bucharest Opera Festival – All Puccini Edition (7-16 iunie), prin invitarea celor mai importante teatre de operă și balet din România și nu numai, dă astfel posibilitatea publicului de a experimenta călătorii culturale diversificate.

BUCHAREST OPERA FESTIVAL ALL PUCCINI EDITION 7-16 iunie, ONB

Gala Puccini 100, Daegu Opera House din Coreea de Sud (8 iunie) În programul Galei Puccini 100, susținută de primul invitat din Asia pe scena festivalului, cu KIM Kwang-hyun la pupitru, se vor regăsi arii și duete celebre, precum La Bohème, Tosca, La Rondine, Manon Lescaut, Il Tabarro, Madama Butterfly sau Turandot. Vor interpreta sopranele YI Yun-kyoung, LEE Myung-joo, JEONG Seonkyong, tenorii James LEE, SEOK Jeong-yeop și baritonul LEE Dong-hwan.

La Fanciulla del West, Opera Națională Română din Cluj-Napoca (7 iunie)

Opera lui Puccini, după piesa de teatru

The Girl of the Golden West, beneficiază de momente muzicale remarcabile, decoruri spectaculoase, costume autentice și personaje complexe. Având premiera mondială în 1910, la Metropolitan Opera, lucrarea arată atracția compozitorului pentru culturile exotice. În acest caz, el se îndreaptă spre California, pentru a explora epoca Goanei după aur.

Manon Lescaut, Opera Maghiară de Stat din Budapesta (9 iunie)

În 1889, imaginația lui Puccini a fost captivată de dragostea dintre Manon Lescaut și Chevalier des Grieux, în care protagoniștii sfidează normele sociale și morale pentru a fi împreună, așa cum se consumase și în viața compozitorului aventura sa cu Elvira Bonturi. Mulți au încercat să-l determine să nu folosească subiectul, dar Puccini nu s-a lăsat convins și astfel opera lui a cucerit lumea.

Madama Butterfly, Opera Națională București (10 iunie)

Considerată de Puccini drept cea mai „tehnică” lucrare a lui, rămâne una dintre cele mai cunoscute opere din istorie, prin povestea de iubire dintre Cio-Cio-San și Pinkerton, ce are un deznodământ tragic atunci când bărbatul se întoarce în Japonia cu o altă femeie. La pupitrul dirijoral se va afla, ca invitat, maestrul Cristian Mandeal.

Lee Myung-joo

Jeong Seon-kyong

La Bohème, Opera Națională Română din Iași (11 iunie)

Capodopera tinereții lui Puccini ne transpune în Parisul anilor 1830, unde tineri boemi trăiesc un emoționant poem de dragoste. Punerea în scenă este semnată de Niky Wolcz, regizor care a colaborat cu Metropolitan Opera și cu instituții de prestigiu din Europa, decorul spectacolului este creat de celebrul scenograf Helmut Stürmer, iar costumele poartă amprenta inegalabilă a Liei Manțoc.

Turandot, Opera Națională Română din Timișoara (12 iunie)

La Turandot, una dintre cele mai frumoase opere scrise vreodată, dirijor va fi maestrul Guido Mancusi. Într-o Chină imaginară, frumoasa și tiranica prințesă este învăluită în misterul celor trei enigme pe care trebuie să le dezlege cei care se încumetă să îi cucerească inima. Își vor pierde viața toți aceia care nu reușesc să le deslușească, dar pentru ca liniștea să revină în cetate, dragostea trebuie să triumfe.

La Rondine, Opera Maghiară din Cluj Napoca (13 iunie)

La Rondine rămâne pe nedrept neglijată, beneficiind de atenţie doar după 1990, deşi a avut premiera în 1917, bucurându-se de o caldă primire din partea publicului şi a presei. Puccini nu a fost deloc mulţumit, aşa că a revenit asupra ei în 1917, 1920 şi 1921. Salonul Magdei, Barul Bullier, Riviera Franceză sunt locuri în care expresiva muzică pucciniană se lasă descoperită prin momente precum Chi il bel sogno di Doretta sau E la citta de’ desideri.

Il Trittico, Opera Brașov (14 iunie)

Spectacolul Il Trittico, de Puccini, compus din trei opere într-un singur act: Il Tabarro (Mantaua), Suor Angelica şi Gianni Schicchi, îl va avea la pupitrul dirijoral pe maestrul Cristian Sandu. Premiera mondială a avut loc pe 14 decembrie 1918, la Metropolitan Opera, iar la Opera Braşov, producția a văzut luminile rampei în 2013, în cadrul Festivalului Internaţional de Operă, Operetă şi Balet.

La Bohème, Teatrul Național de Operă

și Operetă „Nae Leonard” din Galați (15 iunie)

Montarea semnată de regizorul italian Paolo Bosisio, cu scenografia lui Gheorghe Andreescu, recreează atmosfera pariziană din prima parte a secolului al XIX-lea, cu tineri plini de idealuri măreţe, ce ignorau greutăţile cotidiene. Puccini a acordat întotdeauna o mare importanță caracterului teatral al muzicii sale, iar autenticitatea epocii este transmisă cu acuratețe de tânărul colectiv din Galaţi.

Tosca, Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” din Constanța (16 iunie) Festivalul se va închide cu impresionanta dramă a unei mari iubiri, cea dintre o divă a muzicii de operă, Floria Tosca, și un tânăr pictor talentat, Cavaradossi, consumată pe fondul unor realități istorice precum înfrângerea Austriei de către armata lui Napoleon la Marengo. Prin intermediul limbajului muzical, Tosca conturează personaje complexe antrenate într-un parcurs dramatic cu final tragic pentru fiecare.

„What’s Next?”

Spațiu utopic de solidaritate și refl ecție pentru artiști și oameni

Culture Utopias - rezidența de cercetare inițiată de Cosmin Manolescu și Fundația Gabriela Tudor, în cadrul programului european What’s Next, cofinanțat de Uniunea Europeană și AFCN, își propune să creeze un spațiu colectiv de reflecție și să imagineze noi formate de întâlniri și solidaritate culturală pentru oameni, natură și societate. În debutul rezidenței care începe pe 3 iunie, la AREAL, l-am provocat pe Cosmin Manolescu să răspundă la câteva întrebări.

Ce forme iau practicile colaborative în zona performativă și de ce ai gândit un format de rezidență colectivă în proiectul What’s Next? Spre deosebire de celelalte rezidențe de la Berlin, Viena sau Wroclaw, rezidențele What’s Next de la București propun un format colectiv bazat pe schimburi de practici artistice. După Performing Togetherness, din luna mai, la care au participat opt artiști, din patru țări, Culture Utopias va permite artiștilor să se cunoască și să demareze un proces de cercetare despre corp, wellbeing și grijă față de tot ce ne înconjoară. Artistele din rezidență, Ari David, artistă vizuală (România), Mariia Bakalo, coregrafă (Ucraina), și Paulina Woźniczka, coregrafă (Polonia) vor descoperi împreună modul în care mișcarea și dansul pot aduce modificări benefice pentru corp, minte și suflet, prin interacțiune cu artiștii și scena culturală locală, inclusiv prin participarea la atelierul Culture for Us, Culture for Culture, condus de psihoterapeuta Ema Alexandrescu (Lumenesc) pe 15 iunie, o masă rotundă

What’s Next despre colaborările internaționale la Pavilion Goethe Institute, pe 18 iunie, dar

© Tereza Havlínková

foto © Lili Huston-Herterich & Sophie Bates,

foto © Taso Papadakis

și la un performance colectiv În Căutarea Corpului Pierdut, o producție AREAL, pe 22 iunie. Rezidența se va încheia cu un laborator de cercetare la care vom invita artiști și persoane interesate de conceptele cheie ale rezidenței.

Utopie sau distopie, care ar fi formele de adaptare sau evadare din realitatea tulbure în care trăim?

Împreună cu partenerii noștri europeni dorim să testăm noi modele de colaborare creativă, adaptate crizei în care ne aflăm, să oferim artiștilor timp, spații și resurse financiare pentru a putea crea. Rezidențele artistice, pe care le organizăm încă din 1998, cândva utopice pentru România, sunt vitale pentru dezvoltarea artiștilor. Creează punți de legătură între oameni, discipline, orașe și culturi diferite și oferă o alternativă reală la sentimentul de însingurare pe care îl trăim în această lume distopică.

Mai multe informații vor fi disponibile la @performing.utopia și pe site-ul www.dans.ro sau info@dans.ro.

foto

foto © Paulina Woźniczka

΄Miercurea lejer㔠la CNDB

n 2024, CNDB împlineşte 20 de ani de existență, fiind singura instituție  națională care are ca misiune principală  dezvoltarea culturii coregrafice din România și care funcționează ca producător și gazdă de spectacole, asumând totodată misiuni la fel de importante, precum cercetarea, documentarea și arhivarea, dar și dezvoltarea de programe și proiecte de educație artistică și formare profesională. În acest context aniversar, pe 19 iunie, de la ora 19:30, CNDB reia proiectul Miercurea lejeră – idei afirmate performativ, poate cel mai cunoscut proiect al CNDB, desfășurat în perioada 2008 -2012 și cel care a atras un public numeros în anii în care instituția funcționa în clădirea Teatrului Național. Miercurealejeră este un format ce a fost inițiat și conceput de artiștii Eduard Gabia și Maria Baroncea, și prezentat în colaborare cu Paul Dunca/Paula Dunker.

Miercurea lejeră presupune experimentarea directă a unor idei folosind performativitatea, dar fără a presupune elaborarea anterioară și repetarea unui conținut, ca în cazul unui spectacol. Participanții vin cu laboratorul lor de preocupări și demersuri intime, pe care îl expun în fața unui public curios să participe la

experimentarea performativă a unor afirmații și interogații libere, într-un cadru lipsit de așteptările, constrângerile și stresul dat de prezentarea unui spectacol finit. Fiecare dintre aceste expuneri este o premieră în sine, într-un concentrat de prezent activ, vulnerabil, deschis. Miercurea lejeră mizează pe spontaneitate și forța de improvizație, care devin cu atât mai puternic performative cu cât sunt legate de momentul și timpul real în care participanții aleg să se expună „fără plasă de siguranță”, fără repetiții și pregătiri anterioare. Prezența performerilor și prezentul lor nemediat devin, în acest fel, parte din materialul fiecărei prezentări.

Miercurea lejeră – idei afirmate performativ este o platformă deschisă în care oricine poate testa pe scenă ideile pe care le are, cu condiția înscrierii prealabile. Oricine poate participa, indiferent de vârstă, profesie, studii și pregătire. Scena devine astfel un spațiu democratic și accesibil tuturor, care creează condițiile pentru întâlniri și dialoguri fără granițe, dincolo de discipline, medii, experiență.

Pentru ediția din 19 iunie sunt așteptate înscrieri pentru momente performative la adresa: miercurealejera@yahoo.com.

foto

© Claudiu Popescu

Gala Puccini de la Opera Comică

pentru Copii sau Când muzica vorbește pe limba sufletului

ITmaginează-ți prezenţa la un concert pop sau rock, unde fiecare piesă atinge o coardă sensibilă dinăuntrul tău. Așa este muzica lui Giacomo Puccini. Melodiile sale sunt intense și pline de viață, descriind trăirile umane în cele mai pure și brute forme ale lor. De la pasiunea arzătoare din „Tosca” la disperarea și melancolia din „Madama Butterfly”, fiecare operă se prezintă asemenea unui album tematic, cu povești care se leagă și te acaparează de la început şi până la final. În plus, Puccini este, fără îndoială, un maestru desăvârşit al operei, care a știut să compună nu doar muzică, ci a avut fler pentru poveștile cu puterea de a trece testul timpului.

Un adevărat storyteller cu capacitatea de a fascina, compozitorul italian ne-a lăsat în urma sa un „playlist” mereu emoționant, complex şi complet, valoros și inovator, care, dincolo de toate superlativele, se adresează direct inimii. Să reuşeşti să evoci dintr-o perspectivă artistică tot ce este atrăgător (sau dimpotrivă) în cotidian, în fond întâmplările „banale” de care ne lovim zi de zi, nu este o sarcină tocmai uşoară pentru un compozitor. Pe acest drum, deschis de Giuseppe Verdi, şi-a afirmat vocea Giacomo Puccini, un „Wagner al Italiei”, cum a fost supranumit. Era însă un Wagner mai meridional şi prietenos, cu o tensiune a culorii cromatice rafinat-estompată. Cu un simţ fără egal al melodicității, ce merge direct la țintă.

Pe cât sunt de seducătoare şi pline de forță ariile sale, pe atât de dificil sunt de redat din punct de vedere tehnic și emoțional. Puccini nu și-a

subestimat niciodată interpreții. Pentru că a știut că rezultatul merită tot efortul depus. De aceea, la Gala Puccini „O, mio babbino caro”, organizată în 29 iunie, de Opera Comică pentru Copii, ce încheie fulminant actuala stagiune, vor urca pe scenă, alături de soliștii Operei Comice pentru Copii și de o impresionantă orchestră pucciniană, soliști de referință, redutabili, cum sunt soprana Cellia Costea, aclamată de decenii la nivel internațional, baritonul Mihai

Damian, câștigătorul concursului „Verum Solitus Vocal Competition” din 2023, de la Cluj-Napoca, și tenorul Florin Guzgă, de la Opera din Iași.

Cele mai frumoase arii pucciniene, inclusiv „O, mio babbino caro”, „E lucevan le stelle”, „Vissi d’arte”, „Un bel di vedremo” sau „Nessun dorma”, vor putea fi ascultate pentru a vă reaminti că Puccini a lăsat în urmă nu doar note pe portativ, ci o întreagă viziune asupra scenei vieţii. A scris despre ce înseamnă să iubești, să suferi, să lupti și, în cele din urmă, să găsești frumusețea în imperfecțiuni. Este motivul pentru care, chiar și într-o eră dominată de tehnologie și ritmuri epuizante, operele sale continuă să fie iubite și să inspire.

Giacomo Puccini (1858 - 1924)

Din Țara de Nicăieri, Peter Pan sosește la Teatrul Ion Creangă

Cu peste o sută de ani în urmă, literaturii pentru copii avea să i se adauge un personaj cu totul memorabil. Din paginile cărților, a migrat rapid pe scena teatrelor și apoi în lumea filmelor. Numele lui este Peter Pan, iar la începutul lunii iulie își va spune povestea și la Teatrul Ion Creangă.

Peter Pan este menționat pentru prima dată de James Matthew Barrie într-un capitol din Mica pasăre albă (1902). La scurt timp, J.M. Barrie îi dezvoltă povestea în piesa de teatru Peter Pan sau Băiețelul care a refuzat să crească (1904), pusă în scenă în 1908, la Paris. În 1911 apare și romanul Peter Pan și Wendy. Azi îi cunoaștem istoria drept „Peter Pan“ și, imediat cum îi auzim numele, gândurile ni se îndreaptă spre ce are mai frumos copilăria: inocență, imaginație, aventură, încăpățânare, joacă, ghidușie.

„Peter Pan este o piesă pentru copii, scrisă de un autor care își dorește să rămână copil“ – preciza Barrie, în textul de descriere a reprezentației din 1908 (sursă: Kelley-Lainé, Peter Pan ou L’Enfant Triste, 1992). Dorința de a rămâne mereu copil a stârnit multe interpretări în rândul psihanaliștilor, vizând, în principal, o intenție mai profundă – aceea de a păstra la infinit sentimentul de siguranță furnizat în primii ani ai vieții. Eroul lui Barrie își construiește singur acest sentiment, pe meleagurile unde trăiește laolaltă cu zânele, un ținut imprecis geografic și atemporal, măsurat în zori și seri, unde aventurile se țin

lanț, iar pericolul este privit ca o joacă. O lume care îl atrage ca o turtă dulce, copilăria în sine, „țara“ din care nu vrea să plece niciodată.

Și noua dramatizare din repertoriul Teatrului Ion Creangă, „Peter Pan“, un spectacol de Gabriela Petrescu, își propune să construiască un univers din care niciun copil și niciun părinte, educator sau învățător nu își va dori să plece vreodată. „Lăsați-vă purtați de Peter Pan în Țara de Nicăieri, o aventură atât pentru părinți, cât și pentru copii! Bucuria îți dă aripi și te face să zbori. Să refuzăm să creștem, să trecem prin viață iubind necondiționat lumea și descoperind-o continuu!“- ne îndeamnă Gabriela Petrescu, care semnează regia, scenariul și scenografia spectacolului.

Regizoarea

Duminică, 7 iulie, ziua când va avea loc prima reprezentație, la Sala Mare din str. Piața Amzei nr. 13, va fi una în care, dacă închidem puțin ochii, s-ar putea să simțim praful de zâne odihnindu-ni-se pe umeri. Actorii care fac posibilă această magie sunt Ana Toda, Marius Boboc, Liliana Donici, Voicu Hetel / Cristian Crețu, Andreea Mera, Claudia Revnic, Oliviu-Cristian Bughiu, Marius Nănău și Iulian Balan. Coloana sonoră este semnată de Andrei Petre-Tatu, iar antrenamentul vocal este asigurat de Ana Cebotari.

Descoperiţi pe www.teatrulioncreanga.ro, programul complet al lunilor iunie-iulie!

Actorii, în timpul lecturilor pentru spectacolul „Peter Pan“

Gabriela Petrescu

Filme nord-americane dincolo de Hollywood

[American Independent Film Festival #8]

americani contemporani, cunoscut publicului pentru seria „Before Sunrise” (1995), „Before Sunset” (2004) și „Before Midnight” (2013). Glen Powell („Hidden Figures”/2016) joacă rolul unui profesor care lucrează la negru ca un fel de asasin plătit pentru departamentul de poliție al orașului său. Acesta se trezește aruncat într-un teritoriu periculos și dubios atunci când dezvoltă sentimente pentru o femeie care apelează la serviciile lui.

Înrudit cu Les Films de Cannes à Bucarest, American Independent Film Festival (AIFF) este un festival dedicat filmelor independente nord-americane, în afara convențiilor hollywoodiene. Proiectul a prezentat în România, de-a lungul celor șapte ediții desfășurate până acum, o selecție a celor mai recente producții independente realizate în SUA, apreciate de critică și selectate în circuitul marilor festivaluri nord-americane, precum Sundance, New York, Tribeca, Telluride ori Toronto sau la festivaluri mari, ca Berlin, Veneția sau Cannes. AIFF revine pentru a 8-a ediție cu cele mai recente și mai apreciate producții independente realizate în SUA, care vor putea fi văzute în perioada 7 - 13 iunie, la București. În deschiderea festivalului, vineri, 7 iunie, la Cinema Elvire Popesco, vom viziona Hit Man (2023), în regia lui Richard Linklater, unul dintre cei mai importanți regizori

Kinds of Kindness, cel mai recent film al lui Yorgos Lanthimos, cu premiera internațională pe 17 mai, în competiția de la Cannes, va rula joi, 13 iunie, în premieră, și va închide zilele de festival. În „Kinds of Kindness”, trei povești aparent distincte sunt intrinsec legate: cea a unui om fără opțiuni care încearcă să preia controlul asupra propriei vieți, cea a unui polițist îngrijorat că soția sa, care fusese dată dispărută pe mare, s-a întors și pare o persoană cu totul diferită și cea a unei femei hotărâte să găsească pe cineva destinat să devină un lider spiritual prodigios. Distribuția este una de excepție, Emma Stone, („Poor Things”/2023), Jesse Plemons („Other People”/2016), Willem Dafoe („The Lighthouse”/2019) și Margaret Qualley („Maid”/2021), dar și mai interesant este faptul că îi vom vedea pe fiecare dintre actori interpretând mai multe roluri în film.

„ AIFF 8 își continuă misiunea de a oferi publicului român filme care sunt mai mult decât doar entertainment, de a intermedia dialogul publicului cu realizatorii peliculelor, de a cultiva experiența vizionării de filme de cinema ca eveniment social, în mijlocul comunității și de a folosi cinematograful ca prilej de conectare și comunicare cu ceilalți, inclusiv prin popularizarea unor cauze sociale cărora festivalul le donează, ca în fiecare an, încasările din vânzarea de bilete”, Cristian Mungiu, director al AIFF.

Iunie, o lună de... Rock

în București RECOMANDĂRI

Bucureștiul se pregătește să devină epicentrul muzicii Rock, cu o serie de concerte remarcabile care aduc pe scenă nume sonore din industria muzicală. De la legende ale Rock-ului clasic până la titani ai Metal-ului și formații iconice, luna iunie poate oferi o experiență muzicală de neuitat. Iată patru concerte pe care nu trebuie să le ratați:

BRUCE DICKINSON (Arenele Romane)

Bruce Dickinson, vocea legendară a formației Iron Maiden, va urca pe scena Arenelor Romane pe 3 iunie, în cadrul unui concert solo. Cunoscut nu doar pentru timbrul vocal distinctiv, ci și pentru carisma și energia sa debordantă, Dickinson promite un spectacol de neuitat. Concertul face parte din turneul „The Mandrake Project”, în cadrul căruia artistul explorează piese solo, clasice, oferind fanilor o oportunitate extrem de rară de a-l vedea într-un cadru mai intim. Evenimentul va fi deschis de formația Trooper, una dintre cele mai îndrăgite trupe de Heavy Metal din România.

MEGADETH (Romexpo)

Pentru fanii Metal-ului, concertul Megadeth de la Romexpo, de pe 10 iunie, este un real eveniment. Considerați unii dintre pionierii genului Thrash Metal, Megadeth este renumită pentru riff-urile complexe, versurile incisive și energia explozivă a show-urilor live. Fondată de Dave Mustaine, trupa a lansat numeroase albume de succes și a influențat generații la rând de muzicieni. Concertul face parte dintr-un turneu global și va include atât piese clasice care au definit cariera trupei, cât și materiale noi. Pregătiți-vă pentru o seară plină de adrenalină și muzică intensă!

„Yellow”, „Fix You” și „Viva La Vida”, va oferi un spectacol grandios, plin de lumini, efecte vizuale și momente emoționale. Coldplay este o trupă îndrăgită pentru show-urile spectaculoase și interacțiunea deosebită cu publicul, transformând fiecare concert într-o experiență unică. Acest eveniment face parte din turneul lor mondial „Music of the Spheres”, care promovează noul album cu același nume.

THE SMILE (Arenele Romane)

Iubitorii de muzică alternativă și indie vor avea ocazia să îi vadă pe Thom Yorke și Jonny Greenwood de la Radiohead, alături de Tom Skinner, într-un concert al noului lor proiect, The Smile. Pe 17 iunie, la Arenele Romane, The Smile va aduce un amestec interesant de genuri, de la Afrobeat la muzică electronică, Prog Rock sau chiar Punk, acest proiect oferind cu adevărat o experiență muzicală care s-ar putea defini drept Art Rock. În deschiderea concertului, publicul va avea ocazia să îl asculte pe James Holden,

COLDPLAY (Arena Națională)

Pe 12 iunie, Arena Națională va găzdui unul dintre cele mai așteptate concerte ale anului: Coldplay. Formația britanică, renumită pentru hit-uri precum

precum cunoscut pentru mixurile sale electronice.

Bucharest Organ Fest Cantus Ecclesiae

Ajuns la a patra ediție, unul dintre cele mai prestigioase și așteptate evenimente muzicale ale anului, Bucharest Organ Fest Cantus Ecclesiae, va avea loc în perioada 1-23 iunie și invită publicul să asculte șapte dintre cele mai importante orgi din București, transformând Capitala într-un adevărat regat al muzicii de orgă şi însuşi Josep Solé Coll, organistul principal al Bazilicii Papale Sfântul Petru din Vatican, va deschide festivalul. cu recitalul său din seara de 2 iunie, de la Catedrala Sfântul Iosif.

Concepute pentru a satisface gusturile și așteptările unui public variat ca gusturi si preferinte, secțiunile festivalului sunt: Organland (Catedrala Sfântul Iosif), Mari soliști (Catedrala Sfântul Iosif), Orga și prietenii (Biserica Italiană și Biserica Franceză), Family (Universitatea Națională de Muzică București), Special (Ateneul Român, Biserica Evanghelică C.A. București și Biserica Anglicană). Organizat

în parteneriat de Arhiepiscopia

Romano-Catolică de București și Asociația Enarmonia, Bucharest Organ Fest Cantus Ecclesiae va oferi publicului diverse experiențe: ateliere muzicale pentru copii, recitaluri ale marilor soliști, concerte camerale și corale, dar și un ciné concert.

Artiști de talie internațională și națională, precum Josep Solé Coll, Paul De Maeyer, Baptiste-Florian MarleOuvrard, Andrea Pedrazzini, Hanna Dys, Eckart Schlandt, Steffen Schlandt, Dan Racoveanu sau Eduard Antal, vor oferi publicului interpretări memorabile. Festivalul aduce în fața publicului și coruri de prestigiu, precum Corul Catedralei Sf. Iosif din București, dirijat de Andrei Stănculescu și Corul Vox Medicalis, dirijat de dr. Tudor Ionescu. Ediția din acest an aduce şi câteva noutăți, precum ateliere muzicale pentru copii, coordonate de Dan Racoveanu și Cristian Samfira, care oferă micilor melomani

oportunitatea de a descoperi frumusețea și complexitatea muzicii de orgă. De asemenea, festivalul va include și gala laureaților a Concursului Național de Interpretare „Ada Ulubeanu”, singurul concurs de orgă organizat în țară, în acest an.

Concertele vor avea intrarea liberă, excepție făcând doar concertul de la Ateneu, din data de 15 iunie, iar pentru cei care nu pot asista fizic la spectacole, majoritatea evenimentelor vor fi transmise live, pe postul de televiziune AngelusTV. Pentru mai multe informații și programul complet al evenimentelor, vizitați site-ul oficial al festivalului sau urmăriți paginile de socializare.

Josep Sole Coll (Foto Simon)

Ați mâncat sarmale mai bune decât ale mamei?

Să vă aud. Nu, sigur că nu. Hai pe bune?!? Toți aveți mame Master Chef și bunici cu stele-n păr?

Mama mea gătește foarte bine, dar asta nu o plasează automat în dreapta lui Zeus Sarmalagiul sau pe tronul Adevăratului Cozonac. Mă gândesc că or avea și alții norocul de mame dăruite culinar.

Nu cred în general în cel mai bun, după cum nici foarte bun nu mă satisface. Superlativul, fie el relativ sau absolut, este subiectiv, când vorbim de gust. Mai mereu, criteriul este oala în care ne-am băgat nasul când eram mici. Cratița mamei și a bunicii ne socializează alimentar; fiecare lingură adusă de avion și fiecare dumicat-soldățel ne învață despre gust, aromă, textură; evident, acestea devin referințe. De aici credințele și judecățile – nu se face așa, nu se pune aia, nu, nu și nu. Exemple-s cu duiumul - cu/ fără mazăre în boeuf (dar acceptăm mai toți carnea de pui), ba da/ ba nu rahat sau stafide în cozonac, yada yada, tropii cunoscuți și, desigur, vehemenți. Precum legile lui Moise, și decalogul nostru alimentar e scris în piatră și așa rămâne, încremenit sub sabia lui Damoclesmama. De aici probabil jena. Să nu care cumva să spui că ai mâncat o ciorbă mai bună! Jură pe roșu că nu vei găsi vreun cozonac mai pufos sau vreo sarma mai alunecoasă. Resimțim ca pe o trădare conștientizarea faptului că alte mame fac și ele papa bun, poate chiar mai bun. Considerăm apostazie verbalizarea recunoașterii. Dacă se crapă pământul în două și ne înghite? Copii răi care s-au dedat la mâncarea altor mame!

să recunosc. Dar s-a mai întâmplat ceva în procesul umblării prin alte cratițe - așa am descoperit că mama mea face într-adevăr sarmale excelente. Comparația educă, deschide orizonturi, setează plaja de criterii și ancorează în realitate. Sigur că mama, bunica rămân reginele inimii și stomacului; dar nu am vrea ca măcar uneori să ne amintim că, adesea, ne spunem singuri o poveste? Familiaritatea aduce confortul emoțional, iar memoria afectivă face restul; pe acestea nu le bate nimeni niciodată (dar poate duce la bătaie între frați, surori sau verișori care, mâncând din același ceaun, au interpretări diferite și deci, amintiri contradictorii).

Am mâncat sarmale mai bune decât ale mamei? Da, mi s-a întâmplat, și nu mi-e frică

Cu alte cuvinte sarmalele sunt bune pentru că au un context, pentru că sunt parte din biografia noastră afectivă. La un blind test sau într-un lineup ca în filmele polițiste oare câți dintre noi le-ar recunoaște fără dubiu pe ale mamei? E o capcană din care ne salvăm fiind obiectivi, înțelegând că suntem subiectivi. Eu refuz să cred că mama face cele mai bune sarmale. Refuz pentru că rațiunea spune că acest lucru nu e posíbil. Știu doar că mama mea face cele mai bune sarmale pentru mine (până când găsesc altele diferite și poate de aceea, parțial și temporar, mai bune - scuze, mama! - știi că umblu din farfurie în farfurie, dar tot la tine mă întorc).

5 locuri nou deschise în oraș

Ne-am obișnuit deja ca scena culinară din București să se îmbogățească permanent cu noi experiențe gastronomice. Și luna aceasta există numeroase locuri nou deschise ce abia așteaptă să fie descoperite. Iată cinci dintre ele, pe care merită să le încerci în prima lună de vară a lui 2024.

Bacchanteria

 Apolodor 42

Pentru că tot se poartă băcăniilebistro, un astfel de loc este și

Bacchanteria. S-a deschis luna trecută, iar proprietarii se laudă că aici poți lua masa în tihnă și vei găsi un mix special de experiențe culinare. Au și sandvișuri care să meargă la cafea.

Bomber

Sub Sandwich

 Batiștei 11

În centrul

Bucureștiului, niște tineri iranieni și-au deschis un local în care fac niște sandvișuri „bombă”.

Zic asta nu doar pentru că localul se numește Bomber Sub Sandwich, ci pentru că arată și sunt făcute într-un mare fel. Neapărat de trecut pe aici când te încearcă foamea.

The Kimchi

 Intrarea Tudor Ștefan 32  0762.161.111

The Kimchi și-a deschis acum și un restaurant cu specific coreean în toată regula. Spre deosebire de magazinul-bistro de pe Bld.

Magheru, noua locație The Kimchi are și o terasă, iar meniul este ceva mai variat.

Poți încerca aici bunătăți autentice coreene, precum bulgogi, kimchi, kimbap și alte delicii.

Les Figs

 Nerva Traian 27-33

Les Figs se deosebește de celelalte cafenele de specialitate din zonă prin faptul că va organiza și evenimente culinare și va avea în curând și opțiuni de brunch de inspirație mediteraneană. De asemenea, Figs este și băcănie, cu multe produse pe care nu le găsești prin alte părți ale locului.

The Bao House by Sagakura

 Calea Victoriei 87  0735.781.628

The Bao House este un premium fast food asiatic unde poți încerca, așa cum spune numele, celebrele bao buns umplute cu tot felul de bunătăți - pui coreean crispy, ton și maioneză, prosciutto crudo sau cârnați. Nu doar că aceste specialități sunt foarte gustoase, dar dau și foarte bine în poză.

„Grădinile de vără” din București așteaptă să le treceți pragul

În timpul verilor calde, terasele înconjurate de mult verde sunt la mare căutare, atât localnicii, cât și turiștii frecventându-le. De câțiva ani și până în prezent, multe spații verzi au fost transformate în terase în stil grădini de vară cât se poate de luxuriante și umbroase, adevărate oaze de relaxare, unde pentru ceva timp putem uita de haosul frenetic al Capitalei, iar dacă acestea oferă și bucate alese, și băuturi fine atunci este și mai plăcut. Acesta e motivul pentru care venim către voi cu cinci recomandări de terase, unde veți găsi armonie, momente de neuitat cu apropiații și unde vă veți bucura la un pahar cu băutura preferată de atmosfera caldă a verii.

BIuTIFuL BY THE LAKE

Șoseaua Nordului 3

Rămânem la sentimentul litoralului cu o terasă ce face furori în zona de nord, care oferă o priveliște mirifică spre apusul de soare de pe lacul Herăstrău, parcă desprins dintr-un tablou, și anume terasa Biutiful. Este spaţiul potrivit unde vă puteți destinde și avea clipe memorabile alături de prieteni, iar la lăsarea serii, acest loc devine animat, fiind un club unde muzica bună va răsuna până la răsărit.

InDIGEn/ SPACE FOR THE SOuL

Strada Tuzla 50

Dacă doriți să vă amintiți de senzațiile experimentate la malul mării, atunci alegerea perfectă este Indigen, un restaurant amplasat pe marginea Lacului Tei. Decorul localului vă poate duce cu gândul la o zonă pescărească de pe litoralul românesc, cu ale sale bănci de lemn, un gard din nuiele și un bar parcă sculptat din lut. Toate aceste elemente fac din acest loc un spațiu liniștit, unde vă puteți bucura de peisajul lacului pe un puf, scăldat în nisip sau în timp ce savurați un cocktail delicios la mesele amplasate printre copacii zvelți și decorați cu luminițe. Meniul lor este variat, fiind de tip comfort food, iar băuturile sunt și ele la fel de diverse, numai bune de încercat într-o asemenea ambianță.

SERA EDEn

Strada C. A. Rosetti 37

Acest loc este foarte popular în capitala țării noastre, fiind o grădină istorică din spatele fostei moșii a familiei Brătianu, datând din secolul al XIX-lea, în timp fiind transformată într-o grădină de vară cu un aspect de seră exuberantă. După numele locului, ne putem imagina că este un paradis verde, plin de specii de plante exotice, cu o atmosferă parcă ruptă din rai, unde puteți să vă lăsați surprinși de băuturile spumoase pe care localul le oferă, dar și de mâncarea cu preparate atent selecționate.

J’AI BISTROT

Calea Griviței 55

Nu puteam să închei seria de recomandări de terase fără să vă propun și ceva în stil franțuzesc. Fiind situată într-un cartier vechi și boem ce amintește de perioada Micului Paris, și anume pe Calea Griviței, J’ai Bistrot este un amestec de bar, cafenea și grădină de vară cu o atmosferă prietenoasă, unde vă puteți bucura avec vôtres amis de o cafea bună, de băuturi răcoritoare sau de preparatele cu specific urban. Seara, terasa devine un loc plin de viață oferindu-vă concerte cu muzică live sau un disco-jazz modern care sigur vă vor aduce o bună dispoziție.

InFInITEA

Strada Dr. Grigore Romniceanu 7, Etaj 1

Pentru iubitorii împătimiți de ceai, Infinitea este o ceainărie ascunsă printre străduțele superbului cartier Cotroceni. Este un loc parcă oprit în timp, din perioada interbelică, datorită arhitecturii clădirii, dar și a sentimentului de intimitate pe care terasa o oferă degustătorilor săi. Veți fi plăcut surprinși de multitudinea de sortimente de ceai, dar și de dulcețurile, sucurile de fructe proaspete sau de prăjiturile făcute în casă, servite pe muzică retro și ritmuri clasice. Atunci când vreți o pauză de relaxare și timp de calitate, veniți aici, într-un cadru plin de rafinament.

Pe lângă recomandările de mai sus, există însă o gamă foarte largă de terase-baruri, fie acestea închise sau deschise, amplasate în locuri centrale ori ascunse de văzul lumii. Rămâne la alegerea voastră să descoperiți vara aceasta cele mai liniștite sau gălăgioase terase bucureștene.

ZISSOU OBOR - în sufletul pieței, o cafenea de specialitate

Flavia și Robert Tancău sunt pasionați de cafea de mai bine de 10 ani, iar Zissou Coffee Shop este proiectul lor, în care au investit timp, iubire și multă dedicare. Robert întâmpină zilnic oaspeții cu un zâmbet cald și mereu dispus să se angreneze în discuții. Flavia este mamă, barista și ajutor de tot ce se poate prin cafenea, dar și în afara acesteia. O mare parte din timp și-o dedică fetiței lor, Anna, care îi inspiră și ajută să se depășească în fiecare zi. De curând, ei au deschis cel mai îndrăzneț proiect al lor - o cafenea Zissou chiar în Piața Obor. Flavia ne-a povestit mai multe despre cum s-a întâmplat asta.

Cum a apărut Zissou Coffee?

Zissou Coffee Shop a luat naștere în mințile noastre acum mai bine de cinci ani. Ne doream mult un loc al nostru, unde să putem să ne manifestăm așa cum am visat mereu, iar în urmă cu patru ani și jumătate, pe 7 februarie 2019, visul nostru s-a concretizat. Pornind de la „probably the smallest coffee shop”, care se afla în cel mai frumos cartier al Bucureștiului, în Cotroceni, în spațiul nostru de 4mp am reușit

să servim sute de cafele. În 2022 am deschis și a doua cafenea, Zissou Coffee Shop hosted by Blend ApartHotel care, după cum îi spune și numele, este un specialty coffee shop în lobbyul unui aparthotel cu o arhitectură minunată, pe Gheorghe Pop de Băsești 47. Lucrurile au continuat să se întâmple, iar în primăvara acestui an am deschis Zissou Obor, despre care pot spune că este cel mai îndrăzneț proiect al nostru! În sufletul pieței, o cafenea de specialitate!

Povestiți-ne un pic despre cea mai recentă locație, cea din Piața Obor. De ce ați ales să aduceți cafeaua de specialitate în mijlocul pieței?

În luna februarie am văzut pentru prima dată spațiul. Arăta cu totul diferit față de ce am reușit noi să facem din el. Pot spune că din clipa în care am văzut locul, mi-am dat seama că este ceva deosebit și că trebuie să facem shop-ul neapărat aici! Două luni mai târziu, lucrările au fost

finalizate și am reușit să deschidem. Și am avut parte de o surpriză mare! Oamenii au primit cu super entuziasm ideea cafelei de specialitate în piață. Și uite așa, bucătăria noastră retro (căci în asta mi-am dorit să transformăm cei 13mp) a devenit o atracție grozavă pentru oamenii care aleg să facă piața la Obor.

Care a fost cea mai mare provocare de care v-ați lovit până acum?

Cea mai mare provocare cu care ne-am confruntat până acum în viața de antreprenor a fost gestionarea incertitudinii și adaptarea rapidă la schimbările pieței. Într-o lume în continuă schimbare, antreprenorii trebuie să fie pregătiți să facă față unor situații neprevăzute și să ia decizii rapide și bine fundamentate pentru a-și menține afacerea pe linia de plutire. Am învățat să ne dozăm răbdarea și să analizăm foarte bine oportunitățile care ne ies în cale pentru a putea evita cât mai ușor situațiile neprevăzute. Totodată, echilibrarea responsabilităților multiple și prioritizarea sarcinilor au fost provocări constante.

Care este impactul pe care v-ați dori să-l aibă localul vostru asupra orașului sau asupra zonei în care l-ați deschis?

de artă și monumente istorice. Diversitatea gastronomică, deoarece orașul oferă o varietate impresionantă de restaurante și cafenele, care servesc atât bucătărie locală, cât și internațională.

Ne dorim ca acest fenomen, al cafelei de specialitate, să ajungă la cât mai multă lume. Cât mai mulți oameni să aibă șansa să deguste, să încerce și să simtă cât de mare este diferența. Totodată, revitalizarea zonei mi se pare un aspect important. Prin faptul că noi suntem prezenți în Obor, simt că avem șansa să stimulăm și alte afaceri locale, reușind astfel să contribuim la îmbunătățirea facilităților din această zonă și, de ce nu, să contribuim la creșterea calității vieții în zonă prin asigurarea unui mediu prietenos și primitor.

Ce vă place vs. ce nu vă place la București? Bucureștiul are o bogată moștenire culturală și istorică, cu numeroase muzee, teatre, galerii

Totodată, Bucureștiul găzduiește numeroase evenimente și festivaluri culturale, muzicale și sportive, care aduc un plus de dinamism și atractivitate orașului. Printre lucrurile care nu ne plac în București se numără poluarea, infrastructura, dezvoltarea urbană haotică. În unele zone, dezvoltarea imobiliară a fost realizată fără prea multă planificare, ceea ce a dus la apariția unor clădiri care nu se integrează armonios în peisajul urban și la dispariția unor spații verzi.

Ce planuri aveți pentru Zissou pentru restul anului?

Ne dorim să ne păstrăm la fel de implicați ca până acum. Să facem lucrurile cu empatia și dedicarea cu care am făcut tot ceea ce reprezintă acest business pentru noi. Să spunem DA oportunităților care ne ies în cale, atâta timp cât ele sunt cele mai potrivite pentru noi. Să livrăm constant cele mai bune cafele. Să păstrăm vie interacțiunea cu oaspeții noștri pentru a ne bucura împreună de cafeaua cea mai bună.

Cinemauri alternative din Capitală

Într-o lume plină de cinematografe ultramoderne și aglomerate din mall-uri, alege să mergi la film la un cinematograf ca pe vremuri. Martore tăcute ale unei epoci de mult apuse, sălile vechi de cinema te ajută să ai parte de o experiență autentică și intimă, departe de agitația și comercializarea excesivă... să mai menționăm și că prețul biletelor este mult mai mic?!

Cinemateca Union

Strada Ion Câmpineanu nr 21

Cinema Elvire Popesco

Bulevardul Dacia nr. 77

Situat pe Bulevardul Dacia, ca parte a Institutului

Francez din București, sala de cinema Elvire Popesco îi poartă numele faimoasei actrițe franceze de origină română și se regăsește în rețeaua Europa Cinéma.

Sala Elvire Popesco rulează de la filme vechi semnate de regizori francezi, europeni, la premiere și până la evenimente cinematografice precum: Festivalul Filmului Francez, Anim’est sau Ciné-club Next.

Membru al rețelei Europa Cinéma, cinema Union este administrat de Arhiva Națională de Film și deține o singură sală de proiecție, sub numele de Paul Călinescu. Cu un aer încă boem și după renovare, sala funcționează încă din secolul XX și este printre puținele cinemauri vechi din București care încă este în funcțiune. La Union poți viziona atât filme vechi artistice consacrate, cât și pelicule care rulează în mall și, totodată, participa la evenimente culturale cinematografice.

Cinemateca Eforie

Strada Eforie nr. 2

A doua sală de cinema a Arhivei Naționale de Film, în Sala Jean Georgescu oamenii vin să se destindă la un film încă din anii ‘80. Cu o capacitate de peste 350 de locuri, Eforie este un cinema istoric, unde poți viziona filme clasice, de artă sau autohtone.

Alternative la sălile de cinema din centrele comerciale sunt: Cinema Muzeul Țăranului Român, Sala Luceafărul, Cinema Europa, iar biletele pot fi achiziționate de pe Eventbook.ro.

O zi de shopping până la condiția perfectă de vară

Cu fiecare zi ce trece, se simte tot mai mult mirosul de vacanță, de concediu. Iunie vine ca o lună premergătoare caniculei ce va pune stăpânire pe București. Deja îți verifici sistemul de aer condiționat, îți faci ordine în șifonier și, după ce constați că hainele scurte parcă nu vin la fel de bine ca anul trecut, începi fie să dai câteva ture pe la sală (rare cazuri), fie să dai o tură de shopping să îți reînnoiești garderoba.

Cum cheltuielile pe o viitoare vacanță sunt prioritare, îți propun un loc în care poți găsi articole de brand la prețuri accesibile, precum și o experiență în sine de shopping și de căutare de obiecte de colecție. Destinația este Fashion House Outlet din Militari şi ca să ajungi până acolo, poți lua metroul până la stația Păcii, unde, de exemplu, ai putea servi prânzul la un local specializat în mâncare tradițională românească, La Ciorbe, de pe Bulevardul Iuliu Maniu 244, iar, apoi să continui spre Bazarul cu Amintiri, un loc unic unde poți găsi comori ascunse și obiecte cu o poveste în spate.

Târgul de vechituri de la Valea Cascadelor este o destinație perfectă pentru colecționari, pasionați de antichități și oricine dorește să descopere lucruri interesante la prețuri bune. Fie că ești în căutarea unui obiect specific sau doar vrei să te bucuri de atmosfera vibrantă, acest târg merită cu siguranță o vizită. Târgul este deschis în principal în weekend, sâmbăta și duminica, dar și vinerea, în anumite perioade. Un aspect interesant al târgului este negocierea. Prețurile nu sunt fixe, iar abilitatea de a negocia se traduce în oferte foarte bune. Programul începe devreme dimineața, de obicei în jurul orei 6:00, și se încheie după-amiază, în jurul orei 14:00 sau 15:00, dar eu îți recomand să ajungi cât mai devreme pentru a găsi cele mai bune articole.

Destinația finală este Fashion House Outlet Centre Militari, situat pe Autostrada București-Pitești (A1), care găzduiește peste 60 de magazine ce oferă o mare varietate de produse, inclusiv haine, încălțăminte, accesorii și articole sportive. Printre brandurile prezente se numără: Adidas, Nike, Puma, Tommy Hilfiger, Calvin Klein, Guess, Diesel. Fashion House oferă o serie de facilități pentru a face experiența de shopping cât mai plăcută, respectiv un food court și diferite spații de relaxare, într-un decor ce amintește de un orășel, cu fațadele de clădiri deschise către culoarele de trecere, care iau forma unor străduțe cu felinare și pavaj, în timp ce totul se petrece de fapt în interior.

La final de zi, sper să fii suficient de mulțumit de noile achiziții și sper că te vei întoarce acasă mai încrezător în lunile de vară ce vor veni, fie ele cum or fi, încărcate la muncă, relaxante în vacanță sau pur și simplu plăcute prin ceea ce faci în fiecare zi.

instructor de fitness FitBucurEști

GEORGE MAGHERU,

„Cea mai importantă calitate a unui personal trainer este comunicarea”

George Magheru are 28 de ani și locuiește în București, lucrează în domeniul cinematografic, dar este și instructor de fitness certificat de Federația Română de Culturism și Fitness și de International Fitness and Bodybuilding Federation. George ține antrenamente 1 on 1 în sala personală, dar și în cadrul altor săli din București. Viitorii clienți îl pot găsi pe Instagram, la @georgemgh.

De ce ai ales acest domeniu și prin ce alte joburi ai trecut până să ajungi personal trainer?

Am ales să activez ca freelancer și în domeniul fitnessului în primul rând pentru că mișcarea a reprezentat în mod natural o prioritate pentru mine încă de la o vârstă fragedă. Entuziasmul pentru mișcare s-a manifestat inițial prin opt ani de baschet dublat de atletism, debutând în anul 2002. Odată intrat la liceu, în 2010, am continuat cu doi ani de polo, iar în 2012 am călcat pentru prima dată pragul unei săli de fitness și de atunci nu am pus pe pauză această activitate. Căutând o provocare veritabilă, am început să mă antrenez în kickboxing când eram în Olanda și urmam cursurile facultății de management în media, cu predare în engleză, limbă pe care o vorbesc fluent. Acolo am învățat stilul de luptă Dutch, pe care odată ce m-am întors la București, l-am readaptat la sala lui Ciprian Sora și la Combatant, unde merg și în prezent la antrenamente, minim de două ori pe săptămână, uneori chiar mai des, în funcție de cum îmi permite programul. Ținta mea este să reușesc să ajung la cât mai multe antrenamente pe săptămână. Luptele sunt cea mai mare bucurie a mea în materie de sport, iar Combatant este o comunitate care se distanțează de normă, unde am reușit să cresc datorită faptului că aici am învățat ce înseamnă dedicarea și pasiunea. Aspecte care au contribuit la a-mi forma o constanță în kickbox și, implicit, un progres sesizabil prin participarea la antrenamentele ținute de maestrul Tiberiu Florescu, care pentru mine este mai mult decât un sensei.

În al doilea rând, jobul meu principal este în cinematografie.

Prestez servicii de producție, regie și, mai nou, lucrez și în departamentul de cameră. Este un domeniu cât se poate de intens, competitiv și colorat. Dacă activezi ca freelancer, se poate întâmpla să te lovești de faptul că nu găsești mereu constanță în proiecte. Eu, antrenând-mă în fitness încă din liceu și pe parcursul ultimilor ani chiar în sala pe care mi-am consolidat-o în apartamentul pe care-l închiriez, m-am hotărât, încurajat de o persoană specială pentru mine, să urmez cursurile de Instructor Fitness și Personal Trainer organizate de Federația Română de Culturism și Fitness și IFBB, ca să pot să lucrez cu clienți ca personal trainer certificat. Astfel, am diversificat serviciile pe care le pot oferi, urmărind să îmi consolidez un venit constant, dedicându-mă joburilor care îmi aduc satisfacție.

Spune-ne un lucru pe care foarte puțini oameni îl știu despre jobul de personal trainer. Pentru a ajunge în punctul în care să putem să sprijinim oamenii să devină o versiune mai bună a lor, din punctul meu de vedere, este nevoie de mai mult decât de pregătire fizică și teoretică. Nu există doi clienți identici, chiar dacă sunt gemeni. Fiecare avem nevoi diferite. Un instructor bun a trecut prin momente de adversitate și le-a depășit în mod eficient, prin urmare, poate împărtăși cu alți oameni secretele unui stil de viață bine pus la punct, din punct de vedere mental, fizic și emoțional.

Care este cea mai importantă calitate pe care un personal trainer trebuie să o aibă?

Cred că cea mai importantă calitate a unui personal trainer este comunicarea. Suplimentar, promptitudinea, empatia, răbdarea și sociabilitatea sunt câteva dintre caracteristicile fundamentale ale unui profesionist în domeniul fitnessului.

Care sunt cele mai mari satisfacții pe care ți le oferă acest job?

Cele mai mari satisfacții pe care le oferă acest job sunt acele mici momente când clienții își dau seama că obișnuiau să execute diverse

tehnici în mod greșit, fiindcă experimentează sub ochii tăi cum se simte execuția corectă a unei mișcări sau, de exemplu, a unui ritm de respiro. În plus, sunt satisfăcătoare momentele când cei cu care lucrezi își manifestă aprecierea pentru munca și implicarea ta ca instructor, împărtășind faptul că simt că progresează în direcția în care își doresc.

Care ar fi cel mai important sfat pe care l-ai da cuiva care-și dorește să se facă personal trainer?

Este cât se poate de relevantă școala pe care alegi să o faci înainte să începi să lucrezi cu clienții. Eu am învățat sub tutela lui Daniel Oprea și recomand învățăturile acestui profesor dedicat oricui se gândește să se apuce de antrenorat. Totuși, cred că și mai important este să iubești oamenii, să-ți placă să lucrezi cu ei.

Când vine vorba de sport, ce-i caracterizează cel mai mult pe români, din experiența ta?

Mi-aș dori ca mai mulți români să înceapă să se antreneze și, de asemenea, să se preocupe de nutriție și somn, pentru a-și îmbunătăți sănătatea și starea de spirit. În plus, sănătatea are legătură și cu ce gândim și ce spunem, ce alegem să verbalizăm. Din punctul meu de vedere, felul estetic în care ajungi să arăți practicând fitness este doar un bonus, nu este scopul. M-aș bucura ca mai mulți să se înhame la o călătorie în fitness mânați de țeluri sustenabile, mai puțin superficiale.

Unde ieși luna asta în oraș?

Iată o listă de locații recomandate și testate de Zile și Nopți:

Unde mâncăm bine în București?

Acuarela, bistro

Str. Polonă, nr. 40

Tel. rezervări: 0745.662.889

Alt Shift

Str. Constantin Mille nr.4, Tel. rezervări: 0727 316 245

Bistro by Green Hours

Calea Victoriei, nr. 120 Tel. rezervări: 0751.772.275

Botanic Restaurant

Calea Piscului, Orășelul Copiilor

Tel. rezervări: 0721.261.262

Hare Garden Herăstrău

Bulevardul Mareșal Constantin

Prezan nr. 1, Herăstrău

Tel. rezervări: 0725.544.669

J’ai Bistrot

Calea Griviței, nr. 55. Tel. rezervări: 0790.229.922

Reper by ESS

Calea Victoriei nr. 176

Zilnic, de la 11:30 la 22:00 Tel. rezervări: 0749.053.163

Trattoria Angoli

Calea Piscului, Orășelul Copiilor

Tel. rezervări: 0728.264.654

Urban Dada

Strada Tudor Arghezi nr. 5

Tel. rezervări: 0729.997.405

Pizza Stămâzzancoadă & More

Str. Barbu Văcărescu nr. 56

0788 458 430, 0786 774 992 pizzastamazzancoada.ro office@stamazzancoada.ro

Zăganu

Bistro & Craft Beer Bar

Calea Victoriei, nr. 91-93

Tel. rezervări: 0770.550.234

Unde ne distrăm?

Control Club

Str. Constantin Mille, nr. 4

Lumea bună din București se adună la… Control.

Tel. rezervări: 0733 927 861

Green Hours

Calea Victoriei 120

Tel.: 0788 452 485

The Pub – Universității

Bd. Regina Elisabeta nr. 9

Distracție între prieteni, ca nicăieri

în altă parte!

Tel.: 0728843782

Club 16

Ion Câmpineanu nr. 16

Dance & Night Club.

Tel. rezervări: 0746 800 752

Club 99 - The Comedy Club

Bd. Dacia nr. 99

Tel. rezervări: 0733.500.301

Comics Club

Strada Nerva Traian nr. 4

Tel.: 0741 426 426

Trei Bețivi

Vasile Lascăr nr. 66

Tel.: 0753 238 484

J’ai Bistrot

Calea Griviței nr. 55

Tel.: 0790 229 922

Hard Rock Café

Șoseaua Pavel Dimitrievici Kiseleff nr. 32

„Love all. Serve all.” It’s a simple reminder to love one another and live for the moment... with a dash of rock! Vezi lista de evenimente pe www.zilesinopti.ro/locuri/ hard-rock-cafe

Tel. rezervări: 0754.400.900

Unde bei o cafea bună?

Coftale Coffee Shop

Str. Profesor Ștefan Mihăileanu nr. 42

Tel.: 0746 420 874

Tucano Coffee

Bd. Timișoara 26, București Plaza, et. 2 (food cort)

Tel.: 0763 032 930

Beans & Dots Cișmigiu

Strada Ion Brezoianu 23-25

Tel.: 0770 176 421

Bulevardul Primăverii 15

Tel.: 031 229 66 89

Cafeteca Cișmigiu

B-dul Elisabeta 61

Tel.: 0727 790 368